ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU,...

O datorie de onoareDe multe ori am fost pus în situaþia sã chibzuiesc mult înainte de a lua o decizie. Analizam

aspecte privind necesitatea, oportunitatea, eficienþa, legalitatea, resursele, impactul social,etc., etc. Atunci însã, când s-a pus problema stingerii unei datorii-materiale ori morale-deciziaa fost uºor de luat: este o obligaþie, trebuie onoratã! PPaagg.. 99

Petiþie pentru unJerusalim unificat

Urmare a presiunilor crescânde asupra Israelului pentru a cedacontrolul politic ºi de securitate asupra oraºului unit Jerusalim, totmai multe conºtiinþe se mobilizeazã în întreaga lume în susþinereapoziþiei ferme a Israelului, de respingere a acestora.

DDIIVVEERRTTIISSMMEENNTT

Leopold Marta-Indig

O viaþã exemplarã

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

Publicaþie acomunitãþiievreilor din

Arad.Apare de câteori ne permit

posibilitãþiile...

AAnnuull IIIIII,, nnrr.. 66,,sseepptteemmbbrriiee 22000055

SSee ddiissttrriibbuuiiee ggrraattuuiitt..

Donaþii în vederea susþinerii

publicaþiei seprimesc la sediul

comunitãþii, str. Tribunul

Dobra - nr. 10

SHEMA ISRAEL, ADONAI ELOHEINU, ADONAI EHAD!ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E UNUL!

PPaagg.. 1111

PPaagg.. 66-77

ppppaaaagggg.... 11112222

Le mulþumimdin suflet

Acest numãr alpublicaþiei noastre aputut apare în culori,datoritã generoaseidonaþii a soþilor Veraºi George Hillinger ºia lui Jancsi Kalman dinLos Angeles, Cali-fornia. Cecul trimis deei a fost însoþit de me-sajul reprodus alãtu-rat.

COLECTIVUL DEREDACÞIE

„„PPããmmâânnttuull IIssrraaeelluulluuii aa ffoosstt llooccuull ddee nnaaººtteerree aallppooppoorruulluuii eevvrreeuu.. AAiiccii ss-aa ffoorrmmaatt iiddeennttiittaatteeaa ssaa ssppii-rriittuuaallãã,, rreelliiggiiooaassãã ººii ppoolliittiiccãã.. AAiiccii eell aa rreeaalliizzaatt ppeennttrruupprriimmaa ddaattãã ssuuvveerraanniittaatteeaa ssttaattaallãã,, aa ccrreeaatt vvaalloorrii ccuull-ttuurraallee ddee iimmppoorrttaannþþãã nnaaþþiioonnaallãã ººii uunniivveerrssaallãã ººii aa ddaattlluummiiii eetteerrnnaa CCaarrttee aa CCããrrþþiilloorr.. DDuuppãã ccee aa ffoosstt eexxiillaatt ddeeppee ppããmmâânnttuull ssããuu,, ppooppoorruull ººii-aa ppããssttrraatt ccrreeddiinnþþaa ººii îînnddiiaassppoorraa ººii nnuu aa îînncceettaatt ssãã ssee rrooaaggee ººii ssãã ssppeerree llaarreeîînnttooaarrcceerree ººii llaa rreessttaauurraarreeaa aaiiccii aa lliibbeerrttããþþiiii lloorrppoolliittiiccee”” „„AAcceeaassttãã rreeccuunnooaaººtteerree ddee ccããttrree NNaaþþiiuunniillee

UUnniittee aa ddrreeppttuulluuii ppooppoorruulluuii eevvrreeuu ddee aa îînnffiiiinnþþaa pprroo-pprriiuull ssttaatt eessttee iirreevvooccaabbiillãã.. AAcceesstt ddrreepptt eessttee ddrreeppttuullnnaattuurraall aall ppooppoorruulluuii eevvrreeuu ddee aa ffii ssttããppâânn ppee pprroopprriiaassooaarrttãã,, ccaa ººii aallttee nnaaþþiiuunnii,, îînn pprroopprriiuull ssttaatt ssuuvveerraann””(citate din Declaraþia Înfiinþãrii Statului Israel, 14 mai1948). Din pãcate, din primele ore ale existenþeisale, Statul Israel a fost confruntat cu agresiuni dinpartea „vecinilor” care declarau deschis cã urmãresclichidarea sa.

Continuare în pag. 2

Când va fi pace în Þara Sfântã?Întrebarea rãmâne

În editura „HHAASSEEFFEERR”” a vãzut lu-mina tiparului o deosebit de valoroasãlucrare, întitulatã „CCOONNTTRRIIBBUUÞÞIIAAEEVVRREEIILLOORR DDIINN RROOMMÂÂNNIIAA LLAACCUULLTTUURRÃÃ ªªII CCIIVVIILLIIZZAAÞÞIIEE””.. În parteaintroductivã a cãrþii, gãsim, printrealtele, o selecþie de citate culese deEEVVEELLIINN FFOONNEEAA (Z.l.), din care redãmcâteva în pagina 9.

„Cugetarea la un israelit sã vã facã mai buni creºtini”-Intelectuali români despre alteritate, evrei, antisemitism-

22 SSHHAALLOOMM sseepptteemmbbrriiee 22000055

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

Urmare din pag. 1În numãrul trecut al publicaþiei noastre, sub

titlul „Marile Speranþe”, scriam despre spe-ranþele de pace în Israel, nutrite ca urmare aºanselor ivite cu ocazia instaurãrii noii conduceripalestiniene. Scriam atunci:”ªansa oferitã deinstaurarea noii conduceri palestiniene, care, celpuþin la modul declarativ, doreºte cãutarea ºigãsirea acelor compromisuri este realã, dardatoritã multor influenþe aleatorii, are un gradmare de incertitudine. Este problematicã, înprimul rând, stãpânirea situaþiei de cãtre con-ducerea palestinianã, ºtiut fiind cã existã destuleorganizaþii teroriste care nu se supun nici uneiautoritãþi ºi care nu renunþã la idealul lor de adistruge Statul Israel”. În lumina ultimelor eveni-mente trebuie sã constat, cu regret, cã îndoielilemele au fost perfect justificate.

Israelul a efectuat un pas dureros, dar consi-derat necesar: dezangajarea unilateralã, prinlichidarea aºezãrilor evreieºti din fâºia Gaza. Amprivit cu toþii la televizor reportajele „live” aleprincipalelor canale de televiziune, privind ope-raþiunile de evacuare a rezidenþilor din aceleaºezãri. Deznãdejdea familiilor dezrãdãcinate nuse poate descrie în cuvinte. Am asistat la scenede un dramatism extrem, cum ar fi îmbrãþiºarea,plângând, a doi bãrbaþi: unul-cel evacuat- iarcelãlalt soldatul care îºi fãcea datoria îndeplinindordinul de evacuare. Sau, familii împietrite dedurere, care îºi dezgropau morþii pentru a-i duceîn locuri ferite de primitiva urã a celor careurmau sã ia în stãpânire zona.

Premierul Ariel Sharon a expus motivele careau dus la aceastã dureroasã decizie (citiþi arti-colul „Primul Ministru...la pag. 10).

La rândul sãu, Ethan Bronner, corespondental ziarului New York Times, a rezumat sugestivfactorii care au influenþat decizia Israelului:”Uniisusþin cã cele douã intifade, din 1987 în 1993 ºidin 2000 pânã în prezent au epuizat Israelul.Alþii spun cã mãsurile antiteroriste mereu maieficiente ale Israelului-construirea gardului, lichi-darea capilor teroriºti ºi reocuparea militarãselectivã a oraºelor palestiniene-a rupt ºiraspinãrii teroriºtilor, permiþând Israelului sã aibetãria de a se da la o parte. De fapt, ambii factoripar sã fi jucat un rol”

Tot la televizor am putut vedea, consternaþi,reacþia facþiunilor palestiniene înarmate la gestul

unilateral al Israelului: aceiaº urã, aceiaº barbarãexprimare a dorinþei de confruntare. Este clar cãpremierul Abbas nu stãpâneºte situaþia internã ºie depãºit de evenimente. Din pãcate, ne-a fostdat sã auzim chiar în zilele operaþiunilor de des-fiinþare a aºezãrilor, dar ºi imediat dupã, ºtiridespre noi atacuri în binecunoscutul stil terorist.

Citind pe Internet comentariile online pe„Bloguri”, am urmãrit reacþia populaþieiisraeliene. Astfel, urmare apariþiei pe un canal TVa unui fabricant de bombe Hamas, care jubila înprivinþa „retragerii Israeliene”, profeþind înacelaº timp decesul Statului Evreu, cineva între-ba retoric: „Când ne vom trezi la realitatea fap-tului cã ei vor sã ne ucidã?”

Un alt comentator scria: “având în minte uncadru istoric, ori de câte ori apare tematicaîmpãciuitorismului ºi a lipsei de recunoaºtere ainamicului cuiva, imediat mã gândesc la anii careau premers cel de al doilea rãzboi mondial. Aufost unii-de exemplu Churchill-care au vãzutcatastrofa care venea. Dar mulþi oameni au înþe-les greºit barbaria inamicului din cauza faptuluicã propriul lor sistem moral nu-ºi putea imaginainamici cu un asemenea apetit vorace ºi barbar”.

Sau, la vestea cã un tânãr evreu a fostînjunghiat mortal de cãtre un arab, am citit urmã-toarele comentarii:

“Care a fost vina tânãrului? Cu ce a greºit el?De ce a fost el ucis de cãtre “partenerii noºtri depace”? Pentru noi, rezidenþii Oraºului Vechi,rãspunsurile sunt clare. Arabii ne vor afarã dinJerusalim, afarã din Israel. Ei vãd clar cã violenþaºi terorismul contra evreilor dã roade, dupã cums-a dovedit în Gaza ºi la Gush Katif: cinci ani deviolenþe au culminat cu predarea evreilor.Acum, ei spun clar cã vor Jerusalimul, ºi modullor de a-l obþine este prin sânge-sângele nostru”

“Terorismul va continua ºi în Jerusalim va fitot mai rãu. Un lucru vã pot spune: noi nu vomfugi. Vom sta ferm ºi vom rãmâne aici pânã cândo parte va învinge. Ei sau noi. Bãtãlia se dãpentru sufletul Þãrii Israelului-nimeni sã nu gân-deascã altfel.“

Desigur, poziþia Israelului ºi în general, aevreilor, în lume trebuie privitã ºi în contextulsituaþiei la nivel mondial. Marea problemã acontemporaneitãþii o reprezintã globalizarea

terorismului-ºi aici e vorba de terorismul Islamic-care ameninþã întreaga lume civilizatã, incluzândºi þãrile musulmane, a cãror majoritate tãcutãdezaprobã terorismul. Este interesant de urmãritcum se relaþioneazã diverse personalitãþi la aces-te probleme:

În cadrul vizitei istorice pe care noul alesSuveran Pontif a efectuat-o la sinagoga din Köln,pe lângã condamnarea antisemitismului,Sanctitatea Sa a condamnat toate formele deostilitate faþã de strãini. “Cum am putea sãomitem a vedea în aceasta un motiv de îngrijo-rare ºi de vigilenþã?” (Vezi articolul la pag. 11)

Deosebit de interesantã este perspectivaamericanã de abordare a problemei ºanselorIsraelului în contextul actual. Astfel, Irwin N.Graulich, cunoscut comentator, este adeptulunor mãsuri mai radicale. Printre altele, el spune:“sã lupþi împotriva terorismului, fundamentalis-mului islamic…ºi a altor ideologii totalitaristerespectând regulile democraþiei, duce la dezas-tru” (Citiþi articolul “ªansele Israelului…” la pag. 10).

Remarcabilã este perspectiva unor intelectualiarabi asupra modului cum ar trebui sã sedesfãºoare lupta împotriva terorismului.Propunerile acestora sunt sintetizate de publicis-tul A. Dankowitz, directorul Proiectului deReformã Memri. În esenþã, rãdãcina rãului evãzutã chiar în sistemul educaþional ºi de propa-gandã, de “spãlare a creierelor”, care, deºiinvocã argumente religioase, este împotrivaliterei ºi spiritului Islamului. Este criticatã dur ºipoziþia þãrilor occidentale, care, în numele “li-bertãþii de exprimare” au garantat un rai sigurpentru extremiºtii musulmani, permiþându-lesã-ºi rãspândeascã ideile în ºcoli, moschei ºi înmedia (Citiþi articolul “Reformiºtii…”la pag. 11).

Conºtienþi de necesitatea unirii tuturorforþelor democratice într-un front comun de sto-pare a tuturor extremismelor, din orice parte arveni ele, trebuie sã sperãm cã aceasta nu se vaproduce prea târziu ºi va aduce rezultatul dorit.

Doar într-un climat mondial de normalitate sevor putea soluþiona în mod echitabil ºi pro-blemele Orientului Mijlociu. Întrebarea din titluse poate înlocui cu urmãtoarea: Când vomajunge, în fine, la starea de normalitate?

IIoonneell SScchhlleessiinnggeerr

Doresc sã încep prin a transmite un salut din suflettuturor donatorilor cât ºi colaboratorilor care asigurãsursele de finanþare ºi funcþionarea acelei minunateorganizaþii evreieºti de într-ajutorare, care este JOINT.ªtiu cã datoritã acestei organizaþii este posibilãmenþinerea în funcþionare a atâtor aºezãminte de spri-jin a evreilor incapabili de muncã, bãtrâni, bolnavi,rãmaºi singuri pe lume ºi care fãrã acest ajutor nu arputea suprevieþui nici material, nici spiritual.

Sunt relativ de puþin timp internat la Cãminul deBãtrâni al Comunitãþii Evreilor din Arad, fiind venit dela Cluj. Am gãsit aici o atmosferã de familie ºi m-amintegrat foarte repede, acum mã simt ca acasã. Acelaºsentiment îl au ºi ceilalþi asistaþi, locatari ai cãminului.Personalul de aici face tot posibilul pentru a ne asigu-ra cele mai bune condiþii. Eu aº avea o singurã pro-punere: sã se studieze posibilitatea gãsirii unor resursesuplimentare pentru ca alimentaþia sã devinã maidiversificatã ºi mai adaptatã necesitãþilor fiecãruia,având în vedere cã unii din noi suferã de diferite afecþi-uni ºi, cu toate cã tot ce se pregãteºte are gust bun, nupot mânca orice. Vreau sã folosesc ocazia asta ºi pen-tru a transmite deosebita mea gratitudine ºi conside-raþie domnului preºedinte al comunitãþii, pentru grijape care ne-o poartã.

