pag. 4 Nihil sine Deo sau „Nimic nu este...

DDDDIIIIVVVVEEEERRRRTTTTIIIISSSSMMMMEEEENNNNTTTT

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

Publicaþie acomunitãþiievreilor din

Arad.Apare de câteori ne permit

posibilitãþiile...

Anul IV, nr. 12,septembrie 2007

Se distribuie gratuit.

Donaþii în vederea susþinerii

publicaþiei seprimesc la sediul

comunitãþii, str. Tribunul

Dobra - nr. 10

SHEMA ISRAEL, ADONAI ELOHEINU, ADONAI EHAD!ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E UNUL!

ppaagg.. 1122

”Când Dumnezeu vrea sãnimiceascã un popor, nimiceºtemai întâi zeii lui” se spune înTalmud. Parafrazând, am puteaspune cã atunci când Dumnezeunu vrea sã nimiceascã un popor,el doar îl pune la încercare. Îndecursul istoriei, evreii au fost ceice au trebuit sã rãspundã cel maides unor asemenea încercãri.

pag. 3

Centrul „SHALOM” -o instituþie europeanã

Concert la

SinagogãConcertul anual de la

Sinagoga Neologã din Arada intrat deja în tradiþia cul-turalã a oraºului nostru,fiind aºteptat ºi apreciat caeveniment de înaltã þinutãartisticã.

pag. 4

În numãrul 10 al publicaþieiComunitãþii noastre, „SHALOM”, amscris despre Regina Mamã Elena, distinsãcu titlul de „Drept între popoare” pentrufaptul cã, în perioada Holocaustului,primejduindu-ºi propria existenþã, a cãu-tat sã salveze evreii din România de soar-ta ce le era pregãtitã de naziºti ºi antones-cieni. Am amintit acolo cã, folosindu-mãde prilejul de a-L felicita pe MajestateaSa, Regele Mihai, aflat la castelul dinSãvârºin, cu ocazia zilei Sale de naºtere,I-am exprimat, în numele evreilor dinArad, profunda recunoºtinþã pentrufaptele Reginei Mamã. În cele câtevamomente cât am avut privilegiul de a mã

afla în faþa Majestãþii Sale, am simþit fizicgreutatea onoarei ºi bucuriei de a fi înapropierea unui OM de o valoarerarisimã, a unui OM care a fãcut istorie, aunui OM care demonstreazã perpetuu cãadevãrata nobleþe ºi mãreþie nu stã doar înscaunul pe care îl ocupi temporar. În acelemomente m-a încercat un sentiment deregret pentru faptul cã poate doar odatã înviaþã ni se întâmplã sã putem prezentaomagii unei personalitãþi care a avut ocontribuþie pozitivã substanþialã înmomentele cruciale ale istoriei þãrii Salecât ºi a celei universale.

pag. 2

Nihil sine Deo sau „Nimic nu este întâmplãtor”

Un om, o istorie,un crez:

Varga BélaL-am cunoscut la Budapesta, la o

reuniune ecumenicã organizatã deAsociaþia de Colaborare Judeo-Creºtinãdin Ungaria, din a cãrei conducere faceparte. La cei 77 de ani ai sãi, un om vi-

guros, plin de energie, dedicat idealului dea contribui la crearea unei lumi mai bune.Ulterior, l-am invitat la Arad, unde a par-ticipat la întrunirea Comitetului deInitiativã a constituirii la Arad a uneiAsociaþii Judeo-Creºtine.

pag. 6

Albumul de familie

Era în anul 1939. Se împlineau 25de ani de la izbucnirea unui rãzboi cuale cãrui pierderi omenirea nu putea sãse obiºnuiascã. Foºtii soldaþi îºipovesteau încã amintirile. Dar Europafierbea din nou. Se votau legi care fu-seserã valabile în Evul Mediu. Vremurigrele se pregãteau pentru evreii acestorlocuri. Îngrijoraþi, zece foºti ofiþeri derang înalt-toþi evrei „unguri”-au hotãrâteditarea unei lucrãri în care, cu date

exacte, statistici, liste de nume,fotografii, sã reaminteascã Ungariei ºilumii aportul deosebit pe care l-auadus, în luptele de pe toate fronturile,bãrbaþii evrei din Ungaria ºi Ardeal.

pag. 7

Taglit, o experienþãde neuitat

Taglit ]nseamnã „a descoperi” ºi exactasta am fãcut ºi noi în timpul celor zecezile extraordinare pe care le-am petrecutîn Israel. În primul rînd, TAGLIT este unprogram al Agenþiei Evreieºti pentruIsrael, sponsorizat de guvernul israelianºi mai mulþi evrei bogaþi, printre caresponsorii principali sunt dr. Miriam ºiSheldon Adelson (care, de altfel, au fãcutposibil ca numãrul participanþilor sã fiedublat anul acesta).

pag. 8

22 SSHHAALLOOMM septembrie 2007

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

În numãrul 10 al publicaþieiComunitãþii noastre, „SHALOM”,am scris despre Regina MamãElena, distinsã cu titlul de „Dreptîntre popoare” pentru faptul cã,în perioada Holocaustului,primejduindu-ºi propria exis-tenþã, a cãutat sã salveze evreiidin România de soarta ce le era

pregãtitã de naziºti ºi antone-scieni. Am amintit acolo cã,folosindu-mã de prilejul de a-Lfelicita pe Majestatea Sa, RegeleMihai, aflat la castelul dinSãvârºin, cu ocazia zilei Sale denaºtere, I-am exprimat, înnumele evreilor din Arad, pro-funda recunoºtinþã pentru fapteleReginei Mamã. În cele câtevamomente cât am avut privilegiulde a mã afla în faþa MajestãþiiSale, am simþit fizic greutateaonoarei ºi bucuriei de a fi înapropierea unui OM de o valoarerarisimã, a unui OM care a fãcutistorie, a unui OM care demon-streazã perpetuu cã adevãratanobleþe ºi mãreþie nu stã doar înscaunul pe care îl ocupi tempo-rar. În acele momente m-a încer-cat un sentiment de regret pentrufaptul cã poate doar odatã înviaþã ni se întâmplã sã putemprezenta omagii unei persona-litãþi care a avut o contribuþiepozitivã substanþialã în mo-mentele cruciale ale istoriei þãriiSale cât ºi a celei universale.

De atunci, sub puternicaimpresie a acelor neuitate mo-mente, am cãutat sã mã docu-mentez mai profund cu privire laistoria dinastiei române, inte-resându-mã în special aspectelelegate de viaþa Majestãþii Sale,Regele Mihai. M-a fascinatpovestea acestui OM, un Su-veran al sorþii, care a ºtiut, înpofida originii Sale, sã trudeascãca orice om de rând, pentru aasigura o existenþã demnã fami-liei Sale. Nu mai puþin impresio-nantã este ºi contribuþia Ma-jestãþii Sale, Regina Ana, latraversarea cu succes a celei maidificile perioade din viaþaFamiliei Regale.

Ni se întâmplã sã repetãm,

pânã la banalizare, expresia„nimic nu este întâmplãtor”.Uneori sensul acesteia ni se con-firmã, sub altã formã: eveni-mentele se leagã între ele, seinterconecteazã chiar. Un astfelde ºir de evenimente ne-a adus-pe soþia mea ºi pe mine-în ono-ranta ºi fericita situaþie de a fi

primiþi în vizitã, preþ de aproapedouã ore, la reºedinþa Ma-jestãþilor Lor, Regele Mihai alRomâniei ºi Regina Ana. Iatã, pescurt, ºirul evenimentelor: cuadâncã credinþã în Creator (Nihilsine Deo!), doamna TheaHaimovitz, originarã din Arad ºirevenitã din Israel, s-a prezentatla sediul Comunitãþii noastre,solicitând sã fie înscrisã ca mem-bru. Cu aceastã ocazie, mi-a

relatat cã deschide la Bucureºtiun Centru de tratament de micro-biologie, combinat cu cosmeticã,„Laboratoarele Thea”. În afarãde aceasta, este implicatã într-oserie de proiecte de binefacere,de tratament a vârstnicilor ºi desprijin a tinerilor artiºti. Acest

Centru este dedicat memorieibunicii sale, pe care ea a iubit-oºi a stimat-o nespus, iar bunicaaceasta a fost o mare regalistã ºia cunoscut personal FamiliaRegalã. În consecinþã, dorinþa eifierbinte este de a prezenta per-sonal omagii Majestãþii Sale,Regelui Mihai. În plus, mi-arelatat cã unicitatea trata-mentelor care se vor aplica lanoul Centru se datoreºte faptuluicã acestea sunt bazate pe niºtebrevete de invenþie ale prieteneisale, doamna doctor CarmenPepelea, al cãrui tatã, SilviuPepelea, a fost subprefect deArad ºi apoi ultimul prefect alTimiºoarei înaintea instaurãriiregimului comunist ºi,-cumnimic nu este întâmplãtor-mareregalist ºi care, ºi el, a avutonoarea sã cunoascã personalFamilia Regalã. Ca urmare, ºidoamna Carmen are dorinþafierbinte de a prezenta omagiiRegelui. I-am spus atunci doam-nei Thea cã ºi eu am acest senti-ment de stimã ºi recunoºtinþãfaþã de Casa Regalã ºi mi-aº dorisã mai am ocazia de a-L întâlnipe Majestatea Sa. În consecinþã,am fãcut legãtura doamnei Theacu viceprimarul Aradului, Ti-beriu Dekany, care a organizatvizitele Majestãþii Sale la Arad.Acesta i-a recomandat sã apelezela doamna Constanþa Iorga, ºefulde cabinet al Majestãþii SaleRegelui. Rezultatul: dupã câtevazile, mã sunã doamna Thea ºi-mispune: vineri, 17 august, la orele10.30, suntem invitaþi la reºe-dinþa din Elveþia a MajestãþiiSale! Mi-am amintit cã tocmai înacea zi este aniversarea cãsãto-riei mele ºi am realizat cã mi se

oferã un prilej de a cinsti aceastãaniversare cum puþini au ocazia:mulþumind din nou, de dataaceasta în numele întregii comu-nitãþi evreieºti din România (încalitate de membru al Consiliuluide Conducere al FederaþieiComunitãþilor Evreieºti din

România) pentru faptele RegineiMamã cât ºi ale Majestãþii Sale,pentru înfãptuirea curajosului actde la 23 august 1944. Aºadar, amrãspuns afirmativ: merg cu soþia!

ªi iatã-ne pe toþi patru: TheaHaimovitz, Carmen Pepelea,soþia mea ºi cu mine, vineri, 17august 2007, la ora 10.25,apropiindu-ne cu maºina, ghidaþipe telefonul mobil, de reºedinþaMajestãþilor Lor dinLa Croix-de-Luisant,Elveþia. La poartã neaºteaptã distinsa, fru-moasa ºi deosebit deamabila doamnã Con-stanþa Iorga. Parcãmmaºina, doamna Iorgane deschide uºa caseiºi ne trezim faþã în faþãcu Majestãþile Lor,care ne aºteaptã, înpicioare, în antreu...Pentru moment, ne-amblocat. Apoi, prezen-tãrile fiind fãcute,Regina Ana ne invitãîn salon, unde neaºteaptã cu o cafea...Lângãmãsuþa cu cafea douã canapele,douã scaune ºi un fotoliu. Pe ocanapea se aºeazã doamneleThea ºi Carmen, iar MajestateaSa Regina pe scaunul de lângãele. Pe cealaltã canapea se aºeazãMajestatea Sa Regele, iarMajestatea Sa Regina o invitã pesoþia mea sã ia loc lângã Rege.Speriatã, cu sfialã, soþia mea seaºeazã. Eu sunt invitat sã stau pefotoliul din apropiere, pentru aputea conversa cu Majestatea Sa.Regina ne toarnã cafea, apoi con-versaþia începe. Încet, încet, seleagã dialoguri, se ating subiectediverse. Deºi Regina vorbeºteromâneºte, cu Ea vorbim înEnglezã ºi în Francezã. Ma-jestatea Sa Regele, vorbeºte oromânã splendidã, contrazicândpe neisprãviþii care afirmã con-trariul.

Ne asistã doi cãþeluºi, dincare unul stã în braþele Regineicare-l mângâie drãgãstos. Reginaeste fermecãtoare, vorbeºtedespre lucruri grave cu un umorcare te cucereºte.

Când i-am transmis Ma-jestãþii Sale Regelui Mihaiomagiile ºi mulþumirile evreilordin România pentru cele fãcutede Regina Mamã, mi-a dat unrãspuns memorabil, cum numaiun OM mare poate da: „Sã ºtiþicã nu am fãcut destul. Dar, încondiþiile acelea, nu se puteaface mai mult...”. ªtim, Majes-tate, i-am rãspuns. ªi mai ºtim cãprin actul de la 23 august 1944aþi salvat România de la un deza-stru, iar cei care Vã contestãacest merit, sau nu cunosc isto-ria, sau sunt de rea credinþã.Armata Roºie nu mai putea fistãvilitã, iar regimul comunistoricum ar fi fost impus de sovi-etici. Dacã, din încãpãþânareamareºalului Antonescu, s-ar ficontinuat luptele alãturi de tru-

pele hitleriste, singurul efect ar fifost pierderea unui numãr imensde vieþi din rândurile ostaºilorromâni ºi a populaþiei civile, ºidistrugerea majoritãþii local-itãþilor þãrii.

Majestatea Sa ne-a arãtatapoi, cu mândrie, medalia cuve-nitã drepþilor popoarelor, confe-ritã de institutul Yad Vashem

Reginei Mamã, cât ºi diplomaaferentã.

Am mai discutat cu Regeledespre pasiunea Majestãþii Salepentru maºini. A povestit cumândrie cum, cu mâinile sale, areparat ºi pus în funcþie un jeepprovenit de la generalul Patton.Cu mult umor, a relatat cã la orecepþie la care a participat cuRegina Ana, S-au dus cu jeepul,care arãta cam ciudat fiind parcatîntre Rolls-Royceuri ºi Cadi-llacuri. Am mai abordat ºi alteteme, Majestatea Sa dovedindu-se un partener de dialog cum nuse poate mai agreabil ºi mai plã-cut.

Mai apoi, la invitaþia Ma-jestãþilor Lor, am ieºit pentruscurt timp, pe terasa casei, deunde aveam o splendidã perspec-tivã asupra lacului Leman. A fostca un vis, în care ne simþeamrealmente ca fiind ai casei. Amavut certitudinea cã sentimentelenoastre, care ne-au determinat sãfacem acest drum din Româniadoar pentru a-I întâlni ºi a Lemulþumi, au fost receptate caatare.

Cea mai scurtã rugãciuneiudaicã, care sintetizeazã doar înºase cuvinte crezul fundamentalal iudaismului, spune „ShemaIsrael, Adonai eloheinu, Adonaiehad” (Ascultã, Israel, Domnul eDumnezeul nostru, Domnul eunul). Deviza familiei Ho-henzollern, „Nihil sine Deo”sunã ca un corolar al acesteirugãciuni.

Fie ca Domnul nostru comunsã binecuvânteze pe aceºti min-unaþi OAMENI, cãrora Le dorimsãnãtate, viaþã lungã ºi multebucurii, alãturi de Þara în caremulþi le doresc la fel, din toatãinima.

Ionel SchlesingerPreºedintele Comunitãþii

Evreilor din AradMembru al Consiliului de

Conducere al FCER

Nihil sine Deosau „Nimic nu este întâmplãtor”

33SSHHAALLOOMM septembrie 2007

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

”Când Dumnezeu vreasã nimiceascã un popor,nimiceºte mai întâi zeiilui” se spune în Talmud.Parafrazând, am puteaspune cã atunci când Dum-nezeu nu vrea sã nimi-ceascã un popor, el doar îlpune la încercare. Îndecursul istoriei, evreii aufost cei ce au trebuit sãrãspundã cel mai des unorasemenea încercãri. Faptulcã au supravieþuit nu nu-mai fizic, ci ca evrei, neîndreptãþeºte sã credem cãpoporul iudeu a rãspunscorect acestor întrebãri. Iarfaptul cã n-a putut finimicit, în ciuda celor maicumplite persecuþii (re-petate cu consecvenþã timpde milenii) îl face sã-ºiasume ºi sã-ºi respecte sin-tagma de „popor ales”.

Sintagmã ce provinedin legãmântul încheiatîntre Dumnezeu ºi Israel ºicare a fost perceputã cumodestie de câtre iudei.Maimonide ºi ºcoala sa auvãzut în alegere „o ches-tiune de îndatoriri, iar nude drepturi”. Mai degrabãIuda Halevi îi atribuiepoporul evreu, prin Le-gãmânt, calitãþi deosebite.Alegerea a fost, vreme desecole ºi în cele mai grelemomente imaginabile,steaua dupã care s-au ori-entat evreii ºi credinþa lorîn izbãvire ºi în biruinþaasupra rãului. Totodatã,Alegerea i-a fãcut sã fieconºtienþi de rolul lor ºi dece presupune acel rol, pen-tru cã Domnul a spus:„Numai pe voi v-am cu-noscut dintre toate nea-murile pãmântului, deaceea vã voi pedepsi pen-tru toate fãrãdelegile voas-tre (Amos 3.2.). Alegereaimplicã responsabilitãþi faþãde celelalte naþiuni (Gen.12,3; Ex. 19,6; Deut. 4,6-7;Isa.49,6) ºi chiar sã suferipentru ele (Isa.52,13-53,12).

Nu am intenþia sãreconstitui în aceste puþinerânduri rãspunsurile pecare au fost solicitaþi sã ledea evreii din Arad îndecursul timpului. Ar fi ºiimposibil sã înghesui într-un spaþiu atât de restrâns oistorie lungã de realizãri,discriminãri, suferinþe ºisatisfacþii. Fapt este cã laArad s-a constituit o comu-nitate iudaicã numeroasã,cã, în ciuda tuturor umi-linþelor la care au fostsupuºi, evreii au reuºit sãlase urme adânci în econo-mia, urbanismul, cultura ºidezvoltarea oraºului ºi aregiunii. Cartierul evreiescmai poartã vestigiile aceleivieþi, dar ºi restul locali-tãþii pãstreazã urmele tre-cerii evreilor, deºi „acasãla Arad” a fost înþeles în-totdeauna în spiritul „Iar,la anul, la Ierusalim”. Si-nagogile, cimitirele, clã-dirile, realizãrile suntdovezile unei convieþuiriîndelungate pe acestelocuri. Or, convieþuire în-seamnã a trãi alãturi decelãlalt ºi împreunã cucelãlalt, adicã exact ceeace nu li s-a îngãduit evrei-lor timp de veacuri, legilediscriminatorii luând celemai diverse forme, de lainterzicerea portului celormulþi, pânã la excludereade la anumite drepturi deposesie ori de exercitare deprofesiuni, de aºezare ºi de

participare. Culminând cuºoah. Au fost acesteaîncercãri la care au fostsupuºi iudeii ºi la care aufost obligaþi sã rãspundã,pãstrându-ºi identitatea.

