APOSTOLUL - slineamt.ro · care au lucrat la acest proiect, respectiv al grupului care s-a ocupat...

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XX, NR. 216http://apostolul.slineamt.ro de

cembrie

2018

Prof. Elena PREDA,inspector şcolar disciplina Istorie,

Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ

(continuare în pag. 3)

Între Acordul de la Alba Iuliaşi „România Educată”

▪ Interviu cu dl. Gabriel Ploscă,preşedintele Sindicatului

din Învăţământ şi Cercetare Neamţ

tiu că v-aţi întors de curând de la sărbă-toarea Centenarului de la Alba Iulia şi văfelicit pentru implicarea puternică a sindi-catului nemţean în acest moment al istorieinoastre contemporane. Dar se pare că totacolo a avut loc un eveniment importantpentru viitorul şcolii româneşti. Despre ceeste vorba?

– După un proces anevoios de negocieri carea durat aproape jumătate de an, în data de 29 no-iembrie 2018, într-un cadru festiv, la Alba Iulia, s-aîncheiat un acord între Guvernul României şi fe-deraţiile sindicale reprezentative din învăţământ.Apreciem că este un acord favorabil. Pe de o parteare multe prevederi care dau drepturi deja exis-tente, majoritatea dintre acestea urmând să se re-găsească în acte normative, ceea ce dă o anumităgaranţie că aceste drepturi vor fi şi respectate.

Deşi avem anumite rezerve, noi sperăm că acumlucrurile vor sta altfel decât în cazul altor acorduri,astfel încât speranţele noastre să nu mai fie înşe-late. Şi chiar vă rog să publicăm integral acest do-cument, pentru o cât mai bună informare acititorilor noştri.

● Aşa facem. Dar de ce s-a semnat acestacord la Alba Iulia?

– Aceasta a fost propunerea Guvernului, con-siderându-se că acordul va avea o greutate maimare dacă se va încheia într-un cadru festiv, îna -intea manifestărilor de 1 Decembrie. Sperăm că şiîn aplicarea acestuia se va simţi aceeaşi intenţiede uniune.

● Care sunt cele mai importante prevederiale Acordului?

– Încep prin a spune că încercăm să ne în-dreptăm spre o normalitate pentru învăţământ,pentru educaţie. Legea prevede alocarea unui pro-cent de minim 6% din Produsul Intern Brut (PIB)şi nouă, an de an ni s-a promis respectarea acestei

A consemnat Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 2)

{

Un neam, un sânge, un suflet românesc Pag. 6-7

Generaţiile Centenaruluiîn Neamţ

omânia centenară traversează momentede paradox şi contradicţie, momente ceapar ca o consecinţă a educaţiei istoricea generaţiilor contemporane mareluieveniment. Este firesc să abordăm pro-blema educaţiei istorice, deoarece eaeste generatoare de atitudini din parteacontemporanilor faţă de celebrarea

centenarului. În demersul meu pornesc de laceea ce acad. Ioan Aurel Pop, preşedinteleAcademiei Române preciza: Centenarul tre-buie să arate că avem simţ de ceremonie şi osolemnitate a recunoştinţei. Poporul acesta –ca şi alte popoare – n-a fost mereu pe şuvoiulde succes al istoriei, dar a reuşit ceva unic,într-un moment de o mare gravitate: MareaUnire de la 1918 care este punctul astral alistoriei naţionale.

Fără nici un dubiu, putem afirma că noi,ca popor, suntem rezultatul investiţiei statuluiîn educaţie, suntem rezultatul implicării di-recte a fiecărui profesor în educaţia civică aelevilor, suntem rezultatul „celor şapte ani deacasă”, suntem suma tuturor implicărilor, con-stante şi nu discontinue, în ceea ce numim for-marea mentalităţii sănătoase a poporului. Omentalitate sănătoasă în spiritul educaţiei isto-rice apare în urma îndeplinirii minime a unorcriterii: să-ţi cinsteşti eroii şi spaţiul identitar,să-ţi asumi istoria neamului tău, să fii educat

R

Cu prilejul Sărbătorilor de Iarnă, transmitem, în numele Sindicatului În-văţământ şi al Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ, tuturor cititorilornoştri, tuturor truditorilor pe ogorul Şcolii, urările noastre de pace, linişte şi pros-peritate.

Ne dorim, şi vă dorim, multă sănătate, îndeplinirea gândurilor bune şi a tu-turor aşteptărilor.

Crăciun fericit şi un An Nou binecuvântat!La Mulţi Ani!

Redacţia APOSTOLUL

Un neam, un sânge, un suflet românesc

Viaţa sindicală, imperative

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

Nemţeni premiaţi de Uniunea Scriitorilor iliala ieşeană a Uniunii Scriitorilor din România a premiat, recent, celemai bune creaţii literare publicate în anul 2017. Juriul a fost formatdin scriitorii: Vasile Spiridon (preşedinte), Gellu Dorian şi Ioan Hol-ban.

Printre laureaţi s-au numărat şi patru reputaţi literaţi nemţeni:Dorin Ploscaru, Emil Nicolae, Daniel Corbu şi Gheorghe Simon.

Daniel Corbu a primit Premiul „Ionel Teodoreanu” pentru „Janu-via, romanul ascezei”, apărut la Editura Princeps Multimedia. Preotul

Dorin Ploscaru a fost răsplătit pentru volumul „Cincizeci de ierni pe MunteleFuji”, de la Editura Doxologia, cu Premiul „Cezar Ivănescu”, iar lui EmilNicolae i-a fost înmânat Premiul „Mihai Ursachi” pentru „Suflet prădător”(Editura Junimea).

Totodată, Comitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România– filiala Iaşi a decis ca Premiul „Cartea reprezentanţei” să revină lui Gheor-ghe Simon pentru volumele de poezie: „Teofania”, (Editura Doxologia) şi„Agapia perpertuă” (Editura Timpul).

„Ne ştim de 100 de ani” Spectacolul „Ne ştim de 100 de ani”, o co-

producţie a patru teatre din ţară – Teatrul Tine-retului din Piatra-Neamţ, Teatru „Anton Pann”din Rm. Vâlcea, Teatrul de Vest din Reşiţa şiTeatrul Clasic „Ion Slavici” din Arad – a pututfi urmărit pe 17 şi 18 noiembrie şi pe scena Tea-trului Tineretului.

Din distribuţie fac parte opt actori, câte doide la fiecare teatru implicat în proiect. TeatrulTineretului îi are în distribuţie pe Lucreţia Man-dric şi Daniel Beşleagă.

„Este un proiect de anvergură, rezultat alunei colaborări fără precedent în România. Suntpatru teatre din patru regiuni istorice, pe carenu le-am ales întâmplător. Mi-am dorit să lucrez

cu teatre mici din ţară şi nu cu teatre naţionale, pentru că stilul lor este diferit”,a spus Ştefan Iordănescu, regizorul spectacolului.

F

Între Acordul de la Alba Iulia şi „România Educată”revederi. De data aceasta s-a stabilit ca înbugetul anului 2019, suma alocată învăţă-mântului să fie cu 15% mai mare decât ceadin 2018, astfel încât în următorii 4 ani săatingem, în sfârşit, procentul de 6%.

Practic vom putea monitoriza în curândrespectarea acestei prevederi, prin proiectulBugetului de stat pe 2019, care urmează să

intre în discuţia Parlamentului, observând dacă seatinge procentul de 3,4% alocat învăţământului.În plus, ne interesează şi alte puncte stipulate înAcord, referindu-mă mai ales la sumele obţinuteprin hotărârile judecătoreşti devenite definitivepână la 31 decembrie 2018, care ar urma să seacorde imediat, până la data de 31 ianuarie 2019.Este vorba atât de sumele din hotărârile judecăto-reşti restante, cât şi de sumele câştigate de noipentru dobânda penalizatoare. De asemenea, totîn Bugetul de stat ar trebui să regăsim şi reglemen-tarea referitoare la încadrarea pe grila de salarizarepentru personalul de predare, astfel încât să nu maiexiste, ca până acum, situaţia aberantă ca pentruaceeaşi funcţie, aceeaşi vechime, aceeaşi pregătire– salariile să fie diferite. Este vorba despre respec-tarea vechilor tranşe de vechime în învăţământ.Acest acord mai prevede că, de acum, toate spo-rurile vor fi raportate la salariul de bază în platăşi, astfel, vom avea o abordare unitară a acordăriiacestor sporuri.

De asemenea, este foarte important şi trebuiemenţionat faptul că Guvernul îşi ia angajamentulsă aducă în anul 2020 acea creştere maximă de sa-lariu prevăzută pentru anul 2022. Deci, o devan-sare de doi ani. Salutăm acest lucru şi să deaDumnezeu să se şi împlinească! De fapt, ar fi onormalitate având în vedere că şi alte categoriiprofesionale au primit deja măririle de salarii pre-văzute pentru nivelul anului 2022. Este vorba des-pre creşterea salarială prevăzută de Legeasalarizării unitare, Legea 153/2017.

Desigur, nu în ultimul rând, în Acord se vor-beşte despre elaborarea, până la 31 martie 2019,a unei noi Legi a învăţământului. Este în discuţie,de data aceasta, o lege separată pentru învăţămân-tul preuniversitar, una dedicată învăţământuluiuniversitar şi statutul personalului didactic. Pro-misiunea doamnei ministru Ecaterina Andronescu– cu care ne-am întâlnit pe 12 decembrie 2018, încadrul Colegiului Naţional al Liderilor de la Bu-cureşti – a fost că termenul de elaborare va fi 31martie 2019, urmând apoi dezbaterea publică, dez-baterea în plenul Parlamentului – în luna iunie,

preconizându-se ca legea să fie aplicabilă din lunaiulie.

