Securitatea alimentara

Problema securitatii alimentare, a aprovizionarii populatiei cu produse agroalimentare

de baza si de calitate corespunzatoare, a constituit din totdeauna o preocupare majora cu care se

confrunta, intr-o masura mai mare sau mai mica toate tarile lumii, dar in primul rand cele

subdezvoltate sau in curs de dezvoltare.

Ceea ce este neobisnuit in perioada curenta, in plina dezvoltare a unei societati

informatizate, foarte multe state se confrunta cu acesta problema. De aceea astazi problema

alimentara costituie un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial. Se estimeaza ca

mai mult de un miliard de persoane, una la fiecare 6 persoane, sufera de subnutritie.

Asigurarea securitatii alimentare pentru toti indivizii contribuie la linistea sociala din

fiecare tara, la stabilitate si prosperitate.

Securitatea alimentara este o problema complexa si generala a omenirii de care toate

tarile lumii sunt responsabile. Acest lucru a fost demonstrat de diferite studii privind alimentatia

populatiei, evolutia productiei agricole, evolutia populatiei precum si utilizarea resurselor.

FAO defineste securitatea alimentara in modul urmator1:

"Securitatea alimentara exista atunci cand toţi oamenii, in orice moment, sa aiba acces fizic şi

economic la alimente suficiente, sigure şi nutritive care sa raspunda nevoilor unui regim

alimentar satisfacator pentru o viata sanatoasa si activa”

Aceasta definitie a fost expusa la Summitul Mondial privind Alimentatia, din noiembrie

1996 de la Roma, unde participantii si-au asumat raspunderea politica pentru realizarea

securitatii alimentare si unirea eforturilor pentru eradicarea foametei in toate tarile.

Securitatea alimentara este influentata de mai multi factori printre care se numara mediul

social-economic si politic, performantele sectorului agroalimentar,protectia sociala, sanatatea si

igiena.

Definitia pune accentul pe urmatoarele dimensiuni ale securitatii alimentare:

-disponibilitatea alimentelor- disponibilitatea unei cantitati suficiente si de calitate

corespunzatoare, asigurata prin productie interna sau import.

- accesul la alimente: accesul indivizilor al resurse adecvate pentru dobandirea unor alimente

adecvate pentru o dieta sanatoasa. 1 www.FAO.org

-utilizarea: Utilizarea alimentelor pentru o dieta adecvata, apa potabila, curatenie si sanatate

pentru a atinge o stare de bunastare unde toate nevoile fiziologice sunt indeplinite. Aceasta

evidentiaza importanta inputurilor non- alimentare in securitatea alimentara.

-stabilitatea: Pentru a fi stabila din punct de vedere alimentar, o populatie, o gospodarie, un

individ trebuie sa aiba acces la alimente adecvate in orice moment. Nu trebuie sa riste ca in cazul

unor crize, accesul la hrana sa fie o problema. Conceptul de stabilitate reuneste dimensiunile

disponibilitatii si accesului ale securitatii alimentare.

Variabilitatea preturilor la produsele alimentare si la materiile prime a influentat negativ

asupra bunei functionari a aprovizionarii alimentare la nivel european si mondial. Productia

alimentara mondiala poate fi periodic compromisa de diversi factori, intre care: evenimente

meteorologice extreme, precum inundatii si seceta, tot mai adesea determinate de schimbarea

climei; disponibilitatea limitata a resurselor naturale si cererea crescuta de produse alimentare

din partea populatiilor in continua crestere; relatia stransa intre securitatea energetica si

securitatea alimentara intr-o situatie care intrevede rezervele alimentare mondiale scazand la

cele mai mici niveluri; productia marita de biocombustibili si utilizarea in crestere a cerealelor

ca furaje; specula crescuta asupra produselor alimentare de baza; dependenta de importuri de

produse alimentare in multe tari in curs de dezvoltare din cauza conflictelor sau a falimentelor

politicilor de securitate alimentara.

Exista date care evidentiaza un grav dezechilibru intre cererea si oferta globala, intre

productie si aprovizionarea alimentara. Este vorba de un dezechilibru din ce in ce mai mare care

demonstreaza ritmul anual de crestere a cererii mondiale de alimente.

Conform previziunilor, in urmatorii ani vom asista la o crestere demografica care va duce

populatia mondiala in 2050 la 9 miliarde de oameni2.

