Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

73
UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICĂ DE GESTIUNE PROIECT DE CONTABILITATE SI INFORMATICĂ Cadrul didactic îndrumător: Student: 1

description

: ASPECTE TEORETICE PRIVIND TREZORERIA

Transcript of Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Page 1: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

UNIVERSITATEA SPIRU HARETFACULTATEA MANAGEMENT FINANCIAR CONTABILSPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICĂ DE

GESTIUNE

PROIECT DE CONTABILITATE SI INFORMATICĂ

Cadrul didactic îndrumător:

Student:

BUCURESTI2009 – 2010

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

1

Page 2: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

FACULTATEA MANAGEMENT FINANCIAR CONTABILSPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICĂ DE

GESTIUNE

ASPECTE TEORETICE PRIVIND TREZORERIA

Cadrul didactic îndrumător:

Student:

BUCURESTI2009 – 2010

CUPRINS

2

Page 3: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

INTRODUCERE......................................................................................................................................................3

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND TREZORERIA ŞI PARTICULARITĂŢI PRIVIND

ACTIVITATEA DESFĂŞURATĂ DE UNITATEA STUDIATĂ...............................................4

1.1.CONCEPTUL DE TREZORERIE ŞI STRUCTURA ELEMENTELOR DE TREZORERIE.....................4

1.2.OBIECTIVELE CONTABILITĂŢII TREZORERIEI....................................................................10

1.3.LOCUL ŞI ROLUL TREZORERIEI ÎN CADRUL SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL

ÎNTREPRINDERII...............................................................................................................15

1.4. PARTICULARITĂŢI PRIVIND ACTIVITATEA DESFĂŞURATĂ DE UNITATE...........................17

1.4.1. Scurt istoric al S.C. "Ceramica" S.A. Ploiesti...........................................................17

1.4.2. Structura tehnică şi funcţională..................................................................................18

1.4.3.Organizarea compartimentului financiar - contabil; relaţiile acestuia cu celelalte

compartimente...............................................................................................................21

CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE TREZORERIE..................................................23

2.1. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR BĂNEŞTI ÎN NUMERAR ŞI A ALTOR VALORI DE

TREZORERIE..................................................................................................................23

2.1.1. Documentele folosite în operaţiile de încasare sau de plată în numerar şi

evidenţa operativă a operaţiilor de casă în lei şi în valută...............................23

2.1.2. Contabilitatea decontărilor în numerar.....................................................................28

2.1.3. Contabilitatea altor valori pe care le gestionează casierul........................................33

2.2. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR PRIN CONTURILE BANCARE....................................35

2.2.1.Documentele utilizate pentru înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi prin conturile

bancare..........................................................................................................................35

2.2.2.Componenţa valorilor de încasat şi contabilizarea lor...............................................40

2.2.3.Contabilitatea decontărilor prin conturile curente şi a dobânzilor aferente.............41

2.2.4.Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt.....................................................51

2.3.CONTABILITATEA ACREDITIVELOR ŞI A ALTOR OPERAŢII DE TREZORERIE....................53

2.3.1.Organizarea contabilităţii acreditivelor şi a avansurilor de trezorerie.....................53

2.3.2.Contabilitatea viramentelor interne.............................................................................57

2.3.3. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea conturilor de trezorerie...............58

2.4.CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT...............................59

2.4.1. Momentele în care se evaluează titlurile de plasament..............................................60

2.4.2. Contabilitatea acţiunilor şi obligaţiunilor emise de alte societăţi..............................62

2.4.3.Contabilitatea acţiunilor şi obligaţiunilor proprii.......................................................64

2.4.4. Contabilitatea altor investiţii financiare pe termen scurt şi creanţelor asimilate.....67

CAPITOLUL 3 ANALIZA CRITICĂ A SISTEMULUI CONTABIL ŞI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

ŞI CONTROLUL OPERAŢIILOR DE TREZORERIE...............................................................69

3.1. ELEMENTE INTRODUCTIVE...............................................................................................69

3

Page 4: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

3.2. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI PE EXEMPLUL S.C.

"CERAMICA" S.A. PLOIESTI..................................................................................................70

3.3. CONTROLUL OPERAŢIILOR DE TREZORERIE......................................................................74

3.4. SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE............................................................................78

CAPITOLUL 4 POSIBILITĂŢI DE INFORMATIZARE A CALCULELOR CONTABILITĂŢII ÎN SFERA

TREZORERIEI.............................................................................................................................82

4.1. Consideraţii generale asupra conceptelor utilizate.................................................................82

4.2. ANALIZA STRUCTURILOR INFORMATICE LA SOCIETATEA ANALIZATĂ.............................84

4.3. PROTOTIP DE SISTEM EXPERT CU PRIVIRE LA PLASAREA EXCEDENTULUI DE TREZORERIE87

CONCLUZII ŞI PROPUNERI...............................................................................................................................106

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................................110

Introducere

4

Page 5: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Realitatea societăţii moderne ne arată că odată cu dezvoltarea economiei de piaţă şi

sporirea gradului de complexitate a acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător şi informaţia

economică, pentru ca ea să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta

exact situaţia patrimonială a agenţilor economici şi rezultatele activităţii economico - financiare.

Informaţia economică ajută la observarea modului de utilizare a resurselor materiale şi umane, la

sesizarea şi examinarea critică a aspectelor pozitive dar şi a deficienţelor existente, în vederea

luării măsurilor care se impun.

Termenul de "trezorerie" îşi are originea în latinescul "thesarus" care se traduce prin

"comoară" sau "depozit pentru obiecte de valoare". Într-o accepţiune generală, trezoreria ar

putea fi definită ca totalitatea operaţiilor financiare desfăşurate de un agent economic pentru

atragerea disponibilităţilor necesare realizării propriului obiect de activitate. Din punct de vedere

contabil, trezoreria se identifică cu ansamblul activelor lichide ale unei întreprinderi.

Gestiunea trezoreriei cuprinde ansamblul deciziilor şi operaţiunilor de realizare a acestora

referitoare la procurarea resurselor băneşti necesare onorării obligaţiilor scadente, precum şi la

plasamentele, disponibilităţile băneşti temporare ale întreprinderii. Aceasta constă în

administrarea optimă a fondurilor pe termen scurt pentru asigurarea solvabilităţii firmei în cele

mai bune condiţii.

Prin compararea la un moment dat a disponibilităţilor şi a datoriilor se poate obţine un

excedent de lichiditate faţă de exigibilitatea imediată şi se înregistrează o trezorerie pozitivă sau

negativă în caz contrar. Din evidenţele statistice rezultă că cea mai mare parte a falimentelor se

datorează slăbiciunii în gestiunea trezoreriei, impunându-se evidenţa strictă a rezultatelor

financiare având în vedere că înregistrarea unui profit în contul de rezultate nu înseamnă automat

şi existenţa de lichidităţi, deoarece momentul angajării cheltuielilor sau veniturilor nu coincide

cu cel al plăţii sau încasării.

O gestiune performantă a întreprinderii presupune atât gestiunea fluxurilor de angajare

patrimonială (venituri/cheltuieli ) cât şi gestiunea trezoreriei adică a fluxurilor de încasări şi plăţi.

Preocupări tot mai intense în acest sens ar trebui să fie determinate de fenomenele de instabilitate

atât macro cât şi microeconomică.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND TREZORERIA ŞI PARTICULARITĂŢI

PRIVIND ACTIVITATEA DESFĂŞURATĂ DE UNITATEA STUDIATĂ

5

Page 6: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

I.1.Conceptul de trezorerie şi structura elementelor de trezorerie

Între multitudinea de definiţii care s-au dat termenului de trezorerie, se încadrează

sugestiv cea prin care trezoreria este ansamblul operaţiilor băneşti şi financiare pe care le

efectuează un agent economic, în scopul asigurării mijloacelor băneşti necesare desfăşurării

activităţii sale.

Prin trezorerie se înţelege ansamblul de operaţii financiare pe care le face unitatea

patrimonială pentru procurarea mijloacelor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor determinate

de activitatea desfăşurată. În sfera activităţii de trezorerie a întreprinderii se cuprind toate

operaţiile de gestiune a valorilor mobiliare de plasament, a valorilor de încasat, a

disponibilităţilor băneşti, a altor valori de trezorerie.

Trezoreria reprezintă o secţiune importantă a contabilităţii şi a activităţii oricărui agent

economic, având o influenţă importantă în ceea ce priveşte desfăşurarea normală a programului

de activitate, pentru menţinerea permanentă a echilibrului financiar. Pentru omul de afaceri

(gestionarul afacerilor), trezoreria poate fi definită ca totalitatea mijloacelor financiare de care

dispune o întreprindere pentru a face faţă plăţilor (disponibilităţi în conturile bancare, numerar în

casierie, cecuri de încasat, efecte comerciale de primit neajunse la scadenţă, titluri de plasament

etc). În cazul insuficienţei acestor mijloace financiare există posibilitatea obţinerii imediate a

unui credit sub forma creditului bancar pe termen scurt, acceptarea unui efect comercial (credit

comercial), scontarea unei cambii neajunse la scadenţă etc. Pentru analistul financiar, preocupat

de asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii, trezoreria reprezintă diferenţa între

disponibilităţile(sau lichidităţile) şi exigibilităţile(datoriile) imediate. În acest sens, se poate vorbi

despre o trezorerie pozitivă (sau un excedent de lichidităţi faţă de exigibilităţile imediate) sau o

trezorerie negativă, în situaţie inversă. Acest echilibru, între lichidităţile şi exigibilităţile

imediate, care degajă mărimea şi sensul (+/-) trezoreriei firmei, depinde de suma lichidităţilor la

începutul perioadei de referinţă, de fluxul de încasări şi plăţi aferent perioadei, cât şi de alte

variabile cum sunt structura şi dimensiunile activităţii întreprinderii etc.

Conceptul de trezorerie poate fi analizat din două puncte de vedere, şi anume:

organizatoric, trezoreria fiind un serviciu ce reprezintă o parte componentă în organigrama

unei entităţi economice, căruia îi revin sarcini şi atribuţii , care are personal de specialitate şi care

funcţionează după reguli bine stabilite;

structural, în funcţie de elementele patrimoniale componente ale acesteia.

Din punct de vedere organizatoric, în cursul evoluţiei vieţii economice, conceptul de

"trezorerie" a cunoscut mai multe interpretări, generate de rolul pe care l-a avut pe o anumită

treaptă de dezvoltare a economiei. 6

Page 7: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Iniţial, funcţionarea serviciului trezoreriei sau a unui responsabil ce purta acest nume

făcea dovada existenţei unei mari discreţii asupra întreprinderii. În schimb, necesitatea de a

încredinţa unei persoane competente activitatea de supraveghere a relaţiilor cu băncile era

recunoscută şi, astfel, funcţia clasică de casier este adaptată utilizării mijloacelor de plată

bancare. În interiorul întreprinderii, trezorierul era dependent de serviciile contabilităţii de unde

îşi prelua informaţiile necesare. Calitatea de "controlor" al conturilor bancare şi al lichidităţilor

nu dădea trezorierului posibilitatea de a participa la deciziile de gestionare a întreprinderii,

situaţie care se va schimba pe măsură ce va fi acceptat principiul "trezoreriei zero" în

desfăşurarea activităţii economice la nivel microeconomic. Din acel moment, trezorierul a avut

un obiectiv clar: menţinerea conturilor bancare cât mai aproape posibil de zero, atfel încât

cheltuielile financiare şi costurile de oportunitate legate de soldurile debitoare sau creditoare ale

acestor conturi să fie minime.

Evoluţia în timp a rolului trezorierului în cadrul întreprinderii permite distingerea a două

mari misiuni ce pot fi considerate funcţii ale trezoreriei:

-gestiunea lichidităţilor;

-gestiunea riscurilor financiare.

Din punct de vedere structural, trezoreria trebuie analizată în funcţie de elementele sale

constitutive. În literatura de specialitate regăsim o multitudine de definiţii date conceptului de

trezorerie, dar ceea ce trebuie să reţinem este faptul că majoritatea definiţiilor se bazează pe

lichidităţile de care dispune la un moment dat o unitate economică.

În structura trezoreriei , aşa cum prevăd reglementările contabile în vigoare şi Planul

general de conturi , se cuprind, în ordinea stabilită prin intermediul acestuia din urmă,

următoarele categorii sau feluri de operaţii: investiţiile financiare pe termen scurt (titlurile de

plasament); valorile de încasat; disponibilităţile păstrate în conturi la bănci; creditele bancare pe

termen scurt; numerarul şi alte valori gestionate prin casieria unităţii; acreditivele; avansurile de

trezorerie.

Titlurile de plasament, spre deosebire de cele imobilizate, se achiziţionează de unitate

în vederea realizării unui câştig de capital sau de venit pe termen scurt, de regulă, sub un an.

Dacă titlurile de plasament sunt achiziţionate cu scopul de a obţine venituri, operaţia se numeşte

cumpărare, iar dacă titlurile de plasament sunt redobândite de către emiţătorii lor pentru a fi

anulate sau revândute, operaţia se numeşte răscumpărare. Titlurile de plasament sunt denumite şi

investiţii temporare şi sunt constituite din acţiunile proprii răscumpărate, acţiunile emise de terţi

şi achiziţionate de întreprindere, obligaţiunile proprii răscumpărate, obligaţiunile aparţinând

terţilor şi cumpărate şi alte titluri de plasament. Plasamentele amintite pot conferi un drept de

proprietate, cum este cazul acţiunilor (cotate sau necotate) sau pot asigura un drept de creanţă,

7

Page 8: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

ceea ce se realizează prin intermediul obligaţiunilor (cotate sau necotate). Indiferent de categoria

în care se încadrează, prin intermediul lor se urmăreşte, pe de o parte, utilizarea temporară a unei

părţi din disponibilităţile băneşti de care dispune unitatea, iar pe de altă parte, creşterea

veniturilor acesteia prin obţinerea dividendelor, dobânzilor şi/sau prin realizarea unui surplus de

valoare cu prilejul revânzării. Astfel spus, plasamentele financiare se efectuează în scopul

folosirii, cu caracter temporar a disponibilităţilor băneşti (de trezorerie) în operaţiuni speculative

la bursa de valori prin cumpărarea şi revânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, ceea ce are ca scop

obţinerea unor venituri suplimentare din diferenţele de curs ale acestora.

