APOSTOLUL - slineamt.ro · în perspectivă pe un perete, se puteau citi vorbe şi sclipiri de duh...

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XIX, NR. 204http://apostolul.slineamt.ro Noiembrie

2017

Jubileu Teatrul TineretuluiDon Quijoteeatrul Tineretului din Piatra-Neamţ este,pentru mine, un Don Quijote al teatruluiromânesc contemporan. El a visat, îm-preună cu actorii săi, din prima sa zi, caşi iubitul Dulcineei din Toboso, să aducălumii lui frumuseţea adevărului, nobleţeagestului dezinteresat, speranţa gânduluică poate apăra fiinţa umană oferindu-i

arma temută aartei cuvântuluirostit de la înălţi-mea scenei.

Au pornit şiei spre morile lorde vânt, într-unelan simţ de înno-bilare a sufletelornoastre.

N-au învinsîntotdeauna, s-aurătăcit uneori, au

confundat şi ei turmele de oi cu armate vrăjmaşeşi s-au repezit într-acolo, dar întotdeauna mânaţide gândurile lor nobile.

Precum Don Quijote a devenit un simbol alzbaterilor fiinţei umane obsedate de puritate,Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ a devenitun simbol al teatrului obsedat de misiunea sa ar-tistică.

O nebunie pură, când zbuciumată, când re-semnată, a plutit întotdeauna deasupra sa, im-presionându-ne.

Cândva, când cercetătorii se vor aşeza săstudieze destinul acestui teatru, vor constata cănumai sintagma nebunie pură poate exprima totce s-a întâmplat aici, unde aceşti frumoşi nebuniai marelui teatru şi-au ars tinereţea.

Ce au învăţat, de fapt, toţi cei care au trecutprin Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ? Cu cezestre au plecat ei spre alte lumi teatrale?

Cu siguranţă că marele câştig a fost aceastănebunie pură fără de care actul artistic devine ungest banal.

În epoca lui de glorie, lunga lui epocă deglorie, el a fost ca o vietate cu zeci de capete şiun singur trup, şi toate suferind de aceeaşi boalăa teatrului conceput ca dăruire fără limită. Sejuca în acest teatru? Da. Dar se şi trăia în acestteatru. Timpul liber se petrecea tot în interiorullui, aşa cum alţii şi-l petrec acasă. Nevoia de tea-tru era absolută şi ea acapara toată fiinţa lor,până dincolo de spectacol.

Se cobora în subsol, se putea intra pe uşidoar pictate, se putea urca o scară doar desenatăîn perspectivă pe un perete, se puteau citi vorbeşi sclipiri de duh azvârlite pe pereţi: era o atmos-feră; era o atmosferă spirituală a Teatrului Tine-retului din Piatra-Neamţ, niciunde repetabilă.Era o stare de spirit, niciunde repetabilă. Era oprofesionalitate, niciunde repetabilă. Era o mân-drie de a fi al acestui teatru, niciunde repetabilă.Era un efort comun, născut din mândria de a oficia

Tudor POPESCU (continuare în pag. 4)

T

CONGRESUL ÎNVĂŢĂTORILOR MOLDOVENI (25‐28 mai 1917)

LUPTA PENTRI IDENTITATE:

Gala Ambasadorilor Nemţeni onsiliul Judeţean Neamţ a organizat în acestan, prin Centrul pentru Cultură şi Arte „Car-men Saeculare”, Gala Ambasadorilor Nem-ţeni, ocazie de recunoaştere publică apersonalităţilor nemţene care s-au făcut re-marcate pe parcursul ultimului an, iunie2016 – iunie 2017, contribuind decisiv ladezvoltarea culturală şi instituţională a spa-

ţiului românesc, extins şi peste graniţele ţării.Campania „Ambasadori ai Neamţului” a fost

lansată pe 20 septembrie, până pe 15 octombriepublicul având ocazia să nominalizeze candidaţiipropuşi pentru premiere în cadrul galei. După pre-jurizarea asigurată de un juriul local, candidaţii no-minalizaţi au putut fi votaţi pe site-ulhttps://www.ambasadorinemteni.ro/ nominalizati/,până pe 15 noiembrie. Între 16 şi 20 noiembrie s-aţinut jurizarea naţională, iar între 30 noiembrie şi1 decembrie va avea loc întrunirea finală a juriu-lui.

Categoriile nominalizărilor sunt: Artă, Educa-ţie şi cercetare, Tinere valori, Sănătate, Volunta-riat, Antreprenoriat, Asistenţă socială şi Sport.

Nemţenii nominalizaţi la categoria „Educaţie

şi cercetare” în cadrul campaniei „Ambasadori aiNeamţului” sunt: Dorel Haralamb (profesor de fi-zică la Colegiul Naţional „Petru Rareş” Piatra-Neamţ), Ovidiu Albert (profesor de istorie laColegiul Naţional „Roman-Vodă” şi preşedinteleAsociaţiei „Muşatinii Roman”), prof DanielaNeam ţu (director al Colegiului Naţional de Infor-matică Piatra-Neamţ) şi Ionel Ceobanu (profesorde Teorie-solfegiu-dicteu şi Armonie la Liceul deArte „Victor Brauner” Piatra-Neamţ).

Juriul local pentru secţiunea Educaţie şi cer-cetare are formula următoare: prof. VIORELSTAN, inspector şcolar general Inspectoratul Şco-lar Judeţean Neamţ, prof. GABRIEL PLOSCĂ,preşedintele Sindicatul Liber din ÎnvăţământNeamţ. Prof. FLORENTINA MOISE, directorCasa Corpului Didactic.

Câştigătorii ediţiei din acest an ai Galei Am-basadorilor Nemţeni vor fi cunoscuţi pe 1 decem-brie, de Ziua Naţională, în cadrul unui evenimentce va fi organizat la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ.

C

Rectificarea bugetară,o speranţă pentru Moş Crăciun

l Interviu cu dl. Gabriel PLOSCĂ,preşedintele Sindicatului

din Învăţământ NeamţPropun să începem cu ce ne arde mai

tare. Respectiv, cu rectificarea bugetară.– Da. În sfârşit avem o veste bună

pentru colegii noştri, şi anume că, la ul-tima rectificare bugetară, consiliile localeau primit suma de 550 de milioane de lei,bani destinaţi pentru achitarea hotărârilorjudecătoreşti pentru personalul din învă-

ţământul preuniversitar. Este vorba despre ul-tima tranşă de 35% din hotărârile judecătoreştişi, eventual, plata unor restanţe, dacă este cazul,pentru unele unităţi şcolare. Este un lucru demnde salutat, însă este un lucru despre care trebuiesă se ştie că nu a venit ca un cadou din partea

guvernanţilor, ci este urmarea unor acţiuni înde-lungate şi ferme ale Federaţiei noastre. Nu vreausă pară o laudă, dar trebuie spus că dacă noi n-amfi stat pe baricade, dacă n-am fi făcut numeroasedemersuri şi presiuni asupra Guvernului şi Par-lamentului, s-ar fi putut ca nici de data asta sănu fi avut această rectificare. Şi o spun încă odată, pentru că trebuie să se înţeleagă, că nimeni,indiferent de culoare politică şi de guvernare nudă aşa, voluntar, banii din propria iniţiativă.Dacă nu insistăm, dacă nu suntem acolo pe fazăsă cerem dreptul nostru, nu-l primim.

– E un lucru demn de toată lauda…– Acuma, în continuare, noi, ca sindicat, ne

propunem să monitorizăm – îmi cer scuze căfolosesc un cuvânt care nu-mi place – să urmă-rim, procesul acesta care încă durează: drumul

A consemnat Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 2)

Red.(continuare în pag. 6)

Pag. 12‐13

–

Viaţa sindicală, imperative

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

noiembrie 2017

Premiului naţional de proză„Mihail Sadoveanu”

ea de a 47-a ediţie a manifestării SADOVENIANA şi acordareaPremiului Naţional pentru Proză „Mihail Sadoveanu” s-au des-făşurat sub egida Consiliului Judeţean Neamţ, având ca orga-nizatori Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, SocietateaScriitorilor din judeţul Neamţ, Reprezentanţa Neamţ din FilialaIaşi a USR şi Revista „Antiteze”.

Cu acest prilej, sâmbătă 28 octombrie 2017, la Muzeul „Ca-listrat Hogaş” a avut loc simpozionul „Mihail Sadoveanu – clasicitateşi canon literar. 137 ani de la naşterea marelui scriitor”, cu participa-rea prof. univ. dr. Constantin Dram, de la Universitatea „Al. I. Cuza”din Iaşi, care a susţinut conferinţa cu tema „Sadoveanu – PreVestito-rul”. În continuare a fost lansat nr. 48 (2/ 2017) al revistei ANTI-TEZE, şi a avut loc decernarea Premiului Naţional pentru proză „M.

Sadoveanu”, ediţia a III-a, 2017 –acordat de juriul format din criti-cii literari Raluca Naclad, Con-stantin Tomşa şi Cristian Livescu(preşedinte), din cadrul redacţieirevistei „Antiteze”. Nominaliză-rile din acest an s-au referit lanemţenii: Adrian G. Romila, Vir-gil Savin şi Bică Nelu Căciuleanu,ultimul adjudecându-şi premiulpentru romanul „Mahalaua Pre-cista”, apărut la editura Crigarux.Peste o săptămână, manifestărileSADOVENIENEI au continuat laCentrul cultural „M. Sadoveanu”din Tupilaţi.

C

anilor până pe cardurile cole-gilor noştri. Mă refer la faptulcă, după ce sumele vor fi re-partizate, consiliile locale vortrebui să facă rectificările bu-getare la nivel local, pentruca, apoi, banii să ajungă lacolegii noştri. Sperăm să nu

avem greutăţi. De altfel, o să ceremşi sprijinul Prefecturii, astfel încâtaceste rectificări ale bugetelor lo-cale să fie făcute la timp, şi banii săajungă acasă cel târziu până la va-canţa de iarnă, ca să ne bucurăm deCrăciun. Şi aş mai lega lucrulacesta de încă un aspect, şi anumede faptul că avem convingerea că,

dacă nu săptămâna aceasta cel puţinsăptămâna viitoare, în Senatul Ro-mâniei se va vota proiectul de legeprin care se modifică finanţarea debază referitoare la cheltuielile depersonal. Aceasta înseamnă căbanii nu o să mai vină prin consi-liile locale, ci pe traseul MinisterulEducaţiei, inspectorate şcolare, uni-tăţi şcolare. Şi sperăm că în cazulacesta nu o să mai avem nevoie deîncă o rectificare, de încă o opera-ţiune birocratică, o rectificare lanivel local.

– Asta ar însemna că se simpli-fică lucrurile.

– Da, se simplifică lucrurile.Desigur, au rămas încă multe lu-cruri de rezolvat, în primul rândconsecinţele aplicării Legii 153 şi,în principal, mă refer aici la respec-tarea tranşelor de vechime la cate-dră, la care colegii noştri au dreptul.Mă refer şi la modul de calcul alorei suplimentare, calcul în care artrebui să se includă şi gradaţia demerit, acolo unde ea există. Şi nunumai aceasta. Sunt mai multe lu-cruri scăpate, ca să zic aşa, din ca-drul Legii 153, lucruri pe care noidorim să le remediem. Dar deocam-

dată aşteptăm să apară metodolo-gia, pentru ca lucrurile să fie câtmai clare.

– Am înţeles din presă că în ul-tima vreme aţi avut câteva eveni-mente importante în viaţaSindicatului din Învăţământ Neamţ.

– Da. Din punct de vedere or-ganizatoric, în această perioadă,adică la începutul, respectiv la mij-locul lunii noiembrie, au avut locdouă mari evenimente ale mişcăriisindicale în România şi anumeCongresul Confederaţiei Sindicate-

lor Democratice din România, lacare noi suntem afiliaţi, congrescare se ţine o dată la 5 ani. Este unmoment de bilanţ al activităţii dinultimii 5 ani, se elaborează strategiapentru următoarea perioadă şi, desi -gur, se aleg organismele de condu-cere. Şi trebuie să spunem căsuntem bucuroşi fiindcă avem şi re-prezentanţi ai Neamţului în orga-nismele de conducere aleConfederaţiei: este vorba de sub-semnatul, care a fost ales ca mem-bru al Biroului Executiv Naţional alConfederaţiei, şi de doamna Ga-briela Grigore care, alături de mine,a fost realeasă membră în ConsiliulNaţional al Confederaţiei Sindica-

telor Democratice din România. Mai aproape de data la care

vorbim (N.R. Interviul a fost reali-zat pe data de 21 noiembrie.) a fostConferinţa Federaţiei SindicatelorLibere din România, care a avut locla mijlocul lunii noiembrie. Şi aiciau fost aceleaşi etape: darea deseamă a ceea ce am făcut pânăacum – am văzut ce am făcut bun,ce am făcut mai puţin bun, şi ce tre-buie să facem de aici mai departe –obiectivele mişcării sindicale dinînvăţământ, strategia noastră, astfel

încât lucrurile să meargă mai bineşi, desigur, au fost alese şi noile or-ganisme de conducere ale Federa-ţiei. Şi au fost şi modificări la statut.

– Nu s-au modificat lucruriesenţiale, nu?

– Ba da. Au venit foarte mulţioameni noi în organismele de con-ducere. Proporţia de schimbare afost cam 50%. În ceea ce mă pri-veşte, am candidat la funcţia de vi-cepreşedinte, pe care o deţin din2007 – am fost şi consilier, dar din2002 în 2007 – şi, cu sprijinul echi-pei de aici, de la Neamţ, cu sprijinulcolegilor din ţară care-mi cunoscactivitatea şi îmi apreciază rezulta-tele muncii, am fost reales în func-ţia de vicepreşedinte, pe un mandatde 5 ani.

– Urmând să răspundeţi de...– În ultimul mandat, am coor-

donat împreună cu un coleg, depar-tamentul pentru programe şiproiecte. Deocamdată nu ştiu cu ceo să mă ocup, deoarece urmează ca,în perioada imediat următoare săregândim departamentele Federa-ţiei Sindicatelor Libere din Învăţă-mânt şi, după ce le regândim, lereaşezăm. Desigur, mi-aş dori sărămân în continuare să lucrez la de-partamentul de proiecte şi pro-grame. Dar până când se lămurescmulte lucruri încă neclare...

– Eraţi unul dintre oameniicare pleda pentru învăţământuldual, pe care-l susţinea şi-l argu-menta. Nu vreau să deviez discuţia,dar poate punctăm. Ştiu că în ca-drul acelei comisii pledaţi foartetare pentru învăţământul profesio-nal, era una dintre preocupări…

– O să ajungem şi la asta. De-ocamdată aş vrea să merg să lucreziar pe proiecte-programe, şi pânăcând se lămuresc unele lucruri înceea ce priveşte modalitatea de ac-cesare a fondurilor europene peaxele care ne interesează pe noi,până când se dezgheaţă finanţărilenorvegiene, cred că trebuie să fim

(urmare din pag. 1)

b

Rectificarea bugetară, o speranţă pentru Moş Crăciun

Viaţa sindicală, imperative

APOSTOLUL Pag. 3


noiembrie 2017

Mihail Sadoveanu,comemorat la Biblioteca „G.T. Kirileanu”

iblioteca Judeţeană „GT Kirileanu” Neamţ a marcat 56 de ani dela trecerea „dincolo de negură” a scriitorului Mihail Sadoveanu (5noiembrie 1880 - 19 octombrie 1961), printr-o serie de manifestăridesfăşurate joi, 19 octombrie.

Începând cu ora 11:00, în Sala Tezaur, a debutat un coloc-viu sadovenian cu audiţii, vizionare de secvenţe de pe DVD şiexpoziţie de publicaţii, în parteneriat cu Fundaţia „Crizan-

tema”.În continuare, de la ora 13:30, în Sala Expo-Club „Victor Brauner”,

a avut loc un simpozion având ca temă opera lui Mihail Sadoveanu. In-vitat special a fost arhimandritul Mihail Daniliuc, egumenul SchituluiVovidenia-Neamţ, custode al Casei Memoriale Visarion Puiu şi MuzeuluiMihail Sadoveanu, cadru didactic la Seminarul Teologic „Veniamin Cos-

tachi” de la Mănăstirea Neamţ. To-todată, o conferinţă despre geogra-fia spirituală sadoveniană a susţinutCristian Livescu, preşedintele Re-prezentanţei Neamţ a Uniunii Scrii-torilor din România, preşedinteleSocietăţii Scriitorilor din JudeţulNeamţ.

Au participat elevi de la Cole-giul Naţional de Informatică Piatra-Neamţ şi de la Liceul TehnologicEconomic Administrativ Piatra-Neamţ. (sursa: Biblioteca Jude-ţeană G.T. Kirileanu Neamţ)

B

Red.(Continuare în pag. 4)

n perioada 13-14 noiembrie2017 o delegaţie a InstituţieiPublice Liceul Teoretic„Principesa Natalia Dadiani”din Chişinău, Republica Mol-dova a onorat invitaţia Cole-giului Naţional „Roman-

Vodă” Roman, invitaţie interme-diată de domnul ing. Gabriel

Ploscă, preşedintele Sindicatuluidin Învăţământ Neamţ.

Din delegaţie au făcut parteVasile Gâtlan director, profesor deistorie, Larisa Barboş, profesor delimba română şi Valentina Bobocprofesor de istorie şi lider sindical.

Această vizită reprezintă oetapă din proiectul educaţional de-marat în acest an şcolar „Centenar– Basarabia, străvechi pământ ro-mânesc” şi care va continua peparcursul anului 2018. În acestsens s-a semnatun acord de par-teneriat întrecele două părţicare cuprinde oserie de activităţicomune întrecele două şcoli:participarea ele-vilor şi profeso-rilor la simpo -zioane organi-zate pe ambele

maluri ale Prutului, redactarea uneireviste având drept temă centralăMarea Unire, schimburi de expe-rienţă prin vizite reciproce ale ele-vilor şi profesorilor, donaţii decărţi româneşti pentru elevii basa-rabeni.

Delegaţia moldoveană a vizi-tat sălile şi laboratoarele Colegiu-

lui Naţional „Roman-Vodă” Roman, a discutatcu elevii şi profesorii aces-tei instituţii. De asemeneaau rămas plăcut impresio-naţi de Muzeul „CalistratHogaş” care simbolizeazăîntreaga istorie a acestuiliceu. „Chemarea rădăcini-lor este mereu vie şi vadăinui mereu, atât timp câtse va valorifica trecutul is-toric” au consemnat în

Cartea de aur a liceului, membriiacestei delegaţii.

De altfel proiectul a fost iniţiattocmai din dorinţa de a realiza ounire simbolică între fraţii românide pe cele două maluri ale Prutuluişi de a conştientiza importanţaidentităţii comune şi a limbii naţio-nale.

Prof. Mihaela TANOVICI Directorul Colegiului

Naţional „Roman-Vodă”

O singură inimă!

Î

Rectificarea bugetară,o speranţă pentru Moş Crăciun

ai activi, mai implicaţi, în accesarea de proiecte de tip Erasmus+,pe mobilităţi şi formare. Când spuneam că până se lămuresc unelelucruri, mă gândeam la POCU, adică programele operaţionale cucapital uman, care au înlocuit programele POSDRU. De asemenea,îmi propun să remediem modificarea în ceea ce priveşte statutul în-văţământului profesional şi tehnic. Am reuşit şi am adus în LegeaEducaţiei posibilitatea de a se asigura cazare şi masă gratuită celorcare vin la şcoala profesională, tocmai ca să atragem elevii către

şcoala profesională, mai ales elevii din mediul rural, copii cu o situaţiematerială precară, care, din această cauză, abandonează, de foarte multeori, şcoala. Aducându-i la şcoală, vom avea mai multe norme didactice,mai mult de muncă, dacă vreţi. Alte beneficii ar fi reabilitarea căminelorşi cantinelor şcolare şi, iarăşi, crearea de locuri de muncă. Vreau să nu maiapară, acolo, sintagma „se poate”, pentru că finanţarea „se asigură”, şi tre-buie să vină de la bugetul mare, nu de la bugetele consiliilor judeţene saude la consiliile locale, aşa cum apare în lege.

– Asta s-a hotărât sau de acum intră în discuţie?– Păi eu trebuie să mă ocup de acest lucru. Deja un prim pas am făcut,

dar legea n-a ieşit aşa cum am vrut noi. A ieşit cu „se poate”. Şi acumvrem să îndreptăm lucrurile, să fie exact cum am vrut noi, cu „trebuie”,nu „se poate”.

Dar, dacă e să vorbim puţin şi despre activitatea mea în cadrul Fede-raţiei, trebuie să spun că totdeauna am susţinut că trebuie să ne concentrămmai mult pe principiul unităţii şi solidarităţii. Şi pentru ca acest lucru să seconsolideze, trebuie ca noi să ne cunoaştem mai bine, noi, cei din cadrulFederaţiei. Să ne cunoaştem mai bine, să fim chiar prieteni. Şi aici m-amgândit că sunt foarte importante schimburile de experienţă interjudeţene,organizate de judeţ sau de către Federaţie, participarea, iată, la competiţiisportive sau la activităţi culturale. Aşa ne cunoaştem, mergând împreunăla astfel de activităţi şi nu numai la sporadicele întâlniri pe care le avem.Şi, încă un lucru pe care încercăm şi noi, la Neamţ, să-l facem, şi deja l-amenunţat într-un Colegiu Naţional al Liderilor Federaţiei – încercarea de aasigura cât mai multe servicii membrilor de sindicat. Şi când vorbesc deservicii mă refer la tot felul de bonusuri sau reduceri pentru medicamente,pentru analize medicale, pentru multe, multe altele. Cred că trebuie săfacem lucrul acesta. Noi avem, un început, la Neamţ, şi încercăm să-lducem mai departe. Există asemenea iniţiative şi la nivel de Federaţie – deexemplu, acele carduri de benzină LUKOIL – dar avantajul la nivel de Fe-deraţie este că poţi să te duci şi să negociezi bonusuri în numele a 170.000de membri de sindicat. Ceea ce contează altfel.