● Ce alte prevederi ale Acordului aţi maiputea evidenţia?

– Ţin să mai subliniez faptul că profesoriicare se vor pensiona, având o vechime mai marede 30 de ani în învăţământ, ar urma să primească6 salarii medii brute pe economie. A mai existat oprevedere similară propusă de sindicat mai de-mult, echivalentă cu cel puţin două salarii, dar carea fost anulată în anul 2010, când au intervenitcurbele de sacrificiu, când s-a diminuat salariu cu25%, dar de fapt, eliminându-se şi alte drepturi,scăderea reală a veniturilor a fost de peste 40%.În Acord mai există şi o altă prevedere, pentru re-zolvarea căreia noi am făcut eforturi constante:este vorba despre dorinţa ca elevii din învăţămân-tul profesional, care nu au domiciliul în localitateaîn care învaţă, să primească decontare de la bugetpentru toate cheltuielile legate de masă, cazare,transport.

Sunt prevăzute multe lucruri bune şi pentruinfrastructura învăţământului şi să dea Dumnezeuca noi, cei care suntem puţin mai sceptici, să neînşelăm şi lucrurile acestea să devină realitate. Ne-ambucura foarte mult.

● Ce alte evenimente cu impact în evoluţiaînvăţământului au avut loc în ultima perioadă?

– Pe data de 5 decembrie 2018 am fost invitatla Palatul Cotroceni, pentru a participa la lansareaproiectului administraţiei prezidenţiale „RomâniaEducată”. Lansarea s-a făcut în prezenţa preşedin-telui României care a menţionat că a avut iniţiativaacestui proiect. Au fost prezenţi profesori universi-tari, reprezentanţi ai societăţii civile, ai sindicatelorşi foşti miniştri ai educaţiei. Ecaterina Andronescua lipsit pentru că în acea zi se afla la Bruxelles.

Invitaţia adresată mie a venit ca urmare a fap-tului că sunt membru al unuia dintre cele 7 grupuricare au lucrat la acest proiect, respectiv al grupuluicare s-a ocupat de învăţământul profesional şi teh-nic, din partea sindicatului. Din aceste grupuri aufăcut parte reprezentanţi ai sindicatelor, ONG-uri-lor, facultăţilor, unităţilor şcolare, altor instituţii.Elaborarea acestui document a început în urmă cuaproape doi ani. Au avut loc mai multe dezbateriîn fiecare regiune de dezvoltare şi eu am participatla cea care a avut loc anul trecut la Iaşi. Apoi s-audesfăşurat numeroase întâlniri ale grupurilor delucru, ale căror eforturi s-au axat pe următoareledomenii: Cariera didactică, Echitatea sistemuluieducaţional, Profesionalizarea managementuluieducaţional, Învăţământ profesional şi tehnic, Au-

tonomie, calitate şi internaţionalizare în învăţă-mânt superior, Educaţie timpurie accesibilă tutu-ror, Evaluarea elevilor şi a studenţilor. Practic, s-apornit de la analiza riguroasă a problemelor careexistă şi s-au propus soluţii. În principiu un astfelde document este binevenit, dar ar trebui exclusăpolitizarea, prezentă din nou din păcate, în ciudamomentul festiv al lansării. Părerea mea este căelaborarea acestui proiect este de ajutor pentruemiterea unui document unitar, acceptat de toatepartidele politice, care să fie lăsat să aibă conti-nuitate. S-au depus eforturi serioase şi apreciezcoordonarea profesionistă realizată de consilierulprezidenţial Ligia Deca. În acest proiect nu se vor-beşte suficient despre subfinanţarea cronică a în-văţământului.

Revenind la doamna ministru Ecaterina An-dronescu şi la discursul susţinut la Colegiul Na-ţional al FSLI în data de 12 decembrie, aceasta aafirmat că este „dărâmată”, constatând în ce situa-ţie grea se află învăţământul şi că, dacă nu vomgăsi împreună soluţii, vom intra în colaps. Şiafirmă asta, de parcă s-ar fi născut ieri, în ciudafaptului că a fost deja de câteva ori ministru al în-văţământului. Eu vreau să mă întâlnesc cu dum-neaei în ianuarie, să o privesc în faţă şi să-iamintesc ce spunea când era la cârmă, ce părereavea despre învăţământul profesional şi s-o întrebde ce se miră acum că nu avem meseriaşi... Ca opalmă înapoiată celor care au criticat-o că a desfi-inţat şcolile profesionale, deja a solicitat manage-rilor de la liceele tehnologice – prin intermediuldoamnei director general Corina Marin –, ca celpuţin 35% din cifra de şcolarizare să fie învăţă-mânt profesional. Acest procent este deja o exa-gerare. Pentru că noi, la nivel local, am centralizatsolicitările de la agenţii economici şi doamna Co-rina Marin ar fi trebuit să ştie că avizările s-aufăcut în baza acelor centralizări...

Obiceiul prost al românilor este că, de regulă,nu pregătesc lucrurile înainte. Nu se poate să ducila şcoala profesională atâţia copii, dintr-odată, cuhei-rup. Trebuie, mai întâi, să pregăteşti terenul.Adică şcoala profesională să atragă cu ceva. Luni,pe 17 decembrie (N.R. Interviul a fost realizat pedata de 14 decembrie), directorii sunt chemaţi dinnou în şedinţă pentru acest procent de 35%, cutoate că unele licee nu au aproape deloc astfel declase, deci ar trebui „încărcate” cu aproape 75%clase de profesională, practic – transformate înşcoli profesionale... pentru simplul fapt că altelicee nu „servesc” învăţământ profesional, ceeace iarăşi nu e corect. Dacă eşti unitate cu profil

p

(urmare din pag. 1)

decembrie 2018


APOSTOLUL Pag. 3


roiectul, care se întinde până în anul 2020, are o valoare de peste100.000 de euro.

„Spectacolul se va juca anul viitor în principalele institute cul-turale române din Europa. Proiectul e cea mai mare coproducţie lanivel naţional care s-a făcut până acum”, a mai punctat Ştefan Iordă-nescu.

„Artis”– patru premii la Festivalul „Neghiniţă”Clasa de teatru a Clubului de copii „Artis”, coordonată de actriţa Teatrului

Tineretului din Piatra-Neamţ, Gina Gulai, a câştigat patru premii la cea de-a IX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru „Neghiniţă” de la Bacău.

La secţiunea teatru-individual, Mihael Ignatovici-Lazăr şi Matei Stava-rache au obţinut premiul I, iar Ilinca Tapalagă a intrat în posesia premiului alIII-lea. La secţiunea teatru-grup, Daria Susan, Ingrid Tofan, Ioana Dascălu,Lorena Bania, Teodora Chiriac, Tudor Todiriţă, Vlad Gavril şi Şerban Lucaau fost recompensaţi cu premiul I, pentru piesa de teatru „Triptic Caragiale” .

„A fost o competiţie foarte strânsă, la ambele secţiuni, cu multe emoţii.Trupe din întreaga ţară s-au întrecut pentru obţinerea locurilor fruntaşe. Juriul

a fost exigent, foarte atent la orice detaliu, dar cu sufletul deschis pentru aprimi emoţiile artistice transmise de concurenţi. Cei care au reuşit să treacărampa scenei au fost răsplătiţi cu premii şi aplauze. Îi felicit din inimă pe co-piii-actori din trupa mea de teatru şi mă bucur că las în amintirea lor clipe deneuitat”, a declarat Gina Gulai.

Juriul a fost alcătuit din actriţele Adriana Trandafir şi Florina Găzdaru.Lor li s-a alăturat Ionel Tănasă, regizor şi preşedinte al Fundaţiei Teatrale „Ne-ghiniţă”. Festivalul s-a adresat copiilor şi tinerilor cu vârste între 5 şi 18 ani.Pentru fiecare secţiune s-au acordat trofee, diplome şi premii în bani.

Maestrului Gheorghe Vadana, o reverenţăşi alese mulţumiri

Aducând un aer de prospeţime şi cald spirit poetic, expoziţia maestruluiGheorghe (Puiu) Vadana (87 de ani), de la sfârşitul lunii noiembrie, la Galeria

Violeta MOŞU(continuare în pag. 4)

P

decembrie 2018

rofesional şi tehnic, atunci este corect să ai şi şcoală pro-fesională şi liceu. Ba mai mult, „tovarăşa” Corina Marinar trebui să ştie că liceele tehnologice nu pot să şcolarizezedecât pentru calificări acreditate. Acest demers, în cazul încare nu există o anumită acreditare, poate să dureze şi ju-mătate de an, la care se adaugă cheltuielile aferente.

● Adică s-a aruncat un pietroi în apă, care face valuriinutil.

– Aşa se lucrează. Şi văd că „ministeriatul” doamnei Andro-nescu semne bune n-are. Se mai vorbeşte şi despre faptul că tre-buie revizuite toate programele şcolare, deşi unele sunt dejarevizuite... Însă lucrurile sunt atât de mult scăpate de sub control,încât este greu cu adevărat. M-a surprins şi modul în care domnulpreşedinte vorbea despre alţii, ca şi cum dumnealui ar fi nepri-hănit...

● Ce prevederi legislative intră în vigoare pe final de an,spre avantajul salariaţilor din învăţământ?