Efectele comerciale, denumite şi valori de încasat, se referă la diferite titluri de credit,

dintre care se amintesc: cecul, cambia, biletul la ordin, trata, mandatul, warantul. Aceste

instrumente de plată se emit de către clienţi, care în contul datoriilor pe care le au, le predau

furnizorilor (creditorilor) în vederea decontării lor, la termenele stabilite, prin intermediul

unităţilor bancare.

Disponibilităţile băneşti existente în conturi la bănci, în lei şi în devize, asigură

efectuarea operaţiilor de decontare fără numerar, către alţi agenţi economici, buget, bănci. Prin

utilizarea conturilor de disponibilităţi se asigură o bună circulaţie a banilor, precum şi efectuarea

decontării drepturilor de creanţă (încasări) şi a obligaţiilor (plăţi). Se reţine că în majoritatea

situaţiilor, încasările sunt mai mari decât plăţile, iar soldul fiecărui cont reprezintă

disponibilităţile băneşti pe care unitatea le deţine la bănci. Există însă şi situaţii în care încasările

sunt mai mici decât plăţile, stabilindu-se un sold creditor care reprezintă creditele acordate de

bancă pe bază de contract încheiat anterior.

Creditele bancare pe termen scurt, creditele externe şi creditele de la trezoreria

statului asigură completarea surselor proprii necesare desfăşurării activităţii de producţie, de

prestări servicii ş.a. Pentru creditele care se primesc este necesar să existe o garanţie din partea

solicitantului, sub forma valorilor materiale sau a resurselor băneşti viitoare, sau din partea unui

terţ prin care să se asigure rambursarea datoriilor asumate, precum şi a dobânzilor aferente.

Unele conturi de credite pe termen scurt, pentru export şi pentru nevoi temporare, îndeplinesc

funcţia unor conturi de încasări şi plăţi.

Disponibilităţile băneşti în numerar, în lei şi în devize, permit efectuarea decontării

obligaţiilor şi creanţelor cu personalul unităţii şi alte persoane fizice şi, de asemenea, cu alţi

agenţi economici, în cadrul unor limite legale, cu bugetul statului , respectându-se regulamentul

operaţiilor de casă. În grupa disponibilităţilor în numerar sunt încadrate şi elementele

patrimoniale denumite "alte valori", unde se încadrează timbrele fiscale şi poştale, biletele de

tratament şi odihnă, tichetele şi biletele de călătorie ş.a.

8

Page 9: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Acreditivele în lei şi în devize reprezintă disponibilităţile băneşti rezervate în conturi

distincte, la dispoziţia terţilor în vederea efectuării plăţilor pe măsura livrării mărfurilor,

executării lucrărilor şi prestării serviciilor.

Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau altor

persoane împuternicite de întreprindere în vederea efectuării unor plăţi în numele întreprinderii.

Aceste plăţi în favoarea întreprinderii pot fi:

aprovizionări de materiale şi alte bunuri de valori mai mici;

efectuarea de plăţi în cadrul unor acţiuni de protocol, reclamă şi publicitate;

cheltuieli de transport, deplasări, detaşări;

servicii poştale şi taxe de telecomunicaţii.

I.2. Obiectivele contabilităţii trezoreriei

Organizarea contabilităţii elementelor patrimoniale în cauză reprezintă o problemă relativ

complexă, fiind necesar, printre altele, să se aibă în vedere mai multe obiective:

realizarea unei coordonări riguroase a tuturor operaţiilor financiare privind, pe de o

parte activele circulante băneşti, iar pe de altă parte operaţiile de plăţi astfel încât să existe

premisele necesare pentru realizarea permanentă a decontării datoriilor;

asigurarea unei evidenţe corecte şi operative a tuturor operaţiilor de trezorerie care să

respecte prevederile legale şi să permită efectuarea controlului în ceea ce priveşte încasările şi

plăţile unităţii patrimoniale;

respectarea legislaţiei financiar - bancare şi fiscale;

alegerea şi utilizarea eficientă a instrumentelor de trezorerie, precum şi a celor mai

avantajoase forme de decontare;

efectuarea plăţilor la termenele scadente;

contractarea şi utilizarea creditelor bancare pe baza unei analize detaliate şi numai în

măsura în care acestea sunt necesare pentru reglarea lichidităţilor şi menţinerea capacităţii de

plată, precum şi pentru alte destinaţii bine definite şi, totodată, eficiente;

asigurarea premiselor informaţionale necesare pentru elaborarea unui buget de

trezorerie real, în deplină concordanţă cu posibilităţile financiare ale unităţii patrimoniale ş.a.

Rezultatul exerciţiului este indicatorul generat din compararea veniturilor şi cheltuielilor

angajate de o întreprindere în cursul unui exerciţiu şi care corespunde unei creşteri de bogăţie

( mai concret, o creştere a activelor), însă existenţa unui profit nu înseamnă automat şi existenţa

de lichidităţi, deoarece momentul angajării cheltuielii sau venitului nu coincide cu cel al plăţii

sau încasării lor. Gestiunea trezoreriei regrupează ansamblul deciziilor, regulilor şi procedurilor 9

Page 10: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

care asigură, la costul cel mai redus, menţinerea echilibrului financiar instantaneu al

întreprinderii. Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei este evitarea unei trezorerii structural

negative (evitarea a ceea ce este uzual se denumeşte în economia românească "blocaj financiar",

situaţie caracterizată prin imposibilitatea întreprinderii de a face faţă plăţilor).

Printr-o minuţioasă gestiune a disponibilităţilor, dar şi a instrumentelor de plată şi de

finanţare se realizează şi obiectivul secundar de rentabilitate, prin care se minimizează, pe de o

parte, costul şi volumul finanţărilor şi se optimizează modul de plasare a excedentelor de

trezorerie pe termen scurt.

O dimensiune deloc neglijabilă a gestiunii trezoreriei este reprezentată de gestiunea

riscurilor financiare, ceea ce presupune utilizarea unor instrumente de asigurare şi de speculaţie

atunci când pieţele financiare foarte volatile, cu alte cuvinte atunci când ratele de schimb şi

ratele dobânzii oscilează foarte mult la intervale scurte de timp.

Problema gestiunii riscurilor financiare devine cu atât mai importantă astăzi, când

întreprinderile româneşti sunt supuse presiunii unor rate ale dobânzii, ca urmare a persistenţei

unor rate ridicate ale inflaţiei, şi a unei încetiniri a creşterii economice, pentru a nu mai vorbi că

în unele sectoare de activitate ţara noastră se confruntă cu o "creştere economică negativă".

Gestiunea trezoreriei întreprinderii presupune stabilirea unui optim între costurile

mijloacelor de finanţare şi a veniturile obţinute din plasamente de trezorerie. În plus, o gestiune

eficientă a trezoreriei presupune ca întreprinderea să dispună la momentul voit de disponibilităţi

suficiente de a face faţă exigibilităţilor imediate. Pentru aceasta, trebuie prevăzute mărimea şi

data exigibilităţilor şi a disponibilităţilor instantanee, rezultând din funcţionarea întreprinderii.

Este deci nevoie despre o gestiune previzională a trezoreriei firmei.

Previziunile de trezorerie vizează descrierea evoluţiei disponibilităţilor înainte şi după

mobilizarea creditelor pe termen scurt de care dispune o întreprindere. Rolul previziunilor de

trezorerie este de a contribui la securitatea financiară şi la rentabilitatea întreprinderii, printr-o

reducere a cheltuielilor de natură financiară. Previziunile de trezorerie sunt caracterizate prin

patru elemente:

- orizontul previziunii reprezentat de durata la care aceasta se referă: un an, mai multe

luni sau mai multe zile;

- natura soldurilor prevăzute;

- intervalele de timp la care o previziune se dezvoltă în analitic;

- nivelul de agregare: previziune realizată la nivelul unei bănci partenere sau pentru

ansamblul băncilor cu care întreprinderea intră în relaţie.

Literatura de specialitate relevă că în practica ţărilor occidentale sunt întâlnite mai multe

tipuri de previziune de trezorerie, şi anume:

10

Page 11: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

- bugetul de trezorerie: orizontul - anul următor celui de întocmire a bugetului; intervalul de timp

- lunar sau trimestrial; nivelul de agregare - de la fiecare bancă parteneră la ansamblul băncilor;

- previziunea de trezorerie pe termen scurt cu orizont de 2-4 luni, cu un pas lunar sau diferit de o

lună (de exemplu, decadal) şi cu un nivel de agregare situat, de obicei, la nivelul ansamblului

băncilor;

- previziunea de trezorerie pe termen foarte scurt, numită şi situaţie zilnică a trezoreriei

("position de trésorerie", în franceză) pentru următoarele 8 zile, o lună sau, cel mult, pentru trei

luni, nivelul de agregare fiind un partener bancar;

- previziunea particulară de trezorerie se referă la un spaţiu financiar distinct(de exemplu, o piaţă

financiară importantă) sau la realizarea unei operaţii distincte (de investiţii sau financiare).

Dintre tipurile de previziuni de trezorerie cele care par să câştige cele mai multe sufragii

din partea practicienilor sunt bugetul de trezorerie şi situaţia zilnică a trezoreriei.

A) Bugetul de trezorerie se înscrie pe orizontul gestiunii bugetare, în cadrul procedurii de

stabilire a celorlalte bugete anuale ale întreprinderii( bugetul vânzărilor, bugetul aprovizionărilor,

bugetul de producţie etc.). Deşi pasul previzional este lunar, bugetul de trezorerie este adesea

reactualizat la intervale mai scurte de timp, mai ales în condiţiile în care gradul de incertitudine

cu care se confruntă întreprinderea este ridicat. În funcţie de linia de evoluţie a soldurilor

conturilor de disponibilităţi, prin bugetul de trezorerie se stabilesc liniile de credit pe termen

scurt care trebuie negociate cu piaţa financiară şi în special cu sistemul bancar. Totodată, prin

acest buget întreprinderea poate să verifice măsura fezabilităţii planului de investiţii, să calculeze

cheltuielile financiare, contribuind astfel la calculul rezultatului previzional, să ofere bancherilor,

la cererea acestora, o serie de date utile analizelor financiare. Introducerea microinformaticii

permite actualizarea rapidă şi simularea bugetelor de trezorerie mai ales atunci când este definită

o paletă largă de variabile (existenţa sau inexistenţa taxelor vamale, termene variabile privind

decontarea cu furnizorii sau clienţii etc.).

Pentru stabilirea bugetului de trezorerie se pot utiliza două metode:

- Metoda încasărilor şi plăţilor este agreată cu predilecţie de specialiştii contabili, ea

permiţând compatibilitatea între diferitele niveluri de previziune, precum şi între indicatorii

bugetaţi şi realitaţi. În acest sens, prin această metodă se realizează o structurare a fluxurilor

după natură :fluxuri de cheltuieli şi fluxuri de venituri, precum şi după obiectul lor: fluxuri de

exploatare, de repartiţie, de investiţii, financiare şi excepţionale.

O trezorerie pozitivă, la finele perioadei previzionate, presupune luarea unei decizii de

plasament a excedentelor de fonduri pe termen scurt sub forma achiziţiei de titluri de plasament,

depozite bancare pe termen scurt etc., în timp ce un sold negativ de trezorerie impune acoperirea

deficitului de trezorerie prin diverse modalităţi: o finanţare externă pe termen scurt printr-un

11

Page 12: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

credit bancar pe termen scurt; lichidarea anumitor titluri de plasament; scontarea efectelor

comerciale neajunse la scadenţă; recursul la acordarea de facilităţi clienţilor pentru plăţile

efectuate în avans sau la obţinerea de avansuri de la clienţi etc. Bugetul de trezorerie poate fi

completat printr-un plan de trezorerie care detaliază, în plus, în situaţia unei trezorerii negative,

sumele prevăzute a fi utilizate din mărimea diferitelor tipuri de credite pe termen scurt

mobilizate, precum şi soldurile bancare după operaţiile de finanţare.

- Metoda bilanţurilor sau a termenelor de rotaţie aproximează evoluţia soldurilor

previzionale pe baza unei abordări sintetice a trezoreriei, concentrată în relaţia:

Δ Trezorerie = Δ Fond de rulment – Δ Necesar de finanţare

Metoda bilanţurilor este recomandată în cazul întreprinderilor în care apar adesea

dificultăţi în realizarea echilibrelor de trezorerie, informaţia contabilă insuficientă nepermiţând o

abordare încasări - plăţi la termene suficient de scurte. Metoda se pretează, de asemenea,

întreprinderilor mari pentru care cele trei agregate care compun relaţia expusă anterior sunt

evaluate cu mai multă uşurinţă decât oricare din fluxuri luat în mod distinct. În schimb, metoda

bilanţieră este inadecvată întreprinderilor cu puternice variaţii sezoniere de activitate datorită

dificultăţilor întâmpinate în realizarea statisticilor care integrează fluctuaţiile de volum privind

vânzările şi cumpărările, precum şi pe acelea referitoare la termenele de plată.

