APOSTOLUL - slineamt.ro · n Hronicul şi cântecul vârstelor, re-ferindu-se la Marea Unire,...

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XX, NR. 208http://apostolul.slineamt.ro

martie2018

Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 15)

Constantin TURCU –Judeţul Neamţ

în Memoriile Reginei Maria

Pr. prof. Viorel Romus LAIU –Tradiţie şi educaţie în

vatra Mănăstirii Neamţ

Pag. 8 Pag. 5, 6, 7

Marea Unirea început la Chişinău

Elena POSTICĂ –Marea Unire

a început la Chişinău

Pag. 2‐3

unt născut undeva,în sud, la Dunăre, înCetatea Doljului.Tot acolo am fostelev, iar de la părinţiam aflat că profeso-rul meu de geogra-

fie, un om distins şi drept,este basarabean, refugiat,pe numele său Sonca Oc-tavian. Nu era singurul basarabean din sat. Amvrut să aflu mai multe, am întrebat, iar bunicul,povestindu-mi istoria trăită, m-a făcut să înţelegcă basarabenii erau români, iar locurile undetrăiau ei se chema Basarabia. Dar Basarabia fu-sese înstrăinată de ţara-mamă, România, prinfurt. Au trecut anii, am devenit profesor, amaflat mai multe despre Basarabia, iar viaţa mi-apurtat paşii la Roman. Abia atunci, mai aproapede Prutul despărţitor, cred că am înţeles cu ade-vărat Golgota Basarabiei. Am urmărit, lăcri-

mând, lupta fraţilor basarabeni pentru limba ro-mână, pentru tricolor, pentru unitatea gliei, iaratunci când a devenit posibil am călătorit demai multe ori în România de peste Prut. Întot-deauna cu emoţie şi vinovăţie.

Emoţie, fiindcă îi cunoşteam pe româniidin Basarabia acasă la ei şi vinovăţie pentrucă de mult prea puţine ori am făcut câte cevapentru ca, împreună cu ei, să redevenim ceeace am fost odată: o singură ţară, un singurpopor.

Pentru oamenii tăi calzi şi primitori, deşiatât de încercaţi de suferinţe şi trădări, pentrupământurile tale încărcate de zbuciumată isto-rie, şi pentru multe altele, eu te iubesc Basara-bie, aşa cum iubesc Moldova, Ardealul,Banatul, Maramureşul, Bucovina, Dobrogea,Muntenia şi aşa cum iubesc Oltenia natală.

Gabriel PLOSCĂ,Preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ

Rămânem datori cu o Unirea 27 martie 1918 înaintaşii noştri au scris cea mai glorioasă pagină

din istoria Basarabiei.A fost o zi în care membrii parlamentului Sfatul Ţării au dat

dovadă de curaj, demnitate şi dragoste de ţară, readucând Basarabiala mama ei – România.

Iar ziua de astăzi este una în care Făuritorii Unirii ne îndeamnă săne ridicăm la înălţimea faptelor lor.

Omagiem bărbaţii generaţiei care au făcut acest nod la istorie şi rămânemdatori faţă de ei cu o UNIRE. Chemarea lor către cei contemporani nouă esă nu lăsăm să moară idea Unirii. Declaraţiile de Unire din localităţile dinRepublica Moldova sunt expresia voinţei şi deciziei românilor de a se uni cuRomânia. Ne dorim înapoi ţara care ne-a fost furată de criminalii Hitler şi Stalin.

Sub auspiciile Unirii, în anul centenarului ne dorim să continuăm munca pentru reîntregirenu numai prin declaraţii, ci şi prin acţiuni concrete. Cele două maluri ale Prutului pot şi trebuiesă se apropie şi prin organizarea diverselor acţiuni în comun. Cu mare drag am primit propunereasindicaliştilor din judeţul Neamţ de a participa la un program consacrat Marii Uniri cu un grupde 30 sindicalişti din Republica Moldova, în perioada 23-26 martie curent. Sperăm să dăm mânăcu mână, cei cu inima română... Prin acţiunile noastre comune vom transmite acest mesaj: amfost, suntem şi vom fi fraţi.

Nadejda LAVRIC, VicepreşedinteFederaţia Sindicală a Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova

Eu te iubesc, BasarabieS

L

Povara RomânieiDodoloaţe

n Hronicul şi cântecul vârstelor, re-ferindu-se la Marea Unire, LucianBlaga mărturiseşte: În ziua aceea amcunoscut ce înseamnă entuziasmulnaţional, sincer, spontan, irezistibil,organic, masiv. (…) Când dăm săieşim din sat (e vorba de drumul deîntoarcere al poetului şi al fratelui

său, Lionel, de la Alba Iulia), numai ceauzim dintr-o curte, neaşteptat, în noapte,un strigăt de copil: „Trăiască România do-doloaţă!” (rotundă).

Mie, mărturia sentimentală de mai susmi-e mai scumpă decât toate relatările căr-ţilor de istorie, pentru că descrie semnifica-tiv şi grăitor modul în care românii au trăitşi au receptat marele act istoric de la 1 De-cembrie 1918.

„România dodoloaţă” a fost împlinireaunei năzuinţe istorice a poporului nostru,udată deopotrivă cu lacrimi de sânge şi de bu-curie, o punte spre un viitor demn şi prosper.România dodoloaţă a mai fost şi bucuria

Î

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

„Dramatismul şi sublimul în artă”,la Galeriile „Lascăr Vorel”

aleriile de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ au găzduit, până lasfârşitul lunii februarie 20 de lucrări reunite sub denumirea „Drama-tismul şi sublimul în artă” în expoziţia de pictură a artistului plastic ie-şean Mihai Coţovanu.

Prof. Ştefan Potop, preşedintele UAP Neamţ: „În această expoziţiesunt abordate trei genuri ale picturii: natură statică, portret, peisaj. Ul-tima întâlnire a lui MihaiCoţovanu cu publicul pie-

trean a fost în urmă cu 10 ani. Estemomentul ca iubitorii picturii săvină să-şi împrospăteze privirea cufrumoasele imagini ale lui MihaiCoţovanu”.

„Am avut un parcurs foartelung până a ajunge să înţeleg ce în-

seamnă dramatismul şi sublimul în artă”, a dezvăluit Mihai Coţovanu. „Casă înţelegi ce este sublimul în artă trebuie să-l trăieşti şi lucrul acesta l-amperceput de mai multe ori, în diferite forme. Spre exemplu, am câteva peisajede la Săcărâmb, o localitate de lângă Deva. Acest loc, e vorba despre o zonăauriferă, dă o anumită energie spirituală. Creativitatea şi inspiraţia devin maiputernice. Consider că în artă contează emoţia pe care o ai în momentul încare creezi şi modul cum o transpui pe pânză”.

Mihai Coţovanu s-a născut la Iaşi, la 21 iulie 1967. A participat la 75 deexpoziţii concurs şi de grup şi a realizat 61 de expoziţii personale.

„Flori pentru doamne”,la Galeria „Gheorghe Vadana”

Adieri de primăvară la Galeria „Gheorghe Vadana” a CAR Pensionari Pia-tra-Neamţ. Vineri, 16 februarie, a avut loc vernisajul expoziţiei colective depictură „Flori pentru doamne”, prima organizată în acest an. Artişti plastici ex-pozanţi sunt: Marcela Popescu, Elena Chiru, Mihaela Gheorghiţă-Pravicencu,Ioan Roşca şi Dumitru Bezem. Dintre toţi, Mihaela Gheorghiţă-Pravicencu seaflă la prima apariţie pe simeze.

G

martie 2018

Marea Unire a început la Chişinăuarea Unire de la 1918, care a început la Chi-şinău, a continuat la Cernăuţi şi a culminatla Alba-Iulia, desfăşurându-se pe parcursulîntregului an memorabil, a intrat în istorieca un eveniment crucial care a marcat încu-nunarea luptei de veacuri pentru unitateapoporului român – întregirea neamului.

Basarabia a fost prima dintre provin-ciile istorice care s-a reîntregit în hotarele româ-

neşti. Unirea a survenit pe fondul dezmembrăriiImperiului Rus, odată cu proclamarea principiuluiautodeterminării, până la despărţirea de imperiulmultinaţional în care provincia românească a fostînglobata forţat în 1812.

Cu toate că suferise un proces brutal de rusi-ficare în cei peste 100 de ani de dominaţie ru-sească, fosta provincie continua să fie în marea eimajoritate românească, mai bine de 65% dintre lo-cuitori fiind români. În aceste condiţii şi făcândapel la dreptul istoric, Basarabia a urmărit maiîntâi autonomia faţă de Rusia şi apoi, drept scopfinal, unificarea cu România.

Lupta basarabenilor pentru drepturi sociale şinaţionale a luat amploare în aprilie 1917 odată cuconstituirea Partidului Naţional Moldovenesc,sub preşedinţia lui Vasile Stroescu, printre mem-brii de frunte aflându-se Paul Gore, VladimirHerţa, Pantelimon Halippa şi Onisifor Ghibu. Par-

tidul care milita la începuturile sale pentru auto-nomia Basarabiei, avea ca organ de presăziarul Cuvânt moldovenesc, la apariţia căruia oimportantă contribuţie au avut refugiaţi din Tran-silvania şi Bucovina.

În noiembrie 1917, a fost instituit primul forlegislativ al Basarabiei, Sfatul Ţării. El a fost con-ceput şi organizat de organizaţiile militare moldo-veneşti. În condiţiile dificile ale revoluţiei ruseştişi ale războiului mondial, a pericolului anexăriiBasarabiei la Ucraina, creşterii insecurităţii şi hao-sului, doar militarii moldoveni au fost în stare să-şiimpună voinţa tuturor forţelor politice şi sociale,să decreteze autonomia Basarabiei şi să purceadăla crearea Sfatului Ţării. Noul Organ Suprem Ţi-nutal şi-a asumat nu numai responsabilităţi legi-slative, el şi-a asumat responsabilitatea pentrutoată administrarea Basarabiei – formarea guver-nului, lupta cu anarhia şi cu foamea, relaţiileexterne. La 2 decembrie 1917, în baza prevede - rilor Declaraţiei drepturilor popoarelor din Rusia,Sfatul Ţării a declarat crearea Republicii Demo-cratice Moldoveneşti.

Pentru a pune capăt haosului şi tulburărilorprovocate de bolşevici în condiţiile destrămăriiunităţilor militare ruse ca urmare a loviturii de statbolşevice din 25 octombrie/7 noiembrie 1917,conducătorii Republicii Democratice Moldove-neşti au solicitat ajutorul Aliaţilor, conduceriiFrontului Român şi Guvernului României. La 31decembrie 1917, guvernul lui Ion I. C. Brătianu aluat hotărârea de a trimite trupe în Basarabia. Înseara zilei de 13 ianuarie 1918 generalul ErnestBroşteanu a intrat în Chişinău în fruntea divizieia 11-a. În aceeaşi zi, guvernul Rusiei sovietice aîntrerupt relaţiile diplo-matice cu România, iarla 24 ianuarie 1918 Re-publica Moldoveneascăşi-a proclamat indepen-denţa.

La 27 martie 1918,Sfatul Ţării a aprobat cu86 de voturi „pro”, 3„împotrivă” şi 36 de„abţineri” unirea cu Re-gatul României, Basara-bia fiind astfel primadintre provinciile isto-rice care revenea în gra-niţele româneşti.

La triumful acestuiact epocal a contribuit

din plin o pleiadă întreagă de luptători pentrucauza naţională: oameni de cultură, militari, învă-ţători, preoţi, jurişti, medici, studenţi, cooperatoriş.a., care s-a format în condiţiile vitrege ale timpu-lui, mobilizând masele prin forţa cuvântului oralşi scris la lupta de eliberare naţională, formulândprograme politice bine argumentate şi chiar sacri-ficându-şi viaţa în numele marelui ideal.

Actul Unirii din 27 martie 1918 prevedea oserie de condiţii care ţineau de necesităţile strin-gente ale provinciei. Astfel, Sfatul Ţării trebuia sărămână organul care să ducă la bun sfârşit reformaagrară, de o importanţă critică pentru ţărănimeabasarabeană. Unirea era condiţionată de păstrareaunei autonomii provinciale, cu administraţie pro-prie şi o Dietă proprie. Acesta urma să aibă com-petenţe în stabilirea bugetelor locale, să deţinăcontrolul oraşelor, să numească funcţiile adminis-trative. România trebuia să asigure Basarabiei res-pectarea deplină a drepturilor democratice, oreprezentare proporţională în Parlament precumşi prezenţa obligatorie în Consiliul de Miniştri adoi reprezentanţi basarabeni. În fine, se cerea con-vocarea Constituantei pentru codificarea într-onouă Constituţie a principiilor enunţate în actulUnirii. Constituţia de la 1923 a fost cea care a în-tărit integrarea Basarabiei în România Mare.

Imediat după adoptarea în a doua lectură aLegii agrare în şedinţa din 26-27 noiembrie, pre-zidată de Pan Halippa, Sfatul Ţării a adoptat De-claraţia de unire necondiţionată. O cerere în sensulabrogării condiţiilor anexă la Actul Unirii din 27martie/9 aprilie a fost făcută de o parte a deputaţilorBlocului Moldovenesc, care au considerat că dupăadoptarea Legii agrare principala dorinţă a populaţiei

M

Harta Republicii Democratice Moldovenești

Membrii Blocului Moldovenesc din Sfatul Ţării

Lecţia de istorie

APOSTOLUL Pag. 3


Ce poate fi mai primăvăratic şi mai sincer decât gestul de a oferi o floareunei doamne. Cei cinci expozanţi le felicită pe doamne pentru zilelespeciale care urmează din luna martie”. Cu acest cuvinte a deschis ex-poziţia Mircea Răsvan Ciacâru, curatorul galeriei.

Prof. Lucian Strochi, critic de artă: „Este un vernisaj oarecumatipic pentru că, fiind vorba de flori pentru doamne, titlu expoziţiei eun pic tautologic. Şi asta pentru simplu motiv că doamnele sunt în pri-mul rând nişte flori. Nu ştiu cine şi cum a gândit aşa, dar cred că floarea

este cea mai frumoasă expresie a naturii. Nu fructul, nu copacul”.

„18 plus”, la Sestri Art GalleryO expoziţia de pictură intitulată „18 plus”, cu lucrări semnate de artistul

plastic pietrean Cristian Bistriceanu, a fost vernisată pe 21 februarie, la SestriArt Gallery, în prezenţa iubitorilor de artă din oraş

Petru Diaconu, curatorul galeriei: „Cristian Bistriceanu prezintă niştetablouri mai «apetisante». Este prima sa expoziţie organizată la Sestri ArtGallery. Întotdeauna ne dorim ca vernisajele noastre să fie originale”.

„La prima vedere, expoziţia pare eclectică”, a spus criticul de artă Emil

Nicolae. Chiar şi-a dorit să încerce maimulte tipuri de compoziţie şi mai multe teh-nici. Şi-a creat singur provocări, ca să-şi de-monstreze lui şi nouă că poate. Din ce vedemaici, sunt nişte capete de cicluri şi, dacă el segândeşte să le ducă mai departe, are câtevateme pe care le poate continua, dezvolta şi săfacă din ele expoziţii diferite. Ne arată că eatent la şevalet, cu idei, cu talent”.

„Sunt mai mult de 18 tablouri. Suntpoate 18 dorinţe împlinite, poate 18obiective de atins şi, în acest context,această cifră îşi pierde din semnificaţiaei, din puterea ei de a cuantifica”, a afir-mat pictorul Cristian Bistriceanu.

Expoziţia a fost deschisă până la 20martie.

„

Violeta MOŞU(continuare în pag. 4)

martie 2018

Marea Unirea început la Chişinău

asarabene fusese îndeplinită, iar restul con-diţiilor erau depăşite de timp şi evenimente.Prin anularea bazelor Unirii deputaţii Sfa-tului Ţării au demonstrat o deschidere totalăcătre integrarea ireversibilă a Basarabiei încadrul statului român întregit.

Actul Unirii a fost ratificat de regeleFerdinand la 9/22 aprilie 1918; în aceeaşi

zi, doi reprezentanţi ai Basarabiei au intrat în Gu-vernul României.

La 29 decembrie 1919, Adunarea Deputaţilorşi Senatul României au votat legea prin care se ra-tifica unirea Basarabiei cu Regatul României, înconformitate cu Declaraţia adoptată de SfatulŢării la 27 martie/9 aprilie 1918.

La 20 octombrie 1920, la Paris, a fost semnatTratatul dintre principalele Puteri Aliate (MareaBritanie, Franţa, Italia, Japonia) şi România, pri-vind recunoaşterea Unirii Basarabiei cu România.

După Unire a urmat un proces intens de inte-grare a Basarabiei în viaţa politică, economică şiculturală a României întregite care a atras dupăsine transformări social-economice importante,dar mai cu seamă o amplă înflorire a culturii şi în-văţământului.

Cei 22 de ani de dezvoltare paşnică şi rodnicăîn cadrul României întregite stau mărturie a jus-teţei actului de la 1918. Timp de 22 de ani, Unireacu România a salvat Basarabia de războiul civildin Rusia sovietică, de tragediile colectivizării, aleHolodomorului, terorii roşii şi deportărilor în Si-beria. Acesta era şi scopul deputaţilor SfatuluiŢării care au votat Unirea.

Muzeograf Elena POSTICĂ

b

u o foarte bine documentată carte, un stu-diu competent şi bine argumentat, revineîn atenţia cititorilor istoricul şi arhivistulGheorghe Radu. Volumul său, „MareaUnire şi judeţul Neamţ” (Editura CetateaDoamnei, Piatra Neamţ, 2013), este al10-lea de acest fel care vine să comple-teze baza de informaţii legate de istoria

judeţului NeamţStructurată pe două mari capitole – etapele

procesului de constituire a statului naţional uni-tar român şi contribuţia judeţului nostru la acestact istoric, lucrarea lui Gheorghe Radu ne rea-duce în prim plan personalităţile judeţuluiNeamţ, care au susţinut şi contribuit la MareaUnire. În prima parte a lucrării sunt evocatecele trei principale etape care au dus la desăvâr-şirea Marii Uniri – unirea Basarabiei cu Româ-nia, unirea Bucovinei cu România, unireaTransilvaniei cu România, recunoaşterea inter-naţională a acestor fapte istorice –, autorul adu-când în atenţia cititorului documentele oficialeale vremii (fie în facsimil, fie din presă ori frag-mente şi citate din aceste acte devenite istorice)precum şi personalităţile care au avut un rol im-portant în aceste vremuri – Regele Ferdinand,I. C. Brătianu, Nicolae Iorga –, recunoaştereaactului Marii Uniri la Conferinţa de pace de laParis (1919-1920). Contextul internaţional fa-vorabil care a dus la acest mare act istoric con-stă în dezmembrarea celor două mari imperiivecine, cel rus în 1917 şi cel austro-ungar în1918. O primă menţiune documentară privindpregătirea Marii Uniri este cea din 1863, cândun grup de călugări de la Mănăstirea Neamţ, în

frunte cu călugărul Andronic, a plecat în Rusiaşi a întemeiat Mănăstirea Chiţcani, lângă Ti-ghina (Basarabia), ca fiică duhovnicească a Mă-năstirii Neamţ. Altă menţiune documentarărelevantă este cea de la sfârşitul decadei a douadin luna aprilie 1917, pe 18 aprilie, când se ţinela Odessa un mare „meeting”, la care iau parte,pe lângă profesori, studenţi şi preoţi, 10.000 desoldaţi moldoveni din Garnizoana Odessei,unde se aclamă o rezoluţie cuprinzând „autono-mia politică a Basarabiei şi concentrarea unită-ţilor militare moldoveneşti pentru a împiedicajafurile şi volniciile la care se dedau trupele ru-seşti”. În aceeaşi lună, în 19-25 aprilie, se întru-neşte congresul diecezan al preoţilor şi laicilordin întreaga arhiepiscopie a Basarabiei, cu 250de delegaţi.

Aflăm din lucrare că printre primele prile-juri de adunări între românii din provinciile depe întinsul Daciei Traiane, au fost hramurile bi-sericeşti, acestea având un rol important în pre-gătirea prounionistă a cetăţenilor din cele treiprovincii româneşti aflate sub alte imperii. Ca-pitole generoase ale cărţii sunt dedicate unorpersonalităţi care au contribuit efectiv la MareaUnire, precum Vasile Alexandrescu Urechia sauC. I. Istrate. Acţiuni ferme pentru unire au în-treprins şi alte personalităţi legate de judeţulNeamţ, cum sunt Vasile Pârvan, ai cărui bunicimaterni erau din Dobreni, actorul Petre Liciu,ai cărui bunici erau din Duşeşti, generalul Ni-colae Dăscălescu, cel născut la Căciuleşti, învă-ţătorul din Farcaşa, Gabriel Danielescu, decoratcu „Legiunea de onoare cu grad de cavaler,Gheorghe Ante, decorat cu Ordinul „Mihai Vi-

teazu”, ostaşii regimentelor 14Roman şi 15 Războieni. Suntevocate în carte marile şi entu-ziastele adunări care au avut locîn satele şi oraşele din ŢinutulNeamţ în aceste perioade, multeorganizate de cadre didactice.

Lucrarea profesoruluiGheor ghe Radu întregeşte cusucces depozitul bibliografic alistoriei acestui judeţ, fiind unadin lucrările de referinţă în isto-riografia românească de azi.

Nicolae SAVA

O lucrare documentară de referinţă:Gheorghe Radu: „Marea Unire şi judeţul Neamţ”C

Casa Eparhială

Activitatea sindicală, la zi

APOSTOLULPag. 4


Pictură de Dumitru Bezem, poezieşi mărţişoare, la Biblioteca Judeţeană

ineri, 23 februarie 2018, Biblioteca Jude-ţeană „G.T. Kirileanu” a propus o nouă în-tâlnire cu artele, prilejuită de bucuriasărbătorilor tradiţionale de Dragobete şiMărţişor. În decorul plin de culoare şi op-timism al florilor din viziunea plastică apictorului Dumitru Bezem (tablouri dincolecţia Elena şi Vasile Pleşca) şi al măr-

ţişoarelor realizate în Atelierul de meşteşuguri„Elena Niţă Ibrian” din cadrul bibliotecii, s-avorbit despre tradiţiile de Dragobete şi Mărţişorşi despre forţa binefăcătoare a simbolurilor şi apoeziei ca destăinuire. Cu acest prilej a fost lan-sat volumul de poezii „Amintiri stinghere” al

nemţencei Elisa Afemeii, iar bibliotecarul şi scriitorul Dan Iacob a recitat dinversurile autoarei. Întâlnirea a fost armonizată cu melodii folclorice interpre-tate de Sorana Mihaela Dascălu, elevă la Liceul de Arte „Victor Brauner”Piatra-Neamţ şi moderată de bibliotecara Cristina Roman-Popovici.