Simultan, va continua dezvoltarea economiilor emergente, cu un numar tot mai mare de

persoane care, ameliorand nivelul lor de viata, isi vor ameliora si obiceiurile alimentare. Se

estimeaza ca in 2050 in tarile in curs de dezvoltare populatia va consuma cu 65% mai multe

proteine de origine animala, derivate din carne si lapte. Preturile la materiile prime agricole au

inceput sa creasca dupa prima jumatate a anilor ’90, dupa ani de substantiala stabilitate si

concomitent cu progresul tarilor emergente. Astazi politicile agricole legate de mediu trebuie sa

fie planificate intr-o perspectiva de coordonare a politicilor diferitelor state si, mai ales, de

2 www.brutarul.ro

1

angajament din partea Europei si a Statelor Unite privind definirea obiectivelor comune in

programele PAC si FARM BILL. O obligatie care trebuie sa aiba drept tinta la nivel

international fixarea intre anumite limite a preturilor la materiile prime si, deci, reducerea

conditiilor de insecuritate si saracie care pot provoca explozia tensiunilor sociale nu numai in

Africa de Nord si Orientul Mijlociu.

Securitatea alimentara globala este o problema de maxima urgenta pentru Uniunea Europeana si

pentru tarile in curs de dezvoltare. Existenta in UE a unui sector agricol solid si sustenabil si a

unui mediu rural sustenabil si prosper, garantat de o politica agricola comuna, sunt elemente

esentiale pentru a face fata unei provocari a securitatii alimentare. De aici importanta PAC. UE

are datoria de a garanta cetatenilor sai securitatea alimentara, de aceea soliditatea sectorului

agricol este fundamentala.

De monitorizarea aceastei probleme globale se ocupa mai multe organisme: FAO, CE,

USDA. In ultimii ani se precizeaza ca exista probleme de insecuritate alimentara in 86 de tari, 43

din Africa, 24 din Asia, 9 din America Latina si Caraibe, 7 din Oceania, 3 din Europa.

La fiecare 2 ani au loc conferinte FAO, acestea constituind un prilej de analiza a

masurilor luate in domeniile ce-i intra in preocupare si stabilirea de noi directii de actiune.

Conferinta internationala de la Roma din anul 1992 a aprobat “Declaratia Mondiala

pentru Nutritie”, care a fost insotita si de un Plan de actiune. La aceasta conferinta au participat

160 tari si 144 reprezentanti ai organismelor neguvernamentale.3

Planul de actiune continea recomandari cu privire la politicile si programele ce trebuiau

introduse de tari in vederea eradicarii foametei in lume.

Subiectele abordate la aceasta au fost:

Prevenirea si tratarea maladiilor infectioase

Ameliorarea securitatii alimentare a menajelor

Promovarea unor reguli de viata si alimentatie sanatoasa

Prevenirea carentelor in ceea ce priveste factorii nutritivi

Consolidarea capacitatii sarcinilor de intretinere

Ameliorarea calitatii alimentelor

Evaluarea, analiza si supravegherea statutului nutritional

Integrarea obiectivelor nutritionale in politica dezvoltatii

3 Letitia Zahiu, Anca Dachin-Politici Agricole Comparate, Editura Economica, Bucuresti 2001

2

Cauzele care duc la subnutritie au fost notate, ca fiind saracia si ignoranta, cauze care pot fi

eliminate prin politici si programe axate pe sprijinirea tarilor slab dezvoltate si a grupurilor

vulnerabile.

In urma discutiilor la acest summit, au fost decomandate patru categorii de actiuni:

-largirea numarului de parteneri si a diferitelor forme de colaborare cu alte organizatii

interesate, nationale sau internationale, guvernamentale sau neguvernamentale, pentru a putea

cuprinde intreaga problematica a securitatii alimentare.

-pregatirea unui program special al securitatii alimentare pentru tarile cu venituri reduse si

deficit alimentar, axat pe actiuni la nivel national, cu caracter practic si organizarea unor

proiecte-pilot cu efect demonstrativ si rezultate pe termen scurt.

-FAO trebuie sa treaca de la o asistenta pasiva, sub forma unor avize de specialitate asupra

modului cum actioneaza Ministerele Agriculturii in diferite tari, la o indrumare activa,

competenta, corecta. FAO trebuie sa ajute guvernele in punerea in aplicare a strategiilor

complexe ale tarilor membre, care sa cuprinda nu doar productia agricola, ci si infrastructurile

comerciale, serviciile de promovare a produselor, etc.

-FAO trebuie sa joace un rol mai important in domeniul investitiilor, al mobilizarii si incurajarii

acestora, impreuna cu alte organisme internationale interesate, in domenii ce sunt legate

nemijlocit de asigurarea securitatii alimentare a populatiei.