În privinţa evaluării, variaţia fondului de rulment (Δ FR) se determină plecând de la

calculul marjei lunare de autofinanţare la care se adaugă câteva modificări generate de operaţiile

financiare (aporturi şi rambursări) şi de investiţii. Variaţiile necesarului de finanţare a exploatării

se calculează având la bază termenele medii de rotaţie ale principalelor componente ale activului

circulant şi ale datoriilor din exploatare pe termen scurt, determinate pe cale statistică plecând de

la ratele de rotaţie aferente ultimelor luni.

B) Situaţia zilnică a trezoreriei este structurată în încasări şi plăţi, din punct de vedere al

conţinutului, iar în analitic se realizează o clasificare a acestora după natura instrumentelor de

plată utilizate: viramente, cecuri, efecte comerciale etc.

Sursele de informaţii sunt de natură contabilă (facturi, extrase de cont, fişele de cont

privind clienţii, furnizorii, debitorii şi creditorii), dar şi extracontabilă (bugetul de trezorerie în

cazul unor evenimente sigure sau cu efect imediat asupra trezoreriei, scadenţele privind

împrumuturile, statele de plată şi situaţiile privind cheltuielile sociale, previziunile serviciilor

comerciale privind evoluţia cifrei de afaceri, date privind condiţiile impuse de bănci în relaţiile

lor cu întreprinderile).

Previziunile de trezorerie au un caracter aleator, întreprinderile pot proceda la efectuarea

mai multor tipuri de previziuni referitoare la aceeaşi dată.

12

Page 13: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

1.3. Locul şi rolul trezoreriei în cadrul sistemului informaţional al întreprinderii

În concepţia sistemică, întreprinderea este considerată drept un sistem deschis ce

presupune intrări, prelucrări, ieşiri şi autocontrol. Din punct de vedere economic, nici o activitate

nu se poate derula fără suport financiar, concretizat de cele mai multe ori în bani, ceea ce

conduce la ideea că trezoreria întreprinderii reprezintă puntea de legătură celor trei categorii de

activităţi: exploatare, finanţare, investiţii. Acest lucru este reprezentat in figura 1.

Fig. 1. Locul trezoreriei în cadrul sistemului financiar al întreprinderii

Trezoreria unei întreprinderi ocupă locul central în toate reprezentările sistemului

informaţional economic, deoarece toate operaţiunile economice se exprimă valoric, iar

majoritatea lor presupun transferuri interne şi externe de bani. În acelaşi timp, trezoreria unei

întreprinderi joacă un rol de filtru pentru majoritatea operaţiunilor ce se desfăşoară în perimetrul

său prin intermediul restricţiilor impuse de acoperirea financiară a acestor operaţiuni.

CAPITOLUL II

CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE TREZORERIE

II.1. Contabilitatea operaţiilor băneşti în numerar şi a altor valori de

trezorerie

Încasările şi plăţile în numerar deţin o pondere mai redusă în totalul decontărilor,

comparativ cu cele fără numerar. Încasările pot proveni din vânzarea produselor proprii sau

mărfurilor sub un anumit plafon, din lichidarea unor debitori, din ridicări de numerar de la bancă,

din aport de capital etc. Plăţile se efectuează pentru achitarea drepturilor de personal, pentru

avansuri spre decontare, pentru cumpărări de bunuri, pentru depuneri de numerar la bancă şi

altele.

Sumele în numerar, în lei şi în valută, de care dispune o unitate patrimonială sunt păstrate

în casieria unităţii şi se gestionează distinct, cu respectarea prevederilor legale. Toate

13

EXPLOATARE

TREZORERIA

INVESTIŢII FINANŢARE

Page 14: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

operaţiunile de casă se înscriu de către casier în registrul de casă, care constituie evidenţa

operativă pentru asemenea mişcări de valori. În casieria unităţii mai pot fi păstrate şi alte

valori (timbre fiscale şi poştale, bilete de tratament, tichete de călătorie etc.), care se asimilează

decontărilor în numerar.

II.1.1. Documentele folosite în operaţiile de încasare sau de plată în numerar şi evidenţa operativă a operaţiilor de casă în lei şi în valută

a) Chitanta

Chitanta – serveste ca :

- document justificativ pentru depunerea unei sume in numerar la casieria unitatii;

- document justificativ de inregistrare in registrul de casa si in contabilitate.

In conditiile in care sumele inscrise pe chitanta sunt aferente livrarilor de bunuri sau

prestari de servicii scutite fara drept de deducere, chitanta este documentul justificativ care sta la

baza inregistrarii veniturilor in contabilitate.

Chitanta se intocmeste in doua exemplare, pentru fiecare suma incasata de catre casierul

unitatii si este semnata de acestea pentru primirea sumei.

Chitanta circula la depunator (exemplarul 1, cu stampila unitatii). Exemplarul 2 ramane

in carnet, fiind folosit ca document de verificare a operatiunilor effectuate in registrul de casa.

Chitanta se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil, dupa utilizarea completa a carnetului

(exemplarul 2).

Continutul minimal al formularului este urmatorul :

- denumirea unitatii, codul de inregistrare la oficiul registrului comertului ; sediul (localitatea,

strada, numarul); judetul;

- denumirea , numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;

- numele si prenumele persoanei fizice care depune sume si ce reprezinta acestea, sau, dupa caz,

denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; numarul de inregistrare la oficiul registrului

comertului; sediul, (localitatea, strada, numarul); judetul persoanei juridice;

- suma in cifre si in litere;

- semnatura casierului.

b) Bonul fiscal

Anul 2009 ne-a adus modificari importante in ceea ce priveste regimul bonurilor fiscle.

Astfel, pana la data de 20 februarie 2009, bonurile fiscale emise de aparatele de marcat

14

Page 15: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

electronice fiscal erau folosite incepand cu 1 ianuarie 2006, numai ca document de inregistrare a

platilor in registrul de casa . Faceau exceptie de la aceasta regula , in sensul ca stateau la baza

inregistrarilor in contabilitate a cheltuielilor , urmatoarele documente:

- bonul fiscal utilizat pentru justificarea taxei pe valoarea adaugata aferente carburantilor

auto achizitionati in vederea desfasurarii activitatii, daca era stampilat si avea inscrise

denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare al autovehicolului;

- bonul fiscal , insotit de documentul care atesta plata prin cardurile bancare ale

societatilor comerciale;

- bonul fiscal emis de aparatul de marcat fiscal utilizat in activitatea de taximetrie;

- bonul fiscal a carui valoare totala era de pana la suma de 100 lei inclusive, daca era

stampilat si avea inscrise denumirea cumparatorului, codul unic de inregistrare al acestuia sau

codul numeric personal in cazul persoanelor fizice care desfasurau activitati independente.

Incepand cu data de 20 februarie 2009, prin HG nr 105 / 2009 s-au abrogate prevederile

HG 831 / 1997 pentru aprobarea modelelor formularelor commune privind activitatea financiara

si contabila a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora. Insa, dispozitiile

privitoare la regimul bonurilor fiscale sunt continute intr-un alt act normative, si anume Ordinul

Ministrului Finantelor Publice nr 1.714 / 2005 privind aplicarea prevedrilor Hotararii Guvernului

nr 831 / 1997 pentru aprobarea modelelor formularelor commune privind activitatea financiara

si contabila si a normelor metodologice privind intocmirea si utilizarea acestora (OMFP nr 293

/ 2006).

Chiar daca dispozitiile ordinului nu au fost expres abrogate, totusi consideram ca suntem

in prezenta unei abrogari tacite, de vreme ce prevederile acestuia detaliau aplicarea hotararii de

guvern abrogate (adica ale HG nr 831 / 1997 )

In prezent, bonurile fiscale emise de aparatele de marcat fiscale sunt documente care

atesta efectuarea platii si se anexeaza in registrul de casa .

Inregistrarea in contabilitate a cheltuielilor cu serviciile si bunurile achizitionate cu

bonurile fiscale se efectueaze cu sau fara factura anexata.

Desigur, se vor intocmi daca este cazul si note de intrare – receptie , ordine de deplasare,

deconturi de cheltuieli. Aceste documente justificative trebuie aprobate de persoana care

efectueaza cheltuielile respective.

Din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata , justificarea deducerii se face pe baza

exemplarului original al facturilor. Pentru carburantii auto achizitionati, deducerea taxei poate fi

justificata cu bonurile fiscale, daca sunt stampilate si au inscrise denumirea cumparatorului si

nuamrul de inmatriculare al autovehicolului.

15

Page 16: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Chitanţa pentru operaţii în valută serveşte ca: document justificativ pentru depunerea

unei sume în valută, în numerar, la casieria unităţii, document justificativ de înregistrare în

registrul de casă (în valută) şi în contabilitate. Se întocmeşte la unităţile care efectuează operaţii

în devize, în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată în valută, de casierul unităţii şi se

semnează de acesta pentru primirea sumei în valută.

Împuternicirea serveşte ca document de autorizare în vederea încasării unor drepturi

băneşti de la casierul unităţii când titularul nu se poate prezenta pentru aceasta, iar persoana

împuternicită este un membru al familiei titularului sau o persoană încadrată în muncă la aceeaşi

unitate cu titularul drepturilor băneşti. Se întocmeşte într-un exemplar, de către titularul

drepturilor ce urmează a fi încasate de la casier şi se semnează de către acesta, precum şi de

persoana împuternicită. Se aprobă de către conducătorul compartimentului financiar-contabil

după analiza situaţiei existente. Circulă la şeful ierarhic al titularului drepturilor băneşti pentru

aprobare, numai în cadrul ridicării de sume reprezentând salarii, ajutoare din fondurile de

asigurări sociale, premii şi alte drepturi similare acestora precum şi la casierul unităţii cu ocazia

plăţii drepturilor cuvenite către persoana împuternicită şi se anexează la documentul de plată a

drepturilor respective. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, anexă la documentul

de plată a drepturilor băneşti.

Borderoul documentelor achitate cu cecuri de decontare este utilizat ca document

justificativ (împreună cu documentele anexe) pentru sumele achitate cu cecuri de decontare

precum şi ca document de predare la compartimentul financiar-contabil a documentelor în baza

cărora s-au emis cecuri. Se întocmeşte într-un exemplar, zilnic sau la alte perioade stabilite de

conducătorul compartimentului financiar-contabil, de către gestionarul carnetului de cecuri, pe

măsura utilizării filelor din carnet. Borderoul se întocmeşte separat pe feluri de cecuri. În cazul în

care pentru un cec se anexează mai multe documente, acestea se trec pe rânduri distincte, urmând

ca în dreptul ultimului document să se completeze celelalte coloane ale formularului. Circulă la

compartimentul aprovizionării sau alt compartiment desemnat, (pentru confirmarea legalităţii,

necesităţii, oportunităţii şi economicităţii operaţiei), la persoana autorizată să execute controlul

financiar preventiv (pentru acordarea vizei respective), la compartimentul financiar-contabil,

împreună cu documentele anexate, semnându-se de verificare. Se arhivează la compartimentul

financiar-contabil.

Procesul verbal de plăţi serveşte ca document justificativ pentru sumele predate de

casierul unităţii mandatarului plătitor, în vederea efectuării plăţilor, ca document justificativ al

sumelor primite de mandatarul plătitor, precum şi ca document justificativ de înregistrare în

contabilitate a salariilor şi a altor drepturi neachitate.

16

Page 17: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Se întocmeşte într-un exemplar şi se reţine în casieria unităţii ori de câte ori se fac plăţi prin

casierii plătitori. Faţa formularului se completează de casierul unităţii, care semnează de

predarea sumelor şi a actelor de plată, şi de casierul plătitor pentru primirea acestora.

Documentul se reţine în casieria unităţii pentru justificarea salariilor, ajutoarelor din

fondurile de asigurări sociale, premiilor şi altor drepturi asimilate acestora, ridicate de la bancă

şi predate casierilor plătitori până la termenul legal de efectuare a plăţii sumelor respective.

Sumele predate casierilor plătitori nu se înregistrează la plăţi în registrul de casă, acestea

figurând în soldul casei de la data înmânării sumelor până la data când casierii plătitori justifică

sumele primite la casieria unităţii. În situaţia în care spaţiul este insuficient se întocmeşte o listă

suplimentară care trebuie să conţină toate informaţiile cerute de document. Procesul verbal de

plăţi circulă la compartimentul financiar-contabil ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Dispoziţia de plată/încasare către casierie se foloseşte în vederea achitării în numerar a

unor sume, potrivit dispoziţiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de

deplasare, precum şi a diferenţei de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor

sume mai mari decât avansul primit, procurare de materiale. Totodată se foloseşte şi în vederea

încasării în numerar a unor sume, precum şi ca document justificativ de înregistrare în registrul

jurnal de casă şi în contabilitate, în cazul plăţilor în numerar efectuate fără alt document

justificativ. Se semnează de întocmire la compartimentul financiar-contabil. Dispoziţia de

plată/încasare către casierie circulă la : i)persoana autorizată să exercite controlul financiar

preventiv, pentru viză în cazurile prevăzute de lege; ii) persoanele autorizate să aprobe plata

sumelor respective ( în cazul plăţilor); iii) casierie, pentru efectuarea operaţiei de încasare sau

plată, după caz, şi se semnează de către casier; în cazul plăţilor se semnează şi de persoana care a

primit suma; iv) compartimentul financiar-contabil, anexă la registrul de casă, pentru efectuarea

înregistrărilor în contabilitatea sintetică şi analitică. Se arhivează la compartimentul financiar-

contabil, anexă la registrul de casă.