LLaaddiissllaauu RRaauucchheerr

Când va fi pace în Þara Sfântã?ÎÎnnttrreebbaarreeaa rrããmmâânnee

Cãminul e... Acasã!

33SSHHAALLOOMM sseepptteemmbbrriiee 22000055

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

Lecþiile adevãraþilordascãli rãmân neuitateîn timp. Dar, atunci cânddiscipolul îi oferã men-torului o lecþie, pestetimp, aceasta constituieo ineditã fericire...

Rigorile unui trata-ment mi-au impusruperea de naturã, izo-larea forþatã de ani dezile. Totuºi, o invitaþiecurajoasã, de suflet, m-aconvins sã încalc pentrucâteva ore acesterestricþii. M-am simþitenergizatã, tonifiatã,devenind pentru o micãsecvenþã plinã de opti-mism... Incredibil, daradevãrat.

Excursia la Cladovami-a redat bucuria de atrãi... Am admirat cuochii ineditul peisaj, darºi sufletul mi-a fost inun-dat de tonicul nuc cestrãjuieºte poieniþa.Foºnetul frunzelor eraodihnitor, îndemnându-mã la REVEDERE.

Da, mi-a fost oferitã olecþie din care eu, cadascãl, am înþeles cã ceamai importantã coordo-natã este respectul faþãde semeni, faþã de ceidragi. Am simþit dra-

goste ºi înþelegeredeosebitã ºi realizarea înfapt a comandamentului:„Sã iubeºti pe aproapeletãu ca pe tine însuþi”CCuu eemmooþþiiee ººii mmuullþþuummiirrii,,

CCLLAARRAA FFÖÖLLDDEESS

Make games, not war!-Cea de a treia ediþie a concursului de ºah de Yom Haazmaut-

De Yom Haazmautnoi rememorãm ºi cele-brãm declararea în anul1948 a Statului Israel, înTel-Aviv, de cãtre DavidBen Gurion. Aceastã zieste una din cele maiimportante în Israel cât ºipentru evreii din întreagalume. Cu toþii, cântândHatikva ºi sãrbãtorindrealizarea speranþei de afi o naþiune liberã cu oþarã proprie, vedem înfaþa ochilor fluturândsteagul Israelului.

Ca de fiecare datã în ultimii trei ani, ºi în acest an, în sala de mesea Comunitãþii Evreilor din Arad, mesele au fost împodobite custeguleþe Româneºti îngemãnate cu cele Israeliene ºi pregãtite pentru–deacum tradiþionalul- concurs de ºah, cu care am marcat sãrbãtoareade Yom Haazmaut. Motto-ul concursului, afiºat pe peretele frontal alsãlii: „NU TERORISMUL VA REZOLVA PROBLEMELE LUMII CONTEM-PORANE...ACESTEA SE POT REZOLVA PRIN CONFRUNTÃRI INTELEC-TUALE!”

Într-o atmosferã de înaltã þinutã sportivã, cu participarea celor maivaloroºi ºahiºti arãdeni, concursul s-a desfãºurat în condiþiiexcepþionale, sub competentul arbitraj al domnului ing. TiberiuGrozescu, preºedintele asociaþiei de ºah din Arad.Premiile s-au acordat astfel:Locul I: Butunoi Alexandru 2399 ELOLocul II: Ionescu Bogdan 2230 ELO Locul III: Bucur Oliver 2250 ELO

Nãdãjduim ca anul viitor acest concurs sã aducã la Arad ºi ºahiºtidin alte oraºe ale României, cât ºi din Israel.

AALLEEXXAANNDDRRUU KKOOHHNN

Sã scrii, în casa pãrinteascã inundatã de luminã,neimboldit de nimeni, ci doar din iubire, despre ceimai iubiþi, mai apropiaþi sufletului tãu: proprii pãrinþi,e o mare bucurie ºi o mare tristeþe pentru cã ei nu maisunt. Înveliºul lor de humã i-a pãrãsit, dar tu îi simþi înpreajmã , prezenþi, îþi conduc condeiul. Îþi mânã gân-durile, care graviteazã în jurul aceluiaº punct, de-alungul aceloraº linii de forþã de un puternic,irezistibil magnetism. Aici, în camera în care am trãitîmpreunã atâþia ani, le simt prezenþa, le aud vocile,simt mirosuri, gusturi, aud sunete cunoscute, care auîncetat de mult, dar n-au pierit. Mã înconjoarã oatmosferã de liniºte, de intimitate pe care am încer-cat s-o salvez ºi s-o duc cu mine în vãlmãºagul agi-tatei existenþe. Un cântec în limba maghiarã, auzit dela tatãl meu, care are acest refren ºi care nareazã exis-tenþa omeneascã, folosind simbolul caleºtii sau dricu-lui tras de cai negri, impune titlul rememorãrilor.Copilul îºi doreºte un cãluþ de lemn. Tânãrul, o zglo-bie caleaºcã. Mirele, o birjã cu armãsari; în întunericulcabinei îºi þine mireasa în braþe, sãrutând-o cu patimã.Cel cãruia-i mor pãrinþii sau soþia ºi-i transportã lacimitir cu carul mortuar. Ultimul dric, negru, rezervatsieºi, înseamnã înnoptare, neant, nefiinþã.

Pãrinþii mei, evreu arãdeni, ºi-au încetat existenþapãmânteascã. Oare existã viaþã de dincolo? Dacã da-religia ebraicã neagã aceastã ipotezã-atunci pãrinþiiprivesc deîndãrãtul umãrului meu. De patru luni mi-amurit mama. O iubesc ºi-i cer iertare pentru tot rãulpricinuit vreme de atâþia ani. „Mamã...eu n-am vrutcalul acesta!” Aº fi dorit sã mai trãieºti, sã mai fiiîmpreunã cu mine, sã putem vorbi, aºa cum nune-am putut împãrtãºi în timpul vieþii tale.

Pãrinþii mei, doctorul Eugen Waldmann ºi fiica deneguator Clara Waldmann nãscutã Spitz au provenitdin familii relativ înstãrite din judeþul Baia Mare.Mama era din Satu Mare, tatãl din ªomcuþa Mare. Eis-au stabilit în Arad în anul 1932, luând viaþa înserios, urcând dealul fãuririi existenþei pieptiº. Tata aînceput sã lucreze la un spital proaspãt înfiinþat,Spitalul Evreiesc, al cãrui membru fondator a devenit.Mai târziu a reuºit sã-ºi deschidã un cabinet de sinestãtãtor. Clientela lui a constat în principiu, dar nu înexclusivitate, din pacienþi evrei. Între timp, mamamea a activat în cercuri literar-artistice ºi în comitetele

de binefacere iniþiate de comunitatea evreilor dinArad.

Eu m-am nãscut în anul 1936. Bineînþeles, am fostdat la ºcoala primarã evreiascã, unde am învãþatdespre tradiþia iudaicã la care am aderat încã de atunci.Pãrinþii mei nu m-au putut înscrie la liceul evreiesc,pentru cã acesta a încetat sã existe în perioada aºanumitei „Legi Evreieºti”. Dar, sã revin la pãrinþi. Auexistat, aproape simultan, trei mari plãgi, nenorociri,abãtute asupra familiei noastre. Prima a fost surzireaprogresivã a tatãlui. A doua, izbucnirea rãzboiuluimondial cu toate atrocitãþile aferente, inclusiv Shoa.A treia, deportarea tatãlui pe o timp de trei ani înTransnistria, pe motive absurde. În parantezã: einteresant cã am repetat ºi eu aceastã deportare,perioada de timp ºi absurditatea acuzaþiilor fiindaproape identice. Întors din Rusia, tata a fost înrolat înarmata românã ca medic militar.

Naþionalizarea, în mai multe etape,a casei noastre,apoi, confiscarea aparaturii cabinetului sãu medical,închiderea forþatã a sursei de existenþã ºi a SpitaluluiEvreiesc nu l-au putut doborî pe tatãl meu. A intrat sãlucreze la Spitalul Orãºenesc, apoi la cel de copii. Alucrat cu normã întreagã pânã la vârsta de 71 ani ºi amurit la 77. Înþelepciunea, spiritul aprehensiv ºideschis, tendinþa de a ajuta nu numai pe evrei erauînsuºiri care l-au caracterizat pe tatãl meu. Setea de a

cunoaºte, paiunea cu care s-a dedicat profesiei eraufoarte puternice. Spiritul de colegialitate îl fãcea apre-ciat ºi iubit de cãtre colegii de breaslã ºi de cãtre toþicei cu care a lucrat.

O întâmplare caracteristicã mi-a fost relatatã, stu-dent fiind, de cãtre fosta mea gazdã la Timiºoara.Domnul Ivanov, pe atunci ºef traducãtor la facultateade medicinã l-a auzit dela profesorul universitar Dr.Gârbea, ºef catedrã ORL. Dumnealui a condus un aºa-zis „curs de reciclare” la care a trebuit sã participe ºitata. O operaþie foarte dificilã a fost prezentatã cur-sanþilor de cãtre profesorul Gârbea drept o nouãmetodã sovieticã. Tatãl meu a protestat, lãmurindu-ipe colegi cã metoda era una iniþiatã încã din anii 20-30 de cãtre un evreu vienez, iar el personal a execu-tat-o iniþial fiind la specializare la clinica Dr.Neumann-Dr. Hayek la Altneuburg, lângã Viena. Eraclinica unde a fost tratat cu cancer laringial scriitorulFranz Kafka.

Mama mea, o tipicã „jiddische Mame” a avut obogatã ºi, pânã la un punct, fericitã viaþã familialã.Apoi, instinctul vital s-a atenuat din ce în ce mai mult.Prea multe au fost problemele, unele imposibil derezolvat, care s-au abãtut asupra ei. Marea rupturã avieþii ei s-a petrecut atunci când tatãl meu s-a îmbol-nãvit incurabil. Tot timpul cãsãtoriei lor consideratede mine armonioase, mama l-a sprijinit în toate pri-vinþele pe tata, i-a ridicat moralul. Atunci când, prac-tic simultan, tata a cãzut la pat, cãsãtoria mea (prima)s-a destrãmat, apoi am plecat în strãinãtate, mama nuºi-a mai gãsit cumpãtul. A simþit cã viaþa ei ºi-a în-cheiat rostul. Dupã moartea tatãlui meu, s-a închis într-osolitudine ºi o recluziune. A suportat cu eroism izo-larea. Purtãrii mele nerespectuoase, neînþelegãtoare,i-a rãspuns cu bunãtate. Ar fi fost mândrã de minedacã i s-ar fi ivit prilejul. Îmi pare nespus de rãu cãn-a primit destulã dragoste dela mine. Iartã-mã,dragã mamã: „eu n-am vrut calul acesta!”. Acum,când scriu aceste rânduri, vã aud paºii prin camerã.Este ajun de ªabat ºi tatãl meu binecuvânteazã, deacolo de unde este acum, pâinea ºi familia noastrã.Simt mângâierea mâinilor pãrinteºti. Binecuvântatãfie amintirea feþelor voastre în Marea Trecere.

IVAN WALDMANN

O oazã de suflet

„Mamã, eu n-am vrut calul acesta”

Pããrinþii cu neppoþica


C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

În numãrul anterior al pu-blicaþiei noastre, sub gene-ricul „Respect pe cei carecautã adevãrul, dar nu pot fide acord cu cei care pretindcã l-au gãsit”, publicam unarticol privind tematicareformelor în ritual. Articolulse încheia cu o invitaþieadresatã tuturor celor carepot exprima o opinie perti-nentã, sã ne scrie. Iatã cã amprimit de la Galaþi, de laDomnul WWeeiissss MMiisslliimm, oscrisoare pe care, datoritãbogatului ºi documentatuluiconþinut, o redãm aproapeîn întregime:

Mi-a cãzut în mânã publi-caþia Comunitãþii Evreilor dinArad, „SHALOM” nr. 5, anulIII, aprilie 2005. Aº vrea sãvã felicit pentru excepþionalaDvs. Iniþiativã de a edita ogazetã proprie, care este unavie, atractivã, interesantã,atât de departe de stilulgazetei evreieºti centrale.

Privind problematicaoficierii serviciului religios înlimba vorbitã de enoriaºi,Dvs. Arãtaþi cã aþi încercat sãcitiþi anumite pasaje în limbaromânã, da unii coreligionarimai vârstnici au argumentatcã rugãciunea trebuie spusãîn limba bibliei. Problema,desigur, nu trebuie tratatã cubrutalitate. E vorba, totuºi,de o anume sensibilitatepeste care e greu de trecut.ªi eu, deºi nu înþelegebraica, când aud slujba înaceastã limbã, îmi aduc

aminte de copilãrie, cândmergeam cu tata laSinagogã. Dar, sentimentulreligios existã. Iar acest sen-timent nu poate fi satisfãcutascultând rugãciunile într-olimbã neînþeleasã. De altfel,în cartea de rugãciuni bi-lingvã editatã în perioadainterbelicã, apoi retipãritã ºidifuzatã de FCER, la pag. 65,în nota de subsol se spune:„pentru ca rugãciunile sãporneascã din inimã, ele tre-buie sã fie înþelese. Iatã pen-tru ce Mishna stabileºte prin-cipiul cã rugãciunile se potface în orice limbã”. E ade-vãrat cã se mai adaugã:„Totuºi, limba rugãciunii sãfie de preferinþã cea ebraicã,lumba sfântã, în care e scrisãBiblia”. Observaþi ezitarea?ªi totuºi, autorul a traduscartea de rugãciuni în limbaromânã, astfel cã mãcarputem urmãri rugãciunile.Dar, adversarii acestui timidpas, care susþin cu înver-ºunarea caracteristicã bigo-tismului cã slujba se poateþine numai în limba sfântã,etc., ei nu au ezitãri. Dar eiuitã cã una din rugãciunilecele mai importante,Kadishul, nu este în ebraicãci în aramaicã. ªi asta,deoarece a fost redactat înBabilonia, iar evreii uitaserãebraica ºi vorbeau aramaica,limba þãrii (de fapt, ºi KolNidrei este în aramaicã). Iatãcã strãmoºii noºtri auîndrãznit sã încalce regula!Poate cã nu e cazul sã dis-

cutãm ºi despre alte „reguli”susþinute de partizaniipãstrãrii neschimbate a ritu-alului. Cum bine observa H.Wald (Z.l.):”în istoria tuturorreligiilor, ritualul tinde sãdevinã mai important decâtcredinþa!.