Expoziţie dedicată lui Ion CreangăÎncepând cu 1 martie 2018, la Muzeul de Istorie şi Etnografie Târgu Neamţ

poate fi vizitată expoziţia temporară, Ion Creangă – Humuleşti – Neamţ – Ţicău– Iaşi. Expoziţia are caracter foto-documentar şi reuneşte numeroase piese dincolecţiile instituţiei noastre precum şi din patrimoniul Muzeului Naţional al Li-teraturii Române Iaşi, între cele două instituţii existând protocoale de colaborareşi mai multe proiecte comune printre care amintim, Zilele Ion Creangă din ul-timii ani, manifestarea Creangă 180, precum şi aniversarea a 100 de ani deexistenţă a Bojdeucii din Ţicău. Expoziţia conţine documente şi fotografii re-feritoare la Humuleşti şi casa in care s-a născut scriitorul, dar şi cu Bojdeucadin Ţicău, locul unde a creat o operă nemuritoare, Ion Creangă şi familia sa,evoluţia sa ca diacon, ca învăţător şi creator de manuale, culegător de folclor,precum activitatea sa în renumita Junimea. Expoziţia deschisă de Măţişor vaputea fi vizitată până la sfârşitul lunii. (Muzeograf, Roxana Elena Diaconu)

V

(urmare din pag. 3)

martie 2018

l Interviu cu dl. prof. Gabriel Ploscă, preşedinteleSindicatului din Învăţământ Neamţ

În februarie aţi fost cam prins şi n-am mai făcut interviul nostru tradi-ţional…

– Da, dar în conferinţa de presă de la începutul lunii februarie, sus-ţinută de către Biroul Operativ al Sindicatului nostru, au fost trecute înrevistă principalele probleme din sistemul de învăţământ, probleme acu-mulate de-a lungul anilor, probleme rămase nerezolvate. Desigur uneledintre ele nu se pot rezolva decât în timp, altele devin stringente şi arputea fi rezolvate pe loc. Mă refer aici la una dintre aberaţiile Legii 153

şi anume la problema reîncadrării. Nu este posibil şi corect ca doi profesori –cu acelaşi grad didactic, cu aceeaşi vechime, dar care lucrează în şcoli diferite– să aibă salarii diferite. Încercând să rezolvăm această anomalie, ne-am adresatprin petiţii Guvernului României, Ministerului Educaţiei, Ministerului Munciişi, neprimind nici un răspuns, Colegiul Naţional al Liderilor a decis că este ne-cesar să trecem la proteste pentru a fi ascultaţi. Am solicitat pichetarea Minis-terului Muncii, de la care aşteptam rezolvarea unei părţi a problemelor sesizatede noi pentru zilele de 21 şi 22 februarie dar am primit aprobare numai pentrudata de 21. Au participat la protest circa 150 de membri de sindicat, iar delegaţiacare a fost primită de către ministrul Muncii, doamna Olguţa Vasilescu, a plecatcu promisiunea că în circa două săptămâni se va rezolva problema reîncadrării.Termenul a trecut fără nici un rezultat şi în aceste condiţii Colegiul Naţional alLiderilor a hotărât să trecem la consultarea membrilor de sindicat în vedereaboicotării simulării examenelor naţionale şi a examenului de Bacalaureat.

– Mi se pare un lucru absolut normal ca refuzului dialogului să-i urmezeo etapă superioară a acţiunilor sindicale. Şi cum au decurs consultările?

– În judeţul Neamţ, în urma consultării, a rezultat că doresc această formăde protest un număr de 39 de unităţi şcolare. Desigur că am procedat aşa cumam considerat că este corect şi am notificat Inspectoratul Şcolar despre aceastăacţiune a noastră, de boicot. Bineînţeles că Inspectoratul Şcolar a luat act deceea ce se va întâmpla şi a luat anumite măsuri, aşa încât să se desfăşoare, totuşi,aceste simulări. Cum s-a procedat? S-au schimbat comisiile de examen în şcolileunde colegii noştri au refuzat să participe la simulare şi s-au ţinut aceste simulăricu directori, directori adjuncţi, cu personal didactic auxiliar, cu profesori aduşidin alte şcoli, cu profesori care aveau plata cu ora. A fost improvizată o serieîntreagă de asemenea soluţii care, din punctul nostru de vedere, sunt neavenite,nici pe departe de a fi corecte la asemenea testări, respectiv simularea unor exa-mene.

Trebuie să spunem că, din cele 39 de unităţi şcolare, practic boicotarea si-mulării s-a încercat, în primă fază, în 15 unităţi şcolare, deşi 39 semnaseră pen-tru o astfel de acţiune. Ba, mai mult decât atât, în faza a doua a boicotului –care reprezenta nepreluarea lucrărilor şi necorectarea lor – au mai fost implicaţifoarte puţini colegi, de la vreo patru unităţi şcolare. La un moment dat însă aucedat şi ei. Cum termenul de predare a lucrărilor era 16 martie, ultima şcoală –Şcoala Gimnazială din Zăneşti, a cedat pe 13 martie.

Sigur că, privind dintr-un anumit punct de vedere, semnalul a fost dat. Dar,pe de altă parte, trebuie să spunem, cu sinceritate, că ne îngrijorează lipsa noas-tră de unitate şi solidaritate. Şi spunem acest lucru din moment ce, din 126 deunităţi şcolare în care urma să se susţină simularea examenului naţional, doar39 aveau majoritate pentru boicotare, din care mai apoi au rămas doar 15.

– Absolut regretabil. Şi cum vă explicaţi această situaţie?– Sigur că am analizat şi noi, în cadrul Consiliului Judeţean această situaţie,

şi o să continuăm să o analizăm, să vedem totuşi ce se întâmplă cu noi în astfel

de momente, când în loc să fim mai solidari şi mai uniţi ca oricând apar, iată,astfel de disfuncţionalităţi. Probabil că şi noi, conducerea sindicatului, suntemde vină că, în cadrul unor – să le zicem – formări cu caracter strict sindical, nui-am pregătit mai bine pe liderii noştri. Pentru că este clar că acolo unde amavut lideri de sindicat verticali, lideri de sindicat implicaţi în activitatea sindi-cală, acolo au fost şi şcolile unde s-a încercat această boicotare. Pe de altă parte,probabil a fost şi o automulţumire a colegilor noştri care sigur că aflaseră căsalariile lor, începând cu 1 martie, se vor mări – sperând că o se şi întâmple aşa– cu 20%. Şi trebuie să o spunem deschis că am avut şi răspunsuri de tipulacesta: „noi suntem mulţumiţi”, am avut şi răspunsuri de genul „să facă sindi-catul”, arătând-se spre câţiva lideri, considerând că sindicatul este reprezentatnumai de lideri, şi nu de membrii de sindicat în totalitatea lor. Sunt lucruri carene dau de gândit, sunt lucruri care trebuie analizate, sunt lucruri care cer soluţii,pentru că lupta sindicală continuă şi, aşa cum prevedem noi lucrurile, nu mergînspre bine. Şi dacă nu vom ştiu să fim uniţi în astfel de momente, vom pierdede fiecare dată.

Sigur că unii sunt mulţumiţi şi cu o creştere de 20%, dar de ce nu ne uitămunde suntem situaţi pe grila de salarizare? Ne aflăm în coada ei – aşa cum amspus-o şi altă dată. Pe o scară de 1 la 12 noi suntem pe la 2,76. Şi, dacă nureuşim să schimbăm acum acest lucru, el va avea efecte pe termen lung.

Sigur că sunt şi reproşuri, că poate trebuia să acţionăm mai devreme. Ne-amlăsat însă minţiţi de acest fals dialog social. Am avut multe discuţii, multe în-trevederi în care ni s-au ascuns nişte lucruri, iar după aceea am fost puşi în faţafaptului împlinit.

– Bag seama că, deşi guvernele se schimbă, problemele rămân şi luminiţade la capătul tunelului nu luminează. Cam multă ceaţă.

– Multă ceaţă şi multe incertitudini. Vorbesc de incertitudini – pentru că,deşi anticipam că ne aşteaptă vremuri destul de grele – văd că ele vor fi foartegrele. Mă refer aici şi la poziţia noului ministru al Educaţiei, care a ieşit cu nişteameninţări gratuite şi care, prin luările de poziţie luate, a dovedit că nu cunoaştedeloc situaţia reală din învăţământul preuniversitar. Lucru este îngrijorător pen-tru că se pare că acest ministru nu are pe lista priorităţilor remedierea aspectelornefuncţionale din sistemul de învăţământ, ci doar impunerea unor decizii poli-tice care privesc acest sistem. Deocamdată, ca să nu cobesc, vorbim doar despreincertitudini.

– Să vorbim totuşi şi despre o certitudine. După cum am mai relatat în re-vista în urma demersurilor întreprinse la Chişinău, peste câteva zile, vom săr-bători împreună Centenarul unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă…

– Da. Avem bucuria de a invita toţi colegii noştri să ia parte la manifestareacultural ştiinţifică pe care am organizat-o împreună cu Federaţia Sindicală aEducaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova şi Seminarul Teologic Ortodox „Ve-niamin Costachi” Neamţ, pentru a marca ziua de 27 Martie, Centenarul uniriiBasarabiei cu Ţara-Mamă, sărbătoare naţională a tuturor românilor. Evenimen-tul se va desfăşura sâmbătă, 24 martie 2018, începând cu ora 9:00, în Sala deFestivităţi a Seminarului Teologic şi va cuprinde un Simpozion dedicat Sărbă-torii Centenarului, vizionarea unei Expoziţii de fotografii istorice, proiecţia unuifilm documentar, un moment cultural muzical susţinut cu participarea CoruluiSeminarului, ansamblului „Şezătoarea” a Liceului Tehnologic „Veniamin Cos-tachi” din Vânători Neamţ şi a ansamblului „Pe-un picior de plai” din Hânceşti,Republica Moldova. E o sărbătoare de autentic suflet românesc, desfăşuratăîntr-un spaţiu spiritual care impune şi obligă. O sărbătoare de bun augur, nă-dăjduim noi.

– Doamne ajută!

A consemnat Mircea ZAHARIA

Probleme nerezolvate, proteste, incertitudini

–

Nihil sine Deo

APOSTOLUL Pag. 5


Concert cameral Trio Dolcissimeiercuri, 7 martie 2018, formaţia camerală Trio Dolcissime a susţinutconcertul „Magia cântului” în Sala Cupola a Bibliotecii Judeţene „G.T.Kirileanu” Neamţ, Manifestarea culturală organizată de conf. univ. dr.Paula Ciochină şi girată de Universitatea Naţională de Arte „GeorgeEnescu” Iaşi, a fost posibilă graţie sprijinului acordat de Lions ClubPiatra-Neamţ. În program; duete vocale cu pian de C. Saint-Saëns, C.Franck, L. Delibes, J. Brahms. Concertele susţinute de Trio Dolcissimela Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ reprezintă deja o tra-

diţie a primăverii, fiind acum la a cincea ediţie.Trio Dolcissime este formată din: conf. univ. dr. Cristina Simionescu –

soprană, conf. univ. dr. Paula Ciochină – mezzosoprană şi lect. univ. dr. Brân-duşa Tudor – pian.

Formaţia camerală Trio Dolcissime a luat fiinţă în anul 2011. Repertoriulabordat cuprinde duete vocale cu pian din creaţia compozitorilor: G. B. Per-golesi, G. Donizetti, F. Mendelssohn-Bartholdy, R. Schumann, C. Saint-Saëns, E. Chausson, C. Franck, J. Brahms, L. Delibes, P. Maiborodi. Formaţiaa susţinut recitaluri în ţară şi străinătate, bucurându-se de aprecieri unanime.

Remember cu artistul plastic Petru DiaconuSub genericul „Remember”, simezele Galeriilor de Artă „Lascăr Vorel”

Piatra-Neamţ au găzduit de vineri, 2 martie, 25 de lucrări ale apreciatului ar-tist plastic Petru Diaconu.

Petru Diaconu: „Pesimeze se regăsesc lu-crări din anul 2005, unan foarte important pen-tru mine, pentru că m-amîntors la ceea ce ştiam eusă fac cel mai bine şi amrealizat atunci trei expo-ziţii la Galeria Top Art,la Galeria Vert. Acel an,de care-mi aduc amintecu mare plăcere, a fost cao explozie creatoare”.

M

(continuare în pag. 6)

martie 2018

Tradiţie şi educaţie în vatra Mănăstirii Neamţănăstirea Neamţ a fost o oază de cultură şispiritualitate româneasca în tot timpulexistenţei ei. În chiliile mănăstireşti de laMănăstirea Neamţ s-au transcris pe perga-ment, într-o caligrafie îngrijită, cu litere şifrontispicii bogat împodobite, cele dintâicărţi. În atelierele mănăstireşti se executauacele vechi broderii, dintre care câteva,

nepreţuite exemplare, s-au păstrat până astăzi.Aici s-au dezvoltat şcoli de zugravi şi de sculp -tori în lemn. Tot aici s-au alcătuit în primul rândanalele şi cronicile, iar mai târziu s-au tipărit pri-mele cărţi, care au constituit în bună parte cul-tura medievală în Moldova.

Mănăstirea Neamţ, în secolele XIV-XVI, afost o vatră de cărturărie, un focar şi un puterniccentru de cultură bisericească. Slujbele reli-gioase se oficiau în limba slavonă – limba ofi-cială a Bisericii şi a cancelariei domneşti în aceltimp pe care credincioşii n-o vorbeau, nici n-oînţelegeau. Călugării nemţeni trebuiau să înveţeaceastă limbă. Necesitatea multiplicării şi deco-rării cărţilor de cult într-o formă cât mai aleasă,a „cărţii odor”, a impus apariţia şi înmulţirea ca-ligrafilor, miniaturiştilor şi făurarilor la aceastămănăstire. Necesitatea ocupării scaunelor vlădi-ceşti şi a celor egumeneşti cu monahi temeinicpregătiţi cărturăreşte şi cu viaţa morală pildui-toare a condus la statornicirea unei atmosfereculturale, a unei şcoli în care se formau, zi de zi,cei hărăziţi înaltelor dregătorii bisericeşti.

Înflorirea Neamţului, ca vatră de cultură, areloc în condiţiile în care „ţările româneşti tocmaiizbutiseră să-şi asigure o viaţă de stat neatâr-nată” şi când „încercările de apropiere dintrelumea care se înălţa şi cea pe cale de a se stingeau pornit din partea românilor”.

Încă în timpul lui Alexandru cel Bun, aparepe harta culturală a Moldovei feudale prima bi-bliotecă, ce este considerată astăzi cea mai vechedin ţară şi rezultând din reunirea fondurilor decărţi de la cele două mănăstiri de care-şi leagănumele ctitorul domnitor Alexandru cel Bun.Documentul de unificare, ce viza întărirea viito-rului centru de cărturărie nemţean, aminteşte şide darea în primire a unei colecţii de cărţi, celede cult fiind, după cât se pare, mai numeroase.

La 1 septembrie 1428, Alexandru cel Bunsemna, la Suceava, actul prin care se prevedea:„Io Alexandru voievod şi domn a tot pământulMoldovlahiei şi cu binecredâncioasa doamnamea Mărina bine am voit cu a noastră vre(a)re

şi cu toată a noastră bună voinţă (…) să întărimmonastirei Neamţului, a Înălţării Domnului şiadaos-am cu dintru a noastră ave(a)re (…) ie-zărul Zahorna pe Nistru (…) şi încă am v(r)oitşi am ales pentru noi doao zile ca să se cântenoao dumnezeiasca leturghie întru toate săptă-mânele (…) aceasta să se cânte pentru a noastrăsănătate, iar după a noastră moarte pentru anoastră mântuire”.

În şcoala de la Mănăstirea Neamţ îşi făceauucenicia, încă pe vremea marelui domnitor mol-dovean, viitorii promotori ai culturii româneşti.Între ei „Teoctist cel bun de sfat, ucenic al luiIoşif desigur, se pregătea atunci într-o chilie aNeamţului pentru marele rost de mitropolit pecare îl începe îndată, la anul 1451”. Este unadintre dovezile afirmaţiei ce urmează: „călugă-

rii nemţeni ţineau şcoală pentru dieci şi cle-rici”.

Şcoala pentru ridicarea cultural-artistică amănăstirilor din Moldova devine aici, la Neamţ,o realitate. În ea se învăţa scrierea şi cetirea căr-ţilor, tipicul, muzica bisericească, limba slavonă,limba greacă, pictura, sculptura, arta caligraficăşi miniaturală etc. Ucenicii acestei şcoli vor ri-dica pe culmi foarte înalte munca lor, recunos-cută azi în toată lumea prin minunatulEvangheliar, scris în limba greacă şi slavonă,de Gavriil Uric, la 1429, la cererea DoamneiMarina (şi care se află în prezent în BibliotecaBodleiană din Oxford) prin Tetraevangheliarulşi Evangheliarul slav, din 1512, prin Evanghe-

liarul slav din 1555, toate împodobite cu orna-mente lucrate în culori vii şi aur, prin aerul iero-monahului Silvan din 1436, apreciat ca „iubitorde carte”, prin Panaghiarul de argint aurit din150 şi epitrahilele ctitoreşti, din care unul poartăînsemnarea „Cosma Şarpe Postelnicu 1470” şiprin multe alte odoare ori valori. Monahul Ga-vriil „a ridicat şcoala caligrafică – miniaturis-tică de la Neamţ pe o treaptă neegalată până înprezent şi a format caligrafi şi miniaturişti caNicodim de la Putna”. De la Gavriil Uricul s-apăstrat, pe lângă valoroasele manuscrise aflateîn Biblioteca Academiei Române, Mineiul (1448– 1449), descoperit recent în fondul MănăstiriiNoul Neamţ, aflat la Chişinău, în Arhivele Na-ţionale ale Moldovei, având la subsolul filelor 1– 10 însemnarea apartenenţei „chinoviului pă-

rintelui nostru stareţ PaişieVelicicovschi”.

„La Neamţu – scrieIoanichie Grădinaru – eraşcoala noastră naţională aBisericii ortodoxe de Răsă-rit” în care „profesori nuerau unul singur, sau doi,trei (…) ci aproape fiecarecălugăr, care-şi avea uce-nici în jurul său, îndeplineaşi funcţia de profesor. Uniiînvăţau pe ucenici cetirea(…) alţii cetirea şi muzicabisericească, alţii pictura,sculptura etc.” Se poate citaîn sprijinul acestei afirma-ţii şi scrisoarea cuviosuluiPahomie, trimisă ucenici-lor săi de la schitul Pocrov,

dependent tot de Neamţ. Despre ea aminteşteNicolae Iorga: „lui Macarie, călugăraşuluiPopa Nicodim, ucenicul răposatului Ghedeon,lui Sofronie şi Mihail, lui Mardarie şi Lazăr,ucenicii mei, diecilor de ţară sau streini careau venit pentru învăţătură la monastire”.

O tradiţie destul de puternică, păstrată înMoldova, susţine că în această mănăstire, ce vada celebra şcoală de grămătici, atestată în anii1440 – 1445, îşi va face ucenicia cărturăreascăşi viitorul domn al Moldovei, Ştefan cel Mare,elev al viitorului mitropolit Teoctist, cărturar derenume al timpului.

Pr. prof. Viorel Romus LAIU(continuare în pag. 6)

M

APOSTOLUL

Nihil sine Deo

Pag. 6


Este un remember de primăvară. Totodată, este o bună ocazie de a-ldescoperi iarăşi pe artistul plastic Petru Diaconu”, a declarat criticulde artă Emil Nicolae. „Citeam că orice tip de artă, fie ea artă plastică,artă literară, artă muzicală, e convenţională. La un moment dat e o îm-prejurare care determină actul artistic şi împrejurarea poate ţine şi deconvenţie. Ce putea fi mai potrivit, chiar dacă nu ne ajută realitatea ca-lendaristică, atmosferică, să marcăm primăvara printr-o expoziţie aunui artist care este mereu tânăr”.

Petru Diaconu s-a născut la 24 martie 1949, în comuna nemţeană Do-breni. A debutat la Iaşi, în 1979, într-o expoziţie colectivă.

„Despre femei” – premiera lunii martiela Teatrul Tineretului

Teatrul Tineretului anunţă premiera DESPRE FEMEI. ONE-MANSHOW cu Andrei Merchea Zapotoţki, regia Tudor Tăbăcaru. Reprezentaţiaa avut loc joi, 8 martie, de la ora 19.00, la Sala Studio „Corneliu-Dan Bor-

cia”.Textul spectacolului este o creaţie colectivă bazată pe nouă poeme deNicolae Esinencu, din volumul Cuvinte de chemat fetele.

DESPRE FEMEI. ONE-MAN SHOW este un omagiu adus femeii iubite,soţiei, libelulei, ochioasei, puştoaicei, Ioanei, aiuritei ăleia a lui Scârbă, celorpatru soţii ale lui Briciu – ba chiar şi soacra beneficiază de un mic medalion.Cu atât mai mult este dedicat femeilor care ar cam fugi de-acasă, pe o planetăîndepărtată.

DESPRE FEMEI, deşi clamează că este un one-man show, este operacolectivă a mai multor bărbaţi, inclusiv echipa tehnică fiind integral mascu-lină. În ciuda acestui fapt, niciun bărbat nu a fost rănit în cursul produceriiacestui spectacol – cel puţin nu până când acesta s-a desfăşurat, pentru primaoară, în faţa ochilor strălucitori ai unor femei. (T.T.)

Expoziţia temporară „Grigore Antipa 150”,la Muzeul de Ştiinţe Naturale Roman

Complexul Muzeal Judeţean Neamţ – Muzeul de Ştiinţe Naturale Roman,în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” prezintă

(urmare din pag. 5)

„

martie 2018

Tradiţie şi educaţie în vatra Mănăstirii Neamţ

n deceniile de mijloc ale secolului al XIX-lea şcoala nemţeană, înţeleasă şi ca formăinstituţionalizată de studiu în cele ale teo-logiei, de învăţare a cântărilor de cult îşiva împleti destinele cu învăţământul dinşcoala bisericească legiuită prin aşeză-mântul promulgat în anul 1843.

Anaforaua mitropolitului Meletie, sem-nată la 2 februarie 1847, propunea „să orân-duiască paradoşirea întregului curs în douădeosebite locuri şi anume: ştiinţele trepteluiteîn patru ani (…) să se paradosească pentrupreuţii de mir în Seminaria Socolei şi pentrutagma monahicească în Monastirea Neamţu-lui, iar ştiinţele trepteluite în trei ani (…) să separadosească numai în Monastirea Neamţul”.În Ms. nemţean nr. 171, pe filele 318 şi 320,Narcis Creţulescu – fost elev al şcolii – no-tează că în anul 1856 „arhimandritul DionisieRomano, când a fost stareţ în mănăstireaNeamţ, din ordinul lui Grigorie Ghica Vodă, auzidit un edificiu, pentru seminarul mare (...),cu studenţi dintre călugări, cu profesori călu-gări”. Numărul călugărilor studioşi era de 83,iar al dascălilor era de 3.