– Altceva?– Aş mai dori să spun că, în ceea ce priveşte activitatea noastră aici,

în Neamţ, am început ultima serie a programului de formare pentru lideriide sindicat pe programul de formare care se numeşte Dialog Social şi Lea-dership în Educaţie. Avem trei grupe deja – o grupă la Piatra-Neamţ, unala Târgu Neamţ şi una la Roman cu care am început din primăvară unamplu program de formare pe care îl finalizăm anul acesta. Majoritatealiderilor noştri de sindicat au urmat acest program de formare şi conside-răm că, dincolo de cele 15 credite pe care le primesc, cele aflate, cele în-văţate, cele deprinse în acest program de formare, i-au ajutat în mod real,în activitatea lor de lider din unităţile şcolare.

m

Eveniment

APOSTOLULPag. 4


În memoriam Rozina Cambos e 25 octombrie, în Sinagoga Catedrală „Baal Shem Tov” din Piatra-Neamţ a avut loc o evocare a Rozinei Cambos, actriţă a scenei nem-ţene, în anii '70 ai secolului trecut. Actriţa s-a născut la Bacău (17decembrie 1951), într-o familie de oameni ai scenei, a terminat IATC„I. L. Caragiale”, în 1975, şi a fost angajată la Teatrul Tineretului,împreună cu doi colegi de excepţie: Gheorghe Dănilă şi Horaţiu Mă-lăele. După ce se lansează aici sub bagheta unor mari regizori – Că-

tălina Buzoianu (Tinereţe fără bătrâneţe), Emil Mandric (Muntele), IulianVişa (Slugă la doi stăpâni), se transferă după doi ani la Teatrul Giuleşti(actualul Odeon), apoi în 1983, emigrează în Israel, unde se impune ca ac-triţă de teatru, de cinematograf şi televiziune. Joacă la Teatrul din BeerSheva (1984-1987), la Teatrul naţional Habima din Tel Aviv (1987 - 1999)şi apoi face parte din ansamblul Teatrului Kameri din aceeaşi localitate,

până, când părăseşte scena răpusă deo boală necruţătoare (4 decembrie2012). A obţinut numeroase premiide interpretare în Israel şi a fost no-minalizată în Statele Unite pentrupremiul Helen Hayes la categoriacea mai bună actriţă de teatru.

Cu ocazia evocării nemţene afost proiectat filmul documentar carei s-a dedicat – „Să fii parte din roşulacesta”, o peliculă care a adunatîntr-un tot coerent şi emoţionantima gini de arhivă, fotografii, docu-mente, mărturii ale colegilor descenă şi ale membrilor familiei etc.,plus un comentariu sensibil dar lucidal realizatorilor.

P

(urmare din pag. 3)

noiembrie 2017

n acest teatru, un efort comun de a păstratoate acestea!

Era un context creator!Spectacolele Teatrului Tineretului

ne-au dat certitudinea că aici, întotdeauna,acest ceva al locului, ceva parcă îmbibatîn pereţii acestui lăcaş se va păstra şi seva transmite din generaţie în generaţie,

devenind tuturor propriu. Acest ceva mi se parecă este nebunia pură a primelor generaţii care serevarsă asupra tuturor! Teatrul Tineretului dinPiatra-Neamţ are o istorie!

Ce urare mai caldă, mai de suflet, aş puteasă-i adresez decât aceasta: Fie ca în vecii vecilor,în această casă a teatrului să se păstreze nebuniapură dintotdeauna, care va genera peste timp marispectacole, chiar şi atunci când despre noi se vaspune: „Au fost dramaturgii de pe timpul aniver-sării a unui sfert de veac de existenţă a teatrului!Au fost! „Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ vafi întotdeauna! Va rămâne, în timp, acelaşi DonQuijote de la Neamţ care îşi va îndrepta lanceaspre sufletele oamenilor, ca să alunge din ele duş-manii lor cei mai de temut: răutatea, poltronis-mul, setea de bunuri materiale, în speranţa mereuproaspătă şi mereu reînnoită că omul poate fi dince în ce mai bun, mai nobil în aspiraţiile sale! Aşasă fie! (N.R. Scrisoare deschisă adresată T.T.-ului la cea de-a 25-a aniversare)

Tudor Popescu (n. sep-tembrie 1930 – d. august1999), gazetar, romancier,scenarist, dramaturg, unuldintre cei mai străluciţi co-mediografi români. Faculta-tea de Filosofie (1953) şi,fără să-l absolve, Institutulde Teatru „I.L. Caragiale”din Bucureşti (1955). Direc-

tor pentru scurt timp al Teatrului „Radu Stanca”din Sibiu. A fost distins cu mai multe premii,acordate de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti(1979), Uniunea Scriitorilor (1981), şi Acade-mia Română (1983). Stăpân deplin al dialoguluişi tehnicii dramatice excelează în comedie, păs-trând mereu un zâmbet bonom, uşor elegiac.Piese jucate pe scena TT: Terra 2, Dulcea ipo-crizie a bărbatului matur (regia Eduard Covali),Cuibul, Milionarul sărac (regia Valeriu Paras-chiv), Şapte hohote de râs (regia Alexandru Da-bija).

Don Quijote(urmare din pag. 1)

î

Eduard Covali, un mare prieten al actorilor tineriLui Edy, in memoriam,

trandafiri târzii de toamnă

ncepusem să mă obişnuiesc în orăşelul pri-mului meu Teatru, târg altădată liniştit, oazăa amintirilor şi a nostalgiei, unde la umbracastanului sau bradului, în zilele frumoase devară, se bea cafeluţa şi se servea dulceaţa degutăi sau afine, cu apă rece în palici aburit.Se citea ziarul, sau şedeau bunicii cu ochii

înlăcrimaţi, aşteptând la poartă, cu coatele pe gard,să vină din gară, nepotul sau nepoata de la Iaşi saude mai departe. Liniştea şi tihna orăşelului-staţiuneîncepuse să fie tulburată de zgomotul maşinilorgrele, macarale şi buldozere, dar mai ales, de glasultinereţii adusă cu ordin de repartiţie.

Trezit zgomotos la viaţă, Piatra-Neamţ primeacâteva generaţii de tineri instruiţi în şcolile de chi-mie, puşi pe treabă, să înalţe Roznovul şi Săvine-ştiul. Cinematograful, Liceul Rareş, LiceulPedagogic, Muzeul,... medici celebri... şi mai cuseamă Teatrul au determinat pe mulţi tineri să-şi gă-sească pentru totdeauna un loc aici, la poalele mun-telui Pietricica. Artiştii teatrului, speranţeconfirmate mai târziu pe marile scene româneşti,simţeam nemijlocit respectul, tandreţea şi dragosteaoamenilor mândri de locul şi rostul nostru în viaţalor. Şi, asta ne alimenta dorinţa de a fi cei mai buni,dar nu numai dorinţa, ci şi ambiţia şi strădania, dea fi fruncea, vorba tânărului inginer Ionică Şoimu,prietenul lui Traian Stănescu şi Sandu Lazăr, dar, şial meu, care n-a rezistat dorului de bănăţean, să sefacă oltean.

Cum locuiam în teatru, împreună cu prietenulmeu Mihai Mădescu, îmi plăcea în serile când nujucam să stau liniştit într-un colţ de sală şi să urmă-resc publicul cum reacţionează la minunile ce se în-tâmplau pe scenă. Mă bucuram de punţile ce sestabileau între colegii mei de pe scenă şi chipuriletinereţii fără fard, partenerii noştri din sală. Mă în-cărcam sufleteşte şi mă pregăteam să fiu tot atât debun artist cum se dovedeau a fi Traian Stănescu,Alexandru Lazăr, Ion Fiscuteanu, Cornel Nicoară,Dan Borcea, Traian Pârlog... Schimbam păreri cuMihai şi ne întorceam în cabina de deasupra secre-tariatului literar. Deschideam geamul spre Pietricicaşi ne aşezam la masă, la cina săracului... roşii,pâine neagră şi apă de la chiuvetă. Vorbeam, vor-beam, mai mult eu. Mihai mă îngâna din când încând. De la geamul de sub cabina noastră, valuri defum repetate ne umpleau camera. Se lucra la secre-tariatul literar şi se fuma în draci. Edy Covali îşi fă-cuse un obicei de a citi şi scrie în liniştea teatrului

după ce plecau toţi. După ceplecau publicul, artiştii şipersonalul tehnic, maşiniştii,recuzitierii şi plasatoarele,Edy împreună cu Paul Fin-drihan îşi găseau de lucrusorbind nechezol, uneoricafea naturală şi fumând ţi-gări Carpaţi fără filtru. Decele mai multe ori erau înso-ţiţi de câţiva prieteni, medicişi profesori din oraş. Fumau,discutau, povesteau şi jucauîntâmplări hazoase. Cascade

de râs spărgeau liniştea serii. Râsul cel mai de râsera al lui Edy, gâlgâitor şi contagios.

Nu-mi dau seama de ce n-am fost prieten apro-piat de Edy. Îmi impunea respect. Un respect pe carenu-l afişam, dar îl aveam, fără dubii. Regretul avenit mai târziu, e tardiv. Am pierdut prietenia unuiom instruit care mă preţuia şi eu n-am înţeles atuncidragostea lui pentru teatrul ce-l vedea slujit de mine.

Eduard Covali avea chipul unui adolescent,rămas în candoarea copilului de 15 ani, ascultător demama. L-am văzut în câteva rânduri însoţindu-şimama pe strada gării şi mă apucase un dor de acasăcum rar mi se întâmplase.

Scund, dar armonios în toate întrupat, rotundla faţă, cu ten măsliniu, cu ochi negri ageri şi ju-căuşi care se întristau repede, dar tot atât de repedese luminau, cu sprâncene negre frumos conturate,cu nasul delicat potrivit deasupra suturii gurii ex-presive, cu părul prematur grizonat, cu cărare pestânga. Totdeauna elegant, îngrijit îmbrăcat, cu ţi-nută de licean, ager în mişcări şi cu mobilitate fa-cială deosebită. Tobă de carte. Ştia taina şi istoriamultor lucruri din multe domenii. Cunoştea foartebine câteva limbi străine. Despre teatru ştia tot şiceva pe deasupra. Putea să fie un bun actor. Obser-vaţiile ce le făcea la prestările noastre artistice eraufără menajamente, dar nu cu răutate subliniate, şinu jignea prostia, o îmbălsăma cu umor de calitate.I s-au făcut mari nedreptăţi în anii de şcoală şi aavut de escaladat grele necazuri de care nu s-aplâns, nu le-a discutat niciodată în public.

L-a ascultat pe Ion Coman şi a stat în umbraacestuia, ani în şir fără vreun beneficiu. Coman îlpreţuia şi avea încredere în gusturile lui Edy. Defapt Edy era totul, în gustul estetic al Teatrului Ti-neretului. Şi-a risipit talentul pentru a ridica Teatrulla cel mai înalt nivel naţional. Fenomenul Piatra-Neamţ i se datorează în mare măsură lui. Cunos-când teatrul din interior a scris pentru tineri şi s-aspecializat în arta regizorului de teatru. Ca director,l-a continuat pe Coman şi l-a depăşit.

î

DIONISIE VITCU

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 5


e remarcat prezenţa unui public numeros, intervenţia scriitoruluiAdrian Alui Gheorghe (care a citit un poem dedicat actriţei de scri -itorul Mihai Ursachi) şi demersul sensibil al actorului Cornel Ni-coară: Rozina nu s-a jucat cu teatrul, ci a trăit pentru teatru!

Premii la Festivalul „Neghiniţă”Tinerii actori pietreni, elevi ai actriţei Gina Gulai (Teatrul Tineretu-

lui), au cucerit premii importante la Festivalul Internaţional de Teatru,Muzică şi Dans „Neghiniţă”. Manifestarea a avut loc, în perioada 26-29octombrie, la Bacău, în organizarea Fundaţiei Teatrale „Neghiniţă”.Claudiu Ladan a obţinut Trofeul Teatru pentru secţiunea individual, iarIlinca Tapalaga şi Ioana Bizu au obţinut Trofeul Teatru pentru secţiuneagrup.

„Clasa noastră de teatru a participat la secţiunea TEATRU, grup şiindividual. La palmaresul foarte bogat, de peste 100 şi ceva de premii şitrofee obţinute la festivaluri naţionale şi internaţionale, s-au adăugat, la

acest final de săptămână, încă două trofee. Oraşul Piatra-Neamţ se poatemândri cu aceşti copii şi tineri talentaţi, care ne reprezintă cu succes.

D

(Continuare în pag. 6)

noiembrie 2017

ecitindu-i scrisorile primite după plecarea mea dela Teatru, constat foarte târziu că n-am răspuns mul-tor invitaţii făcute cu ocazia unor evenimente fes-tive. Am tot amânat cu gândul că e timp pentrutoate, dar timpul s-a grăbit, n-a avut răbdare.

Piesele de teatru scrise de Eduard Covali îşipot găsi locul oricând în repertoriul unui teatrucare are tineri dornici de afirmare. Şi-a risipit ta-

lentul scriind scenarii pe care nu le-a adunat, cum ar fifost normal, precum şi traducerile făcute în timp, au fostlăsate pradă uitării. Părăsind temele teatrale şi-a păstratstilul şi a scris superbe tablete, pe care într-un târziu le-aadunat în volumul Crochiuri contemporane. Aceasta,spunea el, pentru că a iubit limba română, pentru că i-auplăcut cuvintele şi taina lor, a dat târcoale cărţilor. A tra-dus teatru, poezii, a făcut adaptări. Zicea că a scris să sejoace, dar, din joc şi risc se naşte pasiunea şi pasiuneaîn viaţa lui Eduard Covali a fost Teatrul. Nu i-a fost greusă vadă viaţa din jur. Caractere şi Picătura de otravădin Crochiuri contemporane, reprezintă gândurile omu-lui de teatru care nu s-a cramponat de viaţă şi în afarasălii de spectacol.

Nu i-am cunoscut prietenii deşi puteam s-o fac. Nu-lcunoşteam bine şi la vârsta aceea mă temeam de inteli-genţa lui şi de analizele reci, fără laude, pe care, păcătoscum eram, le aşteptam. Laudele au venit după ce am ple-cat din Teatrul Tineretului. De ce nu le-am primit atunci,când le aşteptam, de ce? Se înţelegea bine cu familia in-ginerului Pamfil şi doamna Adria Almăjan, soţia ingine-rului, ne ciupea cu gramatica ei. Mă feream şi ţineamoleacă distanţă. (…)

Multă vreme am crezut că secretarul literar al Tea-trului mă detestă. Nu era aşa. Dar, fire suspicioasă şi re-zervat, mă feream de oamenii pe care-i bănuiam din altălume, nu din lumea mea. Încă odată mă înşelasem, la ca-pitolul intuiţie şi prima impresie, cu doi intelectuali deexcepţie, Eduard Covali şi Adria Pamfil Almăjan, iluştriimei colegi de la Teatrul Tineretului. (Octombrie, 2017)

Dionisie VITCU

Dedesubtul „amărăciunii” absolventului Vitcuvenea atât din faptul că nu se putea debarasa de accentulmoldovenesc (şi în realitate nici nu dorea asta), cât şi dinacela că, înainte de a face liceul şi IATC-ul, a fost efectivtractorist, calitatea intelectuală care nu-l entuziasma preatare pe miştocarul perpetuu, care era Eduard Covali. Deaceea Vitcu a şi plecat la Iaşi, unde putea să fie cel maitare dintr-o echipă fără prea multe stele, pe când la Pia-tra-Neamţ nu era decât un actor talentat, dintr-o echipătalentată. Dar, oricum, deşi a strălucit pe Bahlui, cu su-fletul a rămas pe Bistriţa. Chit că o recunoaşte după ce is-a mai vestejit dragostea pentru tractoare… (M. Z.)

Eduard Covali, un mareprieten al actorilor tineriR

Ce am visat şi ce am realizatca director de teatru

ntrebat şi rugat fiind să răspund în scris(întrebările le-am reformulat cu apro-ximaţie) „ce-am făcut ca director deteatru, ce am visat şi ce am realizat”,cam o zi şi ceva am fost descumpănit.Mi-am revenit oarecum, m-am uitat în-apoi şi am vorbit singur: n-am înţelesîntrebarea.

N-aveam cui să-i spun lucrul ăsta. Inter-locutorul nu era lângă mine.

În primul teatru unde am fost angajat,doi ani am îndeplinit sarcinile de pictor exe-cutant şi butafor. Patru ani am făcut studii –teatrale. După un interludiu de trei ani, amfost angajat la teatrul din Piatra-Neamţ undeam petrecut treizeci şi unu de ani fiind rândpe rând pictor executant, secretar literar, di-rector, regizor artistic, director adjunct cuprobleme artistice, consilier artistic. Am pe-trecut în teatru treizeci şi şapte de ani.

Aţi observat desigur că am insistat pe cu-vântul „petrecut”. Aşa a şi fost.

De la prietenul meu Ion Coman – celmai bun director al teatrului – am învăţat săstau „la instituţie” de dimineaţă până searatârziu. Nu vă speriaţi: n-am bătut cuie, nu mi-au curs sudorile, nu mi-am stors creierii, n-ampilit cătarea. Am stat şi m-am distrat cu acto-rii şi cu alţi artişti la fel de importanţi, ju-cându-ne „de-a teatrul”.

Nu ştiu dacă am învăţat teatru. Eu amtrăit în EL şi n-aş putea jura că nu aici m-amnăscut.

„Ce am visat?”Iartă-mă Calderon, „el teatro es un

sueńo”. E un vis în care visezi. Important este

ca atunci cândte trezeşti să nupriveşti pe fe-reastră: că-luiţi.

„Ce amrealizat?”

Împreunăcu Ion Comanun teatru înPiatra-Neamţ.

„Dacă amavut eşecuri?”(ultimile douăîntrebări îmiaparţin)

Slavă Domnului! Aş putea să adaug căeşecul înseamnă o pauză de gândire, o încăr-care a bateriilor, un „reculer pour sauter”.Dar nu e adevărat.

Teatrul nu trăieşte din eşecuri ci din suc-cese.

Cu ce pot să mă laud?…Cu puţin timp în urmă am primit vizita

unui fost actor al teatrului şi „depănând”amintiri …

„Dragă Edi, lasă festivalurile, premiile,saloanele artistice şi teatrul ca modul cultu-ral… Vreau să-ţi spun că pe timpul directo-ratului tău era o bucurie să venim la teatru şiun regret când trebuia să-l părăsim”.

Mulţumesc Ţâcă!

Ed. COVALI

Î

Eduard Covali (11 sept. 1930, Orhei – 02, nov. 2002, Piatra-Neamţ), membrual Uniunii Scriitorilor, autorul statutului moral şi artistic al Teatrului Tineretului. Fa-cultatea de Teatrologie a IATC (1954-1958). Pictor executant la TT (1961), secretar li-terar al teatrului, până în 1969, director până în 1974, regizor artistic până în 1989, apoidirector şi consilier artistic, până în 1992. Debut publicistic în „Teatrul” (1957), unadintre prezenţele de marcă în paginile seriei noi ale „Apostolului”. A dramatizat poveşticelebre, în nume propriu (Inimă rece, Albă ca Zăbava şi cei şapte pitici, Cartea jungleietc.) şi în colaborare (Vrăjitorul din Oz, cu Paul Findrihan). Câteva piese originale (Ti-nereţe fără bătrâneţe, Ano timpuri teatrale, Mărazurile Amintirilor, Bellerofon) alcătu-iesc volumul de de but, „Teatru” (1995), urmat postum de volumul de eseuri „Crochiuricontemporane” (2003), „Reţetă pentru un teatru perfect” (2004) şi „Picătura de otravă”(2005).

Eveniment

APOSTOLULPag. 6


ravo, dragilor! Sunt mândră de voi! La cât mai multe reuşite”, adeclarat actriţa Gina Gulai.

Din juriul pentru secţiunea teatru au făcut parte: Gabriela Io-niţă – actriţă, masterandă în scenaristică TV şi dramaturgie cine-matografică, director la Şcoala de Teatru „Corifeu”, Bucureşti;Florina Găzdaru – actriţă la Teatrul „Bacovia” Bacău şi Ionel Ta-nasă – actor, regizor, preşedinte Fundaţia Teatrală „Neghiniţă”

Bacău.

Agatul – cristale şi bijuteriiÎn perioada 9-12 noiembrie 2017, la Muzeul de Istorie şi Arheologie

din Piatra-Neamţ, a avut loc o nouă expoziţie din seria „Mineralia”, oexpoziţie ce a avut ca protagonist, de această dată, agatul. Expozitia Mi-neralia propune, de regulă, o incursiune în lumea pietrelor fine şi pre-

ţioase, prezentând minunăţii alenaturii în toate formele, de lapiatra brută la bijuterie: pietrebrute – cristale şi minerale decolecţie; fosile, meteoriţi; pietretăiate şi şlefuite pentru montură(geme); bijuterii originale,numai din pietre naturale; orna-mente din piatră şlefuită.

Între pietrele folosite în po-doabe, bijuterii sau ornamente,agatul ocupă un loc special. Esteo piatră fascinantă prin infinita-tea de modele, texturi şi culoripe care le prezintă.

A fost folosit de oameniîncă din preistorie, iar în Grecia

B

(urmare din pag. 5)

noiembrie 2017

Prof. dr. Ovidiu Albertste profesor de istorie laColegiul Naţional„Roman-Vodă” şi preşe-dintele Asociaţiei „Mu-şatinii Roman”, pe carea înfiinţat-o în anul 2012şi a gândit-o ca pe uncentru de voluntariat.

Prof. Ovidiu Albert este iniţia-torul unei tabere arheologiceajunsă deja la ediţia a IX-a.Sub îndrumarea sa, voluntarii romaşcani participă lacampania de săpături arheologice de la Schitul Ni-fonul Vechi, judeţul Neamţ. În perioada iunie 2016– iunie 2017, Ovidiu Albert a fost iniţiatorul a douăproiecte realizate în parteneriat cu Consiliul JudeţeanNeamţ şi care au fost dedicate tinerilor romaşcani:„Judeţul Neamţ în arta graffiti” şi „Romanul semişcă bine”.

Începând cu luna iunie a anului curent, prof.Ovidiu Albert coordonează un proiect de volun-tariat intitulat „Will you love me as I am?” subegida Academiei Şcolilor Central-Europene dinViena, prin care îşi propune să contribuie la inte-grarea tinerilor marginalizaţi de etnie rromă în co-munitatea romaşcană. 10 tineri voluntari vordezvolta împreună cu grupul-ţintă din cadrul Fun-daţiei „Pacea” o serie de activităţi precum: atelierede lucru, renovarea unui spaţiu public, activităţide fundraising ş. a.

Prof. Ionel CeobanuEste profesor de Teorie-

solfegiu-dicteu şi Armonie laLiceul de Arte „Victor Brau-ner” Piatra-Neamţ. În anulşcolar trecut, la Olimpiada deInterpretare instrumentală,vocală şi Studii teoretice,etapa naţională, datorită mun-cii de coordonator pe care aefectuat-o, două eleve au ob-ţinut premiu I, două premiul

II şi una un premiu III, iar la concursuri de profil,elevii săi au primit alte 15 premii şi menţiuni. Pelângă activitatea didactică la clasă, la disciplina pecare o predă, a încercat şi a reuşit să atragă elevipentru alte activităţi muzicale complementare cum

ar fi compoziţia, cu rezultate deosebite la Concursulde Compoziţie.

În activitatea didactică desfăşurată timp de 27ani la Liceul de Arte „Victor Brauner” Piatra-Neamţ, a participat la 11 ediţii ale Olimpiadei deInterpretare instrumentală, vocală şi Studii teore-tice – etapa naţională, unde a obţinut cu elevii în-drumaţi un număr de 14 premii, menţiuni şi premiispeciale.