Convieþuirea alãturi decelãlalt a fost o încercarepe care evreii au înþeles-oprin intermediul con-ceputului de „fiu al luiNoe”. „Talmudul a elabo-rat figura strãinului care nueste legat prin legea luiMoise, dar care trebuie sãrespecte doar cele ºapteporunci impuse tuturoroamenilor, în schimbulpromisiunii de a ocroticeea ce trãieºte. Or, cuexcepþia interdicþiei cul-telor idolilor ºi a profanãriiNumelui, aceste ºapte pre-scripþii sunt exclusiv denaturã moralã, exprimândîntr-un anume fel, înseºitemeliile oricãrei morali-tãþi, prin prohibirea inces-tului, a crimei ºi a furtuluiºi, în primul rând, prin sta-bilirea obligaþiei de a insti-tui legi”.(„Cele ºapte legi,care reprezintã <consti-tuþia> fiilor, se aflã în San-hedrin, 56 a. Aceste legicomportã ºase interdicþii: ablasfemiei, a idolatrizãrii,a cãsãtoriilor ilicite, a omu-ciderii, a jafului ºi a pre-valãrii unei bucãþi de carne(ºi chiar din sângele) unuianimal viu. Ele stabilesc,în primul rând, o obligaþie:cea a instituirii unor legicare trebuie sã guvernezeviaþa în societate.”).

Astãzi, când posibili-tãþile de persuasiune, dar ºicele de distrugere concretãsunt periculos de avansate,existând pregãtit în arse-nale un aparat de nimicirecapabil sã distrugã Terrade sute de ori, problemaceluilalt a devenit vitalã nunumai pentru supravie-þuirea unor indivizi, a unorneamuri, dar chiar a între-gului glob pãmântesc. Înciuda a tot ce s-a spusdespre evrei ºi a tot ce li s-a fãcut evreilor, „iudais-mul, care a creat monoteis-mul în religie ºi filozofie,umanitarismul în eticã,unitatea familialã ºi na-þionalã în sociologie, po-sedã o deosebitã artã de auni diversele elemente, dea apropia îndepãrtatul ºi,prin urmare, de a egala ba-lanþa trecutului, prezentu-lui ºi viitorului. Iatã mis-terul veºnicei tinereþi aiudaismului”, scrie IacotIþhac Niemirower ºi com-pleteazã cu numeroaseexemple din scrierile sa-cre, dupã ce precizeazã cã:„Iudaismul ordonã: Iu-beºte-þi aproapele tãu ca petine însuþi ºi declarãaceastã poruncã, ce cu-prinde pe toþi oamenii, caprincipiul fundamental alreligiei evreieºti. De aceeael interzice tot felul de urã,invidie, rãutate ºi prigo-nire, în contra oricãrui omde orice originã ar fi,oricãrei naþiuni ar aparþineºi de orice religie ar fi.Iudaismul cere dreptate ºionestitate ºi opreºte ne-dreptatea, mai cu seamãorice necinste în comerþ ºiînºelãciuni, orice nedrep-tãþi, orice exploatare anevoii, a uºurinþei sau ainexperienþei altora, pre-cum ºi camãta ºi oriceexploatare cãmãtãreascã aputerilor altora.

Numai cã de la cuvân-tul spus sau scris ºi pânã lafaptã poate fi cale lungã,iar neîncrederea în celeafirmate aici a fost de preamulte ori înlocuitã cu sus-piciuni, ameninþãri ºi ata-curi directe. Chipul evreu-lui în mentalitãþile vre-murilor a fost propagat înculorile cele mai sumbre,iar consecinþele sunt celecare au însângerat istoria.Problema a rãmas actualãºi evenimentele din Orien-tul Apropiat, precum ºirevigorarea extremismului,xenofobiei ºi antisemi-tismului în întreaga lumefac dificilã o prognozã aviitorului. Prevederile op-timiste ale globalizãriiprosperitãþii sunt mai desîntrecute de cele pesimiste.Ciocnirea civilizaþiilorexpusã de Huntington paresã fie depãºitã din nou devechiul conflict între re-ligii. Afganistanul ºi Irakulpar douã câmpuri de luptãce nu-ºi gãsesc o rezolvarepe termen scurt ºi dove-desc tot mai limpede cãforþa armelor nu mai poateimpune o voinþã. Dinpunctul de vedere al iu-daismului, Hans Kûngidentificã mai multe peri-cole pentru viitor: o crizã aparadigmei rabinico-sina-gogale, a religiei helahicea Torei, cu toate urmãrilecare reies pentru viitorulacestui iudaism; o crizã deasimilare a modernismu-lui, ca religie ducând la„alterarea „figurii istoricea iudaismului”.

Dar în aceastã situaþienu se aflã numai evreii.Problemele globalizãriiridicã multe semne deîntrebare în legãturã cupãstrarea specificului na-þional, cu posibilitateaunora ºi a altora de a con-vieþui paºnic, de a-ºi pãstratradiþiile; în legãturã cumodul de a rãspunde laprovocãrile ºtiinþei ºitehnicii; în legãturã cuimplicãrile marilor trusturitransnaþionale în suverani-tatea ºi în economiile fie-cãrei þãri; chiar ºi în legã-turã cu facilitãþile oferitede Uniunea Europeanã,care cuprinde acum men-talitãþi diferite, nivele detrai diferite, puncte deatracþie economice ºi cul-turale diferite, religii di-ferite. Dacã, în cazul e-vreilor, „de-a lungul seco-lelor, trinitatea formatã dinIehova, Tora ºi Profeþi, dinîntâmplare sau cu atenþie, aconstruit douã tipuri delegi, unul pentru pãstrarea

evreilor ca evrei, celãlaltpentru pãstrarea omenirii”,atunci trebuie sã acceptãmcã ºi trinitatea creºtinã oriIslamul au fost perceputede cãtre credincioºii lor înmod diferit pentru uz pro-priu ºi pentru relaþiile cuceilalþi.

Problemele convieþui-rii, cu toate eforturilefãcute de-a lungul timpu-lui, eforturi spulberate deprea multe ori în masacre,nu numai cã n-au scãzut înamploare, dar au devenitmai complicate odatã cutrecerea timpului, cu noilecuceriri ale ºtiinþei ºi cuamploarea fãrã precedent asistemelor informaþionale.Acestea nu numai transmitºtiri, dar au ºi o extraordi-narã putere de persuasiune,transformându-se adeseaîn instrumente în mâna„diavolului”.

Fiecare naþiune este unciob din întregul numit„omenire”. ªi fiecare locpopulat de pe glob repre-zintã un ciob de omenire.Dacã aceste cioburi ardeveni identice, omenireas-ar transforma într-o i-mensã masã amorfã. Dacãaceste cioburi nu gãsescmodalitatea de a rãmâneîmpreunã, respectându-sereciproc, omenirea riscã sãexplodeze.

Nici Aradul nu faceexcepþie de la acest dat.Aºa cum am amintit,Aradul a avut ºansa isto-ricã de a se dezvolta înspirit multi ºi intercultural,de a profita din geniul tu-

turor locuitorilor sãi. A fosto ºansã a situãrii salegeografice ºi a educaþiei cuputernice influenþe mul-tietnice.

La Arad, în 1742 afuncþionat o sinagogã pro-vizorie, iar din 1758, pebaza contractului interve-nit între membrii familieiElias ºi comunitatea evrei-lor, aceasta a donat un te-ren pe care s-a începutconstrucþia templului. A-poi, în 1834, s-a ridicatsinagoga neologã, iar, în1917, cea ortodoxã. Activeamândouã de-a lungul tim-pului, cele douã lãcaºuri aurãmas simbolul unei comu-nitãþi tot mai mici. Nu vominsista aici asupra cauzelorvalurilor succesive de emi-grãri, fapt este cã pondereamare a evreilor în popu-laþia localã ºi importanþalor economicã ºi culturalãîn dezvoltarea zonei ascãzut continuu. ªi prob-lemele de ajutorare a mem-brilor în vârstã ºi singuri,

precum ºi conservareapatrimoniului suntextrem de importante,însã eforturile susþinu-te ale actualei condu-ceri a comunitãþii e-vreieºti arãdene de amenþine vie conºtiinþade sine a etnicilor ei atrebuit sã gãseascãforme noi de abordareºi manifestare. Uneledintre aceste forme,cum ar fi concertelee x t r a o r d i n a r esusþinute în sinagoganeologã ori accedereala organismeinteretnice reuºesc sãdezvolte ecumenismulaflat încã mai mult înfazã de tatonãri. De exem-plu, recent a avut loc, însediul cantineiComunitãþii, o întâlnire aunui Comitet de Iniþiativãpentru înfiinþarea la Arad aunei asociaþii bazate peEcumenismul Abrahamic,întâlnire la care au partici-pat reprezentanþiidiferitelor culte, precum ºiai mai multor organizaþiicivice. Prejudecãþile prac-ticate din ignoranþã ori cubunã ºtiinþã nu pot fi elim-inate cu una cu douã.

În spiritul acestor evi-denþe, s-a pornit de lastatutul tradiþional al uneisinagogi, ale cãrei originisunt datate în perioadaexilului Babilonian (586 î.Hr.), unde ea s-ar fi substi-tuit, în parte, Templuluidistrus”, fiind, aºadar, o„Instituþie religioasã cen-tralã a iudaismului, loc

destinat rugãciunii publice,ºi altor activitãþi religioaseºi comunitare, care a servitdrept prototip pentru insti-tuþii similare în creºtinismºi islam”. Acele „activitãþicomunitare” au acceptat,în decursul vremurilor, dis-pute publice ori particu-lare, revendicarea unuidrept, dezbateri ale tri-bunalului rabinic, spaþiupentru învãþãturã, iar, înunele locuri, în anexelesanctuarului a fost amena-jate biblioteci, birouri co-munitare, baia ritualã, azi-luri pentru cei aflaþi în tre-cere, chiar ºi cuptoare pen-tru producerea azimei.Sinagoga a fost înþeleasãmereu ca o instituþie com-plexã, conservând tradiþiileîn cele mai diverse acti-vitãþi.

Clãdirea sinagogii or-todoxe are urgentã nevoiede reparaþii ºi modernizãri.Netrãdând cutumele ºipãstrându-i specificul, s-agândit ca, odatã adusã la

standardele secolului XXI,sinagoga ortodoxã sã pri-meascã conþinutul unuicentru de studii ecume-nice, semnându-se în acestscop un act oficial întreComunitatea Evreilor dinArad (prin preºedinteleing. Ionel Schlesinger) ºiUniversitatea „AurelVlaicu” din Arad (prin rec-torul prof. univ. dr. LizicaMihuþ), punându-se astfelbazele unei instituþii me-nite sã studieze relaþiile in-terculturale, interreligioa-se, trãsãturile care au fostpreluate (când, de cãtrecine, în ce condiþii), liniilede unire ºi posibilitãþile decolaborare multidiscipli-nare. Se urmãreºte realiza-rea unor programe de com-batere a miturilor ºi pre-judecãþilor duºmãnoase, derelevare a unor experienþepozitive, de stimulare aoricãror activitãþi care sãapropie diferitele etnii trãi-toare pe aceste meleaguri.

Sigur, nu este un expe-riment nou: ºi în Româniaºi în Ungaria (ºi probabilcã ºi pe alte meleaguri, maiales acolo unde evreii autrecut prin holocaust),unele sinagogi au fosttransformate în centre cul-turale. Numai cã, faþã deacele precedente, Centrulde Studii Ecumenice „Sha-lom” va încerca sã prezintemai mult decât câtevaexpoziþii ori concerte, sim-pozioane sau sesiuni decomunicãri. Aici se pre-conizeazã amenajarea ºi aunui loc de studiu, cu bi-bliotecã de profil ºi accesla internet, cu programe decercetare ºi cu contribuþiiîn popularizarea moºteniriiiudaice locale ºi nu numai,de evidenþiere a oricãroreforturi susþinute de confe-siunile implicate în apro-pierea dintre oameni ºidintre popoare.

În condiþiile în care,din pãcate, extremismelede tot soiul se globali-zeazã, iar partide fascisteintrã în parlamentele unorþãri care se considerã ºiautoconsiderã cu vechitradiþii democrate, Insti-tutul „Shalom” din Araddoreºte ca, prin prestigiulsãu academic, sã constituieun memento, dar ºi unobstacol, cât de mãrunt,împotriva recrudescenþeiînvrãjbirii interetnice, axenofobiei ºi a antisemi-tismului în lume.

GheorgheSCHWARTZ

N.r.-Autorul a redat ºilista surselor utilizate încitate, pe care, cu regret,din lipsã de spaþiu nu o maiputem prezenta.

Centrul „SHALOM” - o instituþie europeanã


C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

Concertul anual de laSinagoga Neologã dinArad a intrat deja în tra-diþia culturalã a oraºuluinostru, fiind aºteptat ºiapreciat ca eveniment deînaltã þinutã artisticã. Caîn fiecare an, ºi de aceastãdatã am beneficiat deaportul voluntar al unuirenumit artist, de dataaceasta Shmuel Barzilai,prim cantor al comunitãþiievreilor din Viena, per-

sonalitate de renume mon-dial a belcantoului evre-iesc (ºi nu numai), care avenit însoþit de pianistulLior Kretzer. O con-tribuþie însemnatã la pre-gãtirea ºi asigurarea logis-ticã a acestui eveniment aavut-o doamna Eeva Eli-sheva Huber-Huber dinViena, distinsã cu Medaliade Aur pentru Servicii aRepublicii Austria, caînaltã apreciere pentru în-delungata activitate fi-lantropicã desfãºuratã în

serviciul evreilor din Eu-ropa de Est, aflaþi în ne-voie. Auditoriul de peste500 de persoane, printrecare numeroºi reprezen-tanþi ai cultelor religioase,ai organelor administraþieilocale, ai instituþiilor deculturã, de învãþãmânt aavut parte de un recital dezile mari. Frumuseþea me-losului evreiesc, calitateavocalã ºi mãiestria inter-pretativã a lui Shmuel

Barzilai au vrãjit ºi entu-ziasmat pe auditori, a-ceºtia participând afectivºi efectiv la spectacol,prin bãtãi din palme ºi,uneori antrenaþi de cantor,chiar prin cântat. Printreoaspeþii deosebiþi s-a nu-mãrat ºi rabinul Ehrenfeld(venit cu soþia), care s-aîntreþinut amical cu P.S.Episcop Timotei Seviciuºi cu ceilalþi clerici aflaþiîn sinagogã. La ambianþaplãcutã din sinagogã aucontribuit ºi decoraþiunile

florale primite din parteaPrimãriei MuniciliuluiArad. Printre cele maicunoscut melodii interpre-tate magistral de cantor:„Sheechejanu”, „AvinuShebashaim”, „Dos jid-dishe lied”, „Mamele”,„Avinu Malkenu”, „Kolhaolam kulo”, „A jiddishemamme”, „Adon olam”ºi, bineînþeles, “Hava na-ghila”.

Înainte de finalul re-

citalului, preºedintele co-munitãþii, în numele co-mitetului de conducere ºial tuturor celor prezenþi, amulþumit atât artiºtilor câtºi doamnei Eeva ElishevaHuber pentru efortul lor ºile-a oferit câte o diplomãde onoare ºi câte un cadoureprezentativ. La rândullor, artiºtii ºi-au exprimatsatisfacþia pentru extraor-dinara atmosferã din sina-gogã ºi au promis cã vorreveni, iar doamna Hubera oferit Comunitãþii un

valoros album, oraritate bibliofilã.

S H M U E LBARZILAI s-anãscut în anul1957 la Jerusa-lim, într-o renu-mitã familie decantori. A absol-vit Institutul deMuzicã de la Tel-Aviv, unde a ben-eficiat de îndru-marea unui ºir demuzicieni ºi can-tori de notori-etate mondialã.

Shmuel Bar-zilai dispune,conform publi-caþiilor care aurelatat despreprestaþia sa artisticã, de unemoþionant timbru detenor liric ºi de o colo-raturã ieºitã din comun. Ela cumulat o vastã expe-rienþã prin participare lanenumãrate concerte ºifestivaluri în Europa,Israel ºi SUA. A perfor-mat cu orchestrele sim-fonice din Jerusalim ºiZürich, cu ManchesterCamerata, cu orchestrele„Die Reihe” din Viena,Bruneck din Italia, Sym-phonyeta din Raanana, cuorchestrele poliþiei dinViena ºi Israel.

Apariþii solo la nume-roase festivaluri dinAustria, Ungaria, Franþa,Germania, Polonia, Italia,cât ºi la festivalul klezmerde la Safed, sunt de ase-menea repere ale pre-zenþei sale pe plan inter-naþional.

La legendarul concertmemorial „Mauthausen2000” el a fost cel care a

interpretat rugãciuneapentru morþi- El MalehRahamim- fiind acompa-niat de Filarmonicii dinViena.

A avut, de asemenea,nenumãrate apariþii lateleviziunile din Austria ºidin strãinãtate.

Repertoriul sãu cu-prinde muzicã liturgicãcantorialã, muzicã soulevreiascã, muzicã hasi-dicã ºi klezmer, compo-ziþii evreieºti dar ºi mu-zicã de operã ºi clasicã.Are înregistrate o serie deCD-uri. „Slowo Polskie”scria despre el, cã deºicântã mai mult în sina-gogã, el poate cu uºurinþãsã performeze pe oricescenã din lume, interpre-tând cântece evreieºti,napolitane sau greceºti, caºi muzicã rock sau arii dinopere, fiind un maestru alinterpretãrii.

LIOR KRETZERnãscut în Israel, a începutsã studieze pianul de lavârsta de 5 ani. ªi-a termi-nat studiile la Academiade Muzicã a Universitãþiidin Tel-Aviv, fiind ºef depromoþie.

A performat în presti-gioase sãli de concert dinEuropa, Israel ºi Americaîn concerte ºi festivaluride muzicã de camerã ºi casolist. Activeazã la Con-servatorul de Stat dinViena. Înregistreazã curegularitate pentru o seriede posturi de radio ºi TVºi este pianistul renumiteiAMBER TRIO din Viena.Acest ansamblu inter-preteazã ºi lucrãri maipuþin cunoscute, mai alescontemporane, compusespecial pentru ei de com-pozitori din Israel, Europaºi America. Pânã în pre-zent, Lior Kretzer a înre-gistrat trei CD-uri.