În secolul trecut, Seminarul Teologic de laMănăstirea Neamţ şi-a continuat nestingherit acti-vitatea alături de celelalte cinci seminarii din ţară:Bucureşti, Craiova, Cluj, Buzău şi Caransebeş.

Activitatea desfăşurată de cadrele acesteişcoli a fost apreciată cu ocazia participării ele-

vilor la diferitele simpozioane, sesiuni de comu-nicări ştiinţifice şi teologice, concursuri şi olim-piade naţionale şi internaţionale. De-a lungulanilor, Seminarul a fost, în ceea ce priveşte re-zultatele obţinute de elevi, constant între primeleşcoli din învăţământul teologic din România.

Foarte mulţi dintre absolvenţii seminaruluiau fructificat perioada de formare teologică şi s-au

angajat în misiunea Bise-ricii ca preoţi de parohii,protopopi, în cancelariieparhiale ca: inspectori bi-sericeşti, consilieri, vicari;unii sunt preoţi în dias-pora, exarhi, stareţi de mă-năstiri şi schituri etc., iaralţii s-au învrednicit deprimirea hirotoniei întreapta de arhiereu. Printrecei ajunşi arhierei sunt nunumai cei care au provenitdin cadrul sfintelor mănăs-tiri şi schituri, ci şi din ceicare au urmat Seminarulca elevi „mireni”.

Aici s-au pregătitfoarte multe personalităţiale neamului nostru româ-

nesc şi care au purtat şi poartă stindardul spiri-tualităţii şi culturii poporului nostru.

În pas cu înnoirile din domeniul tehnologii-lor informaţionale, Seminarul Teologic de laMănăstirea Neamţ, începând cu anul 2001, şi-aîndreptat atenţia către conectarea la reţeaua in-ternet, această agoră modernă care leagă virtualo multitudine de puncte de pe glob. Pagina

www.semmnt.ro este vizitată astăzi de „naviga-tori” de pretutindeni. Cuprinde bogate informaţiiistorice şi de actualitate, aspecte din activitateainstructiv-educativă, numeroase legături şi link-uri cu majoritatea bisericilor din lume, instituţiiculturale, guvernamentale, reviste, ziare etc.

Trebuie remarcat faptul că munca pedago-gică presupune o foarte bună pregătire de spe-cialitate din partea profesorilor şi un angajamentcu multă dăruire. Pe lângă ora propriu-zisă decurs, profesorii sunt preocupaţi de editarea re-vistei şcolii, de publicarea de articole de specia-litate în reviste eparhiale şi centrale, înregistrăride casete audio-video şi compact-discuri ce con-ţin cântări interpretate de corul şcolii.

Academia Sf. Ioan de la Neamţ

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Da-niel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în anul1993 se aprobă înfiinţarea Academiei „Sf. IoanIacob – Hozevitul de la Neamţ” Centru de spiri-tualitate şi cultură ortodoxă, iar prin decizia Mi-tropoliei Iaşi, nr. 1/1994, se aprobă Statutul deorganizare şi funcţionare al acestei Academii.Aceasta urma să contribuie la realizarea activi-tăţilor cultural-misionare şi spiritual-sociale aleMitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

La ceremonia de inaugurare a acestei pres-tigioase instituţii de spiritualitate şi cultură creş-tină a participat Înaltpreasfinţitul Daniel,Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Se materia-liza astfel iniţiativa Înalt Prea Sfinţiei Sale de asprijini tinerii din România în formarea lor spi-rituală şi angajarea lor în dialog spiritual şi cul-tural cu tineri de pe alte meridiane ale globului.

Î

(urmare din pag. 5)

Nihil sine Deo

APOSTOLUL Pag. 7


n perioada 8 martie – 15 iunie 2018, expo-ziţia temporară „Grigore Antipa 150”.

Grigore Antipa (1867-1944) a fost pri-mul oceanolog, ecolog şi hidrobiolog român,autorul conceptelor de biosociologie şi bioe-conomie, ctitor de instituţii culturale şi de cer-cetare, dar şi diplomat apreciat al epocii sale.Este considerat inventatorul muzeologiei mo-

derne şi al dioramelor biologice, care au reprezentato noua etapă în evoluţia şi organizarea muzeelor deistorie naturală.

Cea mai îndrăgită realizare a sa este MuzeulNaţional de Istorie Naturală din Bucureşti, una dintrecele mai vizitate instituţii de cultură din România.

Expoziţia prezintă piese cu valoare ştiinţifică, istorică şi documentară,colectate şi studiate personal de către savant, piese care fac parte din patri-moniul muzeului bucureştean.

Vernisajul expoziţiei temporare „Grigore Antipa 150” a avut loc la sediulMuzeului de Ştiinţe Naturale Roman, în data de 8 martie 2018, începând cuora 10. (Complexul Muzeal Judeţean Neamţ)

Concursul Naţional de arte plastice„Nicolae Milord”, ediţia a II‐a

Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ, prin ŞcoalaPopulară de Arte Piatra-Neamţ, organizează, în perioada 26 martie-14 aprilie2018, a doua ediţie a Concursului Naţional de arte plastice „Nicolae Mi-lord”.

Proiectul, care îşi propune promovarea şi afirmarea creaţiilor elevilorşcolilor de arte din ţară, precum şi o mai bună cunoaştere a creaţiei pictoruluipietrean Nicolae Milord, se va desfăşura pe două secţiuni – grafică şi pic-tură.

Ediţia a doua a Concursului Naţional de arte plastice „Nicolae Milord”se va încheia cu vernisarea expoziţiei care va conţine lucrările aflate în com-petiţie, eveniment care va avea loc pe 27 martie, locul urmând a fi anunţat întimp util.

Marele Premiu al primei ediţii a fost atribuit, pentru o lucrare de grafică,SAREI VOAIDEŞ – Şcoala Populară de Arte Târgu Mureş. (Centrul pentruCultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ)

î

martie 2018

Tradiţie şi educaţie în vatra Mănăstirii Neamţot cu această ocazie s-a fixat o placă demarmură pe latura de răsărit a clădirii se-minarului şi care are următorul cuprins:Mitropolia Moldovei şi Bucovinei – IaşiMănăstirea NeamţAcademia Ortodoxă „Sf. Ioan de laNeamţ”

Centru de spiritualitate şi cultură creştină1993

Obiectivele Academiei sunt următoarele:- cunoaşterea spiritualităţii ortodoxe în dia-

log ecumenic şi internaţional;- promovarea dialogului dintre teologie şi

cultură;- promovarea activităţii pastoral-filantropice

a Bisericii Ortodoxe în societatea românească;- multiple activităţi pastoral-educative cu ti-

neretul din ţară şi străinătate.Mijloacele folosite în realizarea obiective-

lor:- organizarea de seminarii, colocvii, confe-

rinţe naţionale şi internaţionale pe teme de ac-tualitate;

- facilitarea realizării programelor de pregă-tire şi educare ale tinerilor creştini;

- organizarea de acţiuni sportive şi turistico-religioase cu tineretul şi alte categorii sociale.

Roadele funcţionării acestei Academii orto-doxe s-au arătat prin acţiuni şi activităţi care jus-tifică generoasele obiective.

Biserica „Sf. Ioan Iacob – Hozevitulde la Neamţ”

Inaugurarea Academiei în anul 1993 şi ac-tivitatea deosebită a acesteia atrag după sineideea construirii unei biserici – paraclis cu hra-mul Sf. Ioan Iacob – Hozevitul de la Neamţ.

Locul pentru noua biserică s-a sfinţit în datade 5 august 1994, de ziua sfântului, de către

Înalt preasfinţitul Dr. Daniel,Mitropolitul Moldovei şiBucovinei. Cu acest prilejÎnaltpreasfinţia Sa a semnatîn cartea de onoare a Semi-narului: „BinecuvânteazăDoamne, pe toţi cei care vorcontribui la zidirea Sf. Mă-năstiri „Sf. Ioan de laNeamţ” de lângă SeminarulTeologic Neamţ, pentru caaceastă biserică să fie labo-rator de înviere pentru su-flete şi oglindă a frumuseţiievlaviei izvorâtă din cre-dinţa dreaptă. Binecuvân-tează, Doamne, pe toţi ceicare iubesc frumuseţea caseiTale, Sfânta Biserică! Bine-cuvântează Doamne, pe toţi

cei care caută sfinţenia vieţii şi o arată în faptelebune, izvorâtă din har şi credinţă.

Binecuvântează, Doamne, pe toţi româniicare urmează pilda voievozilor ctitori de altaresfinte şi porţi ale cerului deschise pe pământulpatriei pentru a coborî harul în inimi şi a înălţaneamul românesc în veşnicia slavei Tale”.

Înaltpreasfinţia Sa adorit, însă, ca această bi-serică să fie mai multdecât un simplu paraclis,şi anume, un aşezământcare să reprezinte un locpregătit de poporulromân („o casă nouă”,cum a fost numită deÎnalt Prea Sfinţitul Da-niel) pentru primireamoaştelor Sf. Ioan Iacob.De zidirea bisericii, arânduit I. P. S. să seocupe Pr. Prof. IoanMihoc, directorul Semi-

narului, şi P. C. Pr. Prof. Vasile Ignătescu, îm-preună cu întreg colectivul de profesori ai şcolii.

Lucrările de o amploare deosebită s-au con-cretizat după îndelungi eforturi financiare şi ma-teriale într-o frumoasă (catedrală) biserică, acărei sfânt altar a fost sfinţit cu o solemnitatedeo sebită în ziua de 12 octombrie 1997.

Lucrările de înfrumuseţare la noua bisericănu s-au întrerupt continuându-se cu executareapicturii de către maestrul Vasile Buzuloi.

În anul 2002, la hramul M-rii Sf. Ioan – 5august – Preasfinţitul Ioan, Episcopul Harghiteişi Covasnei dăruieşte Seminarului MănăstiriiNeamţ, pentru biserica Sf. Ioan Iacob, Ceaslovulsfântului, carte tipărită la Mănăstirea Neamţ decare nu s-a despărţit sfântul niciodată şi pe carese pot descifra până astăzi urmele degetelor şiale lacrimilor Sf. Ioan.

La data de 5 august 2015 a avut loc sfinţireapicturii exterioare.

Ca nişte odoare de mare preţ şi cu multăemoţie şi evlavie au fost primite toate acestedaruri de către profesorii şi elevii şcolii şi decătre binecredincioşii pelerini, care vin cumiile la zilele de sărbătoare închinate sfântu-lui. În acest loc, tinerii seminarişti ţin nestinsăflacăra rugăciunii atât de dragă sfântului, ci-tând neîncetat Psaltirea.

În anul 2005 s-a finalizat, nu departe de al-tarul bisericii Sf. Ioan, şi casa – paraclis „Ieru-salim – Hozeva”, ca un centru de pelerinaj şipentru primirea de oaspeţi din ţară şi străinătate.

Casa, în formă de cruce, cuprinde spaţii deconferinţe, de cazare şi masă şi un paraclis.

T

Seminarul Teologic Ortodox Veniamin Costachi

Lecţia de istorie

APOSTOLULPag. 8martie 2018

Judeţul Neamţ în Memoriile Reginei Marial La Piatra‐Neamţ,

în vremea războiului

unt 20 de ani dela războiul cel mare. Câţioare îşi vor fi mai amintind de vieaţa dânvremea aceea de tragică existenţă!

Şi câţi nu vor mai fi azi, din aceia careau trăit atunci, în aceste locuri vecine cugraniţa şi cu moartea şi înfiorate de sum-brele bubuituri ale tunurilor!

În 20 de ani, oraşul nostru s'a schimbatde nerecunoscut. S'au prefăcut străzi – unora li s'a

schimbat şinumele, – sꞌaudărămat casevechi – cu în-făţişare do-moală dep a t r i a r h a l econacuri boie-reşti şi s'auclădit altele-unele după unchip străin desufletul româ-

nesc al regiunii; dar mai ales au dispărut din acestoraş orice urme care să amintească generaţiilorviitoare despre vieaţa tragică din vremea războiu-lui, când micul nostru oraş concentra în spitalelelui toată marea durere şi tot eroismul înfrânt depefront. Numai cimitirul eroilor depe Valea Viei amal rămas, cu crucile lui de aceeaşi mărime, aşe-zate în rând ca nişte soldaţi, la capete de soldaţieroi.

Dar dacă vremurile bune, ca şi cele rele – derestrişte – se uită repede, ceea ce nu-i totdeaunaun bine, vieaţa aşa cum a fost în oraşul Piatra şijudeţul Neamţ – vieaţa ţărănească şi cea vite-jească-a rămas să vorbească posterităţii, datoritătalentului literar neîntrecut al Reginei Maria – carea fost vreme de patru luni, în 1918, marea binefă-cătoare a populaţiei nevoiaşe şi alinatoarea sufe-rinţilor depe întreaga Vale a Bistriţei, până lagraniţă.

Iată amintirile din acea vreme, însemnate deAugusta, scriitoare, în volumul III al minunateicărţi care este „Povestea Vieţii Mele”.

Pagina. 305-6: Am petrecut în tren o noaptedestul de liniştită, apoi o dimineaţă obositoare la

Piatra, printre bolnavi şi răniţi. Piatra e un orăşelfoarte frumos la malul Bistriţei. Ne-au întâmpinatAverescu şi prefectul, un vechi prieten al lui Auntyde la Curtea de Argeş; e un domn bătrân, cu pur-tări prea familiare, cam supărătoare, însă bine-voitor şi după câte se spun, este un foarte bunprefect, ceea ce la urma urmelor e singurul lucruimportant. Întâi am fost la spitalul Crucii Roşii şiapoi la un sanatoriu pentru ofiţerii şi doctoriifrancezi; e o căsuţă plăcută care le e foarte dragăşi în care vin să se odihnească cu mare plăcere.Ei doriseră mult să le fac o vizită şi m'au întâm-pinat cu bucurie măgulitoare pentru mine. Deacolo m'am dus la d-na Albu, care odinioară, întinereţea mea, mă găzduise pe când făceam cusoţul meu o excursie pe Valea Bistriţei. Acum evăduvă şi e foarte bolnavă, pare îngrozitor deschimbată. Am vorbit împreună de vremea de de-mult, ceea ce ne-a întristat pe amândouă, dar i-apărut bine că m'am dus s'o văd; vizita mea a miş-cat-o mult, căci duce o vieaţă foarte singuraticăşi e cu desăvârşire infirmă.

Plecând dela ea am trecut râul şi ne-am dusla marele spital de convalescenţi, pe care îl con-duce prietena mea Lise Soutzo şi care e mândrialui Averescu. E o organizaţie minunată şi are pânăacuma loc pentru o mie de bolnavi, dar Averescuar vrea s'o mai mărească şi să poată găzdui patrumii. Lise împreună cu un neobosit doctor român,conduc acest spital cum nu se poate mai bine;Lise este foarte pricepută şi cu toate că e singurafemeie acolo, isbuteşte să nu stingherească pe ni-meni. E silită să lucreze foarte mult şi a trebuit sălocuiască până acum într'o baracă mică de scân-duri necioplite la capătul unuia din pavilioanelede lemn. Acum două săptămâni s'a clădit pentruea, chiar deasupra spitalului, o căsuţă destul defrumoasă, de unde se vede întreg ţinutul; de acoloare o privelişte minunată şi am avut plăcerea sămă joc cu băieţelul Lisei care locueşte cu ea. Sin-gura critică ce-i pot aduce e că spitalul, aşa cumse vede acum, n'are în jurul lui nici un copac. Po-ziţia spitalului meu de la Coţofăneşti e mult maifrumoasă, cu crângurile de plopi ce-l înconjoară;aici însă dealurile, sunt mai înalte. Mi-am făcutobişnuitul colind printre bolnavi, împărţindu-ledaruri. Azi, chiar de dimineaţă, a început călduraistovitoare, care creşte mereu din ceas în ceas.Llse e o tovarăşe cât se poate de bună şi mꞌa în-grijit minunat. N'aveam cu mine decât pe Lisa-betha. Dejunul ne-a fost servit pe coasta dealului

de unde se vede tot spitalul şi l-am luat împreunăcu ofiţerii convalescenţi. După aceea am vizitatpartea cealaltă unde se vor clădi noile bărăci.Ne-am întors apoi la Piatra să vizităm marele spi-tal rusesc; doctorul ştia franţuzeşte şi toată lumea(până şi soldaţii) se arătau mulţumiţi şi veseli dea mă vedea. Averescu ştia perfect ruseşte şi trebuesă recunosc că-şi face datoria cu neîntrecută dem-nitate şi ordine.

După aceea am plecat pe o căldură copleşi-toare spre Bacău.

La sfârşitul acestor rânduri regale, credem ne-cesar să dăm unele informaţii lămuritoare pentrua identifica şi localiza cuprinsul lor.

Aunty (în englezeşte-mătuşă) este ReginaElisabeta; iar prefectul arătat (după identificaread-lui Al. Tătaru-secretar g-l al Prefecturii) refu-giatul Neculai Brânzeu din Piteşti.

Spitalul Crucii Roşii, vizitat de suverană eraaşezat în localul liceului de băieţi „Petru-Rareş”şi purta nr. 229; iar casa ofiţerilor francezi este fru-moasa vilă d-lui G. D. Lalu, care şi azi stârneşteadmiraţia vizitatorilor acestui oraş. Şeful misiuniifranceze era doctorul Gauthier.

Doamna Albu – ne spune venerabilul bătrânD. Hogea, care era primar al oraşului în aceavreme – este regretata cucoana Eleonora, distinsaşi vrednica soţie a lui Nicu Albu, fost deputat, se-nator de Neamţ, primar şi prefect al oraşului; totel este şi ziditorul renumitului parc al oraşului,

despre care se spune că este azi printre cele dintâidin ţară ca frumuseţe. În 1901, Principii moşteni-tori au făcut o excursie pe Valea Bistriţei mergândla Broşteni, iar de acolo călare, peste Barnar, laDorna şi înapoi cu plutele până la Piatra. Cuaceastă ocazie, înalţii oaspeţi şi viitorii suveraniai României au fost găzduiţi de soţii Albu, în Pia-tra. Afecţiunea Principesei Maria pentru d-na Albua fost aşa de mare, încât i-a luat sora, pe AdeleCantemir, ca Doamnă de onoare la curte, post încare se află şi azi.

Spitalul de convalescenţi de Peste Vale estecunoscutul „Sanatoriu în Carpaţi” înfiinţat de ge-neralul Averescu şi aşezat sub Bâtca Doamnei,alături de conacul D-nei Costinescu.

Dejunul a fost servit pe coasta dealului BâtcaDoamnei, lângă căsuţa D-nei Soutzo. Căldura eramare, căci această vizită regală a avut loc la 12/25August 1917 – zi în care oraşul a fost atacat demai multe avioane duşmane.

Spitalul rusesc, vizitat de suverană, era situatîn localul şcolii profesionale de fete. (Va urma)

Constantin TURCU

(N.R. – Text preluat din Revista Apostolul,Anul IV, Nr. 7-9, iulie-septembrie 1938. La trans-criere, am păstrat ortografia originală şi cuvintelevechi, pentru parfumul lor autentic. Am renunţatînsă, mai peste tot, la vocala „u” final, deranjantăpentru urechea cititorului contemporan)

S

In memoriam: prof. Constantin Turcuonstantin Turcu, distins om de cultură, admirator al arhivelor şi documentelor, ziarist şi pu-blicist s-a născut la 26 februarie 1903, la Izvorul Alb, comuna Buhalniţa, în familia unui micfuncţionar. A urmat şcoala primară în satul natal şi la Grinţieş, continuându-şi apoi studiilela gimnaziul din Hangu şi la Liceul de băieţi „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ, unde a obţinutbacalaureatul, în 1925. În toţi cei patru ani de liceu a obţinut Premiul I pe ţară la Concursulde literatură. În anul următor s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii dinBucureşti, absolvind-o în anul 1929. Între anii 1930 şi 1942, a funcţionat ca secretar şi pro-fesor suplinitor de limba română la Liceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. A editat Anuarul

Liceului, a condus timp de şase ani ziarul cultural „Avântul”, a întemeiat şi condus revista „Nă-zuinţi”) şi a desfăşurat o intensă şi notabilă activitate publicistică în prima serie a revistei Apostolul(1934-1943).

Pasionat de istorie, fascinat de documente, a plecat la Iaşi, unde în 1942, a fost încadrat la Ar-hivele Statului, ca arhivist principal – subdirector. Aici şi-a relevat vocaţia de istoric şi cercetătorştiinţific, în cei peste 20 de ani de muncă (1942-1963) la Institutul de Istorie şi Arheologie A.D.Xenopol, îmbogăţind zestrea Arhivelor ieşene cu noi documente achiziţionate, cât şi cu lucrări des-tinate fondului documentar.

Scrierile sale se referă la domenii foarte variate: istorie, istorie literară, lingvistică, istorie cul-turală, istoria şcolii, istorie economică, istoria bisericii, arhivistică, genealogie etc., constituind ocontribuţie semnificativă la realizarea unor volume de documente şi îmbogăţind istoriografia ro-mânească. După 77 de ani de viaţă şi 50 de activitate ştiinţifică, s-a stins din viaţă, la 29 noiembrie1980, la Iaşi, unde a fost înhumat la cimitirul Eternitatea. (Red.)

C

Nihil sine Deo

APOSTOLUL Pag. 9martie 2018

O nouă ediţie a Metodicii predării religieiveste bună pentru profesorii de religie (şinu numai) o constituie Metodica predăriireligiei, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită,apărută la Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, în anul 2017. La 17 ani de la apari-ţia primei ediţii (2010), lucrareaconstituie rezultatul actualizării a tot ceea

ce înseamnă predarea religiei în contextul ac-tual, acoperind aproximativ tot ce presupune unexcurs metodic al acestei discipline de învăţă-mânt.

Prefaţată de IPS Irineu, Arhiepiscop alAlba Iuliei şi de prof. univ. dr. ConstantinCucoş, lucrarea cuprinde şapte capitole (Religiaca disciplină de învăţământ, Principiile educa-ţiei religioase, Curriculumul pentru disciplinareligie, Metodologia didactică utilizată în stu-diul religiei, Mijloace de învăţământ utilizateîn studiul religiei, Evaluarea şcolară la religie,Forme de organizare a educaţiei religioase),urmate de Anexe (Planificări anuale, semes-triale, proiecte didactice pentru diferite tipuride lecţii şi activităţi interdisciplinare) şi o bo-gată bibliografie de specialitate.