Profesorul Ionel Ceobanu are o activitate pu-blicistică permanentă, începând cu prefaţarea cu-legerii de Solfegii şi dictee elaborată de TheodorMacarie şi cu realizarea unui îndrumător metodicpentru practica pedagogică. În anul şcolar 2016-2017 a coordonat culegerea de solfegii, teste deteoria muzicii şi dictee, din cadrul celor 10 ediţiiale Concursului Naţional de teoria muzicii „Con-stantin Constantinescu”. În paralel, a elaborat pen-tru uz intern şi 800 de dictee utile iniţierii şiformării muzicale.

Prof. Dorel HaralambEste profesor de fizică la

Colegiul Naţional Petru RareşPiatra-Neamţ, din anul 1977,când a primit repartiţie guver-namentală, În 1990 a obţinutgradul I cu nota 10, cu o lu-crare despre utilizarea calcu-latoarelor în procesulinstructiv-educativ şi softeducaţional.

În anul şcolar 2016-2017a coordonat activităţi la disciplina fizică, în cadrulprogramului „Hai la Olimpiadă”, derulat de CJExNeamţ în parteneriat cu Fundaţia eMag, a susţinutcursuri de pregătire la clasele XI-XII şi a pregătitelevii pentru olimpiade.

Din 1985 este membru în Comisia Centrală aOlimpiadei Naţionale de Fizică; din 1990 acti-vează ca membru în Comisia de subiecte a ONF(realizarea subiectelor pentru faza naţională aolimpiadei şi pentru fazele judeţene în anii cu su-biecte naţionale). Între 1990-2015 a fost membruîn Comisia Naţională de Fizică a MEN, între 1990-2000 – coautor la Programele de perfecţionarepentru profesorii de fizică, iar din 1993 până în2015 – coautor la Programele şcolare pentru fizică.

Este coautor la 6 manuale de fizică (VI, VIII,X – două pe programe diferite, XI, XII); coautorla 4 culegeri de probleme (VI, VIII şi două pentrubacalaureat); coautor la un îndrumător metodic

pentru profesorii de fizică şi autor (şi proprietar)al site-ului fizica.com.

Rezultate de excepţie ale elevilor pe care i-acoordonat: la nivel naţional – 15 premii I, 11 pre-mii II, 7 premii III, 20 menţiuni, iar la nivel inter-naţional: o medalie de aur şi două de argint (dintrecare una în 2017).

A iniţiat, coordonat şi participat la numeroaseproiecte naţionale şi internaţionale.

Prof. Daniela NeamţuCa director al Colegiului

Naţional de Informatică Pia-tra-Neamţ, profesoara Da-niela Neamţu a încurajatcreativitatea elevilor într-olume interdisciplinară şi di-gitalizată.

A susţinut, în primul se-mestru al anului şcolar 2016-2017, împreună cu unprofesor de fizică, o lecţie de

curriculum integrat la clasa a IX-a în cadrul cer-cului profesorilor de ştiinţe sociale din judeţulNeamţ, al cărui coordonator este. Acest început adus la elaborarea unui opţional pe trei arii curri-culare – om şi societate, ştiinţe şi tehnologii, laclasa a V-a, de către trei profesori.

Spiritul antreprenorial al directorului Da-niela Neamţu s-a manifestat prin promovareaunor concursuri regionale, naţionale şi internaţio-nale iniţiate de CNI. Prin valoarea acestora, ca şiprin numărul mare de participanţi din întreagaţară şi din ţări europene, s-a promovat educaţiade performanţă din judeţul Neamţ. CNI are în de-rulare două proiecte Erasmus+ de parteneriatstrategic. A coordonat echipele care au elaborat2 proiecte Erasmus, primind aprobare pentru unuldintre acestea – ResponsivE+ (2017-2018). Prinleadershipul educaţional practicat în comunitateamondială Microsoft a profesorilor inovativi, Co-legiul Naţional de Informatică şi-a reconfirmatstatutul de Microsoft Showcase School.

A urmărit promovarea proiectelor şcolii prinparticiparea la un curs de utilizare metode non-formale în cadrul proiectului Erasmus+ Innova-tion de techniques didactiques pour uneeducation humaniste moderne, Spania, aprilie2017 şi a unui curs formare de leadership inova-tiv Launching Innovation in Schools, curs on-lineoferit de MIT, USA. Aplicaţiile prezentate aufăcut trimitere directă la cele mai relevante pro-iecte ale Colegiului Naţional de Informatică Pia-tra-Neamţ.

(urmare din pag. 1)

Gala ambasadorilor nemţeni

E

Şcoala românească, la zi

APOSTOLUL Pag. 7


ntică şi în Imperiul Roman a fost cea mai cunoscută piatră de po-doabă, şlefuită sau sculptată în camee.

Zone faimoase cu exploatări de agat au existat în Italia, Ger-mania şi India, dar acum sunt secătuite. Dar există depozite enormeîn Brazilia, Uruguay, Mexic sau Madagascar. Ocurenţe mici se gă-sesc mai peste tot în lume. Cele mai cunoscute şi mai frumoaseagate din România se găsesc în Munţii Apuseni, la Brad şi Teche-

reu.

La TT, Visătorul, un evenimentsemnat de Ada Milea

Reluând buna tradiţie a spectacolelor pentru copii (Afară-i vopsitgarduꞌ înăuntru-i leoparduꞌ, Vrăjitorul din Oz, Inimă rece, Harap Alb ş. a.)Teatrul Tineretului ne-a propus, la sfârşitul lunii trecute (27-28 octom-brie), o nouă premieră – Visătorul, un spectacolul-concert de Ada Milea,

după romanul lui Ian McEwan (dramatizare de Antoaneta Zaharia).Reprezentaţia, „o veselie cântătoare” (Ada Milea), se adresează –

A

(Continuare în pag. 8)

noiembrie 2017

n calitate de director al colegiu-lui a organizat, împreună cuechipa şcolii şi partenerii edu-caţionali, în Piatra-Neamţ,două conferinţe ştiinţifice inter-naţionale – Memorialul VasileŢifui (martie 2017) şi CreativePath of learning (iunie 2017).

Prof. Dan ŢârdeaEste profesor

de arte vizuale laLiceul „VasileConta” din TârguNeamţ şi la Semi-narul TeologicOrtodox „Venia-min Costachi”,sat MănăstireaNeamţ, comunaVânători-Neamţ,

la clasele cu specializarea patrimoniucultural. În urma participării la „Olim-piada Naţională de Arte Vizuale, Arhi-tectură şi Istoria Artelor”, secţiunea„Icoane”, organizată anual de Ministe-rul Educaţiei Naţionale, elevii îndru-maţi de profesorul Dan Ţârdea auobţinut 29 de premii: 11 premii I, 6premii II, 8 premii III şi 4 menţiuni.

Numeroase premii au fost obţi-nute la concursurile de profil artistic şila concursurile interdisciplinare edu-cative. O altă contribuţie adusă învăţă-mântului nemţean de către profesorulDan Ţârdea a fost şi câştigarea Trofeu-lui Olimpiades de la Francophonie,des Arts et de la Culture şi a MareluiPremiu la Concursul InternaţionalSmall Montmartre of Bitola. Implica-rea profesorului Dan Ţârdea a fost şila nivel judeţean, prin activităţile des-făşurate în calitate de metodist şi demembru al Consiliului Consultativ alariei curriculare Arte.

Activitatea profesorului Dan Ţâr-dea a fost apreciată prin diplome deexcelenţă acordate de ministerul de re-sort, de Patriarhia Română, adminis-traţia locală din Târgu Neamţ etc.

Galaambasadorilor

nemţeni

~

„Un condei numit fair‐play”omitetul Olimpic şi Sportiv Român, prin Acade-mia Olimpică Română, în parteneriat cu Minis-terul Educaţiei Naţionale, a organizat Concursulnaţional de literatură şi jurnalism sportiv „Uncondei numit fair-play”, ediţia a XVII-a. Con-cursul şi-a dorit să descopere şi să valorifice po-tenţialul creator al elevilor din ciclurile primar,gimnazial şi liceal, stimulând exprimarea prin-

cipiilor, idealurilor şi spiritului olimpic. Concursul na-ţional „Un condei numit fair-play” s-a desfăşurat pe treicategorii de vârstă, la secţiunile: Poezie, Proză şi Cro-nică/Reportaj. Din Neamţ au primit distincții: Alexan-dru Munteanu, de la Colegiul Naţional„Roman-Vodă” din Roman (profesor îndrumătorAnda Nacu), a obţinut menţiune la secţiuneaCronică/Reportaj, Daniela Fadei, de la CNRV (profe-sor îndrumător Anda Nacu), a obţinut menţiune la sec-ţiunea Proză. Mihaela Apucăloaiei, de la Liceul„Vasile Conta” din Târgu Neamţ (profesor îndrumă-tor Ioan Romeo Roman), a obţinutpremiul al doilea la secţiunea Poezie,iar Raluca Georgiana Fotea Maxim,de la Şcoala Gimnazială „NicolaeBuleu” Mărgineni (profesor îndru-mător Lucia Mihaela Apetrei), a ob-ţinut menţiune la secţiunea Proză,categoria 7-10 ani. Festivitatea de pre-miere s-a desfăşurat la Casa Olimpică din Bucureşti, îndata de 10 noiembrie.

„Mănâncă responsabil!”Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu” din

Roman a diseminat şi lansat, în comunitatea şcolară şilocală, pentru cel de-al treilea an consecutiv, vineri, 27octombrie, proiectul european „Mănâncă responsabil!”(„Eat Responsibly!”) – Eco Codul „Mănâncă respon-sabil pentru a trăi sănătos!”. La activitate au participatconducerea instituției, profesorii coordonatori ai pro-iectului, reprezentanți ai Agenţiei pentru Protecţia Me-diului Neamţ, părinţi, bunici, cadre didactice şi elevi.Proiectul european „Mănâncă Responsabil!” este unprogram de acţiune orientat spre învăţarea globală lan-sat în Anul european pentru dezvoltare, 2015, şi conti-nuat pe o perioadă de trei ani, în nouă state europene:Bulgaria, Cehia, Croaţia, Letonia, Malta, Polonia,România, Slovacia şi Slovenia. Proiectul este imple-mentat în România de către Centrul Carpato-Danu-bian de Geoecologie, în 50 de unităţi de învăţământ(opt grădiniţe, 24 de şcoli, 17 licee şi o şcoală specială).Din judeţul Neamţ au fost selectate să implementezeacest proiect două instituţii de învăţământ: Şcoala Gim-nazială „Mihai Eminescu” din Roman şi Colegiul Teh-nic „Gheorghe Cartianu” din Piatra-Neamţ.

Promovarea educaţiei pentruprotecţia mediului

Liceul Tehnologic „Vasile Sav” din Roman este,începând cu acest an, partener în proiectul strategic doarîntre şcoli Erasmus+ „Regardons les rivières et lesmares, protégeons les écosystèmes aquatiques dulcico-les... améliorons nos attitudes et nos comportements en-vers l'environnement!”, alături de Belgia, Cehia,Slovacia, Estonia, Spania, Bulgaria, Italia, Portuga-lia, Franţa şi Grecia. Acest parteneriat vine ca o conti-nuare firească a unui proiect e-Twining, cu acelaşi nume,derulat de şcoală până de curând. Proiectul îşi propunesă atragă atenţia asupra calităţii apelor curgătoare şi a la-curilor, promovând educaţia pentru protecţia mediului.

La prima vizită de lucru desfăşurată recent laCharleroi, în Belgia, au participat prof. Adriana Dră-ghici, coordonatorul naţional al proiectului, şi ing. Ma-relena Ungureanu. Întâlnirea a oferit ocazia cunoaşteriiechipelor ţărilor partenere şi au avut loc şedinţe de for-

mare pe temele: realizarea unui bloc-relief al zonei, construirea unei fişe deobservare a mediului acvatic, utiliza-rea programelor Padlet şi Thinglink,cartografie numerică, utilizarea pro-gramului Google Earth pentru carto-grafierea unui râu, indicele biotic,utilizarea programului QGis. Un ele-

ment interesant al programului a fost vizita la staţia deepurare a oraşului Charleroi, la care s-au putut urmăritoate etapele pe care le urmează apa pentru a devenicurată din punct de vedere chimic şi biologic.

„Festivalul toamnei”

La Şcoala Gimnazială „Carmen Sylva” dinHoria, în perioada 25-27 octombrie, s-a desfășuratFestivalul toamnei, un proiect local ajuns la cea de-atreia ediţie. Anul acesta, Tatiana Gârbea, consilier edu-cativ, a conceput probele de concurs pe patru secţiuni:arte plastice (desen, colaj, pictură), artă decorativă(costume realizate din frunze, flori, crenguţe etc.), artăliterară (recitare de poezii cunoscute sau compoziţiiproprii), artă culinară. Desenele şi colajele au fost eti-chetate şi aşezate la loc de cinste pe panouri, pregătitepentru jurizare. Parada costumelor de toamnă a reliefatingeniozitatea şi gustul pentru frumos al elevilor, iarproba de artă literară a pus în lumină copii talentaţi, cupotenţial creator. „Festivalul toamnei reprezintă alter-nativa şcolii noastre la Halloween, o sărbătoare «de im-port». Acest festival este o sărbătoare luminoasă,veselă, potrivită vârstei elevilor noştri”, susține profe-sor Ramona Stoian, directorul Şcolii Gimnaziale „Car-men Sylva” din Horia.

Red.

Panoramicromașcan

C

Şcoala românească, la zi

APOSTOLULPag. 8


in motive diferite, desigur – tuturor categoriilor de spectatori, dar,cu precădere, copiilor. „Într-o lume în care suntem învăţaţi de micică trebuie să fim mereu „numărul 1”, că trebuie să respectăm regu-lile rutinei zilnice, un copil îndrăzneşte să îmbogăţească aceastărealitate cu vise năstruşnice, cu personaje fabuloase şi întâmplărineaşteptate. În aventurile sale fantastice, zecile de păpuşi ale suroriisale mai mici iau în stăpânire spaţiul casei, iar motanul bătrân al

familiei are ascuns în blană un fermoar fermecat, prin care se deschide oaltă lume. Un spectacol – concert, în care orice sunet poate deveni muzică,iar visele devin la fel de importante ca faptele reale.” (Raluca Naclad)

Expoziţia „MixAge” la Galeriile „Lascăr Vorel”O expoziţie de grafică intitulată „MixAge” a putut fi vizionată în

luna aceasta la Galeriile de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ. Lu-crările aparţin artiştilor plastici Oana Cătălina Gavriliu (Piatra-Neamţ)

şi Mihai Voicu (Paşcani). Vernisajul a avut loc pe data de 6 noiembrie şis-a bucurat de prezenţa unui public numeros. Au vorbit despre persona-litatea, inspiraţia, sensibilitatea şi talentul artiştilor criticii de artă EmilNicolae şi Lucian Strochi.

Emil Nicolae: „MixAge”, adică două promoţii, două vârste, douăviziuni, două şcoli. Asamblajul expoziţiei e foarte bun, e rezistent, cutoate diferenţele tehnice, cromatice cuprinse în acest „mixaj”.

Mihai Voicu: „ Este o plăcere să revin la Piatra-Neamţ pentru căaici am debutat. Sunt amintiri plăcute. Mie îmi plac spaţiile mai intimeaşa cum este şi cel de la Galeriile „Lascăr Vorel”. Nu sunt nici consacrat,nici impecabil, consider că mai am multe de învăţat”.

Oana Cătălina Gavriliu: „Am încercat, de fapt, să fac o singurălucrare. O lucrare modulară. Nu ştiu cât se citeşte, am lăsat ca fiecareprivitor să aibă o interpretare proprie. Lucrarea am intitulat-o: „Sacru şiprofan”. Am încercat să fac un taur stilizat care reprezintă materialitatealumii în care trăim pe care am grefat tot felul de subiecte antropomorfe”.(Violeta MOŞU)

(urmare din pag. 7)

d

noiembrie 2017

LPS Piatra‐Neamţ sărbăto‐reşte 60 de ani de existenţă

iceul cu Program Sportiv Piatra Neamţ –centru sportiv şcolar de renume – sărbăto-reşte 60 de ani de la înfiinţare. Aniversareava fi punctată printr-o expoziţie şi un sim-pozion care vor fi găzduite de Muzeul deIstorie şi Arheologie Piatra-Neamţ, marţi,14 noiembrie, cu începere de la ora 10.

„Şcoala Sportivă de elevi-1957 – CSSPiatra Neamţ-1977 – LPS Piatra Neamţ -1995…Iată că la fiecare 20 de ani am suferit câte o „trans-formare”. Ne bucurăm că am ajuns la aceastăvârs tă care impune respect. Îi aşteptăm pe toţi ceicare iubesc liceul nostru să ni se alăture. În cei 60de ani de existenţă, LPS Piatra-Neamţ a evoluat,având în prezent reputaţia unei instituţii şcolarede prestigiu. În acest an, elevii noştri au obţinutrezultate deosebite atât la sporturile individualecât şi la jocurile sportive”, a declarat prof. OvidiuŢoc junior, directorul instituţiei.

Şcoala Sportivă de elevi a luat fiinţă la 15 no-iembrie 1957 şi a funcţionat ca secţie pe lângă Li-ceul „Petru Rareş” de la înfiinţare până la 1ianuarie 1969. Începând cu această dată, datorităcreşterii numărului de clase şi de elevi şcolarizaţi,a devenit unitate independentă. Prima directoarea fost prof. Maria Săvinescu, decedată de cu-rând.(Violeta MOŞU)

Atelierele lui Moş Crăciun Biblioteca Judeţeană „GT Kirileanu” Neamţ

a lansat Atelierele lui Moş Crăciun, care se vordesfăşura în cadrul Secţiei de carte pentru copii şiludotecă „Ion Creangă”.

Primul atelier deschis miercuri, 25 octombrie,este dedicat confecţionării artizanale de felicităripentru Crăciun, globuri pentru împodobit bradul,ornamente specifice, semne de carte pictate şi ţe-sute, jucării din lemn şi materiale textile. Atelie-rele se vor desfăşura în fiecare zi de miercuri, înperioada noiembrie-decembrie, între orele 14:00-15:00.

Cel de-al doilea atelier, numit „Poveste deCrăciun”, deschis începând de joi, 2 noiembrie,este dedicat scrierii creative de scrisori către MoşCrăciun şi povestiri de Crăciun, precum şi confec-ţionării de răvaşe cu poezii şi poveşti specificeCrăciunului. Totodată, acest atelier îşi propune sădezvolte abilităţile de lectură publică, fiind folositescrierile realizate în cadrul atelierului.

De asemenea, urmează să fie deschis un ate-lier de teatru pentru copii, în care scenete şi co-

linde de sărbători vor fi prezentate pe scena Târ-gului de Crăciun, organizat pe platoul Curţii Dom-neşti din Piatra-Neamţ. Punctul culminant alprezentării de tradiţii şi obiceiuri populare vaaparţine unui grup de elevi de la Liceul cu predareîn limba română „Lucian Blaga” din Tiraspol,Transnistria.

„Frumuseţea naturii,în mâinile copiilor”

Luni, 30 octombrie, în sala de şedinţe a Con-siliului Local Târgu-Neamţ a avut loc premiereacâştigătorilor concursului „Frumuseţea naturii, înmâinile copiilor”. Membrii echipelor de la maimulte şcoli din oraş participante în cadrul con -cursului, alături de profesorii coordonatori au fost

felicitaţi de către primarul Daniel Harpa.Premiul I a revenit echipelor Colegiului Teh-

nic „Ion Creangă” şi Şcolii „Grigore Ghica-Vodă” Nr. 2, care vor merge într-o excursiepentru două zile la o pensiune din Bucovina.Locul al II-lea a revenit echipelor Colegiului Na-ţional „Ştefan cel Mare” şi Liceului „VasileConta”, care vor merge într-o excursie la PalatulCulturii din Iaşi. Locul al III-lea a revenit echipeiŞcolii Nr. 3 din Humuleşti, ce va primi o excursiela Grădina Botanică din Iaşi.

„A fost un concurs interesant şi reuşit, unproiect pe care l-am iniţiat în ideea de a implicaelevii din oraş în activităţi care le stimulează ima -ginaţia şi bunul gust. Am fost impresionat demunca tuturor echipelor participante la concurs,de implicarea fiecărui elev, dar mai ales de frumu-seţea spaţiilor verzi pe care le-au amenajat. Vomcontinua astfel de concursuri şi anul viitor, dar nunumai pe tema spaţiilor verzi, ci o să abordăm şialte tematici. Felicitări şi profesorilor care s-auimplicat în acest proiect”, a declarat primarul Da-niel Harpa.

Concertul „Haide mamă,haide tată!”

Protopopiatul Piatra-Neamţ, în colaborare cuLiceul Teologic Ortodox „Sfinţii Împăraţi Con-

stantin şi Elena” şi Teatrul Tineretului, au orga-nizat în prag de iarnă concertul extraordinar„Haide mamă, haide tată!”. Evenimentul a avutloc joi, 2 noiembrie, începând cu ora 16:30, laTeatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, în SalaMare.

„Concertul este un buchet de cântece şipoeme vechi şi celebre din marele tezaur al Cena-clului Flacăra şi al marilor artişti, precum TudorGheorghe sau Victor Socaciu, şi va fi susţinut deCorul de copii din Vorona Mare – Botoşani, Corulde copii din clasa a IV-a – Şcoala nr. 7 – Botoşanişi Corul Seminarului Teologic Sfântul GheorgheBotoşani. Spectacolul este un prinos de recunoş-tinţă şi preţuire pentru cei care ne-au dat viaţă,care au fost şi care sunt încă printre noi”, a decla-rat preotul protopop Valentin Tofan, de la Proto-popiatul Piatra-Neamţ.

ÎPS Teofan a oficiat sfinţireaParaclisului din incinta Cole‐giului Tehnic „Ion Creangă”

Joi, 9 noiembrie, ÎPS Teofan, MitropolitulMoldovei şi Bucovinei, a fost prezent la sfinţireaParaclisului „Sfinţii Trei Ierarhi” din incinta Co-legiului Tehnic „Ion Creangă” Târgu-Neamţ. Laslujba oficiată de ÎPS Teofan au participat şi alţipreoţi şi stareţi din zonă, oficialităţi locale şi ju-deţene: preşedintele Consiliului Judeţean, IonelArsene, primarul Daniel Harpa, inspectorul şcolargeneral, prof Viorel Stan ş.a.

Directorul Gheorghe Apetrei a salutat oaspe-ţii şi a oferit ÎPS Teofan o carte şi un condei, douăsimboluri ale învăţăturii, care, mulţumind, le-aurat dascălilor: „să sporiţi în înţelepciune şi pri-cepere duhovnicească şi să aveţi parte de tot lucrulcel bun. Aşadar, înţelepciune, pricepere şi cunoaş-tere. Un aşezământ de educaţie cum este acestaeste destinat pentru a altoi mintea tinerilor, pe în-ţelepciune şi pricepere în diferite domenii. Necu-noaşterea, ignoranţa este rădăcina tuturor relelordin lume.”