I. S.

Într-una din obiº-nuitele zile de „club”de marþi dupã-masãdin vara aceasta, par-ticipanþii au avut partede o surprizã deosebitde plãcutã: tânãrulactor Zoltan Lovas dela Teatrul de Stat „IoanSlavici” din Arad le-aoferit un „One manshow” de zile mari.Fiind în vervã deo-sebitã, „Zoli”, cumeste alintat talentatul

actor, a monolo-gat, a cântat, adansat, a invitatla dans pe maipuþin tinerii noº-tri seniori, reu-ºind sã creieze oatmosferã caldã,antrenantã, carei-a fãcut pe par-ticipanþi sã-ºiuite pentru ovreme vârsta...Desigur, partici-parea efectivã la

spectacol acelor pre-zenþi l-a în-demnat peactor sã „plu-seze” une-ori, reuºindsã creiezeadevãratemomente deîncântare, maiales doamnelorinvitate la dans...

Mulþumindu-idin suflet acestuiinimos tânãr pen-tru momentelede bucurie createºi oferite cu atâtatalent ºi dragosteseniorilor noºtri,se cuvine sã-iadresãm caldemulþumiri ºi dis-

tinsei doamne directoral Liceului de Artã„Sabin Drãgoi”, SilviaDemian, care a „com-plotat” împreunã cuZoli în vederea rea-lizãrii acestei surprize.Asemenea minunaþioameni reprezintã ade-vãratul Arad, oraºul pecare îl iubim ºi care îºirefirmã valenþele deoraº european multi-cultural ºi multietnic.

I. S.

Ne aflãm într-ofazã incipientã cu oacþiune pe care amlansat-o în aceastãvarã: crearea la Arad,în premierã în Ro-mânia, a unei asociaþiicare sã promovezedialogul în spiritulecumenismului abra-hamic, între evrei,creºtini ºi musulmani.Am pornit de la con-siderentul cã în con-diþiile actuale, când înlume sunt atâtea con-flicte generate, printrealtele, de intoleranþareligioasã, dialogulconstructiv, bazat perespectul ºi înþelegereareciprocã poate ºi tre-buie sã fie calea deapropiere a celor dediferite credinþe. Amconsiderat cã Aradul,oraº prin excelenþãmultietnic ºi multicul-tural, ºi unde ºi la oraactualã existã un cli-mat de bunã înþelegereîntre cei de etnii ºireligii diferite, poate fileagãnul unei aseme-nea asociaþii care îºipropune sã apropieoamenii de diferitecredinþe, prin mãrtu-risirea credinþei în

acelaºi Dumnezeu, întermenii propriei lortradiþii, respingândorice fel de activitatemisionarã. Având învedere faptul cã, pen-tru moment, în Aradnu este reprezentatcultul musulman, ampornit discuþiile doarîntre evrei ºi cultelecreºtine, în ideia de alãsa deschisã caleaaccesului ºi a repre-zentanþilor acestuicult. La discuþia infor-malã, care a avut loc însala de mese a restau-rantului nostru ritual,au participat reprezen-tanþii tuturor cultelor

istorice din oraº dar ºia unor culte neoprotes-tante, reprezentanþi lavârf ai celor douã mariuniversitãþi din Arad,ai Inspectoratului ªco-lar, reprezentanþi aisocietãþii civile. Aminsistat asupra faptuluicã împreunã, noi, ceiprezenþi, reprezentãmo forþã deloc neglija-bilã, prin influenþa pecare o avem asupracelor care ne urmeazã.Toþi vorbitorii au apre-ciat iniþiativa ca deo-sebit de valoroasã. S-astabilit ca o nouã întâl-nire sã aibe loc dupãstudierea, de cãtre par-

ticipanþi, a materi-alelor informative pecare le-am prezentatca model (statut ºi pro-gram al unei asociaþiisimilare existente înUngaria) precum ºidupã obþinerea (de cã-tre reprezentanþii unorculte) a avizului dinpartea organelor ier-arhic superioare. Înprezent suntem înaºteptarea formulãriipoziþiei oficiale a fie-cãrui participant, dupãcare urmeazã dema-rarea formelor de în-registrare legalã a aso-ciaþiei.

Ionel Schlesinger

O dupã-masã de neuitat Paºi timizi, dar importanþi

Concert la Sinagogã


C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

De unde ? De când ?Tatãl, Bunicul, Strãbu-

nicul, Strã-strãbunicul......tot Schneider se numeau,deºi nici unul nu eracroitor.

Desigur, unul dintrestrã-strã-strãbunicii mei,de-acum vre-o douã sec-ole, a fost croitor, iar înurmãtoarea generaþie, fiullui – fiul croitorului eraSchneidersohn.

Descendentul lui, nefi-ind croitor, ºi-ar fi pierdutsufixul, dar ºi numele,dacã nu ar fi survenit, înideea asimilãrii, obligaþiade a lua nume germane.

Consemnãm anul 1787,în timpul domniei lui Iosifal II-lea de Habsburg, ur-maºul Mariei Tereza, cânds-a impus cumpãrarea nu-melui.

Schneider era la înde-mânã, la un preþ conven-abil, ºi aºa am ajuns ca sãport ºi eu acest nume caremã onoreazã.

Din vremea acea da-teazã, pe lângã nume sem-nificând ocupaþia, adjec-tive (mic – Klein, înalt –Hoch, alb – Weiss, negru –Schwartz), materiale (lemn–Holtz, aur – Gold, piatrã– Stein, Blaustein), local-itãþi, zone sau þãri (Berlin,Frankfurter, Oppenheimer,Pollach)- acestea din urmãfiind mai scumpe ºi maigreu de obþinut. ªi maiscumpe erau nume ca:noroc – Gluck, rege –Koenig, cât ºi nume cuspecificaþii ocupaþionaleevreieºti, dar care sunaupotrivit în pronunþie ger-manã: – rabin – Cohen,cantor – Levi etc. Pentrucei sãraci se acordau numedin oficiu, în generalindezirabile: ieftin –billig,noroi – drek etc.

Anexarea la Ungaria,în cadrul imperiului Aus-tro-Ungar, al unor teritoriidin România de azi, a dusla posibilitatea preschim-

bãrii numelor germanice înnume maghiare. In cadrulRomâniei s-a ivit ºi posi-bilitatea adoptãrii unornume româneºti, dupã for-marea româniei moderne,ºi mai ales dupã cel de-aldoilea rãzboi mondial.

Exemple de persona-litãþi române ºi numelecare s-a preschimbat:

- Constantin Dobro-granu Gherea –SolomonKatz

- Tristan Tzara – SamiRosenstein (Rosenstok)

- Benjamin Fundoianu(Fondane) – Wexhsler

- Mihail Sebastian –Iosef Hechter

- Ana Pauker – HannahRabinsohn.

Nume de mare rãsunetde peste tot ºi numeleiniþiale:

- Woody Allen – AlanStewart Koenigsberg

- Irving Berlin – IsraelBaline

- Tony Curtis –Bernard

Schwartz- Kirk Douglas – Issue

Danielovich Denisky- Bob Dylan – Bobby

Zimmerman- Judy Holliday –

Judith Tuvin- Leslie Howard –

Steiner- Jerry Lewis – Joseph

Levitch- Yves Montand – Ivi

Levy-Andre Maurois –

Emile Herzog- Paul Muni – Muni

Weisenfreud- Troþki Leon -Leon

Davidovici RosensteinDar sã revin la numele

meu – Schneider. Apreciezcã înaintaºii mei poartãacest nume de vre-o zecegeneraþii, deci pot spune cãexistã dinastia SCHNEI-DER –TIMIªORENSIS.

Sper cã nu pot fi acuzatde modestie.

Aºa !Francisc Schneider

Numele meu este Schneider (croitor)

-Material publicat în “Studiiiudaice” la Concordia University,Montreal-

Numãrul evreilor în lume e foarte mic,între 14 si 16 milioane, rãspândiþi în toatãlumea, reprezentând numai cca. 0,02%din populaþia mondialã. Circa 6 milioanetrãiesc în Israel. Totuºi, nu trece o zi ca sãnu aparã în ziare un articol despre Israelsau evrei. De bine sau de rãu, evreii suntîn centrul atenþiei pe plan mondial.

Evreii constituie o întrebare istoricãînvelitã într-o enigmã. Sunt un grup apar-te. Contribuþiile lor pe plan mondial întreccu foarte mult ponderea lor numericã, capopulaþie. Sunt din cele mai vechi popu-laþii, dar au dat naºtere la un stat nou. Sã-iînþelegi pe evrei, înseamnã sã înþelegi atâtistoria civilizaþiei vechi cât ºi a celei con-temporane.

De mii de ani, lumea a avut o relaþie de“iubire/ urã” cu evreii. Poate ceva maimultã urã decât iubire. De-alungul miilorde ani, evreii au fost înjuraþi, bruscaþi,condamnaþi, exilaþi, pedepsiþi, bãtuþi ºiomorâþi, mai ales omorâþi. De aceea suntnumai cca. 15 milioane în lume. Luând înconsideraþie vechimea acestui popor, artrebui sã aibe o populaþie de câteva sute demilioane. ªi aici ajungem la caracteristicacea mai remarcabilã a evreilor... faptul cãmai existã! Evreii au reuºit sã facã ceeacenici o naþiune, nici un imperiu, nu a reuºitîn istoria omenirii - sã facã istorie, dar sãnu devinã istorie! Evreii au trecut prinistorie parcurgând în drum Egiptul fara-onilor, imperiul mesopotam, imperiul per-san, Grecia, imperiul roman, imperiulaustro-ungar, imperiul otoman turc, hit-lerismul, comunismul, islamismul. Majo-ritatea acestor imperii le gãsim în cãrþilede istorie, iar evreii existã, trãiesc, fac par-te din viaþa modernã. Mark Twain, marelescriitor american, nota: “totul este muri-tor, dar nu ºi evreii. Toate forþele dispar,dar nu ºi evreii. Care este secretul imor-talitãþii evreieºti ? “ Mark Twain a între-bat, dar nu avea un rãspuns.

Un mare rabin, Shneerson, rabinulmiºcãrii hasidice Lubavich/Habad, a spuscã un motiv e cã de fapt sunt numai douãfeluri de evrei, ºi anume: „evrei religioºiºi evrei care încã nu sunt religioºi”. Lazece ani dupã înfiinþarea noului Israel, ocrizã politicã a apãrut în Knesset, parla-mentul israelian. Knessetul de abia a creato nouã lege care se numea “Legearevenirii”. Aceastã lege garanta automatcetãþenie oricãrui evreu care venea sã trã-iascã în Israel, dar a uitat sã explice cineeste considerat evreu. Inchipuiþi-vã, cã, însfârºit, dupã 2000 de ani, în care evreii ausupravieþuit istoriei, pot în sfârºit sã seîntoarcã acasã, ºi se pune întrebarea “cineeste evreu ?”. Dupã multe discuþii, s-aajuns pe 20 iulie 1958 la urmãtoarea for-mulare: “ori ºi cine declarã, fiind cinstit,cã este evreu, ºi nu declarã cã are o altãreligie, sã fie înregistrat ca evreu “. Cu

alte cuvinte, e deajuns sã te declari evreu,ºi vei fi recunoscut ca atare. Dar cumpoate un guvern sã ºtie cã declaraþia estecorectã, adevaratã, legal vorbind, dacãîncã nu s-a ajuns la o definiþie legalã exac-tã asupra faptului: “cine este evreu”. Ob-servaþi cã vorbim de legalitate guverna-mentalã ºi nu de pãrerea religiei privindacest subiect. În 1960, Curtea Supremã aîncercat sã clarifice: “în ceeace priveºtelegea de revenire, un evreu este o per-

soanã nãscuta dintr-o mamã evreica, saucel care s-a convertit la religia iudaicã, ºinu are nici o altã religie”. Curtea Supremãa ales în fond sã sublinieze legea reli-gioasã, care recunoaºte o persoanã cafiind evreu, dacã aceasta are o mamã evre-icã. Dar, aceastã lege este una ortodoxã. ÎnIsrael, pânã în prezent, doar legea orto-doxã este recunoscutã. Conform iudais-mului reformist, oricare din pãrinþi poatedetermina definirea ca evreu. Dar, iudais-mul reformat nu are statut legal în Israel.Asta înseamnã cã întrebarea “cine esteevreu”, este un subiect de discuþie ºi îniudaismul modern, dar fãrã rezolvare ime-diatã. Dar, Curtea Supremã a amintit “ºiconvertiþi”. Convertiþi de cine? Judaismulortodox are standarde grele ºi este singu-rul recunoscut în Israel . Existã ºi conver-tire conservatoare ºi reformatã, mai alesîn USA ºi Canada, dar aceasta nu este re-cunoscutã în Israel. Convertiþii prin sis-temul ortodox trebuie sã înveþe un an saumai mult, ºi sã-ºi ia obligaþia sã trãiascã oviaþã evreiascã, celebrând sabatul ºi toatesãrbãtorile ºi sã þinã legile kaºrutului încasã ºi în afara casei. În cazul bãrbaþilor,aceºtia sunt obligaþi sã aibã circumcizia,iar femeile trebuie sã intre în Mikva, obaie ritualã care a fost copiatã de creºti-nism cu anumite schimbãri ºi se cheamã„botezul”.

Evreii nu sunt o rasã!Nu se poate zice cã evreii au cu toþii

aceiaºi geneticã. Hitler a încercat sã dez-

volte ideia cã evreii sunt o rasã, dar nueste aºa. Antropologii afirmã cã o rasãevreiascã nu existã. Evreii ºi-au începutdezvoltarea istoricã pe lângã MareaMediteranã. Erau însã 12 triburi diferite,iar emigraþia în multe þãri ale globului acondus la apariþia unor caracteristici fi-zice multiple, din cauza fuziunii cu alterase din zonele unde au trãit. Evreii auacceptat de la început pe cei convertiþi sin-cer, o altã sursã de amestec de rasã. E clar

cã fizic vorbind, un evreu român, etiopian,american, indian, marocan, yemenit, etc.,sunt genetic diferiþi. Povestea lui Rutheste o demonstraþie remarcabilã a faptuluicã evreii au îmbrãþiºat cu multã cãldurã pecei care, în mod voluntar, au ales sã de-vinã evrei. Ruth, dupa tradiþia evreiascã,era o prinþesã moabitã; ea s-a cãsãtorit cuun evreu. Deci, existau înca în timpurilebiblice, cãsãtorii mixte. Ea a devenit oevreicã ºi unul din urmaºii ei a fost regeleDavid. Ori, dupã tradiþia evreiascã, dinurmaºii regelui David va veni Messiah.

Dupã revoluþia francezã, Napoleon avrut sã dea evreilor drepturi egale cu alecelorlalþi cetãþeni francezi, dar o ideie îlderanja: oare este posibil ca evreii sã seconsidere francezi, când ei, evreii, cred cãposedã o altã naþionalitate ? Ca sã rãs-pundã la aceastã întrebare, Napoleon aconvocat un “Sanhedrin”, o adunare e-vreiascã de 70 de persoane, cãreia Napo-leon i-a pus mai multe intrebãri (Sanhe-drinul era curtea supremã evreiascã întimpurile biblice, din care fãceau parte 70de înþelepþi bãtrâni, ºi care ºi-a încetatactivitatea dupã distrugerea templului.Napoleon a strâns 70 de rabini din cei maiimportanþi la vremea aceea).

Iatã câteva rãspunsuri:- nu existã o naþiune evreiascã. Existã

numai germani, francezi, englezi, caresunt de religie evreiascã.

- o naþiune trebuie sã aibe pãmântul ºiguvernul ei. Evreii au existat sute de ani

fãrã pãmânt sau guvern. În acest timpevreii au fost cetãþeni buni ºi loiali ori ºiunde au locuit.

- dacã un evreu vorbeºte de naþiuneaevreiascã, nu se referã la noþiunea popu-larã în care este utilizat termenul ci maicurând se referã la noþiunea de respon-sabilitãþi mutuale, pentru unul sau altul. Onaþiune evreiascã se referã la o naþiune deideal, spirit, valoare ºi istorie comunã, ºinu la o locaþie geograficã.

Au toþi evreii credinþãasemãnãtoare?

Cel mai sugestiv rãspuns e dat de ur-mãtoarea anecdotã: Un evreu este naufra-giat pe o insulã pustie. Dupã 20 de ani estesalvat. Spre mirarea salvatorilor, evreulºi-a construit doua sinagogi; de ce ? Launa se ducea sã se roage, iar în a doua nuintra niciodatã. Dintotdeauna au existatîntre evrei divergenþe în pãreri despretoate cele, nefiind excluse nici pãreriledespre credinþa religioasã. Ortodoxulcrede cã legile au fost date lui Moise decãtre Dumnezeu, cã biblia este de sorgintedivinã ºi toate legile trebuiesc pãstrateintegral, aºa cum sunt formulate. Evreulreformat nu crede cã biblia este desorginte divinã ºi crede cã legile pot fiadoptate la viaþa modernã. Evreul conser-vator se regãseºte între ortodox ºi refor-mat. În timp ce ortodocºii ºi conservatoriiacceptã ca evreu doar pe cei cu mamaevreicã, reformatorii acceptã ca evreu pecine are mãcar pe unul din pãrinþi evreu.ªi sunt ºi evrei atei. O altã anecdotã, refer-itoare la aceºtia, spune cã ei declarã:“Bunicul a fost ateu, tata a fost ateu, eusunt ateu, ºi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ºicopiii mei vor fi atei”

Cine are dreptate? ªi aici e caracteris-ticã urmãtoarea anecdotã, arhicunoscutã:Doi evrei sunt în proces ºi merg la rabin.Rabinul îl ascultã pe primul ºi îi zice cãare dreptate. Îl ascultã apoi pe cel de aldoilea ºi îi zice cã ºi el are dreptate. Un altreilea, care asista la judecatã, îi spunerabinului cã nu se poate ca amândoi sãaibe dreptate. La asta, rabinul rãspunde:“ªi tu ai dreptate”.

Oricum, cineva nãscut evreu, rãmâneevreu indiferent de modul de viaþã. Dar, sepoate defini evreu ºi cel care acceptã reli-gia iudaicã, fie istoric, biologic fie printr-unact voluntar de convertire. Un evreu estecineva care acceptã sã urmeze destinulevreiesc.