Autorii cărţii, Monica Opriş, Dorin Oprişşi Sebastian Şebu, reprezintă nume de referinţăîn literatura de specialitate, probitatea lor ştiin-ţifică, metodică şi practică fiind consimţită încomunitatea cercetătorilor, teologilor şi a pro-fesorilor de specialitate.

Cele 336 de pagini impresionează prinmodul de racordare a conţinuturilor la tot ceeste semnificativ în istoria pedagogiei euro-pene, dar şi la poziţionările româneşti interbe-lice din perimetrul teoriei şi practiciipedagogice în domeniul educaţiei morale şi re-

ligioase. Demersurile de analiză şi interpretareale autorilor sunt întemeiate prin apelul la au-toritatea verificată a unor pedagogi clasici, darşi prin valori-zarea tradiţieide predare, încare au inte-grat propriaexperienţă pediferite nive-luri de învă-ţ ă m â n t :gimnazial, li-ceal şi uni-v e r s i t a r .Faptul că au-torii nu suntdoar teologici şi profesoripracticanţi,raportarea lachestiunile metodice poate fi considerată unaprivilegiată.

Componentele edificiului didactic sunt ex-puse în mod echilibrat, într-o compoziţie uni-tară în care fiecare element (statutul disciplinei,principiile, obiectivele, conţinuturile specifice,organizarea, strategiile de predare, modalităţilede asigurare a feedback-ului etc.) îşi justifică pedeplin rolul şi importanţa. Aspecte precum: Re-ligia şi educaţia religioasă, Factorii educaţieireligioase, Educaţia religioasă în sistemul deînvăţământ românesc, Perspective teologice şipedagogice în Metodica predării religiei, Prin-cipii didactice specifice educaţiei religioase,Documente curriculare utilizate în studiul reli-

giei, Finalităţi educaţionale ale studierii reli-giei, Conţinutul învăţării la religie, Aspectespecifice ale educaţiei religioase în cadrul me-todologiei didactice, Metode de comunicare şiasimilare a cunoştinţelor, Metode de cunoaşterea realităţii religioase, Metode fundamentate peacţiune, Metode moderne de predare-învăţare,Mijloace de învăţământ (pe suport scris, de tipilustrativ şi demonstrativ, cu conţinut istoric,Calculatorul şi alte mijloace tehnice), Impor-tanţa şi procesualitatea evaluării şcolare,Funcţiile evaluării şi particularităţile acestorala religie, Obiectul evaluării la religie, Metodede evaluare la religie, Strategii de evaluare,Notarea şi specificul acesteia la religie, Elabo-rarea testelor pedagogice de cunoştinţe, Formede organizare a activităţilor etc., constituie nu-meroasele subcapitole ale lucrării, în cuprinsulcărora veţi afla răspunsuri la multe întrebări pri-vind educaţia religioasă, din şcoală, astăzi.

Nu putem neglija faptul că reuşita educaţieireligioase depinde de modul în care aceasta estepusă în valoare de către profesori, de predispo-ziţia religioasă a copilului, de ajutorul pe careacesta îl primeşte din partea familiei, a Bisericii,a şcolii, a mediului social în care trăieşte etc. Ast-fel, acest tratat de specialitate oferă pârghii pen-tru realizarea liantului între toţi aceşti factori.

Recomand lucrarea tuturor cadrelor didac-tice care predau religia şi disciplinele teologice,studenţilor, teologilor şi nu în ultimul rând, ori-cărei persoane interesate de rolul educaţiei re-ligioase, această activitate nobilă şi complexăcare, prin mesajul ei revelat, poate schimba faţasocietăţii.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

O

Etica şi filosofia cognitivăucrarea Filosofie cognitivă şi etică fenome-nologică, semnată de Nela Mircică, apărutăla Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca, 2017, a fost elaborată cu sco-pul de a realiza o perspectivă epistemicăasupra substanţialismului ca parte inte-grantă a fenomenologiei universale, consti-tuită în şi prin ceea ce se poate numi

filosofia cognitivă.Structurată în trei capitole (Logica filosofică,

Gnoseologie substanţialistă şi etică fenomenolo-gică, Deschidere spre o etică fenomenologică),cartea oferă cititorului o perspectivă flexibilă înceea ce priveşte abordarea lumii şi a omului. As-pecte precum: Atribute fenomenologice ale spa-ţiului kantian, Prolegomene la „Cercetărilogice” ale filosofului Edmund Husserl, Strin-genţa logicii pure, Sarcinile logicii pure, Logicapură şi ştiinţa în genere, Paralelisme cu sarcinispecifice matematicianului şi filosofului, Specifi-cul interpretării husserliene asupra semnificaţiei,Atemporalitatea adevărului, Coexistenţa contra-riilor în logici neeuropene, Sensul cunoaşterii şiexplicitarea, Eul şi unitatea, Filosofie cognitivăşi etică fenomenologică, Cunoştinţe logice, Pro-blema cunoaşterii, „Criza ştiinţelor europene”etc., constituie perspective originale asupra tema-ticii abordate, printr-o metodologie ce ţine contde dinamica societăţii actuale.

În cele 163 de pagini, autoarea propune oatentă analiză a consecinţelor acţiunilor omuluiasupra naturii, asupra funcţiilor sociale şi asupramodificărilor din scara valorilor morale. Doarliantul dintre cunoaştere şi morală poate oferi jus-

tificări logice acţiunilor umane individuale şi co-lective. Astfel, o reconsiderare a valorilor umanereprezintă o necesitate stringentă astăzi, în con-textul în care omul însuşi este, şi trebuie să fie,valoarea supremă.

În câteva zeci de pagini ne sunt explicate no-ţiunile de „spaţiu” şi „timp” pornind de la filoso-fia kantiană şi oferindu-ne o interpretare aacestora în zilele noastre.

După cum autoarea însăşi observă, EdmundHusserl nu este primul filosof care a pus pro-blema raportului dintre fiinţă şi fenomen, fiindprecedat în această privinţă de Kant şi Hegel.Continuându-l pe Immanuel Kant, Husserl a su-bliniat şi a accentuat ideea că filosofia este înesenţă cunoaştere bazată pe judecăţi universal va-labile şi necesare, rezultate printr-un examen cri-tic al capacităţii cognitive umane, examen carenu produce soluţii definitive, ci doar trasează po-sibile căi de acces spre adevăr. Părând a fi inspiratdin teoria lui Platon, Immanuel Kant identificădouă moduri distincte de intuire a obiectului: unmod sensibil şi un mod intelectual (inteligibil).Modul intelectual de intuire a obiectului cunoaş-terii aparţine fiinţei prime numindu-se şi modul„originar” de intuire, în timp ce modul sensibil deintuire a obiectului cunoaşterii aparţine fiinţeiumane. De aici rezultă că există două moduri deconştiinţă într-un act cognitiv de transcendenţăsui-generis, ce înfăţişează o dublă atitudine (na-turală şi fenomenologică) în care trăirea psiholo-gică transcendentă este relativă şi contingentă, pecând cea transcendentală e necesară şi absolută.

Un interes cognitiv aparte este reactivat de

distincţia dintre adevărul material şi adevărul for-mal, distincţie asupra căreia au insistat EdmundHusserl şi Camil Petrescu, despre care autoareane vorbeşte în studiul de faţă. Nu orice adevăr pu-rifică esenţa, ci numai un anumit adevăr, numaiadevărul de un anumit gen: adevărul esenţei pure.Ajungem, în felul acesta, să facem o distincţie ri-guroasă între adevărurile despre fapte şi adevăru-rile despre esenţele pure. De aici nu mai estedecât un pas spre Adevărul Absolut.

Diferenţierea şi specializarea disciplinelorştiinţifice constituie o realitate durabilă, dar şi oreintegrare continuă a acestora concomitent cuspecializările, aşa încât subscriem la concluzia căvom avea o singură ştiinţă: ştiinţa istoriei, alăturide filosofia ştiinţifică. Ştiinţa istoriei (ca ştiinţăunică a viitorului) şi filosofia ştiinţifică (în cali-tatea ei de unică filosofie veritabilă şi socialmenteutilă pentru comunitatea umană a viitorului) voratrage toate resursele capabile să le susţină înconstituirea şi dezvoltarea lor progresivă.

Viitorul umanităţii depinde, esenţialmente,de anvergura deschiderii morale a omului totalcătre omul privit în contextul existenţei sale con-crete, reale şi vii, aşa cum ne propun cunoaştereaşi etica într-un echilibru dintre teoretic şi practic,dintre esenţă şi fenomen.

Deşi, la prima lectură, cartea pare să abor-deze strict filosofic temele propuse, cu siguranţăcă în cuprinsul acesteia veţi afla răspunsuri la nu-meroase întrebări ale existenţei şi cunoaşteriiumane.

Prof. dr. Mihai FLOROAIA

L

Şcoala românească, la zi

APOSTOLULPag. 10martie 2018

Elevii români, strânşi în menghina „teoriilor de gen”ncep să se facă simţite şi în rândul elevilorromâni consecinţele „Convenţiei de la Istan-bul”, document ratificat de România încădin anul 2016, potrivit căruia genul nu esteun dat biologic, ci un rol asumat. Cu alte cu-vinte, fiecare individ are dreptul să hotărascădacă este femeie, bărbat sau altceva, indife-rent de sexul biologic, având totodată posi-

bilitatea să opteze pentru unul din cele peste 114genuri identificate până în prezent…

Astfel, la sfârşitul lunii februarie, o acţiune in-titulată „Women Talk Conference”, finanţată deDepartamentul de Stat al SUA, care ar fi urmat săse desfăşoare la sala Ateneului Popular din Foc-şani, a fost anulată de Baroul Vrancea, Ateneul Po-pular, Inspectoratul Şcolar, Asociaţia Părinţi pentruOra de Religie şi Coaliţia pentru Familie. Motivulanulării a fost acela că între temele dezbateriiurmau să se afle şi cele privind drepturile comuni-tăţii LGBT, părinţii nefiind informaţi în legăturăcu participarea copiilor lor la acest eveniment.

Dacă, iniţial, activitatea a fost anunţată fărănicio menţionare că ar fi necesar acordul părinţilor,după ce Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie(APOR) din Vrancea, organizaţie cu 26.000 demembri, a solicitat explicaţii Inspectoratului Şco-lar, acesta a recunoscut că nu şi-a dat avizul pentruacest gen de activităţi, conform „Ziarului de Vran-cea”: „Formularul iniţial de înscriere nu prevedeadacă există sau nu avizul Inspectoratului ŞcolarJudeţean Vrancea pentru această activitate edu-caţională şi nici acord al părinţilor în cazul parti-cipării elevilor minori. Am realizat că nu putemgăzdui o activitate educaţională pentru minoripentru care nu există avizul Inspectoratului ŞcolarJudeţean”, se arată în mesajul Ateneului Populardin Focşani. (Ziarul de Vrancea – Ateneul a avuto poziţie corectă şi nu a discriminat – 28 februarie2018)

Acţiunea s-a desfăşurat, în cele din urmă, într-un cadru restrâns, stârnind reacţii vehemente la ni-velul societăţii civile. Astfel, nouă profesoriuniversitari au publicat o scrisoare deschisă în carearată că „elevii au asistat la scene de film homo şila pledoaria unui transgender (…) În felul acesta,organizatorii au încălcat Art. 29 Alin. 6 din Con-stituţia României care prevede că părinţii au drep-tul constituţional să îşi educe copiii şi trebuia să lise ceară consimţământul. De asemenea, au mai în-călcat şi art. 487 din Codul civil, care spune că pă-rinţii au datoria să se îngrijească de dezvoltareapsihică a copiilor potrivit propriilor lor convin-geri. Fiind prinşi cu «cioara vopsită», au pus co-

piii să iscălească pe loc un formular de acord alpărinţilor. Probabil că, potrivit teoriei gender, co-pilul poate fi propriul lui părinte şi de ce nu? – şiinvers.” (activenews.ro)

l Atunci când nefirescul devine firesc

Potrivit Coaliţiei pentru Familie, evenimentulface parte dintr-o campanie de educare a minorilorcu privire la homosexualitate, campanie lansată pedata de 19 ianuarie la Bucureşti, la Cinematograful„Elvira Popescu”, unde aproape 150 de elevi şiprofesori au vizionat filmul „120 de bătăi peminut”, film „cu scene de sex între doi bărbaţi,dintre care unul este bolnav de SIDA, şi cu prezen-tarea actului sexual homosexual cu potenţial de in-fectare cu SIDA drept o dovadă de iubire între ceidoi” (activenews.ro), vizionarea fiind urmată de odezbatere pe tema homosexualităţii, a virusuluiHIV şi a educaţiei sexuale. Reprezentanţi ai Alian-ţei Părinţilor din România, prezenţi în sală, au con-firmat faptul că la dezbatere nu a fost prezentniciun delegat al vreunei asociaţii de părinţi, ne-existând niciun avertisment referitor la scenele cuconţinut sexual care urmau să fie prezentate în filmla începerea proiecţiei.

„Condamnăm în termenii cei mai fermi cam-pania de «educaţie» pentru homosexualitate a mi-norilor din mediul liceal românesc începută la 19ianuarie, la Bucureşti şi continuată la Focşani, zi-lele trecute, cu o conferinţă care a încălcat fla-grant drepturile părinţilor şi ale copiilor”, aratăun comunicat al Coaliţiei pentru Familie şi Plat-formei civice pentru drepturi şi libertăţi. De ase-menea, Coaliţia pentru Familie şi Platforma civicăpentru drepturi şi libertăţi au mai precizat că vorsolicita sprijin internaţional, în Europa şi SUA,pentru a denunţa „campania de linşaj public lacare suntem supuşi, pentru a face publice în mediulinternaţional ameninţările, hărţuirea, inclusiv înmediul profesional, pentru a releva gravele încăl-cări ale legii în dauna exercitării drepturilor noas-tre constituţionale”.

l Convenţia de la Istanbul, respinsă de toateţările din jurul României

Convenţia de la Istanbul a fost respinsă deaproape toate ţările din jurul României (Ungaria,Bulgaria, Slovacia, Lituania, Letonia şi Croaţia),singura care a ratificat-o fiind Polonia, dar cu anu-mite rezerve. Potrivit Convenţiei, genul reprezină

„rolurile, comportamentele, activităţile construitesocial, pe care o societate dată le consideră adec-vate pentru femei şi bărbaţi”. (Art. 3, alin. c) Deasemenea, articolul 14, punctul 1 prevede că „păr-ţile vor face, acolo unde este cazul, demersurilenecesare pentru a include material didactic pe pro-bleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi,rolurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc,rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiileinterpersonale, violenţa de gen împotriva femeilorşi dreptul la integritate personală, adaptate capa-cităţii în evoluţie a elevilor, în curriculumul formalşi la toate nivelele de educaţie.” Aşadar, teoriilede gen se vor regăsi şi în viitoarea curriculă şco-lară, elevii învăţând că orice persoană are dreptulde a se considera bărbat sau femeie, indiferent desexul genetic şi biologic.

Însă în ciuda demersurilor internaţionale princare nefirescul devine firesc, mai sunt încă vociautorizate care se opun vehement răsturnărilor firiiomeneşti. Astfel, încă din anul 2016, ColegiulAmerican al medicilor pediatri a solicitat cadrelordidactice şi legislatorilor să refuze ideologia degen, deoarece „transsexualismul, este un abuzasupra copilului şi o boală mintală.” (www.ac-peds.org)

De asemenea, recent, Biserica Ortodoxă dinBulgaria a denunţat ideologia de gen din „Conven-ţia de la Istanbul”, cerând parlamentului să nu o ra-tifice: „Cerem Adunării Naţionale să nu ratificeConvenţia de la Istanbul, care introduce conceptecontrare credinţei noastre ortodoxe, tradiţiilornoastre naţionale şi sistemului nostru juridic. Che-măm poporul bulgar să-şi apere credinţa, pe carea păstrat-o în mijlocul tuturor încercărilor isto-rice! Datoria sacră şi părintească a SfântuluiSinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare este aceea dea reaminti poporului lui Dumnezeu cuvintele Sfin-tei Scripturi: «Vai de cei ce zic răului bine şi bine-lui rău!» (Isaia V, 20)”.

În faţa asaltului susţinut de ONG-urile străine,pe baza unor hotărâri asumate fără informarea şiconsimţământul poporului român, sperăm ca au-torităţile nemţene – părinţi, cadre didactice, inspec-tori şcolari, preoţi – să facă apel la toate pârghiilelegale, care prevăd (încă) dreptul părinţilor de aasigura educaţia copiilor lor, potrivit propriilorconvingeri. De asemenea, aşteptăm o reacţie şi dinpartea B.O.R., care are datoria sfântă de a apăraino cenţa copiilor şi spiritualitatea poporului român,într-o lume care pare să confunde din ce în ce maimult lumina cu întunericul…

Irina NASTASIU

Î

Mărturia convertirii unui fost deţinut: Părin-tele Paisie, sfântul şi dascălul meu” – carteapărută la Editura Egumeniţa – relatează ex-perienţa dramatică trăită de un om de afacericipriot, arestat sub învinuirea de trafic de per-soane, într-o ţară din fosta Uniune Sovietică.Închis pe nedrept, în urma unor calomnii,protagonistul – care nu doreşte să-şi divulge

identitatea – este ajutat într-un chip minunat deSfântul Paisie Aghioritul, la 11 ani de la adormireasa. În iadul închisorii, Părintele Paisie îl mângâie,îl întăreşte în credinţă, îl învaţă rugăciunea şi viaţaduhovnicească, devenindu-i un adevărat părinte şiîndrumător spiritual şi însoţindu-l până în momentul eliberării sale şi în-toarcerii în Cipru.

Folosindu-se de această experienţă, autorul se simte dator să împărtă-şească şi altora peripeţiile şi experienţele spirituale trăite pe drumul întoar-cerii lui la Hristos.

„Trecuseră două zile în noua mea «locuinţă», când, la un moment dat,

fiind adunat în mine şi rugându-mă, am auzit un glas înlăuntrul meu: «Mi-halis, eu sunt, nu te speria! Am să rămân cu tine, să te învăţ să te rogi, săstudiezi, şi când va veni ceasul şi vei fi pregătit, vom merge împreună înInsula Sfinţilor, în Cipru. Te voi duce să te închini la Stavrovunion şi abiaatunci voi pleca; iar tu, să mergi la ieromonahul B. – mi-a spus numele pecare eu nici măcar nu-l ştiam, al unui ieromonah la care mă spovedisem cuun an jumătate înainte –, şi după aceea să te împărtăşeşti. Vocea era exactla fel cu cea a Părintelui Paisie, pe care-l văzusem şi îl auzisem cu două zileîn urmă. Îmi vorbea, mă învăţa, îmi spunea cum să mă rog, cum să studiezSfânta Scriptură, şi, dacă se întâmpla ca mintea mea să fugă în altă parte,Sfântul Stareţ îmi spunea: «Copilaşul meu, mai citeşte o dată paragraful di-nainte…», astfel încât, odată m-a întors să citesc o pagină întreagă! Aşacum v-am spus, eu eram departe de Dumnezeu. Nu ştiam rugăciuni, nu erambine dumirit nici cum să îmi fac semnul crucii. Mai întâi, m-am străduit săaflu cum să îmi aşez degetele; le examinam atent şi le puneam pe rând unullângă celălalt, gândindu-mă dacă ar trebui să stea aşa sau în alt fel când seface semnul crucii.” („Mărturia convertirii unui fost deţinut: Părintele Pai-sie, sfântul şi dascălul meu”, pp. 77-78)

Irina NASTASIU

Semnal editorial: Mărturia convertirii unui fost deţinut:Părintele Paisie, sfântul şi dascălul meu

„

Paşi spre Europa

APOSTOLUL Pag. 11martie 2018

Gala Galaction, îndrăgostit de Ţinutul Neamţuluiuna martie se leagă de împlinirea a 57 de ani de la moartea lui GalaGalaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu, n. 16 apri-lie 1879, Dideşti, Teleorman – d. 8 martie 1961, Bucureşti), scriitor,preot ortodox, profesor de teologie, traducător al Bibliei în limbaromână din ebraică şi greacă (împreună cu Vasile Radu şi NicodimMunteanu).

Îndrăgostit de Ţinutul Neamţului, Gala Galaction a adunat, înpagini de mare sensibilitate, impresii şi observaţii legate de oamenii

pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului, de natura înconjurătoare, de lo-curile pe unde au trecut „voievozi şi vlădici, coconi şi jupâniţei, soli străini(…) şi au dus cu ei renumele Moldovei şi al Mănăstirii Neamţ”.

Impresiile privind natura înconjurătoare sunt adunate în volumul«Clopotele din Mănăstirea Neamţu», unde Galaction a aşternut şi evocări,impresii, pagini memorialistice sau meditaţii, unele având ca pretext flo-rile: „Bujorii”, „Narcişii” sau „Crizantemele”.

Locurile pe unde a copilărit şi trăit Creangă sunt evocate în „Drumullui Creangă”, care i se pare autorului „o poveste familiară, auzită de 10ori de la bunica”: „Am trecut pe aici de atâtea ori şi în atât de multe dis-poziţii sufleteşti încât drumul meu de astăzi – exact drumul lui Creangă –mi se pare o poveste familiară, auzită de 10 ori de la bunica, ştiută în toateamănuntele şi totuşi nespus de dragă şi de binevenită inimii. Am ascultatpovestea aceasta şi vara şi iarna, şi pe soare şi pe vânt, şi pe ploi care răs-turnau pământul. Am ascultat-o cu sufletul plin de nerăbdare şi de cântec,cu sufletul egal şi visător, şi cu sufletul Eclesiastului. Am trecut pe aici înmiezul zilei ca şi în miezul nopţii, în amurgul plin de umbre violete ca şiîn dimineaţa plină de trandafiri şi de glas de ciocârlie. Am văzut codrii dim-prejurul Cetăţii Neamţului şi de pe Boiştea arămii şi goi ca astăzi, prăfuiţide colbul verde al lui april, cu totul închegaţi şi verzi ca în timpul verii şidesfoindu-se roşii-galbeni, în ceţurile toamnei.”

Irina NASTASIU

Colegiul Tehnic „Danubiana”–întâlnire de proiect la Akhisar, Turcia

n perioada 18-24 februarie, o echipă for-mată din profesorii Cristina Păun, GabrielaAioanei şi elevii Florentina Ionescu, Ema-nuela Bereşoaie, Andreea Ujeniuc, GabrielApalaghiei şi Cristi Ujeniuc au reprezentatColegiul Tehnic „Danubiana” la întâlnireade proiect organizată la liceul Macide –Ramiz Taşkinlar Fen Lisesi în oraşul Akhi-

sar, Turcia, în cadrul proiectului Erasmus+ KA2„The Last Chance – Preserving Biodiversity forFuture Generations”. La mobilitate au participatdelegaţii de elevi şi profesori din Polonia (coor-donatorul proiectului), Spania, Italia şi Turcia.