– Începând din 1 decembrie intră în vigoare unele drepturipentru personalul didactic de predare din învăţământ, prevederiale Legii 153/2017 de salarizare unitară în sistemul public. Pentrupersonalul didactic de predare din învăţământ se acordă un sporde suprasolicitare neuropsihică, de 10% din salariul de bază, în-cepând cu data de 1 decembrie 2018, spor care ar trebui regăsitîn salariul din 14 ianuarie 2019. Tot de la 1 decembrie 2018, or-donatorii de credite acordă obligatoriu, lunar, indemnizaţii dehrană reprezentând a 12-a parte din două salarii de bază minimebrute pe ţară, garantate în plată. Asta înseamnă, cu titlu de per-manenţă, aproximativ 350 lei lunar, în plus la salariu. Tot înce-pând cu data de 1 decembrie 2018, ordonatorii de credit acordă,obligatoriu, o indemnizaţie de vacanţă. Modalitatea de acordarese stabileşte prin Hotărâre a Guvernului. E vorba despre vouche-rele de vacanţă în valoare de 1450 de lei brut, care deja se acordă.O noutate este că, în perioada 2019 – 2022 se va acorda anual ocreştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de func-ţie, indemnizaţiilor de încadrare – fiecare creştere reprezentând1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariulde funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentruanul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respec-tivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetuluide stat. Acum însă, ţinând seama că în Acord se vorbeşte şi desprefaptul că salariile pe care ar trebui să le avem în 2022 se aduc în2020, probabil că aceste creşteri se vor acorda în 2020 în douătranşe, la 1 ianuarie şi la 1 septembrie.

● Ce vreţi să le transmiteţi colegilor noştri, la acest final dean?

– La sfârşitul unui an destul de agitat, uneori cu problemereale, alteori cu probleme induse voit ca să nu avem linişte, eu ledoresc colegilor mei, ca de altfel tuturor românilor, să fie sănă-toşi, să se bucure de sărbători liniştite şi să aibă încredere că o săavem un viitor mai bun. La mulţi ani!

Între Acordul de la Alba Iuliaşi „România Educată”

p

Generaţiile Centenarului în Neamţntru demnitate şi încredere faţă denaţiunea ta, precum şi altele caregenerează starea de normalitate pecare popoarele europene o trăiesc.În România, putem defini celpuţin două grupuri de atitudine pa-triotică: grupul celor care trăiescconform unei educaţii istorice fi-

reşti şi grupul celor care nu au respectpentru ţară, atitudinea lor aducând pre-judicii majore de imagine statului ro -mân.

Din 27 martie 2017, momentul destart al pregătirilor pentru celebrareaCentenarului României Mari, în şcoliledin judeţul Neamţ, am fost atentă la toateaspectele despre care am făcut vorbiremai sus şi recunosc că am întâlnit am-bele tipuri de comportament, însă, lafinal de an 2018, sunt datoare să spun căacolo unde educaţia istorică s-a realizatcu profesionalism şi dăruire, s-a scris is-torie şi îmi asum ceea ce afirm.

Proiectul CENTENAR 2018-NEAMŢ a generat o energie pozitivă lanivelul şcolilor din judeţul Neamţ, o mo-tivaţie puternică de a susţine creativita-tea copiilor şi rezultatele au fost pesteaşteptări. Este impresionant câţi brazi şistejari au fost plantaţi, câte plăci come-morative s-au dezvelit, câte expoziţii decarte, desene, costume populare, au fostorganizate sau câte festivităţi solemne aufost în ultimii doi ani, astfel încât apro-ximativ 70.000 de copii au învăţat des-pre istoria românilor prin cântec, joc,excursii, desene, recitări, participări laconferinţe şi mese rotunde, întâlniri cuveterani de război, acţiuni de o mare în-cărcătură de sensibilitate şi conştiinţă ro-mânească, care ne-au îmbogăţit spiritual.Directorii de şcoli, profesorii, învăţătoriişi educatoarele au fost adevăraţii promo-tori ai educaţiei istorice, astfel agendafiecărei şcoli a marcat, lunar, minim oactivitate de impact atât la nivelul şcolii,cât şi al comunităţii. Copiii s-au bucurat,s-au întristat, însă au învăţat tot timpuldin emoţiile lor, emoţii care au generatla rândul lor trăiri autentice adulţilor. Îmiamintesc cu drag proiectul „100+100 deşcoli. Copiii întru Marea Unire”, proiectcare a iniţiat semnarea celor 100 de par-

teneriate şcolare dintre şcolile din Neamţşi Republica Moldova. Toate şcolile dinjudeţul Neamţ au purtat straie de sărbă-toare în acest an, culorile roşu, galben şialbastru au luminat spaţiile şcolare şi aupregătit „casa” pentru românii basara-beni şi bucovineni veniţi în vizită.

Ziua Naţională va înnobila toateeforturile depuse de colegii mei şi bi -lanţul ne va da o stare de mulţumire căne-am făcut datoria faţă de ţară şi ne me-rităm statutul de contemporani ai mare-lui eveniment istoric. Este puţin dacăraportăm acţiunile noastre la jertfa eroi-lor români, însă ceea ce trebuie să facemmereu este să ne educăm copiii în res-pect faţă de ţară, să menţinem vie me-moria jertfelor, să fim recunoscătorideoarece Eroii neamului nu se plâng, cise slăvesc! Căci felul morţii lor e altuldecât la ceilalţi muritori. (MitropolitulPimen).

Dacă anul 1918 a marcat bilanţulluptei românilor pentru întregirea statu-lui şi a reuşit să pună în valoare prece-dentele acţiuni ale românilor dinBasarabia (27 martie/ 9 aprilie 1918) şiBucovina (15 / 28 noiembrie 1918), anul2018 ar trebui să se încheie cu o concor-die naţională şi un proiect de ţară pentruurmătorii 100 de ani. În anul 1918, lide-rii poporului român au valorificat con-junctura internaţională creată în urmaprimului război mondial şi au ştiut să seafirme în contextul mişcării de eliberarea popoarelor şi al victoriei principiuluinaţionalităţilor în Europa. La 1 Decem-brie 2018, înţelepţii neamului ar fi tre-buit să dea un restart României Cen te - nare.

Noi, profesorii, suntem datori Ro-mâniei cu acest demers şi vom stărui săcredem şi să acţionăm întru Unirea ro-mânilor prin EDUCAŢIE, ISTORIE,CREDINŢĂ şi LIMBA ŢĂRII în carene-am născut.

Pentru toate cele spuse şi pentrucele nespuse, dar trăite, le adresez cole-gilor directori, profesori, învăţători şieducatoare, mulţumiri şi aprecieri pentrutruda domniilor-lor, recunoştinţă şi cor-diale urări de La mulţi ani!

(Decembrie 2018)

î

(urmare din pag. 1)


APOSTOLULPag. 4

nic, a meritat din plin atenţia marelui public. La vernisaj, alături de fra-tele mijlociu Mihai (90 de ani, fost profesor de geografie) şi de ceilalţimembri ai familiei, Puiu Vadana a fost înconjurat de prieteni dragi şicolegi de breaslă, oameni care-l iubesc şi apreciază.

Mulţumesc celor care m-au ajutat să alcătuim această expoziţie,mulţumesc colegilor mei, principalii pioni ai acestui eveniment şi gazdeimăr in imoase ,Vasile Ouatu a

spus Gheorghe Vadana.Criticul de artă Lu-

cian Strochi a subliniatfaptul că Gheorghe Va-dana iubeşte nespus na-tura şi ne-a redat-o şinouă prin intermediulcreaţiilor sale. El estemai mult decât un pic-tor, este un rapsod.

Prof. Ştefan Potop, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Neamţ,a scos în evidenţă contribuţia majoră a lui Gheorghe Vadana la apariţia învăţă-mântului artistic la Piatra-Neamţ. În calitate de inspector şcolar a pus bazeleînvăţământului artistic prin înfiinţarea Liceului de Arte „Victor Brauner”. Afost unul dintre stâlpii de bază încă de la începutul Uniunii Artiştilor Plasticişi iată că nici acum nu a pus pensula în cui şi ne oferă aceste frumoase lucrări.

Prof. Mihăiţă Albu, fost director al Liceului de Arte „Victor Brauner”, amulţumit organizatorilor pentru seara omagială pe care a denumit-o o „searăa simţămintelor şi a simţirii”. Îi mulţumesc pentru că a avut curajul să înfiin-ţeze liceul nostru!

Expoziţia pe care Gheorghe Vadana o oferă publicului pietrean reprezintă, fărăîndoială, o nouă apariţie fermecătoare în peisajul artistic al acestui final de an.

Evreii din Piatra‐Neamţau sărbătorit Hanuka – Sărbătoarea Luminii!

Membrii Comunităţii Evreieşti din Piatra-Neamţ au marcat SărbătoareaLuminii (Hanuka) printr-un eveniment care a avut loc marţi, 4 decembrie, la

U


(urmare din pag. 3)

decembrie 2018

inând cont de faptul că, în acest moment, media procentului din P.I.B. alo-cat educaţiei din ţările membre ale U.E. este aproximativ 5,25%.

Apreciind că sistemul educaţional românesc, ca în orice ţară dezvol-tată, este unul dintre sectoarele strategice de care depinde evoluţia econo-miei româneşti.

Având în vedere convingerea părţilor semnatare că o reformă reală asistemului educaţional din România înseamnă regândirea curriculumuluişi a modului de pregătire a resursei umane necesară pentru procesul in-

structiv-educativ.Ţinând cont că atragerea către învăţământ a oamenilor cu vocaţie pentru

această meserie este dependentă, în primul rând, de motivarea materială a aces-tora.

