APOSTOLUL - slineamt.ro · Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, la 19 februarie 2013, cu 312...

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XVIII, NR. 191http://apostolul.slineamt.ro se

ptembrie2016

RED.(continuare în pag. 2)

FEDERAŢIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT – ROMÂNIA

nceputul de an şcolar este un momentunic, cu o semnificaţie aparte, atât pen-tru copii şi elevi, pentru dascăli, dar şipentru ceilalţi salariaţi de care depindebuna funcţionare a unităţilor de învă -ţământ.

Din păcate, acest moment care artrebui să fie un moment de sărbătoare,

este umbrit, ca atâtea alte începuturi de anşcolar, de multitudinea de probleme cu care seconfruntă învăţământul românesc. Mulţi elevinu vor găsi pe bănci manualele şcolare; pro-gramele şcolare sunt în continuare supraîn -

cărcate şi rupte complet de realităţile dinRomânia; mii de unităţi de învăţământ nu auautorizaţii sanitare de funcţionare; salariile per-sonalului din învăţământ sunt umili toare. Şitoate acestea sunt cauzate de indiferenţa claseipolitice româneşti şi a guvernanţilor care, teo-retic au făcut din şcoala românească „prioritatenaţională”, dar faptic i-au întors spatele.

Este posibil ca astăzi, 12 septembrie 2016,politicienii să facă din nou promisiuni, anul2016 fiind an electoral. Cei care astăzi facpromisuni se întreabă oare cât mai poatefuncţiona învăţământul românesc în aceste

condiţii? Cât vor mai avea dascălii acestei ţăriputerea să-şi manifeste dăruirea şi pasiunea înnobila muncă pe care o desfăşoară, fără să fierăsplătiţi aşa cum merită pentru efortul depus?

Pentru ca toate aceste neajunsuri să fieînlăturate, fiecare salariat din învăţământ tre-buie să fie conştient că numai prin unitate sepoate înfăptui acest deziderat.

Acum, la început de an şcolar, doresc multăsănătate tuturor celor care slujesc învătământulromânesc.

Preşedinte, SIMION HANCESCU

ZiuaLimbii Române

este 28 de milioane de oameni din toatălumea vorbesc româneşte. Limba ro-mână se predă în şcoli din 43 de ţări şieste vorbită oficial în 20 de state în careexistă comunităţi mari de români. Este,de asemenea, limbă oficială sau admi-nistrativă în Uniunea Latină şi în Uni-unea Europeană. Româna este şi una

dintre cele cinci limbi în care se oficiază servi-cii religioase pe Muntele Athos.

Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, la 19februarie 2013, cu 312 voturi pentru, două îm-potrivă şi cinci abţineri, un proiect de lege, princare se instituie ziua de 31 august ca Ziua LimbiiRomâne. Legea a fost promulgată de preşedin-tele Traian Băsescu la 13 martie 2013 şi publi-cată în Monitorul Oficial la 19 martie 2013.

Propunerea legislativă a fost iniţiată în2011, când 166 de parlamentari din toate gru-purile politice au depus la Senat un proiect delege în care solicită proclamarea zilei de 31 au-gust drept Ziua Limbii Române.

Acesta a fost aprobat de Senat în şedinţadin 6 decembrie 2011, Camera Deputaţilor fiindCameră decizională.

În proiect se arată că Ziua Limbii Româneurmează să fie sărbătorită de către autorităţilepublice din România şi de către reprezentanţele

P

Mesajul Preşedintelui Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământadresat salariaţilor din învăţământ la începutul anului şcolar 2016 - 2017

Î

Toamna se numără problemele...l Interviu cu domnul Gabriel Ploscă,preşedintele Sindicatului Învăţământ

din judeţul Neamţ

Domnule Gabriel Ploscă, nu ne-am maivăzut de-o vară. De unde începem?

– Aş dori să pornesc de la mesajul deprotest de la 1 iunie, când peste 10.000 demembri de sindicat din toată ţara au contestatla Bucureşti prevederile proiectului ultimeiOrdonanţe de Urgenţă, nr. 20/2016, ce pro-mitea anumite majorări salariale şi corecţia

unei mulţimi de nedreptăţi şi inadvertenţe comise înretribuirea personalului din sistemul de învăţământ.Acţiunea a fost inutilă pentru că Guvernul Româneia aprobat, în data de 8 iunie 2016, Ordonanţa de Ur-genţă nr. 20, pentru modificarea şi completarea Or-donanţei de Urgenţă nr. 57/2015 care nu ţinea contde protestul şi revendicările noastre. Mai mult, Ho-tărârea de Guvern din 10 august 2016 pentru apro-barea Normelor metodologice de aplicare aprevederilor din Ordonanţa de Urgenţă nr. 20/2016privind salarizarea personalului plătit din fonduri pu-blice în anul 2016 perpetuează neajunsurile şi ne-dreptăţile sesizate de noi.

Astfel, în momentul de faţă, când a venit vre-mea aplicării acelei dispoziţii, din unităţile şcolarecurge un adevărat val de nemulţumiri: s-au creat

discriminări în rândul personalului nedidactic pentrucă există oameni care nu mai au aceleaşi venituri cala 1 august, după cum, pentru alţii, creşterile sala-riale au fost foarte mici sau inexistente. Conformnoilor normări, se observă că unele venituri scadprin diminuarea unor sporuri; bani care ar asigura oprezumtivă şi vagă creştere de venituri pentru alţicolegi. În fond nu e vorba de alţi bani alocaţi de Gu-vern, ci de aceeaşi bani zornăiţi ostentativ.

– Mult zgomot pentru nimic...– Ideea principală este că grilele de salarizare

din HG 582/2016 trebuie modificate de urgenţă.Prima noastră reacţie a fost să evaluăm şi să centra-lizăm nemulţumirile din teritoriu. În acelaşi timp, re-prezentanţii noştri la nivel naţional au discutat cuministrul Educaţiei pe această temă şi acesta a admiscă sunt şi anomalii în document. Se pare că unii auumblat la această grilă fără să consulte toţi parteneriişi s-a ajuns unde s-a ajuns. Dar faptul că se recunoscaceste greşeli ne fac să sperăm într-o îndreptare a lu-crurilor, în posibilitatea unui parteneriat direct şi sin-cer, într-un dialog social care să devină un fapt real.

– E un punct de vedere optimist...– Aproximativ. Deocamdată, în aşteptarea unor

noi negocieri la nivel naţional, încercăm şi noi aici,în Neamţ, să ne mobilizăm parlamentarii pentru ca,atunci când această Ordonanţă de Urgenţă va ajungeîn Parlament – probabil până în alegeri – ea să fieamendată conform revendicărilor noastre. Avempromisiuni din partea unor parlamentari că ne vorsprijini, dar trebuie să vedem ce-o să iasă la vot;vorba românească zice că socoteala de acasă nu seprea potriveşte cu cea din târg... Asta e problemaprincipală care ne preocupă acum şi sperăm să avemsorţi de izbândă.

– Şi problemele secundare?– Sunt cele specifice cu care ne confruntăm la

fiecare început de an. Printre ele, lipsa avizelor sa-nitare, care e o problemă la nivel naţional.

– Şi cu banii cum vă descurcaţi?– Se tot spune că alocaţiile bugetare sunt sufi-

ciente, dar nu e adevărat. Alocaţiile bugetare au fosttot timpul la cota de avarie şi aşa au să rămână lu-crurile până când cineva va înţelege că învăţământulchiar este o prioritate naţională.

–

A consemnat Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 2)

Eveniment

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

Piatra‐Neamţ – 585 de ani de atestare documentară

iatra-Neamţ este menţionat pentru prima oară în actul din 31 iulie1431, prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistriţa douăprisăci şi o „casă a lui Crăciun de la Piatra”. Aşezarea de la poalelePietricicăi s-a numit „Piatra”, până înanul 1859, când se adaugă cuvântul„Neamţ”. Completarea a fost necesară,pentru a deosebi oraşul de alte localităţi– numeroase la vremea respectivă – care

purtau numele de „Piatra”.În 1457, Ştefan cel Mare dă un hrisov din

Mănăstirea Bistriţa, prin care întăreşte daniafăcută de Alexandru cel Bun din 1431. TârgulPietrei avea un soltuz şi 12 pârgari (un fel deconsiliu comunal) şi pe actele oficiale se puneapecetea din vremea lui Ştefan cel Mare, carepurta inscripţia: „Această pecete a TârguluiPietrei de la Ştefan Vodă 7021”. Aşadar, Ceta-

tea de Piatră sau Cetatea Pietrei este una dintre cele mai vechi aşezări aleMoldovei, împreună cu Neamţul, Baia şi Trotuşul.

Dar cele mai semnificative mărturii din istoria îndepărtată a municipiuluise leagă de civilizaţia geto-dacică (pe înălţimile Bâtca Doamnei şi Cozla).Aici a existat un important centru politic, economic şi spiritual, menţionat în

secolul al II-lea de Ptolemeu, în lucrarea „În-dreptar geografic”: cele mai însemnate oraşedin Dacia sunt următoarele: Dacidava, Porolis-sum, Patridava, Petrodava.

29 iulie,Ziua Imnului Naţional al României

Interzis de regimul comunist timp deaproape o jumătate de secol (Pe de 15 noiembrie1987, în ziua revoltei de la Braşov, muncitoriide la uzinele de Autocamioane au cântat aceastămelodie fără întrerupere), „Deşteaptă-te, ro-mâne!” a fost ales, imediat după decembrie

P

septembrie 2016

iplomatice din străinătate, inclusiv de Insti-tutele Culturale ale României sau de alte in-stituţii româneşti din străinătate, prinorganizarea unor programe şi manifestăricultural-educative şi artistice cu caracterevocator sau ştiinţific, consacrate istorieilimbii române.

De asemenea, proiectul de lege prevedeaca în ziua de 31 august să fie arborat Drapelul Româ-niei, iar Societatea Română de Televiziune şi Socie-tatea Română de Radiodifuziune să reflecte, în cadrulprogramelor lor, manifestările dedicate acestei zile.

Ziua Limbii Române se sărbătoreşte în Repu-blica Moldova începând cu 31 august 1989, după ce,pe fundalul „perestroikăi” din fosta URSS şi în urmaMarii Adunări Naţionale de la 27 august 1989, fostulSoviet Suprem a decretat limba română ca limbă destat şi trecerea la grafia latină.

În timpul perioadei sovietice, populaţiei i se im-pusese să vorbească în „limba moldovenească” şi săutilizeze grafia chirilică. Rolul limbii române în ca-litate de limbă de stat a Republicii Moldova a fostconsfinţit şi în Declaraţia de independenţă adoptatăla 27 august 1991. Ulterior, însă, în Constituţia din1994 s-a statuat drept limbă de stat „limba moldo-venească”.

Anul acesta, cu prilejul Zilei Limbii Române,sărbătorită de românii de pretutindeni, PreşedinteleRepublicii Moldova, Nicolae Timofti, a precizat laAcademia de Ştiinţe din Chişinău că este român, aşacum sunt toţi cetăţenii Republicii Moldova. „În dis-cuţiile mele cu preşedinţii altor ţări am spusmereu că sunt de origine română, aşa cum au fostpărinţii, buneii mei şi toţi cei care trăiesc pe acestpământ. Îndemnul meu este să nu ne abatem dindrum şi să urmăm vectorul european de dezvol-tare”. De asemenea, Preşedintele Nicolae Timofti,a solicitat Parlamentului modificarea Articolului 13din Constituţia ţării astfel încât limba de stat să fielimba română, în baza unei decizii a Curţii Consti-tuţionale din 2013, subliniind că moldovenii sunt et-nici români.

În 2011, mai multe asociaţii şi organizaţii ro-mâneşti din Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Ucraina austabilit ziua de 31 august ca Zi a Limbi Române ur-mând ca, începând cu anul 2012, aceasta să fie săr-bătoare naţională. De asemenea, au cerutautorităţilor române decretarea Zilei Limbii Românepentru românii de pretutindeni.

ZiuaLimbii Române

(urmare din pag. 1)

d

Toamna se numără problemele...Se anunţă o rectificare bugetară. Vă puneţiîn ea speranţe reale?

– Dorim ca aceste rectificări să fie realeşi să rezolve măcar problema salarizării.Pentru că dacă guvernanţii nu vor face cevaîn sensul acesta, va trebui să forţăm noi lu-crurile, altminteri vor rămâne oamenii fărăsalariu. Şi lucrurile se repetă pentru că fon-

durile de salarii se calculează pe baza unor costuristandard nerealiste şi fiecare sfârşit de an calenda-ristic vine cu aceleaşi probleme...

– Altceva?– Se văd şi câteva lucruri bune în fapt şi la ori-

zont. Un prim pas în sensul debirocratizării învă-ţământului a fost făcut prin limitarea la şapte anumărului comisiilor din unităţile şcolare. Altesperanţe sunt legate de trecerea prin Parlament aStatutului nostru de Autoritate Publică, mai ales căelevii au dobândit unul. Iar statutul personaluluididactic este aproape sublim, dar lipseşte cu desă -vârşire. Am zis aproape pentru că e vorba doar deo anexă care există pe undeva pe lângă Legea1/2011. Pentru că tot am vorbit despre Statutul Ele-vului, trebuie să spun că noi, în urma a nenumăratediscuţii publice, am reuşit să scoatem foarte multeaberaţii din text. Se propusese chiar să se elaborezeo nouă Lege a Educaţiei pornindu-se de la aceststatut. De parcă n-ar ajunge cât e de proastă aceastălege şi ar trebui făcută şi mai proastă...

Mai există ceva probleme legate şi de concursulpentru directori pe care noi l-am dorit şi-l tot soli-cităm de vreo doi ani: perioada aleasă pentru des-făşurare se suprapune cu cea a începutului de anşcolar, cea mai grea din punct de vedere organiza-toric. Noi am încercat să schimbăm acest calendar(N.R: interviul a fost realizat pe data de 15 sept.)mutând data desfăşurării cu vreo două săptămâni.Au fost deja discuţii în Comisia de învăţământ dinSenat şi acum aşteptăm reacţia MECS.

– Cum e gândit acum, chiar miroase a depo-litizare?

– Dacă s-ar respecta întocmai ceea ce e pre-văzut în metodologia de desfăşurare, cred că ar fiun bun prilej pentru a depolitiza măcar o parte aacestui examen, unde sindicatele nu au decât rolde observator. Noutatea examenului constă în in-troducerea unei lucrări scrise cu subiect unic lanivel naţional, ceea ce mi se pare un pas înainte.Şi modalitatea de evaluare mi se pare mai com-pletă, deşi nu exclude în mod absolut toate subiec-tivităţile. Noi am propus – şi s-a aprobat – ca probade interviu să fie înregistrată, dar aceasta e o sabiecu două tăişuri: atât în avantajul eventualului con-testator, cât şi al comisiei.

– Ştiu că aţi avut şi alte iniţiative, şi alte pro-puneri care îşi aşteaptă soluţionarea...

– Încercăm de ceva vreme să promovăm nişteiniţiative care au plecat de la Federaţie către Par-lament. E vorba mai întâi de o iniţiativă plecată dinJudeţul Neamţ, o iniţiativă care se referă la condiţiaşi statutul Şcolilor profesionale. Ca să stimulămcopiii şi să le dăm şi celor din familii cu o situaţiematerială precară posibilitatea de a învăţa o mese-rie, am propus ca aceştia să primească masă şi casăgratis. Adică să aibă gratuit cămin şi cantină. Numi se pare mult, pentru că şi acum trăim cu nostal-gia meseriaşilor formidabili produşi de acest sis-tem. Este o idee agreată şi de domnul senator LiviuMarian Pop care sprijină şi promovează aceastăpropunere legislativă, aflată deocamdată, pe cir-cuit, în Camera Deputaţilor.

O altă iniţiativă a noastră, care în prezentadună sprijin parlamentar, este aceea ca manualulşcolar să devină bun de interes naţional. Aceastaar însemna ca editarea acestor manuale să fie fă-cută de Ministerul Educaţiei, într-o tipografie pro-prie, la o editură proprie. În momentul de faţă,după licitaţii, mai multe edituri se contestă reciprocşi, practic, se pierde timp pentru că sunt licitaţiicare trenează de ani de zile. Astfel apariţia manua-lelor se află într-o întârziere impardonabilă – înacest an, nici până acum copiii din clasa a IV-a nuau încă manuale.

S-a vorbit şi se tot vorbeşte despre curricu-lum. Acest curriculum trebuie să fie elaborat decei care lucrează la catedră, pentru că – orice s-arspune – avem printre noi cadre didactice foartebine pregătite şi cu rezultate foarte bune la cel maiînalt nivel internaţional. Ei trebuie chemaţi să lu-creze. Nu zic că nu trebuie ascultate şi ONG-urile,dar trebuie să dăm întâietate specialiştilor. Altmin-teri starea de confuzie se va perpetua şi v-a între-ţine în continuare un haos, care deja ne-a devenitfamiliar...

– Aveţi, în final, un mesaj şi pentru colegiinoştri?

– Toamna e frumoasă, dar pentru noi aducecele mai multe probleme... Avem nevoie de unitateşi solidaritate, avem nevoie ca membrii de sindicatsă fie alături de noi pentru că, până la urmă, ei re-prezintă puterea şi numai în acest mod avem sorţide izbândă, numai aşa vom reuşi să ne facem as-cultaţi. Le doresc colegilor mei, tuturor celor carelucrează în învăţământ să aibă un an bun cu bunerezultate, cu împliniri profesionale, cu bucurii şisatisfacţii din partea învăţăceilor. Şi, desigur, săaibă şi să avem – putere şi sănătate!

– Subscriu.

(urmare din pag. 1)

–

Şcoala nemţeană, la zi

APOSTOLUL Pag. 3


989, drept Imn Naţional al României, fiind consacrat prin Constituţiadin 1991. Alegerea şi proclamarea unei Zile a Imnului Naţional al Ro-mâniei a fost făcută de Parlament prin Legea nr. 99 din 26 mai 1998.

Imnul „Deşteaptă-te, române!” a fost intonat pentru prima oară pe29 iulie 1848, în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, de către un grupde tineri, în frunte cu Anton Pann, în faţa unui numeros auditoriu. Mo-mentul fusese precedat de citirea textului noii Constituţii, la origineaImnului Naţional aflându-se poemul patriotic „Un răsunet” de Andrei

Mureşanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului „Foaie pen-tru minte, inimă şi literatură”, pe o melodie culeasă de Anton Pann.

Conform Constituţiei României, Imnul Naţional este considerat simbolnaţional, alături de drapelul tricolor, stema ţării şi sigiliul statului.

„Mândri că suntem nemţeni”, la Târgu Neamţ

Şase ansambluri folclorice din judeţul Neamţ au evoluat vineri, 9 sep-tembrie, în Parcul Cetate din Târgu Neamţ, în cadrul evenimentului concurs„Mândri că suntem nemţeni”, organizat de Asociaţia „Ansamblul Ozana”, cusprijinul Consiliului Judeţean Neamţ.

Ansamblul Folclo-ric „Izvoarele Borcuţu-lui” – Borca, AnsamblulFolcloric „CodriiNeam ţului” – PiatraNeamţ, Ansamblul Fol-cloric „Sânzienele” –Tupilaţi, AnsamblulFolcloric „Brăduleţul” –Tazlău, Ansamblul Fol-cloric „Plai Moldove-nesc” – Roman şiAnsamblul Folcloric„Ţinutul Zimbrului” –Târgu Neamţ au încântat publicul cu frumuseţea şi autenticitatea cânteculuişi dansului, dar şi a costumelor populare, pe care le-au etalat în cadrul uneiparade desfăşurată pe traseul dintre Primăria Târgu Neamţ şi Parcul Cetate.

1

Irina NASTASIU(Continuare în pag. 4)

septembrie 2016

Of, iar în bănci!emnatarul rândurilor de faţă a învăţat săscrie pe tăbliţă de ardezie. Da, da, aţi cititbine! Dacă tableta se spărgea cumpăramalta cu doi lei de la prăvălia lui Leia, ne-gustoreasa cea cu clopoţel la uşă. NiciDomnul Purice, învăţătorul nostru de laŞcoala de băieţi Nr. 2 din Piatra- Neamţ nuera mai dotat. Folosea doar tabla, creta şi

cârpa. Buretele a apărut mai târziu. Ni s-a datverde la cerneală şi toc abia în clasa a treia, pevremea altui învăţat vestit, Bogdan, ce locuia pestrada Durăului. Astăzi, când trăim în deplină li-bertate şi democraţie, puştanul de primară, de obi-cei super răsfăţat de părinţi e uns cu toateşmecheriile sofisticate. Are în dotare: telefon, ta-bletă, laptop, reportofon... şi tastează la calculatorde la grădiniţă. Mai mult, noul Statut al elevilorîi acordă drepturi incredibile. Poate cere explicaţiişi profesorilor. De ce să vă amintesc toate astea?S-a finit vacanţa mare, elevii s-au întors în bănci,fără entuziasm prea mare.

Pe vremea lui bădia Dej, în anul de graţie '62,în Piatra Neamţ, la secţia de Învăţământ a Raio-nului „trăgeau sforile” inspectorii şcolari: Bontaş,Modan, Iacob şi mulţi alţii. Dumnezeu să-i odih-nească fiindcă au plecat. Unii erau calificaţi, alţiiaveau dosare politice „beton” şi le ajungeau. Afir-maţia „trăgeau sforile” nu-mi aparţine, de aceeaam pus-o în ghilimele. Aparţinea cadrelor didac-tice nemulţumite la fiecare început de an şcolar şide aceea cârcoteau. Nepotismul era în floare, caşi astăzi. Cu multe cincinale în urmă, absolvenţiide facultate mergeau la repartiţie într-un centruuniversitar: Iaşi, Cluj, Timişoara... acolo primeaurepartiţie guvernamentală şi se prezentau la post,chiar dacă deranjau necalificaţii. De acest drept,oferit de comunişti a beneficiat şi subsemnatul.Şi aşa am ajuns la catedră, după terminarea Isto-riei care pe atunci se făcea cinci ani. Deci, amprofitat de comunism. Recunosc.