Finanţarea proiectului este asigurată prin pro-gramul Erasmus+, promovat de Agenţia Naţionalăpentru Programe Comunitare în Domeniul Edu-caţiei şi Formării Profesionale. Domeniile funda-mentale supuse cercetărilor şi dezbaterilor peparcursul derulării pro-iectului sunt: poluareamediului înconjurător,reciclarea, tehnologiinepoluante, energii al-ternative, habitatul,(extincţia unor specii şilanţul trofic), încălzireaglobală.

Activităţile desfă-şurate în cadrul întâlni-rii de proiect au fostvariate şi au contribuitla îndeplinirea obiecti-velor proiectului. A fostvizitată şcoala gazdă aîntâlnirii, unde elevii auprezentat instituţia,programul de activi-tate, precum şi alte proiecte în care şcoala este im-plicată. A avut loc o întâlnire cu autorităţile locale,reprezentate de către primarul oraşului Akhisar,care a subliniat importanţa derulării acestui pro-iect european pe tema biodiversităţii. A fost vizio-nat un film despre activităţile derulate în cadrulmobilităţii de proiect ce a avut loc la şcoala dinItalia în 2017. Participanţii au asistat la conferinţacu tema „surse alternative de energie şi importanţalor”, susţinută de către profesorul Hayati Mamurde la Universitatea „Celal Bayar”.

Au fost organizate excursii de studiu la Hidro-centrala Demirköprü şi la un parc eolian, al cărorscop a fost cunoaşterea aspectelor practice legatede folosirea potenţialului de energie al apei şi vân-tului. Elevii au susţinut prezentări despre modul de

exploatare a surselor alternative de energie în ţaradin care provin şi au organizat workshop-uri pentrupregătirea capitolului Surse alternative de energiedin cartea ce va reprezenta produsul final al proiec-tului.

S-a desfăşurat o lecţie CLIL (Content and-Language-lntegrated-Learning – învăţare inte-grată de conţinut şi limbă) cu tema Surseregenerabile de energie. CLIL este o abordareeducaţională care constă în învăţarea unei limbistrăine şi a conţinutului ştiinţific în acelaşi timp.La sfârşitul lecţiei elevii au dat un test de verifi-care şi consolidare a noilor cunoştinţe.

A fost organizată o excursie educaţională lasitul arheologic Efes, iar la finalul activităţilor s-auînmânat certificatele de participare, iar elevii turciau prezentat un program artistic cu momente demuzică şi dans specifice regiunii Manisa. La fel

ca şi în anterioarele întâlniri de proiect, materia-lele realizate, activităţile desfăşurate şi rezultatelelor vor fi postate pe blogul proiectului, administratde profesor Nadia Cârcu, coordonatorul echipeide proiect din România.

„Consider că prin participarea la această în-tâlnire de proiect Erasmus+ «The Last Chance –Preserving Biodiversity for Future Generations»elevii noştri au beneficiat, alături de întreagaechipă Erasmus, de o experienţă educaţională şiculturală, îmbunătăţindu-şi abilităţile de comuni-care şi cooperare în grup în scopul implicării ac-tive în comunitate”, a afirmat profesor GabrielaAioanei, membru în echipa de proiect.

Următoarea întâlnire de proiect va avea loc înPolonia, în aprilie 2018. (Red.)

Şcoala Gimnazială nr. 5Piatra‐Neamţ:

Proiect educativcu participareinternaţională

este 150 de profesori din ţară şi dinRepublica Moldova au participat pe22 februarie, la proiectul educativpentru elevi „Dimensiunea euro-peană a educaţiei prin abordări mo-derne ale formării profesionale” îndomeniul ecologie şi protecţia me-diului. Şcoala Gimnazială nr. 5 din

Piatra-Neamţ este organizatorul şi gazdaacestui proiect ajuns la ediţia a IV-a şi in-clus în calendarul judeţean al activităţiloreducative al Inspectoratului Şcolar Jude-ţean (ISJ) Neamţ. De implementarea pro-iectului se ocupă un grup de cadredidactice ale Şcolii Gimnaziale nr. 5, subîndrumarea prof. Carmen Munteanu, direc-tor, prof. dr. Cristina Letos, director ad-junct şi a profesorului Florin Nicolau.Proiectul îşi propune să contribuie la dez-voltarea cunoştinţelor şi abilităţilor elevi-lor, a competenţelor profesionale şi laîmbunătăţirea procesului educativ prin me-tode active, adecvate unei şcoli europene.

Au participat profesori din judeţeleBacău, Suceava, Galaţi, Hunedoara, Tul-cea, Arad, Neamţ şi cadre didactice dinChişinău. Aceştia au pregătit lucrări pentrusesiunea ştiinţifică pe tema „Managemen-tul educaţional: concepte teoretice şi de-mersuri practico-aplicative” şi pentrusesiunea didactică pe tema „Abordări mo-derne pentru un învăţământ eficient şi apli-cat”, o parte din lucrări fiind transmiseelectronic de profesorii care şi-au anunţatparticiparea.

Proiectul a avut şi o secţiune destinatăelevilor, chemaţi să contribuie prin lucrăriartistice şi de creaţie la tema „Invitaţie laresponsabilitate” în privinţa ocrotirii me-diului. Elevii din învăţământul primar aurealizat picturi şi cei din învăţământul gim-nazial au concurat la eseuri.

Picturile elevilor vor fi expuse peholul şcolii de la etajul I până la sfârşitulanului şcolar.

Red.

P

L

Î

Arte şi meserii

APOSTOLULPag. 12

Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie

Martie 20181/1788 – n. Gheorghe Asachi, la Herţa (d.12. 11. 1869, Iaşi), scriitor şi îndrumătorcultural. A urmat cursurile colegiului clasic(1796-1803) şi pe cele ale Facultăţii de Fi-lozofie, Litere şi Ştiinţe (1803-1804). A pusbazele învăţământului românesc. Legătu-rile sale cu ŢinutulNeamţ s-au concre-

tizat în versuri, în prozăsau în piese de teatru in-spirate de mitologia locu-rilor; prin înfiinţareaprimelor şcoli primare peteritoriul de astăzi al Jude-ţului (Roman, Piatra, şiMănăstirea Neamţ), întimp ce a fost „referenda-

riu al epitropiei şcoalelor” (1820-1849). În pri-măvara anului 1841, a deschis, la Văleni Fabricade Hârtie „Petrodava”, cunoscută şi sub numelede „moara lui Asachi”.

■ 1/1839, n. Ion Creangă, la Humuleşti (d.

31. 12. 1889, Iaşi). ■ n. 03/1967 – Gianina Buruiană (n. Po-

pescu), la Piatra Neamţ, profesor la Liceul Teh-nologic Economic Administrativ, Piatra-Neamţ,doctorat în economie în cadrul Academiei deStudii Economice din Bucureşti cu tema „Politicimacroeconomice în turism” (2007). A publicat laEditura Uranus din Bucureşti cărţile: „Politicimacroeconomice în turism” (2008) şi „Ghid debune practici în turism şi hotelărie” (2010). Lec-tor univ. dr. la Facultatea de Economia şi Admi-

nistrarea Afacerilor Iaşi,Filiala Piatra-Neamţ.Membru permanent îngrupul de lucru din cadrulproiectului „PhareTVET” din cadrul Minis-terului Educaţiei şi Cerce-tării. Publică articole despecialitate în diverse pu-blicaţii şi, din 2017,membru al Colegiului de

redacţie al revistei Apostolul.■ 8. 03. 1928 – d. Valerian Ştefănescu (din

botez Vasile), la Roman (n. 1827, la Gârcina,Neamţ), arhiereu, frate cu episcopul Melchise-dec; a urmat Seminarul de la Socola-Iaşi. A fosthirotonit preot de mir (1850) şi a funcţionat caprotopop la Bacău şi la Roman, timp de 19 ani;este hirotonit arhiereu vicar pentru Râmnicu-Vâl-cea (1879); în anul 1890 se retrage la Episcopia

Rememorări nemţenen

n perioada 23-24 februarie 2018, Liceul deArte „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ afost gazda celei de-a XXVII-a ediţii a Con-cursului Naţional de Interpretare la Pian„Carl Czerny”, care a reunit 44 de concu-renţi din ţară şi Republica Moldova.

Prin tradiţie, acest concurs are loc înluna februarie, şi comemorează ziua de

naştere (21 februarie 1791) a celebrului elev a luiBeethoven, excelentul pianist, compozitor şi pe-dagog care a ilustrat perfect geniul cosmopolit almuzicii – Carl Czerny.

Juriul acestei ediţii, având sarcina complexăde a evalua evoluţiile concurenţilor sub toate as-pectele, de la tehnica pianistică relevată de stu-diile impuse şi piesele la alegere, până laacurateţea şi calitatea interpretării a fost formatdin: prof. univ. dr. Tatiana-Laura Pocinoc, – pre-şedinte; prof. Ioan Milea, inspector şcolar generaladjunct, ISJ Neamţ – preşedinte de onoare; prof.Carmen Blaga, inspector şcolar ISJ Neamţ – vi-cepreşedinte; conf. univ. dr. Mihaela-CristinaSpiridon.

Meritul apariţiei acestui concurs la PiatraNeamţ aparţine – aşa cum a subliniat la festivi-tatea de deschidere dl. Mihăiţă Albu, director alLiceului de Arte „Victor Brauner”, – doamneiMihaela-Cristina Spiridon, care, în urmă cu 27

de ani, în calitate de şefă a catedrei de pian, a avutideea creării unei competiţii, mai întâi la nivelulşcolii dar care apoi a devenit regională, naţionalăşi internaţională, cu participări valoroase din Re-publica Moldova şi Ucraina. Pentru anul acestaefortul organizatoric a revenit tot catedrei de piancondusă de această dată de profesoara Irina Hor-ghidan.

Competiţia s-a desfăşurat într-o singurăetapă, fiecare concurent trebuind să prezinte treipiese: un studiu impus, compus de Carl Czerny(diferit pentru fiecare clasă), partea I dintr-o so-nată/sonatină sau temă cu variaţiuni/rondo şi opiesă la alegere din repertoriul preclasic, roman-tic, modern sau românesc.

După o zi plină de emoţii în care „povesteamuzicală s-a scris foarte frumos”, juriul a apre-ciat că s-a asistat la evoluţii ce au dovedit calităţipianistice bune şi foarte bune iar nivelul depregătire a fost foarte ridicat.

La Gala Laureaţilor au urcat pe scenăocupanţii premiului întâi, după cum urmează:Jora Tudor, Bârlad, clasa pregătitoare, careîndrăzneţ şi dezinvolt a interpretat Baba Yaga deD. Hevlev; Lungu Darius Isaac, Bacău, totpreşcolar, cu o interpretare melodioasă şi plinăde sensibilitate a Sonatinei de Clementi; SilviaMoldoveanu, Vaslui, clasa aII-a, – multădistincţie şi calm în Dolly's Dreaming and Awak-ening de T. Oesten; Ivan Visniovâi, Chişinău,clasa a II-a, – siguranţă şi intuiţie în parcurgereastudiului de Czerny; Victor Andrei Butucaru,Bacău, clasa a III-a,– trăire artisticădeosebită în tumul-toasele Variaţiunidupă o temă de Pa-ganini de N. Va -gosky; Nicole -Isabela Călin, Tul-cea, clasa a III-a, –elegantă şi melan -colică pe Sonatinade Rakov; LucaGeorge Pantilimon,Roman, clasa a V-a,– foarte precis şitehnic în inter-pretarea Invenţiuniila trei voci în Fa deJ. S. Bach; Natha -nael Timofte, Piatra-Neamţ, clasa a VI-a,

– inteligenţă şi talent aplicate pe foarte dificilaToccata a lui Haciaturian.

S-au mai acordat următoarele premii spe-ciale: pentru cea mai bună interpretare a uneipiese preclasice – Luca George Pantilimon; pen-tru cea mai bună interpretare a unui studiu deCzer ny – Nathanael Timofte; pentru piesaromantică – Ursache Ruxandra din Piatra-Neamţ;pentru piesă modernă – Nicole-Isabela Călin.

Marele Premiu al ediţiei a XXVII-a a Con-cursului Naţional de Pian Carl Czerny a fostobţinut de Nathanael Timofte, elev al Liceului deArte „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ, pregătitcu multă sârguinţă, ambiţie şi tenacitate de pro-fesoara Irina Horghidan. Pentru a ne crea oimagi ne mai clară despre valoarea şcolii nemţenede pian, amintesc şi pe ceilalţi câştigători aiMarelui Premiu din Piatra-Neamţ de-a lungulvremii: Simona Spiridon – 1996; Daniel Ciobanu– 2005; Andrei Gologan – 2007; Ovidiu Corugă– 2009; Miruna Panaite – 2010; Ştefan Guţu –2014; Anastasia Horghidan – 2016.

Finalul manifestării a fost marcat demulţumiri adresate de organizatori în primul rândparticipanţilor, pentru că au ales „Carl Czerny”– Piatra-Neamţ, apoi juriului pentru aplecarea curăbdare şi deliberarea cu competenţă şi fineţe încazul fiecărui pianist, profesorilor pentru dedi-care şi nu în ultimul rând părinţilor pentruînţelegerea şi sprijinul acordat copiilor lor.

Gianina BURUIANĂ

Î

martie 2018

Concursul Naţional de Pian „Carl Czerny”

Arte şi meserii

APOSTOLUL Pag. 13


omanului ca arhiereu vicar, unde rămânepână la sfârşitul vieţii.

■ 9/1936 – n. Coralia-Letiţia Bun-ghez, la Bâra, Neamţ, profesoară, publi-cistă. După efectuarea studiilor: generale şiliceale la Roman şi Iaşi (1943-1954), aurmat cursurile Facultăţii de Filologie-Is-torie-Filozofie a Universităţii „Alexandru

Ioan Cuza” din Iaşi (1954-1958). A predat laŞcoala Generală din Stă-niţa şi la Şcoala Medie Să-băoani, Judeţul Neamţ, lalicee din Bacău şi din Pia-tra-Neamţ. A debutat edi-torial, în 2003, cu lucrareamonografică „ColegiulNaţional «Petru Rareş» –File de istorie (1969-1999)”, urmată de „Pa-

siune şi culoare – Convorbiri cu Iulia Hălău-cescu” şi „Muzeul de Artă «Iulia Hălăucescu»”.

■ 18/1947, n. Emil Nicolae (pseud. EmanuelNadler), la Bacău, scriitor, publicist, specialist înprobleme de patrimoniu cultural, ziarist, critic de

artă, membru al U. S. A absolvit Liceul „CalistratHogaş” din Piatra-Neamţ, Facultatea de Filologiedin Iaşi. Stabilit la Piatra-Neamţ în 1950. Debutpublicistic în „Ceahlăul” (1968), editorial: „Cerulîn apă” (1970). Colaborări, cu versuri, studii, cro-nici literare, eseuri, recenzii şi traduceri, la nume-roase publicaţii din ţară şi străinătate. Scrieri:„Poetul adormit în dragoste”, „Rostirea unui flu-ture-n lumină”, „Studii / Confesiuni / Capricii”,„Psihodrom”, „Femeia şi femela”, trilogia „Omul

de hârtie”, „Mortul per-fect” şi „Paranoima”.„Victor Brauner – la iz-voarele operei”, „Patimiledupă Victor Brauner”,„Cearcăn – poeme”,„Poezia nu e decât slăbi-ciunea artei. Cu 6 deS-emne şi o copertă de DinuHuminiuc”, „Autres ca-prices”, grafică, Dumitru

D. Bostan. ■ 19/1958 – n. Gheorghe Cuciureanu, la

Piatra-Neamţ, cadru didactic, artist plastic, absol-vent al Institutului „Ion Andreescu” din Cluj-Na-poca, predă la Liceul de Artă „Victor Brauner”din Piatra-Neamţ. Debut expoziţional (1975). În

Rememorări nemţene

Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

R

ocurile Olimpice de Iarnă 2018 din Pyeongchang – Coreea de Sud,cu tot alaiul lor de performeri care concurează vajnic pentru locurilefruntaşe, mi-au adus o dulce nostalgie a iernilor copilăriei mele, cândfăceam parte din lotul de schiori ai judeţului Neamţ (perioada 1973-1981), fiind ucenica antrenorului Dumitru Terbescu.

Dincolo de dragostea neostoită pentru sport, pentru cine nu îl cu-noaşte pe profesorul Dumitru Terbescu, trebuie să spun că este unmeşter neîntrecut al umorului de limbaj şi de situaţie şi un mare în-

drăgostit de muzică, aşa cumşade bine oricărui spirit tânăr,înalt şi nobil.

Născut în 26 octombrie1942 la Piatra Neamţ, estefiul lui Petru Terbescu, cunos-cutul fost secretar al Liceului„Petru Rareş”, considerat lavremea sa „un cap electronicfără calculator, care mânuiadosarele şi lucrările de secre-tariat fără pic de bâlbâială”.Dumitru Terbescu a absolvitîn anul 1965 Institutul deEducaţie Fizică şi Sport dinBucureşti iar ceea ce a deve-nit mai târziu datorează înbună măsură celor doi maeştriai săi – profesorului VladimirLaşcu de la Liceul „Petru

Rareş” şi directorului Clubului Sportiv Şcolar Piatra Neamţ, Constantin Să-vinescu. În perioada 1965-1980 a fost antrenor de schi la Clubul SportivŞcolar Piatra-Neamţ (împreună cu regretatul antrenor Gheorghe Laşcu) şiprofesor de educaţie fizică la Liceul „Petru Rareş”, pentru ca apoi să acti-veze la Şcoala generală nr. 3 (1980-1985) şi la actuala şcoală „Daniela Cu-ciuc”, până la pensionarea din 1999 (iată, se împlinesc la anul 20 de ani!).De remarcat că şi după pensionare a profesat la mai multe şcoli, printre care„Elena Cuza” şi Şcoala nr. 3.

Vorbind despre cariera sa, antrenorul Dumitru Terbescu povesteşte căşi-a canalizat activitatea sportivă pe trei direcţii. Prima a constat într-unefort permanent pentru dezvoltarea şi promovarea schiului alpin în judeţulNeamţ dar şi a altor sporturi de iarnă. În calitate de preşedinte al ComisieiJudeţene de Schi a înfiinţat o serie de centre sportive pe valea Bistriţei, cumar fi cele de la Ceahlău, Grinţieş, Borca, Hangu, Dămuc. A doua orientarea fost cea spre perfecţionarea profesională, cu accent pe îmbunătăţirea pre-dării disciplinei, obţinerea gradelor didactice, punerea la punct cu ultimelenoutăţi în domeniu dar şi editarea de materiale pentru învăţarea schiuluialpin, pe care le-a difuzat în centrele sportive. Cea de-a treia preocuparemajoră a fost legată de identificarea în timpul perioadei de profesorat laşcoli, a copiilor cu aptitudini sportive deosebite şi îndrumarea lor spre clu-burile sportive pentru a obţine performanţe (fotbal, handbal, atletism etc).

Urmarea firească a aplecării permanente spre desăvârşirea profesionalăau constituit-o numeroasele performanţe la nivel naţional de-a lungul anilor.Cel mai bun rezultat a fost obţinut cu Cristian Olteanu – dublu campion na-ţional la schi alpin (1970 şi 1971). Au urmat o serie de vicecampioni naţio-nali: Doina Laşcu – vicecampioană naţională de două ori şi componentă a

lotului naţional, Marina Olteanu şi Rudolf Schmidt. Marius Cristali a obţi-nut medalia de bronz la Campionatul Naţional. Clasări bune la competiţiilenaţionale au mai obţinut şi: Octav Rotundu, Dan Dascălu, Cristi Blagovici,Florin Gruiţă, Andrei Bocancea, Cristea Cristinel, Daniel Cioloca, MihaiClement, Dan Forman iar dintre fete Gianina Popescu (actuala Buruiană),Ingrid Patriche şi Antoanela Terbescu. L-au avut ca antrenor de schi pe Du-mitru Terbescu şi celebrii Paul Chiribuţă şi Mihaela Rădulescu...

De remarcat că, pe lângă faptul că a adus glorie schiului nemţeam aiubit sportul şi în cuvinte, având şi activitate de corespondent la ziarul„Ceahlăul” sub directa îndrumare a lui Constantin Bostan şi Cristian Li-vescu. Iată ce putem citi, spre exemplu, în numărul din 30 noiembrie 1972,în articolul „Pledoarie pentru schi”, publicat de profesorul Dumitru Ter-bescu: „Prin condiţiile în care se desfăşoară, schiul cere din partea celorcare îl practică rezistenţă la intemperii, dârzenie, perseverenţă, voinţă,curaj, spirit de echipă, calităţi pe care le şi educă din plin.”

Mi-am permis să-l întreb pe fostul meu antrenor ce părere are despreatitudinea actuală a copiilor faţă de sport şi am primit următorul răspuns:„Cred că există un anumit dezinteres şi asta din mai multe direcţii. Copiiisunt preocupaţi mai mult cu calculatorul şi telefonul, sportul este înlocuit dejocuri pe calculator... astfel ei nu trebuie să se mai îmbrace în echipamentsportiv şi să se deplaseze pe teren. Apoi, şcolile nu mai sunt interesate dedesfăşurarea campionatelor interne, pentru că ar trebui s-o facă după orelede curs, fără ca profesorii să fie plătiţi. Spre exemplu, eu, mai ales în perioadaprofesoratului de după pensionare, am finalizat mai multe proiecte prin com-petiţii inter – clase la baschet, volei, tenis de masă, şah. Am pornit de la eta-pele pe şcoală şi am obţinut apoi rezultate şi la etapele municipale şi judeţene.O altă piedică este factorul economic, lipsa bazei materiale în şcoli... nuexistă mingi şi toate echipamentele necesare pentru desfăşurarea unor orede educaţie fizică la standarde europene. Regret enorm aceste aspecte deoa-rece credinţa mea e că sportul este mişcare, iar mişcarea este viaţă...”

Un alt re-gret al antreno-rului de schiDumitru Ter-bescu este că în-ainte totul eragratuit pentrusportivii de per-formanţă, înce-pând de laechipamentelesportive perso-nale, până laparticiparea laconcursuri, can-tonamente, ta-bere... în timp ceacum trebuie ca

părinţii să plătească totul. Într-adevăr îmi aduc aminte cu deosebită plăcerede cantonamentele noastre gratuite de la Sinaia, Predeal, Poiana Braşov,Păltiniş, Semenic, Lacu Roşu, Durău... după care intram în febra competi-ţiilor naţionale. Mais ou sont les neiges d'antan?