Dupã câte ºtim, profeþii, -acei oameni cuvioºi, plini decredinþã în D-zeu, dar ºi decritici la adresa societãþii-, s-au ridicat vehement împotri-va tendinþei ritualului de a sehipertrofia ºi autonomiza îndauna credinþei. Mai citezdin H. Wald („Confesiuni”,Hasefer-1998): „Cei care aupretenþia cã sunt singurideþinãtori ai tradiþiei sunt ceicare se ocupã cu ritualul, nucu tradiþia”. Sau:”A reduceIudaismul la ritual, înseamnãa-l sterliza, a-l transforma întradiþionalism. Ritualul faþãde credinþã este în acelaºraport ca practica faþã deteorie. Când teoreticuldiminueazã, practica devinerutinã”. „iudaismul nu rezidãîn primul rând în ritual, ci învalorile morale cu care seadreseazã contemporane-itãþii”...”trebuie sã înþelegemistoricitatea ºi deci perisabi-litatea unor ritualuri”...”Fanatismul trebuie sã rãmânãstrãin iudaismului... fana-tismul nu este o atitudineiudaicã, când apare nu estedecât o degradare a iudais-mului”. L-am citat atât demult pe H. Wald pentru cã îiîmpãrtãºesc convingerile.

În cadrul ciclului de manifestãri dedicateîmplinirii a 15 ani de învãþãmânt superior laUniversitatea de Vest „Vasile Goldiº” (UVVG) dinArad, au avut loc o serie de comunicãri ºtiinþi-fice, organizate pe diferite secþiuni. La Centrulde Studii Iudaice, care funcþioneazã în colaborarecu Comunitatea noastrã, s-a organizat secþiunea

a X-a, întitulatã:”Studiile Iudaice în contextulsocietãþii actuale”.

În frumoasa salã a Centrului, toate locurile aufost ocupate de cei ce au prezentat lucrãri cât ºide un public avizat, receptiv, cuprinzând ºi

membri ai Comunitãþii noastre. Moderatorii aufost Conf. Univ. Dr. Marius Grec, Decanul facultãþiide ªtiinþe Umaniste, Politice ºi Administrative ºiing. Ionel Schlesinger, Preºedintele Comunitãþii.Lucrãrile prezentate, urmãrite ºi comentate apoicu mult interes de participanþi au fost:

· SSiittuuaaþþiiaa ccooppiiiilloorr eevvrreeii îînn cceell ddee aall ddooiilleeaarrããzzbbooii mmoonnddiiaall,, lucrare prezentatã de BalaicanIuliana Delia de la Universitatea din Craiova

· BBeennjjaammiinn FFuunnddooiiaannuu,, îînnttrree ttrraaddiiþþiiee ººii mmooddeerr-nniittaattee,, lucrare prezentatã de Speranþa SofiaMilancovici de la UVVG

· IInn mmeemmoorriiaamm EEuuggeenn GGllüücckk,, lucrare prezen-tatã de Stelean Boia ºi Marius Grec de la UVVG

· PPooppoorruull eevvrreeuu,, ttrreeccuutt,, pprreezzeenntt,, ttrraaddiiþþiiii......lucrare prezentatã de Tomescu Lavinia ºiPteancu Alexandru de la UVVG.

Cu aceiaºi ocazie s-a lansat de cãtre UVVG ºiprimul numãr al revistei „STUDIA IUDAICAARADENSIS”, având în cuprins un însemnatnumãr de deosebit de interesante articoleprivind istoria, cultura, religia ºi civilizaþiapoporului evreu precum ºi un scurt istoric alComunitãþii Evreilor din Arad.

Datoritã ambianþei plãcute oferite de sala des-tinatã activitãþii Centrului, tot aici s-au desfãºurat,în continuare, lucrãrile secþiunii VIII, întitulatã„Arheologie, Istorie Veche ºi Medievalã”, la cares-au prezentate ºapte expuneri audiate cu mareinteres.

Un alt eveniment deosebit a fost marcat devizita la Comunitate ºi la UVVG a directorului

executiv al Comunitãþii Evreilor din Debreþin,Ungaria, Dr. Sandor Halmos. Cu aceastã ocazieDomnia Sa a þinut ºi o deosebit de interesantãexpunere privind unele probleme fundamentaleale iudaismului. La eveniment au participat ºireprezentanþi ai unor culte religioase, în frunte cuPS Dr. Timotei Seviciu, Episcop al Aradului, care,prin discuþii, au adus o însemnatã contribuþie lareuºita întrunirii. Cadre universitare, dar ºi membriai Comunitãþii evreilor au participat de asemenea ladiscuþii. Un moment festiv l-a constituit înmânarea,de cãtre Dl. Decan Marius Grec, a diplomei deMembru de Onoare al Consiliului ªtiinþific alCentrului de Studii Iudaice, domnului SandorHalmos. II.. SS..

Manifestãri academice la Centrul de Studii Iudaice

Gânduri pe margineaunor cercetãri genetice

La reuniunea organizatã de Comunitatea Evreilor dinDebreþin, în mai 2005, s-a ridicat ºi o problemã deseoridiscutatã, cu privire la recunoaºterea, la cerere, a evre-itãþii în cazul copiilor rezultaþi din cãsãtoriile mixte, încazul cã tatãl este evreu ºi mama neevreicã.

Mi-am adus aminte cã acum peste opt ani am scrisun articol pentru „Realitatea Evreiascã”, neacceptat însãpentru publicare, în care am citat o cercetare de gene-ticã, ce confirmã mixajul, pledând pentru mai puþinãrigiditate în acordarea apartenenþei la iudaism.

Este vorba de o cercetare a unui colectiv de la„Technion” (Haifa) în frunte cu Karl Skorecki, publicat înrevista ºtiinþificã de prim rang de pe mapamond„Nature” (vol. 385 din 2 ianuarie 1997 – p. 32). Autoriiau urmãrit incidenþa haplotipurilor (variaþilor) cromo-zomului Y (masculin) la un eºantion de bãrbaþi evrei,preoþi (cohanimi) ºi laici din Israel, America de Nord ºiAnglia, eskenazi – originari din Europa de Nord ºisefarzi – originari din Africa de Nord ºi OrientulMijlociu.

Se estimeazã cã bãrbaþii etniei evreieºti din lumereprezintã un numãr de 7 000 000 dintre care 5%,aproximativ 350 000, ar fi reprezentaþi de cohanimi.

Se ºtie cã preoþimea iudaicã s-a format aproximativcu 3 300 ani în urmã ºi cã desemnarea bãrbaþilor pentrupreoþie se transmite, pânã în zilele noastre, pe liniepaternã, din rândul descendenþilor cohen.

Deºi cele douã comunitãþi (eskenazi ºi sefarzi), s-auseparat geografic în ultimul mileniu, preoþimea nu pre-zintã diferenþe semnificative în distribuþia haplotipurilorY, confirmând filiaþiunea ce continuã încã din perioadace antedateazã separarea lor. În schimb la cele douãcomunitãþi laice, se constatã incidenþe frecvenþialediferite ale haplotipurilor Y, reflectând mixajul cu popu-laþiile cohabitante.

Genetica pledeazã pentru libertatea în decizie acomunitãþilor pentru acordarea apartenenþei etnice ºi cuatât mai mult, pentru decizia individualã a descenden-tului dintr-o cãsãtorie mixtã, cu mamã neevreicã, pentrua-ºi alege apartenenþa la religia mozaicã. Desigur,aceasta impune modificarea unor legislaþii rabinice.

PPrrooff.. UUnniivv..DDrr.. FFrraanncciisscc SScchhnneeiiddeerrMMeemmbbrruu aall AAccaaddeemmiieeii RRoommâânnee ddee ªªttiiiinnþþee MMeeddiiccaallee

11990033//22228822

Trebuie sã înþelegem istoricitatea, deci perisabilitatea unor ritualuri

-O interesantã contribuþie la dezbaterea unui subiect delicat-


C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

Cinci sute de oameni într-osalã, cinci sute de femei ºi bãr-baþi între patruzeci ºi cinci ºiºaptezeci de ani. Domiciliullor: Natania ºi Sidney, SauPaolo ºi Stockholm, Viena ºiBucureºti, New York ºiCaracas, Dimona ºi Frankfurt.Ce i-a adunat la un loc în salaBnei Brit din Tel-Aviv într-otoridã zi de început deoctombrie? Ce a pus înmiºcare picioarele, maºinile,avioanele, portofelele umflatesau subþirele, îmbãtrânireasprijinitã pe toiag, rãsuflareaîngreunatã de astm a acestora,pentru ca necunoscând gre-utãþi, în aceastã searã sã fie cutoþii aici? Care e secretul lor,care e pasiunea lor ascunsã,care e dorinþa lor? De ce sepoartã cu toþii aºa de parcã ar fidin nou la grãdiniþã, de ce eimposibil sã-i liniºtim, sã-i dis-ciplinãm? Nu ajutã rugãminþile,nu ajutã strigãtul, nu ajutãreferirea la prestanþã, ei, ceicinci sute, doar vocifereazã,miºunã, nu vor sã se aºeze, nuvor sã mãnânce, nu vor sãasculte, nu vor ºedinþã, doarcautã ceva, ceva greu dedefinit. Ce cãutaþi, oameni

buni? Nu sunteþi la grãdiniþã,sunteþi medici ºi ingineri, pro-fesori ºi ºefi de servicii, fabri-canþi ºi funcþionari, educatori ºiartiºti, bancheri ºi restauratori!Aveþi un pic de minte, nu sun-teþi copii, aþi consumat dejacea mai mare parte a vieþiivoastre, de ce nu vã purtaþimai sobru, mai protocolar, maidemn de statutul vostru degentlemani serioºi? Pãi, e fru-mos sã te duci la o bunicuþã„complet strãinã” de ºaizeci deani ºi sã o îmbrãþiºezi, sã oumpli de sãrutãri? Pãi, e fru-mos sã iei brusc la „per tu” undomn profesor burtos, cãruntºi cu papillon ºi sã-i trânteºtitextul: „Servus!, cine eºti?!”.

Servus, cine eºti?-aceasta afost parola timp de douã zile,la excursia de la Jerusalim, însala din Tel-Aviv. Ce fel denebunie este aceasta: dacã„servus” atunci de ce acel„cine eºti”, dacã „cine eºti?”atunci de ce acel „servus”?Aºa ceva nu existã!

Ce cãutaþi, ce cercetaþi,oameni buni? O lume dis-pãrutã, care nu mai trãieºtedecât pe aripile amintirilor? Cecãutaþi, eul vostru de demult,tinereþea de mult trecutã?Visurile, planurile, dorinþele,speranþele, sãruturile omise,anii risipiþi, zborul tumultuos,nerealizãrile? Astãzi, în aceastãzi de octombrie, putem afla cãLojzi ar fi fost de acord sã-þi fiesoþie, definitiv sau mãcar pen-tru un timp, cã de fapt ce agândit tovarãºul secretar departid când s-a purtat aºa deurât, cã de fapt cum a scãpatprietenul nostru Havlicsek depuºcãrie, cã de ce nu a intratLajoska la medicinã, sau cucine ºi-a înºelat soþul doamnaPozsorevics, cã ce am pierdut,cã ce ar fi trebuit sã înþelegemaltfel, sau care supãrare purtatã

patruzeci de ani a fost total fãrãsens, cã ce s-a întâmplat larevelionul din ’49 în aceacamerã întunecatã ºi aºa maideparte, ºi aºa mai departe.Arãdenii au împânzit lumea,trebuie sã luãm un imens globºi sã scriem pe el numele ºiadresa fiecãruia din Australia înCanada, din Anglia în Africa deSud ºi pe model sicilian sãalcãtuim o imensã asociaþie(de n-ar fi atât de scandalos decinstiþi!...). Cel mai surprinzã-tor, am aflat cã nu numai laSidney ºi Toronto, nu numai laHaifa ºi Budapesta, ci...acumsã te þii bine stimate cititor,...ºila Arad trãiesc azi arãdeni (ce-idrept, foarte, foarte puþini).

Arad-rãmâne (Arad-marad)...aºa a fost caracterizat odi-nioarã acest oraº. Din pãcate,arãdenii nu au rãmas, s-au„diasporizat” temeinic înlumea largã. În sala Bnei-Britam simþit, totuºi, cã „Arad-marad”, Aradul rãmâne, dacãnu în altã parte, în adânculfiinþei celor nãscuþi acolo, încotloanele cele mai ascunseale sufletului lor. ªi nu doarrãmâne, ci este încrustat acolope vecie. Poate cã acest „arã-denism” este transmisibil pecale geneticã, dar la aceastãipotezã ºtiinþa încã nu a datrãspuns.

Întâlnirea din octombrie!Apoteozã, euforie, „orgie” aAradului. Trecutul este dejasuficient de îndepãrtat pentrua se contura dintr-o perspec-tivã tot mai clarã, filtrând celeneesenþiale, accentuând celeimportante. ªi încã nu e atât deîndepãrtat încât evenimentulsã se tragicomicizeze într-oîntâlnire a unor boºorogi senili,iar acea anumitã listã mortuarãdureroasã ºi tristã sã fie prealungã ºi ca teancul de scrisoriprin care, cu referire la motivede sãnãtate, se renunþã la par-ticipare, sã fie prea gros.

În fine, summa-summarum:aceastã ocazie a fost una unicã,singularã, irepetabilã, pentru oîntâlnire de o asemenea inten-sitate. Cine nu a participat, apierdut ceva ce nu mai poateprimi niciodatã.

Dar, pentru Dumnezeu,acest glob poartã mii ºi mii deoraºe, în fiecare oamenii aufost tineri, îndrãgostiþi, însetaþide culturã, snobi, orgolioºi,dornici de afirmare, deîmbogãþire, de evadare înlumea largã, toþi aceºtia simtdorinþa de a reveni, ce e atâtde diferit, de particular în acest„arãdenism”? Nu e uºor derãspuns la aceastã întrebare,dar putem încerca,-cum amscris în titlu?-sã facem o cãlãto-rie în jurul rãdãcinilor.