Cum am aterizat în mediul rural m-am aco-modat la condiţii. La ţară, după deschiderea anu-lui şcolar la care erau prezenţi preşedinteleSfatului Popular, Preşedintele C.A.P-ului, direc-torul Căminului cultural şi inginerii agronomi, în-cepea practica agricolă. Care dura cât pofteaufactorii de răspundere din comună. Interesul eraunic: strângerea recoltei cu elevii, că ţărani ope-ratori nu prea existau. De multe ori practica seprelungea până în noiembrie şi evident se pierdeamaterie multă. Niciodată nu s-a recuperat. Astăzi,elevii nemţeni nu mai sunt scoşi la munci agri-cole. Nu-i mai vezi la Ciritei sădind meri. Para-doxal, nu mai ajung nici la şcoală. Suntpermanent nemulţumiţi, plictisiţi şi dornici de

ducă în zările de farmec pline. Vor „o ţară caafară” dar ei nu fac nimic. Poate şi Educaţia de as-tăzi are altă înfăţişare. 5% dintre absolvenţii de fa-cultăţi sunt şomeri. La întâlnirile cu angajatorii li sespune că nu au experienţă, iar voluntariatul nu-i în-curajat pentru că e multă scriptologie, ca să vezi!

Poate şi rezistenţa la schimbare i-a năucit peelevi. Când şcolarii ordonaţi au văzut că se re-nunţă la uniforme, numărul matricol şi chipiu, auînţeles prin democraţie dreptul de a face orice. Şiau făcut tot felul de nebunii. Isprăvile lor au de-păşit orice înţelegere. Când i-au văzut şi pe das-căli făcând greve au rămas total descumpăniţi.Apropo, mai ştiţi cum se organiza o serbare de în-ceput de an şcolar pe vremea României multila-teral dezvoltate?

De obicei serbarea se desfăşura în curtea şco-lii sub catargul pionieresc pe care flutura drapelul.Elevii strânşi la „pachet” în careu îl urmăreau pediriginte când să aplaude. Prezidiul era o masălungă acoperită cu pânză roşie şi flori, multe flori.La ora H apăreau actorii momentului: directorul„plin”, adjunctul, delegatul inspectoratului şcolar,un funcţionar de la...

Primul care tămâia PCR era directorul titular,care mulţumea pe această cale promovarea sa încin. Despre „grija părintească” faţă de elevi a par-tidului vorbeau şi următorii, aşa cum era ordin „desus”. Când se plictiseau de „clămpănit aiurea” in-troduceau kinderi în şcoală. Deşi au trecut 26 deani de la Revoluţie în Educaţie lucrurile nu s-auaşezat. Motivul? Nu avem conducători de cursălungă, de calibru ca Spiru Haret. Am dreptate?

Dumitru RUSU

Premii pentru nota 10otrivit unei hotărâri adoptate de Guvern pe 31 august, în semn de apreciere faţă de performanţelerealizate, absolvenţii care au obţinut media 10 la Evaluarea naţională şi la examenul de Baca-laureat vor primi stimulente financiare.

Acestea sunt în valoare de 1.000 de lei pentru fiecare absolvent care a obţinut media 10 laEvaluarea naţională pentru clasa a VIII-a, respectiv de 3.000 de lei pentru fiecare absolvent deliceu care a obţinut media 10 la examenul naţional de Bacalaureat 2016.

În acest an, trei elevi din judeţul Neamţ vor fi premiaţi: Miruna Mihaela Ignat, de la ColegiulNaţional „Roman-Vodă” din Roman, care a obţinut media 10 la Evaluarea naţională, Laura-Mi-

haela Gheoldan şi Corina Hetea, ambele de la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, careau obţinut media 10 la Bacalaureat.

„Susţinerea tinerilor capabili de performanţe şcolare înalte reprezintă o parte integrantă a politiciloreducaţionale promovate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice. În anul 2016, unnumăr de 86 de absolvenţi de clasa a XII-a au obţinut media 10 la examenul de Bacalaureat, sesiuneaiunie-iulie 2016, iar 253 de absolvenţi de clasa a VIII-a au obţinut media 10 la Evaluarea naţională”,precizează un comunicat al Guvernului. (RED.)

P

BACALAUREAT, 2016l Rezultate în Neamț

ezultatele examenului de Bacalaureat, se-siunea august-septembrie 2016, înainteacontestaţiilor, situează Neamţul cam la ju-mătatea clasamentului naţional. Ele arată cădin totalul celor 938 candidaţi înscrişi încele trei centre de examen din judeţ, 167 auabsentat, iar din cei 771 candidaţi prezenţiunul a fost eliminat, iar 519 respinşi din

cauza mediei sub 6. Au promovat 251 candidaţi,din care 206 cu medii între 6 şi 6,99, 34 cu mediiîntre 7 şi 7,99, alţi opt cu medii între 8 şi 8,99 şitrei cu medii între 9 şi 9,99. Cea mai mare mediela Bac-ul de toamnă este 9,56, obţinută de o ab-solventă de la Târgu Neamţ.

l Rezultate la nivel naţionalRezultatele finale înregistrate în sesiunea au-

gust-septembrie a examenului naţional de Baca-laureat 2016, după soluţionarea contestaţiilor,indică o rată de promovare de 25,7%, în creşterecu 1,7% faţă de rata de promovare generată de re-zultatele iniţiale (24%).

Au fost depuse 11.118 contestaţii: la proba E (a)– 3.792 de contestaţii, la proba E (b) – 125 de con-testaţii, la proba E (c) – 3.141 de contestaţii, la probaE (d) – 1.583 de contestaţii. În medie, rata de admi-tere a contestaţiilor la cele patru probe este de 41%.

După soluţionarea contestaţiilor s-au consemnatrate de promovare peste 35% în judeţele Alba (36,89%)şi Caraş-Severin (35,60%). Judeţele cu o rată de reu-şită sub 20% sunt Ilfov (14,14%), Gorj (16,74%),Giurgiu (17,74%). În Capitală, rata finală de promovareeste de 21,94%. (Sursa: Comunicat MEC). (RED)

RS

Arte şi Meserii

APOSTOLULPag. 4

ele mai apreciate au fost ansamblurile fol-clorice „Izvoarele Borcuţului” – Borca(locul I), Ansamblul Folcloric „ŢinutulZimbrului” – Târgu Neamţ (locul II) şi An-samblul Folcloric „Plai Moldovenesc” –Roman (locul III).

Manifestarea este parte a proiectului„Portul tradiţional nemţean în inimile tine-

rilor”, proiect implementat în perioada mai – sep-tembrie 2016.

Festivalul Internaţional al MuziciiMecanice, la Târgu Neamţ

Festivalul Internaţional al Muzicii Mecanicea ajuns duminică, 11 septembrie, la Târgu Neamţ,unde a avut loc „Caravana Muzicii Mecanice”,eveniment organizat în cadrul Zilelor Oraşului.

Ajuns anul acesta la cea de-a 10-a ediţie, Festivalula fost organizat de Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii „Şte-fan Procopiu” din cadrul Complexului Muzeal Na-ţional „Moldova” Iaşi, în perioada 9-11septembrie, parteneri ai evenimentului fiind Con-siliul Judeţean Iaşi, Direcţia Judeţeană pentru Cul-tură Iaşi, Primăria Iaşi, Centrul Cultural GermanIaşi, Casa Culturii „Ion Creangă” şi PrimăriaTârgu Neamţ, Palas Iaşi, Asociaţia DIG, Filarmo-nica de Stat „Moldova” Iaşi şi Asociaţia „Cres-cendo International”.

Timp de trei zile, 10 FIMM a oferit publiculuiun program atractiv, care a cuprins expoziţii de au-tomate muzicale şi valori de patrimoniu tehnic,spectacole ale flaşnetarilor, concerte, dans, anima-ţie, proiecţii video, workshop pentru specialişti.

Festivalul s-a bucurat de o participare presti-gioasă din România, dar şi din ţări precum: Aus-tria, Franţa, Germania, Cehia, Slovenia, Ungaria,Republica Moldova.

C

(urmare din pag. 3)


septembrie 2016

Orizonturi şi frontiereîn managementul competenţelor

ucrarea doamnei Daniela Nistor, Orizonturi şi frontiere în ma-nagementul competenţelor, apărută la Editura Presa UniversitarăClujeană, Cluj-Napoca, 2016, aduce o reală contribuţie sistemu-lui de management educaţional actual.

Un titlu mai mult decât sugestiv: orizonturi deoarece raţiu-nea caută noi oportunităţi în viitor, prin prisma prezentului, fron-tiere întrucât există permanenta încercare de a desăvârşi propriul

eu într-o societate a schimbărilor. Tema este abordată între „orizontulde astăzi” şi „frontierele de mâine”, configurând noi direcţii de cercetareprin promovarea culturii competenţelor în organizaţiile şcolare, fiind oproiecţie a unei realităţi în continuă transformare.

Lucrarea a apărut din necesitatea oferirii unei perspective globaleasupra managementului competenţelor transversale ale elevilor proiec-tate pe patru dimensiuni prezentate în cuprinsul cărţii.

Cuprinzând 300 de pagini, cartea este structurată în patru capitole(Competenţe şi universul educaţiei, Metodologia cercetării, Prelucra-rea rezultatelor cercetării. Analize, interpretări, comentarii, Reconsi-derări conceptuale şi propuneri), cărora li se adaugă numeroase anexe(Competenţe-cheie europene, chestionare aplicate elevilor şi cadrelordidactice, evaluarea competenţelor, rezultate ale focus-grupurilor etc.),prezentându-se ca un tot unitar în ceea ce priveşte abordarea tematicii.

Pornind de la premisa conform că-reia, formarea şi dezvoltarea competen-ţelor constituie un proces dinamic,continuu, cu o structură configurată ver-tical şi orizontal, al cărui managementtinde să treacă de la profesor la elev, cer-cetarea doamnei Daniela Nistor focali-zează o perspectivă globală amanagementului competenţelor elevuluidin ciclul superior al liceului.

Convinsă de faptul că educaţia re-prezintă o retrospectivă a răspunsurilornoastre ce generează noi întrebări, autoa-rea acceptă faptul că acţiunea în spiritulschimbărilor constituie o necesitate. Înacelaşi timp, dimensiunile în timp şi spaţiu pe care ni le construiescschimbările coincid cu sistemul propriu de valori. În ce măsură factoriiimplicaţi îşi asumă consecinţele, rezultatele obţinute şi contribuie laîmbunătăţirea lor, sunt câteva întrebări la care autoarea încearcă să ofererăspunsuri.

Concluzionând sumara prezentare, recomandăm studiul doamneiNistor tuturor celor interesaţi de formarea în chip real a competenţelortransversale la elevii de liceu tehnologic şi nu numai.

Dr. Mihai FLOROAIA

Romanicul ca pre‐Romantica o ilustrare a curbospirala-jului cosmic, abiotic, bioticsau alterexistenţial, pe care îlposedă Universul în fiinţareasa, putem exemplifica prinacea succesiune aproape bi-nară a stilurilor plastice, darmai ales, în arhitectură, prin

reluarea unor viziuni anterioare, ce

pregătesc, parcă, un stil ulterior, caresă nu aibă în el un ex abrupto total.Unele sunt alăturate (evolutive), al-tele, anticipative (revolutive).

Să ne oprim, deocamdată, larudenia Romanico-Romantică, sti-listic şi nu lingvistic, poposirilenoastre fiind făcute la zidirile carac-teristice, aflate, mai ales, în VestulEuropei şi făurite în aceste douăformule. Ne vor interesa, nu atâtînăl ţările lor materiale, cât rezonan-ţele sufleteşti trăite, mai ales, atunci,când fiinţele umane se aflau sau segăsesc în preajma lor.

Multe sunt în stare de ruină,sau, mai târziu, refăcute. Oare întot-deauna ruina a însemnat simbolultrecerii timpului, a vieţii, a trăiriloroptime, a apropierii amurgurilor?Şi romantismul, cu algoritmul său

de scurtime, a dorit mereu oprireatimpului pe loc. A fost un tempo,ostil nu lui a mai fi altfel, ci unui atot fi la fel. La ambele, atributul detimp are două dimensiuni contra-dictorii; se preferă a fi etern şi nes-chimbabil, dar e dorită şi o moarteadolescentină, sosită după un seg-ment de viaţă, arhibogat în fapte.Un Romanic şi un Romantic care,tocmai prin acest destin, aflat parcăîn afara istoriei, rămân atât de ade-rente la Arte. Iar arhitecturile cores-punzătoare, se constituie în simbo -lul lor.

Dintre toate stilurile, ele douăiubesc singurătatea, nu numai prinretragerea de tumult, ci şi prin am-bientul vegetal, dorind a exista pe oplanetă numai muntos-silvană, cunumai clorofilă şi fără protoplasmă.O penumbră izolatoare, dată de co-drii şi de nopţile cu lună. Soliditateîn zidiri şi cu deschideri mici însprepădure. De unde şi tăcerile noc-turne, cu poduri ridicate la sonor şidoar poieni neştiute, de imaginări şigânduri creative. Se vrea doarmâine şi altfel, pe când tot ce a fostmai înainte se îmbracă în legendă şiireal. Şi, dacă şi Arhitectura e pre-zentă, ea este defensivă, fie de oa-meni îmbrăcaţi în zale, fie de altezale, ce ascund prea multe gânduri.

Realul e o fata morgana, carenu fuge de acei ce-l au ca viziune,ci invers, singuraticii se retrag dincalea sa. O altă apărare zidită, fiedin zidire groasă, fie dintr-o la felde groasă izolare, de care, dacă ci-neva se apropie, îl îndepărtăm pe elde noi şi pe noi de ei.

Catedralele şi cetăţile romaniceca şi castelele şi căsuţele romantice,prin soliditatea primelor sau singu-rătatea ce o au celelalte, te îmbieparcă să nu mergi mai departe, ci sărămâi în umbră, spre a le privi de ladistanţă şi a te întreba, la fel de sin-guratic, oare, dincolo, este cineva,un altceva?

Gheorghe A. M. CIOBANU

L

C

Cogito, ergo sum

APOSTOLUL Pag. 5

A VII‐a ediţie a Taberei de la Nemţişor80 de tineri, membri ai Asociaţiei Tineretul Ortodox Român (ATOR)şi ai Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români Iaşi (ASCOR),au participat, în perioada 21-24 iulie, la cea de-a VII-a ediţie a tabereide la Nemţişor, eveniment organizat de Arhiepiscopia Iaşilor.

Tema din acest an a evenimentului a fost „Despre prietenie saucum să nu călătoreşti singur”, în mijlocul tinerilor fiind prezent şi ÎPSTeofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a oficiat Sfânta Li-turghie, alături de un sobor de preoţi.

Activităţile taberei s-au desfăşurat în aer liber şi au constat în jocuri, ac-tivităţi de echipă, sesiuni, ateliere, conferinţe, vizionări de film, momente ar-tistice, activităţi sportive, pelerinaje şi participarea la Sfânta Liturghie.

Între atelierele puse la dispoziţia tinerilor s-au numărat cele de origami,foto, gătit sau tâmplărie, programul taberei fiind gândit sub forma unei„scări”, menite să ajute tinerii să se deschidă unii faţă de ceilalţi, să se cu-noască mai bine atât pe ei, cât şi pe ceilalţi prieteni din grup, pentru a-şi răs-punde la întrebările legate de temă.

Provocarea lansată anul acesta de organizatori a fost redactarea, de cătreparticipanţi, a unui eseu sau compunerea unei poezii care să descrie expe-

rienţa trăită în ediţiile trecute. Cei aflaţi pentru prima datăla Nemţişor au avut sarcina de a aborda tema din acest ana evenimentului, la finalul taberei câştigătorii concursu-rilor fiind premiaţi.

„Aurul şi argintul antic al României”,la Muzeul de Artă

Peste 1000 de piese arheologie din metale preţioase,descoperite pe teritoriul României, sunt expuse la Muzeulde Artă Piatra Neamţ, în perioada 21 septembrie – 30 oc-tombrie. Expoziţia „Aurul şi argintul antic al României”reprezintă cel mai mare proiect cultural expoziţional al Ro-mâniei din ultimii 25 de ani, realizat la iniţiativa MuzeuluiNaţional de Istorie a României din Bucureşti.

Acoperind o perioadă cuprinsă între Eneolitic şi An-tichitatea Târzie, din mileniul al V-lea a.Chr. până în se-colul al VII-lea p.Chr., o parte importantă din artefactele

6


(Continuare în pag. 6)

septembrie 2016

m predat în anul şcolar 2006-2007, într-oşcoală dintr-un sat din judeţul Argeş. Daram văzut între timp că ceea ce s-a întâm-plat la un moment dat acolo nu este uncaz izolat, ci a devenit un fenomen sim-ptomatic în mare parte pentru învăţămân-tul preuniversitar.

Atunci, după vreo două săptămâni de la în-ceperea semestrului al II-lea, în şcoală a începutfebra pregătirilor pentru serbarea zilei de 8Martie. Agitaţie, stare febrilă, în şcoală şi în ca-sele copiilor. Numai de carte nu le mai ardealor. Profesorul coordonator voia să spargă guratârgului cu un mega spectacol, plin de sclipicişi muzică zgomotoasă. S-a solicitat şi o garde-robă specială a fiecărui combatant, care mai decare mai boghetă, fapt care a dus la frustrăripentru cei cu mijloace mai precare. Au urmatrepetiţiile pentru parada modei, ţinute în sala despectacole, într-o şcoală, dintre puţinele dinmediu rural, prevăzute cu aşa ceva. După cemesele destinate laboratorului de chimie, aufost puse cap la cap pentru a fi construit podiu-mul, a început instruirea: „Mişcă mai bine dinfund, uite aşa ca mine”. Nu, nu este o replicădintr-o revistă de profil. Sunt indicaţiile uneipersoane desemnate să se ocupe cu „pregătirea”paradei şi pe care statul o plătea ca să educecopii ca educatoare.

Bineînţeles că parada a fost garnisită cufluierături şi urlete – asemenea celor de pe sta-dion – reacţii ale unor tineri din afara şcolii,stârniţi de priveliştea încărcată de senzualitate,atent regizată, oferită de cele mai „talentate”fete din clasa a VIII-a. Au fost însă şi câtevaeleve cu comportament şi vestimentaţie reţi-nute, dezgustate pentru că au trebuit să ia partela o mascaradă în care grotescul şi vulgaritateaerau promovate de un profesor care, spre finalulcarierei didactice, voia să se afirme în faţa ofi-cialităţilor comunei.

Cum putem numi substituirea, la modulflagrant, a cultivării unor calităţi spiritual-mo-rale în sufletelor elevilor, aşa cum prevăd obiec-tivele tuturor disciplinelor umaniste deînvăţământ, cu aceea a cultului trupului şi acomportamentul de tip individualist de vedetă?Este încălcat primul principiu didactic: învăţă-mântul este unitar. Câtă vreme, pe de-o parte,ca profesor de religie, sunt trimis să le îndemn

pe fete să fie curate după modelul Maicii Dom-nului, iar pe de alta, alt profesor le pune să seîmbrace şi să se poarte ca nişte femei uşoare dela clasa I, până într-a XII-a, cu aer infatuat pro-vocator, câtă vreme destinaţia şcolii este per-vertită în cea a unui cabaret, atunci educaţiaeste aruncată în aer. Şi în loc de învăţământ uni-tar avem o hidră cu mai multe capete.

I-am întrebat la clasă pe copii: „De ce cre-deţi că aici la voi şi în multe locuri în ţară, bi-serica este aşezată lângă şcoală?”. Iată un

răspuns matur, din partea unei eleve de 15 ani:„Pentru că Dumnezeu vrea îndumnezeireaomului, nu vrea transformarea lui în obiect, înmarfă expusă în vitrină”.

Care tratat de psihopedagogie recomandăca o fetiţă de 9-10 ani, să fie îmbrăcată, coafatăşi fardată precum o femeie de 35 de ani? În carestudiu acreditat de Ministerul Educaţiei este in-dicată pervertirea copiilor şi impunerea unuicomportament care să aducă toate fetele la con-diţia de copii xerox ale păpuşilor Barbie? Mo-destia creştină şi simţul măsurii chiar au devenitvetuste peste noapte? Dascăli loviţi de amneziecând e vorba să respecte principiile dezvoltăriipsihofizice ale copilului sunt puşi să formezecaractere iar ei ucid puritatea fetelor. De ceaceşti oameni, în loc să cultive la copii lipsa deostentaţie şi bunul gust şi să le spună să sepoarte aşa cum i-a creat Dumnezeu, îi trans-formă în kitsch biologic prin machiaj grosier şicomportament artificial de star, lucruri preluate

din media comercială? Prin promiscuitateaprestaţiei, ei coboară în derizoriu interesul altorprofesori pentru conţinuturi pedagogice sănă-toase pe care le cultivă la elevi. Sunt mulţi co-legi în sistem care îşi asumă apostolatul şi care,în cadrul serbărilor folosesc mijloace artisticeconsacrate: teatru, montaj, balet, joc de echipă,cenaclu literar, recitaluri folk şi alte mijloaceinteractive.

Ce obiective pedagogice ce nu pot fi atinseprin căile consacrate îşi propun dascălii care or-ganizează în prea multe şcoli din ţară asemeneaorori? Cum de ajung într-o stare atât de incon-ştientă unii dintre cei care – chiar în sistemul pecare îl slujesc – ajung să inoculeze prin etalareatrupurilor elevilor, fără investiţii de suflet, tarepsihice precum: estomparea ruşinii şi cultivareagregarismului, atenuarea sau anularea candorii,a inocenţei, afectarea simţului măsurii şi al dis-creţiei, a pudorii specific feminine şi a nevino-văţiei specifice copilului?

Cum ajung oameni investiţi cu cea mai no-bilă misiune – aceea de a modela suflete de în-geri – nu doar să îşi trădeze menirea, ci chiar sătraumatizeze psihic sute de copii alterându-leformarea personalităţii? Faliment psiho – peda-gogic provocat: în loc să formeze caractere ade-vărate, ei ajung să producă tupeişti şiimpertinenţi în masă – pervertire în formă in-stituţionalizată, pe bani publici.

Atunci, în Argeş, de Ziua femeii, în loc cape scenă să fie cântată minunea care este fe-meia, am asistat, noi cei care am fost în sală, laprezentarea chipului ei în manieră vulgar co-mercială. Trebuie expus trupul în mod obraznicşi scandalos? Nicio grijă pentru inefabilul şimisterul feminin? În locul unui spectacol plinde dragoste şi închinat mamei, am asistat la ofăcătură trivială. În loc de educaţie spirituală, afost oferita subcultură de tip carnal.

Sufletul copilului, scânteie din lumina luiDumnezeu, trebuie apărat de blazaţii cărora lise par învechite puritatea şi inocenţa. Estompa-rea sau pervertirea acestor minuni nu înseamnădecât schimonosirea chipului pe care voinţa di-vină l-a creat pur, iar efectele acestei acţiuni, petermen lung, nu pot fi decât drastice pentru so-cietatea care le tolerează.