Pentru abordarea politicilor nutritionale, FAO se bazeaza pe urmatoarele principii:

Ameliorarea nutritiei, care trebuie sa devina un obiectiv esential al dezvoltarii rurale;

Dezvoltarea economica si sociala a fiecarei tari care trebuie sa fie evaluata in termenii

ameliorarii nutritiei si exprimata in cantitatea de energie consumata si calitatea

alimentatiei, respectiv, ponderea proteinelor de origine animala in consumul total de

proteine.

La Summitul Mondial al Alimentatiei din 1996, s-au stabilit urmatoarele masuri:

-Asigurarea cadrului general pentru dezvoltareaa economica si sociala ce contribuie la

asigurarea securitatii alimentare

-combaterea saraciei si asigurarea securitatii alimentare

-asigurarea suportului necesar pentru productia agricola

-pregatirea in vederea depasirii crizelor alimentare

3

-initierea unor reforme in vederea sporirii investitiilor in sectoarele de agricultura si alimentatie,

si formarea personalului local

-perfectionarea sistemului de colaborare in productie si comercializarea produselor agricole.

Pntru asistenta si sprijinirea tarilor in curs de dezvoltare si pentru eradicarea foametei si

saraciei au fost implementate anumite programe4:

Programele FAO

Principalele masuri de asistenta si sprijin desfasurate de FAO se realizeaza in cadrul

“Programului Ordinar” si a unor activitati si programe speciale, cum sunt:

Campania impotriva foametei

Programul Alimentar Mondial

Programul de cooperare cu UNICEF, BIRD

Planul Indicativ Mondial

Programul FAO-PNUD

Programul Tehnic si Economic

Programul Special pentru Securitate Alimentara

Programul de Cooperare Tehnica

Programul de Formare (profesionala)

Creditul rural- instrument de aplicare a politicilor agroalimentare

Politica investitionala a institutiilor si organismelor financiare internationale in

domeniul agricol. Grupul Bancii Mondiale. Unul dintre programele implementate

a fost ASAL (Imprumut pentru Ajustarea Structurala in Agricultura)

Pentru urmarirea si ajutorarea popoarelor cu dificultati in procurarea hranei s-au format

mai multe organizatii, printre acestea se numara si Securitatea Alimentara.

Aceasta este o organizatie non-profit care se ocupa de ajutorarea companiilor pentru

dezvoltarea eficienta a managementului de criza. A aparut in anul 1986, ca o parte a LVN

( Agricultura si Industria Alimentara ), devenind independenta in 1995. Membrii acesteia sunt

companii din industria alimentara.

Activitatile organizatiei sunt de doua feluri: de prevenire si de ajutorare. Aceasta ajuta

companiile in aplicarea Managementului Organizational de Criza(CMO), prin infiintarea unei

echipe de Management de Criza si creerea unui Plan de Management de Criza.

4 Letitia Zahiu, Anca Dachin-Politici Agricole Comparate, Editura Economica, Bucuresti 2001

4

Aceasta organizeaza traininguri, ceea ce ajuta la prevenirea situatiilor de criza.

        In 2004, 35 de tari au primit ajutoare de urgenta din cauza crizelor alimentare. Cauzele au

fost: conflicte militare si civile, situatii post conflict, refugiatii, zonele economice si probleme

climatice.

Pe glob resursele sunt repartizate diferit, de aceea bogatia nu corespunde tarilor cu populatie

mare, ci celor care au o dezvoltare avansata.

In cele ce urmeaza voi expune 2 imagini, acestea fiind la nivelul anilor 1990, care arata

distributia populatiei pe glob, dar si cea a bogatiei pentru a vedea diferentele si faptul ca

anumite tari cu populatie foarte mare au o situatie financiara precara, ceea ce aduce

insecuritatea alimentara.

Fig. Nr.1 Repartitia populatiei mondiale(1990)

Sursa: Mirela Stoian-Suport de curs Comert Agroalimentar

5

In imaginea de mai sus putem vedea ca cele mai mari tari din punctul de vedere al populatiei

sunt China si India, insa aceasta ordine nu se pastreaza si in cazul avutiei, datorita numarului mare de

locuitori consumul de resurse este mult mai mare, astfel chiar daca economia este dezvoltata nu face

fata consumului. Pentru a eradica problema hranei si a spatiului, in China a fost emisa o lege care

prevede ca o familie sa nu aiba mai mult de un copil, deoarece numarul populatiei este mult prea mare

pentru teritoriul ocupat de China.