La final ceremoniei ÎPS Teofan a înmânat di-rectorului liceului o carte pentru biblioteca şcolii.De asemenea, Înaltul Ierarh a înmânat şi Diplomede Vrednicie mai multor profesori şi familii: fa-milia profesor Ovidiu şi Dorina Timişescu, familiaprofesor Florentin şi Eugenia Gheorghieş, prof.Dragoş Ţiţei, prof. Elena Doina Toma, prof. AdinaTimofte, prof. Mihaela Toma, director adjunct alliceului.

Red.

Panoramicnemţean

L

Lecţia de istorie

APOSTOLUL Pag. 9


Moment aniversar la Teatrul Tineretuluie 9 noiembrie Teatrul Tineretului a sărbătorit, printr-o reprezentaţiede gală, 50 de ani de când fiinţează sub acest nume.

Spectacolul dedicat jubileului, a fosto incursiune aleatorie prin istoria TeatruluiTineretului, fiind prezentat ca un scenariu-colaj, de actualii actori ai instituţiei. At-mosfera uşor nostalgică a fost întregită de

momentele muzicale compuse de Bobo Burlă-cianu, dar şi cu fragmente de film documentarrealizate de regizorul Andrei Dăscălescu, confe-siuni ale celor care au lăsat o parte din sufletullor acestui teatru – Coca Bloos, Ana Ciontea,Constantin Cojocaru, Paul Chiribuţă, AlexandruDabija, Gheorghe Bunghez, Maia Morgensternş. a. Nu au fost uitaţi nici spectatorii fideli (care

au trimis scrisori în cadrul concursului „Arhiva spectatorilor”), foşti co-laboratori, angajaţi, oameni care au marcat existenţa Teatrului Tineretu-lui.

P (Continuare în pag. 10)

noiembrie 2017

Centenarul Marii Uniri la Editura Humanitasditura Humanitas ne propune să descoperim în seria Centenar 2018 mărturii şi studii esenţiale despreRomânia în Primul Război Mondial, despre Marea Unire din 1918. După cele trei volume ale Jurnaluluide război semnat de MARIA, Regina României,vă propunem astăzi alte trei titluri:Istoria Basarabieide Ion Nistor, Memorii de război de George Topârceanu şi Tezaurul României de la Moscova de MarianVoicu. (Red.)

Militant pentru drepturile culturale şi naţionale ale românilor bucovinenişi basarabeni, Ion Nistor a avut o carieră marcantă, dedicată unui singur scop:integrarea accelerată şi necondiţionată a provinciilor alipite în urma Unirii din1918 în structura centralizată a statului şi încadrarea acestora în sistemul ad-ministrativ, cultural şi economic al regatului român. Istoria Basarabiei esteprima sinteză istoriografică românească referitoare la acest spaţiu. Deşi a fostinterzisă în perioada comunistă, această carte rămâne – la o sută de ani de laUnire – la fel de valoroasă şi necesară. (Virgil PÂSLARIUC)

Gândul meu a fost să dau în mână cetitorilor o carte în care să se reoglin-dească faptele săvârşite de moşii şi strămoşii noştri pe meleagurile basarabene,de la aşezarea lor acolo până în zilele noastre, cu toate necazurile şi suferinţelelor, cu toată munca şi jertfa lor, cu toată nădejdea şi încrederea în izbânda careera să vină, pentru a încununa jertfele şi străduinţele lor milenare. (Ion NIS-TOR)

În anul 1916, la sfârşitul verii, când România tocmai intrase în Marele Răz-boi, poetul G. Topârceanu, sergent într-un regiment de artilerie grea, amenajapoziţiile de pe malul drept al Dunării. Au urmat asaltul trupelor bulgaro-ger-mane sub comanda mareşalului August von Mackensen şi cinci zile de luptecumplite: dezastrul de la Turtucaia. Au murit pe câmpul de bătălie peste 6.000de români, iar Topârceanu a împărtăşit soarta celor 28.000 de prizonieri. Me-moriile sale din război, publicate în două volume (Amintiri din luptele de laTurtucaia, 1918, şi Pirin Planina, 1936), aduc lumină asupra unuia dintre epi-soadele importante ale istoriei noastre peste care s-a aşternut uitarea. Din pa-ginile acestea de valoare literară certă, în care deznădejdea se împleteşte cusperanţa, cu observaţia lucidă, cu lirismul şi, de multe ori, cu umorul, luminaomeniei se ridică peste toate grozăviile unei tragedii istorice care nu a cruţatnimic. (Daniel CAIN)

Pentru cei mai mulţi dintre români, Tezaurul înseamnă aurul Băncii Na-ţionale a României. Şi totuşi, acesta reprezenta mai puţin de o zecime din va-loarea bunurilor evacuate în Rusia în 1916 şi 1917. Românii au expediat atuncitezaurele Băncii Naţionale şi ale Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, ale băn-cilor private şi ale instituţiilor publice, bijuteriile Coroanei, cele mai importanteobiecte de artă din muzee şi colecţiile private, odoarele mănăstireşti, colecţiilenumismatice, arhivele statului, arhivele diplomatice, manuscrisele, cărţile rare,în fine, tot ce reprezenta, ca patrimoniu, identitatea naţiunii române, începândcu secolul al XVI-lea.

Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simplă: le-am dat ruşilor toată avuţianoastră, spre păstrare, cu acte în regulă. De 100 de ani le-o cerem înapoi. Pentruromâni, rezolvarea problemei Tezaurului ar duce la îmbunătăţirea relaţiei bila-terale. Pentru ruşi, îmbunătăţirea relaţiilor bilaterale ar duce la rezolvarea pro-blemei Tezaurului. Iată o situaţie fără ieşire. (Marian VOICU)

E

BibliotecaVăii Muntelui

Biblioteca Văii Muntelui”este un proiect iniţiat de Vir-gil Cojocaru, având sprijinulBibliotecii Judeţene „G.T.Kirileanu” şi s-a adresat bi-bliotecilor publice de peValea Muntelui, dar şi tutu-ror doritorilor de valorifi-

care a patrimoniului cultural local,între ei foarte mulţi profesori şielevi.

La sfârşit de octombrie s-aţinut şi simpozionul de finalizare aproiectului care a fost totodată şi odublă lansare de carte: volumul„Ghidul Memoriei Culturale –Valea Muntelui” şi „BibliotecaVăii Muntelui – Memorie şi cul-tură”, autorii fiind bibliotecarii dincomunele de pe Valea Muntelui,cuprinzând micro-monografii şicomunicări ştiinţifice şi de popu-larizare. Temele abordate au fostdiverse concentrându-se asupravalorificării patrimoniului culturallocal: ţesături populare, ştezele şe-zătorile, un festival dedicat haidu-cilor, strămutările, Palatul Cnejilor– Ceahlău, Dămucul – evoluţie se-culară, Tarcăul – un spaţiu legen-dar, Piatra Teiului şi poveştile ei,război şi prizonierat, război şieroism, poveştile Pipirigului. Fie-care bibliotecar, împreună cu vo-luntarii săi din cadrul proiectului,cei mai mulţi dintre ei elevi degimnaziu şi liceu, au pornit să cer-ceteze spaţiul local, să intervie-veze, să fotografieze, să aflefotografii vechi, să culeagă poveştişi legende.

Iniţiatorii şi-au dorit ca biblio-tecarii publici din această zonă,montană şi rurală să se implice câtmai activ în viaţa comunităţii şi,totodată, să fie sprijiniţi de autori-tăţile locale în activităţile lor. Şi undomeniu potrivit pentru aceastaeste valorificarea patrimoniului cul-tural local.

Daniel DIEACONU

„

e asemenea, publicul prezent în foaierele teatrului a putut vizionaşi expoziţia de fotografii „Artişti şi spectatori”, semnată de Mi-haela Jipa, dar a lipsit o eventuală expoziţie a celor mai bune ma-teriale publicitare realizate la TT, de-a lungul vremii.

Seara a fost încheiată într-o notă tonică şi amuzantă de trupa „Fărăzahăr”. Bobo Burlăcianu şi Bobi Dumitraş (membri trupei „Fărăzahăr”) au fost aplaudaţi la scenă deschisă, de admiratorii genului.

S-a râs, pe alocuri s-au vărsat lacrimi şi s-au rememorat amintiri. Lamulţi ani, Teatrul Tineretului!

Premiile Bienalei de Artă plastică „Lascăr Vorel”Vernisajul expoziţiei celei de a XV-a ediţii a Bienalei Naţionale de Artă

plastică „Lascăr Vorel” a avut loc la Muzeul de Artă Piatra-Neamţ, vineri 10noiembrie 2017. Au expus/concurat cu acest prilej 139 de artişti (32 din Iaşi,

27 din Neamţ, 14 din Bucureşti, 10 din Timişoara şi alţii din Cluj, Arad,Bacău, Baia Mare, Bistriţa, Suceava, Constanţa), care au etalat în sălile Mu-zeului de Artă Piatra-Neamţ 177 de lucrări (134 de pictură, 24 de grafică şi19 de sculptură).

„Se împlinesc anul acesta două decenii de la relansarea Bienalei Naţio-nale de Artă Plastică „Lascăr Vorel”, unul dintre cele mai prestigioase eveni-mente de gen din România. Faptul că, în prezent, sute de artişti de primăvaloare şi-au înscris în CV-urile lor participarea şi / sau premierea la Bienalade la Piatra-Neamţ este o dovadă a importanţei pe care a dobândit-o. Merituleste în primul rând al organizatorului – Fundaţia Vorel Piatra-Neamţ – şi alpartenerilor – în 2017, la a XV-a ediţie, aceştia fiind Complexul Muzeal Ju-deţean şi Filiala Neamţ a UAP din România”, a declarat Maria Huminiuc,coordonatoarea proiectului.

Juriul, adică prof. univ. dr. Liviu Suhar, prof. univ. dr. Ilie Bostan, prof.univ. dr. Suzana Fântânariu, prof. Vasile Duda şi muzeograf Violeta Dinu,a decis următoarele premii: Simion Cristea – Marele Premiu; Mihai Pamfil– pictură; Dinu Huminiuc – grafică şi Lucian Tudorache – sculptură.

Arte şi meserii

APOSTOLULPag. 10


D

(urmare din pag. 9)

noiembrie 2017

PROFESORUL – între rigoarea catedrei şi harisma histrionuluiulie 1944. România tocmai pierdea războ-iul cu URSS şi cu aliaţii acestui uriaş statdin Est. Iar aliaţii bombardau Capitala,pentru care cumplită realitate foarte mulţibucureşteni se refugiaseră în localităţi dinmunţi. Între acestea, târguşorul buzoianNehoiu. Acolo, printre refugiaţi, se nime-

riseră şi câţiva tineri actori. Ori pentru a nu-şiieşi din mână, ori din dorinţa de a zămisli o undăde linişte şi de frumos, junii preoţi ai Thaliei aupus la cale un spectacol de revistă, prezentat însala teatrului „Muncă şi Lumină” al întreprinde-rii „Foresta Italo-Română”.

Actori buni, texte excelent alese, pe gustultinerilor refugiaţi bucureşteni, cu precădere dinCaragiale şi câteva scheciuri şi cuplete din re-pertoriul teatrului „Cărăbuş”, al celebrului Con-stantin Tănase. Aveau chiar şi momente de balet.

La finalul unui cuplet, prin care artistul depe scenă, un june înalt şi uscăţiv, mă cucerise to-talmente, în timp ce spectatorii aplaudau frene-tic, eu făceam cruce după cruce, ca la biserică,până ce mama, observând mişcarea surprinză-toare, mi-a prins mâna dreaptă, potolindu-mă.

Târziu, în noapte, pe poteca bătută de pelângă calea ferată, ne îndreptam spre Nehoiaş,în vreme ce luna plină ne lumina drumul, iarmama, care nu uita nicicând că este şi pedagog,îi explica pe îndelete copilului său, de vreo zeceani, cel dornic mereu „să ştie”, că acele cruci întoiul aplauzelor se datorau unui fapt ce ţine dearta dramatică: actorul de pe scenă îşi încheiasecupletul făcându-şi o cruce lentă şi enormă şi co-pilul spectator, cucerit de harisma actorului, re-peta gestul aceluia.

Harisma … Atunci am auzit pentru primaoară cuvântul grecesc, pronunţat acum „ca-rismă”. Şi memoria copilului, ca un burete, l-aabsorbit, localizându-l în lexicul pasiv.

– Vezi tu, cuvânta învăţătoarea, păşind cuatenţie pe lângă şinele căii ferate, actorii au dela Dumnezeu un dar, numit de obicei talent. Nusunt la fel cu ceilalţi oameni. Prin darul lor, îţicâştigă atenţia şi te fac să trăieşti alături de ei cese petrece pe scenă. Din cauza asta tu făceaicruce, pe când ceilalţi spectatori aplaudau. Ar-tistul te câştigase total şi trăiai sufleteşte alăturide el, pe scenă, nu în sală. Are harismă tânărul,dar şi un nume neobişnuit. Îl cheamă Beligan!Radu Beligan …

Am învăţat atunci, sub stelele binevoitoare,pentru totdeauna, două substantive importante:Beligan şi harismă.

După o vreme am avut norocul de a trăi anila rând în interiorul lumii singulare a tinerilor ac-tori de la Teatrul Tineretului. Am studiat, la începutfără să-mi propun asta în chip deosebit, histrionis-mul autentic, de înaltă calitate, acel dar, acea ha-rismă ce face din omul-actor un colecţionar desuflete şi transformă textul scris într-o formă nouăşi cuceritoare de exprimare interumană.

Fiindcă nu toţi actorii erau cu adevărat haris-matici, am înţeles şi că acest dar nu se învaţă laşcoală. Cu el te naşti. Şcoala doar îl cizelează şi îideschide căi noi. Urmărind, uneori la repetiţii,mereu la spectacole, excelenţii actori tineri repar-tizaţi la TT, observam chipul în care unii dintremarii regizori, nu toţi, dezvoltă, cu pricepere dedascăli, harisma, darul nativ al „bobocilor”, nudoar meşteşugul scenic.

La „Rareş”, între obligaţiile mele de directoral liceului, figurau asistenţele la lecţiile colegilor.Asistând la lecţiile incitante ale renumitului IoanZenembisi, am avut o revelaţie: profesorul, dematematică, nu de română!, Iani, fiindcă aşa-i zi-ceam între noi, era … ei bine, era un actor desă -vârşit!

Păi da! Ca şi actorul de pe scenă, dascălulare un text scris de alţii, de Sofocle, Cervantes sauShakespeare, ori, vai! de Pitagora, Thales ori Ein-stein, nu-i aşa?. Una e să jonglezi cu lancea Ca-valerului Tristei Figuri, şi cu totul alta este să faciplăcut, atractiv, pasionant, cuceritor, textul sec,logic, al teoremei despre relaţiile etern aceleaşiîntre pătratul ipotenuzei şi suma pătratelor celordouă catete ale triunghiului dreptunghic! Evrika!

Şi atunci, ca toţi marii improvizatori ai sce-nei, el, dascălul, îşi interpretează textul în stilpersonal, dacă are harisma, de fiecare dată altfel,improvizând cu talent, non bis in idem!.

– Sânzianaaa! Exclamase disperat Iani Ze-nembisi, observând cum, la tablă, o elevă exce-lentă, nostimă, olimpică la matematică, o ia pearătură, Sânzianaaa, mă arunc pe fereastră!

Şi actorul se îndrepta atât de credibil cătrefereastra uriaşă, larg deschisă spre biserica fabu-losului Popa Chircă, din vecinătate, încât o clipăam avut dorinţa de a mă repezi în ajutorul proas-pătului candidat la sinuciderea pricinuită de oelementară deziluzie pedagogică.

Dacă pe mine, deşcă în materie, mă „păcă-lise” straşnic, ce se întâmpla cu elevii săi? Ace-ştia, în reverie, trăiau scena la modul sublim, osavurau, căci îl ştiau bine pe dascăl şi harul săule era familiar.

Pentru curiosul care eram, drumul s-a des-chis. Am început rememorarea anilor mei deliceu şi de studenţie, şi, rând pe rând, am analizatmomentele de neuitat, căutând harisma.

Iată-l pe Victor Savin, vrăjitorul de cuvinte,citind dumnezeieşte „Puiul” lui Brătescu-Voi-neşti în faţa a patruzeci de gâgâlici împietriţi înbănci! Îl revăd pe Aurel Rotundu făurind ta-blouri istorice vii, în mişcare dramatică, atât dereale, încât le puteam desena aşa cum le vedeam.Îl înţeleg pe nemaipomenitul matematician Con-stantin Borş, cu degetul lui pipăind mereu o pă-relnică arteră de pe tâmplă, cu falsa luimonotonie, impregnată de un umor subtil, das-călul care nu scria niciodată nimic pe tablă, darfăcea minunea de a ne trezi noi, unii foşti candi-daţi la corigenţă, că scriem cu dreapta şi ştergemcu stânga, deveniţi prin miracol aşi ai cifrelor. Şiiată-l pe Dumitru Almaş, orator excepţional, cuo prezenţă meteoritică în sala noastră de clasă,trăind actoriceşte mari momente ale RevoluţieiFranceze şi trezind în noi o curiozitate de nestă-vilit întru istorie.

Şi cum să nu-l amintesc pe divinul GeorgeCălinescu, nu doar convins el însuşi că în rosti-rea poetică trebuie să declami ca actorii Atheneiantice, ci punându-şi cu har în practică aceastăinsolită convingere?

Până la o concluzie fermă, am trăit un drumlung. Dar, la urma-urmei, am ştiut cu temeiniciecă, fără harismă şi fără de talent histrionic, nupoţi fi dascăl de valoare, capabil să trezeşti lacopii şi adolescenţi interesul şi chiar pasiuneapentru ştiinţa pe care tocmai le-o zugrăveşti, şinici nu poţi avea discipoli întru marea cultură!

De aici, cred, se naşte nevoia imperioasă aselecţiei vocaţionale a viitorilor formatori, das-călii din şcoala naţională, veşnic absentă, din pă-cate, în practica noastră, universitară şi nu numai.

… Şi dacă această convingere a mea vi separe discutabilă, vă rog respectuos să o comba-teţi cu toată puterea! Asta m-ar bucura. În-seamnă că aţi citit cu interes rândurile de maiînainte.

Mihai-Emilian MANCAŞ

I

Lecţia de istorie

APOSTOLUL Pag. 11noiembrie 2017

l Pe urmele deportaţilordin Basarabia

upă ce în data de 17 octombrie 2017, laBiblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” aavut loc lansarea cu deosebit succes aproiectului Maluri de Prut – BasarabiaNecunoscută, având ca invitat special peIon Iovcev, directorul Liceului „LucianBlaga” din Tiraspol, iată că pe 1 noiem-

brie 2017 în aceeaşi locaţie, Ina Guţu – coor-donatoarea acestui proiect de suflet – ne-apregătit o altă surpriză. Este vorba despre o adoua sesiune de dezbateri, dialoguri şi vizionăride filme, reunite sub genericul Pe urmele de-portaţilor din Basarabia. Întâlnirea moderatăde doamna Mihaela Mereuţă, directoarea Bi-bliotecii Judeţene G.T. Kirileanu, s-a bucurat deprezenţa domnului Octavian Ţîcu – istoric, fostministru al tineretului şi sportului în RepublicaMoldova, în prezent cercetător-coordonator încadrul Institutului de Istorie al Academiei deŞtiinţe a Moldovei şi conf. univ. la Facultateade Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat.Contribuţii semnificative la reuşita acţiunii aumai avut şi: Violeta Gorgos – regizoare, docu-mentaristă şi realizatoare a emisiunii IdentitateBasarabia de la TVR Iaşi, precum şi Lucia Tăut

– autoarea emisiunii Natura în Obiectiv de lateleviziunea naţională a Moldovei. Trebuie sămai spunem explicit că, dincolo de această ac-tivitate comună la Biblioteca G. T. Kirileanu,colaborarea dintre Radio România Chişinău şiTVR Iaşi a fost şi una efectivă în campaniile deredescoperire a avatarurilor deportaţilor moldo-veni în Siberia.

Întrebarea firească pe care ne-am pus-oîna inte de această zgândărire a memoriei a fost:De ce pe urmele deportaţilor din Basarabia?

Răspunsul l-am primit cu prisosinţă dinpartea Inei Guţu care a mărturisit publicului:„Tinerii primesc critici din partea persoanelormai în vârstă că sunt ignoranţi... chiar şi pentrumine tot ce au însemnat deportările a fost doaro statistică, pagini citite în manualul de istoriecare nu mi-au atras foarte mult atenţia până amajuns să fiu reporter la Radio România Chişi-nău. În fiecare an se organizează Ziua Come-morării Deportaţilor şi am participat cu emoţiela o astfel de manifestare, unde am cunoscut oa-meni care au trecut prin acest calvar, care au po-

vestit cu lacrimi în ochi cum două săptămâni aumers în trenuri în care erau sute de persoane înacelaşi vagon, stând ca nişte vite, neavând cum

să respire, făcându-şi nevoile în acelaşi loc,pentru că trenul se oprea doar ca să mai aruncecâte un cadavru... Acestea şi multe alte lucruritulburătoare care au urmat sunt cele mai buneşi adevărate lecţii de istorie, care ne ajută să necunoaştem profund.”

Intrând în miezul problemei, evenimentula debutat cu conferinţa istoricului OctavianŢîcu O entitate în transformare – românii din-

tre Irkutsk şi Krasnoyarsk. Recunos-când că îndrăgeşte oraşulPiatra-Neamţ, pe care îl vizitează oride câte ori are ocazia, Octavian Ţîcu amărturisit că de această dată este al op-tulea centru în care a susţinut confe-rinţa, după Iaşi, Bucureşti, Cluj,Târgovişte, Constanţa, Adjud, Focşani.Pe parcursul prezentării am fost mar-tori la împărtăşirea unor concluzii cu-tremurătoare în urma studiilor şicercetărilor întreprinse precum şi aunor surprinzătoare fapte de viaţă.Spre exemplu, ni s-a istorisit despre unsat cu denumire rusească dar care tra-dus în limba română înseamnă Vesel...Acolo au fost duşi aproximativ 500 de

români, lăsaţi în taiga în şase corturi, dotaţi doarcu topoare. După ce au suportat o iarnă cu tem-peraturi de -50 de grade au început să-şi facăbordeie şi case şi s-au pus pe nunţi şicumetrii, cu veselie cum ruşii nu maivăzuseră. În acest sat construit în tota-litate de români trăiesc în prezent patrugeneraţii, incluzând fie deportaţi dintimpul regimului de teroare stalinistă,fie săteni născuţi după deportare sau în-torşi, pentru că nu şi-au mai găsit loculşi rostul în Basarabia.