Prof. Marin UDROIU

A

Pledoarie pentru apărarea inocenţei copiilor


APOSTOLULPag. 6


rezentate provin din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a Ro-mâniei, în special din cel al expoziţiei „Tezaur Istoric”, peste 800 deobiecte fiind selectate din patrimoniul a 31 de muzee de arheologie şide istorie din ţară, parteneri generoşi în acest proiect. Vernisată maiîntâi la Bucureşti, pe 19 decembrie 2013, expoziţia a fost itinerată de-alungul anilor 2014-2016 prin mai multe muzee din România.

Structura expoziţiei respectă o desfăşurare cronologică, putându-sedistinge şase secţiuni: Eneolitic, Epoca Bronzului şi Prima Epocă a

Fierului, Cultura getică preclasică, Cultura geto-dacică clasică, Perioada ro-mană, Antichitatea Târzie şi Evul Mediu Timpuriu.

Universul Păpuşilor de Porţelan

Peste 1000 de păpuşi de porţelan sunt reunite la Muzeul de Istorie şi Ar-heologie, în cadrul expoziţiei „Universul Păpuşilor de Porţelan”, expoziţiece a fost vernisată pe data de 24 august. Evenimentul este organizat de Aso-ciaţia Culturală „Star” din Piatra-Neamţ, Teatrul Junior din „Târgovişte” şiMuzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ şi este parte a festivalurilor in-

ternaţionale „Volare” şi „Ziua Zâmbetu-lui de Copil”.

Pentru prima oară în România, doicolecţionari, unul din Bucureşti (Nico-leta Ucidău), iar celălalt din Târgovişte(Victor Mihalache) îşi reunesc sutele depăpuşi de porţelan într-o expoziţie gran-dioasă, care va sta la dispoziţia publicu-lui pe tot parcursul lunii septembrie.

Păpuşile de porţelan au devenit ce-lebre între anii 1860 şi 1900, cele maicunoscute fiind cele fabricate în Franţaşi Germania, dar istoria lor a început în anul 1770, primele capete fiind createîn Cornwall, Marea Britanie, unde creatorii de păpuşi utilizau porţelanul pen-tru a putea modela trăsăturile feţei.

Astăzi, în funcţie vechimea şi calitatea execuţiei, preţurile acestor păpuşivariază de la câteva mii de dolari, până la câteva sute de mii, cea mai maresumă oferită pentru achiziţionarea unei păpuşi de porţelan fiind de 200.000de dolari.

Expoziţia „Universul Păpuşilor de Porţelan” se va încheia la începutul

p

(urmare din pag. 5)

septembrie 2016

Rezultate în NeamţProcentul de promovabilitate înaintea

contestaţiilor la Examenul naţional de de-finitivare în învăţământ, pentru candidaţiidin judeţul Neamţ, a fost de 68,94%, po-trivit informaţiilor furnizate de prof.Elena Laiu, inspector şcolar general ad-junct în cadrul ISJ Neamţ. La proba scrisă

a examenului, susţinută pe 4 august, au fost în-scrişi 197 de candidaţi, însă dintre aceştia, doar132 au finalizat proba scrisă. Restul de 65 fieau absentat, fie s-au retras din examen înaintede predarea lucrărilor.

Repartizarea rezultatelor pe tranşe de mediievidenţiază o pregătire excelentă a 31 dintrecandidaţi, care au obţinut note între 9 şi 9,9

(23,48%). Alţi 60 de candidaţi dintre cei pro-movaţi au primit note între 8 şi 8,99. Au maifost 11 note cuprinse între 7-7,99; 18 candidaţiau avut lucrările notate între 6-6,99, lucrările a8 dintre profesori au fost notate cu note între 5şi 5,99, iar 4 dascăli s-au făcut de râs cu notemai mici decât 5.

l Potrivit comunicatului InspectoratuluiŞcolar Judeţean Neamţ, examenul de definitivat2016 s-a încheiat cu 71,21% promovabilitate.După ce au fost afişate rezultatele iniţiale laproba scrisă, 32 de candidaţi au depus contes-taţii, iar reevaluarea lucrărilor a adus mediipeste opt doar pentru trei dascăli, cea mai mare

parte dintre notele iniţiale rămânând neschim-bate.

Rezultatele finale pentru Neamţ arată că,din cei 132 de candidaţi participanţi şi la probascrisă, 94 au promovat, iar majoritatea se pla-sează pe segmentul de medii 8-8,99. Sunt 63 dedascăli în această categorie.

31 de candidaţi au obţinut medii între 9 şi9,99, cinci candidaţi au luat între 7 şi 7,99, do-uăzeci de candidaţi se află în categoria mediilor

6-6,99, iar opt dintre ei au obţinut medii între 5şi 5,99.

Cinci candidaţi au luat note mai mici de 5.

Rezultate la nivel naţionall Rata notelor peste 8 obţinute de candi-

daţii care au susţinut proba scrisă a examenuluinaţional de definitivare în învăţământul preuni-versitar (sesiunea 2016) este de 66,25%, supe-rioară cu 20 de procente celei de anul trecut(46,23%).

Astfel, din totalul de 6.196 de candidaţi cunote, 4.105 candidaţi au primit note între 8 şi10. Dintre aceştia, 39 de candidaţi au fost notaţicu 10, aproape dublu în comparaţie cu 2015(20). În 2014, procentul notelor peste 8 a fostde 60,62%, iar în 2013 s-a situat la 47,83%.

Conform metodologiei de organizare şi desfă-şurare a examenului, candidaţii care au obţinutnote peste 8 la proba scrisă şi la inspecţia laclasă dobândesc dreptul de practică în învăţă-mântul preuniversitar.

În ceea ce priveşte tranşele de note cu-prinse între 1 şi 7,99, situaţia este următoarea:note sub 5 – 227 (3,66%), note între 5 şi 5,99 –355 (5,73%), note între 6 şi 6,99 – 803(12,96%), note între 7 şi 7,99 – 706 (11,39%).şapte candidaţi au fost eliminaţi pentru fraudăsau tentative de fraudă, iar şase lucrări au fostanulate în centrele de evaluare.

Ponderea notelor între 8 şi 10 atinge pro-cente de peste 70% în judeţele Cluj (77%), Iaşi(76,8%), Braşov (74,3%), Dolj (74,2%), Galaţi(72,2%), Prahova (71,1%), Buzău şi Botoşani(70,3%). Valori sub 45% apar în judeţul Mehe-dinţi (40,7%) şi Satu Mare (43,3%). În Capi-tală, 73,7% dintre candidaţi au obţinut notepeste 8.

lDupă soluţionarea contestaţiilor, rata no-telor peste 8 obţinute de participanţii la probascrisă a examenului naţional de definitivare înînvăţământul preuniversitar (sesiunea 2016)este de 69,08%, în creştere cu 2,82% faţă de re-zultatele iniţiale (66,25%) şi superioară cuaproape 20% celei de anul trecut (49,25%).

În urma reevaluării lucrărilor contestate(1.397), 175 de candidaţi au primit note peste8, astfel că numărul total al candidaţilor dinaceastă categorie a crescut la 4.280 (de la 4.105,iniţial). Reamintim că după desfăşurarea probeiscrise au fost notate lucrările redactate de 6.196de candidaţi. Pe tranşe de note, rezultatele fi-nale au următoarea configuraţie: note sub 8:1.916, note între 8 şi 8,99 – 3.032, note între 9şi 9,99 – 1.209, note de 10 – 39.

Ponderea notelor între 8 şi 10 atinge pro-cente de peste 75% în judeţele Cluj (79,2%),Iaşi (78,9%), Braşov (77,8%), Dolj (76,5%) şiGalaţi (76,2%). Valori sub 50% apar în judeţeleMehedinţi (48,1%) şi Satu Mare (48%). În Ca-pitală, 76,3% dintre candidaţi au obţinut notepeste 8.

Potrivit metodologiei de organizare şi des-făşurare a examenului, candidaţii care au reuşitsă obţină note peste 8 la proba scrisă şi la in-specţia la clasă au dobândit dreptul de practicăîn învăţământul preuniversitar. (Sursa: Comu-nicat MEC)

DEFINITIVAT, 2016

l


APOSTOLUL Pag. 7


unii octombrie, în cadrul Festivalului „Ziua Zâmbetului de Copil”, eve-niment organizat de Asociaţia Culturală „Star” din Piatra-Neamţ.

Proiectul „Casa Prieteniei” a continuat la Chişinău

În perioada 11-14 iulie, membrii Corului Angeli de la Biserica „Sf.Haralambie” din Târgu Neamţ au făcut un pelerinaj la Chişinău, con-tinuând proiectul „Casa Prieteniei”, demarat încă de luna trecută, pro-

iect ce îşi propune să pună în legătură copii români şi basarabeni, oferindu-leocazia să-şi cunoască trecutul comun, dar şi să petreacă împreună clipe deneuitat.

Organizat de Ministerul Culturii şi Ministerul Educaţiei din RepublicaMoldova, Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” Chişinău, Primă-ria Târgu Neamţ, Fundaţia Filantropică şi Culturală „Sf. Teodora de la Sihla”Târgu Neamţ, Parohia Bisericii „Sf. Haralambie” Târgu Neamţ, Secţia Na-ţională IBBY din Republica Moldova şi în parteneriat cu Biserica „Sf. Teo-dora de la Sihla” şi Liceul de creativitate şi inventică „Promoteu-Prim” dinChişinău, pelerinajul a oferit ocazia unui număr de treizeci de copii târgnem-ţeni să viziteze, alături de cei douăzeci de olimpici basarabeni, locuri pline

de spiritualitate, precum Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”, Catedrala Mitro-politană din Chişinău, Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naţională,Mănăstirea Ciuflea (Mănăstirea „Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron”), MuzeulNaţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, Grădina Publică Ştefan celMare şi Sfânt sau Complexul Sculptural „Aleea Clasicilor”.

Proiectul „Casa Prieteniei” este propus şi realizat de Fundaţia „Sf. Teo-dora de la Sihla”, reprezentată de familia pr. prof. Teoctist şi Olguţa Caia şi

permite sosirea laTârgu Neamţ, an dean, a unui număr de20 de copii olimpicidin toate regiunileBasarabiei, care par-ticipă, alături de co-piii români, laactivităţi de petre-cere a timpului liber,precum muzica, pic-tura, creaţia literarăsau pelerinajele.

l

septembrie 2016

Rezultate în Neamţupă etapa contestaţiilor, re-zultatele examenului de titu-larizare nu s-au modificatsemnificativ, doar 32 de lu-crări din cele 47 recorectateprimind calificative supe-rioare. Cum în 9 dintre ca-

zuri a fost trecut pragul notei 7,procentajul de promovabilitate acrescut cu 2,03%. Din situaţia sta-tistică făcută publică de ISJ Neamţrezultă că, din cele 443 de lucrărievaluate, 204 au primit note cu-prinse între 7 şi 10, faţă de 195 –câte au primit, iniţial, notă de ad-mitere. Au fost depuse 68 de con-testaţii, iar după corectare au fostmodificate 47 din note. Dintreacestea, la recorectare 32 au primitpuncte în plus, iar 15 în minus.

Rezultatele din 3 august, dedupă recorectarea celor 68 de lu-crări, arată că 78 de profesori au„reuşit” note cuprinse între 1 şi4,99, procentul celor cu medii ce nudepăşesc 5 fiind de 17,61%. Îna intede contestaţii, în această categoriese aflau incluse 90 de cadre didac-tice. La limită, fără şanse de titula-rizare, au rămas 161 dintre

concurenţi, cu note cuprinse între5 şi 6,99, procentual însemnând36,34% din totalul celor care audat examenul. Înainte de contesta-ţii erau 158 de profesori în aceastăcategorie, de unde rezultă că, prinrecorectarea lucrărilor, trei candi-daţi cu note sub 5 au primit unpunctaj un pic mai mare, dar insu-ficient pentru a trece pragul notei 7.În concluzie: dintre cei 443 de în-scrişi la concurs, doar 204 dascăli(46,05%) au obţinut dreptul de a fititularizaţi definitiv în învăţământ,pe posturi degrevate de sarcini.

E de reţinut faptul că doi can-didaţi din Neamţ au reuşit să ob-

ţină nota 10: Costel-CristianCostin, din Piatra Neamţ, şi VasileValentin Socea, din Piatra Şoimu-lui, ambii susţinând proba scrisă laMatematică. Din zona Roman,cele mai mari note, ambele de9,90, au fost obţinute de Alina-Mă-dălina Bozieanu (Biologie) şi Emi-lia Roxana Cojan (Limba şiliteratura română, elemente de pe-

dagogie şcolară şielemente de didac-tică generală aplicatedisciplinelor din în-văţământul primar).Cea mai mică notădin judeţ a fost 1,80.

Rezultatela nivel

naţional Reevaluarea lu-

crărilor contestate laproba scrisă din ca-drul concursului na-

ţional de titularizare în învăţămân-tul preuniversitar a generat o ma-

jorare cu 2,22% a ratei notelorpeste 7 sau egale cu 7, mai exactde la 44,43% la 46,65%. Compa-rativ cu procentul înregistrat anultrecut după soluţionarea contesta-ţiilor (39,46%) se-a înregistrat ocreştere de peste 7%.

Reevaluarea lucrărilor contes-tate a condus şi la majorarea cu0,04% a notelor din segmentul 5-6,99 (de la 34,64% la 34,68%),respectiv la scăderea cu 2,26% anotelor sub 5 (de la 20,93% la18,67%). În total au fost depuse3.757 de contestaţii (18,67% dintotalul lucrărilor evaluate iniţial),dintre acestea fiind admise 2.134de contestaţii (56,80%). În cazul a1.452 de lucrări contestate, noteleiniţiale au fost mărite, în timp cepentru 682 de lucrări notele iniţialeau fost micşorate.

Pe tranşe de note, situaţia fi-nală are următoarea configuraţie:83 de candidaţi (0,41%) au obţinutnota 10, 9.306 candidaţi au obţinutnote între 7 şi 9,99, 6.979 de can-didaţi – note între 5 şi 6,99, iar

3.757 de candidaţi – note între 1 şi4,99. Din promoţia curentă,44,05% dintre candidaţi au obţinutnote peste 7 (în creştere de la41,82%), iar 35,30% – note între5 şi 6,99 (în scădere de la35,54%).

Cel mai ridicat procent de notepeste 7 sau egale cu 7 s-a înregis-trat în judeţul Harghita (59,4%), iarcel mai scăzut, în judeţul Călăraşi(22,9%). În Capitală procentul s-asituat la 53,89% (cel mai ridicatfiind în sectorul 2 – 64,4%).

Reamintim că la proba scrisădin cadrul concursului naţional pen-tru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/ rezervate din în-văţământul preuniversitar s-au pre-zentat 22.866 de candidaţi. 2.630de candidaţi s-au retras din concursdin motive personale sau medicale,în conformitate cu prevederile me-todologiei, 26 de candidaţi au fosteliminaţi pentru fraudă, iar lucră-rile a 11 candidaţi au fost anulatela centrele de concurs din motivelegate de nerespectarea metodolo-giei. Alte 71 de lucrări au fost anu-late în centrele de evaluare caurmare a nerespectării metodolo-giei de concurs, astfel că numărultotal al lucrărilor notate a fost de20.125.

(Sursa: Comunicat MEC)

TITULARIZAREA, 2016

D

Dubito, ergo cogito

APOSTOLULPag. 8septembrie 2016

şa-numita Antropologie filo-sofică a fost inaugurată în anii20 ai secolului XX. De men-ţionat este faptul că fondato-rul antropologiei filosoficeeste filosoful german Imma-nuel Kant (1724-1804), prin

lucrarea „Antropologia din perspec-tivă practică”, din anul 1789.

Antropologia ar trebui să fiebaza sau fundamentul disciplinelorfilosofice. Antropologia filosoficăa preluat moştenirea filosofiei cla-sice moderne de la Descartes laKant.

Cuvintele „antropos” şi „an-tropologos” le întâlnim la Aristo-tel. Antropos este numele pentrucel ce ştie să cerceteze bine şi săcompare bine. Antropologos în-seamnă discurs vorbit sau scrisdespre om, despre antropos.

Antropologia îşi propune săcunoască omul în întregul său, încadrul său propriu de refe-rinţă, în contextul lui deviaţă, pornind de la faptele,conduitele, de la mediul săuexistenţial. Obiectul ultim alantropologiei este studiulstructurilor de adâncime, as-cunse, autenticul omuluivechi şi modern din oricecultură şi civilizaţie.

Esenţa a ceea ce esteomul, nu poate fi sesizatădecât în baza a ceea ce acreat, realizat şi în funcţie devalorile pe care le-a promo-vat. Acest lucru nu poate ficunoscut decât prin aflareamodului în care s-a manifes-tat omul în existenţa sa isto-rică, temporală. P. Ricoeursusţine că nu putem aveaacces direct, imediat, la da-tele existenţiale ale omului, ci doarprin intermediul semnelor caresunt aruncate de om în lume. Ceeace înseamnă că nu putem cunoaşteomul decât prin intermediul crea-ţiilor sale, adică mediat, indirect.Consider că antropologia filosoficăeste strâns legată şi rezultă dintr-oanumită concepţie despre lume,dar poate izvorî şi dintr-o expe-rienţă vie şi deosebită de viaţă. An-tropologia filosofică trăieşte şi seraportează constant la ştiinţele carestudiază omul.

Max Scheler scria în 1929: „Înnici o altă epocă nu au fost concep-ţiile despre esenţa şi originea omu-lui mai nesigure, mai nedeter -mina te şi mai variate decât într-anoastră... Ne aflăm în prima epocădintr-o istorie de aproximativ zecemii de ani, în care omul a devenito temă pe deplin problematică: elnu mai ştie ce este; dar în acelaşitimp el ştie că nu o ştie”.

Câteva concepţii despreom de‐a lungul istoriei

Omul, natura umană, origineaomului, destinul omului în lumesunt teme deosebit de interesante şiprezente dintotdeauna în filosofie.

În dialogul „Fedon” aflăm dela Platon că sufletul care este ne-muritor şi indestructibil, este celcare dă omului specificitatea caspecie. Nu există om perfect şi ce-tate perfectă. În cultura şi filosofiagreacă, omul este conceput ca o fi-inţă nici absolut bună, nici absolutrea, dar care are calea deschisăspre bine prin iubire, prietenie, în-ţelepciune.

Pentru sofişti „Omul este mă-sura tuturor lucrurilor, a celor ceexistă că sunt, a celor ce nu existăcă nu sunt”. Protagoras susţine cănu trebuie să căutăm o lume în spa-tele lumii oamenilor. Pentru a înţe-lege importanţa antropologieisofiste trebuie amintit şi un alt as-pect. Este vorba despre diferenţaclară, esenţială dintre om şi ani-mal, dintre om şi natură. „În com-paraţie cu animalele omul seconfruntă cu dezavantaje naturalespecifice. El nu posedă o protecţienaturală faţă de pericolul suprimă-rii de către celelalte fiinţe şi nici nueste suficient de bine apărat, înmod natural, de căldură şi de frig.Nici hrana nu i-a fost oferită de-agata de către natură. Omul trebuiesă învingă toate aceste dezavantajenaturale prin amenajări culturale.În mitul lui Protagoras, zeii înşişisunt cei care salvează oamenii, dă-ruindu-le bunuri culturale, limbaj,

religie, tehnici civilizatoare, oraşes.a.m.d.”.

Dacă sofiştii au gândit omul caunitatea dintre trup şi suflet, Platondefineşte omul doar din perspec-tiva sufletului. Pentru Aristotel„omul este natural o fiinţă socială,destinată a trăi în societate, şi esteastfel prin natura sa şi nu prin efec-tul unor circumstanţe; fără familie,fără legi, fără adăpost este fiară sauzeu. De aceea omul este o fiinţă so-ciabilă, mai mult decât oricarealta”. Conform acestei definiţii so-cietatea nu este o simplă asociaţiede indivizi ci are o valoare multmai mare: constituie condiţia sinequa non a existenţei umanului.

Ca individ, omul nu-şi este su-ficient sieşi. Numai în societate îşiîmplineşte condiţia. Altfel spus so-cietatea este naturală omului, estetrăsătura esenţială a umanului.Omul aristotelic este membru alunei familii, are o profesie, este ce-tăţean, este membru al unui polis.

În Evul Mediu, un loc deosebitîl ocupă opera lui Giovanni Picodella Mirandola „Discurs despredemnitatea omului”, din anul1486.

Dumnezeu într-un discursima ginar către Adam îi prezintăacestuia poziţia ocupată, locul saumai bine zis ne-locul ocupat deAdam în Univers. Adam află că nudispune nici de un loc stabil, nicide o înfăţişare proprie şi nici de ati-tudini specifice numai lui. Omultrebuie să dobândească totul prinvoinţa şi judecata sa proprie. El nudispune de o natură proprie, ci tre-buie s-o determine prin voinţă li-

beră. Aşezat în mijlocul lumii,omul cuprinde cu privirea lumeadin jur. Pământesc ori ceresc, mu-ritor sau nemuritor, el este liber să-şi constituie forma de viaţă ce i sepotriveşte. Se poate ridica spreDumnezeire, divinitate sau poatedecade spre cele animalice. Îşimodelează propria viaţă. În liber-tate stă demnitatea omului. El nueste superior prin raţiune sau prinalte determinări specifice ci prinlibertate, prin faptul că poate să-şialeagă singur calea şi modul încare va arăta la final. Determină-rile legate de existenţă nu suntfundamentale. Cele legate de li-bertate sunt fundamentale. Ceeace caracterizează omul este nede-terminarea. „Omul se află încriză, el trebuie să se decidă”.Omul trebuie să se contureze pesine, adică să-şi găsească mai întâiforma sa. Neavând o natură bine

stabilită el trebuie să aleagă.Este foarte greu să alegicând nu ai un model. Estecel mai greu.

Dacă nu ar mai existaanimalitate şi nu am maiavea şansa să facem anu-mite comparaţii, să tragemanumite concluzii, ar mai fiindividul înclinat spre ani-malitate?

Animalitatea din omn-ar mai fi animalitate. Nuar mai exista tendinţe ani-malice. Fără educaţie şişansa de a putea învăţa şirespecta normele, regulile,legile, nu ne-am putea inte-gra în grup, colectiv, comu-nitate. În cazul copiilorcrescuţi de animale, în săl-băticie, de lupi de exemplu,

educaţia s-a produs, regulile aufost învăţate, dar pentru a se inte-gra în alt colectiv. E foarte frumosspus ne naştem liberi şi devenimceea ce dorim noi să devenim.Sună bine dar nu tratează libertateaci frumuseţea expresiei. Dupăumila mea părere ar suna mai co-rect şi mai bine – Ne naştem liberişi constrânşi să devenim ceva, înspecial prin educaţia primită.Este adevărat că şi mediul tre-buie adăugat aici. Nu suntem li-beri să ne alegem educaţia, familia,limba. Ne-am născut liberi darplini de constrângeri.