Deci: - Nu este uºor sã definim noþiunea de

evreu. Discuþia continuã în Israel.- Evreii nu sunt o rasã sau o naþiune. - Evreii cred în Dumnezeu, dar folo-

sesc cãi diferite pentru a ajunge la El.- Un evreu rãmâne evreu, indiferent de

drumul pe care îl urmeazã.- Cine nu e de acord cu cele de mai

sus, mai mult ca sigur cã este evreu.

Cine sunt evreii?


C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

L-am cunoscut la Budapesta,la o reuniune ecumenicã organi-zatã de Asociaþia de ColaborareJudeo-Creºtinã din Ungaria, dina cãrei conducere face parte. Lacei 77 de ani ai sãi, un om vi-guros, plin de energie, dedicatidealului de a contribui la creareaunei lumi mai bune. Ulterior,l-am invitat la Arad, unde a par-ticipat la întrunirea Comitetuluide Initiativã a constituirii la Arada unei Asociaþii Judeo-Creºtine.În cadrul discuþiilor purtate la omicã agapã, l-am întrebat ce l-adeterminat ca, la aceastã vârstã,sã se dedice unei asemenea acti-vitãþi, nu tocmai uºoare. Filo-zofia lui m-a impresionat: sufe-rinþele îndurate din cauza originiisale ºi încrederea pe care, totuºi,o are în fondul curat al majo-ritãþii fiinþelor umane, i-au întãritconvingerea cã trebuie sã acþio-neze pentru apropierea oame-nilor de diferite credinþe, pentrudesfiinþarea barierelor artificialcreate, pentru combaterea pre-judecãþilor. Povestind desprecele pãtimite la vârsta de 14 ani,despre suferinþe, injosiri, pier-derea celor dragi, mi-a relatat cãºi acum pãstreazã jurnalul pecare, asemenea Annei Frank, l-acompletat în toiul evenimentelor.Ulterior, urmare rugãminþii mele,mi-a trimis o lungã descriere, pecare o redau, în traducere, în celece urmeazã:

Cunosc originea familiei me-le începând de la strãbunici.Ramura paternã provine dinTolna-Somogy, cea maternã dinjudeþul Szolnok. Cu toþii, evreiîmpãmânteniþi: în credinþã iz-raeliþi, în simþãminte ºi în numemaghiari. Locuiam la Szolnok,strada Szapári 22. Pânã la vârstade 13 ani mi-am petrecut viaþa cujocuri, lecturã ºi învãþãturã. Înanii urmãtori însã, am devenitpãrtaºul ºi martorul unor gro-zãvii nemaivãzute. Golesc paha-rul amãrãciunii, iau în mânã jur-nalul scris de mine, ca ºi copil de14 ani. Un caiet albastru ponosit,cu coperþi tari, cu etichetã cuchenar roºu. Pe copertã, in-scripþia: „Zile grele”. La început,o descriere a evenimentelor:Duminicã, 19 martie 1944. Dupãmasa, mama mea avea musafiri.Între timp, a sosit în fugã un pri-eten de-al casei, aducând îngro-zitoarea veste: nemþii au ocupatþara. Cu toþii au alergat disperaþicãtre casele lor. Mama a plânstoatã noaptea, tata a încercat sã oliniºteascã. Peste câteva zile, înstrada Szapári 20 s-a instalatGestapoul. A devenit vecinulnostru. Printre roletele lãsate aleale ferestrelor noastre urmãreamcu groazã maºina cenuºie caretransporta pe ostatici. Printreaceºtia se numãra ºi unchiul

meu. La 5 aprilie, am ajuns sãport pe piept steaua galbenã.Majoritatea cunoscuþilor meim-au ocolit pe stradã. Dar nutoþi. Profesorul meu de istorie,György-Szabó Bertalan, era unom sever, bun profesor ºi un ade-vãrat patriot. Când m-a vãzut pestradã, m-a privit în ochi, apoi s-a uitat la steaua galbenã de pepieptul meu, dupã care m-aîmbrãþiºat ºi m-a condus pânã laprefecturã. Cred cã îmbrãþiºareasa se adresa în primul rând steleigalbene. Pentru prima datã înviaþa lui, atunci i-a fost ruºine cãeste maghiar. Ziarele ºi radioulaþâþau populaþia ºi comunicauzilnic noi ºi noi dispoziþii restric-tive contra noastrã. Într-o zi atrebuit sã predãm bicicleta meala poliþie, într-altã zi radioul lamagazinul de instrumente muzi-cale Marnitz, iar telefonul laPoºtã. Tata a devenit ºomer...Obunã parte a lucrurilor noastre afost confiscatã. Apoi, puteam citipe afiºe cã aveam voie sã nepãrãsim locuinþa doar douã orezilnic. Aºteptam acasã, cu baga-jele pregãtite, sã vinã dupã noi ºisã ne ducã în ghetou. ªi acum,iatã citate mot-a-mot din mãr-turia mea, scrisã la vârsta de 14ani:

Ghetoul (1944, 16 mai-15iunie)

Internarea în ghetou s-a fãcutde cãtre oraºul Szolnok ºi decãtre poliþie în modul cel maimizerabil cu putinþã. Aveam voiesã luãm cu noi doar atât cât sãîncapã pe un cãrucior de mânã,dar s-a spus cã acest cãruciorpoate fi tras doar de cãtre evreulcare se mutã în ghetou. Pe stradapopulatã, pe care au defilatfamiliile încadrate de poliþiºti cubaioneta la puºcã, o parte a pop-ulaþiei plângea, alta râdea. Primaoprire a fost la sinagoga orto-doxã ºi la ºcoala alãturatã. Acoloam fost perchiziþionaþi pentru ani se lua valorile ºi Sfatul E-vreiesc, care avea acolo reºe-dinþa, ne-a repartizat în ghetou.Ghetoul a fost pãzit de politiºtiicu baionetã. Aºezarea în ghetou afost foarte dificilã, deoareceoamenii erau mulþi, iar caselepuþine. Iniþial nu aveam altcevade mâncare decât ceeace amreuºit sã luãm cu noi la plecare.Ulterior, s-au înfiinþat bucãtãriicomune ºi s-a permis ca dinfiecare casã un reprezentant sãcumpere pentru toþi alimente ºialte obiecte de strictã necesitate.Corespondenþa cu lumea exte-rioarã a fost strict interzisã.Poliþiºtii din provincie, care ne-au pãzit la început, au fostdeosebit de duri. La câteva ziledupã închiderea ghetoului, a-ceºtia au plecat ºi paza noastrã afost preluatã de poliþia dinSzolnok. Poliþiºtii din Szolnok sepurtau mai omeneºte, au trecutcu vederea unele aspecte ºi aufãcut captivitatea noastrã maisuportabilã. În ghetou, fiecarecasã avea un comandant, carerezolva problemele curente, cumar fi alimentaþia, unele cereri,etc. Acest comandant depunea înscris lista cu probleme la SfatulEvreiesc, care, la rândul lui, letransmitea forurilor competente.Pe casele ghetoului s-a pictatcâte o stea mare, galbenã, casemn distinctiv. Cât timp am statîn ghetou, am trãit un singur atacaerian. Dupã aceasta, s-a dispusca bãrbaþii între 16-60 de ani sãefectueze munca de înlãturare a

ruinelor. Oamenii lucrau dedimineaþa pânã seara. Medicii aufost puºi sã transporte cadavrele.În oraº, lumea ne acuza, consi-derând cã atacul aerian ni sedatora nouã. Aceastã viaþã deghetou a fost foarte rea, darincomparabil mai bunã decâtceeace avea sã urmeze. Spremijlocul lui iunie, severitatea adevenit tot mai mare. Nimeni numai putea nici sã iasã nici sãintre. Au sosit poliþiºtii dinprovincie. Cu toþii ºtiam cãurmeazã sã fim duºi de acolo, darnu ºtiam încotro. PreºedinteleSfatului Evreiesc ºi-a îmbrãþiºatplângând soþia. Atunci ne-am datseama cu toþii cã situaþia estedeosebit de gravã. A doua zi aînceput mutarea la locul de con-centrare de la fabrica de zahãr.

Plecarea din ghetouÎn fiecare casã a trecut o

comisie care a comunicat faptulcã ni se interzice strict sã luãm cunoi orice obiect de valoare, inel,bani, instrumente de scris, cartede rugãciuni, ceas. Trebuiau pre-date toate documentele perso-nale. Comisia, dupã ce a exami-nat bagajele ºi a scos afarã toateobiectele considerate interzise, aaruncat bagajele pe cãruþe.Oamenii au fost duºi în curteasinagogii ortodoxe, ºi în cea aºcolii evreieºti. Acolo a urmatpercheziþia corporalã, apoi, dupão aºteptare de câteva ore s-a datordinul: Plecarea! E greu dedescris cum a decurs aceastã ple-care. ªirul de cãruþe a plecat dincurtea sinagogii ortodoxe. Uniioameni stãteau pe cãruþe, dea-supra bagajelor, alþii mergeau înurma cãruþelor. ªirul de cãruþe seîndrepta cãtre fabrica de zahãr.Vedeam feþele curioase, conster-nate, am vãzut mutrele rânjindeale nyilasilor, dar am vãzut ºioameni plângând. La ieºirea dinoraº s-a vãrsat pentru noi ultimalacrimã: a fost o femeie simplã, obãbuþã de la þarã, cu un baticnegru. Am vãzut în urma noastrãoraºul, cu cele trei lãcaºuri decult, printre care ºi sinagoganoastrã. Priveam îngrijoraþi uniila alþii, ºi ne gândeam la acelaºlucru: oare vom mai revedeaSzolnokul?

Fabrica de zahãrAjunºi aici, poliþiºtii ne-au

mânat într-o halã. Pardoseala eradin beton, pe care erau aruncatedea-valma scânduri jegoase.Alãturi de mine erau tot oamenirupþi de familiile lor. Nu ºtiam cesã facem. Nu aveam nimic, nicimâncare, nici apã, nici culcuº. Înlipsã de altceva, m-am aºezat pepãmânt ºi eram fericit. Eramfericit deoarece am gãsit un locsã mã aºez! Sã ieºi la WC? Astaera un vis nerealizabil. Pãrinþiimei, contând pe refuz, bãtaie,injurii, s-au adresat plângândpoliþistului care, dupã o lungãchibzuialã însoþitã de înjurãturi,mi-a permis sã mã alãtur familieimele. Cu toatã mizeria cruntã dinjur, faptul cã am putut fi iarãºiîmpreunã a fost o mare bucurie.În cealaltã halã inghesuiala eraasemãnãtoare. Dupã asta a urmatnoaptea. A fost ceva îngrozitor.Într-o halã erau îngrãmãdiþi, caniºte heringi, 500 de oameni.Necesitãþile nu se puteau faceafarã, ci în aceiaºi halã. Despre asta culcat, nici vorbã. Cine a avutnoroc, a apucat sã ºadã. Spredimineaþã, a venit un poliþist cu o

bâtã într-o mânã ºi l-a aºezat lauºã pe un anume SchulteiszIstván, funcþionar din Szolnok,cu misiunea de a interzice ieºireapersoanelor. Singura excepþie eraieºirea la WC, care se putea per-mite doar unul câte unul. Dacãtotuºi, cineva încalcã ordinul,nou numitul portar va fi celpedepsit...Într-o salã a fabricii de

zahãr s-a amenajat un spital, subconducerea medicului WintnerVilmos din Szolnok. Dupã oinspecþie fãcutã de Gestapo, s-aconstatat cã la spital se aflã inter-nate ºi persoane cu afecþiuni con-siderate minore. Ofiþerulgestapovist l-a pãlmuit pe medicºi a gonit toþi bolnavii din salon.Am stat la fabrica de zahãr cca. osãptãmânã, timp în care nu amputut sta culcaþi niciodatã. Dar,întotdeauna se poate ºi mai rãu: aînceput sã plouã. Toate bagajelenoastre s-au fãcut terci. Nopþileauzeam împuºcãturi, ºi uneoristãteam tremurând, aºteptândzorile. Mulþi nu au mai rezistat ºis-au sinucis. Aºa au pierit SzenesJenöné cu bãtrânul ei tatã,Holczer Vilmos, comercianþi,medicul veterinar VarsányiGyula ºi croitorul Blum Áron.Morþii au fost aruncaþi în depo-zitul de cãrbuni, apoi duºi cucamionul. Astea încã nu eraudestule. Jandarmeria a efectuatrazii de control al averilor, încadrul cãrora i-au ridicat pe ceicu stare, ºi au început sã-i„audieze” spre a afla unde ºi-auascuns obiectele de valoare.Dupã aceste „audieri”, mai multmorþi decât vii, au ajuns la spitalmedicii Dr. Turi Sándor, Dr.Székely Sándor, Dr. Halász Imre,Dr. Krámer Dezsö, farmaciºtiiKrémer Szilárd ºi Lassányi Jenö,comercianþii Székely Imre,Fehér Miklosné, Pollák Sándor,Vidor Mihály, etc. etc.

Apoi a început încãrcarea învagoane a celor aproape 5000 deoameni aflaþi în incinta fabriciide zahãr. Fiecare din noi a primito jumãtate de kg. de pâine. Învagoane au fost aruncate întâibagajele, apoi evreii. Searatrenul s-a pus în miºcare. Apã amprimit doar odatã în trei zile. Nuse pot descrie chinurile a zeci de

oameni, în vagoanele sigilate,þinuþi fãrã apã pe o caniculãgroaznicã. Am ajuns la graniþã:Hegyeshalom! Am trecut graniþamaghiarã, am pãrãsit þara undebunicii ºi pãrinþii noºtri s-au nãs-cut ºi au murit. Am pãrãsit patrianoastrã, care ne-a jefuit ºi ne-aalungat...

Aici se încheie prima parte a

jurnalului. În continuare, jurnalulconþine descrierea sosirii înlagãrul de repartizare de laStrasshof ºi a perioadei demuncã forþatã ce a urmat, apoi seîncheie cu norocoasa eliberare.Din pãcate, dupã cum s-a aflatulterior, trenul urmãtor care aplecat din fabrica de zahãr a luatcalea fabricii morþii de laAuschwitz.

Varga Béla îºi încheie confe-siunea astfel:

„Îl plâng pe tatãl meu,Varga Zsigmond, care dinghetou a fost dus la muncãforþatã, apoi a fost predat ger-manilor ºi a pierit laBuchenwald.

Îl plâng pe unchiul meu,Halász Jenö, de la care am auzitprimele poveºti ale copilãrieimele.

Îl plâng pe neuitatul meudomn învãþãtor MadarászLipót, care m-a învãþat cuvin-tele imnului maghiar „Aici tre-buie sã trãieºti ºi sã mori”.

Îl plâng pe ºeful clasei mele,domnul profesor Deák Dezsö,care, ca îndrãgostit de literaturamaghiarã, mi-a sãdit dragosteade citit, cinstirea cãrþii.

Îi plâng pe tovarãºii mei dejoacã, pe colegii din ºcoalã ºi pebãtrânii domni ºi doamne pecare îi salutam cu sãrutmâna.

Au fost uciºi în camerele degazare din Auschwitz, iarcenuºa lor, provenind din cre-matoriu a fost dusã de vânt pepãmânt polonez...

Acestea sunt întâmplãrivechi, de multe decenii, dartotuºi, nu este zi ca treaz fiind,sau în visele mele, sã nu mãîntâlnesc cu ei ºi sã nu mã gân-desc la ei”.

Un om, o istorie, un crez: Varga Béla

Béla, cu tatãl lui, în mai1944, purtând steaua

galbenã

Béla, la Cladova, 2007


C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

Cum aminteam înnumãrul precedent alpublicaþiei noastre, amînceput o colaborarefructuoasã cu maimulte comunitãþi a-propiate geografic denoi, în ideia de a aducenoi valenþe vieþii co-munitare, de a com-pensa scãderea nu-mãrului membrilornoºtri prin organizareaunor activitãþi co-mune. În acest con-text, la solicitareafraþilor noºtri de a leveni în ajutor, amreacþionat prompt: am

fost anunþaþi cã, pentruziua de la 24 iunie,Comunitatea Evreilordin Békéscsaba, Unga-ria, pregãteºte o festi-vitate de comemorarea victimelor Holocaus-tului. Cum la aceastãfestivitate urmau sãparticipe o serie deoficialitãþi, invitaþi dela alte culte, etc., s-aprevãzut cã numãrulacestora va depãºi nu-mãrul membrilor va-lizi ai comunitãþii, nu-mãr care nu permiteanici mãcar oficierea

corespunzãtoare a ser-viciului religios, dinlipsã de Minian. Înaceastã situaþie, s-asolicitat participareanoastrã. Ne-am mobi-lizat, ºi ne-am depla-sat, o “trupã de ºoc”,cu un autoturism ºi cumicrobusul din dotare.Având în vedere im-portanþa acordatã par-ticipãrii noastre, l-amsolicitat pe domnulviceprimar LeventeBognár sã ne înso-þeascã, ca reprezentantal municipiului nostru.Domnul viceprimar a

rãspuns favorabil, ri-dicând astfel reprezen-tativitatea delegaþieinoastre ºi subliniindvalenþele Aradului deoraº al bunei con-vieþuiri. Desigur, ne-aînsoþit ºi corul tinerilornoºtri, care s-a dovedita fi de mare impor-tanþã pentru reuºitafestivitãþii.

Solemnitatea a de-butat la noua sinagogã,cu discursul preºedin-telui comunitãþii, Dl.Sándor Moskovits.Arãtând cã din patru

mii de evrei deportaþidin oraº, dupã rãzboiau revenit mai puþin detrei sute, adresându-semetaforic vechilorlocuitori ai oraºului ela întrebat: “de ce ne-aþi pãrãsit, de ce ne-aþilãsat de mânã”. A vor-bit apoi rabinul comu-nitãþii din Szeged,Markovics Zsolt ºivicepreºedintele MA-ZSIHISZ, Tamas Zuk-mann. Subsemnatul, încuvântul meu, am arã-tat cã noi considerãmcã lupta împotrivaantisemitismului tre-buie sã o ducã fraþiinoºtri creºtini, datorianoastrã constând în aveghea ca memoriamartirilor noºtri sã fievie ºi cã cea mai marecontribuþie a noastrã lapãstrarea memorieiacestora trebuie sã fieintegrarea noastrã însocietatea prezentã,dovedind cã suntemcetãþeni demni, loialiºi folositori þãrii în ca-re trãim, susþinând, înacelaºi timp, cauzaIsraelului. Dupã în-cheierea discursurilor,corul nostru a interpre-tat o serie de cânteceadecvate momentului.În continuare, ne-amdeplasat la memorialulmartirilor, unde amparticipat la un Kadishcomun. Prin semnifi-caþia sa, a fost o zitristã, dar, prin înþe-legerea forþei pe care oreprezentãm împre-unã, o zi dãtãtoare desperanþã.