A doua parte a conferinţei a constatîn prezentarea unui proiect unic în spa-ţiu european, denumit Expediţiile Me-moriei, care a suscitat foarte multinteres atât în România cât şi în maimulte state din Federaţia Rusă. Proiec-tul a început în anul 2013, pe când OctavianŢîcu era ministrul care a luat prima atitudineoficială de comemorare a deportaţilor. A iniţiatapoi o serie de deplasări ale tinerilor de la fa-cultăţile de istorie din România şi Basarabia pe

locurile unde au fost deportaţi basarabenii. Sus-ţinerea materială a expediţiilor a fost realizatăde către Ministerul pentru Relaţia cu Româniide Pretutindeni, iar misiunea principală a fostuna de reabilitare şi de readucere în atenţie aproblemei deportaţilor.

Evenimentul de la bibliotecă a fost comple-tat de vizionarea documentarului ExpediţiileMemoriei. Siberia. Irkutsk. Jurnal de bord. – oproducţie TVR Iaşi şi OWH Studio, în regiaVioletei Gorgos. Filmul relevă într-o manierăobiectivă momente ale celei de-a treia expediţiia memoriei efectuată în regiunea Irkutsk. Dinspusele regizoarei rezultă că „...din păcale înRomânia nu se ştie prea mult despre Basara-bia... aceasta rămâne o necunoscută iar în Sibe-ria, unde am ajuns noi, oamenii nu ştiu nimicdespre România. Pentru dânşii România este ofantomă, sunt foarte bine prelucraţi de politicastatului şi de tot ce le dă televiziunea şi doar dinvorbă în vorbă, doar spunându-le lucruri ade-vărate putem spera într-o schimbare de percep-ţie.”

La fel de interesant şi bine receptat de pu-blic a fost şi documentarul Luciei Tăut – Sibe-ria Altfel. Jurnalista de la televiziunea naţionalăMoldova 1, ea însăşi membră a ultimei expedi-ţii a memoriei, pretinde că a descoperit pe lângădurerea, tristeţea şi frigul Siberiei şi aspecte alt-fel, „cu o natură spectaculoasă, foarte colorată,într-o toamnă de aur”. Dincolo de acest registrupoetic, filmul rămâne un omagiu adus victime-lor deportării şi rudelor acestora din Siberia,pentru care urmările acestui fenomen au o sem-nificaţie tragică.

Totul s-a încheiat cu un gest generos al de-legaţiei basarabene care, hotărându-se să lasecâteva urme ale trecerii pentru publicul larg alBibliotecii G. T. Kirileanu, a dăruit instituţiei:DVD-ul primului film documentar; trei exem-plare ale cărţii „Memorii de călătorie”, un jur-nal al Vioricăi Olaru Ciomârtan – cel mai bunspecialist în istoria deportărilor – în limbile ro-mână, engleză şi rusă; cartea Spassk 99 – desprecel mai mare lagăr de prizonieri de război, încare au fost întemniţaţi peste 70000 de oameni,dintre care 8000 români.

În final, intervenţiile emoţionante ale pu-blicului au exprimat aprecierea şi preţuirea pen-

tru eforturile fraţilor basarabeni de a fi construitun nou pod către inimile noastre, şi au mulţumitorganizatorilor pentru iniţiativă şi competenţă.

Gianina BURUIANĂ

„Maluri de Prut – Basarabia Necunoscută” (II)

D

Directorul Mihaela Mereuţă își prezintă oaspeţii

Mihaela Mereuţă și Octavian Ţîcu

Pierduţi în Siberia

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 12

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

Noiembrie 20172/2002 – d. Eduard Covali, la Piatra-

Neamţ (n. 11. 09. 1930, Orhei, Basarabia.)■ 3/1971 – d. Constantin Matasă, la

Piatra-Neamţ (n. 22. 01. 1878, Răpciune-Hangu. Neamţ)

■ 7/1944 – n. Constantin Bostan, laBodeşti, Neamţ, absolvent al Liceului„Petru Rareş”, al Facultăţii de Limba şi Li-

teratura Română, Bucureşti (1969), redactor la„Ceahlăul” (1969-1974), bibliotecar şi director(1997-2013) la Biblioteca Judeţeană Neamţ, Co-laborări: „Apostolul”, „Antiteze”, „Asachi”, „Ate-neu”, „Convorbiri literare”, „Cronica”; a editat,împreună cu Dumitru Simionescu şi Emil Nicolae,„Acţiunea”. Cărţi: „G. T. Kirileanu. Contribuţii do-cumentare” (colab.); „G. T. Kirileanu sau Viaţa cao carte”; „G. T. Kirileanu, «Scrieri»”; „Ştefan cel

Mare şi Sfânt, istorisiri şi cântece populare strânsela un loc de Simion T. Kirileanu”; „Sub trei regi şitrei dictaturi”; „Cozla. Povestea muntelui cu apeminerale, parc, pârtie, schit şi telegondolă”; „Gh.T. Kirileanu. Un destin, sub semnul lui Creangă şi

Eminescu, la PalatulRegal” ş. a.

■ 8/1951 – n. MihaiNiculiţă, la Borca, Neamţ,inginer, poet. A absolvit li-ceul din localitate şi Fa-cultatea de ConstrucţiiCivile şi Arhitectură aUniversităţii Tehnice„Gheorghe Asachi” dinIaşi (1994), a obţinut titlul

de doctor (2007) şi este atestat, de către MinisterulCulturii, Cultelor şi al Patrimoniului Cultural Na-ţional, ca specialist în do-meniul restaurăriistructurilor istorice de pa-trimoniu, realizând di-verse lucrări deconsolidare, reabilitare şirestaurare în judeţeleNeamţ, Iaşi, Vas lui, Bacău(Palatul „Rosetti-Tescanu– G. Enescu”) şi CatedralaPatriarhală din Bucureşti.A debutat literar în revista liceului din Borca, apoiîn Revista „Asachi” (125/1999) şi editorial cu„Fereastra zidită”, urmată de „Cerul fluid”;„Pomul din curte”.

■ 10/1910 – n. Nicolae Gr. Steţcu, la Gal-beni, Bacău (d. 12. 05. 1995, Bacău), profesor, is-toric literar, fost elev al Liceului „Roman-Vodă”,

Rememorări nemţenen

noiembrie 2017

1918‐2018:O ISTORIE NECUNOSCUTĂ A CENTENARULUI

Lupta pentru identitate: CongresulÎnvăţătorilor Moldoveni (25-28 mai 1917)

Secolul de dominaţie ţaristă alăsat moştenire trei probleme im-portante în Basarabia, unele cu pro-iecţie de durată, chiar şi asupracontextului actual al R. Moldova.

Prima era nivelul ridicat deanalfabetizare a românilor din Ba-sarabia. La sfârşitul epocii ţaristedoar 10,5 % dintre bărbaţi şi 1,7 %dintre femei erau ştiutori de carte,

ei fiind pe penultimul loc în faţa ro-milor.

Cea de-a doua a fost interzice-rea constantă a culturii naţionale şirusificarea. În 1897, în administra-ţia Basarabiei românii basarabenideţineau doar 11,2% din funcţii,dintre care în judecătorii – 7,6 %; înarmată – 5,8 %; în învăţământ –18,3 %; finanţe – 11,8%; comerţ şiindustrie – 15,5%; agricultură –15,5%; ştiinţă, literatură şi artă –16,8 %; medicină – 17,2 %. În celedin urmă, atestăm o aderenţă a ma-jorităţii româneşti faţă de „moldo-venism”, uneori exprimată într-oformă de regionalism, din ataşa-ment faţă de ceea ce se simţea pânăla 1812, alteori cultivată intenţionatde regimul ţarist, cum a fost cazullui Gh. Madan şi a ziarului „Moldo-vanul”.

Prin urmare este explicabil fap-tul că imediat după revoluţia din fe-bruarie 1917, pe lângă revendicărilepolitice, agrare, administrative, bi-sericeşti, din justiţie sau armată,printre primele au fost cerinţelepentru şcoala naţională. Dacă în pri-vinţa celorlalte aspecte existau maimulte puncte de vedere, uneori con-flictuale, atunci asupra necesităţiide a avea o şcoală în limba românăatestăm o convergenţă a majorităţiiforţelor politice. Iniţiativa acesteitransformări culturale şi educaţio-nale a venit din partea PartiduluiNaţional Moldovenesc, preşedin-tele formaţiunii Paul Gore, în ace-laşi timp deputat al zemstvei,ridicând problema şcolilor moldo-veneşti în Basarabia la şedinţeleacestei instituţii de guvernare lo-cală. Fără rezistenţă a reuşit să im-pună convocarea CongresuluiÎnvăţătorilor Moldoveni, alocareabanilor pentru organizarea cursuri-lor de pregătire a învăţătorilor mol-doveni şi instituirea unui comitetpentru şcolile moldoveneşti.

Până la convocarea congresu-lui general al învăţătorilor au fostorganizate congresul învăţătorilordin Chişinău (10 aprilie 1917) şiBălţi (7 mai 1917), unde pot fi ates-tate primele tendinţe ale emancipă-rii culturale ale moldovenilor şiconfruntări cu adversarii acesteiemancipări. Unul din liderii Parti-dului Moldovenesc, Pan Halippa, aatacat virulent învăţământul ca in-strument de rusificare, care a făcutdin „uciteli-muciteli” (din învăţător– torţionar) al copiilor moldoveni,declarând că „această ţară (Basara-bia – n.a) este sătulă să hrăneascădiferiţi arhirei, directori de învăţă-mânt şi învăţători ruşi”. La rândulsău, Vladimir Herţa expunea plat-forma Partidului Moldovenesc, încare cerea „şcoală moldovenească,autonomie şi cultură pentru moldo-veni”. Au luat cuvântul A. Şmidt(din partea Zemstvei), Mimi (comi-

sarul guvernului provizoriu), Sâro-meatnikov, Krâlov, Cristi, care sus-ţineau autodeterminarea naţională aBasarabiei, dar în legătură cu Rusiaşi existenţa şcolilor moldoveneşti,dar cu limba rusă obligatorie. Unuldin vorbitori, Stepanov, fără a ficontra culturii şi autonomiei moldo-venilor, cerea să se facă o treceretreptată, „evitând contrabanda dinRomânia”. A fost constituit un co-mitet de organizare (condus deŞmidt), care a decis la 30 aprilieconvocarea Congresului Învăţători-lor Moldoveni pentru data de 25-28mai 1917. La congres erau admişiînvăţători, preoţi, dar şi ţărani, câteunul din voloste. În total la lucrărilecongresului au participat circa 350de persoane.

În şedinţa de deschidere, PaulGore, preşedintele PartiduluiMoldovenesc, salută congresulprin cuvintele: „Fraţi români, vii-tori luminători ai neamului nos-tru!”. Această adresare a derutat

audienţa, învăţătorii neînţelegând,mai exact temându-se să nu fie în-vinuiţi de „separatism” şi legături cuRomânia, au început a striga că suntmoldoveni. P. Gore i-a lămurit că

Românism versusmoldovenismn contextul evenimentelor din1905 apare un curent cu mani-festare de naţionalism local,rival celui de sorginte panro-mânesc. Este vorba de o formăde „moldovenenism” basara-bean, organizat în jurul ziarului„Moldoveanul”, care se consi-

dera un „săptămânal naţional inde-pendent” şi care reunea reprezentanţiiunui naţionalism basarabean mai mo-derat.

Liderul acestui curent şi redacto-rul ziarului, Gheorghe Madan, pledapentru redeşteptarea naţională şiemanciparea provinciei, dar nu puneala îndoială legitimitatea autorităţii ţa-riste. Susţinut de nobilimea loială îngeneral regimului de la St. Peters -burg, ziarul a existat din ianuarie1907 până în octombrie 1908, ideilesale devenind o provocare importantăpentru naţionaliştii români. Durata deexistenţă a ziarului, cât şi politica to-lerantă a autorităţilor ţariste faţă deaceastă publicaţie, arată susţinerea sadirectă de către A. Kharuzin, guver-natorul Basarabiei, care dorea astfelînfrânarea şi dezbinarea populaţieimajoritare româneşti asupra proble-melor de identitate şi loialitate faţă deţarism. Într-o scrisoare secretă, expe-diată de Kharuzin preşedintelui Con-siliului de Miniştri, Piotr Stolâpin, searată că „ziarele editate în limba mol-dovenească, în special unul din ele,„Basarabia”, sunt publicate pe baniiunor cetăţeni români, locuitori ai Ro-mâniei ce urmăresc scopuri româ-neşti-iredentiste şi reprezintă unpericol deosebit”. Prin urmare guver-natorul sugera că „unica modalitateraţională de luptă cu răul inevitabilconstă în editarea unui organ de presăpentru popor în limba moldove-nească, pe banii guvernului”.

Î

Lecţia de istorie

APOSTOLUL Pag. 13


licenţiat în litere şifilozofie (Iaşi),membru activ al In-stitutului de Litera-tură din Cernăuţi,profesor la LiceulComercial de Băieţi(din 1946) şi la Li-

ceul „Roman-Vodă” (din1949), ambele din Roman.A fost membru al Asocia-ţiei Culturale „Miron Costin”. A debutat în publi-cistică cu articolul „V. Alecsandri, scrisori inedite”(1937). A colaborat la publicaţiile: „Ateneu”,„Făt-Frumos”, „Descătuşarea” (Roman), „Ceah-lăul”. A realizat, în colaborare cu Gheorghe A. M.Ciobanu, lucrarea „Pagini din istoria Liceului«Roman-Vodă». 1872-1972” (1972). Postum i-afost publicată cartea „Contribuţii la viaţa lui Ibrăi-leanu”, 2013.

■ 10/1932 – n. Ştefan Cazimir, la Iaşi, (la naş-tere, prenumele Ştrul), specialist în literatura seco-lului al XIX-lea. A absolvit Liceul la Piatra-Neamţ,Facultatea de Filologie din Bucureşti (1955). Cadrudidactic, doctor în filologie (1967). Vicepreşedinte

al Asociaţiei UmoriştilorRomâni. După 1990, depu-tat în Parlamentul României,din partea Partidului Liber-Schimbist, pe care el l-a fon-dat. Debut în Revista„Steaua” (1957), editorial,cu antologia „Pionierii ro-manului românesc” (1962).Alte cărţi: „Caragiale. Ten-siunea lirică”; „Universul

comic”; „Stelele cardinale”; „Nu numai Caragiale”;„Alfabetul de tranziţie”; „I. L. Caragiale faţă cu kits-chul”; „Pentru contra”; „Râsete în Parlament”; „Ca-ragiale e cu noi!”; „De ce, nene Iancule?”;„Potcoave de purici”.

■ 11/1934 – n. Constantin Prangati, laOprişeşti, Comuna Burdusaci, azi, Răchitoasa,Bacău. Licenţiat al Facultăţii de Istorie-Filosofiea Universităţii din Iaşi (1965). Profesor la Liceuldin Adjud şi la Liceul „Calistrat Hogaş”, Piatra-Neamţ (1968-1998). Peste o mie de articole, re-cenzii, studii în ziare şi reviste din Neamţ şi dinţară: „Academica”, „Antiteze”, „Apostolul”,„Asachi”, „Ateneu”, „Magazin istoric”, „Memoriaantiquitatis” „Literatorul”. „Ramuri”, Tribuna”,„Revista de filozofie”, „Revista de pedagogie”,„Viitorul social”. Cărţi: „Liceul «CalistratHogaş»“, monografie, „Dicţionarul oamenilor de

Rememorări nemţene

l

Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

noiembrie 2017

1918‐2018:O ISTORIE NECUNOSCUTĂ A CENTENARULUI

Lupta pentru identitate: CongresulÎnvăţătorilor Moldoveni (25-28 mai 1917)

oldovenii sunt o ramură din nea mul româ-nesc, fapt asupra căruia va stărui şi poetul-preot Alexie Mateevici, care în luarea sa decuvânt a spus: „Da, suntem moldoveni, fiiai vechii Moldove, însă facem parte din ma-rele trup al românismului, aşezat prin Ro-mânia, Bucovina şi Transilvania”. Poetul vamai avea o intervenţie în sesiunea a II-a,

unde a declarat că „n-avem două limbi şi două li-teraturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de pestePrut”, cu un îndemn către prezenţi să contribuiepentru ca „să ajungem de la limba noastră proastăde astăzi numaidecât la limba literară româ-nească!”.

Congresul s-a desfăşurat în sesiuni, fiecaredintre ele asupra unei tematici concrete. Primeleau avut în vedere structura învăţământului, în acestsens congresul adoptând decizia ca elevii „sămeargă la şcoală de la 7 ani, iar şcolile începătoaresă fie reformate astfel încât ca dintr-o şcoală să sepoată trece în alta de treaptă mai înaltă”. Ca rezul-tat al intervenţiilor lui Şt. Ciobanu s-a decis că „îngimnaziile moldoveneşti care se vor deschide latoamnă, toate obiectivele se vor preda în claseleîntâi în limba moldovenească, iar în clasele cele-lalte limba şi literatura românească va fi îndatori-toare pentru elevii moldoveni şi facultativă pentrucei de altă naţionalitate”. În şcoala duhovniceascăşi seminarul preoţesc învăţământul se va face înlimba moldovenească începând cu clasa I-a.

Şedinţa a IV-a s-a ţinut în sala mare a zem-stvei guberniale şi a fost condusă de ArhimandritulGurie Grosu, care propunea câteva rezoluţii adop-tate de către congres, printre care „religia este unobiect de învăţământ obligator pentru toţi moldo-venii din şcolile de toate treptele. Limba de predarea acestui învăţământ să fie limba moldovenească”.

Au fost şi vorbitori cu puncte de vedere dife-rite, învăţătorul Dimitriu, spre exemplu, sfătuia „sănu se cadă pe undiţa partidului naţional, căci acestavrea autonomie, iar subt autonomie moldove-nească se înţelege unirea cu România”.

Unul din aspectele cele mai dezbătute a fostcel legat de problema alfabetului, mai mulţi învă-ţători manifestând rezistenţă şi chiar împotrivirefaţă de alfabetul latin. Doar să ne imaginăm, dupăprezentarea lui I. Buzdugan asupra chestiunii alfa-betului, la discuţie au luat parte circa treizeci devorbitori. În cele din urmă congresul a primit re-zoluţia ca în şcoala moldovenească să se introducăalfabetul latin „care va fi întrebuinţat în cărţile di-dactice cât şi în scris”.

Congresul a mai discutat problema cărţilordin şcoală, a conducerii învăţământului moldove-nesc; a deschiderii şcolilor moldoveneşti pesteNistru; înfiinţarea cursurilor de instruire pentru în-văţători; editarea unui ziar pedagogic; înfiinţareabibliotecilor în limba română; a grădiniţelor decopii, iar limba prin care se va desfăşura învăţă-mântul să fie cea moldovenească.

La cea de-a VII-a Şedinţă (ultima), învăţăto-rul Gromov a pus problema minorităţilor din Ba-sarabia. Luând act de multiplele interpelări,congresul a decis că „moldovenii vor respectadrepturile naţionale ale minorităţilor având încre-dere că aceste drepturi sunt respectate faţă de alţimoldoveni acolo unde ei sunt în minoritate”. Con-gresul nu a putut evita tenta politică, votând prin-tre multiplele rezoluţii şi cea privind autonomiateritorială şi politică a Basarabiei, „dorinţele deinteres politic şi şcolar urmând a fi aduse la cu-noştinţă stăpânirii vremelnice a Guvernului Pro-

vizoriu de la Petersburg printr-o telegramă”.Ca urmare a acestor decizii, la 6-9 iunie 1917

adunarea zemstvei guberniale a votat 55 mii rublepentru cursurile de instruire a învăţătorilor mol-doveni, care urmau a fi deschise la 17 iunie. Pen-tru aceste cursuri, la care vor lua parte peste 200învăţători, au fost angajaţi conferenţiari şi dintreromânii transilvăneni şi bucovineni refugiaţi înBasarabia. Începând cu 15 octombrie se deschidnoi cursuri pentru învăţătorii moldoveni la Chişi-nău (220 persoane), Bălţi (110 persoane) şi Soroca(100 persoane).

Ofensiva culturală a elitelor naţionale româ-neşti a determinat o profundă schimbare a contex-tului politic şi cultural în Basarabia către toamnaanului 1917, şcoala şi învăţătorii devenind susţi-nătorii şi agenţii principali ai acestei transformări.(N. R. Text preluat de pe blogul Centenarului1918-2018)

Octavian ŢÎCU

m

Blogul Centenarului 1918 – 2018l Un centenar văzut de pe ambele maluri ale Prutului,

de istoricii Octavian Ţîcu de la Chişinău şi Dorin Dobrincu de la Iaşi.

Timp de un an şi jumătate, cei doi istorici vor analiza, dezbate (poate şi în contradictoriu)şi comenta evenimentele anului 1918 şi repercusiunile acestora până astăzi. Ţelul acestui blog„în tandem” nu este numai de a arunca o nouă privire asupra anului 1918 dar şi de a demistificamulte locuri comune ale istoriei contemporane, de a repune în contextul lor istoric „corect”fapte şi persoane deseori manipulate de politicieni, de presă sau chiar de istorici.

Istoricul OctavianŢîcu, Cercetator-Coor-donator la Academia deStiinte a Moldovei, Chi-şinău:

„… fenomenul Uniriide la 27 martie 1918 tre-buie privit într-un contextamplu al transformărilorla nivel european şi re-gional, în care efectul

cumulat al războiului mondial, al revoluţieiruse, al pretenţiilor teritoriale din parteaUcrainei independente exprimate faţă de Ba-sarabia şi al pericolului bolşevizării, a deter-minat opţiunea provinciei pentru revenirea încadrul statului român întregit.”

Istoricul DorinDobrincu, cercetătorla Institutul de Istorie„A.D. Xenopol” dinIaşi, Academia Ro-mână – Filiala Iaşi, din1995:

„ Războiul şi ceeace a urmat nu repre-zintă în România doar

istorie, ci şi memorie. Ambele sensibile. Ca şiîn alte locuri. Există o istorie oficială, patrio-tică, justificativă, care mai degrabă pune notela discursul oficial din epocă, după cum existăşi o istorie critică, care caută să înţeleagă şisă explice.”

Arte şi meserii

APOSTOLULPag. 14


eamă din Judeţul Neamţ”, „Din istoria în-văţământului matematic din JudeţulNeamţ”, „Oameni politici şi de stat din Ju-deţul Neamţ”, „G. T. Kirileanu. Însemnărizilnice”, „Nicu Albu şi gândirea economicăa epocii (1853-1908)”.

■ 12/1946 – n.Mihai Hanganu, la

Hânţeşti, Suceava, profe-sor, poet, eseist, a absolvitFacultatea de Matematică,la Suceava, Facultatea deStudii Economice şi SocialPolitice (Academia „ŞtefanGheorghiu”, Bucureşti);Facultatea de Management.Până în 1989, a fost profe-sor şi a îndeplinit diferitefuncţii politice şi administrative. După 1989, a

fost: şef birou şi director comercial la o societatedin Piatra-Neamţ (1990-2001), inspector şef, di-rector executiv la Inspectoratul Teritorial de Statpentru Persoane cu Handicap Neamţ (2001-2010), consilier al Preşedintelui Consiliului Ju-

deţean Neamţ. Cărţi: „Nostalgii”; „Bucoavnelebucolicei Bucovine”; „Apa regală”; „Fractalia”;„Crai Nou”; „Fleacuri”; „Judecata de apoi a ro-mânului”; „Desculţ prin roua poemelor”; „Con-stelaţia destinelor”; „Bombe cu efect întârziat”;„Sub judecata timpului”; „Nemuritorii” ş. a.