Sã vedem ce a aºternut pehârtie autorul acestor rânduriîn 1980, dupã întâlnirea dinNatania (scuze pentru auto-citare, dar avem nevoie ºi deinspiraþia de atunci): „Cumfuncþioneazã memoria? Petãcute, cu viteza nelimitatã acelor imateriale, strãbate ca oadiere frumosul râu careîmbrãþiºeazã, sub formã depotcoavã, o veche cetate.Undeva, la vârful potcoavei, seîntâlneºte cu inima oraºului.Necunoscând piedici, cum ar filegea gravitãþii, se strecoarã pecupola sub formã de trunchi depiramidã a Palatului Cultural ºidupã ce de acolo aruncã oprivire asupra terenului,aflueºte cu un salt uºor pe tur-nul puþin prea svelt alPrimãriei, pe acest întârziat mic„Signoria din Firenze”, iar deacolo zig-zageazã printre mi-nunatele palate cu turnuri dincele patru colþuri ale pieþei dinfaþa Primãriei. Dupã ce se sa-turã, memoria se prelinge pemijlocul impozantului bulevardde lângã Corso, undeva întreliniile de tramvai, apoi seloveºte cu mare rãsunet devechea clãdire a Teatrului. Deaici sare pe cupola bisericiiMinorþilor, care se încadreazãîntr-un mod strãlucitor deorganic în ºirul unicat de clãdiri

care formeazã fundalul Corso-ului. Cupola fiind sfericã,memoria poate ricoºa de aiciîn orice parte, la voia întâm-plãrii. De la înãlþime poate sãporneascã spre exterior, sprecartierele industriale, saupoate evada pe lângã Teatru îndirecþia Pieþei Avram Iancu ºimai departe înainte, spre loculunde stau Sinagogile noastre,sau cu un viraj brusc poate sãdevieze din nou pe o stradã cedã spre Mureº,-poate chiar pecea pe care odinioarã am vãzutlumina zilei”. Pânã aici citatul,aº putea continua, dar cred cãimaginea arãdenismului s-a ºiconturat, fiecare cititor poatesã continue evocarea, fiecare

conform sentimentelor, par-cursului existenþial propriu. ªi,având în vedere dispersareanoastrã, se iveºte întrebarea:oare ºi londonezii se adunãîntr-o frumoasã dupã masã devarã pe un ºtrand central pemalul Tamisei, unde au cabinãproprie ºi unde stând împre-unã se pot discuta de toate?Oare ºi la Sao Paulo iesoamenii seara pe Corso sãvadã care fatã fâºneaþã s-amaturizat, sã constate cãSchwarz Bacsi se þine încã aºade bine? Oare ºi New Yorkeziiînnoatã în jos pe Hudson, apoi,spre a face Tura Mare tra-verseazã Harlemul pentru areveni pe partea cealaltã înzona Wall Streetului? Oare laFrankfurt existã un dig pe caresã fie o splendidã alee cumulte scaune, pe care, în serilede varã poþi sã stai sã terãcoreºti, sã vorbeºti la nes-fârºit ºi sã „aparþii”? Nu mãîndoiesc de faptul cã ºi însusamintitele oraºe te poþi dis-tra minunat, dar trãsãturile car-acteristice ale arãdenismuluinu le gãseºti, decât eventual înadâncul sufletelor. Cemetropolã mai are un Dadi, unnebun notoriu, care se bucurãde absolutã libertate a cuvân-tului, care îi trimite la dracu peofiþerii nemþi, care îi înjurã peparveniþi, care îl laudã pe „FeriBaro”, baronul Neumann,binefãcãtorul industriei ºisportului oraºului, atunci cânddeja era pregãtitã izgonirea ºiconfiscarea averii acestuia,care spune ºi evreilor cã print-re ei sunt prea mulþi comuniºtiºi acum emigreazã pe rând,care îl laudã pe Petre Groza, încare am vãzut simboluldemocraþiei în acel foartescurt, puþin mai liber interval,dintre cele douã mizerabile

„izmuri” care ne-au întunecatviaþa. Dar, sã lãsãm asta, cãciarãdenismul nu este o prob-lemã politicã, e ceva mult dea-supra, politicul îl purtãm înminte, iar arãdenismul în fi-brele noastre, politicul dez-binã, arãdenismul ne adunãîntr-un tot, ne sudeazã.

Baronul Francisc, descen-dentul distinsei dinastii Neu-mann, a dat oraºului atât sta-dionul cât ºi echipa de aurmultiplã campioanã, a cultivatmândria arãdenilor, patriotiz-mul local. ªi noi, evreii arã-deni, despre care antisemiþiispuneau cã avem fizicul deteri-orat, noi am fãcut sport, amadus glorie oraºului ºi în

domeniul educaþiei fizice. Lamotociclism Nagy ºi Simon, laºah Denes, la tenis Grunwald,Lowinger ºi alþii, la gimnasticãWeinerth, la lupte Grossmann,la fotbal Scherz ºi Mosko, latenis de masã Rado, la boxBerkovics, la tir Lowi Kato, laatletism Steinfeld etc. etc. aufost în frunte. (scuze, memoriamea nu este completã ºi i-amomis poate pe cei mai buni).

Am fost în frunte ºi petãrâm cultural, Filarmonicalocalã a a vut casã plinã doarpânã ai noºtri au trãit acolo.Medicii evrei, disproporþionalde mulþi relativ la procentulpopulaþiei evreieºti, au asigu-rat un înalt nivel al asistenþeimedicale în oraº. Ziaristicã,asistenþã juridicã, comerþ,industrie, activitate bancarã,artã, culturã, toate domeniiunde am oferit ºi oferim multeacolo unde ne-a dus soarta.

Am avut un jargon propriu.Dacã, întâmplãtor, laMünchen, Viena, Tel-Aviv sauchiar Beer-Sheva aud uncuvânt din acel jargon („heku-la”, „stramm”,etc), imediatdevin atent, deoarece ºtiu cã înapropiere gãsesc arãdeni. Pede altã parte, arãdenii întot-deauna au vorbit bine ºi cuplãcere cele mai diferite limbiºi au avut oroare de oriceformã a ºovinismului. Nu aufost niciodatã prea rãsãritenisau prea apuseni, ca rezultat ºial poziþiei geografice aoraºului.

Oare toate acestea vordãinui ºi prin urmaºii noºtri?Oare arãdenismul are nunumai trecut, dar ºi viitor? Înmare parte depinde de noi. Sãne strãduim sã transmitembinele, valorile morale, cultu-rale, literare. ªi atunci vomputea spune cã nu am trãitdegeaba...

GABOR SIMON

Cãlãtorie în jurul rãdãcinilor „arãdenismului” nostru

Leoppold Marta-IIndig: Peisaj Arããdean


C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

Dupã cum anunþam în numãrulprecedent al publicaþiei noastre,începând cu acest numãrdepãnãm povestea vieþii acesteidistinse ºi complexe personalitãþi,redând, pe alocuri sistematizat,extrase din propria ei povestire,care debuteazã cu poezia ce acompus-o pentru interviul din1995, în cadrul emisiunii„Confesiuni duminicale” (Martanumeºte România „mama nãscã-toare” ºi Israelul „mama adop-tivã”):

Mã prinde-acum un mare dorPânã la oraºul meu sã zborAradul, Aradul meu dragLa fosta-mi casã vreau pe prag

Mama mea nãscãtoareDe mine-þi aminteºti tu oare?Cu o mânã m-ai lovitCu alta m-ai ocrotit

Cu durere te iubeºte evreica taEºti Cântarea Cântãrilor, eºti dragostea,Nu mã-nlãturaDe la inima ta!

Am ºi-o dulce adoptivã mamã,Ce mereu la ea mã cheamãPe amândouã le iubescªi amândouã îmi lipsesc.

Cãci planul Domnului cu mineTot în alte þãri mã þineªi-ades mã simt ca ºi orfanã,Ne-având alãturi nici o mamã!

Copilãria în oraºul meu drag,Arad, a fost bunã. Pãrinþii mei,având pe atunci posibilitãþi mate-riale, m-au îndrumat spre artã,

trimiþându-mã la lecþii de pian,balet, step, gimnasticã ritmicã. Afost o perioadã minunatã. Când auînceput sã acþioneze „legile”antievreieºti, am fost evacuaþi dinlocuinþa noastrã cea bunã din str.Gh. Lazãr nr.6 (patru camere ºianexe) ºi ne-am mutat la periferie(str. Cãpitan Ignat), într-o singurãcamerã ºi o bucãtãrie. Eram patrusuflete: mama, tata, fratele meumai în vârstã ºi cu mine. Înainte deperioada prigoanei, mergeam cumama ºi cu fratele meu la ºtrand,

unde la „broscãrie” învãþasem sãînnot. Pânã într-o zi, când laintrare a apãrut un afiº: „Câinii ºijidanii nu au acces”. Nu potdescrie ce am simþit atunci. Apoinoi, evreii din oraº, mergeam la„ºtrand” pe malul mureºului,lângã podul spre Aradul Nou, locdenumit „Lo strand” (ºtrandulcailor), deoarece aici veneaucãruþaºii sã îºi spele caii. Eram ofetiþã zburdalnicã, cãreia îi plãceasã umble desculþã pe malulmureºului, în parcurile oraºului, oºtrengãriþã care se cãþãra pe duziidin cartier, dar ºi pe birjele înmers. O aveam atunci alãturi peprietena mea, Toth Iby (devenitãNeagu), cu care ºi în ziua de astãzipãstrez strânse legãturi. Când uniioameni rãutãcioºi îi spuneau bir-jarului cã în spatele birjei suntagãþaþi niºte copii, trebuia sã sãrimrepede de acolo, cãci birjaruldãdea cu biciul ºi dacã te nimerea,era vai ºi amar de capul tãu!Desigur, sãritul de pe birja care sedeplasa destul de repede, nu eralipsit de pericole. Într-o zi am furatde la piaþã o lubeniþã. În faþa caseil-am întâlnit pe tata, care m-aîntrebat de unde am luatpepenele. „L-am gãsit în faþa uneivânzãtoare” i-am spus eu. „Hai cumine înapoi”, zise tata. M-a luatde mânã ºi m-a dus la piaþã,cerându-mi sã-l conduc la femeiarespectivã. La faþa locului, a între-bat-o pe femeie cât costã aºa unpepene, apoi a scos banii ºi i-aplãtit acesteia. Femeia se uitanedumeritã la bãrbatul elegant cufetiþa desculþã de mânã ºi nuînþelegea nimic. Tata mi-a spusatunci: „Sã-þi fie ruºine. Tu nicio-datã sã nu iei ceva ce nu este altãu!”.

Tata era un om cu credinþã, cufricã de D-zeu. Îl am mereu în faþaochilor, citind din Biblia lui mare,neagrã. El s-a nãscut la Pãuliº,unde pãrinþii lui aveau pãmânt ºivie ºi se ocupau cu producereavinului. (Tatei i-a rãmas o pivniþãde vin la Arad). Casa pãrinteascãde la Pãuliº a tatei era vis-a-vis debiserica ortodoxã românã. Într-ozi, enoriaºii acelei biserici au venitla bunicul meu, spunându-i:„Domnule Leopold, avem nevoiede un clopot la bisericã, dar nuavem bani. Ne puteþi ajuta?”Bunicul meu a suportat integral

costurile clopotului, care ºi în ziuade azi rãsunã la Pãuliº. Veriºoaramea Ella, ºi ea nepoatã a buniculuimeu, mi-a povestit cã mama ei,Ghiza Leopold, a murit la Pãuliº.Ea a cerut ca atunci când va muri,sã sune clopotul. ªi aºa a fost! Petot timpul drumului de la casa eipânã la halta unde a fost urcatã petrenul spre Arad, pentru a fi înhu-matã la cimitirul evreiesc, s-a trasclopotul bisericii ortodoxeromâne!

La stabilizare, tata a pierdut toþibanii pe care i-a adunat ca sãcumpere struguri. Puþinii bani carei-au rãmas i-a cheltuit pentru aonora comenzile clienþilor lui.Mama i-a spus:”Tu nu ai încheiatcontract cu ei, nu ai nici o obli-gaþie sã le onorezi comenzile”.Tata i-a rãspuns:”Cuvântul meu

valoreazã mai mult decât oricecontract scris”

Îl iubeam enorm pe tata.Cinstea ºi corectitudinea lui eraupentru mine repere de moralitatesupreme.

Noi, evreii din Arad, am scãpatde moarte de douã ori. O datã în1942, când vagoanele pregãtitepentru deportare nu mai plecau.Cum aveam sã aflu ulterior, omare contribuþie la aceasta a avutmarele rabin Alexandru Shafran,prin nenumãratele lui intervenþii laRegina Mamã Elena ºi laMitropolitul Bãlan care, la rândullor, au fãcut tot ce le-a stat înputinþã pentru a opri deportareaevreilor. A doua oarã, în 1944,când Aradul a fost ocupat vre-melnic de armata maghiarã aflatãîn retragere. Evreii au fost obligaþisã poarte steaua galbenã, apoi auapãrut afiºe în tot oraºul, cerându-li-se ca în ziua cutare, la ora 8dimineaþa, sã se prezinte încetate, pentru a fi „luaþi în evi-denþã”. Vecina noastrã, maghiarã,ne spunea:”mergeþi liniºtiþi, noinu suntem canibali”. Noi ºtiam cãîn aceste zile mulþi evrei au fostuciºi de unguri, aºa cã am hotãrâtsã nu ne prezentãm. În dimineaþafixatã pentru prezentare la cetate,pe la ora 6, am auzit zgomot deexplozii. Ieºind pe stradã, amvãzut primii soldaþi soldaþi ruºi,care intraserã deja în oraº. Aºa s-aîncheiat ultimul act „eroic” alarmatei maghiare, care, chiarbãtutã, în retragere fiind, îºi gãseatimp sã se ocupe cu exterminareaevreimii arãdene.

Leopold Marta-Indig,

Marta, la 13 ani

Pãrinþii

Leoppold Marta-IIndig: Marele rabin Alexandru Shafran


C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

A urmat apoi perioada comu-nistã, care ne-a ruinat.Tata fiind unom aºa de cumsecade, nuexploatase pe nimeni. I-au luattotuºi pivniþa de vin ºi prãvãlia ºi amai primit ºi o amendã. Familia arãmas practic fãrã sursa existenþei.Tata a pus totul la inimã, s-aîmbolnãvit ºi nu s-a mai refãcutniciodatã (a trãit, chinuit de boalã,încã doi ani în Israel ºi a murit înanul 1953). Fratele meu, Ivan,care atunci avea 16 ani, a trebuitsã se lase cursurile de zi de laºcoalã. A învãþat meseria de strun-gar ºi timp de doi ani el a fost sin-gurul întreþinãtor al familiei. Înacest timp a urmat cursurile seralela liceul „Moise Nicoarã”. Eu amreuºit sã primesc la ºcoalã o bursã.Nu uit inima bunã de român adirigintelui nostru, domnul profe-sor Vornicu, care mi-a acordatbursa, având în vedere media laînvãþãturã cât ºi faptul cã provindintr-o „familie de muncitori”(defapt, acesta era adevãrul, cu toþiitrãiam din salariul fratelui meu).Tata se simþea tot mai rãu. Într-ozi a trebuit sã fie internat deurgenþã la spital, unde medicii nui-au dat nici o ºansã desupravieþuire. ªi totuºi, ca prinminune, tata ºi-a revenit (când,mai târziu, la Paris, am povestitacest episod unui rabin ºi unuipreot ortodox, ambii mi-auspus:”a fost trimis înapoideoarece încã nu ºi-a îndeplinitmisiunea pe pãmânt”). L-am luatpe tata acasã, unde a stat la pat.Tocmai atunci am primit apro-barea cererii noastre, fãcute cu doiani înainte, de a emigra în Israel.Mama a avut o mare dilemã: dacãpornim la drum cu un om aºa debolnav, acesta riscã sã moarã, iar

dacã amânãm plecarea, fratelemeu, care urma sã împlineascã 18ani, num ai poate pleca (tineriipeste 18 ani nu erau lãsaþi sãplece). Hotãrârea a luat-otata:”voi sã faceþi toate pregãtirilede plecare, eu într-o sãptãmânãmã pun pe picioare”. Cu credinþãnestrãmutatã în D.zeu ºi cu voinþãde fier, tata a avut curajul sã-ºiasume drumul, ºtiind cã viitorulnostru va fi asigurat acolo unde,ca toate neamurile, avem ºi noi oþarã a noastrã.