Ionel Schlesinger

Doisprezece membri aicomunitãþii oastre au rãspuns“prezent”, în ziua de 2 septem-brie a.c. la deschiderea “Fes-tivalului Evreiesc” de la Cen-

trul Cultural “Madács Imre”din Vác, Ungaria.

Ne-am prezentat onorândinvitaþia lansatã cu mult timpînainte de preºedintele Comu-nitãþii Evreilor din Vác, JánosTurai. A fost o zi plinã, în caream avut parte de o serie deevenimente care ne-au impre-sionat, care ne-au fãcut mândricã aparþinem unui popor care,în toate timpurile a ºtiut ºi ºtiesã-ºi valorifice valenþele depopor al cãrþii ºi a lãsat urmeale trecerii sale pe mai toatemeleagurile, care îºi pãstreazãºi cultivã tradiþiile, care aîmbogãþit ºi îmbogãþeºte con-tinu patrimoniul ºtiinþific, cul-tural, ºi artistic al omenirii.

Festivitatea a fost deschisãde Bóth János, deputat, pri-marul oraºului. A urmat verni-sarea expoziþiei “Misterelenunþii la evrei”, prezentarea

fiind fãcutã de Mag. EvaWosobe, de la Muzeul Evreiescdin Viena. În frumosul hol alcentrului, s-a organizat oprezentare de bijuterii exoticedin Israel, iar ca punct deosebitde atractiv (mai ales pentru noi,abia sosiþi de pe drum) oprezentare -cu degustare- deprãjituri tradiþionale evreieºti.Dupãmasã ne-am deplasat lasinagoga oraºului, care a fostdistrusã în perioada Holo-caustului în aºa mod cã nu aurãmas decât pereþii (nu a rãmasnici mãcar acoperiºul), iaracum este refãcutã datoritãzelului ºi priceperii preºedin-telui comunitãþii. În continuare,am primit un ghid, cu care am

fãcut, pe jos, turul oraºului.Desigur, un tur doar în centrulistoric, care este o bijuterie, darºi un model cum o micã locali-tate ºtie sã-ºi prezerve ºi sã-ºipunã în valoare patrimoniulistoric, cultural ºi arhitectonic.

Seara s-a încheiat cu unextraordinar concert, întitulat“Suflet evreiesc”, susþinut deformaþia “Anavim KlezmerBand” a comunitãþii. SolistaFázold Ágnes, care a fost ºiprezentatoarea programului,alãturi de restul formaþiei, aîncântat auditoriul cu o paletã

largã de cântece, de la cele dedurere ºi lamentaþie la cele debucurie exuberantã, vrândparcã sã ilustreze profunzimeasufletului evreiesc.

I. S.

Am onorat invitaþiaComemorãm împreunã...

Era în anul 1939. Seîmplineau 25 de ani de laizbucnirea unui rãzboi cuale cãrui pierderi omenireanu putea sã se obiºnuiascã.Foºtii soldaþi îºi povesteauîncã amintirile. Dar Euro-pa fierbea din nou. Se vo-tau legi care fuseserã vala-bile în Evul Mediu. Vre-muri grele se pregãteaupentru evreii acestor lo-curi. Îngrijoraþi, zece foºtiofiþeri de rang înalt-toþievrei „unguri”-au hotãrâteditarea unei lucrãri încare, cu date exacte, statis-tici, liste de nume, fotogra-fii, sã reaminteascã Unga-riei ºi lumii aportul deo-sebit pe care l-au adus, înluptele de pe toate fron-turile, bãrbaþii evrei dinUngaria ºi Ardeal. „Punc-tul principal este sã aparãnumele tuturor acelor per-soane care au luptat pentruþarã, dându-ºi sângele ºiviaþa. Sã-i ºtim, pentru canumele lor sã rãmânãveºnic în amintire ºi sã fieexemplu pentru viitor” .Cartea de Aur a fost termi-natã în martie 1940. Peprima paginã scria: „Sân-tem maghiari. Doar atuncicând mergem la caselenoastre de rugãciune, sã-icerem Atotputernicului în-durarea pentru noi ºi patrianoastrã, suntem despãrþiþide voi. Asta simþim ºi astaafirmãm”. Regele Carol,moºtenitorul tronului Aus-tro-Ungariei, recunoaºte:„Pe front, evreii ºi-au

îndeplinit pe deplin dato-ria. Le mulþumesc înnumele meu ºi al armatei.Evreii, în aceste vremurimãreþe, ºi-au adus con-tribuþia la obþinerea succe-selor cu sângele ºi averealor. Soldatul evreu a luptateroic, viteaz, ºi gata sã-ºijertfeascã viaþa. Sunt sol-daþi foarte buni”.

Bieþii naivi. Naivi carecredeau la ora aceea cã potstinge un incendiu cu ocanã de apã. Întorc pagi-nile cãrþii grele. Nu maivreau sã citesc despremarii potentaþi ai vremii,care declarau: „Am avutmulte ocazii sã observ sol-daþi evrei ºi n-am vãzutnici o deosebire dintre ei ºialþi soldaþi. Între atâþiaeroi, nu unul a fost evreu”.

Pagini, zeci de pagini,cu nume de evrei decoraþicu cele mai înalte dis-tincþii. Caut secþiunea Ar-deal ºi acolo, orãºelulcopilãriei mele. E o paginãîntreagã de nume. Peste osutã. Sunt foarte mulþi pen-tru o localitate aºa de micã.ªomcuþa Mare se aflã nudeparte de Baia Mare, pedrumul spre Cluj. Cele treicomunitãþi -românã, ma-ghiarã ºi mozaicã- ºi-auconstruit casele pe strãziseparate. Rar s-au ameste-cat. Dar, relaþiile dintre eierau foarte bune. Caseleevreieºti se înºirau pe stra-da principalã ºi multeaveau în faþã mici prãvãlii.Se lucra din greu, în familii

erau mulþi copii, ºi dacã întimpul sãptãmânii se mân-ca doar supã ºi tãiþei cunucã sau mac, vineri searaºi sâmbãtã toatã lumeaavea carne în mâncareaspecialã de fasole. Cei maimulþi trãiau în ritmulnaturii. Satele dimprejurerau pe dealuri ºi în vãi.Lunea, þãranii veneau cucãruþele la târg. Atunci seumplea ºi cârciuma buniciide oameni care beau ºimâncau. Marþi nu mai eratimp de asta. Se pregãteauîn cãruþã lãzile cu fructe ºibunicul pornea la drum cucaii de cu searã. Bunicamai dormea câteva ore,apoi se urca în trenuleþulde Satu-Mare ca sã ajungãmiercuri dimineaþa la pia-þã. Grijile mãrunte um-pleau zilele ºi o parte dinnopþi. Pentru cã se cum-pãra recolta în floare –aºaera mai ieftin- tremurai laploi, ninsori târzii saugrindinã. Puteai sã dailovitura sau sã pierzi tot.Dacã afacerea ieºea bine,mai cumpãrai o bucatã dedamasc pentru zestreafetei. Oamenii mureau deboli sau de bãtrâneþe, ºilumea îi conducea la cimi-tirul de pe deal. Femeilerãmâneau în drum ºi numaibãrbaþii aveau voie sã caresicriul ºi sã spunã rugã-ciunea pentru morþi. Veº-tile erau puþine, nu eratimp pentru politicã. Apoi,în toamna anului 1940,mulþimea adunatã în faþa

primãriei a aflat cã unguriiau preluat puterea. Evreiinu ºi-au fãcut probleme.Fuseserã pe front împre-unã, luptaserã patru aniunii alãturi de alþii. Lu-crurile nu puteau sã evo-lueze spre mai rãu. Câtevaluni, totul a rãmas ne-schimbat. În casã, toatãfamilia spãrgea nuci. Seducea miezul la piaþã, de-oarece se apropia Crã-ciunul ºi sãtmãrenii voiausã mãnânce de sãrbãtoricozonac cu nucã. Apoi,jandarmii au anunþat cãevreii nu mai au voie sãvândã bãuturi spirtoase,evreii nu au voie sã meargãla piaþã înainte de ora zece,evreii nu au voie sã vândãcoloniale. Încã nu simþeaiprimejdia. Era mai degrabãceva care te deranja. Încer-cai sã te acomodezi. Ve-cinii unguri, cei care nudemult veneau sã împru-mute bani, sã cureþe hor-nurile de funingine, sau sãspele geamurile de sãrbã-tori, vecini cu care sporo-vãiai în ungureºte vara lagârlã, au început sã spi-oneze ºi sã raporteze lapoliþie dacã încãlcai vreoporuncã. A venit ºi ziuacând a trebuit sã-þi coºi pepiept steaua galbenã. In1944 se ºtia cã evreii vor fiduºi la lucru. Cei tineri vorlucra, cei bãtrâni vor sta cucopiii. Bunica a pregãtitdoi saci cu pesmeþi. Fa-milia nu va suferi de foa-me, oricât va fi drumul de

lung. Într-o searã i-auîncãrcat pe toþi în cãruþe.Ei erau ºase, cãruþa eraaproape plinã, ºi au pornitîn noapte spre Baia Mare.Era cald pentru luna mai ºilocalnicii erau pe stradã.Unii priveau, alþii râdeau.Cei mai mulþi se gândeaula lucrurile rãmase de laevrei, care le vor prindebine. Ce spusese regele?„Evreii sunt foarte patrioþi.Noi asta n-o vom uitaniciodatã”. Dar, trecuserãde atunci 30 de ani. Orice

recunoºtinþã era prescrisã.Urãsc Cartea de Aur.

Atâtea declaraþii minci-noase ºi atâþia oameni careau murit crezând în ele.Dar, undeva, la pag. 438,este o fotografie micã câts-o acoperi cu vârful arãtã-torului. Este a buniculuimeu. Singura urmã care arãmas de la el. Cartea deAur este albumul meu defamilie. ªi cum poþi sãarunci un album?

Ana ªalic, Baia Mare

Albumul de familie


C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

Cu tot rãzboiul din Li-ban, cu devastãrile ºi boi-coturile, economia Is-raelului s-a bucurat de ceamai mare creºtere a pro-dusului naþional brut dintreþãrile vestice, ºi anume8%. Investiþiile strãine autrecut de 13 miliardedolari, iar deficitul bugetu-lui a fost sub 1%. Ex-porturile industriale aucrescut cu 11% faþã deaceiaºi perioadã a anului2006, preponderent fiindsectorul hi-tech. Iatã câte-va selecþiuni din realizãrileîn primele luni ale anuluicurent :

1. Savanþii din Israel audescoperit cã apa sãratãextrasã din deºertul subte-ran de la adâncimi de sutede metri, poate fi folositãpentru a creºte peºti de apãcaldã. Apa geotermalã, cuo salinitate de sub 10%faþã de apa mãrii, liberã depoluanþi, s-a dovedit unmediu ideal.

2. Ochelarii specialiproiectaþi în Israel asigurãutilizatorilor de iPod ºi tele-foane mobile un displayvideo high-tech personalizat.

3. Societatea israelianãVeterix a dezvoltat o cap-sulã electronicã care stã înstomacul vacilor, oilor saucaprelor, emiþând infor-maþii pe telefonul celularsau pe email despre stareade sãnãtate a turmei. E-capsula, care transmiteavertizãri ºi dacã animalelesunt agitate, rãnite saupierdute este testatã înprezent pe o cireadã devaci.

4. Milioanele de uti-lizatori Skype vor avea încurând acces la nou elabo-ratul detector de minciuniKishKish. Acest serviciuinternet gratuit, bazat peanaliza vocalã a stresului,va fi capabil sã determinecât de credibilã este per-soana de contact.

5. Cercetãtorii de laFacultatea de MedicinãRappaport ºi de la facul-tatea de inginerie biomedi-calã a universitãþii Tehnionau realizat din celule u-mane embrionare stem unþesut cardiac care bate.Lucrarea Dr. ShulamitLevenberg ºi a Prof. LiorGepstein a condus dease-

menea ºi la crearea de vasesanguine subþiri în acestþesut, fãcând posibilã im-plantarea acestuia în inimaumanã.

6. Societatea MagalSecurity Systems este lidermondial în sisteme desecuritate computerizate,cumpãrate în peste 70 deþãri ale lumii, protejând

orice, de la frontierelenaþionale la facilitãþinucleare, rafinãrii ºi aero-porturi. Cel mai nou pro-dus, Dream Box, un sistemde securitate care includeun management inteligentvideo, audio ºi senzorial, aînceput sã fie utilizat depaza de coastã a SUA.

7. Se ºtie cã, câinii au o

vedere de noapte mai bunãºi un simþ al mirosuluiincomparabil superior oa-menilor. Cercetãtorii de laBio-Sense Technologies auanalizat electronic 350 delãtraturi diferite. Desco-perind cã, câinii de diferiterase ºi dimensiuni auacelaºi lãtrat de alarmãcând simt o ameninþare,

firma a proiectat un anali-zor de lãtrat, un senzor,care recepþioneazã lãtratulde alarmã al câinelui ºialarmeazã operatorul u-man.

8. Compania israelianãBio Control Medical aelaborat un stimulatorelectric pentru tratareaincontinenþei urinare, ºi înprezent lucreazã la Car-dioFit, care foloseºte sti-mualrea electricã a ner-vilor pentru tratarea atacu-lui de cord congestiv.

9. În Norvegia, la un andupã ce partidul socialistde stânga a lansat acþiuneade boicotare a produselorisraeliene, importul acesto-ra a crescut cu 15%, aceas-ta fiind cea mai marecreºtere din ultimii ani.

Privind eforturile mi-cului Israel de a-ºi aducecontribuþia la binele uman-itãþii, se naºte întrebarea:oare ce au fãcut cei care sestrãduie sã elimine Israelulde pe faþa pãmântului,altceva decât sã creieze urãºi vãrsare de sânge?

Realizãri ale Israelului în primele luni ale lui 2007

Ierusalim, foto: Margareta Szegö

Taglit inseamnã „adescoperi” ºi exact asta amfãcut ºi noi în timpul celorzece zile extraordinare pecare le-am petrecut înIsrael. În primul rînd,

TAGLIT este un programal Agenþiei Evreieºti pen-tru Israel, sponsorizat deguvernul israelian ºi maimulþi evrei bogaþi, printrecare sponsorii principalisunt dr. Miriam ºi SheldonAdelson (care, de altfel, aufãcut posibil ca numãrulparticipanþilor sã fie dublatanul acesta). Datoritã lor ºicelor care muncesc zi de zipregãtind astfel de excursii,tineri evrei de pe tot mapa-mondul, cu vârste cuprinseîntre 18 ºi 26 de ani potînvãþa gratuit despre Israelvizitând timp de zece zileaceastã minunatã þarã.

Redescoperirearãdãcinilor

Însã în timpul progra-mului nu eºti un simpluturist, care viziteazã o þarã,face câteva fotografii,cumpãrã niºte suveniruri ºipleacã acasã cu un bagajde haine ºi amintiri. Taglit

înseamnã mai mult decâtatât. Descoperirea depã-ºeºte simplele date biblico-arheologice, care îþi suntprezentate în timp cevizitezi situri precum

Caesarea (portul construitde Herod cel Mare, capita-la civilã ºi militarã a Iu-deii) sau Masada (locul încare evreii au preferat sã sesinucidã decât sã fie sclaviiromanilor). Ea devine unaîn care îþi regãseºti atâtrãdãcinile genetice cât ºipe cele spirituale.

„Pentru a fi un realist înIsrael, trebuie sã crezi înmiracole” spunea DavidBen Gurion, prim-minis-trul Israelului. ªi indiferentdacã poporul evreu estesau nu unul ales, cert estecã timp de mai bine decinci mii de ani evreii aupãstrat o continuitate spiri-tualã ce se reflectã în toþimembri acestui poporpestriþ. Cu atât mai mult înIsrael, þara relatãrilor bi-blice. În primul ºi înprimul rând putem consi-dera un miracol cã, dupãatâtea lupte mai existã

Israel ºi poporul evreu.Geanta nimãnui

Construit pe pãmân-turile cumpãrate de labeduini, Tel Aviv-ul (dea-

lul primãverii) a servitdrept capitalã provizorie asatului Israel pe timpulrãzboiului arabo-israeliandin 1948. Aici, într-o casãdestul de simplã, care erape-atunci locuinþa pri-marului Tel Avivului, afost cititã în 14 mai 1948,declaraþia de independenþãa Israelului. Opt ore înain-te de sfârºitul mandatuluibritanic asupra regiunii,într-o camerã neîncãpã-toare s-au strâns mebriiConsiliului Naþional E-vreiesc precum ºi lideriicomunitãþilor evreieºti.Dupã ce declaraþia a fostcititã de David Ben Gu-rion, rabinul Fischman(Maimon) a rostit o bine-cuvântare, apoi cu toþii aucântat Hatikva. Cei care aufost de faþã au relatat cã auauzit voci care parcã„veneau din cer”. De fapt,sala fiind neîncãpãtoare au

dus orchestra la etajulsuperior.

Însã, în afarã de minu-nata arhitecturã, peisajulcare-þi taie rãsuflarea, gra-dinile Bahai, Israelul ne-amai arãtat o faþã. Imediatdupã ce ai aterizat pe aero-portul Ben Gurion din TelAviv, grupul a fost întâmp-inat de Sima, o evreicã fru-moasã, dar periculoasã. Eaa fost cea care ne-a escor-tat înarmatã, pe tot parcur-sul cãlãtoriei, pentru pro-tecþie. Atmosferã a devenitpuþin mai trepidantã, înmomentul în care am vãzutchiar în faþa noastrã cum seadunã poliþia ºi înconjoarão simplã geantã de voaiaj„uitatã” în mijlocul trotu-arului. Ghidul ne-a expli-cat cã aceasta este proce-dura obiºnuitã în astfel decazuri, deoarece bagajulpoate conþine o bombã.

Teroare la poartaIafo

Chiar în momentul încare am intrat în capitalã,un arab a reuºit sã fure oarmã de la un gardian ºi sãrãneascã zece persoane.Bãrbatul a fost împuºcat deun alt gardian, dar nuînainte de a provocateroare. Totul se petreceala poarta Iafo, pe unde tre-

buia sã trecem ºi noi, pen-tru a vizita oraºul vechi.Nu am mai mers. A douazi, Ierusalimul pãrea liniº-tit, de parcã nimic nu s-arfi întâmplat, atâta doar cãs-a dublat securitatea. Amvizitat oraºul vechi chiarde Shabbat ºi ne-am rugatla Zidul Plângerii pentru cabunul D-zeu sã aducã pace

asupra Israelului ºi aîntregii lumi.