Registrul de casă serveşte ca document: de înregistrare operativă a încasărilor şi plăţilor

în numerar, efectuate prin casieria unităţii pe baza actelor justificative, de stabilire la sfârşitul

fiecărei zile a soldului de casă, şi de înregistrare zilnică în contabilitate a operaţiilor de casă. Se

întocmeşte în două exemplare, zilnic, de casierul unităţii sau altă persoană împuternicită, pe baza

actelor justificative de încasări şi plăţi. În cazul în care o sumă plătită se referă la două sau trei

conturi corespondente, în registrul de casă se trece distinct fiecare operaţie în parte. Casierul este

cel care semnează pentru confirmarea înregistrării operaţiilor efectuate precum şi persoana din

compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 şi a actelor

justificative anexate.

17

Page 18: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Utilizarea formularului se face cu respectarea prevederilor Regulamentului operaţiilor de

casă. Soldul de casă al zilei precedente se raportează pe primul rând al registrului de casă pentru

ziua în curs. Se înregistrează toate încasările, după care acestea se totalizează (inclusiv soldul de

casă reportat al zilei precedente), se înregistrează apoi toate plăţile, iar totalul acestora se scade

din sumele rezultate din însumarea încasărilor, pentru a se stabili soldul de casă al zilei

respective. Registrul de casă circulă la compartimentul financiar-contabil pentru verificarea

exactităţii sumelor înscrise şi respectarea dispoziţiilor legale privitoare la efectuarea operaţiilor

de casă (exemplarul 2), iar exemplarul 1 rămâne în carnet. Exemplarul 1 se arhivează la casierie,

iar exemplarul 2 la compartimentul financiar-contabil.

Registrul de casă (în valută) serveşte ca: document de înregistrare operativă a

încasărilor şi plăţilor în valută (numerar sau cecuri de călătorie), ca document de stabilire, la

sfârşitul fiecărei zile a soldului de casă, şi ca document de înregistrare zilnică în contabilitate a

operaţiilor de casă în valută. Modul de completare este acelaşi ca şi la registrul de casă în lei.

Statul de salarii serveşte ca document pentru calculul drepturilor băneşti cuvenite

salariaţilor, precum şi al contribuţiei privind protecţia socială şi a altor datorii, precum şi ca

document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se întocmeşte în două exemplare, lunar, pe

secţii, ateliere, servicii etc., de compartimentul care are această atribuţie, pe baza documentelor

de evidenţă a muncii şi a timpului efectiv lucrat, a documentelor de centralizare a salariilor

individuale pentru muncitorii salarizaţi în acord, pe baza fişelor de evidenţă a salariului, a

evidenţei şi a documentelor privind reţinerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de

odihnă, certificatelor medicale şi se semnează pentru confirmarea exactităţii calculelor de către

persoana care determină salariul cuvenit şi se întocmeşte statul de salarii. Coloanele libere din

partea de reţineri a statelor de salarii urmează a fi completate cu alte feluri de reţineri legale

decât cele nominalizate în formular, ca, de exemplu : "Depuneri CEC" pentru reţinerile pe bază

de consimţământ conform dispoziţiilor legale. Pentru centralizarea la nivelul unităţii a salariilor

şi a elementelor componente ale acestora, inclusiv a reţinerilor, se utilizează aceleaşi formulare

de state de salarii. Plăţile efectuate în cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidările,

indemnizaţiile de concediu etc. se include în statele de salarii, pentru a cuprinde astfel întreaga

sumă a salariilor calculate şi toate reţinerile legale din perioada de decontare respectivă. Statul

de salarii circulă:

-la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv şi să aprobe plata

(exemplarul 1);

-la casieria unităţii pentru efectuarea plăţii sumelor cuvenite( exemplarul 1);

18

Page 19: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

-la compartimentul financiar-contabil, ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă,

pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1 împreună cu exemplarul 1 al borderoului de

salarii neridicate);

-la compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2 împreună cu

exemplarul 2 al borderoului de salarii neridicate şi "Drepturi băneşti -Chenzina a II-a (extras),

care îi va servi la acordarea vizei atunci când se solicită plata salariilor neridicate). Se arhivează

la compartimentul financiar-contabil, separat de celelalte acte justificative de plăţi (exemplarul

1) şi la compartimentul care a întocmit statele de salarii (exemplarul 2).

Lista de avans chenzinal serveşte ca document: i) pentru calculul drepturilor băneşti

cuvenite salariaţilor ca avansuri chenzinale; ii) pentru reţinerea prin statele de salarii a

avansurilor chenzinale plătite; iii) de înregistrare în contabilitate. Se întocmeşte lunar, de

compartimentul care are această atribuţie, pe baza documentelor de evidenţă a muncii, a timpului

lucrat efectiv, a certificatelor medicale prezentate şi se semnează pentru confirmarea exactităţii

calculelor de persoana care a calculat avansurile chenzinale şi a întocmit lista. Lista de avans

chenzinal circulă:

-la persoanele autorizate să exercite controlul financiar preventiv şi să aprobe plata

(exemplarul 1);

-la casieria unităţii împreună cu "Drepturi băneşti -Chenzina I(extras)" pentru efectuarea

avansurilor cuvenite (exemplarul 1);

-la compartimentul financiar-contabil, ca anexă la exemplarul 2 al registrului de casă,

pentru înregistrarea în contabilitate (exemplarul 1);

-la compartimentul care a întocmit lista de avans pentru a servi la întocmirea statelor de

salarii la sfârşitul lunii (exemplarul 2).

II.1.2. Contabilitatea decontărilor în numerar

Operatiunile cu numerar reprezinta o realitate curenta pentru orice entitate economica.

Entitatile pot efectua o serie de decontari in numerar, fie in lei, fie in valuta. In conditii normale,

aceste operatii au o pondere redusa in totalul decontarilor, intrucat sumele mari de numerar

necesita spatii mari de depozitare si prezinta riscuri de manevrare (distrugere fizica, pierdere,

furt, etc.)

Atunci cand se foloseste numerarul, plata se face individual, imediat, fara intermediere.

Incasarile si platile se fac prin casieria entitatii, cu respectarea reglementarilor privind

19

Page 20: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

decontarile in numerar. De regula, operatiunile de incasari si plati intre persoanele juridice se

efectueaza prin instrumente de plata fara numerar.

Persoanele juridice pot efectua plati si incasari in numerar, insa cu respectarea anumitor

restrictii.

Conform Hotararii 2185/2004 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea

prevederilor art 5 si 6 din OG nr 15 / 1996 privind imbunatatirea disciplinei financiar – valutare,

plafonul zilnic maxim de plati (totalitatea platilor efectuate in numerar de o singura persoana

juridica intr-o singura zi) in lei efectuate in numerar este de 10.000 lei, platile catre o singura

persoana juridica sunt admise in limita unui plafon de 5.000 lei.

Potrivit aceluiasi act normativ, sunt interzise platile fragmentate in numerar catre

furnizorii de bunuri si servicii, pentru facturile a caror valoare este mai mare de 5.000 lei

(diferenta dintre plata in numerar de 5.000 lei si valoarea totala a facturii, se achita obligatoriu

prin contul de disponibilitati banesti) cu exceptia platilor catre magazine de tipil cash & carry,

pentru care plafonul maxim este de 10.000 lei.

Incasarile zilnice nu sunt plafonate, dar nu pot depasi suma de 5.000 lei de la o singura

persoana juridica.

Platile persoanelor juridice catre persoanele fizice nu sunt plafonate, fiind incluse aici si

platile efectuate de persoanele juridice pentru plata salariilor si a altor drepturi de personal.

Depunerile de numerar in conturile persoanelor juridice , deschise la societatile

comerciale bancare, care pot fi facute si de alte persoane juridice , sunt neplafonate.

Contabilitatea decontarilor in numerar se realizeaza cu ajutorul contului 5311 Casa – care se

desfasoara pe doua conturi de gradul II :

- 5311 Casa in lei

- 5314 Casa in valuta

Dupa continutul economic, sunt conturi de active circulante banesti, iar dupa functia

contabila sunt conturi de activ, care tin evidenta numerarului in lei sau in valuta existent la

casieria entitatii, precum si a incasarilor si platilor efectuate in numerar.

Debit 5311"Casa în lei" Credit

108 - Valoarea aportului în numerar depus de întreprinzătorul individual

- Valoarea aportului retras în numerar de întreprinzătorul individual

108

411, 416, 419

- Sumele încasate în numerar de la clienţi

451, 452, 455

- Numerarul încasat reprezentând decontări în cadrul grupului ori interese de participare sau de la asociaţi

- Plăţile efectuate pentru constituirea societăţii

201

20

Page 21: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

- Costul de achiziţie al investiţiilor financiare cumpărate în numerar

261, 262, 263, 264, 265, 267, 269, 501, 502, 511, 505, 506, 508, 509

456 - Sumele depuse în numerar ca aport la capitalul social

428, 461 - Sumele încasate în numerar de la debitori

462 - Încasările în numerar de la diverşi creditori

- Plăţile efectuate de către furnizori şi avansurile acordate în numerar pentru cumpărări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări

401, 404, 409

472 - Veniturile anticipate încasate în numerar

501,502, 511, 506, 508

- Sumele încasate în numerar reprezentând imobilizări financiare pe termen scurt cedate

- Remuneraţiile şi respectiv avansurile acordate în numerar personalului

421, 425

542 - Sumele restituite în numerar din avansuri de trezorerie neutilizate

- Plăţile în numerar către salariaţi ca ajutoare materiale şi protecţie socială

423

581 - Ridicările de numerar de la bancă - Sumele achitate în numerar personalului reprezentând participarea la profit

424

706, 708 - Încasările în numerar din redevenţe, locaţii de gestiune, chirii sau din alte activităţi diverse

704, 707, 4427

- Sumele încasate în numerar din prestări servicii ori din vânzarea mărfurilor

- Sumele achitate în numerar evidenţiate ca drepturi de personal neridicate

426

758 - Încasările din despăgubiri şi alte venituri din exploatare

- Numerarul achitat terţilor reprezentând reţineri sau propriri din remuneraţii

427

765 - Diferenţele favorabile de curs valutar aferente disponibilităţilor în valută la încheierea exerciţiului financiar sau operaţiunilor efectuate în valută

- Numerarul achitat personalului ca alte datorii faţă de acesta

428

- Sumele achitate în numerar ca datorii în cadrul grupului sau interese de participare

451, 452

- Sumele restituite sau plătite în numerar către acţionari sau asociaţi

455, 456, 457,

- Plăţile în numerar către diverşi creditori

462

- Plăţile efectuate în numerar reprezentând sume transferate între unitaţi şi subunitaţi

481

- Plăţile în numerar pentru achiziţionarea de alte valori

532

- Avansurile de trezorerie acordate în numerar

542

- Depunerile de numerar la bănci 581

-Plăţile în numerar privind redevenţe, chirii, prime de asigurare

612, 613

- Numerarul plătit ca alte cheltuieli de exploatare

658

21

Page 22: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

- Diferenţele nefavorabile de curs valutar, aferente disponibilităţilor în valută la încheierea exerciţiului financiar sau operaţiunilor efectuate în valută în cursul exerciţiului

665

Numerarul existent în casierie S.F.D.

Unităţile patrimoniale pot efectua, în condiţiile legislaţiei în vigoare, încasări şi plăţi prin

casierie în valută. Pentru fiecare fel de valută din casierie se conduce câte un registru de casă

separat.

Contabilitatea sintetică a numerarului în valută se realizează cu ajutorul contului 5314

"Casa în valută", care are funcţiune asemănătoare cu a contului 5311 "Casa în lei". Pentru

înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi în devize se poate folosi metoda înregistrării

operaţiilor la cursul zilei sau curs variabil sau metoda înregistrării operaţiilor la cursul fix.

Prezentarea acestor metode s-a realizat la explicarea contului 5124 ”Conturi la bănci în devize”.

În cadrul operaţiilor de încasări şi plăţi în devize apar diferenţe de curs valutar. Pentru o diferenţă

nefavorabilă intră în funcţiune contul 665 ”Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”, iar diferenţa

favorabilă este înregistrată în contul 765 ”Venituri din diferenţe de curs valutar”.

II .1.3. Contabilitatea altor valori pe care le gestionează casierul

Casieria unităţii gestionează în afara numerarului şi alte valori cum sunt timbrele fiscale

şi poştale, bilete de tratament şi odihnă, tichetele şi biletele de călătorie, alte valori similare.

Pentru evidenţa acestor valori se foloseşte contul 532 ”Alte valori” structurat astfel:

5321 ”Timbre fiscale şi poştale”

5322 ”Bilete de tratament şi odihnă”

5323 ”Tichete şi bilete de călătorie”

5328 ”Alte valori”

Toate sunt conturi de activ. În debit se înregistrează valorile respective achiziţionate, iar

în credit se înregistrează valorile de genul celor menţionate consumate. Soldul debitor al acestor

conturi reprezintă alte valori existente în casieria unităţii.

Funcţiunea contabilă a contului 532 "Alte valori" poate fi redată astfel:

Debit 532"Alte valori" Credit

401 -Alte valori procurate de la furnizori cu plata ulterioară

-Alte valori trecute în categoria materialelor consumabile

302

531 -Alte valori procurate, achitate în numerar la data achiziţiei

-Alte valori acordate personalului şi suportate de acesta

428

542 -Alte valori procurate, achitate la -Alte valori consumate pentru 604,

22

Page 23: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

achiziţionare din avansuri de trezorerie interesele unităţii 624, 625,626

Existent de alte valori în casierie S.F.D.