Şi Herder poate fi amintit pen-tru ideile sale antropologice. Elajunge la ideea că limbajul este unmonopol al omului. Dacă raţiuneaomului nu este posibilă fără limbaj,inventarea limbajului de către ompoate fi atacată. (Va urma.)

Prof. Vasile Bogdan BILBOR

Omul – obiect de studiual antropologiei filosofice

A

Cogito, ergo sum

APOSTOLUL Pag. 9septembrie 2016

Festivalul internaţional de folclor „Ceahlăul”ntre 5 şi 10 august, în organizarea Cen-trului pentru Cultură şi Arte „CarmenSaeculare” şi sub patronajul ConsiliuluiJudeţean Neamţ, s-a desfăşurat cea de aXIX-a ediţie a Festivalului Internaţionalde Folclor „Ceahlăul”. Manifestarea, în-fiinţată în anul 1991, prilejuieşte întâlni-

rea publicului din Neamţ, dar şi a turiştilor, cuansambluri folclorice din ţară şi din străinătate:Grupul de Dansuri Populare „Qena”, dinQena/Kena (Egipt), Ansamblul Folcloric deDansuri şi Cântece „Filigrani” din Ohrid (Ma-cedonia), Ansamblul Folcloric „Soko” din Bu-janovac (Serbia), Ansamblul Folcloric„Ognenite” din Busmantci (Bulgaria), Ansam-blurile Folclorice Tătăreşti „Qarasu”, Medgidiaşi „Qaradeniz”, Constanţa, ale Uniunii Demo-

crate a Tatărilor Turco – Musulmani din Româ-nia, Ansamblul Folcloric Aromân „Dor” din Sa-righiol de Deal (Tulcea), Ansamblul Folcloric„Străjerii” din Dolheştii Mici (Suceava), An-samblul Folcloric „Flori de Romanaţi” din Do-brosloveni (Olt) şi Ansamblul Folcloric„Floricică de la Munte” al Centrului pentruCultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ.

Pe 5 august, după o paradă a portului po-pular, în Piaţa Turnului, a avut loc spectacolulformaţiilor folclorice. În zilele următoare, an-samblurile au făcut un adevărat periplu prinjudeţ, cu spectacole şi parade folclorice susţi-nute la Târgu Neamţ (6 august), Ceahlău-sta-ţiunea Durău (7 august), Roznov (8 august) şiBicaz (9 august). Partenerii Festivalului Inter-naţional de Folclor „Ceahlăul” sunt Primăria şi

Consiliul Local Piatra-Neamţ, Primăria şi Con-siliul Local Târgu Neamţ, Primăria şi ConsiliulLocal Ceahlău, Primăria şi Consiliul LocalBicaz, Primăria şi Consiliul Local Roznov. (Va-lentin ANDREI)

n colet cu un conţinut inedit, expediat de poetul şi publicistul EtgardBittel, stabilit în Ţara Sfântă în septembrie 1990.

Pentru cei care nu l-au cunoscut, facem câteva precizări: s-anăscut la 15 septembrie 1949 la Piatra-Neamţ; a urmat liceul „Ca-listrat Hogaş” din oraşul natal apoi Şcoala Militară de ofiţeri activi„Nicolae Bălcescu” din Sibiu, în revista căreia a debutat în 1969.După absolvirea Şcolii Militare, a fost repartizat la Medgidia deunde va fi transferat la unitatea militară din Piatra-Neamţ, în al cărei

Cenaclul Literar „Neagoe Basarab”, va activa alături de poeţii NicolaeBoghian şi Victor Stan. Tot acum vadebuta în volumul colectiv „Timpulnostru miracol”. După ce a fost tre-cut în rezervă (1979), va lucra laCentrul de librării al judeţuluiNeamţ. În acest timp, va participa laorganizarea Târgului de Carte „LI-BRIS” şi la alte manifestări de pre-zentare a cărţii.

Până în 1990, a colaborat la pu-blicaţii militare, la ziarele locale

„Ceahlăul” şi „Acţiunea”, precum şi la publicaţiile ocazionale „Clio” şi„Zig-Zag”.

În Israel a înfiinţat propria-i editură, „Betapress”, sub emblema căreiaşi-a editat o plachetă de versuri („Intersecţii”), almanahul „Enigma” (1995,1996, 1999), publicaţia „OR Ashdod” a organizaţiei originarilor din Ro-mânia filiala Ashdod şi publicaţia „Pro şi Contra” a Cercului Cultural dinPetah Tikva, precum şi placheta „Visări” a fiicei sale Laura Bitel, absol-ventă a aceluiaşi liceu din Piatra-Neamţ la care a absolvit şi el.

În calitate de publicist, a fost corespondent de presă al grupului „Ex-pres”, fiind singurul corespondent de presă român acreditat de statul Israelîn timpul primului război din Golful Persic. Din 1995 este corespondentde presă al publicaţiei internaţionale „Curierul Românesc” al InstitutuluiCultural Român.

În cele două decenii de când locuieşte în oraşul Ashdod a desfăşuratşi o susţinută activitate de popularizare a culturii române pentru membriicomunităţii evreilor originari din România. În acest sens precizăm că, încoletul de care aminteam la începutul acestor rânduri, am avut surpriza sădescoperim două DVD-uri, în care am putut urmări imagini de la manifes-tări culturale, precum cea dedicată împlinirii a 6o de ani de la naşterea poe-tului Nichita Stănescu şi aspecte de la vernisajul expoziţiei de artă plasticăcu opere din creaţia pictorilor Dan Cepoi, Dumitru Bezem şi GheorgheDiaconu (Pif), vernisaj realizat în prezenţa ultimilor doi artişti menţionaţi.

În colet se mai aflau trei exemplare ale almanahului mai sus menţio-nat, în care am avut o altă surpriză, să citim din creaţiile unor scriitori dinPiatra-Neamţ.

Cât priveşte cele două plachete – „Intersecţii” şi „Visări” – în loculunor comentarii, reproducem poemul „Drum şi gând” semnat de EtgardBitel şi poemul în proză „Cireşul” al Laurei Bitel.

Drum şi gând

O viaţă-am bătut drumul spre /mine/şi părul mi-e sur la-ntoar -cerea/acas̕̕̕̕̕̕ /iar gândul mi-e plin de riduri/amare.

În suflet îmi ard/încă neîmpăcaţii tăciuni/ai aflării de sine căci/nimeninu a pătruns în lumea/mea/decât sub formă de imagine/şi azi am aflat/cătotul e vis/prăbuşit în adâncul oglinzii. (Etgard BITEL)

Cireşul

În mai, când fiecare fată zboară seara la bal într-o trăsură purtată decărăbuşi, am plecat într-un sat de poveste să văd cum înfloresc cireşii.

Spre bucuria mea, chiar la fereastra camerei în care fusesem găzduităera un cireş ce-mi bătea cu ramurile în geam.

Gazda, un bătrân sfătos, îmi spuse că în noaptea aceea vor înflori ci-reşii.

Era un spectacol pe care nu aveam voie să-l pierd.Când s-a ivit luna, ca un sitar rănit, am deschis fereastra şi am început

veghea.Veghea în noaptea minunii.Undeva, un cal nemuritor bătea din copită şi, cu botul scufundat într-

o fântână de jeratic, bea din izvorul vrăjit.Rareori am avut, ca atunci, sentimentul că lumea pe care o ştiu a încetat

brusc şi că începe o alta.Privind la cireşul cu mugurii gata să nască, am avut senzaţia că asist

la un eveniment cosmic.Când se schimbă gărzile la Palatul Lunii şi cântece de dor cad în ploaia

de stele, am auzit cum începe să umble prin el, prin cireşul îndrăgostit, unzâmbet care lumina fiinţa tăcerilor misterioase. Apoi a început cântecul Fa-cerii, mugurii pocnind şi aruncând către înalturi pruncii lor imaculaţi.

Mirosul florii de cireş purtat de impalpabile adieri ale aerului păreamai mult o nălucire, un vis al nărilor. Fata Morgana a unui simţ înşelător.Am sorbit un parfum unic, fără nici o asemănare cu altele cunoscute, oesenţă extrem de concentrată şi în acelaşi timp suavă, abia perceptibilă,dar de neuitat, care ameţeşte şi îmbunează la fel oamenii şi fiarele.

Ochiul zilei m-a adunat din incendiul acela alb şi am adormit fericită,visându-mă cu cercei de cireşe la urechi.

Când carul de foc al zilei alerga pe boltă am împodobit crengile de argintcu toate podoabele pentru bradul de Anul Nou pe care le-am găsit prin casă.

Era Sărbătoarea Cireşului şi trebuia cinstită cum se cuvine.Toată ziua am simţit cum sufletul parcă uită răutăţile şi ochiul leagănă

veşnicii, iar în bătaia de pleoape a zării creştea în mine cântecul bucurieiars la margini de un dor nebun de ducă. Totuşi, în noaptea aceea am dormitun somn negru, bântuit de stafii şi de blesteme.

De ce oare?Stelele sărutau prima dungă a zilei când m-am trezit cu miros de catran

în nări.M-am repezit la fereastră…Crengile cireşului erau încărcate de boabe

de cristal, iar pe jos, în jurul lui, lacrimile albe de prunci.În văzduhul tremurând ca tăiat cu fir de argint, trupul cireşului mort

chinuia durernic uitarea. (Laura BITEL)

Constantin TOMŞA

AM PRIMITDIN ISRAEL

u

Î

Arte şi Meserii

APOSTOLULPag. 10septembrie 2016

„Matematica şi poezia se întâlnesc într-un punct luminos”l La Tazlău, cu poetul şi

matematicianul Cezar ŢucuCum se împacă, din punctul tău de vedereşi nu al lui Dan Barbilian, matematica cupoezia?

– Prea mult nu diferă punctele noastrede vedere în legătură cu matematica şi poe-zia, poate locul acela luminos, în care celedouă se întâlnesc, să nu fie identic. Dacăautorul Jocului secund îi stabilea coordo-

natele în domeniul înalt al geometriei, părereamea-i că trebuie coborât cât de cât, pentru a-i daşi poetului o şansă de ajungere la el, înălţimea sta-bilită de Ion Barbu fiind prea mare, chiar pentrumatematicieni, darămite pentru cel cu pana. I s-arusca poetului cerneala din unealtă până să ajungăacolo! Sau, poate, asta a şi dorit marele Barbilian.În rest, avem păreri între care s-ar putea stabili,oricând, un izomorfism. Chiar concepţia celui de-al treilea mare matematician-poet, OmarKhayyam, nu diferă prea mult de cele spuse (cumodestie!), până acum. Reprezentarea formelorde existenţă, posibile sau imposibile, este reali-zată, într-un fel de omul de ştiinţă şi în altă mo-dalitate de cel aparţinând artelor, ori vecin cu ea,primul operând cu simboluri, celălalt cu cevaechivalent, dar definit neclar. Trebuie să ne obiş-nuim cu ideea că niscaiva grame de abstractizarene-ar prinde bine la toţi, deoarece numai simbolulrezultat în urma acestei operaţii nu-i supus greşe-lii şi, apoi, nu oare, simbolurile ascund acel mis-ter, fără de care nu putem trăi? Esenţa, spre caretrebuie mers, este ascunsă de simbol.

– Dar faptul că tu consideri poezia minunealumii, iar Ion Barbu, un joc secund, nu este, oare,o altă deosebire a felului în care se poate desfă-şura trăirea poetică între cele două puncte limită,zenit şi nadir, invocate în secundul joc barbilian?

– Prietene, nadirul şi zenitul marelui poet-matematician sunt, de fapt, minus infinit şi, res-pectiv, plus infinit, adică cele două simboluri întrecare aleargă toate visele noastre, fiecare axă a ori-cărui sistem ortogonal, rectangular, cartezian saucum vrei să-l numeşti, fiind înzestrată cu o sfântătreime: origine, sens şi unitate de măsură. Nu ţi-aipus problema ce caută marea şi clopotele (verzi)în acest joc? Marea, cu al ei nivel, este origineala care ne raportăm, borna zero, punctul de ple-care a oricărui demers, orice altitudine compa-rându-se cu nivelul mării. Se înţelege că trebuieavut un gram de minte pentru priceperea acestorlucruri, şi astfel ajungem la IQ-ul de sub clopotullui Gauss, clopot ce bate zi şi noapte, împrăştiindextremele la periferia sa, geniile bucurându-se defoarte puţine procente în această curbă a reparti-zării inteligenţei hominidelor.

– Bine, bine, dar nu există, astfel, pericolulermetizării gândirii şi descifrării anevoioase amesajului omului de ştiinţă?

– Sigur că aceste pericole există, dar trebuiemers pe mâna esenţializării. Trebuie spus cât maimult în cât mai puţine cuvinte. Nu mai există tim-pul citirii a 100 de pagini ca să desprinzi o idee.Invers da, dintr-o pagină să scoţi centa de idei.Se-nţelege că moderaţia pare calea firească deurmat în orice, concilierea între cunoaşterea şti-inţifică şi cea artistică duce la rezultate, podul deflori trebui construit între limbajul ştiinţific şi celpoetic. Nici la Ion Barbu nu se mai întâlneşte oatât de mare densitate de cuvinte-simbol ca înJocul său secund. Una-i să înţelegi prin poezieceea ce înţelegea Ion Barbu, acea simbolisticăpentru reprezentarea formelor posibile de exis-tenţă, dar transpusă prin melodia cuvintelor, şi

alta-i ceea ce se înţelege, de-o bucată de vreme,prin această formă de perpetuare a speciei scri -itoriceşti.

– Cum te-a privit şi te priveşte lumea vizatăde tine şi catalogată că ar duce o viaţă anti-cristă?

– Păi, cum să reacţioneze altfel decât în stilulnostru propriu, autohton, românesc, de a răspundeadevărului trântit, totuşi literar, în faţă? Alesul ne-amului şi cei din jurul său, unii miniştri, inclusivcei ai învăţământului, inspectorii şcolari generalietc., s-au mai supărat, unii au încercat să măscoată, chiar, afară din slujbă, alţii să mă bage în-ăuntru, dar nu în slujbă ci după paralele metalice

verticale. De-ocamdată nu le-au reuşitdemersurile, darmai ştii ce ne re-zervă timpul?

– Crezi căpoezia poateface lumea maifrumoasă, maibună, maiumană, sau eaare mai mult unrol estetic, prin-tre celelaltearte?

– Sigur căprin poezie am putea face totul mai frumos şi maibun, dar până nu se va înţelege ideea fundamen-tală că şi poezia trebuie să respecte anumite ce-rinţe, care, de fapt, o definesc, va existafenomenul respingerii. Oricâte îmbunătăţiri aiaduce, de-a lungul vremii, unui anumit joc, esenţajocului se păstrează. Regulile fundamentale, carel-au definit la început, nu pot fi modificate într-atât încât să nu mai recunoşti jocul. Ce s-a maipăstrat din conceptul de poezie? Poate orice ex-primare să însemne poezie? Aşezarea cuvintelorîn formă de cruce, în trepte, ori singure sau câtedouă-trei pe câte-un rând, să însemne poezie?Unde sunt ritmul, rima, muzicalitatea, mesajul?Înseamnă că tot ce nu-i proză este poezie? Aşe-zarea modernistă a cuvintelor unei anumite bucăţide proză sub formele arătate mai înainte, tu crezică înseamnă poezie? Poate şi de aceea mi-au plă-cut versurile lui Eminescu, Goga, Coşbuc, Topâr-ceanu, Minulescu, Blaga, Puşkin şi Esenin,sonetul italian din perioada Renaşterii, etc. Chiarde mă vei contrazice, dându-mi exemplu pe Ta-gore şi Witman, primul schimbând faţa poezieiindiene, iar celălalt introducând modernismul înpoezia americană, nesuportând rima şi versifica-torii, echivalenţii noştri fiind Blaga şi Nichita Stă-nescu, nu-mi voi schimba prea mult părerea înlegătură păstrarea esenţei poeziei. Proza acelorani de acumulări nu putea fi alta decât a luiHogaş, Sadoveanu, Istrati, Mironescu (tazlăuanulfiind legat de cei doi înaintaşi printr-o adevăratăprietenie) şi de toţi romancierii noştri importanţi.Cu trecerea anilor am înţeles de ce se poate învăţamai multă istorie din romanele lui Sadoveanu,Tolstoi, Dumas etc. L-am citat pe Ceahlăul lite-raturii române de mai multe ori pentru că întreagasa operă este poezie. Să-i aşezăm proza subforma poemului şi o să avem mii de volume depoezie sadoveniană! Şi mai trebuie spus că lite-ratura îşi are vârstele ei. Chiar capodoperelelumii, citite la o vârsta nepotrivită, par a nu-şirespecta statutul. Citeşte Procesul lui Kafka înadolescenţă sau în anii tinereţii şi n-o să-ţi placă,dacă nu ai avut de-a face cu justiţia. Alt exemplueste romanul lui Gogol, Suflete moarte, morţii depe listele electorale valorând mai mult decât viii,

în câşti garea sau pierderea alegerilor, ca să numai vorbesc de rolul lor la referendumuri! Dar lu-crurile astea se învaţă cu trecerea anilor, la matu-ritate.

– Ce te leagă de Tazlău? Unde ai găsit poe-zie într-un sat atât de mic precum Tazlăul?

– Tazlăul este, pentru mine, am spu-o şi înrevista canadiană THE WORD OF TRUTH (Cu-vântul adevărului), care apare la Edmonton, le-gendarul loc al Creatorului. Aici au ridicatmănăstiri Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare,Sfântul Chiriac de la Tazlău este trecut în calen-darul creştin-ortodox, Calistrat Hogaş a poposit,în mai multe rânduri, pe aceste meleaguri, veşni-cindu-le în povestirea La Tazlău, ministrul învă-ţământului de pe acea vreme, Spiru Haret, vinespecial în zonă pentru a-i înmâna învăţătoruluiMironescu diploma Bene Merenti.

– Nu crezi că scrii prea multe „Blesteme” şi,ele, te vor ajunge cândva?

– Tu chiar crezi că sunt blesteme adevărate,prin care trimit molime în sau peste curţile veci-nilor, fac ori desfac prietenii sau căsătorii? ÎnConvorbiri literare s-a scris despre aceste poemecă ar fi, de fapt, reiterări ale acestei lumi, refulăricare înseamnă mutarea poverilor vieţii de pe unumăr pe celălalt. Mai degrabă eu sunt cel bleste-mat, cum o şi spun în primul blestem, ce deschideseria blestemelor şi scrisorilor.

– Care dintre cărţile tale ţi-a adus cele maimulte satisfacţii?

– Toate cărţile mi-au adus bucurii. Cu o partea fabulelor matematice, prinse în lucrarea Poeziamatematicii, la primul Simpozion internaţionalUniversul ştiinţelor am câştigat Premiul şi Trofeulde excelenţă. O parte a blestemelor le-am prinsîn Sunt robul Cărţii cărţilor, creaţie, de aseme-nea, premiată. Al zecelea volum, Scrisori neter-minate, a luat Diploma şi Premiul revisteiAntiteze. Multe emisiuni culturale ale radioului şiteleviziunii s-au oprit asupra creaţiilor şi cărţilormele, elogiindu-le. Revistele de cultură şi litera-tură, ziarele locale şi nu numai, au elogiat volu-mele apărute. În unele am deţinut chiar rubricizilnice ori săptămânale. Orice apariţie m-a bucu-rat, mai ales că a fost însoţită de elogii.

– Dacă tot vorbim, folosind ca unitate de mă-sură mileniul, aş vrea să ştiu dacă, în calitate deprofesor şi de cel mai longeviv director de şcoalănemţeană, nu te-ai săturat de pus note proaste,de-a lungul celor două milenii.

– Nu ştiu ce înţelegi prin note proaste, dardacă evaluarea se face corect, iar rezultatul ei esteacceptat, atât de elev cât şi de părinţii odraslei,toată lumea-i fericită, dar efortul de a se ajungeaici este, sau ar trebui să fie, imens. Metodele şiprocedeele dascălului de şcoală nouă, aflate subbrandul activ – participativ, poartă denumiri atâtde ciudate şi greu de pronunţat, încât te întrebidacă Amintirile lui Creangă ar mai fi avut savoaredacă marele povestitor, pe când era şcoler, ar fiavut parte de un dascăl îndrăgostit de metodabrainstormingului, ori dacă Smărăndiţa popii maiputea fi urcată pe Calul Bălan şi biciuită cu Sfân-tul Nicolae, conform actualelor regulamente şilegi ale învăţământului, care-ţi interzic să te uiţinezâmbitor la ghiaur. Oare Goe mai putea scoatecapul pe fereastră dacă vechicolele de călătorieerau Google sau Yahoo, cu toate ferestrele în-chise? Dar tanti Miţa şi mamiţica mai umblau,oare, pe la profi, pentru mărirea notei răsfăţatuluilor, cu portofoliul acestuia după ele, ştiind că niciun dascăl de şcoală nouă nu mai poate modificaceva în catalog, acesta fiind electronic şi parolatde managerul şcolii?

A consemnat Nicolae SAVA

–

Arte şi Meserii

APOSTOLUL Pag. 11septembrie 2016

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Cezar Ţucuăscut la Blăgeşti, Bacău (21 ianuarie1951), după absolvirea Liceului „GeorgeBacovia” din Bacău, apoi, a Facultăţii deMatematică – Mecanică a Universităţii„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (1974) afost numit profesor titular la Şcoala dinTazlău, deţinând şi funcţiile: director edu-

cativ (1980-1986) şi director (1986-1990 şi2000- în prezent). După atâţia ani de muncă lacatedră, dar şi în folosul obştii a fost adoptat decomunitate, acordându-i-se şi titlul de Cetăţeande Onoare al comunei Tazlău. Pentru activitateadidactică, a fost distins cu: Diploma de „Profesorevidenţiat”; „Diploma de Onoare pentru promo-varea valorilor ştiinţelor în România şi în lume”;

„Diploma de Onoare la Simpozionul Internaţio-nal Disponibilităţi Creative în Lume”; „Premiulşi Trofeul de Excelenţă pe 2010, la Primul Sim-pozion Internaţional Universul Ştiinţelor”; mem-bru în Comisia Naţională pentru ReformaÎnvăţământului.

Membru al Societăţii Scriitorilor din JudeţulNeamţ şi Vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale I.I. Mironescu din Tazlău. Redactor, redactor-şefadjunct, redactor-şef al revistei „La Tazlău”, re-dactor la Revista „Antiteze”. De-a lungul anilora colaborat la mai multe publicaţii: „Amurg sen-timental”, „Antiteze”, „Apostolul”, „Catharsis”,„Ceahlăul”, „Conta”, „La Tazlău”, „Mesagerul”(titular al rubricii săptămânale „De la Tazlău, scri-sori, în versuri”), „Monitorul”, „Jurnalul de Dâm-boviţa”, „Revista Sud”, „Telegraful” (titular alrubricii „3 pe zi”, apoi rubrica săptămânală) ş.a.