Nu voi uita niciodatã pecolegele mele românce, acestesuflete minunate, care m-au pri-mit între ele ºi nu m-au fãcutniciodatã sã mã simt „diferitã”:Stela Curticean, Tiba Marta,Vesescu Delia, Olimpia Mitescu.Ele m-au petrecut la garã, la ple-care. A fost totuºi în clasã un elev,nu-mi amintesc numel sãu, D.zeusã-l ierte, cãci nu mai este în viaþã,care mi-a spus „jidancã spurcatã”.Eram atunci atât de lovitã desoartã, cu tata la spital. Sã dai cupiciorul în cineva atât de necãjit ºicare nu þi-a fãcut nici un rãu...Nupot sã uit nici asta, niciodatã. Larevederea din 1988 l-am întâlnit,însã nu i-am spus nimic, în clasãam rememorat doar lucrurile fru-moase.

Tata, sãracul, umbla greu, cu unbaston. Eu am avut grijã de el. Seoprea la fiecare pas, sufla ca olocomotivã. Aºa am plecat dinRomânia. M-a marcat pe viaþã unepisod caracteristic caracteruluitatãlui meu: se ºtia cã emigranþiinu au voie sã ducã cu ei bijuterii.Eu aveam un lãnþiºor din aur cuMagen David ºi un inel mic dinaur având încrustat numele meu.Tata mi-a spus:”Marta, trebuie sã-

þi iau lãnþiºorul ºi inelul ºi vomface din acestea o verighetã pen-tru mama, cãci aceasta sepoate scoate din þarã”(mama vânduse de multverigheta ei). ªi mi-a maispus:”Nu fii tristã Marta,tata îþi promite cã în Israelvei primi alt lãnþiºor”. Nucu mult înainte de a muri,tata mi-a dãruit o cutiuþã,în care era un lãnþiºordin aur cu unMagen David! Mi-arelatat apoi, cã îndoi ani, de cânderam în Israel, a strâns seminþelede la pepenii verzi pe care i-ammâncat, le-a spãlat ºi le-a uscat, i-a sortat, iar când s-au strânsdestule a trimis-o pe mama la unmagazin de seminþe pentru semã-nat din Haifa, unde mama le-avândut. Din banii primiþi pe aceleseminþe mi-a luat lãnþiºorul...

Astãzi posed o colecþie mare debijuterii, dar acest lãnþiºor careconþine dragostea pãrinþilor mei ºimãrturia modului în care tatãl meuîntotdeauna îºi respecta cuvântul,este cel mai preþios pentru mine.

Revenind la perioada plecãriidin þarã: cu toatã povara pregãti-rilor de drum, mama ºi-a fãcuttimp ºi a confecþionat o punguþãîn care am pus pãmânt românesc,ca sã avem la noi o pãrticicã din„mama noastrã nãscãtoare”. Lacontrolul vamal de al plecare,vameºa, dând de punguþã, a între-bat-o pe mama ce conþine aceas-ta. Mama i-a rãspuns: „Pãmânt”,iar la mirarea vameºei a spus:„Credeþi cã nouã nu ne va fi dor deþara în care ne-am nãscut?”, apoi aînceput sã plângã. Vameºei auînceput sã-i curgã lacrimile ºi nicinu a mai controlat restul de baga-je. ªi eu am izbucnit în plâns, amluat punguþa la piept, lângã inimamea ºi nu am lãsat-o nici în ziuade astãzi. De atunci punguþa acãlãtorit mult, în Israel, America,Franþa, România.

Înainte de plecare, pe vaporul„Transilvania” toþi evreii emigranþieram pe punte. Toþi triºti, cu ochiiîndreptaþi spre þãrmul þãrii natale.Mã uitam la muncitorii portuaricare, alene, desfãceau lanþul carene lega de pãmântul României ºiapoi îl aruncau în apã...În inima

mea de fatã sentimentalã de16 ani, crescutã cu poeziilelui Eminescu, simþeam dinplin dramatismul acelormomente. Am pierdut þaraîn care m-am nãscut ºi încãnu am o altã þarã, nu ºtiu ce

mã aºteaptã, suntemcopiii nimãnui...

ªi vaporulîncepe, încetulcu încetul, sã sedepãrteze de

mal, sã se legene...iar eu,înlãcrimatã, recitam în sineamea:”Ce te legeni, codrule, fãrãploaie, fãrã vânt, cu crengile lapãmânt...De ce nu m-aº legãna,dacã trece vremea mea...”

CCoonnttiinnuuããmm ppoovveessttiirreeaa MMaarrtteeii îînn nnuummããrruull uurrmmããttoorr

o viaþã exemplarã

Leoppold Marta-IIndig: Doammne de ce mm-aai lããsat? (Joshua, un evreu ppierit în Holocaust)

Leoppold Marta-IIndig: Ce te legeni...

Leoopooldd Martta-IInnddig: Eminnesccu

Vacanþa(foarte)pe scurtÎnainte de orice, dorim sã mulþumim

Compartimentului Tineret al FCER ºi domnuluiIonel Schlesinger pentru cã au fãcut-o posibilã.

-MAREA: am avut parte de timp frumos.Staþiunea este frumos aranjatã, cochetã.Mâncarea de la vila Mira a fost mult mai bunãdecât anul trecut, iar o ºtire spune cã anul viitorvila va fi ºi renovatã. Eu personal vi-o recomand,dacã aveþi resursele necesare nu ar trebui sã orataþi.

-SZARVAS: un nume frumos, cu toþii negândim la el cu nostalgie. Acolo se formeazã

cele mai frumoase prietenii, iar activitãþile tetransformã într-un alt om. Canoe, piscinã, salã desport, bibbliotecã ºi operaþiuni militare: totuldoar pentru noi. În rezumat: totul a decurs ca lacarte.

-CRISTIAN: echivalentul în România alSzarvasului. Un program mai lung ºi mai greu.Mâncarea, ca întotdeauna, „destul de nemânca-bilã”. Vremea: o tragedie pentru toþi cei veniþi cusperanþe de activitãþi distractive. Cele maiimportante realizãri: un Sidur cu rugãciuni com-

puse în întregime de noi ºi cu citate biblice ºi fil-mul „Un evreu înþelept”, o adaptare a Profeþilorîn timpurile antichitãþii, în prezent ºi în viitor. Laelaborarea Sidurului, cu subsemnatul au colabo-rat Viky Rosenzveig, Alexandra Croitorul, MihaiPopescu ºi Hetea Beniamin. Un exemplar dinSidur a fost trimis ca omagiu Marelui RabinMenahem Hakohen, iar filmul va fi trimis direc-torului JOINT pentru România, Dr. Zvi Feine.

În numele membrilor OTER

din Arad care auparticipat la

acþiunile din varaanului 2005, cât ºi

în nume propriu:AASSHHEERR PPUUSSZZTTAAII


C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

PPrriieetteenniiii

SSeeaarraa ppee ppllaajjãã

PPee tteerraassãã

WWoorrkksshhoopp


C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

MIHAIL KOGÃLNICEANU:„Geniile produse de acest mic ºi

împrãºtiat popor au lucrat pentru bineleomenirii în genere ºi ºi-au pus puterealor intelectualã în serviciul tuturorcauzelor mari, tuturor chestiunilor careau interesat deopotrivã pe toatenaþiunile în mijlocul cãrora aceste geniiau trãit ºi au lucrat”

„Cu greu Patria ar putea refuzanumele ºi drepturile de român celorce-ºi jertfesc munca ºi sângele în slujbaRomâniei”

NICOLAE IORGA:„Astãzi evreii reprezintã o parte

din intelectualitatea epocii noastre ºinu pot, pentru nici o consideraþie, sã fieexcluºi din viaþa societãþilor omeneºti.ªi mai ales acum, când de o parteavem o intelectualitate care a produsacest monument superb care secheamã cultura modernã, iar de altãparte o enormã masã de ... incapabili sãpreþuiascã aceastã muncã milenarã,aceastã binefacere divinã ... ªi e bine sãse întrebe fasciºtii de la Iaºi: ce au fãcutei pozitiv pentru naþie ca sã aibedreptul ca sã militeze negativ contraaltora, angajând naþia sub acþiunealor...?”

GEORGE CÃLINESCU:„Cã evreii nu mint cã þin la aceastã

þarã care e ºi a lor ºi cã nu pot fi altcevadecât români de altã confesiune, staumãrturie ºi faptele ºi elementele debazã ale sufletului lor”

GALA GALACTION„...evreii, ca ºi noi, sunt

deopotrivã înclinaþi ca sã iubeascã þaraîn care s-au nãscut...când li se aruncãevreilor în faþã învinuirea denepatriotism, rãspunsul cel mai nimeritpe care pot sã-l dea este sã numeascãpe cântãreþii evrei care au cântat înlimba ponegritorilor...”

TUDOR ARGHEZI:„Sunt 40.000 de evrei înrolaþi sub

steagurile þãrii noastre ºi a lor...tot atâtde hotãrâþi ºi de eroici, ca toþi românii.Ei n-au stat la gânduri, n-au ezitat osingurã clipã sã aducã jertfa lor desânge pentru Patrie...aceºti oameni sebucurã de bucuriile noastre ºi seîntristeazã de întristãrile noastre, aceºtibuni patrioþi, cãrora li s-a contestat, cao supremã insultã, chiar dreptul lasinceritate ºi suferinþã, au sãrit cu toþii înajutorul Patriei, prea fericiþi ca sã oslujeascã...”

PETRE PANDREA:„Neamul lui Israel este plin de

toate calitãþile ºi are toate defectelesuferinþei nedrepte. Numai cine asuferit ºi suferã nedreptãþit poateînþelege ceva din enigma acestuineam...Ei n-au o soartã obiºnuitãprintre naþiuni, ci un destin tragic..De laevrei toþi cer ºi nimeni nu dã, nimeni nuiartã...”

E.M. CIORAN:„Dacã evreii nu i-ar avea de

înfruntat decât pe antisemiþii pro-

fesioniºti, drama lor s-ar simplificafoarte mult... Nu existã evenimente,nelegiuiri sau catastrofe de careadversarii lor sã nu-i fi fãcut vinovaþi...însetaþi de dreptate... nu se pleacã înfaþa evidenþei unei lumi nedrepte...”

N.D. COCEA:„Sã ne slãbeascã antisemiþii-ei,

care n-au dat omenirii decât hoþi,ucigaºi ºi cretini-cu basmul inferioritãþiievreieºti...”

General V. RÃªCANU:„Stimãm ºi iubim pe cetãþenii

evrei, întrucât au contribuit la mãrireaPatriei ºi ºi-au fãcut cu prisosinþãdatoria, soldaþii evrei luptând înaprigele lupte cot la cot cu soldaþiiromâni...”

MARIA C.A. ROSETTI:„...unul dintre cei mai buni, cei

mai sfinþi, dintre cei mai devotaþioameni ce Dumnezeu a putut facedupã imaginea lui. ªi el a murit pentruRomânia, a murit pentru libertãþile ei, amurit pentru amicii sãi români, pe carecu preþul vieþii sale n-a vroit a-icompromite, a murit chinuit, torturat, amurit ca un martir... Oricine veþi fi voi,care citiþi aceste linii, destul numai sãsimþiþi ceva pentru România, trebuiesã-l plângeþi ºi voi, cãci, ca membri aiomenirii, aþi pierdut un amic ºiRomânia a pierdut un susþinãtor, un fiudevotat... Acest amic, acest fiu, acestmartir al României era ISRAELIT-el senumea Daniil C. Rosenthal.

Binecuvântaþi acest nume ºi, pânã sãputeþi face mai mult pentru memoriamartirului, suvenirea sã vã facã buni, celpuþin toleranþi: cugetarea la un israelitsã vã facã mai buni creºtini.”

PANAIT ISTRATI:„...eu am trãit cu acest popor

cãruia omenirea îi datoreºte o parte dinprogresul ei... am avut deseori prilejulsã-i apreciez bunãtatea... dacã n-arexista în mintea mea decât bunul,inimosul, umanul Herman Binder, casingurul evreu persecutat, bãtut, ruinatde huliganismul naþional... ºi încã mi-aºlega soarta mea personalã de soartapoporului evreu, încã aº face din luptalui pentru dreptate lupta meapersonalã, lupta tuturor persecutaþilorde pe pãmânt...”

C. COSTA-FFORU:„...mã mândresc a fi fericitul amic

al unor prea stimabili evrei, maghiari,saºi,... Cultul urii antisemite nu vaînlocui pe pãmânt cultul universal alPãcii, al înfrãþirii dintre oameni ºi, maiales, al dragostei aproapelui nostru...nu naºterea sau credinþa religioasã vorservi la distincþiunile dintre oameni, cimunca, meritul ºi calitatea muncii...”

C. RÃDULESCU-MMOTRU„Un bun patriot nu poate aproba

miºcarea antisemitã... xenofobia esteun semn de primitivitate sau semn dedegenerare a naþionalismului”.

„Cugetarea la un israelit sã vã facã mai buni creºtini”

-IInntteelleeccttuuaallii rroommâânnii ddeesspprree aalltteerriittaattee,, eevvrreeii,, aannttiisseemmiittiissmm-

De multe ori am fost pus în situaþia sã chibzuiescmult înainte de a lua o decizie. Analizam aspecteprivind necesitatea, oportunitatea, eficienþa, legali-tatea, resursele, impactul social, etc., etc. Atunci însã,când s-a pus problema stingerii unei datorii-materialeori morale-decizia a fost uºor de luat: este o obligaþie,trebuie onoratã!