II. 2.Contabilitatea decontărilor prin conturile bancare

Activitatea desfăşurată de unităţile patrimoniale generează relaţii de decontare cu terţii,

care se concretizează în operaţii de încasări şi plăţi. Din punct de vedere practic, decontările cu

terţii se pot realiza prin casieria unităţii (cu numerar) sau prin conturile bancare (prin virament

sau scriptic).

Caracteristicile plăţilor fără numerar sunt:

- natura lor dublă, determinată de un transfer de fonduri propriu-zis şi de un flux de mesaje între părţi conţinând instrucţiunile de plată;

- diferenţa în timp între momentul iniţierii şi cel al finalizării plăţii;

- existenţa unuia sau mai multor intermediari (bănci) în procesarea acestui tip de plăţi.

Operaţiile de încasări şi plăţi fără numerar deţin ponderea cea mai însemnată în cadrul

decontărilor cu terţii. Prin conturile bancare se desfăşoară o gamă diversă de operaţiuni,

referitoare la: valorile de încasat, disponibilităţile în lei şi în valută, creditele bancare pe termen

scurt, respectiv dobânzile aferente disponibilităţilor aflate în conturi şi creditelor primite.

II.2.1.Documentele utilizate pentru înregistrarea operaţiilor de încasări şi plăţi prin conturile bancare

Numerarul este modul tradiţional şi, încă, cel mai utilizat în ţara noastră de achitare a

diverselor obligaţii băneşti. Atunci când folosim numerarul, plata se face individual, imediat şi

fără intermediere. Dar sumele mari în numerar necesită spaţii mari de depozitare şi prezintă

riscuri în manevrare (distrugere fizică, pierdere, furt etc.).De aceea, ar fi normal ca şi în

România, numerarul să-şi piardă treptat din popularitate şi să fie înlocuit cu alte mijloace de

plată cuprinse sub denumirea generală de instrumente de plată fără numerar. Plăţile fără numerar

utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport de hârtie, magnetic sau electronic.

Operaţiile de încasări/plăţi fără numerar constau în lichidarea drepturilor băneşti prin

utilizarea unor instrumente şi mijloace de plată, fără mişcarea efectivă a sumelor băneşti. Din

categoria acestor instrumente şi mijloace de plată adoptate de sistemul de plăţi din România fac

parte: cecul, cambia, biletul la ordin şi ordinul de plată.

Încasările şi plăţile fără numerar se înregistrează în extrasele de cont, pe baza

documentelor care reflectă operaţiile efectuate prin conturile bancare. Este emis de către bancă şi

23

Page 24: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

cuprinde: data emiterii, numărul documentelor justificative, soldul precedent, încasările, plăţile,

soldul final.

Cecul este un instrument de plată utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibilul

corespunzător în aceste conturi. Disponibilul este creat printr-un depozit bancar, din operaţiuni

de încasări sau prin acordarea unui credit bancar. Circuitul său se derulează între trei persoane:

trăgător – tras – beneficiar. Instrumentul este creat de trăgător care, în baza unui disponibil

constituit în prealabil la o societate bancară, dă un ordin necondiţionat acesteia care se află în

poziţie de tras, să plătească la prezentare o sumă determinată, unei terţe persoane sau însuşi

trăgătorului aflat în poziţie de beneficiar. Cele trei persoane care sunt puse în legătură prin cec

fac toate operaţiile legate de acest instrument în nume propriu, trăgătorul emite cecul, posesorul

legitim îl încasează, iar trasul îl plăteşte. Cecul prezentat este plătibil numai la vedere sau

prezentare, termenul de prezentare fiind de 8 zile, dacă cecul este plătibil chiar în localitatea în

care a fost emis şi 15 zile în celelalte cazuri. Cecul poate fi la purtător, cel prezentat mai sus,

cecul barat, cecul certificat şi cecul de călătorie.

Cecul barat constă în înscrierea a două linii paralele orizontale sau oblice pe faţa cecului.

Bararea înseamnă obligaţia ca beneficiarul să recurgă la serviciile unei bănci pentru încasare

sumei înscrisă pe cec, prin virament bancar, încasarea în numerar direct de la banca trăgătorului

nefiind posibilă. Cecul certificat prin care banca (trasul) confirmă pe cec existenţa şi blocarea

disponibilului necesar efectuării plăţii. Cecul de călătorie prin care trăgătorul poate condiţiona

plata acestuia de identitatea dintre semnătura persoanei care a primit cecul (posesorul) şi

semnătura persoanei care încasează cecul la prezentare. O primă semnătură se pune în momentul

primirii cecului şi a doua în momentul încasării în prezenţa funcţionarului bancar sau în

momentul efectuării unei plăţi, în prezenţa beneficiarului.

Posibilităţile de transmitere ale unui cec sunt:

a) simpla remitere, în cazul cecului la purtător, care în momentul emiterii nu indică expres

beneficiarului sau poartă menţiunea „la purtător”; acest cec va fi plătit fie persoanei

desemnate ca beneficiar, fie deţinătorului cecului;

b) cesiunea de creanţă ordinară, atunci când cecul este emis pe numele unei anumite persoane

şi conţine menţiunea „nu la ordin”; în acest caz, numai persoana nominalizată poate să-l

încaseze;

24

Page 25: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

c) girarea , operaţiune prin care se transmit, odată cu remiterea făcută pe verso în

favoarea unei anumite persoane, inclusiv a tragătorului; noul beneficiar poate, la rândul său, să

gireze cecul.

Cambia este simultan un instrument de plată şi un titlu de credit prin care trăgătorul,

creator de titlu, plăteşte o datorie faţă de o anumită persoană (beneficiar) prin intermediul altei

persoane (tras) care era datoare trăgătorului. Plata se face la ordinul trăgătorului sau al

beneficiarului, după caz. Cambia conţine următoarele elemente: acceptarea, transmiterea,

avalizarea, scadenţa, plata, scontul şi protestul. Acceptarea este angajamentul luat de tras faţă de

orice posesor legitim de a plăti cambia la scadenţă. Acceptarea poate fi facultativă, dacă este

făcută oricând în cadrul termenul de scadenţă, sau obligatorie când, trăgătorul a fixat precis data

în cadrul termenului. Transmiterea cambiei poate fi făcută în două moduri: prin gir sau prin

cesiune de creanţă ordinară. Girul este actul prin care posesorul cambiei, numit girant, transferă

altei persoane, numită girator, toate drepturile izvorâte din cambie. Cesiunea de creanţă este un

act prin care creditorul, numit cedent, transferă dreptul său de creanţă unei alte persoane, numită

cesionar. Avalul este angajamentul necondiţionat prin care un terţ devine garant pentru obligaţiile

unui co-obligat faţă de cambie. Avalul se dă utilizând expresiile „pentru aval” sau „ pentru

garanţii” urmate de semnătura avalistului, acesta fiind obligat să indice persoana pentru care se

dă avalul. Scadenţa este termenul în care cambia trebuie plătită, precizat prin ziua sau termenul

maxim în interiorul căruia trebuie făcută plata. Scontul este dobânda cuvenită unităţii bancare

sub forma taxei scontului, dacă scontarea cambiei s-a efectuat înainte de scadenţă.

Biletul la ordin este un instrument de plată prin care emitentul îşi ia angajamentul de a

plăti la o anumită dată, o sumă determinată beneficiarului sau celui care este posesorul legitim al

instrumentului. Ca titlu de credit este creat de emitent (subscriptor) în calitatea de debitor care

se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen sau la prezentarea unui beneficiar aflat

în calitatea de creditor. În biletul la ordin intervin două persoane: emitentul, debitorul sau

importatorul, care emite înscrisul, obligându-se să efectueze o plată; beneficiarul, creditorul sau

exportatorul, către care ori la ordinul căruia urmează să se facă plata. Biletul la ordin cuprinde

următoarele clauze: denumirea de bilet la ordin; promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă

determinată; scadenţa; locul plăţii şi adresa beneficiarului; data şi locul emiterii; semnătura

emitentului. Momentul plăţii unui bilet la ordin plătibil la o perioadă fixă după vedere este

determinat după data vizei semnate de emitent sau dacă viza este refuzată după data prezentării.

Emitentul se obligă că va plăti biletul la ordin conform termenilor săi deţinătorului, sau oricărei

alte părţi care preia biletul la ordin. Emitentul nu poate exclude sau limita propria răspundere

printr-o menţiune pe biletul la ordin.

25

Page 26: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Cambiile şi biletele la ordin sunt transmisibile prin gir (andosare) şi negociabile pe piaţa

capitalurilor (la bursa de valori). Ele pot fi scontate la o bancă care remite posesorului ie suma

înscrisă reţinând scontul şi comisionul

Ordinul de plată este o dispoziţie necondiţionată, dată de către emitentul acesteia unei

societăţi bancare receptoare de a pune la dispoziţia unui beneficiar o anumită sumă de bani la o

anumită dată. Pentru a face plata trebuie să existe lichidităţi suficiente în contul de la bancă.

Discutat în raport cu timpul trecut, ordinul de plată este asemănător cu dispoziţia de plată folosită

în prezent, cu caracteristicile adaptate condiţiilor economice, financiare şi legislative actuale. Pe

drumul parcurs de ordinul de plată de la plătitor la beneficiar se pot interpune mai multe

societăţi bancare, acestea efectuând succesiv operaţiuni de recepţie, autentificare, acceptare şi

executare a ordinului de plată. Toată această serie de operaţiuni poartă denumirea de transfer-

credit.

Cecul simplu înlocuieşte cecul de numerar, fiind utilizat pentru ridicarea de numerar din

conturile bancare.

Acreditivul are această denumire deoarece intervine o acreditare, adică acordare de

depline puteri, de încredere deplină într-o persoană terţă. O bancă este investită cu dreptul de a

accepta plata, în numele plătitorului şi în funcţie de condiţiile, de clauzele acreditivului.

Acreditivul înseamnă plata condiţionată. El este un mandat acordat unei bănci de a accepta plata,

dacă condiţiile stabilite au fost respectate de furnizor. Acreditivul mai înseamnă crearea unui

provizion financiar din care banca va efectua plata, provizion care poate proveni prin detaşarea

din contul plătitorului a unei sume date sau obţinerea de către plătitor a unui credit bancar cu

această destinaţie. Acreditivele se utilizează în mod deosebit în relaţiile internaţionale, dar şi în

relaţiile interne între cumpărători şi vânzători, datorită avantajelor pe care le prezintă. Astfel,

pentru vânzător, avantajul este siguranţa că va primi sigur şi rapid contravaloarea bunurilor

vândute, iar pentru cumpărător că banca va controla efectuarea la timp a operaţiilor de vânzare.

Se pot deschide mai multe feluri de acreditive, fapt pentru care se impune clasificarea acestora

după mai multe criterii:

a) după obiectul de activitate, acreditivul poate fi comercial, adică pentru vânzări de

bunuri, şi necomercial, adică pentru alte activităţi, în general pentru prestări de servicii;

b) după locul de deschidere , avem acreditive deschise în ţara cumpărătorului,

vânzătorului, precum şi acreditive deschise într-o altă ţară;

c) după clauzele cuprinse, avem acreditiv documentar transferabil, care constă în faptul

că sumele din acesta pot fi utilizate şi pentru plata altor furnizori, indicaţi de beneficiar, şi

acreditiv documentar netransferabil, în care de sumele înscrise beneficiază numai persoana

pentru care a fost deschis acreditivul;

26

Page 27: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

d) după caracterul său, acreditivul poate fi nerevocabil, când se modifică numai cu

acordul tuturor partenerilor interesaţi, şi nerevocabil, atunci când acesta poate fi închis, retras, la

solicitarea plătitorului.

Efectul de comerţ este un titlu de credit prin care se constată obligaţia unui debitor de a

face un serviciu unui creditor, la o anumită scadenţă. Cele mai cunoscute efecte de comerţ sunt:

cecul, cambia, biletul la ordin, trata, mandatul, warantul. Cecul, cambia şi biletul la ordin au fost

tratate anterior. Trata este o formă a cambiei utilizată mai ales în decontările internaţionale.

Reprezintă un ordin scris, necondiţionat, emis de trăgător (creditor) asupra trasului (debitor) de a

plăti la vedere (prezentare) sau la un anumit termen o sumă de bani unei alte persoane

(beneficiarului). Mandatul este o împuternicire scrisă dată de un mandant unei alte persoane

(mandatar) pentru a o reprezenta în anumite operaţii sau să lucreze în interesul său potrivit

indicaţiilor date. O formă frecventă a mandatului este mandatul poştal, care serveşte la

expedierea unei sume de bani către o persoană prin intermediul unui oficiu poştal, în schimbul

unei taxe poştale. Warantul este o variantă a biletului la ordin, un titlu de proprietate asupra

mărfurilor, eliberat de depozitele în care acestea sunt păstrate. La vânzarea acestor mărfuri,

cumpărătorul achită contravaloarea lor şi dobândeşte warantul. Posesia legală a warantului

echivalează cu titlu de proprietate asupra mărfurilor respective.

Efectele comerciale enumerate se înregistrează în contabilitate ca efecte de plată sau de

primit şi au următoarea semnificaţie: efecte de plată, reprezintă obligaţii de plată şi sunt elemente

componente ale pasivului patrimonial; efecte de primit, care reprezintă drepturi de creanţă şi

sunt elemente componente ale activului patrimonial. Efectele primite de la clienţi pot fi

valorificate de beneficiar astfel:

- sunt cedate înainte de scadenţă furnizorilor (dacă sunt acceptate) pentru stingerea

propriilor obligaţii (operaţie cunoscută sub numele de andosare);

- pot fi depuse la bancă înainte de scadenţă, încasându-se contravaloarea lor, mai puţin

scontul (dobânda aferentă perioadei rămase până la scadenţa efectului comercial) reţinut de

bancă(operaţie cunoscută sub denumirea de scontare);

- sunt păstrate până la scadenţă şi se încasează suma de la debitor.

