Aspecte teoretice ale naţionalismului românesc

8/18/2019 Aspecte teoretice ale naţionalismului românesc

1/5

Aspecte teoretice ale naţionalismului românescPoziţionarea anticomunistă va caracteriza, din această perioadă, cu claritate curentul politic de Dreapta. A

doua componentă, de extracţie veche, era naţionalismul, care nu trebuie confundat — aşa cum am arătat n primul volum — cu antisemitismul. !icolae lor"a este cel mai nsemnat exponent al naţionalismului din

această perioadă, prin calitatea de purtător al ideilor naţionale nobile şi "eneroase, continund astfel filonul

doctrinar conservator, epuizat o dată cu primul război mondial. #l a reuşit acest lucru prin autoritatea personalităţii sale complexe, astfel că tentativele de a se nscrie n tiparul unor partide se dovedesc cu totul

secundare. $pera naţionalistă a lui lor"a va rămne preponderent teoretică, cu importante contribuţiidescriptive, ntr%un serial de lecţii ţinute la &adio, el va defini nţelesul cuvntului ţară ca 'pămnt liber, n

toată ntinderea lui şi cu tot sacrul drept care se cuprinde n el(, arătnd cum românii de pe teritoriile

româneşti aflate sub ocupaţie străină obişnuiau să identifice ţara, drept )echiul &e"at, n care vedeau nucleulor"anizat, liber şi avansat politic al naţiunii. *ucureştii deveneau +apitala tuturor românilor — la fel cum se

formase n vechiul *izanţ antonomaza estin Polis, din care turcii au creat cuvntul stanbul —, marcnd ntr%un fel mi"raţia nucleului naţional din -ransilvania, la aşii lui ihail /o"ălniceanu şi apoi la *ucureştii

*rătienilor, pentru a reveni n momentul de "raţie la Alba%ulia. lor"a vorbea despre vitalitatea poporului

român, dnd un subtil avis au lecteur evreilor care refuză inte"rarea, arâtnd că 'pe cnd oamenii aduşi de vnt

se spulberă, cei care s%au nfipt prin muncă şi 0ertfă ntr%un pămnt, aceia sunt de neclintit(.or"a relua, de fapt, o tema dra"ă lui #minescu1 emanciparea societăţii prin muncă. Acest aspect doctrinar

al naţionalismului românesc — venit, n parte, de la civilizaţia "ermanică prin care trecuse marele român —

va evolua pe propriul său traseu pnă n re"imul on Antonescu, cnd aplicarea sa va lua forme de impunere.

)italitatea, atunci cnd nu se poate exprima n politică — spunea lor"a — se desfăşoară amplu n cultură,reuşind să menţină vie fiinţa naţională. Dincolo de pledoaria sa din Doctrina naţionalistă, prezentată n 2344

la nstitutul 5ocial &omân — probabil cel mai slab text al lui lor"a, istoriozat, dezlnat şi superficial —,marele savant român recunoştea o sinteză ori"inară a naţiunii române, care nsă trebuia păstrată n formele

sale pure, şi atră"ea atenţia asupra pericolului de a accepta ca fenomenul de sinteză a poporului român să

continuie prin adăo"iri de populaţie străină n procente periculoase. 6ără ndoială că teoria lui lor"a atin"ea — foarte de departe, dar bine ţintit — această problemă sensibilă a rasei, sub aspectul identităţii poporului

român, ca ntemeietor al naţiunii române, n spaţiul său teritorial ntre"it, ca autor şi conservator al limbiiromâne, temei pentru identitatea culturală, precum şi ca exponent al creştinismului ortodox. 5emnalul lui era

dat n dreptul responsabilităţii imense ce revenea politicului n "estionarea statului naţional unitar, nelipsit de

probleme de construcţie şi de administraţie. Aspectele teoretice ale naţionalismului, care au avut n Aurel +.Popovici, !icolae lor"a şi +onstantin &ădulescu%otru pe cei mai străluciţi autori, au primit o nouă valenţă

n momentul n care s%au lansat n #uropa studiile şi practicile ştiinţifice le"ate de rasa umană. +ercetărileştiinţifice asupra rasei românilor, făcute publice ncep n d cu anul 2347 de profesorii luliu oldo van şi 6r.