În corturilebeduinilor

Am vâslit cu caiacul peValea Iordanului, am „îno-tat” în Marea Moartã, amcãlãrit cãmile ºi am dormitîn corturile beduinilor. Amdiscutat cu oamenii locu-rilor ºi am aflat deprenevoile, problemele ºibucuriile lor. Mai puþin de

5% dintre beduinii careodinioarã cureierau de-ºertul se mai ocupã înmomentul acesta cu com-erþul mãrfurilor în vastulregat al nisipurilor. Câþivadintre ei au reuºit sã seadapteze lumii moderne,stresului ºi tehnologieimereu schimbãtoare. Eisunt artiºti desãvârºiþi, sause ocupã de acomodareaturiºtilor. Soarta druzilornu este nici ea de invidiat.Prinºi în rãzboiul celordouã lumi, între arabi ºiisraelieni, au fost dese orinevoiþi sã lupte împotrivafraþilor sau a veriºorilor lordeoarece aceºtia se aflaude partea cealatã a graniþei.Religia druzilor este ºi ealegatã de Islam, numai cãei cred în reîncarnare. Cre-dinþa lor spune cã numãruldruzilor este constant peTerra, deorece ei se reîn-torc în corpul altor druzi.Problema este cã deºiislamici, ei sunt vãzuþi caeretici de cãtre arabi,deoarece fundamentalis-mul unora le spune cã tre-buie distrus orice, sauoricine nu crede (nuaparþine) dreptei credinþe.

Una peste alta, Israeluleste þara minunilor. A min-unilor biblice, a celor arhi-tecturale ºi a oamenilor lasuperlativ, indiferent cãacest superlativ este în sen-sul pozitiv sau negativ.

Text ºi foto:Margareta Szegö

Taglit, o experienþã de neuitat

Grãdinile ºi Templul Bahai

În cortul beduinilor

Distracþie în Ierusalim


C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

Conducãtorii palestinienicheamã la uciderea evreilor

ºi americanilorRecent, la televiziunea palestinianã, Dr. Ahmad Bahar, purtãtor de cuvânt al Consilului Legislativ Palestinian,

a comis un discurs, semnalat de “Palestinian Media Watch”. Iatã citatele: “Acesta este Islamul, care a fost înain-tea timpului sãu privind drepturile omului ºi tratamentul prizonierilor, dar oamenii noºtri au fost tulburaþi de otumoare canceroasã: aceºtia sunt evreii, în inima naþiunii arabe…Fiþi siguri cã America e pe cale de dispariþie,America e învinsã ºi Israelul e învins, ºi a fost învins în Liban ºi în Palestina…Sã devenim victorioºi asupra celorinfideli…Allah, pune stãpânire pe evrei ºi pe aliaþii lor, Allah, pune stãpânire pe americani ºi pe aliaþii lor… Allah,numãrã-i ºi ucide-i pânã la unul ºi nu lãsa nici mãcar unul”.

(extrase din celepublicate în Sofar

Media ºi articole alelui Itamar Marcus ºi

Barbara Crook -iulie, 2007)

Promovarea uriicontra evreilor, prindescrierea lor ca ºicriminali cu sângerece, este o temã re-curentã în televiziuneaHamasului.

Deºi la începutullui iulie, televiziuneaal-Aksa, condusã deHamas, a scos dingrila de programe emi-siunea pentru copii,având ca protagonistun ºoricel Mickey ji-hadist, calificatã dreptscandaloasã nu numaide Israel ºi StateleUnite ci ºi de cãtreministrul palestinian alcomunicaþiilor, ultimaaventurã a fanaticuluirozãtor denumit „Far-fur” a lãsat sã se între-vadã cã, oricum, „vaurma”. În ultima emi-siune, Farfur a fostomorât în bãtaie de un„agent israelian”, de-oarece ºoricelul nu i-apredat actele propri-etãþii mostenite de labunicul sãu. „Farfur apierit ca martir, apã-rându-ºi þara”-spuneaatunci tânãra modera-toare, Sara, adãugând:„Farfur a fost omorâtde ucigaºii de copii”.Deja atunci, producã-torul programului, Ha-zem al-Savi a declaratcã acest program pen-tru copii, care cheamãla lupta împotrivaIsraelului va continuacumva. ªi, într-adevãr,a apãrut un programcu Nahoul, albinaucigaºã, care este nou-gãsitul vãr al lui Far-fur. În prima emisiune,Sara, moderatoareaminorã cu batic o în-treabã pe uriaºa albinãde pluº ce cautã în stu-dio. Nahoul rãspundecã pãºeºte pe urmelelui Farfur pe drumulmartirajului, pe dru-mul luptãtorilor jiha-

dului ºi cã, în numelelui, trebuie sã serãzbune pe inamicii luiAllah, pe ucigaºii pro-fetului. (Formularea„ucigaºii profetului”

este o expre-sie islamicãfolositã deconducãtoriireligioºi pa-lestinieni cândse referã laevrei. Defi-nirea evreilorca inamici aiD o m n u l u i

este ceva obiºnuit înemisiunile religioasepalestiniene).

Iatã câteva extrasedin program:

Nahool: “Voi ºi cunoi vom eliberanefericita Al-Aqsa,care ne aºteaptã. Da,noi vom elibera Al-Aqsa demurdãr iacriminali-lor evrei,care mi-auucis buni-cul ºi l-auucis pe Far-fur, ºi isto-ria va fi mar-tora aces-tui fapt...”

Un tânãr ascultã-tor la telefon: „Cândvom creºte, noi vommerge pe drumuljihadului”

Nahool: „Da, sun-tem cu toþii luptãtori aijihadului”

Sara (moderatoa-rea): „Voinþa lui Allah”

Î n t r - a l t ãemisiune (Al-AqsaTV, 13iulie 2007),Nahool a spus:„Noi trebuie sãne rãzbunãmpe inamicii luiAllah, pe uci-gaºii profetu-lui, pe ucigaºiicopiilor inocenþi, pânãcând Al-Aqsa va fieliberatã de murdãrialor”. Un copil de treiani a intrat în emisiuneºi a spus cã evreii l-auomorât pe Farfur.Moderatoarea, Sara, i-a rãspuns: „Aºa este...Evreii sunt criminali ºiinamici ºi noi trebuiesã-i dãm afarã din þaranoastrã”.

Aceastã emisiunepentru copii, numitã“Pionerii zilei demâine” nu se mulþu-meºte doar cu semãna-rea urii, ci continuã

proslãvirea „Shaha-dei” - a morþii ca mar-tir pentru Allah. Ape-lurile telefonice aletinerilor telespectatoridemonstreazã ce bineau absorbit lecþiileviolente ale showului.Unul din aceºtiaproclama: „Treziþi-vã,o, copii, treziþi-vã laacþiune, destinul vos-tru e unul, ºi acestaeste sã deveniþi Sha-hizi (martiri) pentruAllah”. Ulterior, o fatãde nouã ani, parafra-zând Hadithul (tradiþiaislamicã atribuitã luiMohamed): „Profetula spus: ceasul resu-recþiei nu va veni pânãcând voi nu veþiînfrânge pe evrei, eivor fi la est de râu iarvoi la vest, iar stâncaºi copacii vor spune:

O, musulmane, slugalui Allah, aici e unevreu în spatele meu,vino ºi dovedeºte-l!

Într-un alt video-clip, difuzat de sute deori, un copil lasãpãrinþilor sãi o scri-soare de adio ºi pleacã

sã caute Shahada, de-scriind moartea la caretinde ca fiind „dulce”.Asemenea clipuri suntmenite sã atenuezefrica naturalã a copi-ilor faþã de moarte,descriind Shahada cafiind eroicã ºi liniºtitã.

Aceste emisiuniTV vin sã completeze„educaþia” primitãchiar în ºcolile pales-tiniene. De exemplu,un manual ºcolar edi-tat de Autoritatea Pa-lestinianã învaþã copiiide 13-14 ani sã preferemoartea, în timp ce

„inamicii” preþuiescviaþa: „O, eroi, Allahvi-a promis victoria...Inamicii voºtri cautãviaþa, în timp ce voicãutaþi moartea. Eicautã pradã pentru a-ºiumple stomacurilegoale, pe când voi cãu-taþi o Grãdinã (Para-disul)...Nu vã temeþisã îi întâlniþi (pe ina-mici), moartea nu esteamarã în gura credin-cioºilor. Aceºti stropide sânge care þâºnescdin trupurile voastre sevor transforma mâineîn meteori roºii arzândcare vor cãdea pecapul inamicilor voº-tri”.

Firial Hillis, direc-tor al Asociaþiei deAjutorare a CopiilorPalestinieni, explicãfaptul cã toate acesteasunt parte integrantãdin politica educaþion-alã oficialã , cu scopulde a-i educa pe copiisã aspire la Shahada:„Conceptul de Sha-hada înseamnã pentrucopil a aparþine depatrie, din punct devedere religios. Sa-crificiul pentru patrie.Realizarea Shahadeicu scopul de a ajungeîn Paradis ºi a-l întâlnipe Domnul. Noi needucãm copiii sã aperepatria ºi sã devinãmartiri”

Rezultatul uneiatât de virulente în-doctrinãri este evident,dacã urmãrim un inter-viu televizat cu douãfete palestiniene de 11ani, vorbind despreShahada ºi descriind-oca un ideal ºi ca scoppersonal. Ele explicãcum „toþi copiii pales-tinieni” vãd Shahadamult mai valoroasãdecât viaþa, din cauzapromisei mãreþe „vieþide apoi”.

Nu degeaba, într-unraport prezentat însenatul SUA, la 8februarie 2007, se afir-mã, cu privire la man-ualele autoritãþii pales-tiniene ºi la celalteagresiuni media lacare sunt supuºi copiiipalestinieni, cã acestea„otrãvesc profund min-þile acestor copii”.

Mi-am dat seamacã se întâmplã cevacând nu am putut gãsiun taxi. Am auzitsirene ºi am vãzut eli-coptere zburând dea-supra oraºului. Amoprit un trecãtor ºi l-am întrebat ce seîntâmplã. Mi-a spus

ceva despre un auto-mobil capcanã în faþaunui disco, aproape dehotelul meu. Câtevaore mai târziu, amreuºit sã gãsesc untaxi. ªoferul m-a aver-tizat cã e aproapeimposibil sã strãbaþioraºul. O altã bombã afost descoperitã într-oparcare. În ziua urmã-toare, alte ºtiri: unatentator sinucigaº ºi-acondus maºina într-unaeroport ºi a sãrit din ea,cuprins de flãcãri,strigând: „Allah, Allah!”.

Unde am fost?Bagdad? Kabul? TelAviv? Nu, am fost înAnglia. Dar puteam fioriunde. Orientul Mij-lociu: acum se joacã lateatru lângã tine. Dar,filmul acesta devinetot mai confuz de fie-care datã când îl ur-mãreºti.Când l-ai ur-mãrit la 9/11, eravorba de prezenþa A-mericii în inima Ara-biei. Când l-ai urmãritla 7/7 era vorba de ti-nerii musulmani în-strãinaþi ºi ºomeri dinBritania. În Iordania,s-a întâmplat la onuntã dintr-un hotel.În Maroc s-a întâmplatla un Internet Cafe. ÎnYemen s-a întâmplatsã fie uciºi într-unatentat ºapte turiºtispanioli. Nu a fostSpania þara care apãrãsit Irakul pentru a-ºi scoate oamenii dinlinia focului? Dat fiindcã aceste incidentesunt dispersate, neputem da seama maibine ce demente suntacestea. În cei câþivaani din urmã, sute demusulmani au comisatentate sinucigaºe înmijlocul unor civiliinocenþi, fãrã a emiterevendicãri politice

concrete ºi fãrã a pro-duce nici un fel decondamnãri din partealumii musulmane.Existã aici doi factori:umilirea ºi atomizarea.Autoidentificarea Is-lamului este cã repre-zintã cea mai perfectãºi completã expresie a

mesajului monoteistical lui Dumnezeu, ºiCoranul reprezintãultimul ºi cel mai per-fect cuvânt al Dom-nului. Pe de altã parte,tinerii musulmani suntcrescuþi în ideia cãIslamul este Dum-nezeu 3.0., Creºtinis-mul este Dumnezeu2.0. Judaismul esteDumnezeu 1.0. iarHinduismul ºi toatecelelalte sunt Dum-nezeu 0.0.

Unul din factoriicare îi conduc pe bãr-baþii musulmani, înmod deosebit pe ceieducaþi, la aceste actede violenþã extremãeste cã în timp ce ei aufost învãþaþi cã ei ausistemul de operare celmai perfect ºi maicomplet, zilnic suntconfruntaþi cu reali-tatea cã oamenii caretrãiesc cu Dumnezeu2.0., 1.0. ºi 0.0 în gen-eral trãiesc mult maiprosper, mai din plin ºimai democratic decâtcei care trãiesc subIslam. Aceasta creazão realã disonanþã ºi u-milinþã. Cum se poateîntâmpla aºa ceva?Cine ne-a fãcut asta?Cruciaþii! Evreii! Ves-tul! Niciodatã nu poatefi ceva ce ei au omis sãînveþe, sã adopte sausã construiascã. A-ceastã umilire produceo reacþie furibundã.Mai demult, era ne-voie de o infrastruc-turã teroristã cu bazeîn Beirut sau Afga-nistan pentru a reac-þiona grandios. Acum,tot ce îþi trebie este unAfganistan virtual-Internetul ºi câtevatelefoane celulare-pentru a recruta, aîndoctrina, a planificaºi a executa. De aici,

atomizarea: mici gru-puri teroriste germi-nând peste tot. Fiecareare acum o trusã depornire.

Generalul MichaelHayden, director alC.I.A., a menþionatrecent într-un discurscã în perioada rãzboiu-lui rece „inamicul afost uºor de identificat,dar greu de învins”,deoarece UniuneaqSovieticã era aºa demare ºi puternicã.„Informaþiile erauimportante, dar eraueclipsate de nevoia deputere de foc”. În actu-alul rãzboi contra gru-purilor teroriste „esteexact contrariul. Ina-micul nostru este uºorde învins, dar greu degãsit. Astãzi, noicãutãm indivizi saugrupuri mici carepregãtesc atentate sinu-cigaºe, folosesc site-urijihadiste violente, trimitluptãtori strãini în Irak”.

Uniunea Sovieticãa fost uºor de gãsit dargreu de ucis, dar odatãce a murit, a fostmoartã pentru totdeau-na. Nu a avut putere dergenerare deoarece nua avut o bazã popularã.Teroriºtii din Irak saudin Londra sunt greude gãsit, uºor de ucis,dar foarte dificil deeliminat. Noi recruþiapar imediat. Desigur,nu toþi musulmaniisunt teroriºti. Dar dedeparte, toþi virtualiiatentatori sinucigaºide astãzi sunt musul-mani. Norvegienii su-pãraþi nu fac asta, niciAfricanii care mor defoame ºi nici ºomeriimexicani. Musulmaniitrebuie sã înþeleagã cãcultul morþii a fãcutrãdãcini în strãfundulreligiei lor, distru-gând-o ca o tumoarecanceroasã. Acest can-cer ºterge normele debazã ale civilizaþiei. ÎnIrak, am vãzut atenta-tori sinucigaºi arun-când în aer cortegiifunerare ºi ºcoli. ÎnAnglia, ºapte din optoameni reþinuþi înurma recentelor aten-tate sunt medici saustudenþi la medicinã.Doctori complotândpentru ucidere înmasã? Poate exista aºaceva? Dacã conducã-torii musulmani nu vorelimina acest cancer-ºidoar ei pot sã facã asta-acesta se va împrãºtia,molipsind pe musul-manii inocenþi ºiotrãvind relaþia lor uniicu alþii ºi cu lumea.

Cultul morþii-Articol de Thomas L. Friedman, NY Times, iulie 2007-

Urmaºul lui Farfur-Otrãvirea sufletelor fragede-


C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

Într-unul din numereletrecute ale publicaþieinoastre, vorbeam despreimportanþa mobilizãrii„majoritãþii tãcute” înlupta dusã împotrivaabsurdului ºi agresivuluifundamentalism islamic.Am redat punctele devedere ale unor reformiºtiarabi, cum ar fi AmirTaheri, Al-Shark Al-Awsat, Wafa Sultan, NonieDarwish. Iatã însã ºi un alt-fel de punct de vedere,exprimat de Paul E.Marek, publicat pe siteul :

Am cunoscut un om acãrei familie, înainte de celde al doilea rãzboi mondi-al, aparþinea de aristocraþiagermanã. Familia stãpâneao mulþime de obiectiveindustriale ºi proprietãþi.L-am întrebat câþi germaniau fost adevãraþi naziºti, ºirãspunsul pe care mi l-adat mi-a rãmas întipãrit înminte, ghidând pentru tot-deauna, de atunci înainte,atitudinea mea faþã defanatism. „Foarte puþiniau fost adevãraþi naziºti -aspus el- dar mulþi au savu-rat revenirea mândriei ger-mane, iar mulþi alþii au fostprea ocupaþi pentru ca sã lepese. Eu am fost unul dincei care gândeau cã naziºtiisunt doar o ceatã de neb-uni. Astfel, majoritateadoar stãtea ºi lãsa toate

cele sã se întâmple. Apoi,înainte de a ne da seama, eine-au posedat ºi noi ampierdut controlul ºi a venitsfârºitul lumii. Familiamea a pierdut totul, eu amajuns într-un lagãr de con-centrare iar Aliaþii au dis-trus fabricile mele”.

Nouã ni se spune me-reu ºi mereu de cãtrediverºi „experþi” cã Is-lamul este o religie a pãciiºi cã marea majoritate a

musulmanilor doresc doarsã trãiascã în pace. Cutoate cã aceastã aserþiunepoate fi adevãratã, ea esteîn întregime irelevantã.Este absurd de superfluã,dorind sã ne facã sã nesimþim mai bine ºi sãdiminueze cumva spectrulfanaticilor dezlãnþuiþi înmod dement pe tot globul,în numele Islamului.Adevãrul este, cã în acestmoment al istoriei, fana-

ticii conduc Islamul. Fa-naticii sunt cei ce mãrºã-luiesc. Fanaticii sunt ceicare mãcelãresc sistematiccreºtini sau grupuri tribaledea-lungul Africii ºi careau preluat treptat întregulcontinent într-un val isla-mic. Sunt fanaticii cei carearuncã în aer, decapiteazã,ucid sau omoarã „dinonoare”. Sunt fanaticii ceicare cuceresc moscheedupã moschee. Sunt fa-

naticii, care în mod zelosrãspândesc lapidarea ºispânzurarea victimelorviolurilor ºi a homosexu-alilor. Faptul greu de cuan-tificat este cã „majoritateapaºnicã” este tocmai„majoritatea tãcutã” ºi eaeste înfricoºatã ºi stã pedinafarã.

