Arin este numele comun al unui gen de plante - Alnus din familia Beluacea, fiind inrudit cu mesteacanul (Betula), alunul (Corylus) si carpenul (Carpinus). Genul cuprinde aproximativ 30 de specii, distribuite in zona temperata din ambele emisfere.

Creşte arborescent pe lângă pâraie, pe coastele abrupte şi umede, prin văi, în regiunea de câmpie, de dealuri si din etajul subalpin, unde formează arinişuri.

Genul alnus are in tara noastra trei reprezentanti:

1. Alnus glutinosa (arin negru)2. Alnus incana (arin alb)3. Alnus viridis (arin de munte)

Arinul are un rol important in ecosistem. Prin simbioza pe care o creaza cu Actinobacteria Frankiella alni contribuie la fixarea azotului atmosferic in sol. Frunzele cazatoare ale arinului constituind un bogat ingrasamant pentru toate speciile de plante care cresc in apropierea sa.

Arinul este o specie robusta cu o crestere rapida, fiind un bun pionier pentru solurile infertile, acide sau degradate. Plantat in perdele, constituie o protectie foarte eficienta impotriva vantului.

Lemnul arinului este utulizat in industria mobilei, in fabricarea instrumentelor muzicale (Fender and Jackson utilizeaza lemnul de arin pentru binecunoscutele lor chitare). Din lemnul de arin se produce un foarte bun carbune, utilizat in afumarea diferitelor sortimente de peste si carne.

Florile de arin sunt bogate in proteine, fiind in cazuri de supravietuire, o buna resursa. Coaja lui contine salicina, n\metabolizata in organism in acid salicilic, motiv pentru care unele triburi de indieni nord americani il utilizau pentru tratarea diferitelor inflamatii si iritatii.

Alnus glutinosa (arin negru)

Increngatura : MagnoliophytaClasa : MagnoliopsidaOrdinul : FagalesFamilia : BetulaceaeGenul : AlnusSpecia : Alnus glutinosa

Descriere : Creşte arborescent pe lângă pâraie şi prin văi, în regiunea de câmpie şi de dealuri, unde formează arinişuri. Frunzele sunt obovate sau subrotunde, la vârf emarginate, în tinereţe lipicioase. Are lemnul roşcat şi valoros pentru tâmplărie, mai ales ca furnir, pentru lucrări sub apă, fiind foarte rezistent, şi ca lemn de foc.

Denumire populara : arin negru

Alnus incana (arin alb)

Increngatura : MagnoliophytaClasa : MagnoliopsidaOrdinul : FagalesFamilia : BetulaceaeGenul : Alnus Specia : Alnus incana

Descriere : Este răspândit pe lângă pâraiele din regiunea montană şi deluroasă. Are frunzele ovat-eliptice, cu vârful ascuţit, iar pe faţa inferioară cenuşii şi tomentos-pubescente. Din cauza dimensiunilor mai mici şi a trunchiului mai subţire este mai puţin valoros.

Denumire populara : arin alb

Alnus viridis (arin de munte)

Increngatura : MagnoliophytaClasa : MagnoliopsidaOrdinul : FagalesFamilia : BetulaceaeGenul : Alnus Specia : Alnus viridis

Descriere : Creste arbustiv pe lângă torenţi şi pe coastele abrupte şi umede din etajul subalpin. Formează tufişuri prin care protejează solul contra eroziunii. Are frunzele mai mici şi verzi pe faţa inferioară.

Denumire populara : arin de munte

Arinul din Betulacee e un arbore căruia-i place mai mult pe malurile râurilor repezi de munte să steie or prin pădurile umede de la şes, unde a inspirat poetului naţional dulcele ghers, scos dintr-o inemă poate îndurerată şi nebună, dar scris cu o peană shogună: Peste vârfuri trece lună / Codru-şi bate frunza lin / Dintre ramuri de arin / Melancolic cornul sună... Arinul negru poate atinge şi 30 de metri înălţime (însă există şi un arin mai mic, alnus viridis), având o tulpină înfiptă bine în solul mustind de foste lavine, frunzele ovale şi dinţate pe margine, iar florile subt formă de rânse, mâţişori sau ameţi, ce atârnă de crengi ca nişte ciucurei cucuieţi, apărând primăvara f. devreme, înainte ca frunzele să dea semne c-ar avea de gând să irumpă din crenguţele ferme. Fructul arinului este o achenă, deci o sămânţă unică, vârâtă-n coaja-i maternă, însă deslipită de ea, întocmai ca aluna şi ghinda or mai degrabă ca nuca ►Perioada de recoltare: se recoltează scoarţa (coaja) de arin, singura care interesează fitoterapeutic (de altfel destul de puţin), operaţiunea făcându-se de regulă în perioada înfloririi sau înainte de aceasta, când planta şi-a făcut al sevelor plin ► Lemnul de arin e rezistent la apă şi se utilizează la confecţionarea de piloţi pentru morile acvatice, ghizduri şi fântâni trainice, fiind de asemenea căutat de sculptori, spre a-l ciopli cu mâinile lor măiestre şi harnice ►Scoarţa conţine materii colorante şi mult tanin, având deci proprietăţi astringente (te strânge la burtă, scăpânu-te de-al cufurelii chin).