continuare în pagina 2

Tudor CornelMartin MarinelaMicoloi MãrioaraAndriº AnamariaTalpoº AngelaTurony FloareGoilean AlinaDãrãban LeorcicaKast Iuliaªtefu CodrinGrama AlexandraCotuna DanielaMladin Emanuel

09.1209.1210.1210.1210.1212.1212.1214.1214.1215.1216.1220.1222.12

Nu lãsa ca alegerile sã-þi fure bucuria

Anul V, nr. 25 - Decembrie 2012

Habacuc 3:17-18 – Cãci chiar dacã smochinul nu va înflori, viþa nu va da nici un rod, rodul mãslinului va

lipsi, ºi câmpiile nu vor da hranã, oile vor pieri din staule, ºi nu vor

mai fi boi în grajduri, eu tot mã voi bucura în Domnul, mã voi

bucura în Dumnezeul mântuirii mele!

Întreaga þarã a intrat în febra alegerilor. Analizele sociologice ne spun cã o largã majoritate dintre români cred cã þara se îndreaptã într-o direcþie greºitã. Aceºtia

sperã ca alegerile din anul acesta sã îndrepte lucrurile ºi de aceea sunt gata sã meargã la vot ºtiind clar cu cine vor vota. Alþii sunt încã indeciºi ºi de aceea înroºesc telecomanda trecând de la un canal TV la altul pentru a culege opinii. Cum ne vom raporta ca ºi credincioºi la aceste alegeri? Ca sã rãspundem la aceastã întrebare am ales sã ne uitãm la Habacuc, un profet din Vechiul Testament care trãia într-o vreme în care era anarhie în þarã, apostazie la Templu ºi apatie pe stradã. Apãsat

Duminicã 25 noiembrie

Luni 26 noiembrie, 3 decembrie

Miercuri 28 noiembrie, 5 decembrie

Vineri 30 noiembrie, 07 decembrie

Sâmbãtã 08 decembrie

Duminicã 02 decembrie

Duminicã 09 decembrie

09.00-12.00 - serviciu divin18.00-20.00 - serviciu divin

18.30 - pregãtire ºcoala duminicalã20.00 - întâlnire de comitet

18.00 - rugãciune

19.00 - repetiþie cor mixt

11.00 - repetiþie cor copii18.00 - tineret

09.00-12.00 - serviciu divin, Cina Domnului18.00-20.00 - serviciu divin

09.00-12.00 - serviciu divin18.00-20.00 - serviciu divin, cor Deo Gloria

Ben-Hur este un roman captivant care reînvie în mintea cititorului locuri ºi obiceiuri din cultura lumii antice, dar reuºeºte ºi sã dea viaþã unor personaje complexe. Este o poveste despre prietenie, trãdare, rãzbunare, dragoste ºi mântuire, împletire toate cu multã mãiestrie în destinul lui Ben-Hur ºi al familiei sale, dar, dincolo de acestea, se întrezãreºte chipul lui Cristos, Regele mult aºteptat care transformã viaþa celor ce ajung sã creadã în El.

Publicat în anul 1880, romanul a avut un succes imediat, fiind considerat ºi cel mai bun roman american de la sfârºitul secolului al XIX-lea. A servit ca inspiraþie pentru mai multe puneri în scenã ºi ecranizãri, dintre care cea mai cunoscutã este ecranizara lui William Wyler din anul 1959 care a primit ºi 11 premii Oscar.

Lewis Wallace, Ben-Hur (Oradea: Casa Cãrþii, 2010)

Onisim Mladin

Ben-Hur

de aceastã stare, Habacuc aºtepta un rãspuns din partea Domnului. Experienþa sa ne poate sluji ca lecþie pentru noi, astãzi.

Habacuc a învãþat sã-ºi aducã frãmântãrile înaintea Domnului în rugãciune. Habacuc îºi iubea þara, dar Îl iubea ºi pe Dumnezeu ºi de aceea aºtepta ca El sã lucreze. Totul însã pãrea sã meargã pe dos. Lucruri inimaginabile se întâmplau sub ochii sãi. Tot poporul era cuprins de gâlceavã, legea era fãrã putere, cei rãi biruiau în nedreptãþile lor ºi îi asupreau pe cei neprihãniþi. „Pentru ce mã laºi sã vãd nelegiuirea, ºi Te uiþi la nedreptate? Asuprirea ºi sîlnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri, ºi se stîrneºte gîlceavã. De aceea legea este fãrã putere, ºi dreptatea nu se vede, cãci cel rãu biruieºte pe cel neprihãnit, de aceea se fac judecãþi nedrepte”(Habacuc 1:3-4). Ceea ce-l durea cel mai tare pe prooroc era aparenta tãcere a lui Dumnezeu. Oare nu-i mai pasã lui Dumnezeu de poporul Sãu? a ajuns oare pânã ºi Dumnezeu în impas? Cu aceste întrebãri Habacuc vine înaintea Domnului în