Gianina BURUIANĂ

J

martie 2018

Prin zăpezile de altădată, cu profesorul ‐ antrenor de schi Dumitru Terbescu

Dubito, ergo cogito

APOSTOLULPag. 14


998, emigrează în Canada. Burse în Ger-mania şi S. U. A elaborat studiul „Interfe-renţele spaţiului folclorico-bizantinromânesc cu spaţiul ritualo-magic al indie-nilor din Vestul S. U. A.”. A participat la:Expoziţia Naţională de Design (mai 1990),Expoziţii personale, în ţară: Galeriile deArtă din Râmnicu-Vâlcea (1992), Galeriile

de Artă „Lascăr Vorel” (1994) şi în străinătate(Personal Ar Exhibition -Youth Center, 1975;Flers, Atelier 7, Franţa, 1993; Saint Georges,Franţa, 1993; Primăria din Almere, Olanda, 1996;Los Angeles, 1997; Torrance, California, 1997 ş.a.). Decoraţiuni murale la Capela „Saint Georges”(Franţa) şi designul interior la Banca „Cozla” dinPiatra-Neamţ.

■ 23/1943 – n. Valentin Ciucă, la Vălenii deMunte, Prahova, scriitor, critic de artă, absolvent

al Institutului Pedagogic de 3 Ani din Bacău, alFacultăţii de Drept din Iaşi. A locuit la Piatra-Neamţ (trei decenii), unde a lucrat la: BibliotecaDocumentară „G. T. Kirileanu”, Muzeul „Calis-trat Hogaş”, Şcoala Populară de Artă (director) şi

la Muzeul de Artă. Scrieri:„Colocvii pentru mai târ-ziu”, „Pe urmele lui Calis-trat Hogaş”, „LascărVorel”, „C. D. Stahi”, „Ver-nisaje elective”, „ŞtefanLuchian”, „Petru Pe-trescu”, „Val Gheorghiu”,„Pe urmele lui N. N. To-nitza”, „Urme sub cupolalumii”, „Pe urmele lui Ni-

colae Grigorescu”, „Pe urmele lui Ştefan Lu-chian”, „Impresii europene”, „Un secol de artefrumoase în Moldova”, „Dicţionarul ilustrat al ar-telor frumoase din Moldova, 1800-2010” ş. a.

■ 24/1938, n. MihaiAgape, la Sălăgeni-Gro-zeşti, Iaşi, artist plastic,prozator. Studii: ŞcoalaMedie Tehnică de EnergieElectrică Iaşi, Şcoala Po-pulară de Artă, Facultateade Arte Plastice, Iaşi; de-butează cu o expoziţia laCasa Universitarilor(1969). Se transferă laPiatra-Neamţ, deschide prima expoziţie personalăla Casa de Cultură (1970), participă la toate ex-poziţiile organizate de Filiala U. A. P. Predă de senulla şcolile din Zăneşti, la Casa Pionierilor din


(urmare din pag. 13)

Mihai Eminescu: „Basarabia – pământ românesc, samavolnic răpit”l Editura Saeculum. I.O. Colecţia „Documente revelatorii”

asarabia este în viziunea luiEminescu parte integrantă aspaţiului geografic şi cultu-ral al poporului român şi dinaceastă perspectivă exami-nează istoria sa în cursulveacurilor. Cel mai impor-tant document, prin implica-

ţiile şi consecinţele sale, pe care îl

aduce în discuţie este Tratatul de laLuţk din 1711. Poetul se ocupă deel, într-o însemnare din manuscri-sul 2257, unde se face referire şi laBasarabia. Acest Tratat încheiatîntre Dimitrie Cantemir şi Petru celMare prevedea că domnul Moldo-vei este supusul curţii imperialeruseşti. Articolul II stipula retroce-darea către Moldova a cetăţilorChilia şi Cetatea Albă, pierdute întimpul lui Ştefan cel Mare şi PetruRareş. Tratatul este întocmit de Di-mitrie Cantemir şi numai calificatde diplomaţia ţaristă. DomnulMoldovei urmărea să organizezeun stat autoritar absolutist, însăconta pe sprijinul din afară al Ru-siei ţariste. Eminescu califica acesttratat în editorialul Erodot al ro-mânismului din ziarul „Timpul”,25 ianuarie 1881, fatalul tratat de

alianţă de la Luţk care ne-a costatdomnia naţională şi un veac de în-josire şi mizerie.

Eminescu se angajează în„Timpul” în apărarea integrităţiiteritoriului ţării noastre şi susţine ocampanie de presă împotriva poli-ticii anexioniste a Imperiului Ţaristşi a propagandei panslaviste. Cam-pania de presă este deschisă cu edi-torialul În sfârşit vedem limpedepublicat în „Timpul” la 25 ianuarie1878. Comentează aici cererea ge-neralului Nicolai Pavlovici Igna-tiev adresată guvernului românprivind retrocedarea celor trei ju-deţe din sudul Basarabiei. Diplo-matul ţarist evoca drept argumentrestabilirea onoarei imperiului său.Cuvântul nostru este – declarăEminescu – de bună voie nicio-dată, cu sila şi mai puţin. Câtevazile mai târziu, într-un nou edito-rial, fără a judeca hotărârile Adu-nărilor, se pronunţă împotrivaoricărui aranjament cu guvernulvecin. De aici înainte problemaBasarabiei se situează pe primulloc în publicistica poetului. Pro-blema retrocedării judeţelor dinsudul Basarabiei, este pusă în dis-cuţie într-o corespondenţă trimisădin Bucureşti ziarului panslavist„Le Nord”.

Poetul respinge ideea cu pri-vire la vasalitatea Moldovei faţă deImperiul Otoman şi arată că acesttermen era împrumutat împreunăcu cel de suzeranitate, din dicţio-narul feudalităţii. Moldova şi Ba-sarabia împreună formau, scrieEminescu, un stat deosebit cu le-gile şi prinţul său şi se aflau su-puse numai la aceea ce diplomaţiaa numit impropriu suzeranitateaPorţii. Corespondentul ziaruluipanslavist – arată Eminescu, intro-duce în discuţie teze infirmate dedocumentele istorice. Demons-trează acest lucru în editorialulVenim încă odată asupra scrisorii

din 22 februarie/6 martie 1878unde întocmeşte o schiţă, pe bazăde documente, a unităţii statale aMoldovei înainte de 1812.

Polemica lui Eminescu cu zia-rele panslaviste „Le Nord” şi„Viedmosti” în problema Basara-biei este continuată în editorialulArgumentul de căpetenie din 1martie 1878. Basarabia nu însem-nează, scria Eminescu, decât ţaraBasarabilor, precum Rusia în-semna ţara ruşilor, România ţararomânilor. Pornind de aici poetulrespinge teza ziarelor panslavisteprivind suzeranitatea ImperiuluiOtoman şi dreptul său de a dispunede teritoriul ţării noastre.

Studiul „Basarabia” se înscrieîn contextul dezbaterii din presaeuropeană, privind nu numai situa-ţia celor trei judeţe, ci a provincieiîntregi, anexată de imperiul ţaristîn 1812. Este un studiu polemic cudocumentele pe masă. Eminescumută discuţia de pe terenul demer-surilor din cancelariile diplomaţii-lor europene şi al revendicăriloroamenilor politici ţarişti pe cel alrealităţilor istorice.

Studiul se susţine pe o armă-tură ştiinţifică încă neegalată îndesfăşurarea discursului critic. Stu-diul este o demonstraţie polemică,

însă şi un memoriu politic, menitsă servească diplomaţiei româneştila Congresul de la Berlin din iunie-iulie 1878. Dar delegaţia românănu este primită la lucrările acestuicongres.

Eminescu este acuzat de cătreconservatori, nu numai de presa li-berală, că transformă „Timpul” înorganul său de presă. Nimic nuilustrează mai bine acest lucrudecât angajarea cotidianului bucu-reştean în problema Basarabiei.Provinciile româneşti de sub stăpâ-nirea imperiilor vecine sunt pre-zentate şi în însemnările dinmanuscrise. Este mai cunoscutpoemul „La arme”, în care suntevocate Basarabia, Bucovina şiTransilvania.

Eminescu se angajează în apă-rarea Basarabiei cu toată capacita-tea intelectuală a geniului său şiface din situaţia acestei provinciiromâneşti o problemă internaţio-nală. Am răsfoit cărţi, scrie el în 30aprilie 1878, ne-am folosit demunca altora, am adunat dovezi şiam arătat că poporul român nu arenunţat la drepturile sale asupraBasarabiei şi că prin urmare niciastăzi nu are dreptul de a renunţa.

Lucilia DINESCU

B

martie 2018

1

iatra-Neamţ, arta fotografică, la Şcoala Po-pulară de Artă. A fost director al ClubuluiCopiilor (1990-1994). Este membru U. A.P. (2001). Debut în literatură cu un volumde proză (2012). Numeroase expoziţii înPiatra-Neamţ şi în ţară. Participă la tabe-rele de creaţie organizate în Judeţul Neamţşi la expoziţiile şi saloanele de artă foto-

grafică naţionale şi internaţionale. Premii la: Ex-poziţia Interjudeţeană Botoşani (1975) şi laBienala „Lascăr Vorel” (1999).

■ 25/1925, n. Gheorghe A. M. Ciobanu, laRoman, profesor, scriitor, autor a numeroase stu-dii, eseuri şi cronici muzicale, literare şi de artă,monografii. A absolvit Liceul „Roman-Vodă” şiFacultatea de Drept (1949) şi a predat în învăţă-mânt până în 2002. A început pe la 10-11 ani săscrie versuri, pe la 14-15 ani să scrie proză. Preo-cupat de „Problema biologică pe Marte” (un mic

studiu, la 17 ani), a elaborat planuri pentru lucrăriştiinţifice: „Noţiuni de astrofilosofie”, „Structurafundamentală a Universului” ş. a. A publicat peste1000 de eseuri în reviste de cultură, eseuri adu-nate ulterior în volum.). Cărţi: „Monografia Li-

ceului «Roman-Vodă»”,„Locul şi spiritul – Valoriartistice din Roman”, „Iri-mescu, între statornicie şizbor”, „Scrieri”, I-V, „Pri-mii fiori (scrieri din ado-lescenţă)”, „Mileniul Treipe portativ”, „Normativuljuridic”, „«Mioriţa» – mittriadic”, „Modelarea”,

„Portrete printre rame”, „Mecena, medic, misio-nar, Teodorescu”.

■ 28/1908 – n. MihaiC. Băcescu, la Broşteni,Neamţ (d. 6. 08. 1999,Bucureşti) profesor uni-versitar, doctor docent,membru al Academiei Ro-mâne. Gimnaziul si Liceul„Nicu Gane”, Fălticeni,Facultatea de Ştiinţe Na-turale din Iaşi, doctor(1938), o bursă de studiiîn Franţa. Întors în tară,devine şef de secţie la Muzeul de Istorie Naturală,Bucureşti şi şef de laborator, apoi director (1954)la Institutul de Cercetări Piscicole, cu gradul deprofesor universitar; în 1958, şef al secţiei de


Cogito, ergo sum

Pag. 15


P

(continuare în pag. 16)

APOSTOLUL

Iubiţi Floarea de Mac din Marea de Spicel Pledoarie pentru reabilitarea Dascălului

rta sublimă este putere, estemăiestrie, este miracol numaiatunci când reuşeşti să lumi-nezi minţi, să modelezi carac-tere, să înalţi suflete, să tedăruieşti pentru cei din jur, darîn mod deosebit pentru ino -cenţa copiilor şi pentru curio-

zitatea lor.Care este, dintre toate mese-

riile, cea mai dificilă, care meseriese confruntă la tot pasul cu neprevă-zutul, care înnobilează şi care for-mează, care „întăreşte aripi” de puide om spre a-l învăţa să zboare înnecunoscut, în vâltoarea vieţii?

Ştiţi deja răspunsul; este educa-toarea de la grădiniţă, învăţătoarea,învăţătorul, profesoara, profesorulde la gimnaziu, liceu, universitate.Aceştia sunt cei hărăziţi de PutereaDivină spre a se dărui semenilor,pentru a-i cunoaşte, pentru a-i iubi şipentru a avea voinţă nestăvilită, să-iîndemne pe tineri către cunoaştere,către frumos, către adevăr şi mai alescătre „desăvârşire.”

În mileniul şi veacul trecut, 30Iunie era şi zi de emoţie, de maretrăire a sufletelor ino cente, de lavârs ta fragedă la cea adolescentină,când prin cântec, poezie şi un buchetde flori se omagiau dascălii, călău-zitorii, slujitorii învăţământului.

Astăzi, în alt mileniu şi la înce-putul altui secol se pare că s-a trasato linie despărţitoare, s-a aşezat o ne-gură a neliniştii şi a nepăsării, a ui-tării şi a dezinteresului între corpulprofesoral şi tinerii societăţii, care sevor, de viitor.

Este oare o doză insuportabilăde ignoranţă sau de inconştienţă?

Cine-l mai vede astăzi pe dascăl „unDomn Trandafir”, o personalitatecare de pe piedestalul din faţa claseipărea de „nepipăit”? Este oare das-călul plecat în „Ţara de dincolo denegură”, nu-l mai doreşte nimeni înprim plan sau măcar printre rânduridin societate?

Este dascălul înlocuit de tabletă,calculator, internet, telefon mobil,manual virtual sau câte altele, năs-cocite astăzi de ştiinţe, de roboţi, delumea virtuală? E bine să fim drepţişi realişti pentru că la inventarea lora fost tot omul cu mintea lui sclipi-toare. Aşadar, nu-l putem ignora ni-cicum şi nicicând.

Cred că toate sunt folositoare,pot fi la îndemâna noastră spre com-pletare, dar omul cu căldură sufle-tească, cu răbdare şi stăpânire desine, Dascălul, nu poate fi întrecutsau înlocuit de nimeni, mai ales înprima etapă de formare a tineretuluiîn Şcoală.

De ce? Pentru că toate acesterealizări sunt creaţia omului isteţ, in-teligent, capabil, deci a celui care atrecut printr-o etapă de şcolarizare,de învăţare, de acumulare a informa-ţiilor.

În consecinţă, consider că ni-meni nu se poate lipsi de prezenţaînţeleaptă a omului de la catedră, decapacitatea acestuia de a face infor-maţia accesibilă şi mai ales de fru-museţea sufletească a dascălului.

El este cel care poate „trans-forma” plumbul în aur şi cel carepoate să şlefuiască, până spre perfec-ţiune, caracterele. Toate acestea lepoate realiza omul numai şi numai

prin voinţă, pricepere, dăruire şi im-puls de natură spirituală. Iubindu-ţiaproapele poţi face lucruri, aproapeimposibile, la prima vedere.

Închei „pledoaria” sumară pentrumeseria de dascăl cu un îndemn şi curelatarea unei amintiri din anii copilă-riei mele.

Respectaţi pe cei ce vi se dăru-iesc, iubiţi-vă semenii, fiţi buni cu voişi răspândiţi în jur bunătate pentru aîndepărta, în felul acesta, răul! Îmiamintesc imaginea învăţătorului meu,ca pe un om bun, modest, atent, înţe-legător, exigent şi mi l-am închipuit cape un „POD” între Pământ şi Cer.Pentru mine, pe partea de mijloc a po-dului era statura învăţătorului, cu bra-ţele întinse spre dreapta şi spre stânga.Ne-a luat pe toţi cu mâna dreaptă, ne-astrâns la piept, ne-a transmis ce eranecesar, pentru ca după aceea, dinmâna stângă să ne dea drumul cu„aripi puternice” spre a zbura sprecăile destinului. Ne-a ridicat de la zerola infinit, de la abecedar la ştiinţe, dela inocenţă la puterea specialistului îndiferite domenii şi specialităţi pe mă-sură.

Un sfat: Aduceţi-vă aminte,mereu, de acest „POD” care v-a întăritaripile şi v-a ajutat să zburaţi spre zăridiferite. Acum le puteţi, prin zâmbetulvostru, să le alinaţi trecerea timpuluiimprimat prin amprenta acestuia, pechipurile şi mai ales în sufletele lor.

Clepsidra lor s-a întors şi nisipulse scurge cu mare viteză. Vă las vouănesfârşita lume a cunoaşterii. Ei seduc, încet, încet, dar sigur prin îngustatrecătoare a mântuirii, spre veşnicie.

Iubiţi Floarea de Mac, din întin-derea lanului de grâu! Feriţi-vă de efe-mer şi clădiţi eternitatea!

Din iubirea unui dascăl, pentruvoi tineri încrezători în forţe proprii.

Prof. PensionarMădălina ANDRONIC -

Borca, Neamţ

A

martie 2018

Când oamenii gândesc, e minunat. Când spun ceea ce gândesc,devin puternici, iar când fac ceea ce spun, au ajuns înţelepţi. Astfel, dacăne concentrăm făcându-ne din gând, vorbă şi faptă o coloană a infini-tului care urcă spre Dumnezeu, vom reuşi să aducem LUMINA, chiar şiîn cel mai îndepărtat colţ al universului. (Codul lui Oreste) nei mari iubiri împăr-

tăşite, dar şi povara dea traversa istoria fărăsă întinezi graniţeleacestei iubiri. A fostgreu pentru că a maiurmat un război şi te-roarea unei ciume

roşii de care nu am scăpatdefinitiv. A fost greu şi pen-tru că i-am pus la zid saui-am trimis la Sighet sau înSiberia, pe făuritorii Româ-niei Mari.

Astăzi România nu maie dodoloaţă, ba, mai mult,România harnică şi deş-teaptă e pe cale de a fugi deacasă.

De acasă, unde desfiin-ţarea panteonului naţional erăsplătită cu medalii prezi-denţiale (vezi Emil Constan-tinescu decorându-i peCezar-Paul Bădescu şi Mir-cea Cărtărescu, după demo-larea poetului naţional).

De acasă, unde demnita-tea naţională e inertă cândmaghiarii refuză limba ro-mână şi terfelesc tricolorulsau spânzură o sosie a luiAvram Iancu.

De acasă, unde începesă-ţi fie ruşine să declari că-ţiiubeşti ţara şi istoria.

N-aş spune că în aceastăsută de ani guvernele de laBucureşti au simţit prea multpovara României Dodoloaţe.Ba chiar cred că mulţi dintrepoliticieni nici nu ştiu căexistă aşa ceva.

PovaraRomânieiDodoloaţe

(urmare din pag. 1)

u

Pag. 16

Şcoala nemţeană, la zi

APOSTOLUL

ceanologie a Academiei şi director al Mu-zeului National de Istorie Naturală „Gri-gore Antipa”. Timp de trei decenii,cercetează, publică articole ştiinţifice,predă şi reprezintă instituţiile pe care leconduce în numeroase conferinţe şi simpo-zioane internaţionale. Pensionat la vârstade 80 de ani (1988), a rămas activ şi apro-

piat de Muzeu până la ultima suflare. Volume:„Muzeele de ştiinţe naturale din lume” (colab.);„Bibliographie roumaine de la Mer Noire” ş. a.

■ 28/1933 – n. Gheorghe Amaicei, pe ValeaCracăului, profesor, preşedinte al Asociaţiei În-văţătorilor din Judeţul Neamţ (din 1995). Absol-vent al Şcolii Normale de Băieţi „GheorgheAsachi” din Piatra-Neamţ, al Facultăţii de Mate-matică din Iaşi. Cariera didactică: la ŞcoalaMedie Bicaz şi Şcoala Nr. 3, Piatra-Neamţ, i-afost încununată de succese profesionale: grade di-

dactice (II şi I), titlul de profesor evidenţiat, pre-şedinte al Comisiei Judeţene pentru OrganizareaOlimpiadelor Şcolare. A lucrat ca metodist laCasa Corpului Didactic, colaborator al revistelor„Gazeta de matematică”, „Preocupări didactice”,

„Cărţi matematice”,„Apostolul”. Alături de dr.Gheorghe Iacomi, a înfi-inţat Asociaţia „PrieteniiCeahlăului” (1980). După1989, împreună cu alţi în-văţători, a căutat prin ar-hive, a adunat acte, aîntocmit dosare şi a reîn-viat Asociaţia Învăţători-lor din Judeţul Neamţ şi,

odată cu ea şi prin ea, au redobândit cele douăimo bile ale dascălilor din Piatra-Neamţ.

■ 30/1938 – n.Tudor Ghideanu, laCordun, Roman, Neamţ,profesor universitar doc-tor (1972), filosof, pu-blicist, absolvent alFacultăţii de Filozofie,Iaşi (1963), devine cadrudidactic urcând toatetreptele ierarhice până lacea de profesor. Debut în„Iaşul literar” (1966),apoi editorial cu „Percepţie şi morală în feno-menologia franceză” (1979). Premiul „VasileConta” al Academiei Române, pentru contribu-ţia sa la elaborarea şi coordonarea mai multorvolume colective printre care şi „Istoria filoso-fiei româneşti” (1985). Membru al Institutului


(urmare din pag. 15)


martie 2018

O

Cu Unirea în suflet: Proiectul „Maluri de Prut – Basarabia necunoscută”roiectul „Maluri de Prut – Basarabia necunoscută”, realizat de Biblio-teca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ şi Radio România Chişinău,şi-a derulat recent o nouă etapă. 20 de elevi şi patru cadre didacticede la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol şi Gimnaziul „N.H. Costin” din Chişinău au fost invitaţii speciali ai unei vizite de do-cumentare în judeţul Neamţ. Organizatorii şi-au exprimat mulţumireapentru tot efortul şi generozitatea omului de afaceri Vasile Ouatu carea făcut posibilă această întâlnire de suflet.

„S-a impus desfăşurarea unor activităţi multiple cu valenţe cultural-edu-cative pentru cunoaşterea istoriei românilor dar şi a patrimoniului culturallocal. Astfel, au avut loc activităţi de prezentare a semnificaţiei Marii Uniridin 1918, prezentarea generală a patrimoniului cultural al judeţului Neamţ,o vizită de documentare în judeţ, evocarea unor personalităţi nemţene, dra-matizări după opera lui Ion Creangă, vizitarea expoziţiei de carte veche -Fondul Documentar „G.T. Kirileanu”, a menţionat Mihaela Mereuţă,directorul-manager al Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu” Neamţ.

Ina Guţu, reprezentanta Radio România Chişinău s-a adresat copii-lor din Tiraspol cu următoarele cuvinte: „Toţi sunteţi nişte eroi, pentru căduceţi o luptă extraordinară în stânga Nistrului. Poate este un efort de 100de ori mai mare, de 1000 de ori mai mare decât al unor oameni din dreaptaNistrului”.

Prof. Ion Iovcev, directorul Liceului Teoretic „Lucian Blaga” dinTiraspol a fost primul invitat al proiectului „Maluri de Prut – Basarabia Ne-cunoscută”, proiect care a debutat la 17 octombrie 2017. „Suntem foarte bu-curoşi pentru că am venit în judeţul Neamţ. Suntem acelaşi popor, vorbimaceeaşi limbă. Noi luptăm ca să păstram tot ce-i românesc”.