■ 15/1957 – n. Mihaela-Liliana Matasă deRivas, graficiană, absolventă a Liceului „PetruRareş”, a Şcolii Populare de Artă, ambele din Pia-tra-Neamţ, şi a Facultăţii de Arte Vizuale „RafaelMonosterias”, Maracay. Căsăto rită în Venezuela

(1980), va expune (1985, 1987). A mai fost pre-zentă în expoziţii colective de ceramică în Spania,de grafică în Columbia şi Japonia (1988), în ex-poziţii itinerante în Ciudad de Mexico (1990),într-o personală la Sydnei, Australia (1994), laPiatra-Neamţ, două expoziţii personale (1984,1996), când a donat Muzeului de Artă din locali-tate mai multe lucrări de grafică.

■ 19/1951 – n. Virginia Rogin, Buhalniţa,Neamţ, actriţă, absolventăa Liceului de Fete din Pia-tra-Neamţ şi a I. A. T. C.Bucureşti (1977). A fostrepartizată la T. T. din Pia-tra-Neamţ, unde a fostdistribuită în mai multespectacole: „Vara trecutăla Ciulimsk”, „Nevestelevesele din Windsor”,„Trei surori”, „O noapte


s

(urmare din pag. 13)

noiembrie 2017

acă spui astăzi că prin anii`80 în România un roman alunui scriitor autohton puteasă apară şi în ... o sută de miide exemplare sau chiar maimult, rişti să nu fii crezut.Erau aşa de mulţi cititori în

acea perioadă în România? Nu esigur că toţi cei care cumpărau căr-ţile le şi citeau, dar măcar era o in-vestiţie în cultură. În culturaromână...! Bibliotecile „personale”erau o modă. Şi chiar o necesitate?Posibil. Unde suntem azi? Exact înpartea... opusă. Tirajele cărţilorsunt din ce în ce mai discrete, chiarnumele importante, vizibile, nuadună tiraje mai mari de câteva miide exemplare. Statisticile editurilorstau mărturie. Unde e răul? Undese produce ruptura dintre litera-tură/ cultură şi cititor/ consumato-rul de cultură? Răspunsul ne e,totuşi, la îndemână. La o întâlnirecu un grup de studenţi de la o dis-ciplină artistică, alta decât „lite-rele”, am neinspiraţia să întreb carea fost ultima carte citită. Foială însală. Şi linişte. În final, unul maicurajos, îmi spune: „Cred că eramprin anul trei de liceu, când am fostobligat să citesc volumul doi dinMoromeţii, ca să nu rămân cori-gent la literatură. O vară întreagăam chinuit cartea aia ... De atuncinu am mai avut nici timp, nici plă-cere să mai citesc.” O altă studentărecunoaşte că ea nu citeşte decât...Osho! Dezvoltare personală, adică.Eu nu prea ştiu cine e Osho, de astanu duc mai departe discuţia. Ce afăcut, ce face „şcoala” româneascăpentru conectarea tinerelor genera-ţii la cultura română? E greu despus. Prea puţin, probabil. Sau,nimic?

Regulile de circulaţie le înveţipentru că e obligatoriu. De ce nu arexista şi obligativitatea de a învăţaceva mai mult despre literatura ro-mână? Învăţarea istoriei şi a noţiu-nilor de bază care definesc culturaromână ar trebui să fie chestiuni de

... strategie naţională. Despre ame-ricani se spune că nu prea au cu-noştinţe de istorie şi geografieuniversale, că ignoră cultura uni-versală. E adevărat, în acelaşi timpîn SUA se înregistrează cel maimare număr de utilizatori ai biblio-tecilor publice, cu un procent depeste ... şaizeci la sută! Numai căamericanii citesc/ consumă, în ceamai mare parte, literatură şi autoriamericani. Patriotism local? Posi-bil.

Am să reiau, în context, o „po-veste” lăsată de Fănuş Neagu, carespune ceva/ totul despre „autorita-tea” lecturii şi a scriitorului: „Măobsedează ideea (cumplit, devasta-tor de enervantă): câtă inteligenţă,cinste şi devotament cheltuim noi,scriitorii, pentru fiinţa neamului?

Pentru lume? – nici nu îndrăznescs-o spun. Întâlnindu-mă cu odoamnă în jur de 40 de ani, mamăa doi copii, unul de 15 ani, celălaltde 9 ani, am schimbat, după salutulde rigoare, obişnuitele banalităţi:ce mai faci? cum o duci? etc.Doamna, pe care o ştiu de pecând era fetiţă în scutece, m-a pus

în încurcătură cu: – Tu ce mai scriiFănuş? Nu ştiu ce mi-a venit sărăspund tot cu o întrebare: –Tu cemai citeşti, M?... – O, dar eu numai am când să citesc! Soţul, tottimpul cu pretenţii, copiii extremde ocupaţi, mama bătrână... Amdus întrebarea mai departe: – Co-piii tăi ce citesc? Răspuns: – Naibasă-i ia, nu citesc decât plătiţi, înrest stau tot timpul la calculator. –Îi plăteşti să citească? am conti-nuat. – Douăzeci mii ora de lec-

tură. Şi nu-i pot reţine decât o oră,una şi jumătate! – Te costă, amcalculat eu, cam 60.000 (şaizeci demii) lei o partidă de lectură. –Noroc că o fac numai o dată pesăptămână! De asta, acum stau şizac asupra unei întrebări: merită sămai duc romanul până la capăt?

Nu mai vreau să scriu. Nu maivreau şi gata. Nu mai vreau. Numai vreau să urc muntele. Şi credcă e dreptul meu (parafrazându-lpe Delavrancea) să nu mai vreausă vreau. Să mă uit în trecut şi săridic din umăr. Să mârâi neputin-cios. Şi să nu mai văd nimic în vii-tor. Altădată m-aş fi îmbătat.

Acum până şi beţia mă plicti-seşte”.

Există, însă şi alte „faţete” aleacestei lipse de interes a cititoruluipentru literatura momentului. Um-berto Eco povesteşte undeva că laun curs cu studenţii săi descoperăcă aceştia erau „tobă” de lecturidin scriitori străini, alţii decât scrii-torii italieni contemporani. Îi în-treabă, contrariat, de ce nu îi citescpe scriitorii italieni...!? Răspunsulunuia, acceptat şi de alţii, cei maimulţi, îl pune pe gânduri: proza ita-liană a momentului e plicticoasă,inabordabilă, de ocolit. UmbertoEco, cel care vorbise convingătordespre „opera aperta” rămâne pegânduri şi se decide să scrie unroman care să placă tuturor, să facăatractivă literatura momentului. Şiscrie „Numele trandafirului”, unroman care s-a vândut în sute demii de exemplare în Italia şi înlume.

Reiau, aici şi vorba părinteluiBaştavoi: scriitorul român scrie,prea adesea, de parcă ar vorbi cucapul sub apă, adică bolboroseşte,o face pe-a neînţelesul de dragul dea fi considerat profund cu oricepreţ. Scriitorul român trebuie săfacă vocalize înainte de a ieşi înlume, să aibă vocea limpede…!

„Reinventarea” cititorului esteo necesitate, numai el poate „căra”dintr-o generaţie în alta „povara decultură”. De pe la 1800 încoaceproblema aceasta apare/ reapare înspaţiul public românesc, asumatăde şcoală, de politic, de societateîn general. Acum am intrat/ reintratpe orbita europenităţii. Dacă nuluăm şi cultura română cu noi, casemn de identitate şi de identifi-care, riscăm să ne topim în spaţiulvid, confundaţi în vreo noapte cu oploaie de stele care lasă nişte dâredin categoria „sfârâiacului” luiCreangă.

Adrian ALUI GHEORGHEnoiembrie, 2017

D

„Reinventarea” cititorului

Nihil sine Deo

APOSTOLUL Pag. 15


urtunoasă”, „Cei trei muşchetari”, „Dulceaipocrizie a bărbatului matur”, „Îmblânzireascorpiei” ş. a. S-a transferat la Bucureşti, laTeatrul „Giuleşti”, astăzi „Odeon”.

■ 20/1932 – n. Valeriu Momanu, laBrătila, Bacău, inginer, absolvent al Facul-tăţii de Chimie Industrială din Iaşi (1958),a parcurs întreaga ierarhie, de la inginer

stagiar la director general la C. F. C. Săvineşti(până în 1985); a contribuit la înfiinţarea Liceuluide Chimie din Piatra-Neamţ; ministru-adjunct înMinisterul Industriei Petrochimice (1985-1990);deputat în Marea Adunare Naţională (1976-1980), senator (1990-1996). A călătorit în străină-tate şi a participat la numeroase reuniuniştiinţifice. A colaborat la; Revista de economie şila Revista de chimie. Deţine mai multe brevete deinvenţii.

■ 21/1939 – n. Constantin Crişan, la Târgu-Neamţ (d. 29. 10. 1996), sociolog literar, eseist,

a absolvit Şcoala Medie de Băieţi Nr. 1, Piatra-Neamţ (1956), Facultatea de Filologie, Iaşi, a pre-dat la Urziceni (1960-1964). Debut în „Limbă şiliteratură” (1961); editorial cu „Literatura românăîn lume” (colab.,1969); doctor în filologie (1974),

redactor la Radiodifuziune, TVR, „Revue Rou-maine” Colaborări: „Ateneu”, „Contemporanul”„România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viaţaromânească”. O surpriză a produs, în lumea lite-rară, editarea postumă a eseului „Eminescu ver-sus Dumnezeu sau Blestemul în genunchi”. Altecărţi: „Eseu despre personalitate”; „Memorial in-vers”; „Confesiuni esenţiale”; „Nostalgia comu-nicării”; „Conversaţii de bunăvoinţă” „Sociologieşi bioestetică”; „Repere pentru o socio-fenome-nologie a valorii literare”; „Eseu despre moartea

viguroasă. 13 epistole către Dumnezeu”. A sem-nat numeroase traduceri.

■ 21/1955 – n. AurelDumitraşcu, la Sabasa,Borca, Neamţ (d. 16. 09.1990, Bucureşti), poet, aabsolvit Liceul „MihailSadoveanu” din Borca şiFacultatea de Filologie,Iaşi (1987). Muzeograf laMuzeul de Artă din Piatra-Neamţ, Consilier la In-spectoratul pentru CulturăNeamţ. Debut în Revista „Tomis” (1976). Edito-rial, cu „Furtunile memoriei”, versuri (1984). Par-ticipă şi citeşte poezie la Cenaclul „Numelepoetului”, al revistei „Luceafărul”. Colaborări:„Cronica”, „Luceafărul”, „Tribuna” ş. a. Unul din-tre organizatorii Colocviilor Naţionale de Poezie


(continuare în pag. 16)

f

noiembrie 2017

La Mănăstirea Neamţ,

Cea mai mare şi mai vechebibliotecă mănăstirească din ţară

a Mănăstirea Neamţ se află cea mai mare şi mai veche bibliotecă mă-năstirească din România, numărând peste 18.000 volume.

Încă din secolul al XV-lea, Mănăstirea Neamţ s-a afirmat ca o im-portantă vatră de cultură românească, prin înfiinţarea atelierelor pentrucaligrafi, copişti şi miniaturişti. Prin truda acestor corifei, a fost posi-bilă alcătuirea unei biblioteci cuprinzând, înaintea incendiului din1862, peste 4.430 de manuscrise, conform unui catalog publicat în1862 de tipografia mănăstirii.

Primul care a avut ideea întemeierii unei tipografii la Mănăstirea Neamţa fost Sf. Cuvios Paisie Velicikovschi. Acest lucru s-a petrecut, însă, abia înanul 1800, când Mihail Strelbitki „dăruieşte lui Dositei, viitorul stareţ, o ti-pografie pentru care a lăsat şi doi călugări iniţiaţi de el în acest meşteşug”.

La început, tipografia a fost dotată cu „un teasc vechi, cu o sumă de in-strumente, o cantitate de literă şi alte obiecte”. În anul 1847, s-a adus „o ma-şină cilindrică” din fier, de la Viena, iar stareţul Neonil a adăugat ulterior„două teascuri din fier şi unelte de tipărit cărţi”. (neamt.mmb.ro)

În perioada secularizării, tipografia a fost confiscată, iar în anul 1873,stareţul Timotei, a cumpărat o altă „presă tipografică”, de la Viena.

Călugării de la Neamţ,cei mai învăţaţi oameni ai ţării

„Părintele Paisie, stareţul Mănăstirii Neamţului, în a doua jumătate a se-colului al XVIII-lea, a adus acest aşezământ la mare înflorire, organizându-lşi statornicind reguli pentru orânduirea vieţii monahale, de care s-a slujit în-tregul monahism ortodox. Prin testament, îndemna pe urmaşi să înfiinţeze laaceastă mănăstire o şcoală de preoţie, care s-a şi înfăptuit, însă la TârguNeamţ, în 1853, în timpul domniei lui Grigore Ghica Vodă, iar în 1855, înmănăstire, s-a înfiinţat secţia teologică a seminarului, cu internat întreţinutde mănăstire. Viaţa acestui seminar a avut mari prefaceri şi întreruperi, pânăce a trecut, după cum ne spun documentele, în 1928, la Mănăstirea Cernica”,consemnează prof. Gheorghe Radu, de la Muzeul de Istorie şi Arheologie dinPiatra-Neamţ.

Cât despre obştea mănăstirii, iată ce mărturisea D. Stăhiescu, în „Vechileşcoli din judeţul Neamţ” (Piatra-Neamţ, 1933):

„Călugării acestei mănăstiri erau cei mai învăţaţi oameni ai ţării. Ei dă-deau satelor preoţi, cancelariei domneşti funcţionari, de aici se alegeau vlă-dicii ţării. Activitatea desfăşurată de călugării din Mănăstirea Neamţului,pentru răspândirea cărţilor religioase, a depăşit chiar graniţele ţării, fiind cu-noscută în toată lumea ortodoxă.” (în „Pagini alese din istoria judeţuluiNeamţ”, vol. II, prof. Gh. Radu, Ed. Cetatea Doamnei 2015, pag. 89)

Cel mai vechi manuscris care se păstrează la Mănăstirea Neamţ este un„Tetraevanghel” scris pe pergament, la sfârşitul secolului al XIV-lea. Multealtele, copiate şi împodobite la Neamţ, se păstrează în Biblioteca AcademieiRomâne sau în alte biblioteci şi muzee din ţară şi străinătate. Astfel, la Muzeulde Artă al României se păstrează renumitul „Epitaf”, realizat în 1437 de egu-menul Silvan, în timp ce „Tetraevanghelul” scris de Gavriil Uric în 1429 re-prezintă una dintre piesele de referinţă ale faimoasei Biblioteci Bodleiene(Bodleian Library) din Oxford.

Irina NASTASIU

Soborul Sfinţilor ArhangheliMihail şi Gavriil (8 noiembrie)

finţii Arhangheli care stau înaintea tronului slavei lui Dumnezeu,sunt în număr de şapte: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gu-diil şi Varahiil.

Mihail, care înseamnă „puterea lui Dumnezeu”, este voievo-dul oştilor cereşti şi cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. Elpoartă sabie de foc, având datoria de a păzi legea lui Dumnezeuşi de a birui puterea vrăjmaşilor. Sfântul Arhanghel Mihail estecel care a strigat: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a

pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-afăcut. Că cine este ca Dumnezeu?”, şi aşas-a întocmit soborul, adică adunarea şi uni-rea tuturor îngerilor. Sfântul Arhanghel Mi-hail l-a călăuzit pe Lot la ieşirea dinSodoma, oferind protecţie specială poporu-lui lui Israel. El a păzit pe Daniil, în groapacu lei, i-a scos din cuptor pe cei trei tineridin Babilon, l-a sprijinit în luptă pe Ghe-deon, l-a mustrat pe vrăjitorul Valaam şi l-aeliberat din închisoare pe Sfântul ApostolPetru. Potrivit Scripturii, la sfârşitul veacu-lui, Sfântul Arhanghel Mihail va suna dintrâmbiţă, sculând pe cei morţi şi adunândtoate limbile la judecată.

Sfântul Arhanghel Gavriil (sau Gabriel)a fost numit voievod al oştirilor cereşti, numele lui fiind asociat cu multeîntâmplări din Sfânta Scriptură, şi mai ales cu vestirea către Maica Dom-nului a zămislirii Domnului Iisus Hristos. „El nu mai poartă sabie defoc, ci crin de neîntinată bucurie. El este foarte dulce la vedere şi plin dedumnezeiască blândeţe. Pentru aceasta a şi fost ales şi trimis de Dum-nezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a întrupăriiDomnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului dumnezeieş-tilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfântului Zaharia căsoţia lui va naşte la bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul. El a dus vesteacea bună Anei, mama proorocului Samuil. Sfântul Arhanghel Gavriil adus la cer rugăciunea Fecioarei Maria când petrecea în templu. El i searăta adesea şi-i descoperea taine negrăite. Îi aducea hrană îngerească laSfânta Sfintelor. El a auzit cel dintâi despre taina întrupării lui Hristos,mai înainte decât toţi îngerii. El a rostit cel dintâi numele PreadulceluiIisus. El a pus nume Sfântului Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor căîn Betleem s-a născut Mesia. El a cântat cel dintâi Slavă întru cei de suslui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14).El a învăţat pe păstori să cânte. El a descoperit magilor taina întrupării.El a liniştit pe Iosif când voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncitsă fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret.

Sfântul Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte peprunci, duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi îm-plinirea cererilor. El slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şimântuirea neamului omenesc.” (din „Predica Părintelui Cleopa la SfinţiiArhangheli Mihail şi Gavriil”)

I. N.

LS

APOSTOLULPag. 16

Nihil sine Deo


e la Neamţ. Alte cărţi: „Biblioteca din Nord”(antum); postume, îngrijite de poetul AdrianAlui Gheorghe: „Mesagerul”; „Tratatul deeretică”; „Fiara melancolică”; „Carnetemaro, I-IV”; „Scene din viaţa poemului”;„Frig sau despre cum poezia ne-a furatmoartea. Epistolar (1978-1990)” ş. a.

■ 21/2007 – d. Ioanichie Balan, la Mă-năstirea Sihăstria (n. 10.. 02. 1930, Stăniţa, Neamţ.)

■ 26/1937 – d. Ioan Drăgan, la Cluj (n. 15.02. 1886, la Hoiseşti, Mărgineni. Neamţ.)

■ 27/1940 – n. Ioan I. Scurtu, la Dochia,Neamţ, absolvent al Liceului „Petru Rareş” dinPiatra-Neamţ şi al Facultăţii de Istorie Bucureşti,profesor universitar, doctor, preşedinte al Secţieide Ştiinţe Istorice şi Arheologie (2007), membrual Consiliului Ştiinţific al A. O. Ş. din România. Afost director general al Arhivelor Naţionale, mem-

bru în Consiliul National al Istoricilor din Româ-nia, de pe lângă Academia Română (din 1996).Onorat cu diverse ordine, diplome, titluri, cu pre-miul Academiei Române (1983), pentru „Viaţa po-litică din România. 1918-1944”; premiul

„Gheorghe Brătianu” al Fundaţiei „Magazin isto-ric” (2003) pentru „Viaţa cotidiană a românilor înperioada interbelică”.

■ 27/1962 – n. Dumitru Bostan jr., la Pia-tra-Neamţ, artist plastic, absolvent al Academia deArtă, Bucureşti (1986), restaurator la ComplexulMuzeal Neamţ. Debut la Salonul Anual de ArtăPiatra-Neamţ (1983). Participă la expoziţii (1986-2008): „Lost Art Gallery” New York, Salonul Na-ţional de Grafică „Artexpo”, „Artă şi sacralitate”

Iaşi, „Peisajul Românesc”la World Trade Center Bu-cureşti, Oscillations-Transgressions, Canada,Kunstschow Westerschou-wen, Olanda, United Na-tions Center Bucureşti,„Atelier” Piatra-Neamţ,„Artiştii la locul lor”, Ga-leriile de Artă Modernă,Piatra-Neamţ, Expoziţiile

Filialei U. A. P. Neamţ, Galeriile „Apollo” şi„Artis” Bucureşti, Salonul Naţional de Artă, Pala-tul Parlamentului, „Pânze mici” la Galeriile „Las-căr Vorel”, Piatra-Neamţ, Saloanele Moldovei,Bienala „Lascăr Vorel”, Expoziţie de grup la Insti-tutul Cultural Român de la Veneţia. Este autorulalbumului de artă „Biarritz si loin si proche”,Franţa.


(urmare din pag. 15)

d

noiembrie 2017

Simpozionul internaţionalIcoană, mărturie creştină, totalitarism

n perioada 5-7 noiembrie 2017, la Facultateade Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, s-a desfăşurat Sim-pozionul internaţional de Teologie, Istorie,Muzicologie şi Artă „Icoană, mărturie creş-tină, totalitarism”. Evenimentul ştiinţificface parte din seria celor organizate cu prile-jul Anului omagial al sfintelor icoane, al ico-

narilor şi al pictorilor bisericeşti şi Anulcomemorativ Justinian Patriarhul şi al apărători-lor Ortodoxiei în timpul comunismului, în Patriar-hia Română.