rugãciune. Dacã e ceva ce meritã sã învãþãm de la Habacuc, acum, în preajma alegerilor, aceea e rugãciunea. Înainte de a merge la vot fiecare credincios ar trebui sã se închidã în cãmãruþa sa, sã-L caute pe Domnul ºi sã se roage cu aceeaºi ardoare cu care a fãcut-o acest proroc. Nu ceea ce se întâmplã în cabina de vot va schimba faþa acestei naþiuni, nici ceea ce se va întâmpla mai apoi în Parlament, ci ceea ce se întâmplã în cãmãruþa fiecãruia dintre copiii lui Dumnezeu, în viaþa lor de rugãciune. Cea mai înaltã formã de patriotism e rugãciunea sincerã pentru þara noastrã.

Habacuc a învãþat sã aºtepte în tãcere ajutorul Domnului. „Domnul mi-a rãspuns ºi a zis: „Scrie proorocia, ºi sap-o pe table, ca sã se poatã citi uºor! Cãci este o proorocie, a cãrei vreme este hotãrâtã, se apropie de împlinire, ºi nu va minþi; dacã zãboveºte, aºteapt-o, cãci va veni ºi se va împlini negreºit” (Habacuc 2:2). Sã nu ne imaginãm cã i-a fost uºor sã aºtepte cu credinþã intervenþia lui Dumnezeu. Habacuc nu putea înþelege pe deplin de ce Dumnezeu

pare sã întârzie ºi nici de ce, atunci când alege în sfârºit sã intervinã, foloseºte metode care par inacceptabile. Însã ceea ce nu trebuie sã uitãm este cã în orice vreme, un credincios este chemat sã trãiascã nu prin explicaþii, ci prin credinþã.„... dar cel neprihãnit va trãi prin credinþa lui” (Habacuc 2:4). Doar credinþa fermã într-un Dumnezeu care vede totul ºi poate totul ne va da liniºte ºi pace. Siguranþa noastrã nu depinde de majoritatea care se va forma în Parlament, ci de Cine este ºi va rãmâne în veci pe Tron. „Domnul însã este în Templul Lui cel Sfânt. Tot pãmântul sã tacã înaintea Lui!” (Habacuc 2:20). Pânã când un popor nu alege sã recunoascã domnia Regelui Isus, nicio alegere nu îi va rezolva complet problemele. Acesta este mesajul pe care Habacuc a trebuit sã-l declare atunci. El rãmâne mesajul pe care noi trebuie sã-l declarãm astãzi.

Habacuc a înþeles sã se bucure în Domnul indiferent de ceea ce urma sã se întâmple. Dumnezeu nu i-a rãspuns la toate întrebãrile, dar ºi-a descoperit domnia chiar ºi

peste cele mai întunecate perioade din istorie. „Cãci chiar dacã smochinul nu va înflori, viþa nu va da nici un rod, rodul mãslinului va lipsi, ºi câmpiile nu vor da hranã, oile vor pieri din staule, ºi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mã voi bucura în Domnul, mã voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc 3:17-18). Nicio mãsurã economicã nu ne poate garanta rodul mãslinului ºi nici numãrul de viþei în grajd, pentru cã Dumnezeu este cel care închide sau deschide fereastra binecuvântãrilor. Într-o zi, Dumnezeu Îl va pune pe Alesul Sãu pe Muntele lui cel sfânt ca sã domneascã deplin. Atunci pãmântul va fi plin de Slava Sa. De aceea, când ajungem descurajaþi, Domnul vrea sã ne uitãm la El, sã ne apropiem de El ºi sã ne aplecãm în faþa domniei Sale. Vom descoperi astfel cã El rãmâne tãria nãdejdii noastre, iar aceasta ne va face sã nu ne pierdem bucuria. Nu lãsa ca vremurile acestea încâlcite sã-þi fure bucuria. Continuã sã-L lauzi pe Domnul! Continuã sã crezi în El! Continuã sã-L iubeºti, fiindcã cã El este ºi astãzi pe Tron!