Angela Cărăuş, profesoară de artă teatrală la Gimnaziul „Nicolae H.Costin” Chişinău, artistă emerită a Republicii Moldova: „Am inima plină

de bucurie. Nu am mai venit la dvs. de 20 de ani. Este un moment emoţionantpentru mine”.

Profesoara de istorie Veronica Pozneac, Liceul Teoretic „LucianBlaga” Tiraspol: „Sunt foarte multe emoţii pozitive pe care le simţim cuputere. Vă mulţumim pentru invitaţie. Îmi doresc să nu fie ultima noastrăîntâlnire”.

Prof. Elena Zaporojan, directoarea adjunctă a Gimnaziului „Nico-lae H. Costin” Chişinău: „Vreau să vă transmit un mesaj de mulţumire dinpartea doamnei Silvia Guzun, directoarea gimnazului, pentru o primire atâtde frumoasă. Prin spectacolul susţinut, elevii noştri au demonstrat că avemaceeaşi limbă, aceeaşi cultură. Inimile celor de la Tiraspol, Chişinău şi Pia-tra-Neamţ bat la unison”. (Violeta MOŞU)

P

l Propuneri pentru teme viitoare

3 aprilie – Investiţiile româneşti în stângaPrutului. România – principal susţinătorşi partener comercial al R. Moldova. In-vitat special: Mircea Eşanu, DirectorulFondului de Investiţii Sociale din Mol-dova, structură care gestionează granturileoferite de Guvernul României privindasistenţă tehnică şi financiară nerambur-

sabilă a R. Moldova. (fiecare a doua grădiniţă dinR. Moldova a fost renovată sau construită dinbani oferiţi de România începând cu anul 2014,o serie de instituţii de cultură au fost renovate de-asemenea din granturi nerambursabile)

21 mai – scriitorul Vladimir Beşleagă – ro-mancier, eseist şi om politic. Evenimentul va fidedicat lansării volumului „Cumplite vremi”- ofrescă istorică cu acţiunea plasată în MoldovaMedievală, de la sfârşitul secolului al XVII-lea

având ca temă principală executarea fără jude-cată a eruditului cronicar şi om politic MironCostin la porunca pripită a domnitorului Con-stantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir.

Invitaţi speciali Vladimir Beşleagă şi un cri-tic literar.

18 iunie – Situaţia geopolitcă a R. Moldova.Importanţa României în contextul geopolitic ac-tual ca principala voce şi susţinător în cadrulUniunii Europene şi NATO. Invitat special: Vic-toria Bucătaru – Directorul Asociaţiei pentruPolitcă Externă.

23 iulie – Cinematografia în ziua de astăziîn R. Moldova. Invitat: regizorul şi scenaristulIgor Cobileanski (deţinător a numeroase premiinaţionale şi internaţionale, unul dintre cei maicunoscuţi regizori basarabeni)

august – Teatrul basarabean. Invitat:Petru Hadârcă, directorul Teatrului Naţional„Mihai Eminescu”. Istoria Teatrului Naţional la

Chişinău începe odată cu Unirea Basarabiei cuRomânia, când viaţa culturală din acest spaţiu sereconectează la cea românească. Petru Hadârcăeste autorul volumului „O istorie de 95 de ani.Cronica Teatrului Naţional din Chişinău.

24 septembrie – industria vitivinicolă şi tu-rismul vitivinicol în R. Moldova. Invitaţi – re-prezentanţi ai diferitor vinării şi oraşe subteranecare duc faima ţării în lume.

22 octombrie: Cum au supravieţuit valorileromâneşti în Moldova Sovietică. Invitat specialistoricul Marius Tărâţă.

11 decembrie: Mini-concert susţinut deunul dintre cei mai mari compozitori contempo-rani în viaţă, Eugen Doga. Eugen Doga este au-torul coloanei sonore din filmele „MariaMirabela”, „Şatra”, autorul a peste 60 de valsuriprintre care şi „Gingaşa şi tandra mea fiară”- re-cunoscut de UNESCO drept a patra capodoperăa secolului XX. (V. M.)

Proiectul „Maluri de Prut – Basarabia Necunoscută”

2

Pag. 17

Nesfârşita noastră tranziţie

APOSTOLUL

ondial de Fenomenologie (SUA). Altevolume: „Filosofia lui Eminescu”;„Melchisedec, lumina ortodoxiei”; „Fi-losofia criteriului şi timpul funciar”,„Existenţialismul – Comedia umanistă asecolului XX”, „Sensul teandric al iubi-rii” ş. a.

■ 30/1942 – n. Eugen Tureschi, laRoman (d. 8. 12. 1988, la Piatra-Neamţ), profe-sor, ziarist, eseist, absol-vent al Liceului„Roman-Vodă” dinRoman şi al Facultăţii deFilozofie (secţia ziaris-tică) a Universităţii dinBucureşti (1966). Ziaristla „Steagul Roşu” (Bacău)şi „Ceahlăul” (Piatra-Neamţ. A colaborat la:„Ateneu”, „Cronica”,

„Luceafărul”, „România literară”, „Flacăra” ş. a.■ 30/1943 – n. Corneliu-Dan Borcia, la

Sibiu (d. 16/17. 08. 2014, Piatra-Neamţ), actor,absolvent al I. A. T. C. (1966). Din anul absolviriia fost actor la T. T. din Piatra-Neamţ, unde a de-

butat în spectacolul „Răzvan şi Vidra”. Directoral instituţiei (1995). Peste 50 de roluri în: „Actveneţian”, „Tristan şi Isolda”, „Omul cel bun dinSâciuan”, „Woyzeck”, „Harap-Alb”, „Zigger-Zagger”. „Trei surori”, „O noapte furtunoasă”,„Zât, moarte, zât”, „Vicleniile lui Scapin” ş. a.Continuator al sintezei „40 de ani de tinereţe” (re-pertoriul T. T., până la acea dată).

■ 31/1953 – n. Violeta Dinu, la Urziceni, Ia-lomiţa, artist plastic, a absolvit Liceul de Artă„Octav Băncilă” (1972), Facultatea de Arte Plas-

tice, Iaşi (1975), apoi In-stitutul de Arte Plastice„Nicolae Grigorescu”,Bucureşti (1983). Estemuzeograf la Muzeul deArtă din Piatra-Neamţ(din 1992) şi membră aU. A. P. (1996). A debutatcu o expoziţie la Sala„Victoria”, Iaşi (1975),prezentă la expoziţiile co-lective ale Filialei Piatra-Neamţ a U. A. P., la ex-poziţiile de grup, la Saloanele Moldovei,Bacău-Chişinău (1997, 2001, 2003, 2005), laSala Radio (2000) şi „Artis” Bucureşti (2004), înOlanda (1998). Participă la taberele de creaţiedin judeţ. Distinsă cu Premiul „Constantin Ma-tasă” (1998), Premiul Juriului (1999) la Bienala„Lascăr Vorel”.



M

martie 2018

CALENDAR– martie 2018

1. ASACHI, GHEORGHE (1788-1869) cărturar, scriitor, gazetar, peda-gog; 230 ani de la naştere;

03. PANU, GHEORGHE (1848-1910) avocat, om politic, ziarist, scrii-tor; 170 ani de la naştere;

08. MEDREA, CORNELIUVIRGILIU (1888-1964) sculptor, pro-

fesor; 130 ani de la naştere;14. ŢIŢEICA, ŞERBAN (1908-1986)

fizician, academician; 110 ani de la naştere; 16. GORKI, MAXIM (1868-1936)

scriitor rus; 150 ani de la naştere (aniversareUNESCO);

18. BOTEZ, DEMOSTENE (1893-1973) scriitor, academician; 45 ani de lamoarte;

20. ZIUA INTERNAŢIONALĂ AFRANCOFONIEI;

21. GHEORGHIU, VALENTIN pia-nist, compozitor; 90 ani de la naştere;

21. ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI; 22. DRAGOMIRESCU, MIHAIL

(1868-1942) estetician, critic literar; 150 anide la naştere;

25. BOLLIAC, CEZAR (1813-1881)scriitor; 205 ani de la naştere;

25. DEBUSSY, CLAUDE (1862-1918)compozitor francez; 100 ani de la moarte;

26. CERNA, PANAIT (1881-1913)poet; 105 ani de la moarte;

27. MATEEVICI, ALEXEI (1888-1917) scriitor; 130 ani de la naştere;

27. UNIREA BASARABIEI CU RO-MÂNIA; 100 ani de la înfăptuirea ei;

27. ZIUA MONDIALĂ A TEATRU-LUI;

28. KIRIŢESCU, ALEXANDRU(1888-1961) dramaturg; 125 ani de la naştere;

28. RAHMANINOV, SERGHEI VA-SILIEVICI (1873-1943) compozitor, pianist;75 ani de la moarte;

30. COSTIN, MIRON (1633-1691) cro-nicar din Moldova; 385 ani de la naştere;

31. STĂNESCU, NICHITA (1933–1983) poet, academician; 85 ani de la naştere.

Red.

0

Ionică, tu ai stofă de ministru!ă mai amintiţi filmul ar-tistic „Liceeni” cu OanaSârbu şi Ştefan BănicăJr.? Ce elevi adorabilierau în uniformă deliceu! Ea cu panglica pecap, bluziţă albă, sarafan

şi număr matricol la mână, elcu uniformă bleumarin... parcăerau scoşi din cutie. Practic,nu-ţi vine să crezi că au existatcândva astfel de elevi. Parol,domn’le!

Astăzi, puştanii noştri stu-dioşi din interminabila tranzi-ţie, arată cu totul altcum. Suntveşnic nemulţumiţi, poznaşi şievident, mari miştocari. Facmişto de toţi băştinaşii de peplaiurile tricolore, inclusiv depărinţii lor îmbătrâniţi prema-tur. Cum ies din bloc, aprindţigara, scot mobilul şi cheamătaxiul. Vremea când liceanulse lipea de perete de frică latrecerea profesorului său, pehol, a murit demult. Acum edemocraţie totală. Autorulacestor rânduri a locuit înaceeaşi mahala, Precista, cucelebrul profesor Costică Borşde la Liceul „Petru Rareş” dinPiatra-Neamţ. Când îl vedeamieşind cu pasul lui măsurat dincasa de pe str. Plutaşului, dis-păream din peisaj. Motivele?Eram tufă de Veneţia la mate şimă temeam de „ecranulnegru” unde eram „executaţi”în ordine alfabetică.

Elevii mileniului III suntcu totul altfel. Vin la ore cândvor, fac mişto de preoţii carepredau religia, de poliţiştii deasfalt, de bătrâni şi mai ales dedascăli. Ba că profa de fran-ceză seamănă cu Ileana Cosân-zeana în mizerie. Ba că profuX are chelie şi nasul roşu şi

vine la ore când îşi aminteşte.Ba că notele se pun din burtă, înfuncţie de nu ştiu ce. Şi tot aşa.Cum şi mass-media cam batecâmpii în problema educaţiei,toţi puştanii vor profe numai caîn filmele americane de duzină,din alea cu fusta scurtă şi „bal-coanele” la vedere.

Dacă părinţii au curajul şiintervin în educaţia tinerilor„rătăciţi”, iese circ mare. Fiiiatotştiutori se şucăresc jicniţiprofund, fug în cizmă. Ei, şi?Mare brânză! Ce, dacii n-au

ajuns la Roma pe Columna luiTraian? Din păcate în posturade sclavi, de slugi, ca şi tineriide astăzi, cu caş la gură, careau părăsit şi ţara şi şcoala pen-tru un pumn de euroi. Vecinamea de palier, om greu încercatde viaţă se plânge permanentde singurătate. Cam aşa: „N-amnimic cu Italia, dar o urăsc. Mi-aluat şi soţul şi băieţii şi fetele.Sunt singură cuc.”

Lăsând la o parte cazurileizolate să recunoaştem că aser-ţiunea: „dacă ai carte aiparte!”, nu mai stă în picioare.Pilde concrete? Cine trece prinpiaţa Bistriţa din Piatra-Neamţpoate vedea oricând fostecadre didactice şi alţi licenţiaţipe post de tarabişti. Vând car-tofi, varză, fasole, mere... gos-podinelor, de multe ori fosteloreleve. Ba, mai mult, auzi zi-cându-se: „Doamna dirigintă,cumpăr de la dumneavoastrăcă sunteţi mai ieftină”. Asta-ieconomia de piaţă. Bravos na-ţiune, halal să-ţi fie!

Dascălii ajunşi tarabişti seîntreabă dacă sfaturile date depărinţii lor în anii copilăriein-au fost demagogice. Caresfaturi? „Învaţă mamă, să ai unviitor al tău.”, „Un om cu carteeste respectat”, „Dacă eşti res-pectat, răzbeşti mai uşor înviaţă”, „Eu, dacă aveam carteajungeam ministru”. Din pă-cate, vorbele părinţilor rostiteîn alte vremuri, astăzi în aniiluminoşi ai democraţiei, fărăhaturi, s-au devalorizat. Şcoalanu mai are motivaţie ca altădată. Din decembrie ’89 pânăîn martie 2018, educaţia a avut25 de miniştri, unul mai faindecât altul. Unii abia au rostitjurământul şi au fost schimbaţide la prima declaraţie publică.Fiecare ministru şi-a propus săvină cu noutăţi, să organizezeşcoala pe baze noi, perfor-mante. Fiecare a făcut o re-formă, o reformă a reformelor.Paradoxal sau nu, din fiecarereformă a lipsit elevul, studen-tul, profesorul. Urmarea? Înultimii ani, au scăzut dramaticinteresul pentru studiu, pregă-tire competentă şi a crescutabandonul şcolar.

Şi noul ministru V. Popaare „reforma lui”. Cum gră-ieşte? La terminarea gimnaziu-lui, media elevului să fiestabilită numai cu notele de lamateriile de bază. Foarte,foarte bine. Şi nebunia refor-melor continuă.

Cică o profesoară de ci-tire, bine ninsă, exasperată degreşelile de vorbire şi de scri -ere ale unei loaze, i-a spus-ofranc în faţa casei: „Ionică, tuai stofă de ministru!”

Dumitru RUSU

V

CROCHIURICONTEMPORANE

APOSTOLULPag. 18

Arte şi meserii

martie 2018

Jos pălăria, domnule profesor Constantin Tomşa!rofesorul Constantin Tomşa, autorul volu-mului Un dicţionar al literaturii românedin judeţul Neamţ, este un truditor „cu unspirit de disciplină severă” şi „organizareminuţioasă”, după cum afirmă criticul DanMănucă în rândurile scrise pe coperta a IV-aa cărţii.

Apărut în anul 2014, la editurile nem-ţene Crigarux şi Cetatea Doamnei, Un dicţionaral literaturii din judeţul Neamţ, într-un formatde 30x21cm, cu peste 530 de pagini, reprezintă oîncununare amuncii de ani dezile dedicate cu-legerii şi selectă-rii unui impre -sio nant materialdocumentar des-pre autori „năs-cuţi şi trăitori înNeamţ, născuţiîn Neamţ şi sta-biliţi în alte zonegeografice, năs-cuţi în alte loca-lităţi şi stabiliţiîn Neamţ, fiecarefiind autorul acel puţin uneicărţi publicate”,după cum se afirmă la începutul lucrării.

Sensibilizat de mărimea lucrării, m-a interesatîndeaproape numărul celor cuprinşi în actualul dic-ţionar şi, spre surprinderea mea, am găsit peste 420de nume, constatând, cu umilinţă, că despre mulţiscriitori nu am auzit, cu toate că timp de 40 de aniam lucrat la catedră în calitate de profesor de limbaşi literatura română în Piatra-Neamţ, dintre care înaproape 10 îndeplinind şi funcţia de inspector şco-lar de specialitate, în această ipostază având ocaziasă cunosc mare parte din localităţile judeţuluiNeamţ, precum şi oamenii locului. Mă refer, desi -gur, la scriitorii contemporani nouă, apreciind, dinaceastă perspectivă, şi mai mult munca depusă deprofesorul Constantin Tomşa.

Impresionat de numărul mare al celor carescriu, trăitori într-un spaţiu geografic oarecum res-trâns, am găsit prilejul să cuget asupra utilităţii sauinutilităţii scrisului, în condiţiile în care anonima-tul tinde să nimicească orice încercare de evadareîn spaţiul literar al consacraţilor. Concluzia la caream ajuns îmi spune că nu este nimic îngrijorător,nici superficial în felul meu de judecată asupra fe-nomenului literar românesc, că necunoaşterea unornume face parte din normalitate. Apoi, mulţimeacelor dispuşi să creeze contribuie la dospirea şievidenţierea valorii, aşa cum sunt necesare multespice de grâu ca să se formeze ceea ce se numeşteun ogor autentic, cu roade bogate. Iar şansa deve-nirii scriitoriceşti depinde de vocaţia şi de trudafiecăruia, numele sau renumele fiind o consecinţăa acestora; apoi, cei mai aleşi dintre aleşi, dacă estevorba de o ierarhie valorică, pot fi asemănaţi cunişte alpinişti care au reuşit să urce piscurile celemai înalte ale unor munţi primejdioşi, cu de la sineînţelegere că au beneficiat de sprijinul mentorilor,agenţilor literari şi editurilor prestigioase care săle susţină valoarea. Altfel spus, putem închipui unmaraton literar, asemenea celui sportiv, cu o parti-cipare masivă de competitori. Desigur, toţi se pre-gătesc, toţi se antrenează cu gândul la izbândă, darla finalul întrecerii doar câţiva ajung cunoscuţi din-tre sutele sau miile de participanţi... Cu ce se alegceilalţi? Mai întâi, trebuie spus că fără participarealor nu ar exista ideea de maraton; apoi, antrena-mentele în sine îi fac mai încrezători în posibilită-ţile lor, determinându-i să spere, la rându-le,cândva, într-o posibilă victorie.

Aşadar, Constantin Tomşa a oferit tuturorscriitorilor incluşi în dicţionar şansa de a se înscrieşi a participa la un virtual maraton literar, fără a seface neapărat o vizibilă clasificare a valorilor,competiţia fiind în plină desfăşurare, iar efortul au-torului de a aduna la un loc categorii variate de re-prezentanţi ai scrisului („copişti, cronicari,scriitori, autori de scrieri bisericeşti, folclorişti, pu-blicişti, traducători ş.a.”) este meritoriu şi oportun.Portretele literare existente în carte diferă ca di-mensiune, ţinându-se seama de operă, în ansam-blul ei, dar şi de documentaţia de care s-a dispusla momentul respectiv. De altfel, ConstantinTomşa a dat măsura posibilităţilor sale şi cu ocaziaaltor scrieri anterioare, precum Împătimit de lec-tură (Cărţi şi autori, I-IV, 2002-2006) şi Con-temporan cu ei (Fişe de dicţionar, scriitori,2009), surprinzând fenomenul literar românesc,mai ales după anul 1990, „luând în discuţie atâtcărţile celor ce se consideră consacraţi, profesio-nişti, mai ales pentru faptul că au fost admişi înUniunea Scriitorilor din România, cât şi ale celorcare de multe ori sunt etichetaţi – uneori pe drept,alteori nu – ca veleitari”.

Un dicţionar al literaturii din judeţulNeamţ se dovedeşte a fi un instrument eficient înobţinerea unor informaţii cu privire la un anumescriitor, la un fenomen literar caracteristic uneianumite perioade istorice şi, de ce nu, pentru sa-tisfacerea unor curiozităţi de filolog dornic de as-pecte mai aparte. Din această ultimă perspectivă,am urmărit paginile dicţionarului, interesat fiindde câţiva scriitori apropiaţi sufletului meu, trăitoriîn alte judeţe, dar şi de cei care provin din satulmeu natal, Valea lui Ion, aflat la graniţa dintre ju-deţele Neamţ şi Bacău.

Mai întâi, am făcut cunoştinţă cu universitarulIoan Dănilă, de la Facultatea de Litere a Univer-sităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău (născut pemeleaguri nemţene, la Târgu-Neamţ, în anul 1949,16 decembrie), „autor de manuale şi cursuri uni-versitare, teoretician literar”, cu peste 50 de titluri,publicate în volum sau în reviste de specialitate,cu profesorul universitar Vasile Spiridon (născutla Verşeşti, comuna Girov, judeţul Neamţ, în anul1958, la 14 februarie), critic literar, eseist cu o sus-ţinută activitate publicistică, ca să vorbim doar dedoi consacraţi scriitori contemporani care se ma-nifestă plenar şi responsabil, la catedră şi în pagi-nile revistelor literare de primă mână din ţară.

Am căutat apoi numele scriitorilor născuţi înValea lui Ion. Şi cu mândrie afirm că localitateaare reprezentanţi remarcabili, scriitori cu certificatde membri ai Uniunii Scriitorilor din România, cuo operă care acoperă şi valoric respectivul atestat.Se poate vorbi de poetul Ion-Tudor Iovian, născutla 1.01 1952, căruia Constantin Tomşa îi face oprezentare generală, amintind, printre altele, că Ni-colae Manolescu afirma în 1988 că este „un poetremarcabil, subtil, original”. Este, de asemenea,evidenţiat în dicţionar un citat al prietenului meu,Eugen Budău (multe discuţii amicale şi profesio-nale am purtat împreună în camerele de hotel lo-cuite de noi în timpul peregrinărilor ministeriale,în calitate de inspectori şcolari de specialitate),care spune despre acelaşi poet că „esenţializeazăstarea lirică drept fior metaforic, fără a ţine contde domiciliul de pe buletin”, îndemnându-ne săauzim „geamătul cosmic al firului de iarbă”... PeIon-Tudor Iovian l-am cunoscut personal la Valealui Ion – ce-i drept, într-un moment destul de ne-prielnic, la parastasul regretatului profesor univer-sitar doctor Ion Rotaru, aparţinător aceloraşimeleaguri natale ca şi noi. Apoi, dicţionarul pro-fesorului Constantin Tomşa înregistrează numeleşi opera poetului Ion Dinvale (12.08.1947), unpseudonim uşor de identificat, dacă ne referim la

numele localităţii natale, profesor remarcabil, deasemenea membru al Uniunii Scriitorilor din Ro-mânia, „poet autentic, cu un discurs literar modernprin ingenioase asocieri de termeni lexicali şi im-agini artistice... cu o poezie ce sacralizează sacri-ficiul uman şi desfide, prin asumarea lirică,implacabilitatea destinului”, după cum menţio-nează acelaşi Eugen Budău. La litera „F”,este pre-cizat şi numele lui Ion Fercu (08.01.1952),profesor de filozofie, prozator, publicist harnic,care abordează în operele sale teme dramatice,existenţiale. Despre opera lui Ion Fercu am avutocazia să ne exprimăm şi noi opiniile, prin inter-mediul a două eseuri, cu referire la romanele Au-dienţa şi Ostaticul Umbrariei, publicate înreviste de specialitate. De Ion Fercu mă leagă oprietenie atipică, concretizată în corespondenţă şidialoguri virtuale.