La scontare beneficiarul sumei rămâne solidar răspunzător faţă de bancă alături de clientul

său, până la scadenţa efectului de comerţ, ceea ce înseamnă că banca poate recupera

contravaloarea efectului de la beneficiar în cazul insolvabilităţii debitorului.

II.2.2. Componenţa valorilor de încasat şi contabilizarea lor

27

Page 28: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Contul 511 ”Valori de încasat” este un cont de activ care evidenţiază sumele ce

urmează a se încasa de către o unitate patrimonială reprezentând: cecurile şi efectele comerciale

primite de la clienţi pentru produsele livrate, pentru lucrările executate şi serviciile prestate.

Funcţiunea contabilă a acestui cont poate fi redată astfel:

Debit 511"Valori de încasat" Credit

411, 413

- Valoarea cecurilor şi a efectelor comerciale primite de la clienţi

- Valoarea cecurilor şi a efectelor comerciale încasate

512

- Valoarea sconturilor acordate 667 Valoarea cecurilor şi a efectelor comerciale neîncasate

S.F.D.

Întrucât contul 511 ”Valori de încasat” nu este operaţional, acesta se dezvoltă pe conturi

sintetice de gradul II, operaţionale, şi anume:

5112 ”Cecuri de încasat”

5113 ”Efecte de încasat”

5114 ”Efecte remise spre scontare”.

II.3.Contabilitatea acreditivelor şi a altor operaţii de trezorerie

Decontările cu terţii pot fi intermediate şi de acreditive sau avansuri de trezorerie.

Asemenea modalităţi de efectuare a plăţilor sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor

din grupa 54"Acreditive".

II.3.1.Organizarea contabilităţii acreditivelor şi a avansurilor de trezorerie

Agenţii economici intră în legătură cu parteneri care pot să ceară drept modalitate de

plată a bunurilor livrate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, acreditivul.

Acreditivul reprezintă o sumă de bani rezervată în mod special într-un cont bancar la

dispoziţia unui terţ (furnizor, de regulă) în vederea efectuării de plăţi acestuia pe măsura

îndeplinirii condiţiilor aferente acreditivului: livrări de mărfuri, prestări de servicii etc.

Acreditivul poate fi constituit sau alimentat şi din credite bancare pe termen scurt, dacă plătitorul

nu dispune de lichidităţi proprii.

Deschiderea acreditivului se comunică băncii furnizorului prin intermediul băncii

cumpărătorului, împreună cu precizările referitoare la condiţiile în care se derulează. În vederea

încasării sumelor cuvenite din acreditiv, furnizorul are obligaţia prezentării la banca sa a

documentelor din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor de livrare a bunurilor sau de prestare a

serviciilor.

28

Page 29: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Acreditivele pot fi deschise în lei sau în valută. Contabilitatea sintetică a acreditivelor

deschise la bănci în favoarea furnizorilor se realizează cu ajutorul contului 541 ”Acreditive”

care se defalcă pe două conturi sintetice de gradul II:

5411 ”Acreditive în lei”

5412 ”Acreditive în devize”

Contul 5411 ”Acreditive în lei” este un cont de activ care ţine evidenţa acreditivelor în

monedă naţională deschise la bănci pentru efectuarea de plăţi în favoarea terţilor.

Funcţiunea contabilă a contului 5411 "Acreditive în lei" este următoarea:

Debit 5411"Acreditive în lei" Credit

581 - Sumele virate în conturile de acreditive deschise la dispoziţia furnizorilor

- sumele plătite furnizorilor pentru bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate

401, 404

- Sumele virate în conturile de disponibilităţi ale cumpărătorului ca urmare a expirării valabilităţii acreditivului

581

Valoarea acreditivelor în lei deschise şi existente la bănci

S.F.D.

Funcţiunea contabilă a contul 5412 ”Acreditive în devize” se prezintă în felul următor:

Debit 5412"Acreditive în valută" Credit

581 -Sumele în devize virate în conturile de acreditive deschise la dispoziţia furnizorilor

- Sumele plătite în devize furnizorilor din acreditivele deschise pe măsura livrării bunurilor sau prestării serviciilor

401, 404

765 - Diferenţele favorabile de curs valutar aferente soldului la închiderea exerciţiului privind acreditivele deschise în valută

- Sumele în devize restituite aferente acreditivelor expirate

581

- Diferenţele nefavorabile de curs valutar la plata furnizorilor din acreditivele deschise în valută ori aferente soldului acestora la închiderea exerciţiului financiar sau la lichidarea lor

665

Valoarea acreditivelor în valută deschise şi existente la bănci

S.F.D.

29

Page 30: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Operaţiunile în devize se evaluează la cursul zilei sau la un curs fix. La finele perioadei,

acreditivul existent în devize se evaluează la cursul de schimb în vigoare la acea dată, iar

diferenţele de curs rezultate se înregistrează în contabilitate ca venituri sau cheltuieli financiare.

Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia administratorilor sau a altor

salariaţi din unitate în vederea efectuării unor plăţi în favoarea întreprinderii. Destinaţia acestor

sume poate fi: plata aprovizionărilor cu materiale şi cu alte bunuri de valori mai mici; efectuarea

de cheltuieli de reclamă, protocol sau publicitate; achitarea cheltuielilor de transport, deplasări

sau transferări; plata serviciilor poştale sau a taxelor de telecomunicaţii etc. Aceste sume sunt în

lei sau în devize (la decontarea acestora putând apare diferenţe favorabile sau nefavorabile de

curs valutar) şi se acordă prin casierie sau prin conturi bancare.

Contabilitatea avansurilor de trezorerie se ţine cu ajutorul contului 542 "Avansuri de

trezorerie" , cont de activ, a cărui funcţiune contabilă se prezintă astfel:

Debit 542 "Avansuri de trezorerie" Credit

5311 - Sumele acordate în lei ca avansuri de trezorerie

- Sumele avansurilor de trezorerie justificate prin achiziţia de stocuri (inclusiv TVA)

301, 302, 311, 361, 371, 381, 4426

5314 - Sumele favorabile de curs valutar aferente avansurilor de trezorerie în devize, la închiderea exerciţiului financiar

-Plăţile în favoarea terţilor din avansuri de trezorerie

401, 404, 451

- restituirile de avansuri de trezorerie nefolosite, în lei sau valută

5311,5314

765 - Diferenţele favorabile de curs valutar aferente avansurilor de trezorerie în devize, la închiderea exerciţiului financiar

- Decontarea pe seama avansurilor de trezorerie a cheltuielilor pentru acţiuni de protocol, reclamă ori publicitate, a cheltuielilor cu transportul de bunuri ori persoane, a cheltuielilor pentru deplasări, detaşări şi transferări, a cheltuielilor poştale sau de telecomunicaţii, a altor cheltuieli cu serviciile executate de terţi

623, 624, 625, 626, 628

- Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor de trezorerie în valută, la lichidarea acestora sau la închiderea exerciţiului financiar

665

Valoarea avansurilor de trezorerie acordate şi nedecontate

S.F.D.

II.3.2.Contabilitatea viramentelor interne

Mijloacele de trezorerie ale agenţilor economici pot face obiectul unor transferuri între

conturile lor de gestionare (între conturile de disponibilităţi deschise la bănci diferite sau între

conturile bancare şi casieria unităţii). Există posibilitatea ca sumele ieşite dintr-un cont-sursă să

30

Page 31: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

nu apară concomitent în documentele care să justifice înregistrarea lor în acelaşi timp, într-un

cont-destinaţie.

Pentru a oferi posibilitatea evidenţierii unor asemenea operaţiuni în mod distinct şi

separat în mai multe registre s-a introdus un cont ajutător, de aşteptare, 581 "Viramente

interne", cu ajutorul căruia se înregistrează transferul de disponibilităţi băneşti între conturile

de trezorerie. Funcţiunea completă a contului 581 "Viramente interne" este următoarea:

Debit 581 "Viramente interne" Credit

5121,5124

- Sumele păstrate în conturile de disponibilităţi la bancă virate la altă bancă, în lei sau devize

- Sumele intrate în conturile de disponibilităţi la bancă virate de la o altă bancă, în lei sau devize

5121,

5124

5121,5124

- Sumele eliberate în numerar de bancă, în lei sau în devize

- Sumele acreditivelor expirate şi returnate, în conturile de disponibilităţi

5121

5121,5124

- Sumele virate pentru deschiderea de acreditive, în lei sau în devize

- Sumele virate în conturile de la bancă pentru depuneri în numerar, în lei sau devize

5121,

5124

5311, 5314

- Sumele depuse, în lei sau devize, din casierie în conturile de la bancă

- Sumele intrate în numerar de la bancă pentru casieria unităţii, în lei sau în valută

5311,

5314

5411, 5412

- Sumele acreditivelor expirate şi virate în conturile de disponibilităţi bancare, în lei şi valută

- Sumele acreditivelor deschise în lei sau în valută

5411,

5412

Sumele virate dintr-un cont de trezorerie şi neajunse în alt cont de trezorerie

S.F.D.

Folosirea acestui cont se explică prin aceea că între momentul depunerii pe bază de

borderou la bancă a ordinului de plată şi a documentelor justificative privind transferul efectiv de

sume între conturile de trezorerie şi consemnarea lor în extrasul de cont poate interveni un

anumit interval de timp.

Înregistrări în acest cont au apărut pe parcursul lucrării la conturile 512 ”Conturi curente

la bănci”, 531 ”Casa”, 541 ”Acreditive”.

II.3.3. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea conturilor de trezorerie

Pentru elementele de trezorerie se pot constitui provizioane de depreciere când la

inventarierea de la sfârşitul exerciţiului valoarea lor de utilitate (de inventar, de piaţă) este

inferioară valorii de intrare (de achiziţie, de cumpărare) a acestora. Pentru asemenea deprecieri

probabile se formează provizioane pe seama cheltuielilor.

Dacă în perioada următoare elementele de trezorerie ies din patrimoniul întreprinderii,

provizioanele aferente acestora, constituite anterior, rămânând fără obiect se anulează. În situaţia

31

Page 32: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

că pentru elementele de trezorerie din patrimoniul unităţii, în exerciţiile următoare, deprecierea

creşte sau descreşte, atunci provizioanele aferente existente se suplimentează sau se diminuează.

Asemenea provizioane fac obiectul conturilor sintetice de gradul I:

591 " Provizioane pentru deprecierea investiţiilor financiare la societăţi din cadrul

grupului";

592 "Provizioane pentru deprecierea acţiunilor proprii";

593 "Provizioane pentru deprecierea acţiunilor";

595 "Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor emise şi răscumpărate";

596 "Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor";

598 "Provizioane pentru deprecierea altor investiţii financiare şi creanţe asimilate".

Cu ajutorul acestor conturi rectificative se ţine evidenţa constituirii provizioanelor pentru

deprecierea investiţiilor financiare la societăţile din cadrul grupului, acţiunilor proprii, acţiunilor,

obligaţiunilor emise şi răscumpărate, obligaţiunilor şi altor investiţii financiare şi creanţe

asimilate, precum şi a suplimentării, diminuării sau anulării acestora, potrivit legii. Toate aceste

conturi sunt de pasiv. Funcţiunea contabilă a conturilor din grupa 59 "Provizioane pentru

deprecierea conturilor de trezorerie" se prezintă astfel:

Debit 59 "Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie" Credit

7864 - Sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor privind deprecierea elementelor de trezorerie

- Sumele reprezentând constituirea sau majorarea provizioanelor pentru deprecierea elementelor de trezorerie, constatate cu ocazia inventarierii

6864

S.F.C. Valoarea provizioanelor existente pentru deprecierea elementelor de trezorerie

32

Page 33: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

CAPITOLUL III

ANALIZA CRITICĂ A SISTEMULUI CONTABIL ŞI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII ŞI CONTROLUL OPERAŢIILOR DE TREZORERIE

III.1. Elemente introductive

Performanţele economico-financiare ale întreprinderii reprezintă o confirmare a

eficacităţii activităţii întreprinderii. Ele reflectă modul în care întreprinderea a ştiut să pună în

valoare resursele care i s-au încredinţat sau de care dispune. În mod tradiţional, se consideră că

aprecierea performanţelor economico-financiare ale întreprinderii constă în a compara indicatorii

ce exprimă rezultatele degajate de întreprindere, rezultatele proprii fie unuia dintre domeniile

sale de activitate fie activităţii sale globale, cu indicatorii relatici la mijloacele angajate pentru

obţinerea altor rezultate. Rezultatul contabil final este degajat plecând de la confruntarea dintre

veniturile obţinute şi cheltuielile angajate, chiar dacă aceste fluxuri nu au dat, întotdeauna, loc

unor mişcări monetare. Rezultatul astfel obţinut este un indicator care traduce o optică de natură

reală şi nu de analiză în termeni de fluxuri monetare. Aceste constatări au condus analiştii

financiari la introducerea noţiunii de "cash-flow", creându-se astfel posibilitatea lărgirii

analizelor performanţelor economico- financiare ale întreprinderii.