Este autor al volumelor de versuri: 1998 –„Lumea în 300 de epigrame şi catrene”; 1999 –„Blestemele şi scrisorile Creatorului”; 2000 –„Reforma şcolară şi alte fabulaţii”; 2000 – „Ariafigurilor plane”; 2001 – „Aproape fabule”; 2002– „Fabule matematice”; 2005 – „Alte scrisori şiblesteme”; 2007 – „Noi scrisori şi blesteme”;2007 – „Numai blesteme”; 2010 – „Scrisori ne-terminate”; 2012 – „Blestemele păcatului’’;2014 – „Păcatele blestemului’’.

Este prezent în antologiile: „Scriitori Nem-ţeni”; „Universul Ştiinţelor Europa – România– Iaşi”; „Disponibilităţi Creative în Lume”; EmilBucureşteanu; „Poeţi Nemţeni”. A îngrijit ediţiaI. I. Mironescu, „Scrieri” (2006).

Membru al Uniunii Scriitorilor din Româ-nia.

RED.

N

Comuna Vânători-Neamţ, file de monografie el puţin două sunt motivelepentru care oricine trece pelângă un stand de carte trebuiesă se oprească şi măcar să răs-foiască volumul Comuna Vâ-nători – Neamţ, file demonografie, înfăptuit de apos-tolul Neculai Florian. Mai întâi,

trebuie spus, cartea arată ca o carte.Nu e o împuşcătură, ca multele bro-şuri care au umplut de glorie o gră-madă de condeieri nemţeni, treziţipeste noapte, scriitori cu acte în re-gulă. Volumul e elegant, are consis-tenţă, vreo 450 de pagini, e tipărit binepe hârtie cretată (editura C.M.Imago,2016, Piatra-Neamţ). Mai apoi, existăun sumar bogat care dă seamă de ocantitate imensă de muncă şi demons-trează o gândire ordonată şi inspiratăîn arhitectura cărţii. Nicolae Floriancunoaşte bine normele speciei pe careo abordează – în privinţa structurii,monografia are deja un statut destulde clar – personalitatea cărţii salestând, în special, în proporţia dintrediferitele zone ale informaţiei. Autorulmizează nu atât pe imaginea locului,cât pe spiritualitatea lui, trecută şi pre-zentă. Mi se pare un lucru normal şidoar un cârcotaş pătimaş l-ar puteacontrazice.

Precizăm că această monografienu este singulară, şi autorul ne averti-zează în Postfaţă: „S-au împlinit înanul 2009 o sută de ani de la apariţiaprimei monografii despre comuna Vâ-nători-Neamţ datorată profesoruluiConstantin D. Gheorghiu şi am doritsă marchez evenimentul prin aceastămonografie dedicată locului natal.Lipsa resurselor a făcut să fie ratatmomentul. O nouă carte despre Vână-tori-Neamţ? Da şi sperăm să fie una şimai bogată prin adăugarea de noi in-formaţii ca şi a biografiilor unor oa-meni, fiindcă oricât de însemnată ar fio instituţie, ea nu reprezintă nimicdacă n-o înnobilează munca oameni-lor. Regret că mi-a lipsit talentul de arealiza nişte biografii interesante, ro-manţate. Mi-a plăcut literatura, dar înviaţă am rămas credincios lucruriloradevărate, exacte”. Aici autorul sealintă un pic: portretele oamenilor şi

instituţiilor sunt realizate clar şi rigu-ros, e drept fără excese de metaforesau determinative, dar într-o limbă ro-mână curată, ceea ce poate fi conside-rat chiar un talent, într-o vreme în carelimba română este siluită cotidian.

Nu voi insista asupra cuprinsuluivolumului. Voi spune doar că aceastăcarte se înscrie la loc de frunte pe listalucrărilor de referinţă privind ŢinutulNeamţului, că respectă toate normeleunei lucrări ştiinţifice (aparat critic,index de nume, note) şi, pentru bogă-ţia şi seriozitatea documentării, nu vaputea fi ocolită de nici un cercetătorprofesionist. Răsfoiţi-o şi vă veţi con-vinge. Prefer aşadar, în loc de a vă tri-mite la lucruri – mai mult sau maipuţin cunoscute – să reiau fragmentedintr-o succintă prezentare a autorului:

„Autorul acestei cărţi, învăţătorulNeculai FLORIAN, s-a născut la 27septembrie 1937 în Vânători-Neamţ.Şi-a petrecut copilăria în satul natalfără să fi cunoscut ocrotirea tatălui,care, concentrat în perioada 1937-1940, a participat cu Regimentul 15din Piatra Neamţ la Cel de Al DoileaRăzboi Mondial. Prins prizonier laCotul Donului în noiembrie 1942, afost dus în lagăr la Celeabinsk, din-colo de Urali, de unde s-a întors în de-

c e m b r i e1948. (...)

C o n t i -nuă claselegimnaziale laŞcoala Arhi-mandrit Chi-riac Nicolaudin VânătoriNeamţ între1949-1952cu vestiţiidascăli Con-stantin Papuc, Mihai Grigoriu şiAnton Grigoriu, apoi cursurile ŞcoliiPedagogice din Piatra-Neamţ, pecare le încheie în iunie 1956 ca şef alpromoţiei de învăţători din acel an.(...)

În septembrie 1956 îşi începeactivitatea didactică la Şcoala Păstră-veni ca profesor suplinitor de limbaromână, de unde pleacă la milităriedupă numai două luni. Îşi satisfaceserviciul militar între noiembrie 1956şi decembrie 1958, serviciu încheiatca elev al Şcolii de Ofiţeri de Rezervădin Cluj. (...)

Din decembrie 1958 a funcţionatca învăţător la Şcoala Boiştea din co-muna Petricani. (...)

Din octombrie 1960 a fost numitînvăţător şi director al Şcolii din satulLunca. Este momentul în care începesă-şi pună în practică pasiunea pentruistorie, culegând date despre comună,despre sate, şcoli, mănăstiri, schituri,biserici şi unităţi economice. Adunăfotografii şi o impresionantă biblio-grafie referitoare la comuna Vânători-Neamţ, la personalităţi, colegi şiveterani. În anul 1968 este numit di-rector al Căminului cultural, funcţiecare i-a permis să continue adunareade date şi documente şi să publice, în1974, o scurtă monografie a comunei.Se transferă la Şcoala nr.1 Vânători-Neamţ ca învăţător titular începând cu1 septembrie 1974, şcoală în care îşiva desfăşura cei mai mulţi din cei 45de ani de activitate didactică. S-a pen-sionat începând din iulie 2000. Între1990-1992 a îndeplinit funcţia de pri-mar al comunei Vânători-Neamţ, fiindales consilier comunal în toate legisla-turile următoare până în anul 2008. Înanul 2006 publică împreună cu conf.dr. Mihai Lazăr şi Maria Petrariu Mo-nografia comunei Vânători-Neamţ.Colaborator la Revista pompierilor,Munca de partid şi la revista Aposto-lul”.

Mircea ZAHARIA

Noutăţile anului şcolar 2016‐2017otrivit unui comunicat de presă emis de MEC la 1 septembrie a.c., în calendarul anului şcolar 2016-2017 aufost corelate perioadele de vacanţă şi perioadele de cursuri pentru a optimiza calendarele examenelor şi aleconcursurilor naţionale. O atenţie specială a fost acordată programului naţional „Şcoala altfel”, al cărui pro-gram de desfăşurare a fost flexibilizat. Programul se va întinde pe durata a 5 zile lucrătoare, lăsând la deciziacomunităţii şcolare perioada pentru derularea programului, după cum urmează: 21 noiembrie – 2 decembrie2016, 27 februarie – 31 martie 2017 şi 15 mai – 9 iunie 2017 (învăţământul preşcolar şi primar), respectiv 17octombrie – 2 decembrie 2016, 27 februarie – 31 martie 2017 şi 15 mai – 9 iunie 2017 (învăţământul gimna-zial, liceal, profesional şi postliceal).

Referitor la examenele naţionale, au fost optimizate calendarele de desfăşurare pentru a evita suprapunerile şisuprasolicitarea activităţilor de organizare. Mai exact, prima sesiune a examenului de Bacalaureat din anul 2017 seva încheia pe 24 iulie, în timp ce a doua va avea ca punct final data de 21 august. Din dorinţa de a descongestionaactivitatea din timpul vacanţei de vară, examenul pentru definitivare în învăţământ se va organiza în perioada vacanţeide primăvară (luna aprilie). O altă modificare, valabilă şi în cazul Evaluării Naţionale pentru absolvenţii clasei aVIII-a, vizează eliminarea prevederii conform căreia nota finală după soluţionarea contestaţiilor se modifică numaiîn cazul în care, între nota iniţială şi nota de la contestaţii există o diferenţă de minimum 0,5 puncte.

În procesul de admitere în învăţământul liceal de stat, ponderea mediei claselor V-VIII în calculul mediei deadmitere a fost redusă la 20% (de la 25%) tocmai pentru a accentua importanţa Evaluării Naţionale la finalul claseia VIII-a. De asemenea, repartizarea computerizată a elevilor în clasa a IX-a se va realiza într-o singură etapă, urmatăde o perioadă dedicată rezolvării cazurilor speciale, conform metodologiei. (RED.)

C

P

Semnal editorial:

Arte şi Meserii

APOSTOLULPag. 12


6/1861 – n. Teodor Crivăţ, la Rediu,Neamţ (d. 1931, Bucureşti), profesor, ompolitic, publicist. După clasele primare însatul natal, a urmat cursurile GimnaziuluiClasic din Piatra-Neamţ, apoi Facultatea deŞtiinţe, Bucureşti (matematica). Cadru di-dactic la Buzău (Gimnaziul), Galaţi (Semi-narul Teologic), Iaşi (Şcoala Normală

„Vasile Lupu”), Bucureşti (Liceul „Sf. Sava”;Gimnaziul „Dimitrie Cantemir”). Membru al P. N.L., deputat, senator în Parlamentul României.Cărţi: „Bătălia de la Racova din Ianuar 1475”; „Ocrimă. Studiu istoric”; „Demonstraţia postulatuluilui Euclid” ş. a.

■ 7/1952 – n. Nicolae N. Popa, la Târpeşti,Neamţ, profesor, publicist, traducător. A absolvitLiceul „Ştefan cel Mare” din Târgu-Neamţ, Fa-cultatea de Istorie-Filosofie, Bucureşti (1978);studii în Franţa şi în Belgia. A lucrat ca muzeograf

la Casa „Ion Creangă” din Humuleşti (1982-1998). A debutat în Revista „Tribuna României”(1985). Colaborează cu studii, eseuri, traduceri la:„Ateneu”, „Catedra”, „Fântâna Blanduziei”, „Ac-ţiunea”, „Asachi”. Membru al Societăţii „François

Mauriac”. Cărţi: „Creangă sau Arta fericirii”(1993), „Eternul feminin de la Humuleşti la Paris”(1995), „L’expression du bonheur chez MarthaBibescu”, Franţa, „Povestea unei mari iubiri. Emi-nescu – Veronica Micle” ş. a.

■ 9/1899 – n. Mihai Enăchescu, la Piatra-Neamţ (d. 20. 02. 1977, Piatra-Neamţ), medic,doctor în medicină. A urmat studiile primare şi li-ceale în localitatea natală (Liceul „Petru Rareş”),apoi Facultatea de Medicină din Iaşi; la îndemnul

lui Socrat Lalu, îşi desă -vârşeşte studiile ştiinţificela Sorbona, unde obţinetitlu de doctor în medi-cină. Mai mulţi ani a fostmedic asistent la InstitutulMedico-Biologic dinParis. Întors în ţară, medicprimar, director la Spitaluldin localitatea natală.Autor a numeroase arti-

cole şi studii de specialitate în revistele de ştiinţemedicale din ţară şi din străinătate, precum şi alunui roman rămas în manuscris.

■ 10/1846 – n. Alexandru Lambrior. ŞcoalaPrimară la Fălticeni, Târgu-Neamţ şi Piatra-Neamţ, bursier la Gimnaziul Central (Iaşi), Facul-tatea de Litere a Universităţii ieşene. Din 1872,profesor de istorie la Şcoala Militară din Iaşi, an

Rememorări nemţene

n

septembrie 2016

Stimularea Întregului Creier (Whole Brain Teaching)în managementul clasei

Spune-mi şi voi uita,/Învaţă-mă şi îmi voi aminti,/Implică-mă şivoi învăţa.

(Proverb chinez)

m încercat mereu să-mi îm-bunătăţesc tehnicile de pre-dare deoarece îmi place săpredau, iubesc copiii şi suntfericită când aceştia îndră-gesc activităţile din orelemele.

Implicarea elevilor în activită-ţile la clasă nu este o noutate. Cutoţii am aplicat diverse strategiipentru a capta atenţia acestora.Când profesorul începe ora de curs– indiferent de disciplină – el sperăsă capteze atenţia întregii clase.După doar zece minute, totul seschimbă. Cercetările au dovedit cădoar atâtea minute poţi avea aten-ţia elevilor. După trecerea celorzece minute, trebuie să munceştimult mai mult pentru a-i menţineatenţi şi a-i face să şi reţină.

Am ales să introduc în mana-gementul clasei câteva dintre stra-tegiile de Predare prin StimulareaÎntregului Creier (Whole BrainTeaching) deoarece elevii învaţămai mult atunci când se distrează.Majoritatea tehnicilor tradiţionalede predare se bazează pe prelegere,citire şi scriere. Totuşi cu toţii ştimcă aceste activităţi stimulează doaremisfera stângă a creierului. Dacătoate zonele creierului sunt impli-cate în procesul de învăţare, atuncireţinerea informaţiei, înţelegerea şiperformanţele ulterioare sunt multîmbunătăţite.

WBT nu este o abordare nouă.Mulţi profesori americani o folo-sesc de mai bine de zece ani. Se

compune dintr-un set de reguli şistrategii de management al claseidestinate să stimuleze creierul înîntregime şi să implice mult maimult pe elevi.

WBT pune accent pe învăţareaactivă, în care elevul face cone -xiuni care cuplează ambele emis-fere, este o abordare amuzantă şi îiantrenează in activitate şi pe eleviicare sfidează.

Elevii sunt încurajaţi să vizua-lizeze, să deseneze, să apeleze ladramă pe măsură ce dezvoltă ideinoi, pentru a le putea reţine maiuşor. Ei învaţă mai mult atuncicând se distrează, prin urmare cucât iau mai mult parte la aceste ti-puri de activităţi, cu atât mai multse vor concentra pe subiectele pre-date.

WBT se bazează pe principiulcă toţi profesorii întâmpină ace-leaşi dificultăţi: lipsa de disciplinăa elevilor, lipsa cunoştinţelor debază şi a competenţelor fundamen-tale în rezolvarea problemelor.

Creierul învaţă în cinci feluri:văzând, zicând, auzind, făcând şisimţind.

Ü Emisfera stângă (1) se re-feră la abilităţi logice şi analitice.

Exemplu: un exerciţiu cu maimulte variante în care elevii tre-buie să aleagă dacă să foloseascătrecutul simplu sau prezentul per-fect.Ü Emisfera dreaptă (2) este

centrul abilitaţilor artistice, vi-zuale.

Exemplu: elevii trebuie să re-cunoască modele într-un set deima gini / le compară.

Ü Zona a treia – 3Se asigură că creierul are oxi-

genul de care are nevoie pentru afuncţiona bine.

Exemplu: folosirea prezentu-lui continuu într-un joc de ghicit/de mimă.

Ü Zona a patra – 4Face legătura între memorie şi

emoţii şi este stimulată de implica-rea personală.

Exemplu: Descrie parteneruluitău cea mai dificilă decizie pe careai avut-o vreodată de făcut.

Ü Zona a cincea – 5Aceasta este zona din creier

care creează noul material.Exemplu: Scrierea de poezii şi

de eseuri. Elevii sunt încurajaţi săextindă cunoştinţele lor de limbaengleză pentru a crea ceva „nou”.

Câteva strategii Whole BrainTeaching pe care le folosesc in ma-nagementul clasei

l „Clasă” – „Da”

Pentru a capta atenţia claseispun pur şi simplu „Clasă!” şi ele-vii răspund „Da!”. Elevii trebuie săspună în acelaşi mod în care amspus eu: dacă spun cu voce tare, eitrebuie să răspundă cu voce tare,dacă şoptesc, ei răspund în şoaptă.Este foarte interesant că ei răspundcorespunzător tonului meu şi in-tensităţii rostirii. Le place să răs-pundă indiferent dacă sunt în clasaa doua sau în clasa a şaptea.

De ce este „Clasă-Da”, atât deeficient? Neo-cortexul contro-lează, printre altele, luarea decizii-lor. Când profesorul spune,„Clasă!” şi elevii răspund „Da!”, elîşi ajută elevii să-şi focalizezeatenţia asupra a ceea ce are degând să spună în continuare.

l „Daţi-mi un ... Oh!”. Giveme ...an Oh!

Este foarte util în menţinereaelevilor implicaţi în activitate. Leplace să aprecieze un concept nousau răspunsul unuia dintre colegiilor. Este amuzant şi relaxant înacelaşi timp.

l „Mirror”

Este una dintre tehnicile celemai simple, dar şi una dintre cele

A

Strategiide predare

Arte şi meserii

APOSTOLUL Pag. 13


n care intră la „Junimea”. Din 1874, predăla Liceul Naţional. Trimis cu o bursă, laParis (1875), se remarcă şi publică (din1877) articole de lingvistică în Revista „Ro-mania”; admis membru al Societăţii Fran-ceze de Lingvistică. Întors la Iaşi (1878),continuă la Liceul Naţional şi începe (1879)cursul de filologie română, la Universitate.

Membru corespondent al Academiei (1882). Se re-marcă cu studiul „Limba română veche şi nouă.Tălmăcirea românească a scrierilor lui Oxenstiern”(1873). Publică „Carte de citire, cuprinzând textevechi româneşti” (1882).

■ 10/1951 n. Gabriel Ploscă, inginer, profe-sor, lider sindical. Absolvent al Institutului Poli-tehnic „Traian Vuia” din Timişoara, graduldidactic I în învăţământ acordat de UniversitateaPolitehnică Bucureşti (1993). Profesor la ColegiulTehnic „Petru Poni” (1976-2008), membru în Co-

misia naţională de chimie industrială, specialist înelaborarea de standarde ocupaţionale, evaluatorde manuale şi autor de manuale şcolare. Partici-pare la cursuri, seminarii şi programe de formareeuropene. Vicepreşedinte al SLLICS Neamţ

(1991-2008), apoi preşe-dinte, din 2008 – prezent.Vicepreşedinte al FSLI,coordonează Departamen-tul pentru Învăţământ Pro-fesional şi Tehnic şiDepartamentul Proiecte şiFormare (2002-prezent).Preşedinte al Uniunii Ju-deţene a Sindicatelor De-

mocratice Neamţ (2000-prezent) etc. Manager deproiect POSDRU şi manager de proiect Leonardoda Vinci (2011-2014).

■ 11/1930 – n.Eduard Covali, la Orhei,Basarabia (d. 2. 11. 2002,Piatra-Neamţ), teatrolog,dramaturg, membru al U.S. A absolvit I. A. T. C. „I.L. Caragiale”, cu întreru-peri, fiind condamnat poli-tic, a lucrat pe diferiteşantierele de construcţii.Diverse funcţii la TeatrulTineretului (1961-1992), pictor-executant, secretarliterar, director, regizor, consilier artistic. Debut pu-blicistic în revistele „Teatrul” şi „Contemporanul”,


Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

î

septembrie 2016

ai puternice. Profesorul spune: „oglindă”şi elevii răspund „oglindă”, apoi ridicămâinile gata să-i imite gesturile .

Elevilor mei le place tehnica„oglindă” pentru că este amuzantă. Cândspunem o poezie împreună ei încearcăsă-mi imite mişcările şi să recite în ace-

laşi timp. Am observat că o învaţă mai repede.Folosesc de obicei tehnica „oglindă”

atunci când spun o poveste, când îi învăţ o poe-zie, când predau cuvinte noi sau atunci când măjoc cu elevii. Îmi potrivesc mişcările la exactceea ce spun.

Pe măsură ce elevii imită mişcările profe-sorului, cortexul motor al acestora, zonă a cre-ierului care răspunde de memoria de durată,este cuplat automat.

Recitarea poeziilor la începutul unei lecţiiîi ajută pe elevi să-şi comute mintea pe limbaengleză şi are scopul de a înlătura stresul.

Activităţi ale creierului implicate: văzul(cortexul motor), vorbirea (zona Boca), auzul(cortexul auditiv) şi execuţia (cortexul motor).

l „Predă!” –„OK!” şi „Comută!”

Tehnică bună pentru lucrul în perechi, daram adaptat-o şi pentru echipe.

Împarte clasa în echipe de câte doi elevi.Un elev este numărul Unu, celălalt este numă-rul Doi. Predă o cantitate mică de informaţii şiînsoţeşte-o de gesturi. Când termini priveşteclasa, bate din palme de două ori şi spune„Predă!”. Elevii bat din palme de două ori sirăspund „OK!”. Când elevii cu numărul Unu auterminat de explicat, bateţi iarăşi din palme şicereţi să inverseze rolurile, spunând „Co-mută!”.

Pe măsură ce elevii predau unii celorlalţi,mişcaţi-vă prin clasă şi ascultaţi ceea ce spun.Este o ocazie excelentă să monitorizaţi cât a în-ţeles fiecare. Apoi îi puteţi rechema să fie atenţicu „Clasă!” – „Da!”.

Am remarcat faptul că nu copiază doar ges-turile mele, ci imită şi emoţia din voce.

Această tehnică permite ca elevul să fie an-trenat simultan în toate cele patru modalităţi deînvăţare – văzând, spunând, auzind şi făcând.

SCOPUL: crearea de clase paşnice, plinede o distracţie ordonată; schimbarea atitudiniielevilor faţă de învăţare.

Consider că unele dintre strategiile WBTsunt foarte utile deoarece:

– Fac predarea mai distractivă;– Stimulează tot creierul;– Antrenează şi elevii care sfidează;– Captează atenţia;– Creează un sentiment de comuniune;– Elevii devin mai puţin rebeli.

Să nu uităm întotdeauna să avem un scopautentic dincolo de lecţia predată, să ne asigu-răm că materialul este antrenant şi interactiv, căumorul detensionează – deci să-l folosim des –şi că greşelile sunt parte integrantă a procesuluide învăţare, să le sărbătorim!