&ainer au arătat că 789 din naţiunea română are indicele cefalic foarte ridicat, :;—:7, de formaţie

brahicefalică şi hiperbrahicefa%licâ, ceea ce situa poporul român, după acest criteriu, n rasa europeanăalpină, rasa cea mai avansată a continentului88


2/5

folclor, ar fi fost ameninţat de iudeizare, fenomen imposibil n mod absolut. Pe de altă parte, pentruconservarea practică, or"anizată şi responsabilă a fondului tradiţional românesc se făcea foarte puţin sau se

improvizau tot felul de modernizări, la fel de impure ca şi impurităţile pe care le clamau. +azul cel maidramatic este ioriţa, care n forma sa cunoscută de baladă este substanţial modernizată de )asile

Alecsandri, acesta ndepărtnd%o tematic şi stilistic de ori"inea sa profundă care se păstrează intactă doar n

colindele transilvănene. +ercetări recente ale =colii româneşti de etno"rafie şi folclor, au arătat că baladaioriţa, n forma cunoscută de noi astăzi, nu este mai veche de secolul al >l>%lea şi se postează cu totul

mar"inal faţă de filonul liric popular cel mai vechi. Povestea absurdă a ciobanului român care află că va fiasasinat de fraţii săi, ce provin obli"atoriu din alte provincii româneşti ?-ransilvania şi untenia@, că va pieri

pentru a i se fura oile, şi faţa de care el, moldoveanul, se resemnează, nsurndu%se cu oartea, este probabil

cea mai mare cacealma trasă vreodată românilor. !imic mai de"radant dect transformarea esenţei mitice atradiţiei româneşti a oieritului ntr%o crimă pentru 0af, n faţa căreia victima visează la stele. $ri"inea curată a

acestei balade mutilate n conţinut şi formă a fost identificata n -ransilvania, sub consistenţa rezistentă şi profunda a +olindei păcurarului ?de la pecus, pecoris — turmă, n b. latină@, n care este vorba de o confrerie

a ciobanilor compusă din iniţiaţi, n care membri sunt fraţi n accepţiunea mitică, relevată exemplar de

ircea #liade, şi care ne duce cu "ndul la capnobanţii umblători pe nori. Din această confrerie arhaică, cel

mai tnăr doreşte să iasă, ntr%o variantă, prin ncălcarea 0urâmntului de castitate. Pentru asta este pedepsitritual prin excludere, fiind considerat mort pentru fraţii săi. itul este mult mai complex, dar nu voi insistaasupra lui. $ variantă culeasă n secolul al >)%lea ncă mai păstra n forma incantată a colindei formula

0ertfei prin 'tra"erea n suliţe(, vechi obicei dacic şi ncă o dovadă a ori"inii sale din substrat, colindul

povestind pur şi simplu ritualul trimiterii celui mai tnâr la zei887. +olindul, avnd avanta0ul că se cntă adate fixe, numai o sin"ură dată pe an şi la intervale precise de un an, şi păstrează cel mai bine forma

ori"inară tocmai pentru că nu circulă, primind doar variaţiuni re"ionale, care nsă nu pot altera conţinutul săuritual. +olindul păcurarului trebuia memorat de membrii confreriei ?ciobanii@ n forma sa precisă pentru a nu

fi uitat timp de un an, apoi a devenit prima formă scrisă, din acelaşi motiv, astfel că improvizaţiile — atl de

specifice baladei — erau excluse. &itualul bazat pe memorie şi fără formă scrisă pentru conservarea pură aunei informaţii sacre se re"ăseşte, de exemplu, şi n tehnolo"ia de fabricare a săbiei 0aponeze, unde

procedeele tehnice sunt reproduse prin recitarea versurilor unei incantaţii foarte vechi. Precizez din nou că ncazul +olindei păcurarului este vorba de o incantaţie pa"ină, care nu trebuie confundată cu colindul creştin

de astăzi. De altfel, se purta la date diferite.