Structurate pe trei sec-ţiuni (istorie, teologie, muzi-cologie şi artă), prelegerileau reunit peste 150 de cadredidactice din domeniul Teo-logie (profesori universitarişi teologi aparţinând diferi-telor confesiuni), din tară şistrăinătate (Franţa, Grecia,Polonia, Germania, Serbia,Africa de Sud). Dintre te-mele prezentate, amintim câ-teva care vorbesc de la sine:

Porunceşte sau interzice Dumnezeu ,,icoana”? Operspectivă biblică; Părintele Gheorghe Mureşan,o altă victimă a comunismului; Profesorul Alexan-dru Filipaşcu, un martir al lagărului comunist; Oconştiinţă preoţească curajoasă, mărturisitoare şipătimitoare: preotul Demian Tudor; Teme şi direc-ţii de cercetare în muzicologia bizantină româ-nească din interbelic; Moartea martirică – deplinaasumare şi actualizare a harului înfierii baptis-male; Fenomenologia mărturiei creştine: Răspun-sul iubirii în faţa lumii; Adevărata libertate.Transformarea interioară a persoanei prin expe-rierea detenţiei, în viziunea Părintelui NicolaeSteinhardt; Iconologia la Sf. Nichifor Mărturisito-rul, patriarhul Constanti nopolului; Contribuţii ro-mâneşti în pictura athonită şi contribuţii athoniteîn pictura bisericească de la noi. Chipuri de voie-vozi şi ierarhi români la Athos. Chipuri athonite înbisericile noastre; Traian Dorz şi misiunea saîntr-o lume ostilă; De la chilia mânăstirii la chiliaînchisorilor comuniste. Părintele arhimandrit IoanIovan de la Mânăstirea Recea, mărturisitor aldreptei credinţe ortodoxe; Aspecte liturgice şi pas-torale în opera şi activitatea patriarhului JustinianMarina; Aspecte istorice, doctrinare şi canoniceale icoanei ortodoxe. Evaluare misionară; GavriilBurzo, un tânăr seminarist în închisorile comu-niste; Totalitarismele civilizaţiei recente. Pastora-

ţia într-o societate nevrotică; Mărturia creştină înperioada comunistă în timpul patriarhului Justi-nian Marina. „Apostolatul social”; Cultura memo-riei comunismului. Implicaţii social teologice; Întreînchisoare şi Împărăţie. Un interviu inedit cu Pă-rintele Profesor Ioan Bunea. Aprilie, 1990; Icoanaîntre Bizanţ şi Occident. Acorduri, diferenţe, diver-genţe; Mărturisitorii din temniţele comuniste re-flectaţi în lumea virtuală. Analiza unui proiectdigital; Între detenţia politică şi sacrificiul suprem:martiri ai temniţelor comuniste din România; In-tuiţiile politice ale Patriarhului Justinian; Limbajulde lemn şi propaganda în educaţia copiilor şi tine-rilor din România comunistă; Învăţătura despresfintele icoane în disputele din secolele al XVI-lea-al XVII-lea; Câteva consideraţii privind studiile bi-zantine în timpul Patriarhului Iustinian(1948-1977); Mitropolitul Bartolomeu Anania înînchisorile comuniste – suferinţă şi demnitate;„Predania” apostolică – stâlp şi temelie a învăţă-turii ortodoxe româneşti – studiu canonic; FamiliaPărintelui Liviu Galaction Munteanu din Cristian,Braşov – apărătoare a românilor din Ţara Bârsei;Stresul reflectat în artă; Supravieţuiri ale naţio-nal-comunismului în România postdecembristă. Oanaliză a artei religioase şi a istoriografiei de artăetc.

Prezentările au fost urmate de întrebări şi dez-bateri în vederea clarificărilor suplimentare ale te-melor abordate, subiecte deloc facile, unele chiarcontroversate. În altă ordine de idei, societatea ro-mânească are datoria de a cunoaşte adevărul istoric,iar persoanele specializate şi instituţiile abilitate tre-buie să clarifice situaţiile în care cei care au suferitîn temniţele regimului comunist au mărturisit cuadevărat pe Hristos şi credinţa creştină, comparativcu cei care au executat o detenţie politică.

Tot în cadrul simpozionului a avut loc festivi-tatea de acordare a titlului de Profesor HonorisCausa teologului dr. Jurgen Henkel, Parohia Erker-sreuth (Bavaria), Decanatul Selb din Germania, unadevărat ambasador al ortodoxiei româneşti pestehotare.

Concluziile simpozionului au demonstrat fap-tul că manifestarea, de înaltă ţinută academică, adeschis noi pârghii de abordare şi analiză a subiec-telor dezbătute.

Un concert coral festiv susţinut de Corul de ca-meră „Psalmodia Transylvanica” al Facultăţii deTeologie Ortodoxă, sub bagheta maestrului DanMihai Goia, a încheiat cele trei zile ale simpozio-nului.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

Î

Aniversări culturale– noiembrie

2. COVALI, EDUARD (1930-2002)dramaturg, teatrolog, publicist, tradu-cător; 15 ani de la moarte

02. PAVELESCU, CINCINAT(1872-1934) poet, epigramist; 145 anide la naştere

07. CURIE, MARIE (1867-1934) fizician, chimist francez, laureatNobel; 150 ani de la naştere

08. CUZA, ALEXANDRU C. (1857-1947) om politic, academician; 160 ani de lanaştere

12. BOTTA, EMIL (1912-1977) poet,prozator, actor; 105 ani de la naştere

13. GOLDIŞ, VASILE (1862-1934)academician, publicist, om politic; 155 anide la naştere

17. RACOVIŢĂ, EMIL (1868-1947)explorator, speolog, biolog, academician; 70ani de la moarte

17. RODIN, AUGUSTE (1840-1917)sculptor, grafician şi pictor francez; 100 anide la moarte

19. PALADE, GEORGE EMIL(1912-2008) biolog şi medic, laureat Nobel;105 ani de la naştere

21. (†) INTRAREA ÎN BISERICĂ AMAICII DOMNULUI

24. BRĂTIANU, IONEL I. C. (1864-1927) om politic, academician; 90 ani de lamoarte

24. SWIFT, JONATHAN (1667-1745)scriitor irlandez; 350 ani de la naştere

25. COANDĂ, HENRI (1886-1972)inginer, pionier al aviaţiei, inventator, aca-demician; 45 ani de la moarte

27. EFTIMIU, VICTOR (1889-1972)scriitor, academician; 45 ani de la moarte

27. ISPIRESCU, PETRE (1830-1887)prozator, folclorist; 130 ani de la moarte

29. BĂLCESCU, NICOLAE (1819-1852) istoric, scriitor, revoluţionar, academi-cian; 165 ani de la moarte

30. (†) SF. APOSTOL ANDREI,Ocrotitorul României (zi nelucrătoare)

Red.

0

APOSTOLUL Pag. 17

Cogito, ergo sum


28/1923 – n. Clement Pompiliu, laScăeni-Prahova. (d. 1985), sculptor, a ab-solvit Academia de Belle Arte, Bucureşti,stabilit la Piatra-Neamţ, profesor la ŞcoalaPopulară de Artă, membru U. A. P. A fostprezent în numeroase expoziţii colective desculptură şi pictură la Bacău, Iaşi, Piatra-Neamţ. A expus la Anuala de Stat, Bucu-

reşti (1952). Unica personală la Piatra-Neamţ(1969). Lucrări de for public în Piatra-Neamţ,Roman, Bacău, Slănic Moldova. Distins cu Meri-tul Cultural şi premii la Festivalul „Cântarea Ro-mâniei”.

■ 28/1950 – n. Arcadie Răileanu, la Perieni,Basarabia, absolvent al Institutul Politehnic dinChişinău, specialitatea Arhitectură. Membru alUAP, filiala Neamţ. A debutat la expoziţia U. A.P. Moldova, Chişinău (1982), stabilit la Piatra-Neamţ este prezent cu expoziţii personale şi de

grup (1993-2004), la Piatra-Neamţ: Galeriile„Lascăr Vorel”, Galeria „Top Art”, Galeriile„Vert”, T. T., Bienala „Lascăr Vorel”, Târgul deVară; în ţară: Râmnicu Vâlcea, Craiova, Câmpu-lung Moldovenesc, Călimăneşti, Iaşi, Bârlad,

Cluj, Saloanele Moldovei,Bacău-Chişinău, Timi-şoara, Bucureşti; pestehotare: Bălţi, Tighina,Uniunea Scriitorilor şi Bi-blioteca „OnisiforGhibu”, Chişinău, Inter-naţionala de design Mos-cova ş. a.

■ 28. 11. 1972 – n.

Valentin Andrei, la Săvineşti, Neamţ, animatorcultural, publicist, a absolvit Facultatea de Filo-zofie şi Jurnalism a Universităţii „Spiru Haret”.Din 1998, lucrează, la Centrul pentru Cultură şiArte „Carmen Saeculare”, timp în care a participatla organizarea multor manifestări artistice: Festi-valul Internaţional „Vacanţe Muzicale” la Piatra-Neamţ, Festivalul Internaţional de Folclor„Ceahlăul,” Concursul literar „Sadoveniana”.Debut cu articole şi cronici sportive, fiind nomi-nalizat la prima ediţii a Galei Premiilor „Ioan Chi-rilă” (2002). A făcut parte din prima echipă aredacţiei Radio „Terra” (1992-1995). Este autoral volumului „Patruzeci de ani de Vacanţe Muzi-cale la Piatra-Neamţ” (2011). Colaborări:„Asachi”; „Antiteze”; „Ceahlăul”; „Mesagerul deNeamţ”; „Monitorul de Neamţ”; „Realitatea”;Radio România Cultural; TVR. Cultural.


noiembrie 2017

n

Aniversări culturale– decembrie

1. ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂ-NIEI (zi nelucrătoare)

04. NOICA, CONSTANTIN(1909–1987) filosof, eseist, publicist,academician; 30 ani de la moarte

06. (†) SF. IERARH NICOLAE 11. COTEANU, ION (1920-

1997) lingvist, academician; 20 ani de lamoarte

15. DELAVRANCEA, CELLA (1887-1991) prozatoare; 130 ani de la naştere

17. HARET, SPIRU (1851-1912) omde ştiinţă, pedagog, om politic; 105 ani de lamoarte

18. VLAŞIU, ION (1908-1997) scul-ptor, pictor şi scriitor; 20 ani de la moarte

21. BÖLL, HEINRICH (1917-1985)scriitor german, laureat Nobel; 100 ani de lanaştere

22. ROUSSEAU, THEODORE(1812–1867) pictor francez; 150 ani de lamoarte

25. (†) NAŞTEREA DOMNULUI –CRĂCIUNUL

25. NEWTON, ISAAC (1642-1727)matematician, fizician şi astronom englez;375 ani de la naştere

26. STANCA, RADU (1920-1962)poet, dramaturg, regizor, actor; 55 ani de lamoarte

26. VEROIU, MIRCEA (1941-1997)actor, scenarist şi regizor; 20 ani de lamoarte

27. BABA, CORNELIU (1906-1997)pictor, academician; 20 ani de la moarte

27. CIUCURENCU, ALEXANDRU(1903-1977) pictor, academician; 40 ani dela moarte

27. VIANU, TUDOR (1897-1964) es-tetician, critic şi istoric literar; 120 ani de lanaştere

31. NEGRUZZI, IACOB (1842-1932)scriitor, academician; 175 ani de la naştere.

Red.

0

Să învăţaţi bine!n vara ce tocmai a expirat, absolvenţii Fa-cultăţii de Istorie – Filosofie, grupele 134şi 135 de la Universitatea „Al. I. Cuza”Iaşi, promoţia 1962 şi-au dat întâlnire laPiatra-Neamţ puşi pe benchetuială. Se îm-plineau 55 de ani de la terminarea facultă-ţii, iar urbea noastră, capitală de judeţ eadorabilă vara. Voiau să se vadă, să stea la

un pahar de vorbă şi să reconstituie ce au pierdut– tinereţea. Să-şi reamintească cei cinci ani petre-cuţi împreună în amfiteatru II-7, din cea mai bă-trână universitate din România. Aşa au răspunsprezent şi Iulius Buţincu din Piatra-Neamţ şi BernHardt Harieta din Oneşti şi Mircea Stratan dinBihor şi Sicu Macovei din Iaşi...

La întâlnire, un coleg din Maramureş, Vişeulde Sus, m-a întrebat dacă în cei 40 de ani de apos-tolat, de muncă la catedră în Neamţ, au existat in-spectori generali şcolari, aerisiţi la minte sau amavut parte de Yesmeni politici fără coloană verte-brală, care ştiau doar să pocnească din călcâie.I-am răspuns la obiect: „Apoi, mai Ioane, tu ştiifoarte bine că la vremurile totalitare generaliierau numiţi de PCR – centrul vital al întregii na-ţiuni. Cum crezi tu că partidul celor mulţi ar puteagreşi? Partidul nu greşeşte niciodată, bă loază!Vrei nume concrete de inspectori generali? Îţidau: Jean Crăciun, Mihai Lăcătuşul, Maria Uţă,Emil Creangă...

În septembrie ’62, când am călcat pentruprima dată în Secţia de învăţământ al raionuluiPiatra-Neamţ, cel mai mare şef era un învăţător,V. Iacob. Ai reţinut, bă? Învăţător înscris la fărăfrecvenţă la Istorie. Când a auzit că sunt absolventcu cinci ani s-a uitat la mine ca la Mefistofeles. Avăzut în mine un potenţial rival la postul dumnea-lui. Cam aşa stăteau lucrurile pe atunci.” Întâm-plarea mi-a amintit de o nostimadă. Într-un an, ladeschiderea şcolilor, când era preşedinte matrozulBăsescu, acesta a povestit învăţăceilor adunaţi peplatou că nu a fost premiant niciodată, dar a ajunsce este pentru că a avut şcoala vieţii. A mângâiatpe cap fiii nomenclaturiştilor, i-a îndemnat „să în-văţaţi bine!” şi dus a fost la moşia de la Nana, căera vremea aratului de toamnă.

Ce-au mai întrebat „istoricii” veniţi în vizităîn târgul Pietrei? Cum stăm cu populaţia şcolară!Mai avem elevi în clase? Prost, le-am răspuns noi.Românii nu mai fac copii, iar cei ce fac îi iau cuei în ţările de farmec pline. S-au pustiit satele.Mergi pe uliţe şi nu te întâlneşti cu nimeni pentrucă, paradoxal, emigranţii români preferă sărăciaprintre străini, care nu se vede şi nu se ştie, nu pecea din ţară, stridentă. Nu există unitate şcolară

în frumoasa noastră urbe, să nu aibă „fugiţi” înVestul Sălbatic. „Sunteţi iuţi la minte” ne-au ca-racterizat străinii cu care am venit în contact. Carene-au acceptat la cules căpşuni pe plantaţiile lorde tip sclavagist. Copiii români ajunşi în „cizmă”sunt înscrişi în clasele mai mari decât în cele încare au studiat în România. La „macaronari” pro-gramele de învăţământ sunt mai lejere, mai per-misive. De pildă, noţiunile care la noi se studiazăîn clasa a V-a, în peninsulă sunt predate abia înclasa a VII-a. Păi dacă învăţământul românesc emai „deştept” decât cel din Italia, de ce l-aţi făcutpraf şi pulbere, fraţilor?

Exodul masiv al tinerilor spre ţările cu euroiseamănă cu un veritabil export de inteligenţă. Adevenit alarmant şi condamnabil. Întrebaţi de cepleacă aiurea pe coclauri străine, răspunsul şome-rilor este dezarmant. „Plec ca să nu mor defoame!”; „M-am săturat de minciunile politicie-nilor, cele cu o viaţă mai bună”; „plec de scârbă”;„Gataaaa! M-am săturat de atâta bine!” Curiossau nu, musafirii noştri veniţi la Piatra au întrebatşi lucruri mai puţin ortodoxe. Au zis: oare mariinoştri profesori din anii studenţiei ar mai puteaprofesa astăzi cu succes în nebunia asta cu calcu-latoare, laptopuri, tablete şi telefoane mobile? Înşcoli cu 4500 de cadre didactice necalificate, fărămanuale şcolare, fără autorizaţii sanitare, cu pri-mari semianalfabeţi? Păi mai bine era pe vremeaSuzanei Gâdea, zic nostalgicii revoltaţi nevoiemare.

Ce-i trebuie unui profesor să reziste timpu-lui? Mai întâi să aibă ştiinţă de carte, apoi, fiecaredascăl ar trebui să fie locuit de responsabilitate şiempatie, de valori morale care oferă substanţa fe-ricită a umanului din noi. Numai aşa îndemnulmarinarului şăgalnic – „Să învăţaţi bine!” poatedeveni ceva serios. În caz contrar, rămâne vala-bilă zicerea des auzită: „Învaţă cine poate!” Nuvă mai miraţi că o doamnă care a absolvit Literelefără să înţeleagă ce e literatura propune să nu semai studieze în şcoli Baltagul, întrucât... ar pro-mova violenţa domestică (?!).

Titu Maiorescu avea o vorbă: „mai bine sănu facem o şcoală deloc, decât să facem o şcoalărea.”

Ai fost mare d-le Maiorescu, dar purtătoriide blugi rupţi în genunchi de astăzi nu te-au înţe-les, trăiesc în epoca Facebook. Asta-i situaţia. Nusunt impresionaţi nici de cântecul:

„Grea e viaţa prin străini/ N-ai nici crengi,nici rădăcini/ Viaţa ta i-a drumului/ Moartea tai-a nimănui!”

Dumitru RUSU

Î

APOSTOLULPag. 18

Arte şi meserii

noiembrie 2017

Festivalul de lăută la Piatra‐Neamţe numele său adevărat Festivalul de Lăutădin Cetatea Neamţ, ajuns la ediţia aVII-a,anul acesta ne-a rezervat surpriza unei for-mule itinerante, cu un spectacol de debut pedata de 3 noiembrie 2017, la Palatul Cultu-rii din Iaşi, urmat de un al doilea la PivniţaI a Curţii Domneşti din Piatra-Neamţ (4 no-iembrie) şi ultimul la Muzeul Ceahlău (5

noiembrie), în special pentru turiştii din staţiuneaDurău.

Pentru acest proiect, Mirel Remescu – direc-torul festivalului, a reunit o multitudine de parte-

neri: MinisteruluiCulturii şi Identi-tăţii Naţionale,Societatea Ro-mână de Lăută,Consiliul Jude-ţean Neamţ,Complexul Mu-zeal NaţionalMoldova, Com-plexul MuzealJudeţean Neamţ,Muzeul Ceahlăuşi Institutul Ita-lian de CulturăBucureşti.

Î n t r e b a t ădespre scopurileacestui festival,Lucia Olar, unadin organizatoare

dar şi actriţă protagonistă, a declarat special pen-tru Revista „Apostolul”: „Festivalul a începutacum şapte ani la Cetatea Neamţ, cu intenţia sim-plă de a aduna toţi lăutiştii din România şi nunumai, pentru că de trei ani avem invitaţi şi dinstrăinătate. Anul acesta la Palatul Culturii a evo-luat Massimo Marchese din Italia, un lăutist carea încântat publicul ieşean... Şi nu în ultimul rânddorim să aducem în faţa auditoriului sonetele şipiesele din perioada medievală... ne axăm maimult pe William Shakespeare dar în anii viitorivom aborda printre alţii şi pe Francois Villon.”

Spectacolul de la Piatra-Neamţ a avut multeelemente de inedit. În primul rând merită lăudatăideea de a inaugura Pivniţa I a Curţii Domneşti casală pentru manifestări artistice iar dacă acesteasunt din registrul medieval atunci potriveala estecu atât mai bună. A fost un adevărat deliciu săvedem cum, între piesele muzicale, apăreau dedupă coloane Jupâniţele Muşatine (actriţa LuciaOlar şi elevele Ana Antonia Dumitriu, Elisabeta

Baciu, MariaLuca Sevici), într-o vestimentaţieabsolut adecvată,pentru a ne recitastihuri ale Mare-lui Will sau vier-suri arhaice.

Primele mo-mente muzicaleau fost oferite deduo Iancu – Lo-bonţ, stăpânind laperfecţie instru-mentul numit ar-chlute (în ciudasensibilităţii ex-treme a acestuia,fapt ce necesitaacordarea dupăfiecare piesă). Am avut privilegiul de a ascultamuzică renascentistă şi baroc într-o combinaţie defineţe şi măiestrie, frumuseţe şi neobişnuit. For-mat din chitariştii Olivia Iancu şi Claudiu Lobonţ,duo şi-a început activitatea în anul 2007, an încare cei doi au absolvit cursurile Universităţii Na-ţionale de Muzică din Bucureşti. Din 2008 au în-ceput şi studiul instrumentelor istorice (lăută,teorbă, archlute), iar interesul pentru muzicaveche se împlineşte mai târziu prin cursurile demaster şi doctorat.

Excelent receptat de public, recitalul de ar-chlute s-a încheiat cu un bis – Pasacaglia de Haen-del, proprie transcripţie şi aranjament, după caream fost nevoiţi să ne despărţim de duoIancu –Lobonţ, bineînţeles în aplauze fur-tunoase dar ferm convinşi că organizatoriine mai rezervă surprize.

Şi aşa a fost... pentru că pe scenă aapărut o doamnă de o distincţie învăluităîn modestie, într-o ţinută cu adevăratparcă din negura timpurilor, care ne-a cu-cerit din prima secundă şi ne-a fascinat cuo voce blândă, tulburătoare şi stranie. Estevorba despre Doina Lavric Parghel, înso-ţită de cobza-i care a consacrat-o, cobzafiind considerată o „nepoată a lăutei, carea reuşit să străbată vremurile, cu mai pu-ţine corzi dar cu alt registru şi altă formămuzicală”... (Mirel Remescu).

Doina Lavric Parghel a cântat mu-zică tradiţională arhaică, o muzică ţără-nească, bătrânească, din vatra satului, omuzică veche contaminată de cobză şi in-

terpretată în funcţie de experienţa, sensibilitatea,cultura proprii. O muzică aşa zis seacă, prin faptulcă nu este însoţită de taraf sau orchestră dar estede un farmec şi autentic deosebite şi care relie-fează într-adevăr calităţi vocale de excepţie. Omuzică ce se cântă la necaz fiind inspirată de du-rere. Vorba aceea: „Cine nu-i mâncat de rele / Nuştie-a cânta de jele”. Exemplific cu piesele plinede amar: „Nevasta fugară” şi „M-ai dat, mamă, săfiu dată (Numai să fiu măritată)”...

Solicitată să prezinte pentru cititorii noştri câ-teva repere ale carierei proprii, Doina Lavric Par-ghel a început prin a povesti despre satul natal,Lişna, unde „am admirat extraordinar de multexistenţa ţărănească, l-am admirat pe ţăran, l-amprivit, l-am urmărit... m-a uimit înţelepciunea,umorul său şi inteligenţa. Al doilea pas esteşcoala, aşteptarea, îndoiala şi informaţia pe caremi-a dat-o Facultatea de Filologie. A urmat expe-rienţa cu Ansamblul Profesionist „Ciprian Porum-bescu” din Suceava, de la care am învăţat multelucruri bune. Apoi am avut norocul unor întâlniricu oameni senzaţionali, maeştri din toate dome-niile, culminând cu întâlnirea cu Grigore Leşe, cucare am colaborat opt ani. Acum am spectacole pecont propriu, un fel de poveşti în care istorisesc şicânt.”

În ansamblul său, spectacolul din Piatra-Neamţ a fost o reuşită totală, ajungând direct lasufletul publicului prin lucruri atât de rar auzite lanoi, de aceea ne exprimăm speranţa că ediţiile vii-toare nu vor ocoli oraşul de la poalele Cozlei...

Gianina BURUIANĂ

u cred că există persoane cărora nu le place să asculte muzică – înmaşină, în drum spre şcoală, la serviciu sau pur şi simplu pentru a serelaxa, indiferent de locul în care se află. Ascultarea muziciireprezintă o activitate relaxantă şi distractivă, dar poate reprezenta şio bună oportunitate de învăţare a unor noţiuni de gramatică sau vo-cabular. Ne referim aici la melodiile cântate într-o limbă străină pecare, să zicem, vrem să o învaţăm – engleza, în cazul nostru.