Profesor, Sabina STĂNESCU

m

S‐a aprobat Statutul Elevului inistrul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Mircea Dumitru, a aprobat prin or-dinul nr. 4.472 din 10 august 2016, Statutul Elevului, document ce reglementează drep-turile şi obligaţiile elevilor înmatriculaţi în instituţiile de învăţământ de stat, particularsau confesional din România. Este primul document de acest tip, elaborat în Româniadupă 1990, care consacră într-o formă consolidată drepturile şi obligaţiile elevilor. Formafinală s-a conturat în urma dezbaterii publice pe care Ministerul Educaţiei a organizat-oîn perioada 17 iunie – 4 iulie. Prevederile Statutului se aplică începând din anul şcolar

2016-2017.Statutul a fost elaborat de Ministerul Educaţiei în colaborare cu Consiliul Naţional al Ele-

vilor şi alte organizaţii reprezentative ale elevilor şi este fundamentat pe respectarea valorilorcomunităţii şcolare şi ale sistemului educaţional. În acest sens au fost avute în vedere accesulliber şi gratuit la educaţie de calitate, libertatea de expresie, dreptul de a beneficia în mod echi-tabil de resursele materiale şi educaţionale furnizate de sistemul de învăţământ, onestitatea in-telectuală, sprijinirea gândirii critice, respectarea demnităţii tuturor membrilor comunităţiişcolare, respectiv deschiderea instituţională pentru schimbări constructive.

Potrivit documentului, drepturile elevilor sunt structurate în 5 categorii: drepturi educa-ţionale, drepturi de asociere şi exprimare, drepturi sociale, recompense şi alte drepturi. Docu-mentul prevede deopotrivă îndatoriri, interdicţii şi sancţiuni pentru încălcarea de către elevi,în incinta unităţii de învăţământ, a prevederilor statutului sau a prevederilor explicite din actelenormative în vigoare. (Sursa: Comunicat MECS)

M

Stimularea Întregului Creier (Whole Brain Teaching)în managementul clasei

Strategiide predare

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 14


1957), şi cu pseudonimul V. Negrea, Cola-borări: „Ceahlăul”, „Acţiunea”, „Antiteze”,„Ateneu”, „Asachi”, „Informaţia Primă-riei”, „Apostolul”, „Meridianul Ozana”,„Credinţa neamului” ş. a. A dramatizat:«Vrăjitorul din Oz», «Inimă rece», «Carteajunglei». Debut editorial cu „Teatru”: «IonCreangă sau mărazurile amintirilor», «Ti-

nereţe fără bătrâneţe», « Belerophon», «Albă cazăbava şi cei 7 pitici».

■ 15/1916 – n. Constantin-Virgil Gheor-ghiu, la Războieni, Neamţ (d. 22. 06. 1992, Paris),poet, prozator, reporter. A absolvit Facultatea deLitere şi Filozofie, Bucureşti (1940). Debut cuversuri în „Bilete de papagal” şi editorial, cu„Viaţa de toate zilele” (1937); În 1963, este hiro-tonit ca preot al Bisericii Ortodoxe Române dinParis. Cărţi în ţară: Ard malurile Nistrului”: „Cu

submarinul la asediul Sevastopolului”, „Ceasul derugăciune”; „Am luptat în Crimeea”, „Ultimaoră”; peste hotare (traduse în limba română): „LaVingt-cinquième heure”; „La Cravache”; „LaMaison de Petrodava”; „Perahim” şi multe altele.

■ 19/1953 – n. ViorelNicolau, inginer, editor,anticar, filatelist, publicist.A absolvit Facultatea Teh-nologia Construcţiilor deMaşini, Braşov, inginer laI. M. „Ceahlău” şi profe-sor-inginer la Grupul Şco-lar de Construcţii. Din1991, devine librar, anti-

car, atestat de Ministerul Culturii. A înfiinţat, înPiatra-Neamţ, prima librărie-anticariat privată.Este recunoscut ca un bun colecţionar de cărţipoştale ilustrate. Membru în diferite comitete şicomisii filatelice. Organizator a peste douăzeci deediţii ale Simpozionului naţional de cartofilie dela Piatra-Neamţ; este preşedinte al Asociaţiei Fi-lateliştilor Neamţ. A editat sute de cărţi (prin pro-pria-i editură „Cetatea Doamnei”), autor, coautorsau colaborator la peste 30 de cărţi, îngrijitor deediţii. Colaborator la toate publicaţiile din Neamţ.

■ 19/1966 – n. Mihael Balint, la Săbăoani,Neamţ, ziarist, eseist a absolvit Facultatea de Me-canică a Institutul Politehnic din Iaşi (1993), di-rector al Căminului Cultural din Săbăoani,tehnoredactor la „Maart's Co”, tehnoredactor şilector de carte, secretar general de redacţie la „Mo-nitorul de Neamţ”, corespondent la „România li-beră”, redactor la „Adevărul de seară”.


(urmare din pag. 13)

(

septembrie 2016

ntre personalităţile cărora le păstrez o vieşi nestrămutată admiraţie şi recunoştinţă,pentru că m-au format ca om şi ca me-seriaş al sufletului, se numără trei direc-tori de liceu. Toţi trei au păstorit învremuri dificile, pline de durere şi de ne-linişte, două licee cu renume în Neamţ şi

nu numai aici: „Rareşul” pietrean şi tânărul,surprinzătorul şi îndrăzneţul liceu bicăzean, peatunci fără nume sonor.

Primul director, în curgerea timpului, ime-diat după război, a fost unul dintre cei mai lon-gevivi diriguitori ai „Rareşului”, Aurel A.Rotundu, cu un stagiu cuprins între 1938-1948,cel din urmă an al funcţiei sale de erudit con-ducător fiind acela al dramaticului hotar întrevechea şi temeinica şcoală românească şi ceade import, adoptată fără alt temei decât forţa ba-ionetei împlântate în inima românismului decătre Krasnaia Armia a „tătucului” Stalin.

Erau ruşii slavi, imediat am devenit şi noiurmaşi ai triburilor vechi slave; aveau ruşii re-giuni şi raioane administrative,păi gata, le-am înfiinţat şi noi,desfiinţând tradiţionalele ju-deţe; o revistă a lor se chema„Ogonioc”, păi îndată am scosşi noi „Flacăra”; făceau ei gim-naziul de trei ani în loc de patru,hop şi noi; mutilau liceul, trans-formându-l în „desiatâiletca”(şcoala de zece ani, incluzândciclul primar, gimnazial şi li-ceal), de îndată îi urmam, des-fiinţând înţeleptul nostru liceude opt ani; se numea „Ucitelis-caia gazeta” (Gazeta învăţători-lor) săptămânalul şcolii lor,înfiinţam şi noi „Gazeta învăţă-mântului” etc. etc. etc.

Înalt, trupeş, fiindcă era ungurmand de clasă, dăruit deDumnezeu cu o voce barito-nală, caldă, bogată în mlădiericaracteristice mai curând unui actor decât pro-fesorului de istorie, nu avea nevoie de materialeauxiliare în lecţiile sale, ci, vorbind, ne captivaatenţia în atare măsură, încât trăiam sufleteşteşi măreţia macedonului Alexandru, şi gloria luiŞtefan, la Podul Înalt, asupra celui mai vestit

sultan, cuceritor al Constantinopolului, şi falalui Cezar după îngenuncherea galilor, şi durereade nesuportat a Brâncoveanului, martor la mar-tiriul fiilor săi, şi victoria de la Mărăşeşti, şi mi-şelia din Câmpia Turdei.

Conducea liceul, după o bună învăţăturăharetiană, cu mână de oţel în mănuşă de catifea.Pedepsea cu parcimonie şi răsplătea cu dărnicieperformanţele şi boaţele noastre. Nu acceptanici brutalitatea tradiţională a „domnilor elevi”,care ne cam cârpeau, spre introducerea discipli-nei de tip prusac, nici zbânţuiala pe coridoarele

pline de copii şi adolescenţi deosebit de politi-coşi.

Era cult, poliglot, sever când trebuia şi jo-vial între prieteni şi colegi, respectatul primusinter pares, atât în cancelarie cât şi în urbe,

calm, chibzuit, pedagog excelent şi desăvârşitom de lume, petrecând cu deosebită discreţiemomentele ceva mai zglobii din existenţa sa,când, campion fără rival, făcea o sesiune deanecdote în compania unui medic stomatolog(tatăl actualului profesor universitar Ştefan Ca-

zimir) şi a nelipsitului preot Constantin Cojo-caru din Dobreni.

De la Aurel Rotundu am ascultat istoria cao simfonie, uneori cu acorduri graţioase, dinMozart, deseori dramatice, ca în divina „ANoua”, de Beethoven, dar, în acelaşi timp, şi cao bună şcoală de morală şi de tărie în faţa vici-situdinilor de neocolit ale vremurilor.

Tot de la Aurel Rotundu am învăţat să în-ţeleg şi să iubesc spectacolul teatral, fiindcă, pecând încă nu exista teatru profesionist în Piatra,asemenea unui regizor autentic, şcolit anume,punea în scenă, cu elevii din clasele mari, „Onoapte furtunoasă”, şi „Revizorul”, şi „Deş-teapta pământului”, şi „Jianul” folcloric, şi re-citaluri din marii poeţi români şi universali,invitând pentru rolurile feminine domnişoare dela Liceul Teoretic de Fete (azi Colegiul Naţio-nal „Calistrat Hogaş”), între ele pe Elena Botezşi Lucia Roic, viitoarele cântăreţe celebre, deoperă şi operetă.

Fotografii cu elevii actori se mai află încăpe ici-colo, dacă n-or fi dispă-rut toate, odată ce liceul„Rareş”, Colegiul Naţional deacum, nu mai are muzeu deprea multă vreme.

Spre deplina înţelegere aomului şi dascălului Aurel Ro-tundu, voi aminti trei întâm-plări, una de tot hazul şi altedouă cu iz foarte politic în vre-mea aceea.

Fiindcă un coleg al meuera slab ca o scândurică, noi îlporecleam Scripcă. Şi într-o zi,chemându-l pe coridor dupăcognomen, mă trezesc cu douăpalme fierbinţi, aplicate de unlungan din clasa a şaptea (echi-valentă cu a unsprezecea deazi). Dau fuga la director, cu la-crimi în ochi, reclamând repe-rarea onoarei. Aurel Rotundu

mă ascultă cu deferenţă, fără a zâmbi, îl cheamăurgent pe făptaş (care avea să devină peste anirector al Medicinei din Iaşi), îi expune gravita-tea delictului şi îl obligă să-mi ceară iertare pen-tru actul violent, ceea ce se petrece imediat.

Î

Directorii mei (1)

Lecţia de istorie

APOSTOLUL Pag. 15


oncomitent, a fost şirealizator al emisiu-nii „Ora lui Balint”,la Tele'M & PrimaTV Piatra-Neamţ. Adebutat publicisticîn Anuarul Institu-tului Politehnic Iaşi,

1988, cu eseul „Constan-tin Noica şi Şcoala de laPăltiniş”. Cărţi: „Eseudespre legenda lui Buddha” de Émile Senart (trad.din lb. fr.); „Contraforturi de-o zi”.

■ 20/1953 – n. Ioan Amironoaie, la Timi-şoara, profesor, compozitor, ziarist, absolvent alConservatorului „Gheorghe Dima” Cluj. Peste 30de ani de activitate la catedră în Judeţul Neamţ,ziarist („Realitatea Press” şi „Monitorul deNeamţ”), colaborări la radio şi tv., la: „Acţiunea”,

„Antiteze”, „Apostolul”, „Asachi”, „Monitorul deRoman”, „Ochiul public” (Neamţ), „Convorbiriliterare”, „Actualitatea muzicală”, „Bravo”,„Salut”. Interpret şi compozitor (piese muzicaledifuzate pe posturile de televiziune centrale şi lo-

cale). Premii pentru proză („Sadoveniana”); al re-vistei „Tribuna”. Două volume din ciclul„Privilegii” (2004, 2005), alcătuite din interviuricu mari personalităţi din lumea muzicală.

■ 21/1916 – n. Dumitru D. Irimescu, la Co-şula, Botoşani (d. 16. 09. 1992, Piatra-Neamţ),pictor, absolvent al Academiei de Arte Frumoasedin Iaşi. A pictat bisericile: „Precista”, Piatra-Neamţ (cu fraţii Hârtopeanu), „Vârfurile” din Ju-deţul Arad, Bicaz, Dobreni, Ivaneşi, Podoleni,

Poiana Teiului, în JudeţulNeamţ. Restaurări la bise-rici din Bacău, CâmpiaTurzii, Buhuşi.

■ 22/1926 – n. Bene-dict Dabija, la Piatra-Neamţ (d. 29. 05. 1962,Bucureşti), actor, absol-vent al Liceului „PetruRareş” din oraşul natal şial Institutului de Teatrudin Bucureşti (1952). Actor la Teatrul Municipal,Bucureşti. Filme: „Moara cu Noroc”, „CiuliniiBărăganului”, „Erupţia”, „Aproape de soare”,„Setea”, „Celebrul 702”, „Porto-Franco”,„Tudor”. A fost remarcabil şi în teatrul radiofonic.

■ 24/1916 – n. Aurel Giroveanu, la Girov,Neamţ (d. 2. 04. 2001, Bucureşti), pianist, dirijor


(continuare în pag. 16)

septembrie 2016

C

rei elevi proveniţi din protipendada târ-gului, Goe Lalu şi fraţii Gaube, primulavând o bună pregătire de boxer, iarceilalţi doi fiind buni sportivi, au fostprinşi într-o ambuscadă a bătăuşilor dela Tineretul Progresist (organizaţie co-munistă), într-o noapte, când se aflau în

zona caselor Lalu. Din păcate pentru atacatori,greşiseră în mod fatal, fiindcă cei trei tinerisportivi, aşezaţi în triunghi, cu spatele în si-guranţă, i-au snopit pe agresori, câţiva dintreprogresişti având nevoie de spitalizare ur-gentă.

A doua zi în zori, liceenii noştri erau in-stalaţi la vedere în infirmeria „Rareşului”, ve-gheaţi de foarte îngrijoratul doctor ŞtefanMarin, înfăşuraţi în bandaje violent expresive,pătate cu sânge de contrabandă, şi aşteptândcu oarece spaimă biciul istoriei, ce va să vină.

Cu o expresie de mare enervare pe chip,directorul Rotundu s-a prezentat devreme lapoliţie (Încă nu se chema miliţie.), reclamândrevoltat tragedia ce s-a întâmplat unor elevi aisăi, bătuţi măr nu se ştie de cine şi lăsaţiaproape fără de suflare, noaptea, în plinăstradă. În concluzie, a cerut o anchetă dură,pentru ca huliganii care schilodiseră cu nemilăbieţii săi elevi, cu toţii premianţi şi foarte cu-minţi, să fie aspru pedepsiţi.

Evident, nimeni nu se încumeta pe atuncisă pună în paranteză spusele şi indignarea re-putatului director de la „Rareş”, o autoritate aoraşului. Aşa stând lucrurile, ancheta poliţiei,începută furibund de cu noaptea, când eleviinu fuseseră găsiţi la casele lor, pentru a fi um-flaţi de gealaţii trimişi anume, s-a oprit brusc,că doar nu era să-i bage la başcă pe băieţiibuni de la Tineretul Progresist.

O întâmplare, la care am participat direct(Şi am povestit-o pe larg în al doilea volumdin „Zilele”.), s-a petrecut în anul 1946, lunanoiembrie, când au fost organizate alegeri par-lamentare de către noua putere comunistă.

Colegul meu de clasă, Neculai (Titi) Ra-varu, poreclit Cap, fiindcă era as la matema-tică, bun acordeonist şi priceput în micileafaceri ale adolescenţilor, din care ieşea tot-

deauna cu câştig, avea talent la desen şi se dis-tra făcându-ne caricaturi de tot hazul.

Într-o seară i-a venit în gând ca, deşiaveam noi pe atunci doar vreo treisprezeceani, să intre brusc în politică. Cu influenţă dedreapta, fiindcă era fiu de preot bogat, din Ţi-bucani, Titi s-a decis să înfrumuseţeze niştepereţi anoşti din urbe cu semnul electoral pe-neţist, ochiul, însoţit de chemarea „votaţi!”.

Ca nu cumva să se creadă că joaca noastrărămânea hârjoană nepedepsită, subliniez că, totatunci, pentru că au rupt nişte afişe comunisteşi au scris lozinci de dreapta, unii dintre colegiinoştri din liceele pietrene au înfundat puşcăria:Gică Popescu, surorile Geană, Valeriu Danie-lescu, Coca Matei (Viitorul soţ al celebrei ac-triţe Draga Olteanu – Matei.) şi mulţi alţii!

Îl acompaniam pe Titi, în calitate de bă-gător de seamă, stând „de şase”, să nu neprindă cineva. Se vede treaba că nu eram des-tul de bun pentru misia încredinţată, fiindcă,într-o după amiază, tocmai când Ravaru îşiexersa talentul pe un zid al Liceului nostru,ne-a zăpsit Costache Negru, omul de serviciual şcolii, din fericire fără a ieşi un flagrant de-plin, deoarece creta forestieră, albastră, cucare Titi operase, fusese aruncată discret decătre pictor.

Duşi imediat în faţa directorului, extraordi-narul psiholog, aflând că nu există corpul delict,creta, l-a băgat bine în sac şi l-a cusut temeinicpe Costache, altminteri om de treabă, ca nucumva să şoptească cuiva, undeva, ceva desprepoznă. Mai mult, i-a poruncit şi să văruiască deîndată, temeinic, locul infamat cu mâzgăleli,încât să nu se mai vadă absolut nimic.

Doar cu o zi sau două mai înainte ne fu-seseră arestaţi colegii liceeni care făptuiserăcrime similare cu a noastră.

Nu peste mult timp, Aurel Rotundu, ca şialţi mari dascăli ai Neamţului, a fost trimis înlagărul de „reeducare” de la Suceava, fărăvreo vină şi fără judecată.

Istoricul trăia tragic istoria!

Mihai-Emilian MANCAŞaugust 2016, Nevers

T

Directorii mei (1) Zilele Şcolii GimnazialeConstantin Virgil Gheorghiu

RăzboieniDeviza şcolii: „Nu contează de undeporneşti, important este unde ajungi.

Şcoala noastră te va ajuta să-ţi îndepli-neşti visele, oricât de îndrăzneţe ar fi”.

entru elevii şi profesorii Şcolii Gimna-ziale „Constantin Virgil Gheorghiu”Războieni, zilele de 14 şi 15 septembrie2016 reprezintă un moment de sărbă-toare, un moment de referinţă: Aniversa-rea celor 100 de ani de la naştereamarelui om de cultură Constantin Virgil

Gheorghiu.Personalitate de anvergură mondială, Con-

stantin Virgil Gheorghiu a fost diplomat inter-belic, jurnalist, poet, romancier si preot ortodoxromân. S-a născut la 15 septembrie 1916, înapropiere de Târgu Neamţ, în localitatea Răz-boieni. În copilărie, auzind mai multe lucruridespre Dumnezeu, i-a cerut insistent tatălui săusă-i spună cum poate ajunge sfânt. A emigrat,s-a stabilit cu familia în Franţa, unde a devenitpreot. Tot aici a murit, în 1992. Crezul lui ar-tistic a fost să fie „poetul lui Hristos şi al Ro-mâniei”. O viaţă trăită în spiritul dreptăţii şi înslujba adevărului, un model demn de urmat degeneraţiile tinere şi de toţi cei care vor să-L ur-meze pe Hristos şi care îşi iubesc ţara.

Astfel că tinerii învăţăcei ai instituţiei cepoartă numele omului de cultură au celebrat as-tăzi, alături de cadrele didactice şi de persona-lităţi nemţene, acest eveniment marcant pentruistoria şcolii lor. Printre cei care ne-au onoratcu prezenţa se numără: vicepreşedintele CJ IonAsaftei, criticul literar Cristian Livescu, gene-ralul Neculai Balan, primarul comunei Războ-ieni Bogdan Sebastian Ţarălungă, preotulMugurel Ungureanu, ing. Hârţan Dinu.

Programul a debutat cu discursul doamneidirector Elena Osoianu urmat de intervenţiilecelorlalţi invitaţi, dezvelirea plăcii comemora-tive, slujba religioasă şi simpozionul dedicat încinstea marelui prozator.

Înv. Georgiana-Cosmina MACOVEI

P

APOSTOLULPag. 16

Nihil sine Deo


i compozitor. Studii la Conservatorul „Egi-zio Massini”, Bucureşti (1933-1937), S-aperfecţionat cu Tudor Ciortea (forme muzi-cale) şi cu Ion Dumitrescu (compoziţie) lacursurile U. C. M. (1954-1955). A fost re-dactor la Radiodifuziunea Română (1949-1950), pianist şi dirijor al Orchestrei „AurelGiroveanu”, Bucureşti (1949-1954). A

compus muzică uşoară, de film, corală. Colabo-rări: „Contemporanul”, „Informaţia Bucureştiu-lui”, „România liberă”.

■ 22/1974 Mihai Floroaia, licenţiat al Uni-versităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi (1997). Doctorat înTeologie (2010), cu distincţia Magna cum Laude,la Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca cuteza Inchiziţia între mit şi realitate. Profesor titularla Colegiul Tehnologic „Spiru Haret”, în prezentşi director al Şcolii Postliceale Sanitare Piatra-

Neamţ. Publică: Inchiziţia în Europa, Editura Cri-garux, 2001 şi Rolul metodei didactice în învăţă-mântul religios, Editura Alfa, 2004, diverse studiişi articole de specialitate. Stagii de cercetare doc-torală şi postdoctorală: la Universitatea Catolică

din Louvain-la-Neuve(Belgia), la UniversitateaMiséricorde din Fribourg(Elveţia) şi la Institut deRecherche Religions, Spiri-tualités, Cultures, Sociétésal Universităţii din Lou-vain-la-Neuve.

■ 25/1901 – n. VictorŢăranu, la Ortoaia, Dorna

Arini, Suceava (d. 1953, Bucureşti), profesor,prozator, publicist, absolvent al Facultăţii de Li-tere şi Istorie, Bucureşti; profesor la Vatra Dor-nei, Câmpulung Moldovenesc şi la ŞcoalaNormală „Gheorghe Asachi”, Piatra-Neamţ. Acules folclor de pe Valea Bistriţei. A lucrat la Bi-blioteca Academiei Române. A publicat studii în:„Anuarul” Liceului „Petru Rareş”, „BuletinulSocietăţii Regale de Geografie” (Bucureşti),„Curentul”, „Ion Creangă”, „Apostolul”. Distinscu „Coroana României în Grad de Cavaler”(1939). Scrieri: „Mama”, „Teofil”, „Geto-dacii.Viaţa culturală a românilor din Transilvania”,„Bibliografie economică română”, „Preocupărididactice”, studiu de pedagogie, „Lecţiuni de is-torie literară” ş. a.