Având în vedere nevoia regândirii legislaţiei privind educaţia, condiţie esen-ţială pentru reformarea educaţiei din România.

Luând în considerare că învăţământul românesc are misiunea de a forma per-sonalităţi capabile să se adapteze la schimbările din societate, care să-şi însuşeascăcunoştinţele cultural necesare înţelegerii lumii în care trăim şi care prin compe-tenţe, abilităţi, aptitudini şi atitudini să poată efectua o muncă utilă pentru el şipentru societate.

Considerând că pentru îndeplinirea misiunii asumate este absolut necesarărecrutarea cadrelor didactice cu performanţe profesionale şi formarea lor conti-nuă.

Ţinând cont de faptul că personalul nedidactic din sistemul de învăţământeste o categorie profesională de care depinde buna funcţionare a sistemului edu-caţional din România.

Apreciind că educaţia reprezintă unul dintre domeniile prioritare prevăzuteîn Programul de Guvernare.

Având în vedere necesitatea stringentă de a se crea, în şcolile din România,indiferent de mediul urban/rural, condiţii similar cu cele existente în ţările dez-voltate, pentru a se realiza un proces – instructiv educativ la standardele europeneşi pentru a se înlătura discrepanţele majore dintre condiţiile din şcolile urbane şicele din şcolile rurale,

GUVERNUL ROMÂNIEI SE ANGAJEAZĂ SĂ ADOPTE URMĂ-TOARELE MĂSURI, DE NATURĂ SĂ VINĂ ÎN SPRIJINUL SISTEMU-LUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI AL SALARIAŢILOR

1. Creşterea gradual a sumelor destinate finanţării educaţiei, începând cuLegea Bugetului de Stat pe anul 2019, în cuantum de cel puţin 15% anual faţă debugetul anului precedent, astfel încât să se ajungă la cel puţin 6% din PIB.

Termen: 31.12.2018.2. Elaborarea unei noi Legislaţii specifică învăţământului, structurală în

Legea Învăţământului Preuniversitar, Legea Învăţământului Universitar şi StatutulPersonalului Didactic, legi ce vor da o nouă viziune sistemului de învăţământ.

Termen: 31.03.2019. Adoptarea în Guvern.3. Adoptarea, modernizarea şi simplificarea programelor şcolare, la cerinţele

secolului XXI, în corelaţie cu piaţa muncii. Se vor revizui programele şcolarepentru ciclul primar şi gimnazial şi vor fi aprobate noile abordări curricular pentruciclul liceal.

Termen: 01.09.2019.4. Creşterea salarială prevăzută în anul 2022 urmează să fie devansată până

la data de 1 septembrie 2020 pentru personalul didactic de predare, personalul di-dactic auxiliar, personalul didactic de conducere, de îndrumare şi control din în-văţământ. Creşterile salariale prevăzute în Legea 153/2017 pentru 2019 vor ficuprinse în Legea Bugetului de Stat şi vor fi acordate începând cu 1 ianuarie 2019,

iar pentru anul 2020 creşterile salariale vor fi acordate începând cu 1 ianuarie şi1 septembrie 2020.

Actul normativ va fi adoptat până la 31.12.2018.5. Calculul şi plata sporurilor, indemnizaţiilor şi a celorlalte drepturi care se

cuvin personalului din învăţământ să se realizeze raportat la salariul de bază înplată, cu modificările programului EDUSAL. De asemenea, se aplică art.8/153/2017 începând cu 1.01.2019.

Termen: 01.09.2019.6. Guvernul se angajează ca începând cu data de 1 ianuarie 2019 să coreleze

salariile de bază pentru personalul care îndeplineşte funcţii similar (studii, graddidactic, gradaţie de vechime şi vechime în învăţământ) în învăţământul preuni-versitar.

Termen: 01.01.2019.7. În Legea privind Statutul personalului didactic se vor prevedea următoarele

forme de sprijin de care beneficiază personalul didactic şi de predare şi data de lacare acestea se acordă, respectiv:

a) Acordarea a două salarii minime brute pe an pentru dezvoltarea personală,precum şi pentru materialele didactice necesare procesului instructive-educativ.

Termen: 01.09.2019.b) Acordarea unei gradaţii de stat de 80% pentru creditul angajat, în vederea

achiziţionării unei locuinţe de către personalul didactic de predare, care nu deţineo locuinţă în localitatea urbană în care îşi desfăşoară activitatea şi subvenţionareaintegrală a dobânzii pentru acest tip de credit. Locuinţa poate să fie nouă sau săaibă cel mult 2 ani vechime.

Termen: 01.07.2019.c) Personalului didactic de predare care îşi desfăşoară activitatea în mediul

rural i se acordă până la 5000 euro pentru achiziţionarea terenului necesar con-strucţiei unei locuinţe, sau/şi pentru achiziţia unei locuinţe, sau/şi pentru moderni-zarea acesteia. De asemenea, personalul didactic de predare în mediul ruralbeneficiază şi de prevederile de la punctul b.

Obligaţia beneficiarilor acestor credite este ca cel puţin 5 ani de zile să rămânăsă predea în localitatea respectivă. În caz contrar, suma se restituie proporţional cuperioada rămasă.

Termen: 01.07.2019.d) De formarea profesională continuă va beneficia personalul didactic din în-

văţământ şi, de asemenea, prin derogare, poate beneficia şi personalul didactic au-xiliar şi personalul nedidactic. Cursurile vor avea costurile acoperite integral de labugetul de stat şi vor fi organizate de către universităţi şi de către organizaţiile sin-dicale cu structuri acreditate.

Termen: 01.07.2019.e) Personalul din învăţământ va beneficia de asistenţă medicală gratuită pentru

examinările medicale periodice impuse de lege, precum şi de măsuri de prevenirea îmbolnăvirilor profesionale.

Personalul didactic va beneficia de vaccinare gratuită împotriva bolilor in-fecto-contagioase.

Termen: 01.01.2019.f) Casele Corpului Didactic vor deveni Centre de Formare Profesională con-

tinuă în care se vor desfăşura activităţi de formare, perfecţionare, calificare pentrupersonalul din învăţământ. Au acces gratuit pentru cursurile de formare, perfec-ţionare şi calificare şi organizaţiile sindicale. Finanţarea se face potrivit Legii În-văţământului.

Lista cursurilor de formare continuă pentru personalul din învăţământ seaprobă de Ministerul Educaţiei Naţionale cu consultarea federaţiilor sindicale re-prezentative din învăţământ.

Termen: 31.03.2019.

}

între Guvernul României şi FederaţiileSindicale Reprezentative din ÎnvăţământACORD




inagoga Catedrală „Baal Şhem Tov”, monument unic în Europa.Manifestarea a cuprins un moment de aducere-aminte a semnifica-

ţiei sărbătorii, dar şi un program artistic cu melodii tradiţionale evreieştişi lansări de carte. Au participat: dr. Aurel Vainer – preşedintele Fede-raţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Prim Rabin Rafael Schafer,Prim Cantor Iosif Adler (Templul Coral Bucureşti), actriţa LoredanaGrigoriu (Teatrul Tineretului) şi formaţia „Noii Macabei” de la Liceulde Arte „Victor Brauner” (coordonatori, prof. Lucreţia şi Adrian Stroici).

De la ora 15:30 au avut loc două lansări de carte, în prezenţa autoarelor,Nora Iuga şi Angela Baciu. Cu acest prilej, au luat cuvântul Adrian AluiGheorghe, Adrian G. Romila şi Emil Nicolae, gazda evenimentului.

La sfârşit, toţi invitaţii au participat la cel mai important moment al serii:aprinderea lumânării de Hanuka de către cel mai tânăr membru al comunităţii.

„Salonul de Iarnă” la Galeriile de Artă„Lascăr Vorel”

Marţi, 4 decembrie, Galeriile de Artă „Lascăr Vorel” au găzduit şi „Salo-nul de Iarnă”, ultima expoziţie a anului, organizată de Uniunea Artiştilor Plas-

tici din România(UAP), Filiala Neamţşi Complexul MuzealJudeţean Neamţ. Auexpus artişti consa-craţi, nu me cunoscuteîn domeniu, dar şireprezen tanţi ai tinereigeneraţii, cu lucrări deo mare varietate.

Vă doresc multăiubire, sănătate, linişte sufletească şi putere de muncă. Iubiţi şi veţi fi iubiţi.2019 să fie un an bun pentru toţi. La Mulţi Ani!, a transmis artiştilor criticulde artă Lucian Strochi.

În cadrul vernisajului, s-a atribuit diploma ARTISTUL ANULUI 2018pictorului basarabean Arcadie Răileanu.

În alocuţiunea sa, preşedintele Ştefan Potop a făcut cunoscut numele celuimai nou membru stagiar al UAP Neamţ. Acesta este pictorul Gigel Bârliba,profesor la Liceul Tehnologic Oglinzi.

S

decembrie 2018 APOSTOLUL

) Acordarea unei prime de instalare în cuantum de 3 salarii medii brute peeconomie pentru personalul didactic care se titularizează în mediul rural. Încazul în care cadrul didactic îşi modifică locul de muncă din mediul ruralîn mediul urban, demisionează sau intră în concediu fără plată, în mai puţinde 5 ani şcolari de la data titularizării, va restitui o parte din indemnizaţie,proporţional cu numărul anilor şcolari în care nu desfăşoară activitatea înmediul rural.