Rusia comunistã cu-prindea ruºi care doreaudoar sã trãiascã în pace,dar comuniºtii ruºi au fostrãspunzãtori pentru uci-derea a cca. 20 milioane deoameni. Majoritatea paº-nicã a fost irelevantã.Populaþia uriaºã a Chinei afost deasemenea paºnicã,dar comuniºtii chinezi aureuºit sã ucidã un incredi-bil numãr de 70 de milioa-ne de oameni. Indiviziijaponezi obiºnuiþi, înaintede cel de al doilea rãzboimondial, nu au fost niºtesadiºti aþâþãtori la rãzboi.Totuºi, japonezii au ucis ºiau mãcelãrit în drumul lordea-curmeziºul Asiei deSud Est, într-o orgie acrimei, care a inclus anihi-larea sistematicã a 12 mili-oane de civili chinezi,majoritatea uciºi cu sabia,lopata sau baioneta. ªi,cine poate uita Ruanda,care s-a prãbuºit într-omãcelãrie. Nu se puteaspune cã majoritatea ruan-dezilor au fost „iubitori de

pace”?Lecþiile istoriei sunt

deseori incredibil de sim-ple ºi clare, dar tot deseoriuitãm cele mai elementareºi simple lucruri: musul-manii iubitori de pace audevenit irelevanþi dincauza tãcerii lor; musul-manii iubitori de pace vordeveni duºmanii noºtridacã nu vor lua poziþie,deoarece, la fel ca pri-etenul meu din Germania,ei se vor trezi într-o zi ºi vorconstata cã fanaticii îiposedã ºi cã sfârºitul lumiilor a început. Germani,japonezi, chinezi, ruandezi,sârbi, afgani, irekieni, pales-tinieni, somalieni, nigerieni,algerieni ºi mulþi alþii,iubitori de pace, au pieritdeoarece majoritatea paºnicãnu a luat poziþie pânã cândnu a fost prea târziu.

Noi, cei ce privim aces-te lucruri dezvãluite, tre-buie sã ne îndreptãmatenþia spre unicul grupcare conteazã: fanaticiicare ameninþã modul nos-tru de viaþã. În final,doresc sã adaug: cu risculde a ofensa pe cineva, credsincer cã oricine care resp-inge cele de mai sus cafiind doar o altã exprimarepoliticã bombasticã, sau seîndoieºte de seriozitateaacestui subiect, este parte aproblemei!

Majoritatea paºnicã e irelevantã…

Fanaticii - picturã de Eugene Delacroix

Deseori, musulmanii seplâng de “înþelegereagreºitã” a religiei lor înþãrile vestice. Fãcând oanalizã, am constatat cãmiturile cosiderate celemai profunde ale Islamuluisunt generate de musul-mani ºi de apologeþii lorvestici. Singura excepþieevidentã este pãrereagreºitã cã toþi musulmaniisunt la fel, dar chiar ºimusulmanii cad în aceastãcapcanã, lucru evidenþiatde diverse facþiuni careinsistã cã doar ei suntmusulmani adevãraþi, întimp ce ceilalþi sunt sauinfideli sau ipocriþi. Nu vãlãsaþi pãcãliþi! Ascultaþimiturile, dar cunoaºteþiadevãrul :

Mitul: „Islamînseamnã pace”

Musulmanii mai puþineducaþi afirmã uneori cãrãdãcina cuvântului Islameste „al-Salaam”, ceeace înarabã însemanã „pace”

Adevãrul: Cuvântulrãdãcinã pentru Islam este„al-Silm”, care îndemanã

„supunere” sau „predare”.Nu existã controverseprivind acest fapt în rândulînvãþaþilor islamici. Su-punere ºi pace pot fi con-cepte foarte diferite, chiardacã o formã de pace esteadesea adusã prin obli-

garea altora la supunere. Înrealitate, Coranul nu nu-mai cheamã pe musulmanisã se supunã lui Allah, elchiar le ordonã sã înge-nuncheze oamenii de altereligii, pânã când aceºtiavor fi într-o stare de su-punere totalã faþã de legeaislamicã. Acest fapt ainspirat istoria agresivã aIslamului ºi succesul sãu încucerirea altor culturi.

Mitul: Jihadînseamnã „Luptã

interioarã”Uneori, apologeþii ves-

tici ai Islamului susþin cãdevreme ce cuvântul arab„Jihad” ad litteram în-seamnã „luptã” sau „nã-zuinþã”, acesta se referãmai degrabã la o „strã-duinþã interioarã” decât laun rãzboi sfânt.

Adevãrul: este extremde dificil sã reconcilieziaceastã afirmaþie cu Co-ranul, care, de exemplu,scuteºte pe infirmi ºi pebãtrâni de jihad. Aceasta

nu ar avea sens dacãcuvântul ar fi utilizat doar

în contextul „luptei inte-rioare”. Este deasemeneaneclar dece Mahomed ar fifolosit un limbaj grafic caºi cel reprezentând tãiereadegetelor sau capurilor depe mâinile ºi gâturilenecredincioºilor, dacã el avorbit doar de perfec-þionare personalã. Cu astaîn minte, musulmanii înºiºiadmit deseori cã aici suntdouã sensuri pentru cu-vânt, dar ei insistã cã„lupta interioarã” este„Jihadul cel mare”, iar„rãzboiul sfânt” este cel„mai mic”. De fapt, a-ceastã neânþelegere sebazeazã doar pe câtevapuþine Hadithuri foarteslabe ºi neconvingãtoare.În contrast, cel mai deîncredere din toate Ha-dithurile este cel dinBukhari. Cuvântul, Jihad,este menþionat de peste200 de ori cu refrire lacuvintele lui Mahomed ºifiecare din ele are o clarãconotaþie de rãzboi sfânt.Bukhari nu conþine nici osingurã referire la jihad încontextul unei „strãduinþeinterioare”.

Mitul: Islamuleste o religie a

pãciiMahomed a fost un om

paºnic care ºi-a educat dis-cipolii sã fie la fel.Musulmanii au trãit timpde secole în pace, luptânddoar când era necesar, înauto-apãrare. Musulmaniinu vor acþiona niciodatãacþiona agresiv.

Adevãrul: Mahomed aorganizat 65 de campanii

militare în ultimii zece aniai vieþii sale ºi a conduspersonal 27 dintre acestea.Cu cât mai multã putere aobþinut, cu atât mai puþineerau scuzele care i-au tre-buit ca sã meargã înbãtãlie, pânã când, la urmãa început sã atace triburidoar pentru cã acestea nuerau parte a imperiului sãuîn expansiune. Dupã moar-tea lui Mahomed, cei maifideli discipoli ai sãi, ºichiar propria sa familie s-au întors, aproape imediat,unul împotriva altuia. Treidin patru au fost uciºi. Celde al treilea calif a fost ucisde fiul primului. Cel de alpatrulea calif a fost ucis decel de al cincilea, care alãsat o dinastie de 100 deani care, la rândul sãu, asfârºit într-o înspãimântã-toare baie de sânge organi-zatã de descendenþii unchiu-lui lui Mahomed. Propriafatã a lui Mahomed, Fati-ma, ºi ginerele sãu, care ausupravieþuit teferi ºi ne-vãtãmaþi greutãþilor dinanii „meccani”, nu au su-pravieþuit Islamului dupãmoartea lui Mahomed.Fatima a murit în decurs detrei luni de stres în urmapersecuþiilor, iar Ali a fostasasinat ulterior. Fiul lor(nepotul lui Mahomed), a

fost ucis în lupta cu facþi-unea din care au devenitsuniþii de astãzi. Oameniilui au devenit ºiiþi. Rudeleºi prietenii personali ai luiMahomed s-au regãsit înambele grupuri belige-rante, care apoi s-au frac-turat ulterior, pe mãsurã ceIslamul creºtea, în subdi-viziuni ostile. Mahomedºi-a lãsat oamenii cu in-strucþiuni în sensul de aduce lupta cu creºtinii,perºii ºi evreii. Pentru sec-olele urmãtoare, armatelemusulmane au nãvãlitasupra vecinilor nebãnu-itori, jefuindu-i ºi forþândpe supravieþuitori sau sã seconverteascã sau sã plã-teascã tribut. Tovarãºii luiMahomed au trãit sã vadãIslamul declarând rãzboi,fiecãrei mari religii alumii, în primele câtevadecade ce au urmat morþiisale-declarând jihad îm-potriva hinduºilor, creº-tinilor, evreilor, zoroastrie-nilor, budhiºtilor. Pânã lavremea cruciadelor (cândeuropenii au început sãloveascã înapoi), musul-manii au cucerit prin sabiedouã treimi din lumeacreºtinã, de la Spania laSiria ºi de-alungul Africiide Nord. Drumurile nego-þului arab de sclavi au fostdeschise pentru alþi 1300de ani, pânã când pre-siunea din partea þãrilorcreºtine a forþat naþiunileislamice sã dedclare practi-ca ilegalã (în teorie). As-tãzi, nu existã altã religieîn lume care sã producãterorism în numele religiei,cum fac islamiºtii. Cei maipericuloºi musulmani sunt

aproape întotdeauna ceicare interpreteazã Coranulcel mai transparent. A-ceºtia sunt fundamentaliºtisau puriºti ai credinþei,care cred în mandatul luiMahomed de a difuzalegea islamicã prin sabie,ucigându-i pe cei care nuvor sã se supunã. Textelesfinte ale Islamului suntsaturate de versete de vio-lenþã ºi urã faþã de de ceidinafara credinþei. În con-trast faþã de Biblie, care, îngeneral, se deplaseazã dela pasaje relativ violentecãtre altele mult maipaºnice, Coranul merge peun drum exact opus. Celecâteva versete anterioarecare vorbesc despre toler-anþã sunt copleºite deavalanºa altora ulterioarecare poartã un mesaj foartediferit. În timp ce verseteleVechiului Testament pri-vind sângele sunt legate îngeneral de un contextistoric în cadrul textuluiînsuºi, poruncile coraniceprivind violenþa apar deobicei deschise. La oriceapreciere obiectivã, aceas-tã „religie a pãcii” s-adovedit a fi fost cea maicrudã ºi sângeroasã religiedin câte a cunoscut lumea.

În continuare, articolul desite-ul TheReligionofPeace.com”mai combate ºi alte mituri,cum ar fi “Islamul e tole-rant cu alte religii”, „Is-lamul e complet incompa-tibil cu terorismul” „Isla-mul este o democraþie”,„Islamul respectã femeileca fiind egale”, etc. pecare, din lipsã de spaþiu, nule mai redãm.

Miturile IslamuluiExtras din site-ul “TheReligionofPeace.com”

Odatã am fost captivã la Kabul. Am fostmireasa unui fermecãtor ºi seducãtormusulman afgan „vesternizat”, pe care l-amîntâlnit la o facultate americanã. Haremulde care am avut parte a fost relativ accep-tabil, dar viaþa de femeie retrasã nu mi-afãcut nici o plãcere, cum nu mi-a cãzut binenici ostilitatea în public a bãrbaþilor faþã defemeile acoperite, parþial acoperite saudescoperite. Când am aterizat la Kabul, unoficial de pe aeroport mi-a confiscatpaºaportul american. „Nu te necãji, e doar oformalitate” m-a asigurat soþul meu. Nu ammai revãzut paºaportul niciodatã. Ulterioram înþeles cã acest sistem este uzual încazul soþiilor strãine-probabil pentru a leface imposibilã plecarea. Noaptea, soþulmeu a devenit un strãin. Omul cu care amdiscutat despre Camus, Dostoevsky, Te-nnessee Williams ºi despre cinematografulitalian, a devenit un strãin. M-a tratat la felcum tatãl ºi fratele lui mai mare ºi-au tratatsoþiile: distant, cu o mare dozã de descon-siderare ºi jenã. În cei doi ani de con-vieþuire, viitorul meu bãrbat nu a menþionatniciodatã cã tatãl sãu a avut trei soþii ºi 21de copii, ºi nici nu mi-a spus cã mi se vapretinde sã trãiesc ca ºi cum aº fi crescutãca o femeie afganã. S-a crezut cã voi duce oviaþã de interior printre femei, cã voi ieºidoar escortatã de un bãrbat ºi cã voi petrecezilele mele aºteptându-l pe soþul meu sauvizitând o rudã femininã. În America, soþulmeu a fost mândru cã eu am fost un înãscutºi rebel liber gânditor. În Afganistan, poziþiamea criticã faþã tratamentul femeilor ºi asãracilor l-a fãcut pe el sã fie suspect ºi vul-nerabil. El ºi-a bãtut joc de reacþiile mele despaimã. Dar eu ºtiam ceeace ochii ºi ure-chile mele îmi spuneau. Am vãzut cumbietele femei îmbrãcate în negru au fostobligate sã se aºeze în spate în autobuz ºi sãcedeze supuse locul lor la rând în bazaroricãrui bãrbat. Am vãzut cum cãsãtoriipoligame aranjate ºi mãritarea copilelor aucondus la suferinþe feminine cronice ºi larivalitãþi între soþii ºi fraþi vitregi; cum sub-ordonarea ºi sechestrarea femeilor a condus

la o profundã înstrãinare între sexe, care acondus la baterea soþiilor, viol marital, ºi lao desfrânatã, dar viguros negatã homosexu-alitate, cum femeile neglijate ºi needucateîºi chinuiau nurorile ºi servitoarele femei;cum femeilor nu li s-a permis sã se roage înmoschei sau sã viziteze medici bãrbaþi (soþiilor descriau medicului simptomele).Personal, afganii au fost încântãtor decurtenitori. Dar, Afganistanul pe care l-amcunoscut a fost un bastion al inculturii, sãrã-ciei, trãdãrii ºi bolilor care puteau fi pre-venite. A fost deasemenea un stat poli-þienesc, o monarhie ºi o teocraþie feudalã,nãpãditã de fricã ºi paranoia. Afganistanulnu a fost nicicând colonizat. Rudele melespuneau: „Nici mãcar britanicii nu ne-auputut ocupa”. Astfel, am fost obligatã sãconcluzionez cã barbarismul afgan era pro-pria lor realizare ºi nu se putea atribui impe-

rialismului vestic. Cu mult înainte de revol-ta talibanilor, eu am învãþat sã nu gândescromantic despre þãrile lumii a treia ºi nici sãnu confund hidoºii lor tirani cu eliberatorii.Am înþeles deasemenea cã apartheidul se-xual ºi religios în þãrile musulmane este purindigen ºi nu rezultat al crimelor Vestului ºicã asemenea „obiceiuri tribale colorate”sunt absolut-ºi nu relativ-diavoleºti. Cumult înainte ca al-Quaeda sã-l decapiteze peDaniel Pearl în Pakistan ºi pe NicholasBerg în Irak, eu am înþeles cã era periculospentru un vestic, mai ales femeie fiind, sãtrãiascã într-o þarã musulmanã. Retro-spectiv, eu cred cã aºa numitul meu femi-nism vestic a fost forjat în aceastã-cea maifrumoasã ºi înºelãtoare- þarã, dintre celeestice. Cu toate acestea, ideologii intelectu-ali vestici, incluzând pe feminiºti, m-audemonizat ca fiind o „islamofobã” reac-þionarã ºi rasistã, deoarece am argumentat cãIslamul ºi nu Israelul este cel mai mare prac-ticant al apartheidului sexual dar ºi religios, ºidacã cei din Vest nu se opun moral, economicºi militar acestui apartheid, noi nu numai cãvom avea sângele inocenþilor pe mâinilenoastre; noi vom fi nãpãdiþi de Sharia în Vest.Pentru aceste idei eretice ºi pentru cã amdenunþat violenþa musulmano-musulmanãpentru care, în mod constant ºi de necrezut,Israelul e fãcut vinovat, am fost sâcâitã,ameninþatã, neinvitatã, sau „dezinvitatã”.Oricum, vederile mele au gãsit aprobareprintre cei mai bravi ºi iluminaþi oameni.

Conducãtori musulmani seculari ºi dizidenþiex-musulmani, din Egipt, Bangladesh, Iran,Irak, Jordania, Pakistan, Siria m-au invitat lao întrunire a Conferinþei Islamice la Vârf dinFlorida. Conform preºedintelui conferinþei,Ibn Warraq: „Ceeace ne trebuie acum este unev al iluminismului în lumea islamicã. Fãrãexaminarea criticã a Islamului, el va rãmânedogmatic, fanatic ºi intolerant ºi va continuasã înãbuºe pãrerile, drepturile omului, indi-vidualitatea, originalitatea ºi adevãrul”.Conferinþa a emis o declaraþie chemând la unasemenea nou „Iluminism”. Declaraþia vede„islamofobia” ca pe o falsã afirmaþie ºi vede„un viitor nobil pentru Islam ca o credinþãpersonalã ºi nu o doctrinã politicã” ºi cheamãla „eliberarea Islamului din captivitatea încare e þinut de cãtre ambiþiile oamenilor avizide putere”. Acum, a venit vremea pentru in-telectualii vesticii care clameazã cã sunt anti-rasiºti ºi dedicaþi drepturilor omului, sãsusþinã pe aceºti dizidenþi. A face astfel,necesitã ca noi sã adoptãm un standard uni-versal al drepturilor omului ºi sã abandonãmloialitatea noastrã faþã de relativismulmulticultural, care justificã, ba uneori chiarromanþeazã, barbarismul islamist indigen,terorismul totalitar ºi persecuþia femeilor, aminoritãþilor religioase ºi a intelectualilor.Refuzul nostru barbar de a judeca între civi-lizaþie ºi barbarism, ºi între raþionalismul ilu-minat ºi fundamentalismul teocratic, peri-cliteazã ºi condamnã victimele tiranieiislamice.


CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::Noemi Reckert,

Alexandru Kohn,

Ionel Schlesinger.