■ 26/2000 – d. Cătălin-Florin Stupcanu, laCeahlău, profesor, ziarist, scriitor (n. 2. 04. 1938,Filioara, Agapia, v. fişa lunii aprilie.)

(urmare din pag. 15)

ş


septembrie 2016

După douăzeci de ani (Fragmente – II)

Bună ziua! mă răstesc eu, prevestind, cănumai bună nu le va fi. Cei doi mă pri-veau – cred eu – ca pe un nebun. Nerăs-punzând nimic nici unul din ei, mi-amvărsat năduful cu tot ce-mi venea lagură:

– Din modul cum vă purtaţi cu noi,nu poate fi dedusă, decât umilinţa la care vreţisă ne supuneţi. Sau vreţi să ne daţi o lecţie deură împotriva preoţilor şi a Bisericii pe care eio reprezintă, cu restul de ateism ştiinţific la carevă este imposibil să renunţaţi! Am ridicat tonulşi am strigat, încât cred că se auzea şi dincolode uşi:

– Domnilor, treziţi-vă! Am venit de douăore şi stăm ca nişte milogi la uşa voastră, aş-teptând să vă beţi cafeaua şi să vedem cât detare încercaţi să ne umiliţi! Domnilor, se cântă„Deşteaptă-te române”! E voie! Deşteptaţi-vă!În România a avut loc o revoluţie! Au murit oa-meni, ca cei rămaşi în viaţă, să fie liberi! Li-beri, tovarăşilor de la partid! Abia atunci amsurprins panica în ochii amândurora. Adjunc-tul, care până mai ieri fusese „prim” ocupalocul de titular la birou, iar primul, ocupa doarun capăt al biroului ca un slugoi al celuilalt,aşa cum fusese în întreaga sa carieră. Rămaşiîn picioare, mă pregăteam să încep o nouă ti-radă, dar, cu cel mai dulce glas al lupului careîşi pilise limba, Lăcătuşu ni se adresă:

– Staţi părinţilor, n-o luaţi atât de duşmă-nos! Nu-i pus nimeni să umilească pe nimeni.

În minte îmi vin cuvintele lui Ceauşescurămase de pomină, „Niminea nu are nimic cuniminea!”. Pruteanu o prinde din zbor şi fărăsă priceapă ironia, scăpă porumbelul:

– Exact! Continuau să ne ţină în picioare. Mi-am

dat seama că acum o făceau din zăpăceala încare îi băgasem. Trag un scaun şi îl ofer proto-popului. Îşi dau seama şi trimit secretara, ră-masă cu gura căscată, să mai aducă unul.Amândoi arătau ca nişte stane, privindu-ne. Aş-teptau să începem a lămuri ce e cu noi acolo.Deschid mapa pe care o luasem numai pentruimpresie. În ea nu aveam decât aprobarea înfi-inţării şcolii şi „numirea mea” luate ieri de la

Mitropolie. Le-o întind nervos, după care în-chid mapa, fără să se vadă că nu mai am nimicîn ea. La început, o citeşte Lăcătuşu. O citeşteatent, ca pe o lucrare scrisă căreia îi caută uncusur. După ce termină de citit, i-o întinde luiPruteanu întrebându-l:

– Ia spune! Ce zici şefule?

După citire, cu toate că se vedea cât era detulburat, pe cel mai calm ton, autoimpus, sefăcu auzit. Vorbea şeful învăţământului unuijudeţ de după revoluţia anticomunistă:

– Imposibil! Primul cuvânt al protopopului se auzi firav

şi politicos: – Aţi putea să ne spuneţi care e cauza?

Calmul şi inocenţa cu care întrebase Milucă, îlscoase din minţi pe Pruteanu, care efectiv ex-plodă:

– Dumneavoastră sunteţi conştienţi şi dacăsunteţi, spuneţi-mi şi mie ce se face din judeţulacesta?!?

Ochii îi ieşeau din orbite şi nu se mai puteacontrola:

– Este judeţul cel mai impregnat religiosdin toată ţara românească; judeţul cu cele maimulte mânăstiri şi schituri! Este judeţul cu treişcoli de popi, mă rog cu trei seminare teolo-gice: unul la Mânăstirea Neamţ, unul pentrufete, la Agapia, unul catolic la Roman şi acumveniţi dumneavoastră care-mi spuneţi că nusunt destule!? Mai trebuie făcut unul la Piatra– Neamţ?!? Dereglat nervos îşi îndreptă ochiila fostul său şef:

– Dumneavoastră ce spuneţi, to’arăşuprim? Privirea celuilalt îl fulgeră şi se corectăpe dată, „domnule inspector general adjunct?”.Nebăgând în seamă încurcătura, Lăcătuşu sedovedi mai şiret decât o turmă de vulpi:

– Eu zic să nu ne pripim cu un răspuns.Trebuie studiat, trebuie căutat să vedem ce po-sibilitate de spaţiu are judeţul nostru, legat dedorinţa părinţilor.

– Nu este o dorinţă şi nici nu este „a noas-tră”. Aveţi în faţă o adresă oficială, l-am între-rupt eu. Nu mă băgă în seamă şi continuă peacelaşi ton mieros, aproape patern:

– A înfiinţa un liceu nu-i o jucărie. De-ocamdată luăm în studiu propunerea Mitropo-liei şi după ce ne documentăm, vă vom da unrăspuns. Pruteanu, congestionat, asculta atentşi nu părea deloc împăcat cu gândul că în „ju-deţul lui” ar mai putea fi înfiinţat încă un se-minar. Gândul său fu prins în vorbe:

– Totuşi, patru seminare într-un judeţ eprea de tot!

N-am mai putut tăcea şi am sărit de pescaun:

– Dumneata eşti teafăr la minte, domnule?Eu am adus o hotărâre ca să ridic o şcoală,domnule! Dumneata înţelegi ce e o şcoală! Nuun bordel şi nici un cazinou! Mă înţelegi? Temai întreb odată, dumneata ştii ce e aia oşcoală? Îmi ieşisem şi eu din fire şi prima oarăeram recunoscător gândului de a-l avea alăturide mine pe protopop, care chiar atunci dori sădreagă busuiocul adresându-mi-se:

În calitate de prim coordonator şi condu-cător al aşezământului care aniverseazăastăzi 20 de ani de biruinţe asupra întune-ricului, cu toată modestia, cred că suntunul dintre cei mai îndrituiţi oameni carepot să lumineze actul de naştere al acesteiinstituţii, la ceas de sărbătoare.

Nu o fac cu orgoliul primului director,ci cu nostalgie şi cu dorinţa de a aşeza lu-crurile la locul lor firesc, convins fiind căIstoria cea mare nu poate fi adevărată dacăare la bază neadevărurile istoriei mici.

Trebuie să precizez de la bun începutcă texul care urmează nu este unul proto-colar, prilejuit de acest eveniment festiv. Elface parte dintre rândurile în care, ajuns lavârsta memoriilor, am încercat să-mi încon-deiez, printre cele mai importante fapte dinviaţă şi implicarea în această realizare aBisericii noastre. O realizare care cuprindeşi mărunta mea contribuţie directă la eve-nimentele hotărâtoare, de la început dedrum lung şi anevoios. Extrag, deci, încontinuare, fapte pe care le-am ales din cu-prinsul celor câtorva capitole ale memorii-lor menţionate.

–

(urmare din nr. 189)

APOSTOLUL Pag. 17

Nihil sine Deo


27/1937 – n. Nico-lae Florian, la Vâ-n ă t o r i - N e a m ţ ,învăţător, animatorcultural, publicist,absolvent al ŞcoliiPedagogice din Pia-tra-Neamţ (1956,

şef de promoţie). A predatla şcolile din: Păstrăveni,Boiştea, Petricani, Lunca(director), Vânători-Neamţ. A fost director al Că-minului Cultural (1968-1978); primar (1990-1992) şi consilier comunal până în 2008. Cetăţeande omoare al comunei natale (2007). Colaborări:Revista „Apostolul”. Este autor al „MonografieiComunei Vânători-Neamţ” (2006, 2016), lucrareimportantă pentru informaţiile despre locuri şi in-stituţii din preajma localităţii Vânători (Mănăsti-

rea Neamţ, Cetatea-Neamţ, Mănăstirile Secu şi Si-hăstria ş. a.) şi despre mulţi intelectuali care autrăit pe aceste locuri.

■ 27/1948 – n. Constantin Ardeleanu, laTazlău, scriitor, absolvent al Facultăţii de Studii

Economice din Iaşi. Colaborator al multor reviste,în care au fost inserate peste 1. 000 de articole şicronici. Mai multe premii literare pentru proză.Membru al Societăţii Scriitorilor Militari, al U. Z.P. şi al Societăţii Scriitorilor din Judeţul Neamţ.Cetăţean de onoare al Comunei Tazlău. Câteva tit-luri: „Hâtrii Tazlăului”, „Timpuri interesante”;„Trif”, „Chetronia”, „Stenogramele unui ataşat mi-litar”, „Hăituirea”; „Iubiri veştejite”, „Bizarul bazaral Fortunei”; „Hronicul hergheliilor hoinare”;

„Gilberti”; „Infernul de ceară”; „Strada Blănari18, colţ cu Doamnei”; „Tazlău, un sfert de infinit”ş. a.

■ 28/1861 – n. Aristide Caradja, la Dresda,Germania (d. 29. 05. 1955, Bucureşti), savant,unul dintre cei mai importanţi entomologi români,jurist. A urmat Facultatea de Drept din Toulouse,Franţa, apoi, după moartea tatălui (1887), vine înţară şi se stabileşte la Grumăzeşti. În 1893, publicăprima sa lucrare despre lepidoptere. A constituitcolecţii ordonate ştiinţific şi a adunat informaţiidespre lepidopterele din ţară. Publică cel mai marecatalog al micro-lepidopterelor din România(1899 şi 1901). Primeşte, din China, o colecţie deprofil cu peste o sută de mii de exemplare şi în-tocmeşte cea mai completă colecţie din lume. Apublicat 22 de lucrări de referinţă. Membru cores-pondent (1930) şi membru titular al AcademieiRomâne (1948).


septembrie 2016

n

După douăzeci de ani (Fragmente – II)Desigur că domnul inspector general

ştie ce este o şcoală, părinte! Poate nuştie bine ce e un seminar. Poate dumnea-lui crede că toţi care intră într-o astfel deşcoală, vor deveni preoţi şi i se va umplejudeţul de popi. Nu, domnilor inspectori!Din liceul teologic, mulţi absolvenţi vor

merge mai departe, orientându-se spre alteşcoli. Liniştiţi-vă! Teologia este şi trebuie să ră-mână o şcoală de vocaţie! Mulţi dintre absol-venţi vor deveni profesori, asistenţi socialidespre care noi, românii, încă habar nu avem;vor deveni muzicieni sau dirijori, sau vor îm-brăţişa oricare profesie. Puţini vă vor da dureride cap preoţindu-se. Scopul mai marilor Bise-ricii este să avem cât mai multe şcoli care sălumineze acest popor ţinut în întunericul celor45 de ani de comunism ateu. Amândoi înghiţirăîn sec, tăcând….

Nu mai are rost să povestim urmarea dis-cuţiei. Totul a rămas aşa cum propusese Lăcă-tuşu. Adică urma „a fi cercetată posibilitateaînfiinţării unei noi şcoli”. Singura treabă carerămânea de făcut era „cercetarea posibilităţi-lor”de către ambele tabere: unii ca să o împie-dice, iar alţii ca să o realizeze, înfrângândîndărătnicia celorlalţi. Deocamdată, fiecaredintre ei „va cerceta”.

Pentru noi, primul lucru la care trebuiagândit era o locaţie. Pentru asta fiecare aveamîn cap modelul seminarului absolvit; cel de laMânăstirea Neamţ. Abia atunci am coborât pepământ cu dorinţele şi aspiraţiile clădite penişte visuri. Condiţiile şcolii laice erau departede ceea ce socoteam eu că trebuie să ofere unateologică.

Ieşiţi de la Inspectorat, am continuat dru-mul în tăcere, gândindu-ne că va trebui să dă-râmăm un zid ale cărui dimensiuni şi rezistenţănu le cunoşteam. Sau poate nu le luaserăm înseamă, neştiind câtă rezistenţă comunistă arămas în această instituţie. Am căutat să neamintim cele câteva licee şi grupuri şcolare,unde fiecare din noi aveam cunoştinţe, urmânda tatona fiecare firişor de posibilitate de carene-am fi putut agăţa pentru ceea ce ieri mi sepărea un lucru simplu. Apoi ne vom reîntâlnicu rezultatele puse „pe masă” şi vom purcedecu soluţiile aflate, din nou la Inspectorat. Era

vorba de liceul cu profil umanist „CalistratHogaş”, fostul „Liceu Teoretic” de fete, denoul liceu Pedagogic, care funcţionase într-ofostă Şcoală Normală, şi mai apoi vom maivedea noi care. Dar tot ceea ce ieri ni se făgă-duise şi era posibil, devenea imposibil a douăzi, în urma intervenţiei inspectorilor – dupăcum am aflat mai târziu. Singura fiinţă pe carerevelaţia mi-a scos-o în cale va fi directorul dela Şcoala nr. 9, domnul Constantin Gheorghe.

La şcoală:

Din motive sentimentale, dintre cele treişcoli de pe teritoriul parohiei pe care o păsto-ream, în 1993 odată cu reintroducerea religiei,am optat pentru Şcoala Generală nr. 9, din car-tierul Gara Veche, strada Mărăşeşti nr 9. Eraaşezată pe fostul drum pe care, copil fiind, mer-geam cu vaca la păscut în ţarină. Pe întreaga„stradă”, lungă de vreun kilometru la vremeaaceea, erau doar două case. Le văd şi astăzi:prima avea scris pe frontispiciu „Vila Ştefa-nia”, a doua era casa „lui Scurtu” din colţulde la capătul străzii care se intersecta cu dru-mul ce ducea la satul Izvoare.

Până prin anii ’60, în locul şcolii cătrecare mă îndreptam acum era un teren viran. Înfaţă lui, chiar la stradă era o troiţă, pe care pu-ţinii locuitori de atunci ai cartierului, au ridi-cat-o înainte de război, în aşteptarea zidiriiunei biserici. Se spunea că mitropolitul deatunci al Moldovei făcuse slujbă mare de sfin-ţire a locului cumpărat de oameni; troiţa înăl-ţată acolo nefiind decât mărturia materializatăa dorinţei lor! Şi a rămas drept semn al credin-ţei şi speranţei cu care localnicii aşteptau ridi-carea bisericii. Îi aleseseră şi hramul, „SfinţiiÎmpăraţi Constantin şi Elena”.

Pe locul bisericii atât de dorite, în 1963, afost ridicată o şcoală pentru numeroşii copii ve-niţi din satele înconjurătoare, strămutaţi în car-tier. La poarta acestei şcoli am ajuns şi eu îndimineaţa zilei următoare primirii ordinului depredare a religiei, purtând în minte troiţa pelângă care, în copilărie, treceam în fiecare di-mineaţă...

Intru în şcoală, pătrund în secretariat şimai apoi îl cunosc pe director: un domn înalt,

grizonat şi cu o faţă proaspătă, jovială şi o pri-vire zâmbitoare, deschisă parcă oricărei discu-ţii. Era o figură care mi-a plăcut de la bunînceput. Era un tip până în 50 de ani. DeaDomnul, să se adeverească teoria mea legatăde simpatiile la prima vedere! Îmi întindemâna, scuturându-mi-o pe a mea gospodăreşte,prezentându-se:

– Constantin Gheorghe! Eu vă cunosc dinvedere, părinte. Cred că aţi venit la noi în le-gătură cu ora de religie. Chiar mă aşteptam căveţi veni! Îl aprob cu un gest din cap şi parcăuitând motivul intrării sale inopinate în secre-tariat, mă invită „peste drum”, în biroul său,dispus faţă în faţă cu cel al secretariatului. Bi-roul său era aşezat cum nu se putea mai strate-gic. Pe fereastra orientată spre stradă, putea fiobservat oricine vine sau pleacă din şcoală.Mi-am amintit de ferestrele stăreţiilor rânduitetot aşa.

Acesta era domnul director al şcolii, sin-gurul care ne-a primit oferindu-ne spaţiul, îm-potriva opoziţiei oficiale şi a nenumăratelorsabotaje şi piedici puse înfiinţării acestui semi-nar. I-am rămas şi îi sunt recunoscător pentrucurajul şi bunăcredinţa pe care le-a arătatatunci, oferindu-ne prima clasă, care a deschisdrumul următoarelor.

Dacă povestirea mea, a părut cuiva prealungă, îl rog să mă ierte! Ea rezumă însă, o ade-vărată luptă cu un sistem opresor al credinţeireligioase care – mie îmi pare – că în diferiteforme şi metode continuă! Această luptă pentruînfiinţarea seminarului, începută la sfârşitulanului 1994 avea să se încheie în vara anului1996, când în Buletinul Oficial al Inspectoratu-lui de Învăţământ – Neamţ, între şcolile jude-ţului de la începutul anului şcolar 1996 senumăra şi Seminarul teologic din Piatra Neamţ.Şi uite aşa a apărut pe lume seminarul la a cărui„urnire” am contribuit. După doi ani însă urmauevenimente care aveau să mă îndepărteze şi descoală şi de parohie... de care nimeni, ci numaieu eram vinovat.

Preot pensionar Ioan GHERASIMPiatra-Neamţ, 5 martie 2016

–

APOSTOLULPag. 18

Arte şi Meserii

septembrie 2016


ste interesant şi ciudat faptul că, deşi în şcoli sunt acum o mulţimede cursuri/module/discipline care au conţinuturi legate de comuni-care, instrumentul cel mai important al ei, limba, este dat la o parte.Se pare că nu se mai face serios gramatică în şcoli. Dacă în progra-mele de gimnaziu această disciplină este inclusă sub diferite titula-turi şi devine, într-un fel sau altul, probă de examen la capacitate,la liceu a ajuns să fie redusă lacâteva lecţii. Oricum, nu se

pune accent mai deloc pe exprima-rea corectă. Sau, dacă se pune, rezul-tatele nu sunt pe măsura aşteptărilor. Nici diacriticele nu mai au trecere.Normal ar fi ca posesorii de diplomă de bacalaureat să ştie să se exprimecorect în limba română, dar realitatea arată că foarte puţini reuşesc aceastăperformanţă. Cum s-a ajuns aici? Undeva, cândva, ceva s-a dat peste capîn toţi anii din urmă. Este un fel de a ne preface că facem educaţie folo-sindu-ne doar de cunoştinţe luate separat, la întâmplare, fără a asigura ominimă conexiune între ele. Este o manieră de a comunica fără comuni-care, pentru că liantul care ar trebui să facă totul inteligibil, coerent şilogic, limba, este aproape scos din ecuaţie. De altfel, ideea că exprimarea

corectă şi expresivă nu contează este adesea susţinută, mai mult sau maipuţin direct, nu numai de predominanţa tipului de evaluări scrise bazateexclusiv pe faimoasele „grile” (în cazul cărora se spune – mai în glumă,mai în serios – că elevul nici nu trebuie să gândească, ci doar să aibănoroc), dar şi de lipsa de considerare a unor profesori pentru ea, din păcate.A nu discuta şi a nu corecta greşelile de exprimare din lucrările scrise sau

din felul în care elevii vorbesc des-pre un subiect sau altul la ore (inclu-siv la materiile „reale”) suntmodalităţi condamnabile de a încu-

raja atitudinea de neglijare a acestui aspect, altfel în trend în zilele noastre,aşa cum se vede şi în mass-media. Prescurtarea cuvintelor, dezacordurile,sărăcia lexicală, formulările anapoda sunt semne ale lipsei lecturilor, evi-dent, dar şi ale marginalizării unui lucru preţios care stă, în definitiv, labaza identităţii noastre naţionale: limba română. Asemenea istoriei şi li-teraturii, limba română este o marcă importantă a calităţii noastre de ro-mâni, iar a o da la o parte – şi încă pe mâna sistemului de învăţământ –înseamnă nu numai neglijenţă şi iresponsabilitate, ci pur şi simplu necu-noaşterea propriilor interese. (Psih. Vasile BAGHIU)

n contextul actual, se discută mult despreschimbările care se impun sau se propunîn şcoala românească. Este poate acestaun prilej bun de a susţine că, pentru for-marea elevilor, a viitorului şi a culturii lor,e necesară şi o continuare a studierii gra-maticii în liceu – în special, a gramaticii

normative –, alături de alte componente ale lim-bii (lexic şi semantică, fonetică, stilistică).Această necesitate s-a afirmat şi până acum, darvocea susţinătorilor încă nu a fost ascultată.

Până în clasa a VIII-a, se conturează dome-niul gramaticii, introducându-se conceptele fun-damentale şi regulile sale, iar acestea ar trebuiîmbogăţite, rafinate, precizate în anii următori.În cadrul modulului Limbă şi comunicare dinclasele liceale sunt reluate unele elemente degramatică, dar ele sunt prezentate destul desumar în manuale şi sunt insuficiente pentruaprofundarea domeniului. Manualele insistă maiales asupra analizei stilistice, asupra lexicului şia semanticii (adică asupra aspectelor care se cerla examenul de bacalaureat). Cel mult, cunoş-tinţele de gramatică pot fi aprofundate prin in-troducerea unui curs opţional, dar numai dacăliceul respectiv decide acest lucru, dacă sunt ce-reri din partea elevilor şi dacă profesorii acceptăsă ţină un asemenea curs. Puţini elevi benefi-ciază de o astfel de pregătire. În general, sespune că gramatică în liceu nu se mai face.

Utilitatea gramaticii şi nevoia de mai multăgramatică în şcoală, chiar şi după terminarea ci-clului gimnazial, se pot dovedi simplu, prin maimulte argumente.

● Cu siguranţă, dacă s-ar face gramatică înliceu, numărul celor care scriu cu un i în loc dedoi sau trei i, al celor care fac dezacorduri întresubiect şi predicat sau al celor care nu ştiu undesă pună cratima ar scădea semnificativ. Astfelde greşeli grave se întâlnesc atât de frecvent laexamene, pe Facebook, în SMS-uri, cereri,scrisori de intenţie etc. Ne plângem că se „urâ-ţeşte” limba, ne îngrozim când citim lucrărileunor elevi la examenele de bacalaureat sau laadmiterea la facultate (şi ne mai şi amuzămdându-le, în fiecare an, pe cele mai „originale”la televizor sau în ziar), ne oripilăm când vedemgreşeli peste tot. Dar ce putem face ca săschimbăm situaţia? Se subânţelege că adânci-rea cunoştinţelor de gramatică în liceu este osoluţie.