Realizarea rentabilităţii sau a performanţelor, în general, are loc, sub incidenţa unor

constrângeri de lichiditate şi de solvabilitate. Pe de o parte, întreprinderea trebuie să găsească

sursele de finanţare care să-i asigure o structură financiară optimă, iar pe de altă parte, aceasta

trebuie să limiteze riscul lipsei de lichiditate, pentru a preveni situaţia de încetare a plăţilor. În

practică, constrângerile economico-financiare au demonstrat că o întreprindere trebuie să-şi

menţină solvabilitatea sa imediată şi pe termen lung dacă doreşte să-şi asigure, cel puţin,

supravieţuirea. Astfel, aptitudinea de a rambursa împrumuturile cerute de investiţiile adiţionale,

care suscită nevoia de finanţare suplimentară, nu va putea fi asigurată decât dacă întreprinderea

degajă marje suficiente de autofinanţare. Ţinând seama de obligaţiile întreprinderii pe termen

mediu şi lung, lichiditatea şi solvabilitatea viitoare sunt în mare măsură determinate de

performanţele economice şi financiare. Corelaţia dintre rentabilitate- lichiditate- solvabilitate

figurează printre criteriile de performanţă care lărgesc gama analizelor financiare, cu privire la

echilibrul financiar şi eficacitatea financiară, ce trebuie completată cu noi abordări dinamice, în

termeni de fluxuri financiari, care evidenţiază ajustările financiare permanente ce se realizează

între nevoile financiare şi resursele de finanţare şi consecinţele acestora asupra performanţelor

economico-financiare ale întreprinderii.

33

Page 34: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor de a se transforma în bani. Solvabilitatea

reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor sale băneşti, respectiv de a-şi onora

la termen plăţile scadente. O întreprindere este solvabilă atunci când are disponibilităţi de

mijloace de plată. În studiile de bonitate efectuate de bănci, în cazul solicitării de credite se

folosesc indicatorii:

Lichiditatea patrimonială

Lichiditatea patrimonială trebuie să fie mai mare ca 1.

Solvabilitatea patrimonială =

(rata autonomiei financiare)

Se apreciază că valoarea minimă trebuie să fie 0,3, peste 0,5 situaţia poate fi considerată

normală.

III.3.3. Controlul operaţiilor de trezorerie

În stabilirea necesităţii şi formelor de control trebuie să plecăm de la realitatea că

economia de piaţă implică mai multe rigori decât o economie planificată. Ea are nevoie de

iniţiativă, de optimism, de libertate de acţiune a agenţilor economici dar şi de ordine şi

disciplină, care să asigure respectarea intereselor generale ale societăţii sau drepturilor legitime

ale celorlalţi protagonişti ai vieţii economice.

Teoria şi practica financiară admit că finanţele îndeplinesc două funcţii care le definesc

conţinutul: funcţia de repartiţie şi funcţia de control. Funcţia de control a finanţelor constă în

folosirea rapoartelor financiare ca mijloc de exercitare a unui control în formă bănească asupra

ansamblului de procese ale reproducţiei sociale. Ea vizează procesele şi fenomenele cu conţinut

financiar caracteristice construirii şi repartizării de fonduri financiare construite la nivelul

diferitelor structuri organizatorice din economie, din care rezultă şi se mobilizează, sau care sunt

dirijate spre utilizarea resurselor financiare.

Controlul este o activitate specific umană constând în verificarea şi analiza, permanentă,

periodică şi inopinată a muncii şi rezultatelor ei, a situaţiilor de fapt existente în scopul

preîntâmpinării şi lichidării eventualelor neajunsuri1.

Funcţiile controlului economic-financiar se pot împărţi astfel:

din punct de vedere teoretic: funcţia de prevenire sau preventivă (preîntâmpinarea

producerii unor nereguli sau încălcări ale legislaţiei prin identificarea din timp a factorilor

generatori de rezultate negative şi prin contracararea lor); funcţia de reglare sau regulatorie

(urmăreşte coordonarea şi sincronizarea acţiunilor individuale şi adaptarea deciziilor pentru ca

1 Florea, I., Control financiar şi expertize contabile, Univ. „Al. I. Cuza” Iaşi, 198634

Page 35: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

rezultatelor obţinute să fie cât mai aproape de scopul propus); funcţia de corectare sau corectivă

(intervine doar în situaţiile în care abaterile de la norme depăşesc toleranţele admise, când se

încalcă principiile generale ale politicii economice etc.); funcţia de atestare – certificare (este

localizată la nivelul expertizei contabile şi auditului financiar ale căror misiune este să certifice

conturile contabile şi îndeosebi cele anuale ale agenţilor economici, atestând că acestea dau

imaginea fidelă a patrimoniului, a rezultatelor obţinute); funcţia de prevedere sau previzională

(se concretizează în descifrarea tendinţelor sau mersului evenimentelor viitoare).

din punct de vedere practic: funcţia de evaluare a rezultatelor şi stabilirea

măsurilor de perfecţionare în viitor; funcţia de îndrumare şi sprijin; funcţia de constrângere sau

coercitivă.

Realizarea practică a funcţiilor controlului presupune exercitarea acestuia în condiţii

concrete de timp şi loc precum şi diversificarea controlului în funcţie de particularităţile

domeniului de referinţă, la nivelul de competenţă, de obiectivele urmărite.

Formele controlului economic-financiar pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:

din punct de vedere al momentului executării: control anterior sau anticipat; control

concomitent; control posterior;

după aria de cuprindere: control general şi control parţial (asupra anumitor activităţi,

obiective, subunităţi); control total şi prin sondaj (delimitează pe verticală sarcinile organelor de

control, profunzimea organizaţiilor, caracterul lor mai mult sau mai puţin analitic);control

combinat sau mixt.

în funcţie de scopul urmărit: control tematic; control complex; controale repetate;

control sub formă de anchetă;

după modalităţile de efectuare: control faptic; control documentar;

din punct de vedere al poziţiei organelor de control: control din interiorul unităţii sau a

activităţilor controlate; control din afara sistemului: control departamental; control

extradepartamental.

Controlul financiar propriu al unităţilor publice şi agenţilor economici se organizează

sub forma controlului financiar preventiv şi al controlului financiar de gestiune.

Controlul financiar preventiv urmăreşte să preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale

în vigoare şi producerea de pagube şi se exercită asupra documentelor în care se consemnează

operaţiile ce se referă la drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale unităţii, în faza de angajare şi de

plată, în raporturile cu alte persoane juridice sau fizice.

Se supun controlul financiar preventiv operaţii ce privesc trezoreria cum sunt:

35

Page 36: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

- încasările şi plăţile în lei şi valută de orice natură, efectuate în numerar şi prin

conturile bancare, cu persoane fizice sau juridice;

- trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea

profitului sau capitalului social;

- deschiderea de credite bugetare, repartizările de credite bugetare la instituţiile în

subordine şi alimentările cu sume din alocaţiile bugetare pentru finanţarea cheltuielilor de

capital;

- modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare etc.

Operaţiunile şi actele supuse acestui control pot fi verificate pe baza criteriilor de

conformitate sau legalitate, necesitate, oportunitate, rentabilitate şi economicitate.

Controlul financiar de gestiune verifică respectarea dispoziţiilor legale privind

gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti, pe baza documentelor înregistrate în

contabilitate şi a documentelor din evidenţa tehnico-operativă.

Scopul său este respectarea normelor privind existenţa, integritatea, păstrarea şi paza

bunurilor şi valorilor de orice fel şi deţinute cu orice titlu.

În ceea ce priveşte controlul încasărilor şi plăţilor , pentru asigurarea unei bune gestiuni a

încasărilor este bine ca atribuţia de încasare şi cea de întocmire a documentelor privind încasarea

să fie net separate, astfel încât contabilul răspunzător cu întocmirea contului "Clienţi"( de

exemplu) să nu fie însărcinat şi cu administrarea lichidităţilor(numerar, cecuri). O bună

procedură o reprezintă stabilirea la începutul zilei a unei liste a încasărilor (cec pentru încasarea

numerarului sau cecuri primite din partea clienţilor) înainte de a le transmite salariaţilor casieriei

sau contabilităţii "clienţilor".

În ceea ce priveşte plăţile se va verifica în special dacă: salariaţii întocmesc cecurile şi

care au acces la carnetele de cecuri în alb să nu poată interveni în atribuţia de încasare; cecurile

să nu fie semnate de persoanele împuternicite de întreprindere, decât după ce au văzut

documentele justificative originale. Aceste documente justificative trebuie să poarte înaintea

înregistrării în contabilitate menţiunea "achitat" sau o ştampilă cu această menţiune, inclusiv

datele de identificare a plăţii(numărul cecului sau data apariţiei plăţii în extrasul de cont bancar

în cazul plăţilor prin efecte de comerţ); plăţile prin casă (cu numerar) să fie făcute pe baza

documentelor justificative; cecurile anulate să fie controlabile, de exemplu prin prinderea lor cu

o bandă adezivă la talonul carnetului, la numărul cecului decupat; emiterea şi acceptarea

efectelor de plătit să fie independentă de atribuţia de a contabiliza aceste efecte de comerţ.

Potrivit normelor în vigoare, gestiunea casieriei se efectuează cel puţin o dată pe lună, de

către conducătorul compartimentului financiar-contabil, de înlocuitorul legal sau de drept al

acestuia sau de o altă persoană desemnată în scris de conducerea unităţii.

36

Page 37: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Operaţiunile de trezorerie trebuie să asigure: reflectarea, urmărirea şi controlul existenţei

şi gestionării corecte a elementelor de trezorerie; respectarea regulamentului intern, a

procedurilor interne şi a disciplinei financiare privind operaţiile de încasări şi plăţi fără numerar

prin case şi conturi deschise la bănci; asigurarea corectă şi operativă a informaţiilor privind

elementele de trezorerie necesare factorilor de decizie din societate; analiza mutaţiilor ce intervin

în componenţa, structura şi volumul elementelor de trezorerie.

Atingerea acestor deziderate presupune respectarea regulamentului intern şi a disciplinei

financiare, respectarea limitei plafonului zilnic de numerar aflat în casieria unităţii la sfârşitul

zilei, precum şi a plafonului zilnic de plăţi efectuate, verificarea exhaustivităţii, realităţii şi

evaluării corecte, urmărirea modificărilor ce intervin în structura şi volumul elementelor de

trezorerie.

Confruntate cu asemenea probleme complexe, organele controlului economic-financiar

au sarcini de mare răspundere: verificarea operaţiunilor băneşti şi de decontare în toată

diversitatea lor atât sub aspectul necesităţii, realităţii şi oportunităţii lor, cât şi sub aspectul

respectării normelor legale ce reglementează fiecare categorie de operaţiuni.

III.4. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Rolul pe care îl îndeplineşte trezoreria în finanţarea activităţii şi în asigurarea perenităţii

unei întreprinderi, a făcut ca, în ultimul timp, analizele fundamentate pe conceptul de trezorerie

să fie considerate de primă importanţă. Utilizatorii conturilor anuale sunt din ce în ce mai mult

interesaţi să aprecieze capacitatea unităţii de a genera lichidităţi şi echivalente de lichidităţi,

momentul şi siguranţa apariţiei lor, precum şi necesităţile de finanţare ale întreprinderii.

Trezoreria stă la baza determinării unor indicatori de analiză şi gestiune financiară pe termen

scurt (asigurarea solvabilităţii) şi pe termen lung (determinarea nevoii de finanţare), favorizând

totodată elaborarea previziunilor privind evoluţia situaţiei financiare a unităţii.

Situaţia fluxurilor de trezorerie a apărut ca răspuns la aceste nevoi concrete. Aceasta

"permite utilizatorilor situaţiilor financiare: (i) să evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja

lichidităţi; (ii) să determine necesităţile de lichidităţi; (iii) să prevadă scadenţele şi riscul

încasărilor viitoare; (iv) să compare rezultatele întreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizării

diferitelor metode contabile pentru aceleaşi operaţii şi evenimente."

Importanţa şi utilitatea situaţiei fluxurilor de trezorerie se dezvăluie în contextul folosirii

împreună cu celelalte situaţii financiare a informaţiilor conţinute, permiţându-le utilizatorilor să

evalueze modificarea activului net al întreprinderii, structura sa financiară şi capacitatea de a

influenţa valoarea şi momentul producerii fluxurilor de lichidităţi, în vederea adaptării la

circumstanţele şi oportunităţile în continuă schimbare.37

Page 38: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Potrivit IAS nr.7 "Situaţia fluxurilor de trezorerie" o unitate trebuie să prezinte fluxurile

de trezorerie (intrări şi ieşiri de lichidităţi) grupate pe activităţi: de exploatare, de investiţii şi de

finanţare. O asemenea structurare are ca obiectiv oferirea de informaţii utilizatorilor, care să le

permită aprecierea efectelor acestor activităţi asupra situaţiei financiare a întreprinderii, mărimii

lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi, precum şi relaţiilor ce se stabilesc între activităţi.

Lichidităţile se referă la disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere, iar echivalentele de

lichidităţi la investiţiile financiare pe termen scurt, cu lichiditate foarte mare, ce pot fi

transformate uşor într-o sumă cuantificabilă de disponibilităţi şi care prezintă un risc redus de

variaţie a valorii. Dacă activitatea de exploatare a unei întreprinderi este principala activitate

generatoare de venit (disponibilităţi), activitatea de investiţii constă în achiziţionarea şi

înstrăinarea de active pe termen lung (inclusiv investiţiile care nu sunt considerate echivalente de

lichidităţi), iar cea de finanţare include operaţiile care modifică mărimea şi structura capitalurilor

proprii şi a datoriilor unei unităţi.