Prevederea urmează a fi introdusă în legislaţia specifică a învăţământului.Termen: 01.09.2019.h) Cadrelor didactice cu o vechime efectivă în învăţământ de minim 30 de

ani, li se acordă la pensionare 6 salarii medii brute pe economie. În actul normativ, respectiv Legea Bugetului de Stat pentru anul 2019, vor fi

prevăzute sumele necesare. Termen 01.09.2019.i) Ministerul Educaţiei va stabili criterii naţionale de performanţă pentru acor-

darea premiilor şi gradaţiilor de merit personalului didactic din învăţământul preu-niversitar.

Termen:31.12.2019.j) Modificarea Codului Finanţelor Publice locale prin introducerea unei obli-

gaţii de decontare integrală a abonamentelor/biletelor de călătorie pentru desfă-şurarea activităţii de predare de către personalul didactic. Această prevedere va fiînsoţită de sancţiuni aplicate unităţilor administrative-teritoriale care nu respectaceastă obligaţie.

Termen: 2019.8. În legislaţia specifică învăţământului se vor prevedea:a) Instituirea, prin Legea Bugetului de Stat, a unui cont unic de dezvoltare

prin intermediul căruia toate universităţile să poată demara/finaliza proiectele deinvestiţii fără afectarea bugetelor şi fondurilor existente în universităţi. Universi-tăţile pot să participe din fonduri proprii, inclusiv din solduri, la realizarea inves-tiţiilor demarate din acest fond.

Termen: 2019.b) Susţinerea, prin locuri bugetare şi burse, a studenţilor care optează pentru

cariera didactică şi îndeplinesc criteriile profesionale impuse de universităţi.Numărul anual al acestor locuri se stabileşte de Ministerul Educaţiei Naţio-

nale împreună cu federaţiile sindicale reprezentative din învăţământ. Termen: 2019.c) Elevii din învăţământul profesional, care studiază în altă localitate decât

cea de domiciliu şi care se obligă să lucreze minimum 5 ani în România, benefi-ciază de decontarea integrală a cheltuielilor privind cazarea, hrana şi transportul,pe toată durata cursurilor şi a practicii şcolare.

Termen: 01.09.2019.d) Stabilirea, prin hotărâre de Guvern, a incompatibilităţilor de ordin medical

cu funcţia didactică şi a bolilor profesionale pentru personalul didactic.Termen: 31.03.2019.9. În legea bugetului de stat, pentru anul 2019, vor fi prevăzute resursele fi-

nanciare necesare pentru plata tuturor sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreştidefinitive până la data de 31.12.2018, precum şi drepturile aferente Legii 85/2016pentru anii 2017 şi 2018.

Aceste sume vor fi plătite până la 31.01.2019. Sumele rezultate din hotărârilejudecătoreşti definitive, după data de 31.12.2018 precum şi sumele cuvenite pen-tru anul 2019, aferente Legii 85/2016, vor fi prevăzute în rectificările bugetareale anului 2019.

Termen: 31.01.2019.

10. Pentru susţinerea programelor de tip „Şcoală după Şcoală”, programul„Masă caldă în şcoli” şi „Cornul şi laptele” Guvernul se angajează să asigure 60%din costuri iar autorităţile locale 40% în vederea amenajării unor spaţii adecvate

Termen: 31.12.2020.11. Revizuirea modului de determinare a costului standard per antepreşco-

lar/preşcolar/elev/student prin racordarea la costurile reale şi prin actualizareanormativelor

Termen: 31.08.2019.12. Susţinerea dezvoltării de spin-off-uri şi start-up-uri în universităţi în ve-

derea creşterii caracterului antreprenorial al acestora.Termen: 31.12.2019.13. Evaluarea şi analiza posibilităţii de a plăti practica de specialitate a stu-

denţilor din învăţământul de licenţă la cursuri de zi.Termen: 31.12.2019.14. Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Ad-

ministraţiei Publice elaborează o strategie pentru dezvoltarea infrastructurii şco-lare astfel încât toate unităţile de învăţământ preuniversitar să înveţe într-un singurschimb.

Termen: 31.12.2019.15. Încurajarea şi susţinerea universităţilor în creşterea numărului de studenţi

străini şi a numărului de burse alocate pentru aceştia.Termen: PERMANENT.16. Înfiinţarea a cel puţin unui centru multicultural şi a unor centre de exce-

lenţă de nivel naţional, pentru învăţământul superior.Termen: 01.09.2019.17. Crearea cadrului legal pentru construirea a cel puţin 1000 de grădiniţe

cu program sportiv. Activităţile didactice şi sportive a celor cuprinşi în aceste gră-diniţe vor fi continuate în ciclurile primar şi gimnazial.

Termen: 31.03.2019.18. Legea Învăţământului preuniversitar va cuprinde, prin măsuri curriculare

şi extra curriculare, reglementări privind eradicarea violenţei în şcoli. Termen: 31.03.2019.19. Cadrele didactice nu pot face pregătire în particular cu elevii/studenţii

cu care desfăşoară activităţi didactice.

Guvernul României:Prim-ministru Vasilica Viorica DĂNCILĂ

Viceprim-ministru, Ministrul Dezvoltării Regionaleşi Administraţiei Publice – Paul STĂNESCU

Ministrul Educaţiei naţionale – Ecaterina ANDRONESCUMinistrul Finanţelor Publice – Eugen Orlando TEODOROVICI

Ministrul Muncii şi Justiţiei Sociale – Marius Constantin BUDĂI

Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ:Preşedinte – Simion HĂNCESCU

Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret”:Preşedinte – Marius Ovidiu NISTOR

Federaţia Naţională Sindicală Alma Mater:Preşedinte – Anton HADĂR

29 noiembrie 2018

g

între Guvernul României şi FederaţiileSindicale Reprezentative din ÎnvăţământACORD

Pag. 5

APOSTOLUL

Eveniment

Pag. 6


Cel mai bun cor bărbătesc din lume,la Piatra‐Neamţ

ot marţi, 4 decembrie 2018, Cinema Dacia din Piatra-Neamţ a găzduitun concert extraordinar de colinde susţinut de Corala bărbătească „Ar-monia” din Constanţa, dirijată de Arhid. Lector Dr. Ioan Iulian Du-mitru, cu participarea, în premieră, a naistului Igor Podgoreanu.Medaliată cu aur la Olimpiada Internaţională „World Choir Games” Co-rala bărbătească „Armonia” a fost înfiinţată în anul 2001 în cadrul Se-minarului Teologic Ortodox din Tulcea, din iniţiativa Pr. Arhid. Asist.Univ. Iulian Dumitru. Începând cu anul 2004, corala a intrat sub tutela

Arhiepiscopiei Tomisului. A susţinut numeroase concerte în ţară, dar şi în afaraţării. Dintre rezultatele obţinute pe plan internaţional amintim: dublu medaliatăcu aur, în vara anului 2012, la „World Choir Games” din S.U.A; în anul 2013,la Campionatul European al Corurilor, desfăşurat la Graz, Austria, corala acâştigat Marele Premiu la secţiunea Cor bărbătesc, două medalii de aur (sec-ţiunile: Folclor şi Cor bărbătesc) şi una de argint (Muzică sacră); în anul 2014,

a fost laureată cu aur (secţiunea Artă sacră), cu medalie de aur şi Marele Premiu(Cor bărbătesc de cameră) la „World Choir Games” (Riga, Letonia); în 2015,medalie de aur (Coruri de cameră) în cadrul competiţiilor „European ChoirGames” şi „Grand Prix of Nationes” (Magdebourg, Germania), iar în anul2016 a fost laureată cu medalie de aur la secţiunile „Cor bărbătesc de cameră”şi „Muzică sacră a cappella” la „World Choir Games”, Sochi, Rusia. Anulacesta, corala „Armonia” a fost desemnată, pentru a doua oară, drept cel maibun cor bărbătesc din lume. Premiul a fost obţinut la Olimpiada Mondială aCorurilor, de la Tshwane (4-14 iulie 2018), în Africa de Sud. Corala este for-mată din preoţi, diaconi şi studenţi ai Facultăţii de Teologie din cadrul Uni-versităţii Ovidius, Constanţa şi abordează un repertoriu diversificat, compusatât din piese religioase, folclor românesc, colinde tradiţionale româneşti şistrăine, cât şi piese din repertoriul clasic universal.

Emil Nicolae, finalist al Concursuluide poezie „Lidia Vianu Translates”

Scriitorul Emil Nicolae se numără printre cei cinci finalişti ai concursului„Lidia Vianu Translates”. Poeziile sale şi ale celorlalţi patru câştigători, traduse

(urmare din pag. 5)

T

decembrie 2018

Un neam, un sânge, un suflet românesc...-am crezut că se va întâmpla vreodată! Num-am gândit niciodată că aş putea fi partea unui eveniment istoric de o asemeneaamploare. Cu toate că am o viziune foarteclară faţă de tot ce-i românesc, nu mă aş-teptam să calc în sfânta cetate de slavă şidurere a neamului nostru – Cetatea Alba

Carolina! Însă Dumnezeu face minuni! Am plecat

spre Alba Iulia la invitaţia şi împreună cu fraţiinoştri, sindicaliştii din Piatra-Neamţ (şi ţin ne-apărat să le mulţumesc frumos pentru aceasta),având sentimente copleşitoare. Conştientizamfaptul că trebuie să ai mare noroc să mergi laAlba Iulia în ziua când se împlinesc 100 de anide la UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR şisufletul îmi vibra în aşteptarea marelui eveni-ment.