Un caz tipic din aceastã ultimã categorie, ce-idrept deloc dificil, l-a constituit descoperirea faptuluicã avem, ca ºi Comunitate, o datorie neonoratã faþãde un binefãcãtor al celor aflaþi la nevoie: Solicitândde la Direcþia Judeþeanã Arad a Arhivelor Statuluidiferite documente privind istoricul proprietãþilornoastre, am dat, printre altele, de un extras cu tra-ducerea legalizatã a textului testamentului lui IgnatieSpitzer, cel despre care ºtiam doar cã este cel care adonat comunitãþii, pe lângã multe alte valori ºi clãdi-rea care adãposteºte Cãminul de Bãtrâni. Iatã ce amcitit acolo: “Testez casa mea…ca ºi azilul IgnatieSpitzer pe vecinicie, irevocabil ºi ininsãrcinibilComunitãþii Bisericeºti Izraelite din Arad, în favorulbãrbaþilor ºi femeilor izraelite sãraci, fãrã ajutor ºi inca-pabili de muncã, ca aceia sã-ºi petreacã restul vieþii înliniºte ºi lipsiþi de gânduri…Atât azilul, cât ºi propri-etatea ce aparþine fondului aceluia, trece în propri-etatea Comunitãþii Bisericeºti Izraelite din Arad, însãnu va putea fi folosit decât exclusiv spre scopul sta-bilit de mine” Pânã aici nu am aflat nimic nou.Surpriza a venit când, citind mai departe, am datpeste o “rezervã” lãsatã de donator, rezervã care sta-

bileºte o obligaþie pentru Comunitate: “Fac rezervamai departe, ca în sala festivã a azilului…se va aºezao placã de marmorã neagrã, iar în aceea inscripþiaurmãtoare sã se sape cu litere de aur: Azilul Izraelital lui Ignatie Spitzer; Fondatori Izrael Spitzer ºiIgnatie Spitzer ºi tot acolo, în fiecare an, la datamorþii mele sã se susþinã requiem”

Nu putem ºti dacã înaintaºii noºtri au onorat saunu dorinþa donatorului. Poate au fãcut-o, dar, din anu-mite motive nu au rãmas urmele. Oricum, din primaclipã, am decis: imediat mãsuri de conformare!

În acelaº document, am gãsit data decesului ge-nerosului donator: “22 Maiu 1909”. Având pe com-puter calendarul ebraic pe 600 ani, am reuºit sã gã-sesc data conform calendarului iudaic: 5 Elul 5669,

ceeace conform calendarului oficial, în anul 2005corespunde zilei de 9 septembrie. Termenul fiindfoarte apropiat, am comandat de urgenþã placarespectivã, care într-o sãptãmânã a fost executatã ºifixatã la loc de cinste, în sala indicatã de testator. Înziua de 9 septembrie, în prezenþa a numeroºi mem-bri ai Comunitãþii s-a fãcut dezvelirea plãcii comemo-rative ºi s-a oficiat un Serviciu Divin. Gândul nostru,îndreptat spre cel ce a fost generosul donator: Dormiîn pace, suflet nobil! Ionel Schlesinger

O datorie de onoare

Tradiþionalul concertEveniment devenit tradiþie, mult aºteptat de (nu numai) melo-

manii din Arad, concertul anual de la Sinagoga Neologã a însemnat,ca întotdeauna, un remarcabil succes. De data aceasta a fost o „Searãde muzicã ºi poezie”. În prezenþa a aproape 600 de auditori, mi-nunaþii noºtri prieteni, Artemiu ªimonca (vioara I), Titus Avrãmuþ(vioara II), Tiberiu Miºcovici (violã), Robert Max (violoncel) ºi JamesKirby (pian) au interpretat magistral Cvintetul pentru pian ºi coarde înfa minor op.34 de Johannes Brahms. Am ascultat apoi Kol Nidrei deMax Bruch, iar în a doua parte a spectacolului un regal artistic,„Cântarea Cântãrilor” în interpretarea fermecãtoarei Claudia Ieremia ºia lui Dan Antoci. Înaltele oficialitãþi locale, reprezentanþii clerului, alã-turi de toþi cei prezenþi, au rãsplãtit cu nesfârºite aplauze prestaþia deînaltã þinutã a artiºtilor.

I. S.


C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

Ziua a sosit. Incepem celmai dificil si dureros dintre toþipaºii-evacuarea comunitãþilornoastre din Fâºia Gaza ºi dinSamaria de Nord.

Acest pas este deosebit dedificil pentru mine personal.Guvernul Israelului a luatdecizia privind Dezangajareacu inima grea, iar Knessetul nua aprobat-o uºor.

Nu este secret faptul cã eu,ca ºi mulþi alþii, am crezut ºiam sperat cã vom putea sãmenþinem Netzarimul ºi KfarDarom.

Totuºi, realitatea schimbã-toare în aceastã þarã, în aceastãregiune, în aceastã lume,reclamã o altã evaluare ºi oschimbare de poziþii.

Gaza nu poate fi pãstratã pevecie. Peste un milion dePalestinieni trãiesc acolo ºiaceºtia îºi dubleazã numãrul cufiecare generaþie. Ei trãiesc întabere de refugiaþi incredibilde înghesuite, în sãrãcie ºimizerie, în rãsadniþe de mereucrescândã urã, fãrã nici un felde speranþã la orizont.

Noi facem acest pas din

tarie ºi nu din slãbiciune. Noiam încercat sã ajungem cuPalestinienii la înþelegeri caresã ducã cele douã popoarespre drumul pãcii. Acesteas-au izbit de un zid de urã ºifanatism.

Planul unilateral de dezan-gajare, pe care l-am anunþataproximativ cu doi ani înainte,este rãspunsul israelian faþã deaceastã realitate. Acest planeste bun pentru Israel în oricescenariu viitor. Noi reducemfricþiunile zilnice ºi victimeleacestuia în ambele pãrþi.Armata israelianã se va ream-plasa pe linii defensive în inte-riorul gardului de securitate.Cei care vor continua sã luptecu noi, vor întâlni întreaga forþãa armatei ºi a forþelor noastrede securitate.

Acum Palestinienii au obli-gaþia sã dovedeascã. Ei trebuiesã înfrunte organizaþiile tero-riste, sã le desfiinþeze infras-tructura ºi sã arate intenþii sin-cere de pace în sensul de a seaºeza cu noi la masa negocie-rilor.

Lumea aºteaptã rãspunsul

palestinian: o mânã oferitã înpace sau o continuare a foculuiterorist. Unei mâini oferite înpace, noi îi vom rãspunde cu oramurã de mãslin. Dar dacãaceºtia vor alege focul, noivom rãspunde cu foc, mult maisever ca vreo-datã.

Dezangajarea ne va per-mite sã ne îndreptãm privirilespre interior. Programul nostrunaþional se va schimba. Înpolitica noastrã economicã noivom fi liberi sã ne ocupãm delichidarea decalajelor sociale ºisã ne angajãm într-o veritabilãluptã împotriva sãrãciei. Noivom progresa cu educaþia ºivom creºte securitatea perso-nalã a fiecãrui cetãþean al þãrii.

Neînþelegerile asupra pla-nului de dezangajare au pro-dus rãni grave, urã amarã întrefraþi, manifestãri ºi acþiuni dure.Eu înþeleg sentimentele, du-rerea ºi strigãtele celor careobiecteazã. Cu toate acestea,noi suntem o naþiune, chiarcând ne luptãm ºi ne certãm.

Rezidenþi din fâºia Gaza,astãzi marcãm sfârºitul unuicapitol glorios din povesteaIsraelului, a unui capitol centralin povestea vieþii voastre capionieri, ca realizatori ai unuivis, cât ºi a celor care au purtatpovara securitãþii ºi a aºezãrilorpentru noi toþi.

Durerea ºi lacrimile voastresunt o parte inseparabilã a isto-riei acestei þãri. Oriceneînþelegeri avem, noi nu vãvom abandona ºi urmândevacuãrii, vom face tot ce neva sta în puteri pentru a recon-strui vieþile ºi comunitãþilevoastre.

Doresc sã spun soldaþilordin armata israelului, poli-þiºtilor din interior ºi celor defrontierã: aveþi o misiune difi-cilã: nu aveþi de a face cu un

inamic, ci, mai degrabã cu fraþiiºi surorile voastre. Sensibilitateaºi rãbdarea sunt acum cuvintelede ordine. Sunt sigur cã aºa veþiproceda. Vreau sã ºtiþi: întreaganaþiune e în spatele vostru ºi emândrã de voi.

Cetãþeni ai Israelului,Responsabilitatea pentru

viitorul Israelului apasã peumerii mei. Am iniþiat Planuldeoarece am ajuns la concluziacã aceastã acþiune este vitalãpentru Israel. Credeþi-mã,mãrimea durerii pe care o simtla acest act este egalã doar cuintensitatea recunoaºterii hotã-râte cã acesta a fost ceva cetrebuia fãcut.

Pornim pe un nou drumcare are multe riscuri, dar are ºio razã de speranþã pentru noitoþi.

Cu ajutorul lui D.zeu, tre-buie ca acest drum sã fie unulal unitãþii ºi nu al dezbinãrii, arespectului reciproc ºi nu aduºmãniei între fraþi, a iubiriinecondiþionate ºi nu a urii fãrãtemei.

Eu voi face maximul posibilpentru a asigura ca aºa sã fie.

PPrriimmuull MMiinniissttrruu AArriieell SShhaarroonn,, ccããttrree nnaaþþiiuunnee,, îînn zziiuuaa iimmpplleemmeennttããrriiii PPllaannuulluuii ddee DDeezzaannggaajjaarree - 1155 aauugguusstt 22000055..

Cetãþeni ai Israelului,

A început la Jerusalim ºitot acolo se va sfârºi. Cândo sã înveþe lumea impor-tanta lecþie a lui Hitler: fap-tul cã rãul doar începe cuevreii, dar nu se terminãniciodatã cu ei, continuândmereu sã-ºi gãseascã altevictime inocente?

Modalitatea de a pre-veni un viitor 9.11, unMadrid, Bali, Londra, etc.este de a arãta clar celorrãspunzãtori de asemeneaorori cã niciodatã nu vorobþine ce vor. Nu-i demirare cã ei nu se opresc.Originile terorii mondiale-atât de inteligenta invenþiea „cauzei palestiniene”-auprovocat deturnãri deavioane, uciderea unoratleþi participanþi laOlimpiadã, atacuri crimi-nale asupra populaþieicivile ºi alte asemenea„fapte de vitejie”. Ceeaces-a învãþat din teroareapalestinianã, este cã eachiar funcþioneazã destulde bine, având drept rezul-tat: 1)forþarea Israelului sãnegocieze 2)liderii mondi-ali i-au dat tatãlui teroris-mului modern, YasserArafat, miliarde de dolaripe care el i-a furat sau i-afolosit ca sã facã bombe3)cedarea, în final, a fâºieivestice a Israelului, undemajoritatea grupãrilor te-roriste concep atacurileasupra Nataniei, Tel-Avivului ºi Jerusalimului4)retragerea ºi dezanga-jarea totalã a Israelului dinaºezãrile evreieºti dinGaza, zonã în care îºi aucartierul general multegrupãri teroriste 5)un con-sens mondial privind înfi-inþarea unui „stat palesti-nian” Palestinienii au trans-format terorismul într-unnou sport, încurajat ºi sãr-bãtorit, cu „eroi” pe

postere, emisiuni TV, DVD-uri, etc. Alãturându-serapid acestei relativ noiprime divizii cu propriilelor echipe, vedem restulcelor din lumea islamicã.De fapt, palestinienii suntprobabil mai rãi în caracterdecât naziºtii, de vreme ceaceia mãcar au încercatsã-ºi ascundã mârºãviile, întimp ce palestinienii ºimusulmanii tãietori decapete sunt mândri ºi selaudã cu faptele lor.Folosind mass media,benzi video ºi comunicatede presã, palestinienii autransmis un mesaj clar pecare majoritatea lumii paresã îl ignore...Este cât sepoate de clar cã pales-tinienii nu vor renunþaniciodatã la visul lor de acuceri tot Israelul, tot aºacum lumea islamicã nu varenunþa niciodatã la dorinþaei fundamentalã de a trans-forma întreaga lume într-oonaþiune musulmanã. Întimp ce irakienii au fost siliþisã-l laude pe mârºavul lorconducãtor, palestinienii îlaclamau pe Saddam debunã voie, stând peacoperiºurile caselor lor, înciuda faptului cã acestatrimitea rachetele Scud pe-riculos de aproape de ei. Sãnu uitãm petrecerile orga-nizate de palestinieni înWest Bank ºi Gaza pentru asãrbãtorii „glorioasa” dis-trugere din 11 septembriea turnurilor gemene, când,de fapt, acolo au murit închinuri mii de oameni nevi-novaþi de aproape toatenaþiile, inclusiv arabi. Sã fievinovat fiecare palestiniansau musulman de acestemanifestãri? Sigur cã nu,dar mult prea mulþi nutrescaceste sentimente primi-tive.

Din pãcate, Israelul a

reacþionat incontinuu laproblemã cu cele maiabsurde idealuri democra-tice, cu idei de compasi-une, dreptate, cu teama depresã, cu false speranþe depace ºi alte credinþe occi-dentale romantice. Sã lupþiîmpotriva terorismului, afundamentalismului isla-mic, a nazismului, a comu-nismului ºi a altor ideologiitotalitariste respectândregulile democraþiei, ducela dezastru. Ultimii 5 prim-miniºtri israelieni au fost, înesenþã, reactivi, intrând încuibul viespilor doar înurma câte unui atac pepãmânt israelian. Lecþialuptei incredibil de efi-ciente a Americii împotrivanaziºtilor a fost cã o marenaþiune democraticã tre-buie sã fie proactivã, dis-trugând complet un inamichain chiar înainte sã fie ata-cat. Hey, Arik (ArielSharon), când cineva luptãmurdar, cu bombe încãr-cate cu otravã contra unorºcolari, nu-l încolþeºti legalºi aºtepþi ca totul sã fiebine. Îl lichidezi, îi distrugicomplicii ºi pe urmã puiîntrebãri. Ariel Sharon edovada vie a faptului cã nuneapãrat un conducãtormilitar competent e ºi unabil politician. RãspunsulIsraelului la teroare ar fi tre-buit sã fie, din prima zi, pelângã reacþia militarãpromtã, ºi aplicarea unorsancþiuni dure. Fãrã acestmod de rãspuns, este clarcã terorismul nu va fistopat pânã la eliminareafizicã a israelienilor.