$dată cu dezvoltarea cercetării sociolo"ice, folclorice şi etno"rafice pe baze ştiinţifice n &omânia,naţionaliştii români vor identifica n simbolul arian de provenienţă sancrită svastia — semn mistic al

purtării de noroc —, pe care l ntlneau n mod curent n arta ciobanilor din +arpaţi, drept simbol al purităţiiori"inare a poporului român. Preluarea acestui simbol de către nazişti de la naţionaliştii români, va constitui

una din temele apropierii politice dintre adepţii "ermani şi români ai doctrinei transferării tradiţiei n

domeniul politic şi militar. Practic, fenomenul marca trivializarea şi specularea imundă a unei mitolo"iifondatoare, fapt ncă o data contrar naţionalismului adevărat. Aşezată pe un fond alb, simbol al purităţii,

svastia românilor a fost scoasă din contextul său mitic şi ideal şi, deformata stilistic, a fost pusă de nazişti pe un fond roşu, simbol al ori"inii lor socialiste. -ot n această perioadă, mitul tinereţii este suprapus fi"urilor

emblematice ale lui ihai #minescu şi Avram lancu, primul murind tnâr, al doilea conservndu%şi inalterabil

ima"inea de tinereţe.n mentalitatea tradiţională româneasca, "eniul era expresia nţelepciunii acumulate la vrste foarte

naintate, dintr%o viaţă ascetică şi nsoţită de o anumită estetică a vorbirii, "estului, mersului, bărbii. #l numai reprezenta o surpriză, ci un model cu totul terestru, la care se adău"a credinţa 'omului binecuvntat de

Dumnezeu(, n momentul n care performanţele intelectuale, arta sau acţiunile ieşite din comun sunt expresia

unei vrste foarte tinere — #minescu publică Buceafărul la CC de ani, lancu conduce revoluţia la 48 de ani —, "enialitatea nu%şi mai are o explicaţie n experienţa de viaţă, ci n harul transmis prin destin, ca expresie

directă, neintermediată de scolastica vieţii, a intervenţiei 6orţei Divine. #ste important de observat că

naţionalismul modern român s%a inspirat din opera politică a lui #minescu, elo"iindu%i clarviziunea, nu dintemele sale poetice, şi că, accentund doar critica sa antisemită, 2%au diminuat n e"ală măsură. &eli"iozitatea


3/5

celor doi eroi s%a adău"at complexului de extracţii doctrinare, astfel că toate valorile simbolizate de#minescu şi de lancu s%au constituit n mesa0 şi totodată călăuza, venite din trecutul cel mai adnc şi proiectat

n perspectiva cea mai ndepărtata. #ste de0a evident că natura mistică a experienţei naţionaliste creştine din primul deceniu al &omâniei ari acorda acesteia privile"iul ori"inalităţii. #a se ntemeia pe o tradiţie care

trăise n forme culte la toate marile personalităţi făuritoare de stat — on +. *râtianu, *arbu +atar"iu, ihail

/o"ălniceanu, Bascăr +atar"iu, onel .+. *rătianu, Petre P. +arp, -ae lonescu, la care putem adău"a, princapacitatea de nţele"ere a spiritualităţii româneşti şi prin inte"rarea plină de devotament n lupta naţională,

pe re"ina ăria. De data aceasta nsă, n contextul ofensivei bolşevice, al presiunilor exercitate de arilePuteri şi al haosului administrativ rămas după război, simpla revenire la democraţia parlamentară nu mai era

suficientă. 6rustrările acumulate din suma ima"inilor de politicianism, corupţie, trădare de ţară şi 'pactizare

cu evreii(, a0unseseră n punctul n care naţionalismul părăsea zona partinică şi se dezvolta şi evolua n zonasocietăţii civile. Acesta este şi motivul pentru care partidele naţionaliste nu vor mai avea nici un credit, n

timp ce or"anizările de tip mişcare se vor impune, mai ales prin felul cum acopereau doctrina n fapte. Aici,temele mitice şi mistice ale sacrificiului, 0ertfei, muncii fizice, exemplului personal, a tinereţii, adevărului,

dreptăţii şi credinţei vor avea un efect covrşitor asupra românului de rnd. -otodată, trebuie spus că acesta

era pre"ătit, prin decenii de frustrări economice, politice şi naţionale, pentru a primi avid temele