Am coborât din microbuz într-o parcareaproape de Cetate, unde domnea deja atmosferaevenimentului, fiind salutaţi cu LA MULŢI ANI,ROMÂNIA! de către un grup de coparticipanţila sărbătoare. Nici nu am observat când am intratîn mulţimea de oameni: toţi cu flamuri tricolore,în costume populare, toţi zâmbitori şi binevoi-tori. Am stat un pic lângă Monumentul Unirii,de unde se auzea vocea lui George Simion, mi-litantul înverşunat al reunirii Republicii Mol-dova cu Patria mamă. În mulţime am observat odoamnă care avea în gluga paltonului o foaie cuinscripţia BĂLŢI. Curioasă să-ivăd faţa, am rămas plăcut sur-prinsă s-o recunosc: dna LidiaPopa! Profesoară de limbă ro-mană din satul Cotul Morii. Să nucredeţi că-i cunosc pe toţi ceipeste 1300 de profesori din raio-nul Hânceşti în faţă, dar pe dnaPopa o ştiu încă din anul 2010,când satul Cotul Morii a dispărutsub apele Prutului şi FederaţiaSindicală a Educaţiei şi Ştiinţei aîntins o mână de ajutor colegilor– sinistraţi. Apoi, dna profesoarăparticipă de fiecare dată la Festi-valul Creaţiei Artistice a angaja-ţilor din învăţământ, aducând înscenă versurile marilor poeţi ro-mâni. (Apropo: satul Cotul Moriia fost reconstruit din talpă dinajutoarele donate de Guvernul

României!) Am mai zărit feţe cunoscute în mul-ţime: directorul Şcolii Internat din satul Cărpi-neni, Tudor Ţenu, a venit împreună cu alţi patrubravi bărbaţi ai neamului: Doamne, ce mândrie!Le-am făcut cunoştinţă cu colegii mei sindica-lişti din Republica Moldova, cu fraţii noştri dinPiatra-Neamţ, ne-am îmbrăţişat, am făcut pozecomune! Am mai întâlnit o fostă elevă din satulLăpuşna, studentă la Iaşi, care venise cu un grupîntreg din Basarabia, am cântat, am dansat îm-preună HORA UNIRII, la care la un moment dats-a alăturat un grup de bucovineni: O, Doamne,ce frumoşi în straiele lor naţionale! Mulţimea neadmira! Ne făceau poze, filmau, ei, fraţii noştridin Marea Românie – cu ochii umeziţi, noi, ceinedreptăţiţi – cu lacrimi pe obraz...

Prea târziu mi-a venit ideea să fac poze cufemei în straie naţionale din toate părţile Româ-niei. Nu am reţinut numele tuturor femeilor, daram fost cucerită de dna Carmen din Turnu Seve-rin, dna Angela din Oaş, mama şi fiica din Curteade Argeş, două doamne din Buzău... Cu toate ne-am cuprins, ne-am sărutat ca surorile, iar cu dnaAngela Hoban, profesoară de ştiinţe socio-umanela Liceul Teoretic din Negreşti-Oaş, am făcutschimb de numere de telefoane, cu gândul cănea părat trebuie să ne mai întâlnim...

Am vizitat Muzeul Naţional al Unirii, amintrat în Sala Unirii, unde a avut loc şedinţaMarii Adunări Naţionale, care la 1 Decembrie

1918 a hotărât Unirea Transilvaniei cu Româniaşi, prin aceasta, desăvârşirea statului naţionalunitar român; ne-am închinat şi ne-am rugat înCatedrala Reîntregirii Neamului pentru împlini-rea eternului nostru vis – revenirea la sânul Pa-triei Mame...

Am vrut să vedem şi Parada Militară, însăprea multă lume era în piaţă, noi însă am reuşitsă vedem pregătirea Paradei: am mers în lungulşirului de maşini blindate, tancuri, detaşamenteanti-tero, poliţişti, pompieri, grăniceri, ostaşi înuniforme din primul şi al doilea război mondial– mii de oameni în slujbă, dar foarte paşnici! Amvăzut tot! Am auzit salve de tun şi am mirositpraf de puşcă, am privit avioanele şi helicopte-rele de luptă şi am tras concluzia: România e oforţă!

Te iubesc, România! Iubesc oamenii tăi,cântecele şi horele tale, tărâmurile de basm şimunţii înalţi, albastrul cerului şi apelor tale! Iu-besc diversitatea graiurilor tale care completeazăfrumoasa limbă română! Iubesc portul popular,ce diferă de la o zonă la alta, dar armonizeazăperfect!

Mărturisesc o UNIRE spre mântuirea NEA -MULUI!

Trăiască România Mare!

Prof. Ana CIMPOEŞU, Hânceşti

N

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 7


n limba engleză de Lidia Vianu, vor fi publicate de Editura „MuzeuluiLiteraturii” într-o antologie bilingvă, destinată pieţei de carte interna-ţională.

Acest premiu a venit la scurt timp după cel acordat de filiala ieşeanăa Uniunii Scriitorilor din România şi anume, Premiul „Mihai Ursachi”,pentru volumul „Suflet pradător” apărut la Editura „Junimea”.

Ceilalţi patru câştigători sunt: Mălina Romiţa Constantin, DianaGeacăr, Ioan Es Pop şi Floarea Ţuţuianu.

Concursul a fost deschis tuturor poeţilor contemporani: celor consacraţi,în primul rând, dar şi acelora care nu au publicat până acum ceea ce au scris.

Poemele vor fi publicate în volum pe hârtie şi on-line, până la 1 aprilie 2019.

Petru Diaconu expune la Sestri Art GalleryLa final de an, cafeneaua Sestri Art Gallery, proaspăt reamenajată şi mo-

dernizată, a pregătit o nouă expoziţie de pictură celor care iubesc natura şi cu-lorile vii. Expozantul este cunoscutul pictor Petru Diaconu.

Mă bucur că am onoarea să fac prima expoziţie după ce a avut loc reno-varea cafenelei. Este o seară frumoasă deoarece mă aflu atât în postura de

expozant, cât şi de or-ganizator, a spus PetruDiaconu.

Vernisajul expo-ziţiei a avut loc marţi,12 decembrie, iar des-pre creaţiile pictoruluioriginar din Dobreni avorbit criticul de artăEmil Nicolae: PetruDiaconu a avut unfeed back foarte bunpentru acest tip deima ginar, cu bufniţa,cu fluturii, cu frunzele,

toată natura aceasta imaginară, dominant decorativă. El a văzut că publiculprizează la acest tip de limbaj, aceasta era cererea şi a venit cu oferta. Întot-deauna artistul e ca o păpuşă matrioska. Pictorul acela ascuns în el îi cereapictură în sensul consacrat al termenului.

î

decembrie 2018

Un neam, un sânge, un suflet românesc...

Cu Alba Iulia în inimăărbătorirea Centenarului în oraşul simbolal Unirii neamului românesc, Alba Iulia, afost un eveniment extraordinar din viaţamea, pe care nu-l voi uita niciodată.

Cu toate că sursele meteo ne speriaucu geruri mari, căldura inimilor românilor,veniţi la Alba, au ridicat gradele în termo-metre, astfel încât 1 decembrie s-a trans-

format într-o minunată zi de primăvară. Cu Hora Unirii, dansată lângă Sala Unirii –

aşa a început pentru noi minunata sărbătoare. Ro-mâni veniţi din toate colţurile Ţării, mulţi dintreei îmbrăcaţi în port popular (cât de variat şi fru-mos este!), cu feţe radioase îşi strângeau mâinileîn semn de salut, se îmbrăţişau, se fotografiauîmpreună. Noi, basarabenii, am uitat în acele zilede existenţa hotarului şi ne-am simţit parte a Ro-mâniei mari, reîntregite. Am trăit acea stare debucurie intensă, când la fiece cântec, cântat cufraţii împreună, ţi se împânzesc ochii de lacrimişi ţi se taie respiraţia de emoţie; când îţi vezi visulatât de aproape de a fi realizat…

La mulţi ani, dragă Românie, şi nu uita: Ba-sarabia e a ta!

Prof. Angelina BEGU, Chişinău

Marea Unire – evenimentde o importanţă majoră

Participând la evenimentele desfăşurate înziua de 1 decembrie 2018 la Alba Iulia, am retrăitîmpreună cu colegii de la Sindicatul Liber al Lu-crătorilor din Învăţământ si Cercetare ŞtiinţificăNeamţ emoţii deosebite, greu de descris. Dar amconştientizat încă odată faptul că doar împreunăsuntem puternici. Marea Unire din 1 Decembrie1918 constituie pagina cea mai sublimă a Istorieiromâneşti şi întregii naţiuni române, realizatăîntr-un elan pornit cu putere din conştiinţa unită-ţii neamului. Reflectând la semnificaţia acestuieveniment de amploare – 100 Ani de la MareaUnire, conştientizăm că Marea Unire a fost operavoinţei şi crezul major al naţiunii şi constatăm căaceasta este perioada în care s-au scris cele maiimportante pagini ale Istoriei României. Este un

lucru de care am fost încredinţaţi toţi cei prezenţila Centenar. Frumoasele şi emoţionantele clipepetrecute în Alba Iulia vor rămâne pe veci îninima mea şi a colegilor prezenţi la acest eveni-ment. Sperăm la o Reunire cât mai grabnică ală-turi de Patria-Mamă. Trăiască România Mare! LaMulţi Ani, Popor Român!

Prof. Simion BOŢAN, Orhei

Mulţumesc pentru căm‐am simţit acasă...