Fluxurile de trezorerie generate de activitatea de exploatare apar ca urmare a desfăşurării

de operaţiuni şi tranzacţii din obiectul activităţii de bază al unităţii, generatoare de venituri

încasabile ori de cheltuieli plătibile, ce intră în determinarea profitul net sau a pierderii. Astfel

de fluxuri sunt determinate de operaţii de exploatare, cum sunt: încasări din vânzari de bunuri,

lucrări şi servicii; plăţi pentru cumpărări de bunuri, lucrări şi servicii; încasări de redevenţe,

comisioane, onorarii şi alte venituri; plăţi către şi în numele angajaţilor; plăţi sau restituiri de

impozite. De asemenea, o unitate poate deţine titluri de plasament în scopul tranzacţionării, caz

în care acestea sunt asimilate stocurilor achiziţionate în vederea revânzării. Fluxurile de

trezorerie provenite din cumpărarea şi vânzarea titlurilor de plasament sunt considerate, din acest

motiv, operaţii de exploatare. Nu sunt incluse în sfera fluxurilor de trezorerie acele operaţii de

exploatare generatoare de venituri şi cheltuieli care nu determină intrări şi ieşiri de

disponibilităţi. Fluxurile de trezorerie generate de cumpărarea sau vânzarea imobilizărilor nu

sunt incluse în activitatea de exploatare, ci în cea de investiţii. În cazul instituţiilor financiare,

împrumuturile acordate sau primite sunt considerate, de obicei, activităţi de exploatare, din

moment ce se referă la principala activitate generatoare de venituri şi cheltuieli a acestor entităţi.

Fluxurile de trezorerie din activitatea de exploatare sunt cele mai relevante în analiza şi

evaluarea întreprinderii, deoarece exploatarea deţine ponderea cea mai mare în totalul

operaţiunilor derulate. Ele permit aprecierea măsurii în care activitatea de exploatare a generat

suficiente lichidităţi pentru menţinerea capacităţii de funcţionare a unităţii, rambursarea

împrumuturilor, plata dividendelor, realizarea de noi investiţii, fără a apela la resurse de finanţare

externe. De asemenea, cunoaşterea fluxurilor de trezorerie din exploatare, coraborate cu alte

38

Page 39: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

informaţii, permite previzionarea viitoarelor fluxuri de trezorerie generate de activitatea de

exploatare.

Fluxurile de trezorerie provenite din activitatea de investiţii deţin o pondere mai mică în

totalul circulaţiei disponibilităţilor din cadrul unităţii, ceea ce nu înseamnă că relevanţa lor este

mai redusă decât a fluxurilor de exploatare. Prezentarea lor distinctă este importantă întrucât

reflectă plăţile actuale pentru procurarea de bunuri şi valori ce contribuie la obţinerea de venituri

şi încasări viitoare. Determină asemenea fluxuri de numerar activităţile de investiţii, cum sunt:

plăţi efectuate pentru cumpărări de mijloace fixe, terenuri, active necorporale şi alte valori pe

termen lung; încasările din vânzări de terenuri, mijloace fixe sau alte valori deţinute durabil;

plăţile pentru achiziţia de acţiuni, părţi sociale şi obligaţiuni emise de alte societăţi (cu excepţia

celor considerate drept echivalente de lichidităţi sau cumpărate în vederea tranzacţionării sau

considerate drept echivalente de lichidităţi); împrumuturile acordate unor terţi( în cazul

instituţiilor nefinanciare); împrumuturile restituite de către terţi(în cazul instituţiilor

nefinanciare); plăţile pentru contracte futures, forward, contracte de opţiuni şi contracte swap (cu

excepţia contractelor deţinute în vederea tranzacţionării, plasamentului sau când plăţile sunt

considerate operaţiuni de finanţare); încasările din contracte futures, forward, contracte de

opţiuni şi contracte swap (cu excepţia contractelor deţinute în scopul tranzacţionării,

plasamentului sau când plăţile sunt considerate operaţiuni de finanţare).

Fluxurile de trezorerie provenite din activitatea de finanţare permit previzionare nevoilor

viitoare de disponibilităţi, determinate de retragerea fondurilor investite de către proprietari sau

de scadenţa rambursării unor datorii. Operaţiile de finanţare care stau la baza unor asemenea

circuite de disponibilităţi se concretizează în: încasări din emisiunea de acţiuni şi alte

instrumente de capital propriu; plăţi către acţionari determinate de retragerea lor din societate sau

de răscumpărarea propriilor acţiuni; încasări din emisiuni de obligaţiuni, bonuri de tezaur, titluri

de împrumut ipotecar şi a altor titluri de credit pe termen scurt sau lung; plăţi pentru

răscumpărări de obligaţiuni şi rambursări de împrumuturi; plăţi efectuate de locatar pentru

reducerea obligaţiilor provenite dintr-o operaţiune de leasing financiar.

Sunt însă şi situaţii în care o tranzacţie singulară poate să includă fluxuri de trezorerie

care corespund mai multor activităţi. De exemplu, când rambursarea unui împrumut include atât

capitalul împrumutat cât şi dobânda aferentă perioadei de creditare, valoarea împrumutului se

încadrează în activitatea de finanţare, iar dobânda, în cea de exploatare.

Potrivit IAS 7 o unitate trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie din activitatea de

exploatare după una din metodele:

metoda directă, prin care sunt prezentate structurile principale de încasări şi plăţi;

39

Page 40: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea sunt ajustate cu efectele

tranzacţiilor ce nu generează disponibilităţi, amânările ori angajamentele de plăţi sau încasări din

exploatare trecute ori viitoare şi cu elementele de venituri şi cheltuieli asociate fluxurilor de

trezorerie din investiţii şi finanţări.

Deşi norma menţionată oferă posibilitatea opţiunii între cele două metode, totuşi,

sugerează raportarea fluxurilor de trezorerie din activităţi de exploatare potrivit primei metode.

Se apreciază că metoda directă furnizează informaţii ce sunt utile estimării fluxurilor viitoare,

date care nu sunt disponibile în cazul folosirii metodei indirecte.

CAPITOLUL IV

POSIBILITĂŢI DE INFORMATIZARE A CALCULELOR CONTABILITĂŢII ÎN SFERA TREZORERIEI

În condiţiile în care volumul de informaţii, frecvenţa şi viteza lor de răspândire cresc

exponenţial, managerul de astăzi trebuie să stăpânească mijloacele de informaţie. Adaptabilitatea

şi viteza de reacţie faţă de evoluţia economică, tehnologică şi socială pe plan local sau global

reprezintă noile aptitudini care trebuie să le regăsim la managerul contemporan, iar sistemul

informaţional este elementul cheie şi punctul principal de sprijin al acesteia. Informaţiile pe care

le oferă contabilitatea dintr-o întreprindere au o importanţă deosebită, atât pentru întreprinderea

care le furnizează, cât şi pentru ceilalţi participanţi la viaţa economică a unei societăţi şi pentru

naţiune în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Sistemul informaţional pentru conducere este un set de resurse umane şi de capital,

investite într-o unitate economică, în vederea colectării şi prelucrării datelor necesare producerii

informaţiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile conducerii planificate şi controlul activităţilor

organizaţiei

Datele reprezintă elementele de intrare în procesul de prelucrare fiind formate din cifre,

cuvinte, simboluri etc., constituind obiectul de prelucrare care prin conversie devin informaţii.

Informaţia reprezintă o formă scrisă, susceptibilă de a aduce cunoştinţe. Informaţia redă

în mod specific imaginea realităţii economico-sociale, fiind destinată funcţiei de gândire umană

în vederea descifrării semnificaţiei şi transformarea acesteia prin factorul uman decizional în

decizii menite să regleze întregul sistem cibernetic condus.

Sistemul informaţional cuprinde totalitatea principiilor şi metodelor, procedeelor şi

mijloacelor (tehnică de calcul, personal specializat) folosite pentru generarea, alegerea,

transmiterea, stocarea şi prelucrarea datelor in vederea analizei şi transmiterii informaţiilor către

sistemul de conducere în scopul fundamentării deciziilor pentru întregul sistem.

40

Page 41: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Sistemul informatic reprezintă o componentă a sistemului informaţional în care operaţiile

de prelucrare a datelor se realizează automat cu ajutorul echipamentelor de calcul şi în primul

rând al calculatoarelor electronice. Structural acest sistem este format din: sistemul electronic de

calcul (hardware şi software); programe de aplicaţii; date de prelucrat; resurse umane şi cadru

organizatoric. Pentru specificul activităţii economice, cele mai adecvate structuri de date sunt

fişierele şi bazele de date.

Fişierul este o structură de date, omogenă din punct de vedere al semnificaţiei şi al

cerinţelor de prelucrare, înregistrate pe un suport şi care pot fi prelucrate individual.

Baza de date este un ansamblu integrat de înregistrări sau de fişiere reunite şi structurate

in mod logic. Ansamblul de programe care realizează gestiunea şi prelucrarea complexă a datelor

şi a relaţiilor dintre ele, în condiţii de multiacces a utilizatorilor poartă numele de sistem de

gestiune a bazelor de date (SGBD).

SGBD-ul reprezintă un ansamblu coordonat de programe care permite descrierea,

memorarea, manipularea, interogarea, şi tratarea datelor conţinute intr-o bază de date.

Banca de date reprezintă un sistem de colecţii de date aflate în interdependenţă, împreună

cu mijloacele informaţiei utilizate la memorarea centralizată şi prelucrarea lor serială sau

conversaţională. Banca de date are în structura ei următoarele elemente: baza/bazele de date;

sistemul de gestiune a bazelor de date (SGBD); sistemul electronic de calcul şi/sau

teleprelucrarea asociată; programele de aplicaţii; utilizatorii.

Apariţia noţiunii de informaţie utilizată astăzi pe scară foarte largă se află în strânsă

legătură cu prelucrarea diferitelor tipuri de date. Noţiunea de informaţie are un mare grad de

generalizare, fiind întâlnită în toate domeniile activităţii umane. Orice sistem natural sau socio-

economic nu este posibil fără un schimb de informaţii atât în interiorul sistemului propriu, cât şi

între sistemul respectiv şi alte sisteme exterioare.

Sursa iniţială din care se obţin informaţiile sunt datele prin care se prezintă starea la un

moment dat al unui fenomen sau proces care se exprimă prin şiruri de caractere, litere, simboluri.

Pentru a-şi îndeplini rolul său, informaţia trebuie să parcurgă în mod necesar un anumit

traseu din momentul producerii şi până în momentul aplicării deciziilor luate pe baza sa. Acest

drum poartă numele de circuit informaţional, iar o secţiune din acest circuit reprezintă fluxul

informaţional.

De asemenea, apreciem că informaţia contabilă dispune de însuşiri care o fac să fie

preferată calitativ: este mai exactă, fiind corelată cu realitatea pe care o exprimă; este

consistentă, furnizând cunoştinţe complete pentru utilizatorul avizat; este relevantă, conţinând

suficiente elemente pentru luarea deciziilor; este completă şi accesibilă. În cea mai mare parte a

41

Page 42: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

activităţilor de mai sus sunt asigurate prin sistemul informaţional, care este un instrument direct

al sistemului de conducere.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Perioada dificilă prin care trece economia românească îşi pune amprenta asupra

raporturilor economico-financiare ale unei întreprinderi. Rolul trezoreriei, mai ales în acest

context, este foarte important, întreprinderea trebuind să facă faţă tuturor obligaţiilor băneşti,

deci fiind obligată să-şi asigure lichidităţile necesare desfăşurării normale a activităţii.

Trebuie reţinut faptul că o activitate rentabilă nu implică neapărat şi existenţa

disponibilităţilor necesare achitării obligaţiilor la un moment dat. Lipsa acestor disponibilităţi

presupune apelarea la împrumuturi, care, de cele mai multe ori, nu sunt avantajoase pentru

întreprindere.

În condiţiile în care volumul de informaţie creşte exponenţial, iar nevoia de adaptare la

rigorile economiei de piaţă devine mai impetuoasă, gestionarea corectă a disponibilităţilor

întreprinderii fără risipă şi cu respectarea planurilor propuse devin o necesitate.

BIBLIOGRAFIE

Bodea Gheorghe, PanteaPetru Iacob - Contabilitatea financiara romaneasca,Editura Intelcredo, Deva ,

2009 ;

Haiduc HurloiuLacramioara - Managementul contabilitatii societatilor comerciale , Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2009 ;

Ilincuta Lucian-Dorel, Chivu Ramona-Maria, Gadau Liana - Contabilitatea financiara. Aplicatii practice si teste grila pentru

autoevaluare, Editura Fundatiei Romania de Maine,b Bucuresti, 2008;42

Page 43: Aspecte Teoretice Privind Trezoreria Model Proiect

Patrut Vasile, Rotila Aristita,Gorbanescu Constantin, - Manualul expertului contabil si al contabilului autorizat , Darie Vasile Editura Agora , 2002 ;

Petcu Mircea, Luca Iamandi - Bazele contabilitatii, Editura National , Bucuresti 2009 ;

Ristea Mihai - Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura Universitara, Bucuresti,2005 ;

*** Expert contabil , Editura Rezon Media Grup, Bucuresti, colectia 2008-2009;

*** Legislatie pentru toti - Documentele financiar – contabile , Editura Monitorul Oficial, Bucuresti 2009;

*** Legea contabilitatii nr.82/1991, Republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 18/06/2008 ;

***. Noile reglementari contabile conforme cu directivele europene (editia a III-a – actualizat 17 ianuarie 2008), Producator Best Publishing, Bucuresti, 2008;

*** Revista Romana de Fiscalitate , Editura Rentrop & Straton, Bucuresti, colectia 2008 – 2009;

*** Reglementari contabile 2008, Editura Con Fisc, Bucuresti, 2008;

*** Taxe si impozite pentru contabili , Editura Rentrop & Straton, Bucuresti, colectia 2008 – 2009.

43