Lumea crede cã evreiisunt deºtepþi. Acest lucrus-a dovedit în medicinã,ºtiinþã, drept, dar cu sigu-ranþã nu s-a vãzut în modulcum ºtiu sã conducã o þarã.

Numai dupã ce lumea

arabã ºi musulmanã varecunoaºte cã palestinieniiau ratat orice posibilitatede a avea un stat palestini-an, va înceta, în cele dinurmã, terorismul. Rãmâneîntrebarea dacã America ºiIsraelul vor întoarce Isla-mului ºi celãlalt obraz, la felcu cele 56 de naþiuni careau permis Islamului sãpreia puterea? Atunci cândcreºtinii le-au întors musul-manilor celãlalt obraz, însecolul 7, ei au fostmasacraþi în masã. Con-sider cã o soluþie ar fi unquid pro quo, ca toþi evreiisã se retragã din Gaza ca sãtrãiascã în West Bank, iartoþi arabii palestinieni sã seretragã din West Bank ca sãtrãiascã în Gaza. Fãrã aimplementa acest concept,Israelul va eºua, ceea ce arputea fi, în cele din urmã,începutul sfârºitului pentrucivilizaþia vesticã. Desigur,lumea va urâ Israelul pen-tru ceeace face, iarAmerica pentru cã acceptãaceasta. Totuºi, maidegrabã aº vrea sã vãd unIsrael puternic ºi o Americãpe care toatã lumea leurãºte, decât un Auschwitzºi o lume plinã de teroriºti,pe care Europa îi compã-timeºte ºi de care îi parerãu. Oricine crede cã nu sepoate folosi forþa pentru ocauzã nobilã, nu cunoaºteistoria. Istoria ne-a învãþatcã bunãtatea, democraþia ºilibertatea au nevoie deforþã ºi de o putere teribilãca sã le susþinã. Atuncicând primul ministruSharon va fi înlocuit cu unbãiat din Brooklyn, careînþelege problema dint-operspectivã istoricã ameri-canã ºi poate trata cu CasaAlbã în proprii ei termeni,doar atunci va avea Israelulºansa de supravieþuire.

ªansele Israelului din perspectivãamericanã

Irwin N. Graulich, New York, 14 iulie 2005

SSttrraanniiee ccooiinncciiddeennþþãã

Pe parcursul unei sãptãmâni ne-auparvenit douã ºtiri, ambele cu referire lacimitire evreieºti ºi la fraþii noºtri creºtini.Le redãm fãrã nici un fel de comentariu

ªªttiirree ddiinn OOllaannddaa::Prietenul nostru Fred Put din Olanda,

membru al grupei de transport al “DEVEN-TER ROEMENIE”, asociaþie caritabilã careaduce diverse ajutoare în România, ne-atrimis fotografia alãturatã, însoþitã deurmãtorul text: “În ziarul nostru a apãrut oºtire despre copii (creºtini) care au curãþatcimitirul unei mici comunitãþi evreieºti dinlocalitatea Apledoorn. Ei, de asemenea,au vopsit literele de pe monumentelefunerare. Acum acestea aratã bine“.

ªªttiirree ddiinn AArraadd::În ziua de 16 iulie 2005, atât în cimi-

tirul evreiesc de pe Calea Zimandului 7,cât ºi în cimitirul creºtin învecinat, s-augãsit monumente funerare vandalizate.Pânã în prezent, fãptuitorii nu au fostidentificaþi.

Într-o interesantã sintezãtematicã, publicistul A.Dankowitz, directorul Proiectuluide Reformã MEMRI, încearcã sãprezinte modul în care înþeleglupta împotriva terorismuluireformiºtii arabi care se strãdu-iesc sã denunþe gândirea funda-mentalistã, sã încurajeze gândi-rea criticã independentã ºi sãîmpãmânteneascã valorile de-mocraþiei ºi ale drepturilor omu-lui în lumea musulmanã. Înfebruarie 2005, un grup dereformiºti a supus atenþiei ONUo cerere pentru ca acesta sã înfi-inþeze un tribunal internaþionalcare sã-i judece pe clericiimusulmani care incitã la violenþãºi vãrsare de sânge. În urmaatentatelor de la Londra din 7iulie 2005, reformiºtii arabi ºi-auextins critica în ce-i priveºte peextremiºtii musulmani, dar ºi înprivinþa þãrilor europene, înspeþã Marea Britanie, care per-mit pe teritoriul lor activitãþiextremiste, în numele apãrãriidrepturilor individuale. Deasemenea, ei au criticat maienergic majoritatea tãcutãmusulmanã ºi pe intelectualiimusulmani moderaþi care capi-tuleazã în faþa presiunii islamisteºi nu vorbesc în mod deschisîmpotriva ei. Iatã câteva dinrecomandãrile unor scriitoriarabi reformiºti:

EEuurrooppaa ttrreebbuuiiee ssãã-ººiisscchhiimmbbee aattiittuuddiinneeaa îînnggããdduuiittooaarreeffaaþþãã ddee eexxttrreemmiiººttiiii mmuussuullmmaannii

Una din reacþiile cele mai vi-rulente la atentatele de laLondra a fost revizuirea politiciianterioare, care garanta un raisigur pentru extremiºtii musul-mani, permiþându-le sã-ºirãspândeascã ideile în ºcoli,moschei ºi media, oferindu-leprotecþie legalã, în numeleapãrãrii libertãþii de exprimare.Intelectualul saudit Mashari Al-Dhaydi, editorialist al cotidianu-lui londonez Al-Sharq Al-Awsat,a scris:”Avenit vremea pentrucei care sunt prea orbi, ca sãobserve cã duºmanii libertãþii auexploatat, din pãcate, atmosferade libertate oferitã de þãrileeuropene, penrtu ca sã distrugãbazele libertãþii ºi sã înnãbuºeorice posibilitate ca libertatea sãia naºtere ca un concept ºi maitârziu ca o realitate, în þãrilearabe ºi musulamane.” Abd Al-Rahman Al-Rashed, directorgeneral al canalului TV AlArabia: „Bãtãlia în care ne con-fruntãm este împotriva ideolo-giei, în aceiaºi mãsurã ca ºiîmpotriva teroriºtilor înºiºi.Grupãrile teroriste valorificã lamaximum libertatea vorbirii ºi amiºcãrii, rãspândind, ca „rãs-

platã”, propaganda printre per-soanele neutre ºi îngrozindu-ipe oponenþi. O asemenea îngã-duinþã din partea guvernului bri-tanic le-a permis extremiºtilorarabi ºi musulmani sã caute raiulde siguranþã din Marea Britanie,departe de þãrile lor de baºtinã,într-atât încât extremiºtii i-aucopleºit pe moderaþi. A venitvremea ca autoritãþile britanicesã fie realiste ºi hotãrâte în pri-vinþa extremismului, înainte casã se dezlãnþuie haosul total însocietatea britanicã. În trecutv-am spus: opriti-i! Astãzi, vãspunem: daþi-i afarã!

TTrreebbuuiiee oopprriittãã iinncciittaarreeaa pprriinnIInntteerrnneett

Într-un alt articol, Al-Rasheda caracterizat Internetul ca fiind„arena preferatã a extre-miºtilor”.”Un grup terorist ucideºi un grup de extremiºti justificãatacul, incitã ºi recruteazãactiviºti” El afirmã cã web-siturile extremiste trebuie cen-zurate ºi trebuie sã se înþeleagãcã „azi, sursa pericolului intelec-tual este media, inclusivInternetul”

IInntteelleeccttuuaalliiii aarraabbii ssããîînncceetteezzee ssãã vvoorrbbeeaassccãã ppee ddoouuããvvooccii

Tot Al-Shark Al-Awsat ridicãproblema unor intelectuali careurmãresc doar sã-ºi încânte pu-blicul-þintã: „ A venit vremea sãdeclarãm hotãrât cã pretextul pecare îl auzim ori decîte orimusulmanii pun la cale un atacterorist- George Bush m-a fãcutsã o fac- este o prostie... A venitvremea sã încetãm sã punemvina pe alþii. Când asculþi intervi-urile intelectualilor arabi dupãatacurile de la Londra, pe pos-turile TV arabe, înþelegi cã ei sebucurã de faptul cã la 7 iulieGeorge Bush ºi Tony Blair auprimit o lecþie pe care n-au s-ouite. Desigur, toate acestea lespun arãbeºte. Când însã leciteºti comentariile în ziareleamericane, ai zice cã ºi-au pier-dut memoria. Brusc, cei caren-au spus nici o propoziþie pepostul TV arab fãrã sã-i fimenþionat pe George Bush ºi peTony Blair, sunt prudenþi ºi triºti.Ei spun cã sunt surprinºi ºi speriaþiºi nu pot înþelege dece se aruncã în aertinerii musulmani pemijloacele de trans-port londoneze.

MMuussuullmmaannii iittrreebbuuiiee ssãã ddeennuunnþþeetteerroorriiººttiiii;; OOcccciiddeenn-ttuull ttrreebbuuiiee ssãã îînn-cceetteezzee aa ffii nnaaiivv

Într-un articol,scris dupã aten-tatele de la Sharm

Al-Sheikh, Mamoun Fandy aîndemnat musulmanii sã emitãedicte religioase (fatwa) împotri-va terorismului ºi a adãugat:”Musulmanii din întreaga lumetrebuie sã aibe curajul de a res-pinge terorismul...Aºa cum binLaden ºi grupul sãu îi descriu pemusulmanii moderaþi ca pe niºteadepþi ai occidentului ºi necre-dincioºi, a sosit timpul ca lideriimusulmani sã-l proclame pe binLaden însuºi ca fiind necredin-cios... Fandy vorbeºte deasemenea de naivitatea occi-dentului: „Am întâlnit ºi am vor-bit cu un numãr mare de musul-mani, în special în Vest, carepublic denunþã violenþa, dar îndiscuþii private spun cãOccidentul meritã ceeaceprimeºte...Ei nu sunt celuleadormite, cum îi numesc naiviidin Vest, ci celule cât se poatede treze, gata în orice clipã sãloveascã.

MMuussuullmmaanniiii ttrreebbuuiiee ssãã ccoonn-ddaammnnee ddiinn mmoottiivvee mmoorraallee ppeeaatteennttaattoorriiii ssiinnuucciiggaaººii..

Jamal Ahmad Khashoggi,fost redactor ºef al cotidianuluisaudit Al-Watan, i-a îndemnatpe musulmani sã se dezicã deatentatele sinicigaºe:”A venitvremea ca noi sã exprimãm unpunct de vedere ferm, clar, caresã porneascã de la cele maiînalte foruri ale legii islamice ºisã condamne explicit ºi fãrãexcepþie toate operaþiunile sinu-cigaºe. Nu fiindcã ne-o cereOccidentul, nu fiindcã guvernelearabe s-au ars cu focul acestoroperaþii, ci fiindcã sunt împotrivaliterei ºi spiritului islamului”

IInnssttiittuuþþiiiillee rreelliiggiiooaassee ttrree-bbuuiiee ssãã iiaa mmããssuurrii pprraaccttiicceeîîmmppoottrriivvaa tteerroorriiººttiilloorr..

Sa’ad Allah Khalil, care scriepentru websituri reformiste, cri-ticã de asemenea clericii musul-mani:”Cât timp vom continua sãne ascundem capetele în nisip ºisã credem cã lumea e ignorantãºi nu ºtie nimic despre noi?...cãputem, prin declaraþii formalede condamnare a terorismului,sã convingem lumea cã gândi-rea ºi cultura noastrã nu suntvinovate de teroare? Teroriºtiidenatureazã perceptele Isla-

mului ºi imaginea musul-manilor...De ce sã nu secãmtoate izvoarele teroriºtilor ºi sãcerem socotealã celor care-iîncurajeazã, adepþilor lor ºi celorcare încearcã sã le gãseascãscuze? Instituþiile religioase ºiautoritãþile religioase trebuie sãia mãsuri reale, nu formale-ca sãsalvãm ce mai poate fi salvat.Dacã nu o vor face, nu mai emult pânã când lumea se va ridi-ca într-un front comun împotrivalor ºi a musulmanilor”.

MMaajjoorriittaatteeaa ttããccuuttãã ttrreebbuuiieessãã-ººii rriiddiiccee ggllaassuull îîmmppoottrriivvaatteerroorriiººttiilloorr

Renumitul editorialist AmirTaheri i-a îndemnat pe musul-manii tãcuþi ºi moderaþi dinîntreaga lume sã-ºi ridice glasulîmpotriva extremiºtilor, caredeformeazã imaginea Islamului.El a scris:”Ce facem cu oameniicare nu sunt pregãtiþi sã cautesã-ºi atragã o moarte sigurã pen-tru a-i ucide ºi pe alþii? Primullucru de fãcut este sã nu fimimpresionaþi de faptul cã unindivid care a fost spãlat pecreier pânã ºi-a pierdut omeniae gata sã moarã ca sã-i omoarepe alþii...Aceste arme umanesunt concepute ºi alcãtuite deun flux constant de propagandãanti-occidentalã dinspre televi-ziunile statelor arabe, aºa ziseleasociaþii islamice ºi nenumãrateºcoli islamice ºi moschei dintoatã lumea, inclusiv din Londra.Atacul de la Londra nu esteopera unui grup de oameni. Eleste fructul amar al unei religiicare a fost rãpitã de o minoritatede extremiºti, în timp ce majori-tatea se uitã îngrijoratã ºi ui-mitã...Adevãrata bãtãlie împotri-va acestui duºman al omenirii vaîncepe atunci când majoritateatãcutã a lumii islamice îºi va faceauzitã vocea împotriva uciga-ºilor ºi împotriva acelora carele-au spãlat creierele, i-au crezutºi i-au finanþat.

RRããzzbbooiiuull îîmmppoottrriivvaa tteerroorriiss-mmuulluuii nneecceessiittãã oo iinntteennssãã aaccttiivvii-ttaattee iinntteelleeccttuuaallãã,, ppoolliittiiccãã ººii eedduu-ccaaþþiioonnaallãã

IInnssttiittuuþþiiiillee rreelliiggiiooaassee ttrree-bbuuiiee ssãã iiaa mmããssuurrii îîmmppoottrriivvaatteerroorriiººttiilloorr.

Petiþie pentru un Jerusalim unificatUrmare a presiunilor crescânde asupra Israelului pentru a ceda controlul politic

ºi de securitate asupra oraºului unit Jerusalim, tot mai multe conºtiinþe se mobi-lizeazã în întreaga lume în susþinerea poziþiei ferme a Israelului, de respingere aacestora.