naţionalismului modern.Două teme 2%au impus pe $ctavian o"a n patrimoniul teoreticienilor naţionalişti1 misiunea istorică a

tineretului şi combativitatea mpotriva presei socialiste. o"a venea n curentul naţionalist după ce soldaţii

românii depuseseră 0urâmnt n tranşee n timpul primului război mondial, nu după un document oficial, ci

recitind versurile lui, iar le"enda luptei transilvănenilor pentru unire l plasase printre luptători, n contulactivităţii sale la publicaţia Buceafărul. -otodată, atitudinea sa era ceva mai a"resivă, militnd pentru

solidarizarea intelectualităţii cu mişcările studenţeşti sau polemiznd direct cu 0urnaliştii publicaţiilor destn"a. n principiu, o"a era adeptul misiunii "eneraţiei noi1 '!e "ăsim, cum vedeţi, n faţa redeşteptării

le"itime a unui e"oism naţional la un popor, de care veacuri de%a rndul şi%au bătut 0oc exploatatorii de

diverse cate"orii, şi care acum, deodată cu libertatea, şi inau"urează o concepţie nouă a principiilor deautoconservare. +ă sunt mulţi ncă ntre noi, călăuziţi de lo"ica trecutului, pentru care slu"ărnicia se exercită

dintr%o pornire de "imnastică atavică, e adevărat, dar steaua lor e n declin, fiindcă la vremuri noui, viaţa cere profeţi noui. $rict, deci, un spirit de inerţie ar mai ţine nţepeniţi n răbdarea lor pe anumiţi oameni

sclerozaţi de vitre"ia vremii, rezer%voriul de ener"ii ale neamului, n continua lui elaborare, şi lăr"eşte matca

şi spar"e formulele nvechite. -inerimea de a Eniversităţi apare astfel ca prima avant"ardă a acestei evoluţiide conştiinţă naţională(88:. $ctavian o"a semnala societăţii postbelice nocivitatea activităţii antiromâneşti

a ziarelor Adevărul, Dimineaţa şi Bupta, n care se practica zilnic atacul la valorile naţionale, unde se dâdeaexpresie şanta0ului politic exercitat de arile Puteri asupra &omâniei şi unde naţionaliştii români erau

etichetaţi drept fascişti. Dominate de directori, redactori şi 0urnalişti evrei comunişti, cele trei publicaţii se

făcuseră purtătoarele de cuvnt ale unei "rave erori, pe care onel .+. *rătianu o semnalase ncă din timpul+onferinţei de la Paris1 redeschiderea artificială a 'chestiunii evreieşti(. arile Puteri condiţionau din nou

recunoaşterea existenţei statului român de ncetăţenirea celor peste 7FF FFF de evrei imi"raţi n ultimeledecenii, la care se adău"a n această perioadă un val nou. *inenţeles, o"a a fost acuzat de antisemitism,

deşi articolele sale din revista Gara !oastră, reunite n volumul ustul care fierbe, erau expresia polemicii

sale cu activităţile publicistice antiromâneşti evidente, şi nu ale unei atitudini ndreptate mpotriva minorităţiievreieşti1 '5ă nu ni se arunce acuzaţiunea de antisemitism pe urma acestor constatări, fiindcă este idioată. !u

am profesat niciodată această stupidă intoleranţă, avem pentru activitatea intelectuală a lui &onetti%&oman oreală veneraţie, n inima noastră a trezit un ecou de sinceră compătimire stin"erea bietului 5teuermann de la

aşi şi nu ne vom permite niciodată să confundăm profilul de fin analist al ziaristului H. 5treitmann, cu

vreunul din amnestiaţii de la AdevăruI...(. Era mpotriva lui $ctavian o"a, amplificată şi din cauza le"ilor rasiale date n timpul "uvernării sale din 23C7 — 23C:, şi avea ori"inea n caracterul premonitor al unora

din afirmaţiile lui de după area Enire. o"a era 'periculos( pentru că atră"ea atenţia că, sub acoperirea

acuzaţiei "eneralizate de antisemitism sau fascism, ziarele marxiste susţineau de fapt tezele bolşevismului,atacnd ntrea"a mişcare anticomunistă din &omânia. Pe de altă parte, atacurile violente la adresa curentului