    Fig. Nr.2 Repartitia bogatiei mondiale (1990)

Sursa: Mirela Stoian-Suport de curs Comert Agroalimentar

6

Dupa cum observam din cele 2 imagini, sunt foarte multe tarile cu o populatie mare

foarte slab dezvoltate, unde populatia este subnutrita.       

Situatia prezentata in cele doua imagini nu se rezuma doar la nivelul acelui an ci aceasta

problema este intalnita si in zilele noastre.

In zilele noastre harta lumii privind foametea globala este expusa mai jos. Aceasta arata

ca zonele cele mai afectate de foamete si malnutritie sunt in Africa, unde se spune ca un copil

moare la fiecare cinci secunde datorita unor cauze legate de malnutritie. Dupa cum se

vede sunt foarte putine tarile care au hrana pentru fiecare locuitor in orice moment.

Fig. Nr. 3 Harta Foametei Mondiale

Sursa:

http://ronzechmann.blogspot.com/2011/05/chart-and-

map.html

Securitatea alimentara a fost abordata in mai

multe documente, unul dintre acestea este,

7

Regulamentul nr.1292/96 adoptat de Consiliul Uniunii Europene pe 27 iunie 1996 care

defineste programul de ajutor alimentar si securitate alimentara a Comisiei Europene.

El rezulta dintr-un progres al reformei politicii ajutorului alimentar infiintat inca din 1994

cu scopul de a face ajutorul alimentar un instrument integrat efectiv ca o posibila dezvoltare a

politicii si intr-o strategie a securitatii alimentare a tarilor preocupate.

Regulamentul este rezultatul demonstrativ al preocuparii pentru o apreciere mai buna a

constrangerii si intereselor oamenilor si tarilor beneficiare, de asemenea pentru o interventie

cat mai eficienta in caz de criza.

Ajutorul a fost formulat conform articolului 1 al regulamentului, pentru a reduce

vulnerabilitatea celor mai neajutorate populatii, pentru o buna apreciere a strategiei pe care

acestea o implementeaza facand fata la factorii de risc ai alimentatiei.

Conform acestui regulament se presupune ca riscul poate fi evitat prin mai multe

metode:

imbunatatirea accesului la reprezentarile productiei;

facilitatea accesului la credit si la informatie;

dezvoltarea slujbelor si sporul activitatilor in sectorul agricol;

capacitatea si participarea la luarea deciziilor, garantarea ca sunt corecte.

Cresterea preturilor alimentelor din 2007-2008, urmata de criza din anul 2009, a crescut

constientizarea saraciei si a foametei in lume, de aceea Comitetul Mondial privind Securitatea

Alimentara, pune la punct politici referitoare la aceasta problema. Acesta a fost infiintat in

1974, ca rezultat al crizei alimentare din 1970.

Datorita preocuparilor pentru securitatea alimentara pe glob, Comisia Europeana a

adoptat pe 31.03.2010 noi cadre de politica UE, pentru a veni in ajutorul tarilor in curs de

dezvoltare.

Comisia promoveaza viziunea unui model de agricultura ecologica şi durabila, adaptata

realitaţilor ţarilor in curs de dezvoltare şi pieţelor acestora şi care sa poata asigura

disponibilitatea şi accesibilitatea alimentelor, precum şi o calitate corespunzatoare din punct de

vedere nutritiv a acestora.In consecinţa, işi concentreaza eforturile asupra creşterii

productivitaţii micilor agricultori şi a capacitaţii de rezistenţa a comunitaţilor rurale, prin

sprijin in vederea imbunataţirii guvernanţei in ceea ce priveşte securitatea alimentara şi prin

consolidarea mecanismelor de asistenţa destinate grupurilor populaţiilor extrem de vulnerabile.

8

Prin noua politica, UE va urmari: : creşterea disponibilitaţii alimentelor, imbunataţirea

accesului la alimente, imbunataţirea calitaţii şi asigurarea unui aport nutriţional adecvat, precum

şi creşterea eficacitaţii prevenirii şi gestionarii crizelor.UE va urmari, de asemenea, o mai mare

eficacitate a organizarii la nivel mondial in domeniul securitaţii alimentare. Drept urmare,

Comisia a propus urmatoarele:

creştere substanţiala – de 50% pana in 2015, a sprijinului, acordat cercetarii, extinderii şi

inovarii in domeniul agricol in funcţie de cerere;

iniţiativa comuna cu Uniunea Africana in vederea accelerarii punerii in aplicare a

orientarilor privind politica funciara in Africa;

sprijin pentru stabilirea sau extinderea unor sisteme de securitate sociala focalizate şi

flexibile, adaptate contextelor locale;

promovarea unei mai bune integrari a aspectelor de nutriţie in politicile de dezvoltare,

inclusiv in domeniile educaţiei, sanataţii şi consolidarii capacitaţilor aferente;

sprijinirea reformarii Comitetului pentru securitate alimentara la nivel mondial pentru ca

acesta sa devina instituţia - pivot, la nivel mondial, in materie de securitate alimentara.