Ca toponim, Valea lui Ion intră însă în istorialiterară a neamului nostru datorită unei mari per-sonalităţi, Ion Rotaru (11.09.1924 – 18(21).12.2006), profesor universitar, critic şi istoricliterar, autor al monumentalei lucrări O istorie aliteraturii române de la origini până în prezent,descendent ca formaţie intelectuală din ramura că-linesciană. Despre profesorul Ion Rotaru, autoruldicţionarului precizează că „a semnat şi un numărimpresionant de ediţii, de antologii, de studii in-troductive, prefeţe, postfeţe, de comentarii în vo-lume colective (Dimitrie Cantemir, Ion Neculce,Constantin Stamati, Vasile Alecsandri, Nicolae Fi-limon, Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Coş-buc, Nicolae Iorga ş. a.);”, iar în ceea ce priveşteistoria literaturii menţionate mai sus, ConstantinTomşa afirmă că aceasta „se înscrie într-o serie dincare fac parte sintezele elaborate de Nicolae Iorga,

G. Călinescu şiA l e x a n d r uPiru, fiind prin-tre puţinele lu-crări postbelicecare abordeazăintegral fenome-nul literar româ-nesc până înpragul mileniu-lui al III-lea”,dar şi faptul călucrarea înglo-bează şi litera-tura română „dinafara graniţeloractuale ale Ro-mâniei – Basara-bia, Bucovina,

Banatul Sârbesc, Israel şi diaspora românească –,precum şi poezia şi proza aromână”.

Constantin Tomşa introduce în al său dicţio-nar şi numele celui care scrie acest eseu, născut înacelaşi sat, Valea lui Ion (20.02.1947), remarcând„ironia fină şi umorul de bună calitate” al textelorsale.

Aşadar, Un dicţionar al literaturii din jude-ţul Neamţ este o lucrare utilă oricărei persoane in-teresate de fenomenul literar al acestui ţinut şi nunumai. Măsura muncii depuse de ConstantinTomşa poate fi urmărită îndeaproape şi prin cer-cetarea paginilor care cuprind referinţele biblio-grafice ce însoţesc lucrarea, aflate chiar laînceputul volumului, dar şi anexele (listă de scrii-tori, listă de publicaţii, manuscrise, manifestări li-terare, listă de societăţi literare, de case şi muzee).

Pentru toate cele amintite şi pentru multe al-tele nespuse încă, jos pălăria, domnule ConstantinTomşa!

Leonard ROTARU

P

APOSTOLUL Pag. 19

Arte şi meserii

martie 2018

Sumarădălina ANDRONIC – Iubiţi Floarea de Mac din Marea de Spice lPledoarie pentru reabilitarea Dascălului (pag. 15)Vasile BAGHIU – Note de trecere: Conectarea la realitate (pag. 20)Gianina BURUIANĂ – Concursul Naţional de Pian „Carl Czerny”(pag. 12) * Prin zăpezile de altădată, cu profesorul - antrenor de schiDumitru Terbescu (pag. 13)Lucilia DINESCU – Mihai Eminescu: „Basarabia – pământ româ-nesc, samavolnic răpit” l Editura Saeculum. I.O. Colecţia „Docu-

mente revelatorii” (pag. 14)Mihai FLOROAIA – O nouă ediţie a Metodicii predării religiei (pag. 9) *Etica şi filosofia cognitivă (pag. 9)Viorel Romus LAIU – Tradiţie şi educaţie în vatra Mănăstirii Neamţ (pag.5, 6, 7)Nadejda LAVRIC – Rămânem datori cu o Unire (pag. 1)Mihai-Emilian MANCAŞ – Cărarea vitejilorl Scânteia care aprinde focul(pag. 19)Violeta MOŞU – INFOCULT (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7) * Cu Unirea în suflet:Proiectul „Maluri de Prut – Basarabia necunoscută” (pag. 16) * Nemţeni întopul nominalizaţilor pentru Premiile Gopo, 2018 (pag. 20) * Lucrările ar-tistului plastic Arcadie Răileanu, pe simezele Galeriilor de Artă ale Munici-piului Iaşi (pag. 20)

Irina NASTASIU – Elevii români, strânşi în menghina „teoriilor de gen”(pag. 10) * Semnal editorial: Mărturia convertirii unui fost deţinut: PărintelePaisie, sfântul şi dascălul meu (pag. 10) * Gala Galaction, îndrăgostit de Ţi-nutul Neamţului (pag. 11)Gabriel PLOSCĂ – Eu te iubesc, Basarabie (pag. 1)Elena POSTICĂ – Marea Unire a început la Chişinău (pag. 2-3)Red. – In memoriam: prof. Constantin Turcu (pag. 8) * Colegiul Tehnic „Da-nubiana”– întâlnire de proiect la Akhisar, Turcia (pag. 11) * Şcoala Gimna-zială nr. 5 Piatra-Neamţ: Proiect educativ cu participare internaţională (pag.11) * CALENDAR – martie 2018 (pag. 17) * O invitaţie: „Capsula timpului”la Bojdeuca Ion Creangă (pag. 20)Leonard ROTARU – Jos pălăria, domnule profesor Constantin Tomşa!(pag. 18)Dumitru RUSU – Crochiuri contemporane: Ionică, tu ai stofă de ministru!(pag. 17)Nicolae SAVA – O lucrare documentară de referinţă: Gheorghe Radu:„Marea Unire şi judeţul Neamţ” (pag. 3)Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene - martie 2018 (pag. 12, 13, 14,15, 16, 17)Constantin TURCU – Judeţul Neamţ în Memoriile Reginei Maria (pag. 8)Mircea ZAHARIA – Povara României Dodoloaţe (pag. 1-15) * Problemenerezolvate, proteste, incertitudini * l Interviu cu dl. prof. Gabriel Ploscă,preşedintele Sindicatului din Învăţământ Neamţ.

M

ntr-un volum de memorii şi în mai multe ar-ticole semănate în presă, profesorul univer-sitar doctor Virgiliu Radulian menţiona că amfost iniţiatorul proiectului naţional, cultural-sportiv, numit oficial „Cărarea vitejilor”, via-bil câteva decenii în veacul trecut. Şi pentrucă orice adevăr este fatalmente doar parţial,iată, foarte pe scurt, povestea întreagă, aşa

cum şi cât a fost legată de activitatea unor dascălitineri de la Bicaz, iubitori ai cărărilor de munte.

A trecut de atunci mai mult de jumătate desecol.

În vara anului 1958, apărea prima mea carte,un jurnal de drum, „Freamătul luminii” (De fapt onumisem „Bistriţă, apă vioară”, dar Editura Tinere-tului a botezat-o altfel.), scris în colaborare cu Du-mitru Almaş, ca urmare a unei călătorii, în anul1956, de la izvoarele Bistriţei, din munţii Rodnei,până la confluenţa râului sprinţar cu Siretul.

Profesorii (bicăzeni pe atunci) AlexandrinaMancaş şi Gheorghe Amaicei, pătimaşi amatori dedrumeţie pe potecile Ceahlăului, stimulaţi de ceeace relatam în volumul cu pricina, au socotit că nu arfi rău să repetăm aventura expediţionară pe ValeaBistriţei, de data aceasta asociind proiectului un gruprestrâns de elevi ai liceului din Bicaz.

Ţelul principal era să vedem pentru ultima oarăacele locuri ce aveau să dispară, curând şi dramatic,acoperite de apă prin stăvilirea râului şi apariţia la-cului de la poalele Ceahlăului.

Având de îngrijit un copil, colega noastră a fostnevoită să abandoneze participarea la drumeţia ceavea să dureze o lună de zile, în vacanţa şcolară dinvara anului 1958.

Noi, cei doi care ne pregăteam să pornim ladrum, nu adunam la un loc decât 50 de ani, împărţiţiîn sume egale pe cap de dascăl începător; dar, înlipsa unei experienţe îndelungate, ne sprijineam pecunoştinţele dobândite de mine cu două veri înurmă, pe acelaşi traseu.

Dintre liceeni, după ce au aflat durata, scopulşi mai cu seamă greutăţile posibile ale viitoarei ex-perienţe sportive, s-au înscris, cu entuziasmul şi ig-noranţa datorate vârstei adolescentine, patru colegide clasă din rândul premianţilor, două fete şi doi bă-ieţi.

Bătrânul care scrie aceste rânduri, deşi s-a în-trebat mereu, n-a ştiut niciodată ce vor fi crezut pă-rinţii elevilor despre gândirea matură a celor doidascăli şi ce îşi vor fi închipuit despre riscurile realeşi mari ale aventurii plănuite. Presupun doar căprestigiul atribuit meseriei de profesor era covârşi-tor în vremea aceea; şi uite că minunea s-a petrecut:părinţii ne-au dat în seamă viaţa şi sănătatea copii-lor, cu o încredere pentru care le-am rămas pentrutotdeauna profund recunoscători. Şi erau aceşti pă-

rinţi oameni cât se poate de serioşi, trecuţi prinmulte!

Ai Paraschivei Başa, gospodari cu bun renume,săteni din Bicaz. Mariana Varlaam avea doar mamă,adusă cu domiciliu forţat pe şantier tocmai din Con-stanţa. Părinţii lui Iuliu Laver, scăpaţi cu viaţă caprin miracol din lagărul morţii de la Auschwitz-Bir-kenau, unde se şi cunoscuseră, lucrau ca economiştila baraj. Tatăl lui Nicolae Ţicleanu, inginer, condu-cea lucrările la modernizarea şoselei Piatra-Neamţ– Cheile Bicazului, către locul unde se deschiseserăcarierele de calcar şi marnă pentru noua fabrică deciment din Bicaz.

Unica aprobare pentru expediţie, şi aceea doarverbală, am primit-o de la Virgiliu Radulian, proas-pătul director al liceului din Bicaz (liceu numitacum „Carol I”), tânăr dascăl de pedagogie, în vârs -

tă de doar 27 de ani. (Tot atâţia avea şi inginerul şefde pe şantierul baraj, viitorul ministru Cocoş?!?)N-am cerut altă învoire din partea nimănui!

Ne-am înzestrat „gospodăreşte”cu un echipa-ment de care ar râde cu poftă orice puşti care faceazi turism. În chip de corturi „Himalaia”, căpătasempe veresie un cort militar, foarte greu de montat şide purtat în spinare. Telefoane mobile? Inexistenteatunci pe Terra. Profesorul Amaicei se înarmase înglumă cu un „Geco” de jucărie.

Purtam cu grijă în raniţele soldăţeşti merindecare ar fi umplut de invidie orice român din vremeaaceea: salam de Sibiu, conserve de carne, caş săratşi frământat, biscuiţi, compoturi cubaneze şi alte ali-mente cu viaţă lungă, cumpărate (fără de cartelă!)de la „Alimentara” din piaţă, pe barba rasă a vân-zătorului emerit, Conù Alecu Harvalia, fost mare ar-mator şi angrosist de alimente la Constanţa, şi eladus cu domiciliu forţat la Bicaz şi angajat vânzătorla raionul de mezeluri şi brânzeturi din piaţa satu-lui.

În rest, serviciul nostru de aprovizionare şi ca-zare se baza temeinic pe prezumata (şi verificata)ospitalitate a călugărilor şi pe bacii care ne găzduiauîn stânele lor ascunse în poienile înalte ale munţilorşi ne ofereau balmuş ardelenesc, caş şi urdă, contraţigări şi palincă, monedă de schimb imbatabilă, ve-rificată de mine pe traseul din 1956.

Ocrotiţi de Sfântul Ilie, responsabilul ceresc cuploile, am străbătut fără de accidente meteo Carpaţiide est, de la izvoarele Bistriţei, din Rodna, şi până

la confluenţa râului cu Siretul, dincolo de Bacău,trecând din schit în schit, din sat în sat şi din stânăîn stână, dintr-un loc pitoresc în alt loc pitoresc, în-cercând să descoperim comorile ce vor pieri, înghi-ţite pentru totdeauna prin umplerea lacului şiprintr-o lichidare fără noimă a vieţii monahale mol-doveneşti.

Vădind o educaţie exemplară, datorată în ceamai mare măsură părinţilor, adolescenţii noştri auavut mereu şi peste tot o comportare admirabilă, dintoate punctele de vedere, demnă de toate laudele,făcându-ne pe noi, dascălii, să fim nu doar bucuroşi,ci şi mândri că îi însoţim!

Aşa că ne-am întors la Bicaz teferi şi victorioşi.Fortuna audaces juvat!

Fostul nostru director,Virgiliu Radulian, a de-venit curând profesor universitar doctor, prorectorde universitate şi apoi ministru adjunct al învăţă-mântului. În această ultimă calitate, cunoscând bineexperienţa celor şase drumeţi din vara anului 1958,a dat gir, fiinţă şi impuls, pe plan naţional, tipuluinostru de aventură turistică şi culturală a elevilor,sub numele romantic „Cărarea vitejilor”. Aşa staulucrurile!

Excelenţii noştri camarazi de drumeţie, înmunţi şi pe malurile Bistriţei, au ajuns cu timpulacolo unde visaseră: Paraschiva şi Mariana, profe-soare în învăţământul preuniversitar, acum pensio-nare, la Bicaz şi în Capitală; Iuliu/Ilan Laver,informatician cu renume şi patron internaţional deinformatică; Nicolae Ţicleanu, singurul dintre eiplecat prematur din lumea aceasta, a fost profesoruniversitar doctor la Facultatea de Geografie-geo-logie a Universităţii din Bucureşti, paleobotanist,specialist în zăcămintele de cărbune. L-a doborâtcumplita boală a secolului atomic.

Alexandrina Mancaş şi-a luat revanşa faţă denoi, cei din 1958, conducând în următorii treizecide ani, de-a lungul şi de-a latul ţării, nenumărate ex-cursii şi expediţii cu caracter cultural şi sportiv.

Gheorghe Amaicei, pensionar acum, în anul2018, de-a lungul întregii sale cariere a rămas un în-focat susţinător şi conducător al expediţiilor cu şco-lari de toate vârstele. Şi i-au izbândit toateproiectele, fără de incidente şi accidente! I s-a ală-turat cu entuziasm, în anii profesoratului de la Pia-tra-Neamţ, matematicianul Constantin Avădanei,cel admirat şi alintat de elevi cu frumosul cognomenPapa Naşu.

Unul dintre copiii cei mulţi, porniţi din Piatra-Neamţ pe „Cărarea vitejilor”, celebrulConstantin/Ticu Lăcătuşu, se înscrie între cei foartepuţin numeroşi alpinişti emeriţi ai lumii.

Ignis scintilla nascitur!

Mihai-Emilian MANCAŞ

Î

Cărarea vitejilorl Scânteia care aprinde focul

Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, Gianina BURUIANĂ, Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

[email protected]

NOTE DE TRECERE

Conectareala realitate

unt perfect conştient în ce fel deţară trăiesc, cu tot ce-i bun şirău, dar continui să învârt în capcâteva visuri, o serie de visuri,vorba unui celebru poet-muzi-cian. Sunt visuri legate de drep-tate, fără să spun vorbe mari, descris şi împlinire a unei opere,

de împărtăşire a unui mod de a vedealucrurile, de prietenie şi călătorie. Suntvisuri care se hrănesc din acel sens alvieţii pe care ne este atât de greu să-ldefinim dar pe care îl aflăm cu surprin-dere uneori într-un moment oarecare,ca să-l şi pierdem la fel, într-o secundă.

Ştiu că nu pot schimba oamenii,dar înţeleg măcar ce depinde de mineca să fac povestea asta să funcţionezecât mai bine. De mine depind proiec-tele legate de scris, cărţile la care în-cerc să adaug în fiecare zi câtuşi depuţin, dar şi cele legate de şcoală, cupartea lor de luptă şi zbucium împo-triva inerţiilor. La fel, în parte, familiamea şi prietenii mei. Poate că şi sănă-tatea, să zicem, deşi aici sunt maimulte de discutat. În rest, lucrurile auautonomia lor, mersul lor imprevizibilşi sinuos.

Dacă ai aşteptări de recunoaştere,de exemplu, de la societatea româ-nească în general, de la oamenii loculuiîn care trăieşti, de la cei din breasla tasau chiar de la cei mai mulţi colegi demuncă, ai o problemă de conectare larealitate. Realitatea este că lumeaaceasta românească în care ne ducemveacul este atât de traumatizată de is-toria ultimilor 70 de ani încât nu numaică unele gesturi simple precum pro-nunţarea cuvântului „felicitări” au de-venit o „rara avis”, dar ele sunt chiarînlocuite de gesturi la fel de simple –şi foarte eficiente, altfel – de ostilitatefăţişă şi invidie perseverentă. Nu ai altăşansă decât să-ţi vezi de muncă înainteca şi cum nu ar exista nimeni pe lumeşi ca şi cum totul ar fi numai şi numaide amorul artei – cum şi este cu adevă-rat.

Şi uneori nu ai la îndemână decâtzâmbetul resemnat, singura reacţie de-centă, în timp ce te retragi şi mai multîn propria carapace sau propriul uni-vers, ce-o fi, cu speranţa că nu te veimai agita „prosteşte”. Şi evident, foartecurând vei repeta greşeala.

Prof. psih. Vasile BAGHIU

S

a această ediţie a Premii-lor Gopo, lungmetrajul„Un pas în urma serafi-milor”, în regia pietrea-nului Daniel Sandu (înfoto), a primit cele maimulte nominalizări (15)dintre cele 23 de lungme-

traje româneşti luate în conside-rare de către juriu.

Cele mai importante nominalizări sunt: pentrucel mai bun regizor (Daniel Sandu); cel mai bunactor într-un rol principal (Vlad Ivanov); cel maibun actor într-un rol secundar (Ali Amir şi Ilie Du-mitrescu jr.); cel mai bun scenariu (Daniel Sandu);cea mai bună imagine (George Dăscălescu); celmai bun montaj (Mircea Olteanu); cel mai bunsunet (Daniel Soare, Mirel Cristea, Marius Leftă-rache); cea mai bună muzică originală (MariusLeftărache); cele mai bune decoruri (Adrian Cris-tea); cele mai bune costume (Cireşica Cuciuc); cel

mai bun film de debut (regia Daniel Sandu; pro-ducător: Ada Solomon, Ioana Drăghici).

La categoria „cel mai bun actor într-un rolprincipal” este nominalizat şi Mircea Postelnicu,actorul Teatrului Tineretului, pentru rolul Toma dinfilmul „Ana, mon amour”.

Un alt regizor pietrean care a fost nominalizatla Premiile Gopo este Andrei Dăscălescu pentrupelicula „Planeta Petrila” (cea mai bună imagine,cel mai bun montaj, cea mai bună muzică origi-nală, cel mai bun film documentar).

Câştigătorii vor fi anunţaţi în cadrul Galei Pre-miilor Gopo, programată la 27 martie la TeatrulNaţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti.

Nominalizările la toate categoriile PremiilorGopo au fost stabilite de: Nap Toader (regizor), Iu-liana Tarnoveţchi (producător), Barbu Bălăşoiu(operator), Radu Corciova (scenograf), GabrielaAlbu (exploatant) şi criticii de film Irina MargaretaNistor, Cătălin Olaru, Cristian Mărculescu, AngeloMitchievici, Ion Indolean. (Violeta MOŞU)

rtistul plastic basarabeanArcadie Răileanu etaleazăo selecţie de lucrări repre-zentative, în cea mai re-centă expoziţie personală,deschisă marţi, 6 martie,la Galeriile de Artă aleMunicipiului Iaşi. Creând

un univers plastic aparte în pei-sajul picturii contemporane, elne invită la o infuzie de culoareşi contraste.

Mihai Păstrăguş, critic deartă: „Arcadie Răileanu este for-mat într-un cadru contructivist.Mă miră faptul că dânsul, cu ra-ţionalitatea care o impune arhi-tectura, este un tip tandru,afectiv, chiar volitiv în acelaşitimp. Este un artist care se mişcă

pe suprafeţe foarte mari, caregândeşte într-un plan deschis şieste şi legat de stările sentimen-tale”.

Arcadie Răileanu: „Măbucur că au încăput multe lucrăripe simeze şia venit unpublic nume-ros la verni-sajul acesteiexpoziţii. Oexpoziţie, caşi o pictură,are construc-ţia ei. Ca săiasă o expo-ziţie fru-moasă, atrebuit să fac

o selecţie mai riguroasă. Nu poţisă pui lucrări prea diferite”.

Expoziţia poate fi vizitatăpână la sfârşitul lunii martie.

Violeta MOŞU

L

Răileanu, pe simezele Galeriilor de Artă din IaşiA

Nemţeni în topul nominalizaţilorpentru Premiile Gopo, 2018

O invitaţie: „Capsula timpului” la Bojdeuca Ion Creangăuzeul Naţional al Literaturii Române(MNLR) Iaşi lansează o invitaţie neconven-ţională scriitorilor români pentru a marca ani-versarea Centenarului primului muzeu literardin România, Muzeul „Ion Creangă” (Boj-deuca), inaugurat în data de 15 aprilie 1918.Scriitorii români sunt invitaţi să trimită o scri-soare de maximum o pagină A4 pe adresa

MNLR Iaşi, conţinând un mesaj scris de mână pen-tru oamenii de peste un secol, care să continue fraza:„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu…”. Scrisorile, carevor rămâne sigilate, vor fi depuse într-o aşa-numită„capsulă a timpului”, urmând a fi deschise pe 15aprilie 2118.

Managerul MNLR Iaşi, Lucian Dan Teodoro-vici, a declarat: „Proiectul este, practic, în primulrând în beneficiul celor care vor administra Boj-deuca peste o sută de ani, căci ei vor avea o mică

bijuterie în patrimoniu: mesajele unor scriitori deazi, dintre care am îndrăzni să sperăm că măcarunii vor fi citiţi şi peste un secol. Personal, regretcă n-o să mă aflu printre cei care vor deschideaceste scrisori, dar spectaculozitatea proiectuluiconstă tocmai în faptul că mesajele nu vor fi cititedecât atunci. Sper ca scriitorii români să accepteideea şi să trimită cât mai multe scrisori pe adresaMuzeului”.

Scrisorile sunt aşteptate până la data de 5 apri-lie 2018, la următoarea adresă: Muzeul „VasilePogor”, strada Vasile Pogor, nr. 4, Iaşi, cod700110, iar pe plic va apărea numele expeditoruluişi menţiunea: „Pentru proiectul «Capsula timpu-lui»”.

Proiectul va fi lansat în cadrul programului Zi-lele Bojdeucii, duminică, 15 aprilie 2018.

Red.

M

APOSTOLUL - slineamt.ro · n Hronicul şi cântecul vârstelor, re-ferindu-se la Marea Unire,...

Documents

Transcript of APOSTOLUL - slineamt.ro · n Hronicul şi cântecul vârstelor, re-ferindu-se la Marea Unire,...