Sunt născută într-o localitate din sudul Ba-sarabiei, aşezată într-un loc pitoresc de la conflu-enţa dintre Prut şi Dunăre, care se numeşteCâşliţa-Prut. În copilărie am aflat de la buneiimei că satul a fost întemeiat cândva de mocaniiveniţi cu turmele de peste Prut, probabil din Do-brogea. Graiul folosit de consătenii mei, precumşi de locuitorii altor două sate din sudul Basara-biei, este deosebit de cel vorbit în restul ţinutuluinostru.

Pentru felul în care mă exprimam în limbamaternă, încă în anii de studenţie, eram numită„româncă”. Nu-mi displăcea acest lucru, chiardacă cineva îl spunea cu anumite subînţelesuri.Buneii mi-au întărit convingerea că sunt româncăîncă din anii regimului comunist când la noi încasă se povestea, cu jumătate de gură, despre de-portarea familiei unui frate al bunelului, Nicula

Vasile, pentru faptul că a fost primar în timpuladministraţiei româneşti...

Au trecut anii, am devenit profesoară şi,când a fost posibil, am mers în călătorii în Ro-mânia de peste Prutul despărţitor. Şi de fiecaredată am trăit emoţii deosebite.

Exprim recunoştinţa CG al FSEŞ R. Mol-dova, preşedintelui Sindicatului din ÎnvăţământNeamţ, domnul Gabriel Ploscă şi echipei sindi-cale din judeţ pentru că în anul Centenarului amavut marea fericire de a participa la evenimenteledin 27 martie la Piatra-Neamţ şi acum, la 1 de-cembrie, la Alba Iulia – acţiuni ce ne fac să fimmândri de originea noastă. Nu-mi aduc aminte săfi avut vreodată sufletul atât de plin şi să fiu atâtde marcată de semnificaţia adâncă a momentului,să trăiesc emoţii care până acum nu le-am cunos-cut. Cu acest prilej, doresc să aduc sincere mul-ţumiri celor ce i-am cunoscut, oameni primitori,deosebiţi şi cu suflet mare.

Drumurile călătoriei par că s-au sfârşit şitotul reintră în ritmul cotidian…

O grămadă de clipe plăcute sfârşesc pentru adeveni amintiri. Amintirile sunt singura noastrăcertitudine şi de aceea ele se află acolo unde nici ovaloare materială nu are acces: în sufletul nostru.

Revenind acasă le-am spus fiilor mei: IonCreangă nu putea să nu scrie poveşti trăind în lo-curile de poveste...

Mulţumesc pentru că m-am simţit acasă...

Prof. Maria TICHIŞAN, Cahul

S

Eveniment

APOSTOLULPag. 8decembrie 2018

File din istoria Centenarului: Periplul profesorului Ion Mărgineanua cei 77 de ani împliniţi, profesorul IonMărgineanu, deputat în primul Parlamental Republicii Moldova, originar dinlocalitatea Fundurii Vechi, judeţul Bălţiface o ispravă, care va ajunge cu siguranţăîn cărţile de istorie. Din dragoste pentruRomânia, pe care o poartă în suflet, a

parcurs pe jos, în timp de o lună, distanţa de laBălţi la Alba Iulia unde a participat lamanifestările organizate cu ocazia împlinirii a

100 de ani de la desăvârşirea României Mari. Ideea acestei drumeţii s-a născut în anul

1993, când a participat la Alba Iulia, împreunăcu o delegaţie de deputaţi, la aniversarea a 75 deani de la Marea Unire.

Echipat cu o cârjă, primită în dar de la unprieten din Germania, un drapel tricolor, cu multoptimism şi mai ales cu multă simţireromânească, Ion Mărgineanu şi-a începutdrumeţia la 1 noiembrie, ora 12.00, din faţaclădirii Poştei din Bălţi. Locul de pornire a fostales în mod simbolic, având în vedere că aceastăclădire a găzduit, la 3 martie 1918, AdunareaZemstvei din Bălţi, care a votat o Declaraţie deUnire cu România. Era prima Zemstvă dinBasarabia care semna un asemenea document.

Cu un drapel şi o Declaraţie de Unire dinpartea tinerilor unionişti din Bălţi, profesorul IonMărgineanu a pornit la drum înconjurat demembrii familiei, consătenii din Fundurii Vechidar şi necunoscuţi care au venit să îşi aratesusţinerea, sensibilizaţi de gestul său.

Drumul Unirii trece prin Neamţ

Drumul nu arăta a fi unul uşor, având învedere anii pe care îi duce în spate, dar şi

problemele de sănătate cu care se confruntă.Călătoria a fost însă plină de emoţii frumoase şioameni binevoitori.

Drumul din Mirceşti până la Piatra-Neamţ,inclusiv localităţile Hanul Ancuţei, Tupilaţi,Totoeşti, Ştefan cel Mare, a fost unul plin deîntâlniri spontane cu primari sau simpli trecători,inclusiv cu regizorul basarabean IgorCobileanski şi echipa sa de filmare.

Pentru a înţelege mai bine cine este şi cumsimte Ion Mărgineanu, m-amalăturat şi eu drumeţului pentruo distanţă de aproximativ 50 dekilometri. Au fost patru zile(10-13 noiembrie) pline depovestiri, amintiri, poveţe dar şide gânduri la zilele careurmează.

„Urmează calea cea maigrea – trecerea munţilor. E timpde iarnă, şi ar putea să seîntâmple de toate. Dar eu suntînarmat. În primul rând cuvoinţă şi dorinţă de a ajunge lascopul final. În toată ziuapornesc cu curaj nou. Într-adevăr mă aşteaptă munţii. Darsă ştie munţii că şi eu suntpregătit!” îmi spunea hotărât,înainte de a porni din Girovspre Piatra-Neamţ.

Pe oriunde a trecut, a avutparte de întâlniri frumoase şi oameni curioşi săafle de la el mai multe despre Basarabia, desprecălătoria sa şi mesajul pe care îl duce cu el încapitala Unirii.

Ajuns la Piatra-Neamţ, drumeţul a fostîntâmpinat cu pâine şi sare, în aplauzele a zecide persoane, la Biblioteca Judeţeană „G.T.Kirileanu” Neamţ. Aici a vorbit publiculuinemţean, la întâlnirea de suflet organizată încadrul proiectului „Maluri de Prut-BasarabiaNecunoscută”.

Pe platoul Curţii Domneşti, simboluloraşului Piatra-Neamţ, cu Biserica şi TurnulClopotniţă construite de Ştefan cel Mare, IonMărgineanu s-a întâlnit cu primarul oraşului,Dragoş Chitic. Edilul i-a oferit în dar o Diplomăde Apreciere pentru ceea ce realizează în numeleromânismului.

Cele patru zile petrecute mergând pe josalături de profesorul Ion Mărgineanu m-auinspirat şi am scris, pentru Radio RomâniaChişinău, următorul articol:

Drumul Unirii pentru Ion Mărgineanueste un drum al tămăduirii

(scurt jurnal dintr-o drumeţie istorică)

„După mai bine de 20 de zile de când apornit pe jos, de la Bălţi spre Alba Iulia, peDrumul Unirii, profesorul pensionar IonMărgineanu, deputat în primul Parlament al R.Moldova, a parcurs deja peste 350 de kilometridin distanţa totală de peste 500 de kilometri.

La cei 77 de ani împliniţi, Ion Mărgineanua traversat săptămâna aceasta munţii, cupeisajele stâncoase desprinse parcă din poveştidin zona Cheile Bicazului şi Lacul Roşu, cuprovocările şi dificultăţile mersului pe jos încondiţii de iarnă.

L-am însoţit pe profesorul Ion Mărgineanupe jos câteva zile şi am înţeles că are în el atâtavoinţă, determinare şi răbdare, dar mai ales atâtafrumuseţe interioară încât nimic nu îi poate staîn cale. Pe unde merge pare că luminează cuputerea şi frumuseţea gândurilor şi a sufletuluisău, totul în juru-i.

Ziua „de muncă”, adică de mers, aprofesorului Ion Mărgineanu începe dis dedimineaţă, cu un mic dejun mai consistent care săîl ţină pe o distanţă de 10-15 kilometri. Nu pleacăla drum niciodată mai târziu de ora opt, asta pentrucă, spune el, în zori are mai multă energie, iarpicioarele îl poartă mai cu spor. Pe drum nu prease odihneşte, doar când discuţiile noastre ajung lavreun subiect legat de istoria şi geografia vreuneiţări, a vreunui imperiu apus, sau gospodăria sa dinFundurii Vechi despre care vorbeşte de multe orişi la care probabil gândurile îi zboară şi mai desîn drumul său spre Capitala Unirii. Atunci ne

oprim, iar profesorul începe să trasezehotărât, cu deja vestita sa cârjă dinlemn de prun, pe asfaltul drumuluisau iarba vreunui câmp pe lângă caretrecem, conturul imaginar ale caseisale din satul Fundurii Vechi,împodobită cu trandafiri şi crizan -teme, pe care nu a mai văzut-o de treisăptămâni. Îi plac florile, drumurilebune, fără gunoaie aruncate pe lamargini şi gospodăriile aranjate deprin zecile de sate pe care le traver -sează la pas.

Are ochii albaştri, strălucitori şiplini de bunătate, blajini ca o zi caldăde primăvară sau toamnă timpurie.

Chiar dacă nu l-am auzitniciodată plângându-se de nimic,

ştiu însă că sufletu-i sensibil duce cu el greutateadorului gospodăriei sale, de copii şi nepoţi, darcel mai mult cred că duce dorul soţiei Cleopatra.A iubit-o foarte mult – pentru că dansa cum nicio altă fată pe care a cunoscut-o în tinereţe nu ştia,pentru că îl tempera cu bunătatea ei, pentru ceipatru copii pe care îi născuse şi puterea cu cares-a ridicat şi a mers mai departe după pierderealui Viorel.