Pentru a interveni in situatiile de urgenta, Comisia a convenit ca sistemul umanitar

international sa fie consolidat, iar contributia acesteia pentru securitatea alimentara va fi de

aproape 3 miliarde € in perioada 2010-2012 , aceasta fiind o decizie luata la summitul G8 al

liderilor mondiali, in 2009.

Chiar daca populatia creste si accentueaza penuria alimentara si cresterea foametei in

lume, omenirea dispune de resurse pentru asigurarea minimului de hrana zilnica pentru fiecare

locuitor al planetei.

Dupa cum stim foarte bine sunt multe tarile in care resursele nu sunt valorificate eficient

si in care se produc prea multe produse alimentare, care sunt aruncate in loc sa fie inmanate

altor tari care au nevoie.

Romania nu face exceptie de la regula, agricultura in tara noastra ar putea sa produca

mult mai multe cereale, fiind o tara cu specific agricol, insa resursele nu sunt folosite cum

trebuie, pamanturile nu sunt lucrate corespunzator, sau nu sunt lucrate deloc.

9

De mai multi ani se incearca instalarea unei dezvoltari durabile, a unei agriculturi

eficiente, insa exista foarte multe exploatatii agricole familiale care ingreuneaza fenomenul.

Din momentul in care s-a dorit aderarea la UE s-a incercat comasarea si cooperatia in

agricultura, pentru costuri mai mici ale inputurilor si de asemenea un pret corespunzator al

produselor agricole, ca Romania sa ajunga la standardele UE. Fiind o tara fosta comunista este

mult mai greu ca in Romania sa se creeze cooperatii agricole, fermierii fiind sceptici la astfel

de schimbari, de aceea nici in anul 2011 nu s-a reusit sa avem o agricultura eficienta.

A doua problema care se gaseste in tarile cu resurse suficiente, este faptul ca se produc

alimente foarte multe care nu sunt valorificate pe piata, astfel formandu-se stocuri

supradimensionate, care la un moment dat expira si nu mai pot fi consumate. Aceste produse

sunt arse in loc sa fie utilizate de populatie.

Un caz concret, pentru aceasta situatie, este intalnit si la compania Nordic Import Export

Co, care importa produse alimentare de calitate superioara, in cantitati destul de mari.

In cazul in care produsele nu sunt vandute pana la data de expirare, acestea sunt

transportate pentru a fi distruse de societatea Protan. Pentru distrugerea alimentelor societatea

plateste o suma destul de mare, suma pe care nu ar fi fost nevoie sa o plateasca daca produsele

inainte sa expire ar fi fost redirectionate spre persoane care au probleme in achizitionarea

hranei zilnice.

Aceasta situatie este intalnita din pacate la foarte multe companii din lume.

Pentru a diminua lipsa hranei pe glob, s-au introdus organismele modificate genetic, deoarece

se presupune ca astfel se obtine o cantitate mai mare de hrana.

Organismele modificate genetic permise, sunt inscrise in Codex Alimentarius.

 Codex Alimentarius. Acesta reprezinta un cod universal de legi privind producerea,

furnizarea şi consumarea alimentelor, elaborat de Organizaţia Mondiala a Sanataţii. Codex

Alimentarius porneşte de la principiul ca resursele pamintului sunt limitate, iar pentru a putea

alimenta toata lumea, se va trece la hrana artificiala (din produse chimice sau organisme

modificate genetic).

Romania are o istorie relativ lunga in cultivarea de organisme modificate genetic

(OMG).

Soia modificata genetic

Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (MG) au fost introduse in Romania in

10

anul 1998. Este vorba de 14 varietati soia modificata genetic.

Cifre oficiale arata ca:

- in anul 2004 au fost cultivate 5 523 ha cu soia MG,

- in anul 2005 au fost cultivate 87 600 ha cu soia MG

- iar in 2006 au fost cultivate 137 275,5 ha.