Scrierea şi vorbirea corecte presupun cu-noaşterea şi aplicarea unor reguli gramaticaleale limbii române – care implică noţiuni funda-mentale (substantiv, adjectiv, pronume, subiect,predicat etc.) – pe care elevul ajunge să le stă-pânească învăţând gramatică într-un mod siste-matic, până la terminarea liceului.

Cunoştinţele de gramatică a limbii maternereprezintă o parte din cultura generală a fiecăruia.Felul cum te exprimi spune mult despre educaţiata, dar şi despre respectul pe care îl ai faţă de tine,faţă de ceilalţi şi chiar faţă de limba ta.

● Gramatica te învaţă să gândeşti clar, să teexprimi logic, să ordonezi ideile şi faptele co-municate într-o manieră coerentă pentru că gra-matica este expresie a gândirii logice.

Scrierea şi vorbirea corectă presupun cu-noaşterea şi aplicarea unor reguli gramaticaleale limbii române – care implică noţiuni funda-mentale (substantiv, adjectiv, pronume, subiect,predicat etc.) – pe care elevul ajunge să le stă-pânească învăţând gramatică într-un mod siste-matic, până la terminarea liceului.

● Cunoaşterea noţiunilor cu care opereazăîn general gramatica este utilă pentru învăţarealimbilor străine. Compararea limbii străine pecare doreşti să ţi-o însuşeşti cu gramatica limbiitale te ajută să îţi dai seama de specificul fiecăreilimbi. Dacă se minimalizează rolul gramaticii înînvăţarea unei limbi străine, elevul poate săajungă să cunoască multe cuvinte şi expresii dinlimba respectivă, dar nu ajunge să facă acordulsubiectului cu predicatul, să utilizeze corect tim-pul verbal sau o formă adjectivală ori pronomi-nală etc. Pentru învăţarea unei limbi străine, eutil deci ca elevul să aibă noţiuni fundamentalede gramatică (mod, timp, persoană, număr, caz,articol etc.).

● Ştim cu toţii că la unele facultăţi, cumsunt Facultatea de Drept, Facultatea de Jurna-

lism şi Ştiinţele Comunicării, Facultatea deLimbi şi Literaturi Străine, Academia de Poliţie,examenul de admitere include şi cunoştinţe degramatică. Pentru că în liceu nu se acordă sufi-cientă atenţie gramaticii, elevii sunt nevoiţi săia meditaţii. Dar, cum nu toţi părinţii îşi permitsă plătească meditaţiile copiilor, mulţi elevi auşanse reduse de a intra la o astfel de facultate,unde concurenţa este mare. Reluarea materieidin gimnaziu nu este suficientă pentru admitereala facultate: subtilităţile de analiză incluse în gri-lele care se dau la Drept nu sunt acoperite demanualele şcolare din clasele V–VIII, iar rezol-varea lor cere explicaţiile suplimentare ale unuiprofesor.

Cunoştinţele de gramatică a limbii maternereprezintă o parte din cultura generală a fiecă-ruia. Felul cum te exprimi spune mult despreeducaţia ta, dar şi despre respectul pe care îl aifaţă de tine, faţă de ceilalţi şi chiar faţă de limbata.

Poate că primul argument dintre cele ex-puse mai sus este cel mai important pentru asusţine studierea gramaticii în liceu. Suntem cutoţii de acord că şcoala are un rol esenţial în for-marea deprinderilor de folosire corectă a lim-bii.

Preocupări pentru îmbunătăţirea moduluide exprimare există şi în afara şcolii şi sunt lău-dabile asemenea iniţiative. Astfel, poţi să-ţi îm-bogăţeşti cunoştinţele de gramatică urmărindemisiuni de televiziune sau de radio ori citindrubrici ale ziarelor. Ca să le facă atractive, ceicare le realizează – oameni de presă, absolvenţiai Facultăţii de Litere adeseori, sau oameni in-teresaţi de exprimarea corectă şi care înţelegcă astfel de cunoştinţe sunt necesare – folosescun stil cât mai relaxat şi mai glumeţ. De cu-rând, au apărut şi cântece parodice pe teme degramatică (cum este, de pildă, piesa cu titlul Caşi). Mesajul transmis tinerilor într-o manierăglumeaţă prin aceste cântece este că nu poţi fidecât cool şi sexy (cum reiese din cânteculGramatica e sexy) dacă ştii gramatică şi vor-beşti corect.

Mobilizarea din afara şcolii a început, iaracum e nevoie de o mobilizare şi în interiorulşcolii pentru a i se acorda gramaticii rolul cuve-nit, dată fiind importanţa sa în formarea şi edu-carea elevilor.

Isabela NEDELCU

Pledoariepentru

gramatică

Î

E

Comunicare fără comunicare

APOSTOLUL Pag. 19

Arte şi Meserii

Sumaralentin ANDREI – Festivalul internaţional de folclor„Ceahlăul”(pag. 9) Vasile BAGHIU – Comunicare fără comunicare (pag. 18)Vasile Bogdan BILBOR – Omul – obiect de studiu al antropolo-giei filosofice (pag. 8)Etgard BITEL – Drum şi gând (pag. 9)Laura BITEL – Cireşul (pag. 9)Gheorghe A. M. CIOBANU – Romanicul ca pre-Romantic (pag.4)

Ultrademagogul CLEVETICI – Shopârla lunii septembrie: S-a datstartul la concurs... (pag. 19)Mihai FLOROAIA – Orizonturi şi frontiere în managementul compe-tenţelor (pag. 4)Ioan GHERASIM – După douăzeci de ani. Fragmente II (pag. 16-17)Simion HANCESCU – Mesajul Federaţiei Sindicatelor Libere din În-văţământ adresat salariaţilor din învăţământ la începutul anului şcolar2016 – 2017 (pag. 1)Georgiana-Cosmina MACOVEI – Zilele Şcolii Gimnaziale ConstantinVirgil Gheorghiu Războieni (pag. 15)

Mihai-Emilian MANCAŞ – Directorii mei (pag. 14-15)Irina NASTASIU – Infocult (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7)Isabela NEDELCU – Pledoarie pentru gramatică (pag. 18)Red. – Ziua Limbii Române (pag. 1-2) * Bacalaureat 2016 * Premii pen-tru nota 10 (pag. 3) * Definitivat, 2016 (pag. 6) * Titularizarea, 2016(pag. 7) * Noutăţile anului şcolar 2016-2017 (pag. 11) * S-a aprobat Sta-tutul Elevului (pag.13)Dumitru RUSU – Of, iar în bănci! (pag. 3)Nicolae SAVA – „Matematica şi poezia se întâlnesc într-un punct lumi-nos” * La Tazlău, cu poetul şi matematicianul Cezar Ţucu (pag. 10)Sabina STĂNESCU – Strategii de Predare. Stimularea Întregului Creier(Whole Brain Teaching) în managementul clasei (pag. 11-12)Constantin TOMŞA – Am primit din Israel (pag. 9) * Rememorări nem-ţene (pag. 12, 13, 14, 15, 16, 17)Marin UDROIU – Pledoarie pentru apărarea inocenţei copiilor (pag. 5)Mircea ZAHARIA – Toamna se numără problemele...* Interviu cu dom-nul Gabriel Ploscă, preşedintele Sindicatului Învăţământ din judeţulNeamţ (pag. 1-2) * Semnal editorial: Comuna Vânători-Neamţ, file demonografie (pag. 11) * Aniversări culturale (pag. 19) * Inchiziţia întremit şi realitate * Târgul de Carte LIBRIS, 2016. Să ne împiedicăm decarte (pag. 20)

V

septembrie 2016

S-a dat startulla concurs ...

are zarvă prin şcolile nemţene din datade 9 septembrie 2016, când a fost pu-blicată în Monitorul Oficial Metodolo-gia de organizare şi desfăşurare aconcu rsu lui pentru ocuparea funcţiilorde director şi director adjunct din uni-tăţile de învăţământ preuniversitar. Ni-meni nu mai are grijă de nimic, totul de

derulează în jurul concursului, care a devenitun fel de axis mundi (pentru unii) şi caredestul de pripit şi forţat se apropie cu paşirepezi. Pentru unele unităţi şcolare a ajunsun adevărat laitmotiv al activităţilor educa-tive din această perioadă.

Dar foarte interesant este modul în caresubiectul este privit din exterior: de la tanticoafeza de pe colţ, până la tanti asistenta me-dicală, toată lumea îşi dă cu părerea, că doarla asta ne pricepem foarte bine noi, românii,despre ce şi cum va fi concursul, cine şi cumar trebui numit director la şcoala X sau Z, cădoar toţi avem drepturi în calitate de părinţi,vecini, prieteni, membri ai societăţii civileetc. şi, dacă se poate, de ce ... nu? Doar datulcu părerea şi capra vecinului au constituitdintotdeauna subiecte de maximă actualitatepentru anumite categorii sociale.

Chiar şi cumpăratul gogoşarilor pentruiarnă a trecut pe loc secund de când cu acestconcurs despre care s-a tot zvonit, dar nu s-apus în practică de prin anul 2008. Acum me-todologia s-a schimbat, condiţiile sunt altele,lumea este alta, dar părerile băgătorilor deseamă, oricât de divergente ar fi, au un punctcomun: nu exclud posibilitatea cumetriilor,intervenţiilor politice sau băgarea cozii luiMichiduţă, Doamne păzeşte. Noi o să dăm cutămâie până unde ajungem, dar dacă va mi-rosi a pucioasă, vă vom ţine la curent.

Ultrademagogul CLEVETICI

Aniversări culturaleSEPTEMBRIE

3. GODEANU, ELVIRA (1904-1991) actriţă de teatru şi film; 25ani de la moarte

04. BACOVIA, GEORGE(1881-1957) poet; 135 ani de lanaştere

08. (†) NAŞTEREA MAI-CII DOMNULUI

08. DVORAK, ANTONIN (1841-1904) compozitor ceh; 175 ani de la naş-tere

08. ZIUA INTERNAŢIONALĂA ALFABETIZĂRII

09. MILLO, MATEI (1814-1896)actor; 120 ani de la moarte

14. IONESCU, ILEANA STANAactriţă de teatru şi film; 80 ani de la naş-tere

15. CHRISTIE, AGATHA (1891-1976), scriitoare engleză 125 de ani dela naştere

18. CÂRLOVA, VASILE (1809-1831) poet; 185 ani de la moarte

19. STURDZA-BULANDRA,LUCIA (1873-1961) actriţă; 55 ani dela moarte

20. „CONTEMPORANUL”(1946 - 1989) revista săptămânală Bu-cureşti; 70 ani de la apariţie

20. COŞBUC, GEORGE (1866-1918) poet, academician; 150 ani de lanaştere

22. CERNA, PANAIT (1881-1913) poet; 135 ani de la naştere

22. FARADAY, MICHAEL(1791-1867) fizician şi chimist englez;225 ani de la naştere

24. PARACELSUS (1493-1541)alchimist, teolog, filosof elveţian; 475ani de moarte

27. ANTIM IVIREANUL,SFÂNT (1650-1716); 300 ani de lamoarte

28. BRETON, ANDRÉ (1896-1966) scriitor francez; 50 ani de lamoarte

29. NAUM, GELLU (1915-2001)poet, prozator, dramaturg; 15 ani de lamoarte.

OCTOMBRIE1. ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MUZI-CII

01. ANDRIŢOIU, ALEXANDRU(1929-1996) poet; 20 ani de la moarte

02. PARASCHIVESCU, MIRONRADU (1911-1971) poet; 105 ani de la naş-tere

05. ZIUA MONDIALĂ A PROFESORU-LUI

11. DACIAN, ION (1911-1981) tenor; 105ani de la naştere

11. ZIUA ŞCOLII ARDELENE12. GRIGORESCU-BACOVIA, AGATHA

(1895-1981) poetă, memorialistă; 35 ani de lamoarte /

14. †) SF. CUV. PARASCHEVA DE LAIAŞI

16. „RAMPA” (1911-1948): revistă de teatru,muzică, literatură, artă (Bucureşti); 105 ani de laapariţie

16. LEVIŢCHI, LEON (1918-1991) traducă-tor, eseist; 25 ani de la moarte /16 oct

19. SADOVEANU, MIHAIL (1880-1961)scriitor, academician; 55 ani de la moarte

21. PERPESSICIUS (Dumitru S. Panaitescu)(1891-1971) istoric şi critic literar, academician;125 ani de la naştere

22. „FLACĂRA” (1911-1923) „revistă eclec-tică, literar-artistică”, Bucureşti, săptămânal; 105ani de la apariţie

23. ASTRA (Sibiu), As. Transilvană pentruLiteratură Română şi Cultura Poporului Român;155 ani de la înfiinţare

25. MIHAI I, Rege al României; 95 ani de lanaştere

25. PICASSO, PABLO, pictor, grafician şisculptor (1881-1973) – 135 de ani de la naştere

25. ZIUA ARMATEI ROMÂNE26. †) SF. M. MC. DIMITRIE, IZVORÂ-

TORUL DE MIR26. GIURESCU, CONSTANTIN C. (1901-

1977) istoric, academician; 115 ani de la naştere/26 oct

28. AMARU, BOGDAN (1907-1936) scrii-tor; 80 ani de la moarte

31. LOVINESCU, EUGEN (1881-1943) cri-tic şi istoric literar, academician; 135 ani de lanaştere. (M. Z.)

0

M

0

Shopârlalunii septembrie:

Arte şi meserii

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

[email protected]

Târgul de carte LIBRIS, 2016l Să ne împiedicăm de carte

n perioada 15-18 septembrie, în Parcul Tineretului din Piatra-Neamţ,s-a desfăşurat Târgul de Carte LIBRIS, o manifestare care tinde să re-cidiveze, ajungând astăzi la cea de a VI-a ediţie.

Evenimentul cultural (că n-ai cum să-i spui altfel) este organizatde Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, împreună cu următorii par-teneri: Consiliul Judeţean Neamţ, Primăria Piatra-Neamţ, SocietateaScriitorilor din judeţul Neamţ, Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu”şi Uniunea Scriitorilor din România, filiala Neamţ.

Organizatorii au prognozat că vor participă 32 de edituri, vor fi lansate114 cărţi semnate de 103 autori, vor fi 47 de moderatori, iar lansările de cartevor însuma 36 de ore. Bănuiesc că prognoza a fost depăşită, şi îmi place săcred că n-a stat nimeni cu pixu' şi cu cronometru' în mână.

Reţinem printre premierele acestei ediţii prezenţa editurilor „Junimea”şi „Polirom” (dar şi a consacratelor, de notorietate, „Timpul” şi „Cartea Ro-mânească”), o serie de lansări de carte în liceele din municipiu, atmosferacolocvială, prezentările insolite, desfacerea sau refacerea unor prietenii decartel, dar şi premiile oferite, la final, participanţilor din întreaga ţară.

La festivitatea de deschidere au luat parte primarul Dragoş Chitic; in-spectorul general al ISJ Neamţ, Viorel Stan; directorul Bibliotecii judeţene„G.T. Kirileanu”, Adrian Alui Gheorghe; preşedintele USR Neamţ, CristianLivescu şi preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Neamţ, Mihai Apopii.Vorbitorii s-au străduit să catalogheze evenimentul (o sărbătoare a cărţii, oolimpiadă la care câştigă cititorul, un prilej de a te împiedica de carte, o ne-gustorie, o bucurie pentru publicul pietrean), au pus la cale un parteneriatîntre filiala Neamţ a Uniunii Scriitorilor şi ISJ. Cristian Livescu: Fac apelcătre cei de la Inspectoratul Şcolar să ne sprijine în încercarea noastră dea-i determina pe elevi să-şi facă propria bibliotecă, nu pe cea moştenită dela părinţi sau bunici.

Târgul a debutat cu lansarea proaspătului roman „Luna Zadar” a luiAdrian Alui Gheorghe, prezentat de Adrian G. Romila şi Cristian Livescu, şia continuat cu o cavalcadă din care n-au lipsit editurile pietrene („CetateaDoamnei”, „Conta”, „Crigarux”, „Răzeşu”, „Nona”) şi condeieri nemţeni încalitate de autori sau prezentatori (Adrian Alui Gheorghe, Vasile Baghiu,Constantin Bostan, Emil Bucureşteanu, Gheorghe Bunghez, Bică Căciuleanu,Vlad A. Gheorghiu, Mihai Hanganu, Dan Iacob, Martin Leibovici, CristianLivescu, Mihai Merticaru, Constantin Munteanu, Emil Nicolae, Dorin Plos-caru, Virgil Răzeşu, Adrian G. Romila, Lucian Strochi, Constantin Tomşa,Cezar Ţucu ş.a.?).

Închiderea Târgului LIBRIS Neamţ 2016 a fost marcată prin premiereaunei edituri şi a unor realizări editoriale remarcabile. Astfel, tipografia „Ar-hiprint” a premiat cartea „Trandafirul albastru” de Virgil Răzeşu, iar tipogra-fia „Autograf” a premiat editura „Crigarux” din Piatra-Neamţ. La final,editura „Răzeşu” a oferit premiul „Yvona Răzeşu”, pentru cea mai valoroasăapariţie editorială prezentată în cadrul Târgului de Carte LIBRIS. Premiul afost adjudecat de Ioan Holban, autorul monumentalei lucrări „Un dicţionaral scriitorilor români contemporani”, apărută la prestigioasa editură „TipoMoldova” din Iaşi.

Publicăm alăturat doar consemnarea cărţiicolegului nostru Mihai Floroaia, o ofertă impor-tantă a Târgului. Şi fiindcă tot e la modă plagiatul(vezi Alexandru Dobrescu „La Oglindă. Istoriaplagiatelor româneşti până la1900”, o altă ofertăa LIBRIS, 2016), terminăm citând câteva versuri,cu care Adrian Alui Gheorghe şi-a încheiat unadintre intervenţii, reluând finalul poemului „Ru-găciunea cititorului”, de Gaston Bachelard:

Foamea noastră cea de toate zilele/ Dă-ne-o nouă şi astăzi/Şi nu ne lipsi de cartea de careavem nevoie/ Că doar prin intermediul cuvântu-lui/ Ce este în Cer aşa ajunge să fie şi pe pă-mânt.// Şi du-ne pe noi în ispita căutării,/ Ca săne mântuim de păcatul ignoranţei. (M. Z.)

artea teologului nemţeanMihai Floroaia Inchiziţiaîntre mit şi realitate a apărutde curând la Editura PresaUniversitară Clujeană, Cluj-Napoca şi a fost lansată înrecentul Târg de Carte LI-BRIS de la Piatra-Neamţ.

Cunoscut drept un vechi colabora-tor al revistei Apostolul, MihaiFloroaia este autorul mai multorlucrări, studii şi articole de specia-litate şi de management educaţio-nal apărute în perioada 1998-2016.

Cartea de faţă constituie apro-fundarea cercetării sale din pe-rioada doctorală desfăşurată laUniversitatea „Babeş-Bolyai” dinCluj-Napoca (2002-2010), intervalîn care a avut posibilitatea de aface studii şi la două vestite uni-versităţi apusene: cea de la Fri-bourg (Elveţia) şi cea dinLouvain-la-Neuve (Belgia), undea aflat documente de mare impor-tanţă pentru subiectul în cauză.

După cum însuşi mărturiseşteîn Introducere, autorul a fost atrasde tema aceasta deoarece Inchizi-ţia „este un subiect impresionant,controversat şi interpretat într-ovarietate de forme atât din punctde vedere istoric cât şi teologic.Alegerea temei a fost motivată şide faptul că, în toate cursurile, ma-nualele, volumele de Istorie Bise-ricească Universală, acest subiecteste prezentat sumar şi de cele maimulte ori cu un mare grad de su-biectivitate”. În aceste condiţii,apariţia unei astfel de lucrăriumple un gol deosebit în literaturanoastră de specialitate.

Cartea abordează contextul is-torico-politic şi religios în care aapărut fenomenul inchizitorial,modul de organizare şi funcţionareal Inchiziţiei şi evoluţia acesteia înţări europene (Franţa, Italia, Spa-nia, spaţiul german), dar şi în statedin America Latină (Mexic, Peru,Venezuela).

Sunt disecate însă şi procesecelebre din Franţa (Procesul Tem-plierilor şi al Ioanei d’Arc), dinItalia (Giordano Bruno, GalileoGalilei şi Tommaso Campanella),se insistă asupra personalităţii cu-noscutului inchizitor Thomas deTorquemada, dar şi asupra unorteologi care au căzut victime ace-leiaşi Inchiziţii: Sfânta Tereza deAvila şi Sfântul Ioan al Crucii. În

ultimul capitol este prezentată oevaluare a fenomenului inchizito-rial, mai exact ecourile avute de

acesta în perioadele modernă şicontemporană.

Cercetând etapele Inchiziţiei,autorul menţionează faptul că„prin ţelurile urmărite şi prin mij-loacele utilizate, această instituţiea cunoscut de-a lungul timpuluitrei forme principale, cu structurişi caracteristici specifice: Inchizi-ţia medievală, Inchiziţia spaniolăşi Inchiziţia romană. De-a lungultimpului, această manifestare a fa-natismului va pricinui o mulţimede jertfe, până când Napoleon vaaboli tribunalele inchizitoriale şiSfântul Oficiu, la 2 iulie 1809,pentru a dispărea după anul 1834.Aşadar, această instituţie a avut oviaţă lungă, cu rezultate dintre celemai contradictorii.

E de remarcat faptul că profe-sorul Mihai Floroaia nu a abordatistoria bisericească (în special aBisericii Romano-Catolice) ca peo realitate separată de istoria uni-versală, realităţile istoriei Bisericiifiind încadrate organic în marileevenimente ale istoriei universale.

În final putem afirma că Inchi-ziţia între mit şi realitate se pre-zintă ca o carte unitară, binearticulată, cu o argumentare clară,logică şi coerentă, punctând, acolounde era necesar, chestiunile spe-cifice fiecărui stat în parte. Este unfapt ce relevă imaginea unui cerce-tător deja format şi bine pregătitpentru confruntarea cu viitorul.

Mircea ZAHARIA

Inchiziţiaîntre mit şi realitate

ÎC

APOSTOLUL - slineamt.ro · Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, la 19 februarie 2013, cu 312...

Documents

Transcript of APOSTOLUL - slineamt.ro · Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat, la 19 februarie 2013, cu 312...