Imagine ºitehnoredactare:

Anca PãscuþiuTipar:Promun

Telefon0040/257/[email protected]

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

Planurile de atentate, dejucatesau eºuate, din ultimele zile, aureprezentat un nou avertizmentpentru Vest privind faptul cãjihadul islamic este un pericol realºi global. Numeroºi istorici,analiºti, scriitori ºi gazetari tragde ani de zile semnalul de alarmã,conform cãruia, în realitate,jihadul nu are nici o legãturã cuconflictul israeliano-palestinian,cu Irakul sau cu politica externã aVestului

La auzul ºtirilor privind aten-tatele, vesticii se întreabã pe dreptcuvânt: „De ce ne urãsc într-atât?”Conform mediei liberale ºi eliteipolitice de stânga, rãspunsul tre-buie cãutat în conflictul israelo-palestinian, în invazia din Irak ºiîn politica externã a Vestului, înspecial în cea a SUA ºi a aliaþilorsãi. În schimb, conform istori-cilor, publiciºtilor, analiºtilor ºi acredincioºilor ce se opun islamu-lui-ºi în consecinþã supuºi unorpersecuþii nemiloase-origineaproblemei se ascunde în teologiamusulmanã.

Acest fapt e întãrit ºi de cãtreinterviul acordat ziarului britanic„Observer” de cãtre Hassan Butt,

fost membru al organizaþiei ex-tremiste musulmane „Muhadji-

run”, dizolvate de câþiva ani. Re-ferindu-se la trecutul sãu radical,acesta declara: „Îmi amintesc cebine ne-am distrat când la televi-zor cineva a declarat cã singuracauzã a atentatelor de la NewYork, Madrid ºi Londra a fostpolitica externã a Vestului. Prinfaptul cã a dat vina pe propriulguvern, a dat apã la moara propa-gandei noastre. Ceeace însã e ºimai important: astfel s-a pututevita ca adevãrata forþã motrice aagresiunii, care nu este alta decâtteologia islamicã, sã devinã obiectal investigaþiilor critice”. Cu altecuvinte, conform lui Butt, jihadulnu este provocat de fapteleVestului, ci este generat de cãtreeducaþia islamistã.

Conform istoricului Bat Yeor,indicarea înfiinþãrii sau sprijiniriistatului Israel precum ºi aasupririi palestinienilor ca fiinddeclanºatoare a jihadului, este omotivaþie inventatã. Israelul a luatfiinþã doar în 1948, pe cândjihadul are un trecut multisecular.

Unul din principalele þeluri alemusulmanilor este reînfiinþareacalifatului islamic, care a asiguratunitatea spiritualã ºi politicã a te-ritoriilor musulmane precum ºiexpansiunea agresivã a islamuluitimp de treisprezece secole. Jiha-diºtii considerã cã izvorul prob-lemelor lor este lichidarea din1924 a califatului; întãrirea influ-enþei vestice, divizarea, „înmuie-rea” respectãrii legilor islamului,toate-toate se pot deduce dinaceasta. Pentru ei, înfiinþarea cali-fatului este importantã ºi din per-spectiva regulii cã doar califul aredreptul sã ordone jihadul ofensiv,iar pânã la existenþa acestuia sepoate desfãºura doar jihad defen-

siv. Din pãcate, în ziua de azi,orice acþiune se „justificã” cafiind jihad defensiv.

Cu toate acestea, unele per-sonalitãþi, ca de exemplu KenLivingstone, primarul general alLondrei, continuã sã afirmeneclintit: „Conform datelor ser-viciilor secrete, principalul mobilal acþiunilor tinerilor musulmanideziluzionaþi este Irakul”. Fostulterorist mai sus amintit a reacþio-nat la aceastã afirmaþie pe co-loanele lui „Observer” astfel:„Dacã aº mai fi membru al orga-nizaþiei, aº muri de râs. Deºi eadevãrat cã mulþi extremiºti bri-tanici se simt frustraþi pentru fap-tul cã în lume mor musulmani, pemine ºi pe tovarãºii mei m-amânat spre violenþã conºtiinþafaptului cã luptãm pentru înfi-inþarea unui stat revoluþionar, careîn final ar aduce pe pãmânt ade-vãrul islamic”. Conform lui Li-vingstone, musulmanii joacã unrol util ºi activ în realizarea „soci-etãþii multiculturale”. În schimb,mulþi analiºti avertizeazã asuprafaptului cã exacerbarea multicul-turalismului poate deveni pieireaEuropei. Din pãcate, în zilelenoastre, multiculturalismul dinEuropa de dupã rãzboi, încãrcatde conþinut pozitiv, este confiscatde un program politic. Conformunui ziar norvegian, dupã prã-buºirea comunismului, numeroºifoºti activiºti de extremã stângaau aderat la organizaþia antirasistã„SOS Rasisme”. Mulþi au gãsit înacest ideal continuarea comunis-mului: deºi nu mai poate fi vorbade egalitate economicã, se poatevorbi mãcar de egalitatea cul-turilor. În acelaº timp, pe cei con-

form cãrora culturile care descon-siderã viaþa omeneascã nu pot fiasemuite cu civilizaþiile vestice, îideclarã automat rasiºti. Stânganorvegianã foloseºte mai nouexpresia de „rasism de tip nou”, ºiacuzã imediat de „islamofobie” pecei ce îndrãznesc sã critice isla-mul.

Conform lui Bat Yeor, mulþi-mile de imigranþi nemulþumiþi ºideseori fãrã lucru vin de minunepentru stânga vesticã, deoareceînlocuiesc cu succes vidul rãmasdupã proletariat: „Stânga folo-seºte pe imigranþi pentru dis-trugerea valorilor tradiþionaleiudeo-creºtine, într-o Europãinfectatã cu antisemitism ºislãbitã demografic. Multicultura-lismul a devenit în Europa funda-mentul antisemitismului, anti-americasnismului, a adulãriifanatice a palestinienilor, a rela-tivismului moral ºi a pierderii deidentitate. Este prezent ºi în uneleuniversitãþi, unde studenþii ºi pro-fesorii desfãºoarã un jihad cultu-ral împotriva valorilor vestice.Jihadul cultural, cu elementelesale antisemite, antiamericane ºiantivestice se desfãºoarã în limi-tele multiculturalismului. Astfel,

multiculturalismul devine instru-mentul de sabotare a modului degândire occidental, având dreptscop forþarea acceptãrii perspec-tivei istorice ºi a gândirii teolo-gice a islamului”. Conform luiYeor, prin revizia cãrþilor de isto-rie europene, se acrediteazã „mi-tul andaluzian”, conform cãruiamusulmanii, evreii ºi creºtinii autrãit alãturi în pace sub dominaþiaumanistã musulmanã. Politicieniºi profesori analizeazã modul încare islamul a contribuit la dez-voltarea ºtiinþificã ºi artisticã acivilizaþiei vestice. Din pãcate, nuse reþine faptul cã în Andaluziaguverna ªaria (legea islamicã),ceeace pune sub semnul întrebãriimitul respectiv. Yeor avertizeazã:în timp ce jihadul se desfãºoarãpe multiple fronturi, europenii secomportã deja ca „Dhimmi”-po-poare subjugate-, care trebuiausã plãteascã pentru a fi în sigu-ranþã. Conform legilor islamice,popoarele subjugate nu au drep-tul sã-l critice pe Mohamed sauislamul. Din declaraþiile a nu-meroºi politicieni europeni trans-pare acest comportament. Europanu observã în ce direcþie seîndreaptã.

Jihadul cultural-Extras din publicaþia „Hetek”-

ESTE RASIST SÃ CONDAMNI FANATISMUL?Phyllis Chesler, profesor emerit de psihologie la City University, New York -Articol din “Times Online, martie 2007-


Când te-ai nãscut, tu ai plâns ºi toþi cei din jurul tãu au zâmbit. Trãieºte-þi viaþa astfel, încât, atunci când vei muri, tu sã fii singurul

care va zâmbi ºi toþi cei din jurul tãu sã plângã.

Nu lua viaþa prea în serios, oricum nu vei ieºi viu din ea!

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

Sacrificiul lui AdamDupã ce Adam a fost creat, el stãtea

singur în Eden. Desigur, ºtiind cã nu erabine pentru Adamsã fie doar cu elînsuºi, Domnul acoborât sã-l vi-ziteze. “Adam”, aspus El, “Eu amun plan ca sã tefac mult, multmai fericit. Îþi voida pe cineva, unajutor, cineva caresã-þi îndeplineas-

cã toate nevoile ºi dorinþele. Cineva careva fi credincios, iubitor ºi obedient.Cineva care te va face sã te simþi minunatîn fiecare zi din viaþa ta”. Adam a fostbuimãcit. „Asta sunã incredibil!”. „Da,aºa este”, rãspunse Domnul.”Dar asta nupoate veni gratis. De fapt, este ceva atât despecial, încât te va costa un braþ ºi unpicior”. „E un preþ cam mare de plãtit”,spuse Adam. „Ce pot primi pentru ocoastã?”

Diferenþa- Un DAR este atunci când cel care

primeºte spune: “Mulþumesc!”, iar celcare dã spune:“Sã nu mai vor-bim despre asta!”.O MITÃ esteatunci când celcare dã spune:“Mulþumesc!”, iarcel care primeºtespune: “Sã nu mai vorbim despre asta!”.

Vorbe înþelepteOamenii sunt singuratici deoarece ei

clãdesc ziduri în loc de poduri.Fericirea o gãsesc cei care se strãduie

sã facã pe alþii fericiþi.Florile zilelor de mâine sunt în sem-

inþele de astãzi. Patru lucruri nu se pot întoarce: cuvân-

tul spus, arcul lansat, viaþa din trecut ºioportunitãþile neglijate.

A face nimic este cel mai obositorlucru din lume, deoarece este imposibil sãfaci pauzã.

Cel ce-ºi pãstreazã capacitatea sã vadãfrumosul nu îmbãtrâneºte niciodatã.

Încetaþi sã daþi indicaþii. Spuneþi doar:“Urmaþi-mã”.

Tinerii îºi astupã urechile la sfaturiletale, dar îºi deschid ochii la exemplul tãu.

Dacã nu poþi avea ce doreºti, schimbã-þi gândul.

Cei ce nu se considerã ca fiind o puntece leagã trecutul de viitor, nu-ºi realizeazãdatoria cãtre lume.

Nu fã nimic ceeace într-o zi vei vrea sãuiþi. Dumnezeu poate sã te ierte, dar nu tepoate face sã uiþi.

Oamenii pot uita ce ai spus ºi ce aifãcut, dar nu vor uita niciodatã cum i-aifãcut sã se simtã.

Minþile ilustre discutã idei, inteligen-þele medii discutã evenimente, iar minþilereduse îi discutã pe alþii.

Unii oameni vorbesc din experienþã,alþii, din experienþã, nu vorbesc!

Oamenii suflã în lumânãrile altora,doar ca sã fie vãzutã mica lor luminiþã!

Persoanele care nu se rãzgândescniciodatã, gândesc de obicei foarte puþin.

Nu ºtiu care este cheia succesului, darºtiu precis care este cheia eºecurilor:încercarea de a face pe placul tuturor.

Uneori plãtim mult mai mult pentrulucrurile pe care le primim pe gratis.

Când o femeie nu vorbeºte, sã n-oîntrerupi pentru nimic in lume.

Ce schimbãm?Dacã tu ai un mãr

ºi eu am un mãr ºifacem schimb demere... fiecare dintrenoi are câte un mãr.Dacã tu ai o idee ºi euam o idee… ºi facemschimb de idei...fiecare are acum douãidei. George Bernard Shaw

Originea cuvintelor…Cuvântul “cimitir” vine din grecescul

“koimetirion” care înseamnã “dormitor”.

In rãzboiul civil din SUA, dupã fiecarebãtãlie se afiºau liste cu rãniþii ºi morþii.Când armata nu avea pierderi, se afiºa “0killed” (0 morþi). De acolo provine expre-sia O.K.

Când englezii auajuns în Australia, auvãzut un animal ciudatcare sãrea prin pãduri.Au chemat un bãºtinaºsi l-au întrebat, prinsemne, ce animal eraacela. Cum bãºtinaºulrepeta “kan ghu ru” eiau adoptat acel numepentru animal. Dupã

mult timp, cercetãtorii au constatat cãbãºtinaºul de fapt spunea “nu înþeleg”!

La medicÎnaintea unei operaþii, chirurgul îºi

întreabã pacientul: - Ce vârstã aveþi? - Peste o lunã voi împlini 40 de ani. - Îmi place optimismul dumneavoas-

trã!

Înaintea anes-teziei, pacientul îlîntreabã pe doc-torul chirurg:

-Domnule doc-tor, ce ºanse am?

-Fac operaþiaasta a suta oarã!

-Oh, atuncisunt liniºtit!

-E ºi normal! Odatã ºi-odatã trebuiesã-mi reuºeascã!

-Domnule doctor, când nu ai pacienþi,ce faci ?

-Omor timpul!

-Doctore, ce sã fac, nu pot nici sã beauºi nici sã mãnânc!

-Pe scumpetea asta, trebuie sã fiþifericitã, stimatã doamnã!

-Domnule doctor, am venit sã mã aju-taþi ºi pe mine. Am încercat tot felul demedicamente, dar nu am reuºit sã rãmânînsãrcinatã !

-Staþi, doamnã, s-o luãm metodic.Poate e o chestiune de ereditate. Mamadumneavoastrã a avut copii?

Ea ºi ElUn bancher dis-

cutã cu prietenulsãu:

- Îþi închipui,m-am îndrãgostit! Eaare 20 de ani, eu 65!

Ce crezi, ºanse-le mele vor creºtedacã îi voi spune cãam 50?

- ªansele tale vor creºte dacã îi veispune cã ai 80!

Judecãtorul întreabã martora:- Sunteþi cãsãtoritã?Ea ofteazã. Judecãtorul dicteazã gre-

fierei: - Nu e cãsãtoritã.Apoi întreabã martorul:- Sunteþi cãsãtorit?Martorul ofteazã. Judecãtorul dic-

teazã:- Cãsãtorit!

Soþul ºi soþia se ceartã. În final, soþiaspune :

-Tu ai câºtigat. Azi tu ai ultimulcuvânt. Cere-þi scuze!

-Groaznic! –spune la bal soþul. Ceimai mari idioþi au cele mai frumoasesoþii !

-Linguºitorule! - spuse ea îmbrãþi-ºându-l.

Ipohondrie-Doctore, nevasta

mã înºealã pe rupte ºitotuºi nu îmi apar niciun fel de coarne.Uitaþi-vã si dvs, netedca’n palmã ...

-Nu vã faceþi pro-bleme, chestia cu coarnele e numai ovorbã, nu existã cu adevãrat.

-Uf, mi-aþi luat o piatrã de pe inimã,credeam cã am lipsã de calciu...

ParlamentariiUn parlamentar iese agale din sala de

sedinþe, se întâl-neºte cu un colegdin opoziþie, carese plimba pe hol,ºi-l întreabã ºoptit:

- Nici tu n-aisomn?

Un parlamentar devine subiectul uneianchete; respectivul “economisise” înnumai trei ani peste cinci milioane dedolari.

- ªi?- ªi ceilalþi parlamentari erau curioºi

sã ºtie de ce a durat atâta!

Noi ºi rabiniiO societate filantropicã dorea sã-l

câºtige pe rabin pentru a-i ajuta încorectarea inechitãþilor sociale. „Bine”,spuse rabinul, „sunt de acord sã colaborezcu voi. O sã împãrþim munca: voi îilãmuriþi pe cei bogaþi sã dãruiascã, iar euîi lãmuresc pe cei sãraci sã accepte!”

-Rabbi, e permis sã omori unpãduche?

-Nu e permis.-Dar un purice?-Asta da.-De ce pe unul se poate ºi pe altul nu?-Deoarece pãduchele rãmâne ºi pentru

a doua zi, pe când purecele sare!

Bãiatul rabinului se converteºte lacreºtinism. Cineva îi reproºeazã:

-Cum ai putut permite ca fiul tãu sãdevinã creºtin? Ce o sã-I spui Domnului,dacã te trage la rãspundere?

-O sã-i spun: Doamne, dar bãiatul tãu?

Rabinul aude îngrozit cã un evreu amurit de foame. –Un evreu nu poate sãmoarã de foame!-a strigat el, supãrat. –Dece nu a venit la noi ºi de ce nu a cerut depomanã? –Deoarece i-a fost ruºine,rabine. –Pãi nu am afirmat eu cã un evreunu moare de foame-constatã rabinul.-Niciacesta nu a murit de foame ci de mândrie!

La ora de religie, rabinul îl întreabã peSami, cât e ceasul? –Unsprezece fãrãzece. –Eºti un mãgar, stai jos. Mauriþiu,spune tu, cât e ceasul? –Zece ºi cincizeci!–Deºtept! Þineþi minte, niciodatã nuputem ºti ce va urma, doar ceeace a trecut!

-Rabbi, spune cum se poate cã, atuncicând apelezi la unul sãrac, acela te ajutã,pe când dacã apelezi la unul bogat acelanici nu te bagã în seamã. Înþeleptul rabinîi rãspunde: -Treci la fereastrã, uitã-teafarã. Ce vezi? –Vãd strada, cu oamenitrebãluind, cu animale, cu vehicole.–Acum treci la oglindã. Ce vezi? –Numaipe mine. –Vezi, ºi geamul e sticlã, ºioglinda e sticlã, doar cã pe spate are unstrat subþire de argint. Dar acest strat edeja suficient ca omul sã nu mai vadãnimic, decât pe sine însuºi.

Tânãrul Kohn îi cere sfatul rabinului,sã se însoare sau nu. –Fã cum vrei–rãspunde rabinul- dar vei regreta ambelehotãrâri!

Toatã noaptea nu am putut dormi dincauza predicii tale –îi spune Kohn rabinu-lui. –A avut un efect aºa de adânc ºicutremurãtoro asupra ta? –O, nu, am ador-mit la ea. ªi dacã eu dorm în timpul zilei,nicicum nu mai reuºesc sã adorm seara.

Un cocoºat se plânge rabinului: -Rabbi, tu în fiecare sâmbãtã predici la sin-agogã cã tot ce a creat Dumnezeu este per-fect. Uitã-te la mine! Rabinul se uitã atentla el, ºi nu înþelege: -De ce? Pãi nu eºtiperfect cocoºat?

A înþeles aluzia?Un tânãr invitã o tânãrã la dans:- Domniºoarã, se poate?...- Desigur, dar mai întâi sã dansãm!

pag. 4 Nihil sine Deo sau „Nimic nu este...

Documents

Transcript of pag. 4 Nihil sine Deo sau „Nimic nu este...