4/5

naţionalist creştin se dădeau cu insistenţă n numele condiţionărilor şi şanta0ului practicat de arile Puteri, pentru a conserva, dar şi pentru a permeabiliza mai mult teritoriul românesc la proiectul imi"raţiei evreieşti.

ult timp nu s%a observat precizia cu care a prevăzut o"a ceea ce avea sa se ntmple n &omâniaurmătoarelor două decenii, scriind un articol intitulat Buaţi aminteJ, n care arăta destul de explicit ca

provocările antiromâneşti vor conduce la explozia naţionalismului n forme militante, active, preponderent

violente. ntr%un alt loc, o"a prevestea re"imul Antonescu cu 2; ani nainte1 '5ă fim iertaţi — şi dacă se poate să nu fim stropiţi cu prea multe bale de cerneală —, pentru sinceritatea noastră, dar avem impresia că

cu fiecare zi ce trece, n haosul inform care s%a abătut pe cmpul politic, relaţiunea lo"ică dintre armată şiviitorul conducător al destinelor 5tatului revine pe primul plan la toţi bunii români, dornici să păstreze

neştirbit patrimoniul actual(8;F. #rau, de fapt, procese pe care o"a le intuia cu sensibilitatea sa artistică

deosebită şi din percepţia lucidă a mişcării ce se pornise de0a din rndurile tineretului. +hiar şi titlul pe care2%a dat volumului său —ustul care fierbe — era elocvent.

$ctavian o"a este exponenţial pentru fenomenul de involuţie a naţionalismului românesc de la formelesale teoretice de splendidă claritate, la mişcarea naţionalistă militantă şi n final la de"radarea sa prin

influenţa politică a taliei fasciste şi a ermaniei naziste, care au reuşit sâ%2 deturneze de la sensul său

constructiv spre starea de instrument politic fundamental distructiv. ulţi lideri naţionalişti români vor sfrşi

prin a deveni a"enţi de influenţă ai ermaniei naziste, din sentimentul că forţa naţionalismului român vaspori prin alianţa cu o putere europeană dominantă.

Deşi cronolo"ic a creat naintea lui o"a, am lăsat la urma analiza asupra operei lui Aurel +. Popovici,

pentru că acesta a atins punctul cel mai sensibil al problematicii naţionale. #l admitea că naţionalismul este o

reacţie, de unde şi acuzaţia curentă că oamenii de Dreapta sunt reacţionari. !aţionalismul s%a ridicatmpotriva tentativei de a e"aliza popoarele ntr%o lume cosmopolită prin intermediul democraţiei, care este o

formă făţarnică de rezolvare a altor probleme dect cele specifice fiecărei naţiuni, obli"ndu%le pe cele maislabe să se conformeze unor standarde ndoielnice n privinţa uniformităţii lor. Aurel +. Popovici punea sub

semnul ndoielii identitatea democraţiei cu liberalismul, dnd exemplu diferenţei vizibile ntre politica

liberală en"leză şi revoluţia franceză. De altfel, modelul en"lez transpare din opera fundamentală a lui Aurel+. Popovici — !aţionalism sau democraţie — unde este analizat şi paradoxul că statul considerat cel mai

democratic este n realitate liberal şi naţionalist, en"lezii fiind cei mai consecvenţi naţionalişti. Popoviciconsidera că 'ntre naţionalism şi democratism adevărat este o antiteză or"anică(, deoarece vedea n sistemul

democratic o creaţie nenaturală care se spri0ină pe dema"o"ie, populism, cosmopolitism, care n unele state

reuşeşte să pună armele n mna unei armate puternice şi să impună democraţia cu forţa. Dar instrumentul celmai periculos al pseudo%democraţiei este civilizarea, pe care Aurel +. Popovici o privea exclusiv n termenii

unei impuneri. +ivilizarea, ca produs al unor naţiuni 'superioare(, năvăleşte peste statele naţionale şi leobli"ă să se ndepărteze de fiinţa lor naţională, să se civilizeze, adică să preia modelul 'superior(, dar pe care