Cand Romania a devenit stat membru al UE in anul 2007, soia MG a fost oficial

interzisa pentru cultivare pe teritoriul Romaniei, conform reglementarilor europene (soia MG

nu era autorizata pentru cultivare pe teritoriul UE, fiind considerata nefezabila din punct de

vedere economic).

Porumbul modificat genetic MON810

Totusi, in acelasi an (2007), in luna aprilie, a fost aprobat tacit pentru

cultivare in Romania un soi de porumb MG cu denumirea MON810

(ce apartine companiei Monsanto). Acesta era singurul OMG autorizat

in UE, pe care Romania l-a autorizat automat. In Romania nu au fost

efectuate studii de evaluare a porumbului modificat genetic pentru a se vedea care sunt

efectele asupra mediului.

Implicatiile pe care le poate avea introducerea acestuia in mediu nu au fost adresate de

catre autoritati nici in agenda interna, nici in cadrul procesului de aderare. Romania este o tara

in care culturile de porumb au devenit o traditie, detinand un patrimoniu genetic valoros de

varietati traditionale de porumb. Cele aproximativ 3 milioane de hectare cultivate cu porumb

nemodificat genetic sunt expuse contaminarii.

Fig. Nr.4 Cultivarea porumbului modificat genetic

11

In privinta porumbului modificat genetic MON810, cifrele oficiale arata ca suprafetele

pe care a fost cultivat au intregistrat:

- in 2007 - 332,5 ha.

- in 2008 - 6130,44 ha.

- in 2009 - 3243,52 ha.

- in 2010 - 822,6 ha.

Sursa: http://www.infomg.ro/web/ro/Situatia_in_Romania/

La nivelul anului 2010 harta

culturilor de porumb modificat genetic

este ilustrata mai jos, aceasta arata o

scadere a suprafetelor fata de anii

anteriori, datorita sustinerii tot mai

puternice a agriculturii durabile, care nu

poate fi obtinuta prin cultivarea

organismelor modificate genetic, care

afecteaza solul si mai ales sanatatea

umana.

Fig. Nr. 4 Repartizarea culturii de

porumb modificat genetic in Romania

12

Sursa: http://www.infomg.ro/web/ro/Situatia_in_Romania/

Chiar daca exista controverse in ceea ce priveste organismele modificate genetic,

acestea se folosesc pentru a creste productivitatea. Pe langa OMG-uri se utilizeaza si pesticide,

astfel tinand bolile la distanta , iar productia nu mai scade cu 30 pana la 50% cum ar scadea

daca nu ar fi folosite.

Toate aceste metode de crestere a productiei agricole au urmari asupra sanatatii umane,

chiar daca asigura cantitatea necesara de hrana nu asigura si calitatea acesteia, de aceea se

urmareste producerea de alimente ecologice.

In ultimii 5 ani in majoritatea marilor ţari agricole Europene – Franţa, Italia, Spania,

Germania, Anglia etc. dar şi la nivelul unor ţari mai mici, de regula practicantele unei

agriculturi super intensive (Elveţia) - s-au dezvoltat programe şi reţele de cercetare in

agricultura biologica, de stat şi private.

La noi in tara astfel de cercetari se fac in judetul Bacau la Statiune de Cercetare-

Dezvoltare Legumicola Bacau.

Cu toate eforturile facute in sensul eradicarii sarariei si foametei se pare ca nu este destul,

deoarece conform unui articol din Ziarul financiar din data de 6.05. 2011, Hillary Clinton a

dat o declaratie in care prezinta situatia actuala si faptul ca poate aparea o criza alimentara,

13

populatia malnutrita in momentul declaratiei fiind de 44 de milioane de persoane. Aceasta a

sustinut dezvoltarea cercetarilor in ceea ce priveste obtinerirea de plante care consuma mai

putina apa, avand in vedere si lipsa de apa potabila din multe tari subdezvoltate.

Bibliografie

Letitia Zahiu, Anca Dachin-Politici Agricole Comparate, Editura Economica, Bucuresti, 2001

14

Mirela Stoian - Suport de curs Comert Agroalimentar, 2010

*** www.ecpa.eu

*** www.infomg.ro

***www.annaciofu.wordpress.com/2011/03/15/securitatea-alimentara-componenta-de-baza-a-

suveranitatii/

***www.brutarul.ro

***www.europa.eu

***www.fao.org

***www.foodsecurity.com

*** http://ronzechmann.blogspot.com/2011/05/chart-and-map.html

15