Muzica în cadrul orelor de limba engleză crează impresia că nuînvăţăm într-un mod tradiţional şi că nu suntem la şcoală, ci că ne distrămîntr-un cadru plăcut, care ne încântă simţurile. Un cântec ajută la destindereaatmosferei de la ora de curs şi nu dă senzaţia de învăţare ci oferă o stare deautenticitate orei. Arată că şi profesorul este om, ascultă muzică şi apreciazăaceiaşi artişti ca elevii săi. Copiii, în general, au impresia ca profesorul lortrăieşte la şcoală şi că nu intră deloc în contact cu lumea din afara ei. O me-lodie pe care a ales-o acest profesor şi care le place şi copiilor oferă senzaţiacă şi profesorii sunt sensibili la ceea ce se petrece în jur.

Melodia care „curge” în mod natural, ritmul şi repetiţia încurajeazăînvăţarea. Aceste elemente colaborează şi fac ca învăţarea să fie un act uşorsi distractiv. Elevii care au diverse probleme de învăţare pot beneficia foarte

mult de pe urma unui cântec care ridică o problemă de gramatică sau voca-bular. Gândiţi-vă cum, fără să vă daţi seama, vă surprindeţi fredonând o me-lodie fără să fi văzut vreodată versurile sale – e natural să cântaţi odată cuînregistrarea, ceea ce este o activitate foarte placută. În plus, a învăţa uncântec e mult mai uşor decât a învăţa o poezie pentru că muzica ajută lamemorare. Pe langă noţiunile de gramatică şi vocabular pe care elevii lepot deprinde dintr-un cântec, ei mai pot învăţa şi câte ceva despre diferiteculturi sau obiceiuri din alte timpuri sau ţări. Majoritatea cântecelor ridicădiverse probleme sociale despre care se poate discuta cu elevii după ascul-tarea melodiei.

În concluzie, muzica este foarte motivantă. E imposibil să nu se vadăniciun pic de reacţie din partea elevilor. Chiar dacă nu completează activi-tatea scrisă, copiii vor fi stimulaţi de muzică; acest lucru se va vedea prinbătăile piciorului, ale degetelor sau poate chiar o fredonare timidă. Nu înultimul rând, melodiile pot reprezenta o metodă placută şi distractivă de aîmbogăţi vocabularul elevilor.

Prof. Elena BUTESCUŞcoala Gimnazială „Constantin Virgil Gheorghiu” Războieni

Importanţa muzicii în învăţarea unei limbi străine

P

N

Doina Lavric Parghel

Mirel Remescu

Olivia Iancuşi Claudiu Lobonţ

APOSTOLUL Pag. 19

Lecţia de istorie

Sumardrian ALUI GHEORGHE – „Reinventarea” cititorului (pag. 14)Mihail APĂVĂLOAE, Gh. AMAICEI – Memorialul Dr. Gheor-ghe Iacomi (pag. 19)Vasile BAGHIU – NOTE DE TRECERE: „Sistemul” şi oamenii(pag. 20)Gianina BURUIANĂ – „Maluri de Prut – Basarabia Necunos-cută” (II) (pag. 11) * Festivalul de lăută la Piatra-Neamţ (pag. 18)Elena BUTESCU – Importanţa muzicii în învăţarea unei limbi

străine (pag. 18)Eduard COVALI – Ce am visat şi ce am realizat ca director de teatru(pag. 5)Daniel DIEACONU – Biblioteca Văii Muntelui (pag. 9) * Asociaţia Pro-fesorilor de Istorie din Neamţ ÎN FAŢA CENTENARULUI (pag. 20)Neculai FLORIAN – DASCĂLI DE ALTĂDATĂ: Ioan Cârţu, un muzi-cian uitat (pag. 19)Mihai FLOROAIA – Simpozionul internaţional Icoană, mărturie creş-tină, totalitarism (pag. 16)Mihai-Emilian MANCAŞ – PROFESORUL – între rigoarea catedreişi harisma nistrianului (pag. 10)

Irina NASTASIU – La mănăstirea Neamţ (pag. 15) * Soborul SfinţilorArhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie) (pag. 15)Tudor POPESCU – Jubileu Teatrul Tineretului - Don Quijote (pag.1-4)Red. – Gala Ambasadorilor Nemţeni (pag. 1, 6, 7) * INFOCULT (pag.2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10) * Panoramic romaşcan (pag. 7) * Panoramicnemţean (pag. 8) * Centenarul Marii Uniri la Editura Humanitas(pag. 9) * Aniversări culturale – noiembrie (pag. 16) * Aniversări cultu-rale – decembrie (pag. 17)Dumitru RUSU – Să învăţaţi bine! (pag. 17)Mihaela TANOVICI – O singură inimă! (pag. 3)Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene - noiembrie 2017 (pag. 12,13, 14, 15, 16, 17) Octavian ŢÎCU – 1918-2018: O ISTORIE NECUNOSCUTĂ A CENTE-NARULUI – Lupta pentru identitate: Congresul Învăţătorilor Moldoveni(25-28 mai 1917) (pag. 12-13)Dionisie VITCU – Eduard Covali, un mare prieten al actorilor tineri(pag. 4-5)Mircea ZAHARIA – Rectificarea bugetară, o speranţă pentru Moş Cră-ciun (pag. 1, 2, 3) * Bimilenarul Publius Ovidius Naso (pag. 20)*** Blogul Centenarului 1918 – 2018 (pag. 13)

A

noiembrie 2017

n fiecare an, evenimentul Memorialul Dr.Gheorghe Iacomi – Nume şi renume la noiacasă aduce un meritat omagiu marelui omnemţean Gheorghe Iacomi – medic chirurg,publicist şi iubitor al muntelui. Evenimentulcare marca 26 de ani de la trecerea în nefiinţăa acestei ilustre personalităţi a avut loc pedata de 27 octombrie 2017, în incinta restau-

rantului „Crepes D'Art”, a fost organizat de ClubulEco Turistic Dr. Gh. Iacomi şi şi-a propus douăteme: activitatea doctorului şi activitatea ClubuluiEco Turistic Dr. Gh. Iacomi.

Ca de obicei sala a fost arhiplină, la această săr-bătoare participând trei generaţii: veteranii, cei cuvechimi de peste un deceniu în cadrul clubului, or-ganizatorii manifestării, şi tinerii, majoritatea ado-lescenţi, elevi la diverse licee şi şcoli gimnaziale dinPiatra-Neamţ. Moderator al manifestării a fost, „de-zinvolta” Gianina Păun.

Pe fondul unor secvenţe din filmul „Ecouri dinCeahlău”, dedicat doctorului Gheorghe Iacomi, aluat cuvâtul Daniela Ursu, prezentând aspecte dinviaţa acestuia, structurând prezentarea pe trăsăturispecifice, intitulate: Iacomi – Omul; Iacomi – Doc-torul, Iacomi – Montaniardul; Iacomi – Camaradul,Iacomi – Mentorul, şi am adăuga noi, Iacomi – Pu-blicistul. (Articol redat în pliantul acordat tuturorparticipanţilor la această manifestare, intitulat CETIACOMI 2017, pe care-l aşteptăm postat site-ulClubului CET).

Redăm frânturi din această intervenţie: Gheor-

ghe Iacomi a dovedit şi o dragoste deosebită pentrumunte. Precizia mâinii de chirurg s-a îmbinat şi acompletat tabloul omului de munte, atât în ipostazade temerar al cărărilor şi piscurilor, cât şi atuncicând mâna desena zeci de planşe, de la imagini deansamblu până la cele mai mici detalii ale masivu-lui Ceahlău, marea sa dragoste. Interesul său nu a

vizat doar muntele ca formă de relief, ci acel etos,acea lume pe care doar el o poate ascunde: oameniişi obiceiurile lor, într-un spaţiu geografic limitat şiguvernat de legile aspre ale naturii. A pus bazeleturismului montan şi ale Salvamontului în judeţulNeamţ. A fost membru al Clubului Alpin Român din1939, făcând parte din colectivul de conducere alacestui organism. A fost preşedinte al Asociaţiei Tu-ristice „Prietenii Ceahlăului” şi preşedinte deonoare al „Alpin Club Petrodava” Piatra-Neamţ.

Au mai avut evocări: Ionuţ Iacomi jr., fiul dr.Iacomi, Ioan Carp, Petrică Nicoară şi ViorelAlbu, foşti preşedinţi ai clubului care au depănatamintiri trăite alături de dr. Gheorghe Iacomi. Nico-leta Panoschi, a prezentat personalitatea dr. Gh. Ia-comi, ca montaniard, iar veteranii ing. CornelŢarălungă, prof. Gh. Amaicei, dr. Virgil Răzeşuşi ing. Păcală au vorbit despre începuturile Salva-

montului în zona Neamţului; concursurile turistice„Ştafeta Munţilor” (începând din 1974); participa-rea la Expediţiile Cutezătorii şi la Clubul Ceahlăul;Simpozioanele Medicale Naţionale, organizate laPiatra-Neamţ; despre drumeţiile la care au participatalături de dr. Iacomi.

Aşa cum a arătat Octavian Gavrilă, organiza-torii şi-au propus să prezinte publicului larg activi-tatea pe care Clubul Ecoturistic Dr Gh Iacomi odesfăşoară cu entuziasm, de 24 ani, în domeniul tu-rismului montan, ecologiei, în încurajarea şi promo-varea iniţiativelor şi planurilor de dezvoltare localădurabilă, să prezinte campaniile de educaţie eco-ci-vică şi dezvoltare personală a tinerilor, de promo-vare a activităţilor sportive, de asemenea, despreefortul de stimulare şi creştere a gradului de parti-cipare/implicare a copiilor şi tinerilor în activităţi devoluntariat.

Domnul Gabriel Marin a mulţumit colabora-torilor şi le-a oferit Diplome de Excelenţă nomina-lizate, cu motivarea implicării fiecăruia în realizareaacestei acţiuni specifice.

Cu menţiunea că site-ul Clubului Eco Turism„Dr. Gheorghe Iacomi” Piatra-Neamţ este destul deamplu prezentat pe internet cu realizările sale în cei24 de ani de activitate, credem că acesta ar trebuimai mult mediatizat în presă şi televiziuni.

Cercet. şt., pens. Mihail APĂVĂLOAE, Prof. pens. Gh. AMAICEI, preşedinte onorific

al Asociaţiei Învăţătorilor Neamţ

Î

MemorialulDr. Gheorghe Iacomi

Ioan Cârţu, un muzician uitatntre profesorii de la Seminarul Teologic din Mânăstirea Neamţ a fostşi Ioan Cârţu, născut la 7 decembrie 1820 în localitatea Băseşti, judeţulVaslui, numit la Neamţ la 9 noiembrie 1859. Studiase muzica la Parisşi era invitat să reorganizeze activitatea corală urmând a se face un corde muzică vocală la Mânăstirea Neamţ. Privind activitatea lui IoanCârţu, V.A. Urechia aprecia că ar merita să nu fie uitat de istoricii arteimuzicale (Florin Faifer, în Convorbiri literare, nr. 9/2015, p. 119).

Se urmărea reluarea cântărilor corale din vremea stareţului Paisieşi introducerea cântării religioase armonice în limba română, corul de laNeamţ urmând a fi un model. De altfel, Ioan Cârţu nu a activat numai laNeamţ, ci şi în mănăstirile vecine Agapia şi Văratec unde a înfiinţat câtedouă clase în care, mai întâi se învăţa notaţia.

Ioan Cârţu a fost şi compozitor. La Neamţ el a compus Liturghia Sfân-tului Ioan Crisostomul pe trei voci bărbăteşti şi o altă lucrare dedicată doam-nei Elena Cuza. A publicat şi o Culegere de marşuri şi alte cântări pentruuzul şcolarilor din clasele primare.

Opunându-se muzicii promovate de Ioan Cârţu în aprilie 1860, mitro-politul Meletie trimitea spre Mânăstirea Neamţ adresa nr. 414 din care spi-cuim: ...un profesor care să dea lecţii de muzică vocală şi fiindcă o asemeneamăsură este împotriva sfintelor canoane, de aceea punem neblagoslovenieşi oprim de a se împărtăşi pe oricare dintre părinţii sobornici sau dintre pe-

trecători... care ar cuteza a se ademeni la o cântare nerecunoscută de sfintelepredanii şi canoane.

Se pare că la mijloc era o intervenţie a Patriarhiei din Constantinopolsupărată pe secularizarea averilor mânăstireşti, act prin care pierdea însem-nate surse de venituri.

În aceste condiţii Ioan Cârţu părăseşte Neamţul, dar în locul său a rămasGlicherie Buşilă care a urmat în şcoala me scria Ioan Cârţu îmi cunoaşte şiprincipiile şi metoda şi care sub directele mele povăţuiri va putea să răs-pundă cu succes la chemarea sa. Lui Glicherie Buşilă i se alătură DoroteiuIordachiu cel care păstra manuscrisele muzicale şi împreună cu alţi coriştiau dus mai departe munca începută de Ioan Cârţu. Până la urmă a învins fru-moasa muzică vocală armonică în bisericile din întreaga Românie, cântarecare bucură şi azi inimile credincioşilor prezenţi la slujbe.

Un bogat şi documentat studiu asupra evoluţiei muzicii corale religioase,cu referiri la activitatea muzicală din Mânăstirea Neamţ datorăm profesoruluidr. Vasile Vasile, studiu publicat în revista Teologie şi Viaţă nr. 11 – 12 din1994.

Ioan Cârţu a murit la Bucureşti în anul 1875, luna martie, cum găsimconsemnat în lucrarea lui Iosif Sava, Istoria muzicii universale în date pu-blicat în 1983 la Bucureşti, pag. 246.

N. FLORIAN

Dascăli de altădată

Î

Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, Gianina BURUIANĂ, Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

[email protected]

NOTE DE TRECERE

„Sistemul”şi oamenii

ând se referă la „sistem” oamenii au în ve-dere felul în care este organizată şi condusăsocietatea în general, dar au în vedere şi ungrup de muncă, o comunitate, un judeţ, oţară. Se spune mereu că „sistemul” la noieste disfuncţional, rău alcătuit, corupt, lipsitde criterii etice şi morale şi aşa mai departe.Percepţia aceasta este fără îndoială corectă

şi nu are nevoie de argumente şi demonstraţii su-plimentare. Traiul nostru aici, pe meleaguriledragi, o confirmă.

Totuşi, un amănunt mi se pare că lipseşte dinaceastă abordare: oamenii. Uităm sau ne prefacemcă nu vedem că noi oamenii facem climatul în pă-trăţelele vieţilor noastre, noi oamenii acceptămsau refuzăm comportamente, atitudini şi valori,noi oamenii ne facem unii altora viaţa mai bunăsau mai proastă.

Pentru că aproape mai mult decât brambu-reala şi experimentalismul gol al celor care conducînvăţământul (dacă vorbim despre acest sistem) şicare nu mai sunt o surpriză pentru nimeni, aspectecare ar merita dezbateri publice serioase şi reacţiimai ferme din partea societăţii, personal mă mâh-neşte şi comportamentul nepotrivit (să-i spunemaşa, în lipsa unui termen mai precis) al unor pro-fesori de la bază, cum s-ar zice, pe care am pututsă-l observ în timp şi care este, după părerea mea,cauza multor disfuncţionalităţi din şcoli.

Este comportamentul care face de fapt toatăatmosfera, pentru că nu te porţi urât cu propriicolegi şi nu le cauţi nod în papură din cauză că eştiplătit prost, ci pentru că ai probleme de educaţie,nu îţi expui superioritatea lipsită de substanţă în faţaelevilor din cauză că sistemul e rău alcătuit, ci pen-tru că nu îţi înţelegi rolul şi ai probleme de comu-nicare, nu îţi linguşeşti aiurea directorul din cauzăcă sistemul politic e paralel cu viaţa oamenilor, cipentru că îţi lipseşte minimul simţ al demnităţii şilibertăţii. Iar aceştia nu sunt chiar puţini, din păcate.

Răutatea manelisto-telenovelistică dezinhi -bată, lipsa de respect pentru ceilalţi dascăli şi pen-tru elevi, invidia măruntă şi rea, bârfa urâtă, lipsade preocupări intelectuale, obedienţa faţă de şefila limita decenţei (servilismul), mentalitatea deasistaţi, rezistenţa îndârjită la înnoire, tendinţelecomuniste de cultivare a secretomaniei şi de in-stituire a cenzurii şi auto-cenzurii, excesul de zelpentru tot felul de activităţi „extraşcolare” şi pen-tru tonele de hârţoage şi câte şi mai câte, toateconstruiesc, în pofida şi împotriva celor merituoşişi valoroşi (încă destui, din fericire!), un climattoxic, nesănătos, inadecvat scopurilor şi ide-alurilor educaţiei.

La urma urmei, oamenii fac sistemul şi nu arfi lipsit de folos să fim mai atenţi un pic, poate, şila ceea ce se întâmplă chiar la nivelul zero alînvăţământului.

Prof. Psih. Vasile BAGHIU

C

Bimilenarul Publius Ovidius Nasoăscut la 20 martie 43î.e.n., la Sulmo (Sul-mona), Publius OvidiusNaso, tenerorum lusoramorum (cântăreţ al iu-birilor gingaşe) trăieşteîn veacul de aur al poe-ziei latine. Originar

dintr-o familie de cavaleri, faceîmpreună cu fratele său, Lu-cius, studii de retorică la Romaşi Atena. La 18 ani, se plimbăprin Orient, poposeşte în Siciliaşi Alexandria, călătoreşte peNil şi rămâne uimit de pirami-dele faraonilor.

Intră în magistratură, darse retrage repede, dedicându-seexclusiv poeziei. Respectă pepoeţii mai în vârstă ca el, Ver-giliu şi Horaţiu, iar cu elegiaciiProperţiu şi Tibul, e în relaţiiprieteneşti. Fabia, cea de a treiasoţie, l-a introdus la curtea luiAugustus, unde a fost poetuladulat până în anul 8, când, diz-graţiat de împărat, e trimis înexil. Motivele au rămas încă otaină şi nu a fost iertat nici deTiberius, urmaşul lui Augustus.Plâns de toată lumea a murit înanul 17 la Tomis.

Cele mai cunoscute opereale sale de dinainte de exil suntvolumele Amores – Iubiri, He-roides – Eroine, Ars amandi –Arta de a iubi, Remedia amores

– Remediile iubirii şi celebreleMetamorfoze. A mai scris şi otragedie, Medeea, care s-a pier-dut aproape în întregime. Înexil a scris Tristele şi Ponticele.Ambele opere sunt culegeri deelegii personale sub forma unor

scrisori trimise din Tomis şiadresate lui Augustus, soţieisau prietenilor cu rugăminteade a fi iertat şi de a i se permiterevenirea la Roma.

Poetul, prin excelenţă ele-giac, a fost şi primul cântăreţ almeleagurilor dobrogene. Influ-enţa lui asupra posterităţii, în-deosebi asupra poezieirenas centiste italiene şi fran-ceze, a fost dintre cele mai în-semnate, Ovidiu aflându-se laintersecţia care desparte sfârşi-tul perioadei de strălucire a li-teraturii latine şi deschiderea

literaturilor europene. Româniii-au ridicat pe locul exilului, laTomis, monumentul cunoscut,operă a sculptorului italianEtorre Ferrari, inaugurat cu fastdeosebit la 30 august 1887.Copia monumentului a fostapoi, în veacul următor, ridicatăşi la Sulmona, în 1925. Aniver-sarea bimilenarului naşterii, în1957, a prilejuit manifestări in-ternaţionale importante, inclu-siv la Sulmo na şi la Constanţa.În 1967, luna decembrie, s-adesfăşurat la Sulmona procesulde reabilitare a poetului în faţaistoriei. Completul de judecată,din care făcea parte şi unromân, prof. univ. N. Laşcu dela Cluj, a stabilit nevinovăţiapoetului.

În afară de câteva mani-festări iniţiate de Universitateacognomenă din Constanţa, anulomagial Ovidius, n-a prea fostbăgat în seamă de români.

Ar trebui poate să negăsim timp pentru a reciti „Tri-stele”, „Ponticele” sau „Meta-morfozele”. Există acolofrumuseţi de care ne-am dezo-bişnuit. Şi sunt voci care susţincă istoria literaturii române arputea începe chiar cu Ovidiu.De ce nu?

Mircea ZAHARIA

Asociaţia Profesorilor de Istorie din Neamţ ÎN FAŢA CENTENARULUI

omânia se apropie de centenarul celui maiimportant an al istoriei ei: 1918. Demn deremarcat că s-a înţeles acest fapt de lanivel înalt şi până la cel judeţean (cel puţinasta înţelegem din adresele ce vin de laBucureşti şi apoi de la judeţ) şi rămâne devăzut cum va fi el „implementat” la nivellocal şi cum autorităţile locale vor răs-

punde directivelor judeţene. Sperăm că electora-lul nu-şi va face loc în cadrul acestor manifestări.

Un rol important ar trebui să-l aibă profeso-rii de istorie din fiecare localitate, care, cu sigu-ranţă, au realizat articole sau studii de istorielocală, unii dintre ei chiar autori de monografii,unele dintre ele de mare valoare. „Marele Răz-boi” şi „Marea Unire” ar trebui să fie capitoleimportante în aceste monografii şi dacă nu, să sefacă demersuri în acest sens. De altfel, AsociaţiaProfesorilor de Istorie din Neamţ a început ac-ţiunile în acest sens desfăşurând un proiect dedi-cat primului război mondial în judeţul Neamţ şis-au realizat 30 de studii excelente cuprinseîntr-un volum, dar Neamţul are mai bine de 70de localităţi şi fiecare ar trebui să aibă studiul săudedicat acestor evenimente cruciale pentru istoria

acestui neam. Proiectul şi conferinţa ţinute însala mare a Consiliului Judeţean, au fost o lecţiepe care profesorii de istorie au predat-o: patrio-tismul nu este desuet şi învechit, ci primordialpentru fiecare naţie, iar identitatea reprezintă că-pătâiul dezvoltării ei. Din iunie 2017, atunci cândproiectul a fost lansat, în satele şi oraşele jude-ţului, profesorii şi elevii au început munca decercetare, de intervievare, de studiu al bibliote-cilor şi arhivelor sau de fotografiere. S-au născutarticole şi studii, după pricepere şi putere, dar cuacelaşi mare entuziasm. Astfel am putut fi mar-tori şi la lansarea volumului colectiv de istorielocală: „Neamţul în războiul de întregire naţio-nală – memorie şi istorie”, ediţie îngrijită deechipa de proiect, pe baza articolelor de cercetarea istoriei locale şi care a avut 287 de pagini înformat academic, cu o bogată iconografie, foto-grafii de epocă şi actuale. Manifestarea a fostcompletată de lansarea volumului „Jurnal de răz-boi 1916-1919. Sergent Dumitru Platon”, ediţieîngrijită de prof.dr. Mihai Lostun.

N

R

(continuare în numărul viitor)

Daniel DIEACONU

APOSTOLUL - slineamt.ro · în perspectivă pe un perete, se puteau citi vorbe şi sclipiri de duh...

Documents

Transcript of APOSTOLUL - slineamt.ro · în perspectivă pe un perete, se puteau citi vorbe şi sclipiri de duh...