nimeni nu l "arantează ca atare1 'Apoi şi n statele naţionale, n care civilizarea se face cu "răbire, fără nici o

consideraţie la credinţele, tradiţiile şi bunele moravuri şi obiceiuri ale poporului — politica aceasta denivelare cu adevărat cosmopolită trebuie să producă exact aceleaşi roade funeste1 o continuă slăbire a statului

prin o continuă mpestriţare artificială a caracterului naţional al poporului. Diferenţa nu e dect de timp(8;2,ntrebarea pe care şi%o punea ardeleanul cu studii n ştiinţele politice era dacă o civilizaţie poate fi superioara

alteia n termeni reali, numai pentru faptul că deţine o altă tehnolo"ie. 6ără ndoială, era cazul &omâniei.

Peste ea venise un curent 'civilizator(, care aducea căile ferate, dar aducea şi obiceiuri străine. +ivilizaţietehnolo"ică — daK import de civilizare după model — nu.

+eea ce ne mpiedică să vedem n Aurel +. Popovici un naţionalist antidemocratic şi iraţionaleste faptul că astăzi &omânia se confruntă cu aceeaşi problematică, n exact aceeaşi termeni,

deşi au trecut nouă decenii de la scrierea acestei fraze. !imeni n%a putut demonstra că saltul

tehnolo"ic obli"ă la părăsirea tradiţiei, a naţionalităţii, a identităţii culturale. ai mult, existăn unie cel puţin un exemplu zdrobitor1 Laponia, ţara care şi conservă cu tenacitate tradiţia,

deşi realizează cel mai spectaculos salt tehnolo"ic. En alt exemplu este $landa. 6iind mai

aproape de #minescu, n timp şi "ndire, Popovici va construi o ntrea"ă teorie a diferenţeidintre naţionalism şi democraţie, care este şi astăzi n discuţie, dacă urmărim forţa cu care este


5/5

acuzat naţionalismul pe plan internaţional, dar şi capetele sparte care rămn n ambele taberedupă o confruntare de tipul celei din u"oslavia. Democraţia, ca ideolo"ie, este privită de

Aurel +. Popovici n termenii unei utopii, n timp ce sistemul democratic — ca aplicaţie aideolo"iei — este o 'rapsodie democratică(, iar principalul său instrument — dema"o"ia, este

o 'doctrină a rărunchilor(, n fond, el cere ca libertăţile fundamentale ale omului, care sunt

specifice liberalismului, să nu fie confundate cu sistemul democratic, care le perverteşte ndema"o"ie şi ntr%o e"alitate fără suport natural. +um calitatea de cetăţean al unei naţiuni este

esenţială n tratarea ideii de e"alitate, iar aceasta este produsul liberalismului, democraţia este prezentată doar ca o şmecherie cu care a fost umplut "olul acestei idei pentru a se atin"e

scopuri străine. #vident, era o trimitere voalată la francmasoneria ocultă şi la evrei. -otodată,

Popovici nu punea n antiteză naţionalismul şi liberalismul, care mpreună pot construi un statnaţional dezvoltat. Pentru cazul particular al &omâniei moderne, Aurel +. Popovici este cel

mai fidel continuator al lui ihai #minescu, subliniind mult mai accentuat dect acesta căimpunerea brutală şi şanta0ul exercitate n 'chestiunea evreiască( au condus la ncetinirea

procesului de dezvoltare a naţiunii române, n termenii ei naturali. -eza este discutabilă, nu

numai pentru faptul că a de"enerat n violenţă, dar ea nu poate rămne sin"ura explicaţie de

profunzime pentru resortul naţionalismului modern din primele decenii ale secolului al >>%lea. $ricum, ne surprinde peste timp tot mai straniu precizia cu care au putut percepeintelectuali români ca ihai #minescu, .B. +ara"iale sau Aurel +. Popovici felul n care

"uvernările româneşti au reuşit să 'păcălească( sistemul democratic, mimndu%2 la suprafaţă,

simultan cu o politică naţională şi, pe alocuri, naţionalistă.

Aspecte teoretice ale naţionalismului românesc

Documents

Transcript of Aspecte teoretice ale naţionalismului românesc