Pe siteul “ONE JERUSALEM” s-a difuzat o petiþie care se poate semna onlineºi care se trimite preºedintelui Statelor Unite, primului ministru al Israelului,Secretarului de Stat al Statelor Unite, secretarului general al ONU ºi editorilororganelor media din întreaga lume. Pânã în present s-au strâns peste trei milioa-ne de semnãturi. Petiþia, semnatã ºi de noi, are urmãtorul text:

· Eu susþin un Jerusalim unificat sub suveranitate israelianã, pentru a asiguraaccesul liber ºi deschis al tuturor persoanelor la acest loc sfânt al celor trei marireligii: Creºtinismul, Islamul ºi Iudaismul.

· Eu susþin un Jerusalim unificat sub suveranitate israelianã, ca expresie arelaþiei unice dintre poporul evreu ºi capitala sa eternã.

· Eu susþin un Jerusalim unificat sub suveranitate israelianã, pentru a nu reveniniciodatã la întunecata perioadã a anilor 1947-1967, când controlul arab asupraJerusalimului divizat artificial a însemnat persecuþie religioasã, desacralizarealocurilor sfinte ºi nestãvilitã distrugere.

· Eu susþin un Jerusalim unificat sub suveranitate israelianã, conform actualelorlimite municipale, stabilite în urma Rãzboiului Defensiv de ªase Zile din 1967

· Eu susþin un Jerusalim unificat sub suveranitate israelianã, unde evreii audreptul sã se roage la Muntele Templului, cel mai sfânt loc în lumea evreiascã.


CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::NNooeemmii RReecckkeerrtt,, EEvvaa BBuuccuurr SSeebbaassttiiaann,, AAlleexxaannddrruu KKoohhnn,, IIoonneell SScchhlleessiinnggeerr,,

IImmaaggiinnee ººiitteehhnnoorreeddaaccttaarree:: Cãlin Pãscuþiu

TTiippaarr::Mediagraf

TTeelleeffoonn00004400//225577//228811331100

cceeaa@@iinneexxtt..rroo

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

Leoppold Marta-IIndig: Jerusalemm

Cum sã omitem a vedea…?Dupã cum, la timpul respec-

tiv a relatat Media mondialã,Papa Benedict XVI, la prima savizitã efectuatã în Germanianatalã în noua sa calitate, într-un gest simbolic, a vizitat ºi osinagogã. Cadrul acestei istorice

vizite papale-sinagoga dinKöln-distrusã de naziºti în 1939ºi reconstruitã 20 de ani maitârziu, conþine un memorial alcelor ºase milioane de evreipieriþi în Holocaust, din care11.000 au locuit în oraº.Condamnând „inimaginabilelecrime” ale Holocaustului, Papas-a alãturat rugãciunii din faþamemorialului. Cu aceastã ocazieel a avertizat asupra pericoluluiprezentat de noul val de anti-semitism. Adresându-se lea-derilor evrei prezenþi în sina-gogã, Papa Benedict a spus:”Astãzi, în mod trist, suntemmartorii apariþiei a noi semneale antisemitismului ºi adiferitelor forme de ostilitatefaþã de strãini. Cum am putea sãomitem a vedea în aceasta unmotiv de îngrijorare ºi de vigi-lenþã?” Constatând progreselefãcute în îmbunãtãþirea relaþiilorîntre catolici ºi evrei, a avertizatcã au mai rãmas multe de fãcut.Sanctitatea Sa a subliniat nece-sitatea imperativã a continuãriidialogului, a tragerii de în-vãþãminte din trecut pentru aîmbunãtãþi viitorul nostru co-mun. I. S.

Reformiºtii arabi recomandã mãsuri de luptã împotriva terorismului

D-aale lui Steven Wright-Împrumutã bani de la pesimiºti-ei nuse aºteaptã sã-i primeascã înapoi.-Conºtiinþa e ceeace doare atunci cândtoate celelalte pãrþi se simt bine.-O conºtiinþã curatã este de obiceisemnul unei memorii slabe.-OK, deci care e viteza întunericului?-Dacã totul pare cã merge bine, esteevident cã ai trecut ceva cu vederea.-Ambiþia este o slabã scuzã pentru anu avea suficientã minte pentru a fileneº.-Dupã cum munca susþinutã aduceroade în viitor, lenea aduce roadeacum.-De ce clarvãzãtorii te întreabã cum techeamã?-Dacã nu reuºeºti de prima oarã, aigrijã sã distrugi urmele încercãrii.-Concluzia este locul unde unde aiobosit sã mai gândeºti.-Experienþa este ceva ce nudobândeºti pânã exact dupã momen-tul când ai nevoie de ea.-Tãria untului e invers proporþionalã cumoliciunea pâinii.-A fura idei de la un sigur om e pla-giat; a fura de la mai mulþi e cercetare.-Apreciaþi bacteriile-singura culturã pecare o au unii oameni.

PerceptieMoshe conducea in Jerusalim. Era înîntârziere la o ºedinþã ºi cãuta un locde parcare, dar nu gãsea nici unul.Disperat, s-a uitat spre cer, ºi a spus: „Doamne, dacã îmi gãseºti un loc deparcare, îþi promit cã voi mânca numaikasher, voi respecta Shabbatul ºi toatesãrbãtorile”.Nici nu a terminat bine vorba, cã, înmod miraculos, un loc s-a eliberatchiar în faþa sa. „Lasã, tocmai am gãsitunul.”Dialoguri culese la tribunal:Întrebare: Sunteþi sexual activ?Rãspuns: Nu, eu doar stau aici!

Î: Care e data naºterii Dvs.?R:15 iulieÎ: În ce an?R: În fiecare an

Î: Aceastã boalã vi-a afectat memoria?R: Da.Î: ªi pe ce cale poate sã vã afectezememoria?R: Am uitatÎ: Aþi uitat. Puteþi sã ne daþi un exem-plu de ceva ce aþi uitat?

Î: Care a fost primul lucru pe care l-aspus soþul Dvs. Când v-aþi trezitdimineaþa?R: El a spus, „Unde mã aflu, Katy?Î: ªi de ce v-a tulburat asta?R: Numele ,eu e Susan

Î: Aþi fost de faþã când aþi fostfotografiat?

Î: Deci, data concepþiei (copilului) afost 8 august?R: Da.Î: ªi ce aþi fãcut atunci?

Î: Ea a avut trei copii, corect?R: Da.Î: Câþi au fost bãieþi?R: Nici unulÎ: Au fost ceva fete?

Î: Cum s-a terminat prima cãsãtorie aDvs?R: Prin deces.Î: ªi prin al cui deces s-a terminat?

Î: Puteþi descrie individul?R: A fost de înãlþime medie ºi aveabarbãÎ: A fost bãrbat sau femeie?

Î: Doctore, câte autopsii aþi efectuat pecadavre?R: Toate autopsiile mele le-am efectu-at pe cadavre

Î: La toate întrebãrile trebuie sãrãspundeþi oral. Cum v-aþi cunoscut?R: Oral.

Citate CelebreSãptãmâna trecutã am declarat cãfemeia aceasta e cea mai urâtã femeiepe care am vãzut-o vreodatã. De atun-ci am vizitat-o pe sora ei ºi acumdoresc sã-mi retrag declaraþia.- Mark Twain

Secretul unei predici bune e unînceput bun ºi un sfârºit bun; ºi celedouã sã fie cât mai apropiate unul dealtul.-GGeorge Burns

Oricum, însoarã-te. Dacã primeºti osoþie bunã, vei fi fericit; dacã primeºtiuna rea, vei deveni filozof.- Socrates

Niciodatã nu am urât atât un bãrbatîncât sã-i restitui diaman-tele.- Zsa Zsa Gabor

Norocul meu e atât de rãu,încât dacã eu cumpãr uncimitir, oamenii înceteazãsã moarã.- Ed Furgol

Banii nu-þi pot cumpãrafericire…dar îþi asigurã oformã mult mai plãcutã amizeriei.- Spike Milligan

Nu vã faceþi problemeprivind evitarea tentaþi-ilor…pe mãsurã ceîmbãtrâniþi, vã evitã ele pevoi.- Winston Churchill

Dieta datã de cardiolog:dacã vã place, scuipaþi-lafarã.- Necunoscut

Sã nu întrebi, niciodatã, un om beat!O femeie a cumpãrat la un super-magazin o cutie cu suc de portocale,un litru de lapte, un cofrag cu ouã, opungã de cafea, ºi un salam. Pe cândaºeza obiectele pe bandã pentru a fitrecute la casã, un om beat, care stãteaîn spatele ei, privea acþiunea. În timpce casiera opera cele de pe bandã,beþivul a declarat, calm: “Tu precis eºtinemãritatã” Femeia a fost surprinsã deaceasta, deoarece era într-adevãrnemãritatã. Ea a studiat cele cinciobiecte pe care le-a cumpãrat, dar nu aremarcat nimic ce l-ar fi putut ajuta pebeþiv sã determine starea sa civilã.Curiozitatea fiind prea puternicã, ea l-aîntrebat pe beþiv:” OK, ai perfectãdreptate. Dar cum dracu’ ai observatasta? Beþivul rãspunse: Pãi, eºti atât deurâtã!

TexaniiDoi texani ºedeau într-un avion dinDallas. Între ei ºedea un bãtrân evreutexan. Primul texan spune: „Numelemeu e Roger. Posed 250.000 acri depãmânt. Am 1.000 de capete de vite ºilocul meu se numeºte „La Roger celGrozav”. Cel de al doilea texanspune:”Numele meu e John. Posed350.000 acri, am 5.000 de capete devite ºi locul meu se numeºte „LaMarele John.” Ambii se uitã în jos lamicul evreu, care spune:”Numele meue Irving ºi eu am doar 300 acri depãmânt. Roger întreabã:”300 de acri?ªi ce creºti?” „Nimic” spune Irving.„Bine, dar cum se numeºte locul tãu”?întreabã John. „Centru Dallas”.

Ceasul Un om beat criþã, a insistat, noapteatârziu, sã arate unor prieteni noul sãuapartament. În dormitor, ei au remarcatun gong mare,din aramã, atârnat lângãpat. Unul din oaspeþi a întrebat:”Ce ecu gongul acesta mare din aramã îndormitorul tãu?” “Nu e un gong. E unceas vorbitor,” a rãspuns gazda. “Bine,dar cum funcþioneazã”? întrebã, zâm-bind ºãgalnic, prietenul. “Priveºte,”rãspunse cel beat. Ridicând ciocanul, adat gongului o loviturã asurzitoare ºis-a retras. Prietenii au stat un momentprivind unul la altul. Deodatã, cinevadin cealaltã parte a zidului a urlat:”Idiotule, e ora trei dimineaþa!”

Problemã de logicã...Dimineaþa, în drum spre serviciu. Unevreu vede în staþia de tramvai undomn bine fãcut ºi foarte bine îmbrãcat.Prezenþa lui îl intrigã.Un domn astfel imbrãcat nu se duce la

serviciu la aceastã orã din dimineaþã;dacã nu se duce, înseamnã cã vine; deunde poate veni în zori de zi un domnastfel îmbrãcat, decât de la o damã; undomn bine vine de la o damã bine; lanoi în cartier sunt trei dame bine:Nataºa, care-i însã plecatã la Leningrad,Rashela, dar de la ea vin chiar eu, ºisoþia mea. Soþia mea are trei amanþi:directorul ei (firesc), directorul meu(normal), ºi pe un oarecare domnAbramovici.- Bunã dimineaþa, domnuleAbramovici! - Bunã dimineaþa. Dar de unde mãcunoaºteþi?- Simplã deducþie.

D-aale bãrbaþilorMi-am întrebat soþia: -Unde te-ai duce la aniversarea cãsãto-riei?-Undeva unde pânã acum nu am fost-spuse ea.-Atunci þi-aº recomanda bucãtãria!

Tot timpul ne þinem de mânã. Cum îidau drumul, cum cumpãrã ceva.

A fãcut împachetãri cu nãmol ºi timpde douã zile a arãtat minunat. Pe urmãa dat jos nãmolul.

Toate au avantaj ºi dezavantaj. Cel maibun exemplu e cãsãtoria: avantajul ecã în fiecare dimineaþã primeºti miculdejun la pat; dezavantajul e cã e adusmereu de aceiaº persoanã.

-Tatã, de ce ai luat-o tocmai pemama?-Auzi, dragã? Deja ºi copilul întreabã!

-Bãrbate, tu mã exasperezi! Oricespun, tu mã corectezi ºi asta mergeaºa de cincisprezece ani!-Optsprezece, dragã, optsprezece!

-Ce aveþi comun, tu ºi cu soþia?-Ne-am cãsãtorit în aceiaº zi!

-De ce ai divorþat de soþie?-A fost cu un cap mai înaltã ca mine.-Pãi, ãsta nu e un necaz aºa de mare…-De-ai fi vãzut acel cap...

-Soþia ta a pãstrat svelteþea aceea mi-nunatã de fetiºcanã?-Desigur, chiar a dublat-o!

Fiecare bãrbat are nevoie de o soþie,deoarece existã o sumedenie de lucruripentru care pur ºi simplu nu poþi sã daivina pe guvern.

NeglijenþaPentru a sãrbãtori 40 de ani de cãsãto-rie, Abe ºi Esther zburau spre Australia,pentru un concediu. Avionul a suferit oavarie, dar, spre norocul pasagerilorpilotul a reuºit sã aterizeze pe o insulãpustie, care nu figura pe nici o hartã.Deoarece toate aparatele de radioco-municaþii de la bord au fost distruse,erau în pericol de a nu fi gãsiþi ºi sã-ºipetreacã restul zilelor acolo. Dupã oorã, Abe întreabã:”Ester, ai plãtit ceculcu donaþia lunarã pentru Sinagogã?”“Nu, dragã,”rãspunse ea. “Dar donaþiapentru United Jewish Appeal ai plãtit-o?”“Vai, nu! Îmi pare rãu, am uitat sã trimitcecul!” “Un ultim lucru, Esther. Þi-aiamintit sã trimiþi un cec pentru Fondulde Construcþie al Sinagogilor? “Vai,iartã-mã, Abie,” a bâiguit Esther. “ Euam trimis doar odatã…” Abe a apucat-oºi i-a dat cel mai mare sãrut din ultimii40 de ani. Esther l-a dat la o parte ºil-a întrebat, “Pãi, de ce m-ai sãrutat?”Abe i-a rãspuns: “Ei ne vor gãsi!”.


Când te-ai nãscut, tu ai plâns ºi toþi cei din jurul tãu au zâmbit. Trãieºte-þi viaþa astfel, încât, atunci când vei muri, tu sã fii singurul

care va zâmbi ºi toþi cei din jurul tãu sã plângã.

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU,...

Documents

Transcript of ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU,...