„Lumea se sprijină pe oameni buni, spunearăposata mea nevastă” – îl aud adesea citând careplică celor pe care îi întâlneşte în drumul săuşi sunt curioşi să afle unde doarme, ce mănâncăşi cum se descurcă la aşa drum lung.

„Vă îndemn să vă gândiţi la neamul nostru, lafrumuseţile care sunt alături de dumneavoastră şiplanificaţi ca această parte a României să fie partea vieţii voastre” îi ruga el pe basarabeni într-un

L

Ion Mărgineanu cu o săptămână înainte de începerea călătorieiFoto: Leontina VATAMANU

Ion Mărgineanu în discuţie cu câţiva locuitoriai satului Totoiești, Neamţ

Ion Mărgineanu întâmpinatla Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 9decembrie 2018

esaj adresat ascultătorilor postului RadioChişinău din incinta primăriei comuneiŞtefan cel Mare, judeţul Neamţ.

Cu iarna care se simte din plin decâteva zile, profesorul Ion Mărgineanu atraversat deja munţii, cu pante abrupte şiporţiuni lungi fără case şi oameni care săse adune curioşi în jurul său după ce l-au

văzut la TV sau au citit în ziare.Mai are de parcurs ultima sută de kilometri

din Drumul Unirii pe care îl face din dragostepentru Ţară, din dragoste pentru copiii, nepoţiişi mai ales pentru soţia sa Cleopatra. Este undrum în care nu atingerea scopului final este ţintasupremă ci călătoria în sine. Pentru că o dată curedescoperirea patriei sale – România, seregăseşte pe sine cu împlinirile şi dezamăgirilesale, cu bucuriile şi tristeţile, cu lecţiile învăţatesau mai puţin învăţate de la viaţă.

Drumul Unirii pentru Ion Mărgineanu esteun Drum al Tămăduirii” (22 noiembrie 2018,radiochisinau.md)

Ion Mărgineanu şi cei trei copiiPe drumul pe jos pe care Ion Mărgineanu l-a

făcut de la Bălţi la Alba Iulia, a avut echipătehnică formată din cei trei copii ai săi. Aceştiaşi-au împărţit drumul tatei astfel ca, pe toatădistanţa celor peste 500 de kilometri până înCapitala Marii Uniri să-i fie în preajmă în cazde nevoie. Virgiliu, Violeta şi Dragomir şi-auînsoţit tatăl pe Drumul Unirii.

Virgiliu Mărgineanu, preşedintele UniuniiCineaştilor din Moldova, şi-a susţinut tatăl dela Bălţi până la Iaşi, de unde responsabilitateaasistenţei tehnice a fost preluată de sorasa, Violeta Gorgos, documentaristă şi regizoareTVR Iaşi.

Dincolo de Bicaz, în mijlocul munţiloracoperiţi de zăpadă, a avut loc predarea ştafeteicătre cel de-al treilea frate, Dragomir, care locu -ieşte la Bucureşti.

Într-un scurt interviu pentru RadioChişinău, acordat de Violeta Gorgos înainte depredarea ştafetei, a vorbit despre ce înseamnă

acest rol de asistare tehnică a tatălui lor, IonMărgineanu.

„Când am pornit de acasă, mă gândeam săîi luam nişte energizante, pentru a avea energie,sau ceva vitamine pe drum, dar am constatat cănu are nevoie. El se încarcă de la întâlnirile pecare le are cu oamenii pe care îi întâlneşte. Nuşi-a luat un echipament special pe drum, decâthainele sale. Nu vrea să accepte haine sportivesau mai lejere, pentru că el este domnul profesorşi trebuie neapărat să poarte cravata la gât. Îl laspe tata cu principiile sale de viaţă pe care le aresă îşi facă drumeţia. Avem grijă de distanţa pecare o are de parcurs într-o zi, să bea un ceai cald,să mănânce o plăcintă pe drum, să nu risipeascăenergia prea mult, să ajungă undeva unde să sesimtă bine pentru a se putea relaxa. Această parteorganizatorică trebuia să şi-o asume cineva şicine altcineva dacă nu noi, copiii lui”.

Ion Mărgineanu s-a pornit în aceastădrumeţie fără a avea acordul copiilor, care, însă,atunci când l-au văzut atât de determinat, autrebuit să accepte situaţia, a mărturisit Violeta(Piatra-Neamţ, 14 noiembrie 2018)

Ultimii kilometri...

Am revenit alături de profesorul IonMărgineanu 10 zile mai târziu, şi am parcursîmpreună, ultimii kilometri până la intrarea înCapitala Unirii. Mi-am dorit să fiu martoră laemoţia ultimilor paşi către realizarea visuluiîntr-un an istoric şi o zi istorică pentru poporulromân.

„Ca întotdeauna, vârfurile se cuceresc celmai greu” afirma Ion Mărgineanu în dimineaţazilei de 29 noiembrie în curtea preotului AlinGhiura din localitatea Coşlariu, comunaSântimbru, care, împreună cu soţia Maria, audeschis larg uşa casei lor pentru acesterou al Centenarului.

Drumul prin comuna Sântimbru,condusă de aproape trei decenii de celmai longeviv primar din municipiulAlba – Ioan Iancu Popa, a fost cel maiplin de drapele, pe care l-am văzut. Amaflat, chiar de la primar, că fiecarefamilie a primit câte un Tricolor, pentrua-l arbora la porţi şi case. La Galţiu,localitatea în care s-a născut SamoilMârza singurul fotograf al Marii Uniri,drumeţii au oprit pentru o poză la bustulacestuia.

Joi, 29 noiembrie în jurul orei 13.00,după un drum de sute de kilometri pecare i-a parcurs pe jos prin ploaie,ninsoare, vânt şi ger, Ion Mărgineanu îşivedea visul împlinit – ajungea înCapitala Unirii.

„Sunt 520 de km după calculele mele, dupăalte calcule mai mult. Oricum, sunt conştient căam acoperit distanţa aceasta cu dragoste, cufericire, cu demnitate faţă de Ţara Românească,faţă de Moldova mea, de satul meu şi de cei carem-au petrecut”, îmi mărturisea profesorul,profund emoţionat, la intrarea în oraşul AlbaIulia.

Nu se consideră un erou în pofida faptuluică a reuşit să unească şi a dat speranţă, prin ceeace a făcut, unor mii de români din toate colţurilelumii care au urmărit fiecare pas al său.

„Ion Mărgineanu este un muritor de rând,om care a muncit şi a respectat părinţii, copiii, şi

îi respectă şi azi, chiar şi pe cei care i-au fostduşmani când am fost ales deputat în primulParlament al R. Moldova. Nu doresc nimănuiniciun rău, ci doresc tuturor numai bine. Restul...vă rog să nu mă faceţi erou, pentru că nu sunterou. Eu am cucerit nu teritorii, dar am cuceritdistanţe, eu am cucerit nu oameni, dar bunătatealor!”, îmi mărturisea profesorul ajuns la AlbaIulia.

Momentele istorice se întâmplă o dată la osută de ani. O zi mai târziu (30 noiembrie) în

Sala Unirii, Ion Mărgineanu se întâlnea şi „puneaŢara la cale” cu Prinţul Nicolae, nepotul RegeluiMihai I al României!

Mai apoi, înmâna solemn directoruluiMuzeului Unirii, Gabriel Rustoiu, steagul pecare l-a purtat tot drumul de la Bălţi la Alba Iulia,şi Declaraţia de Unire a tinerilor bălţeni. Pesteani, cu siguranţă, vor avea statut de patrimoniu.

Pe 1 Decembrie, senin ca o zi de primăvară,alături de copii şi nepoţi, Ion Mărgineanu sebucura în mijlocul a sute de mii de românifrumoşi, veniţi din toată România Mare, de ceeace au realizat, acum o sută de ani, din dragostefaţă de ţara şi istoria lor, înaintaşii noştri.

Ion Mărgineanu ne-a cucerit cu determi nareasa, cu sinceritatea şi frumuseţea sufletului său. Cuinima operată şi picioarele bătătorite a străbătutun drum al frumosului, în care a unit români depretutindeni, un drum în care ne-a redat speranţaîntr-un popor despărţit de o apă, autentic, plin debunătate pentru unitatea căruia merită să luptămcu toţii în continuare, până la capăt.

Ion Mărgineanu va rămâne cu siguranţă ceamai reprezentativă imagine a anului Centenar.Gestul său este unul istoric, pornit din cea maiprofundă şi curată simţire românească.

Ina GUŢU,jurnalistă Radio România Chişinău

m

File din istoria Centenarului: Periplul profesorului Ion Mărgineanu

Ion Mărgineanu alături de însoţitoriiRăducu Popa și Dan Gherghelaș

Ion Mărgineanu alături de doi dintre copiii săi, VirgilMărgineanu și Violeta Gorgos. Foto: Victor GĂLUȘCĂ

Acasă la părintele Alin Ghiura, din Coslariu

Ion Mărgineanu alături de Prinţul Nicolae, nepotul RegeluiMihai ‐ Alba Iulia ‐ Sala Unirii. Foto: Dan GHERGHELAȘ

Eveniment

APOSTOLULPag. 10decembrie 2018

Continuăm să înfăptuim „UNIREA PRIN EDUCAŢIE”!unt momente speciale în viaţa noastră, mo-mente care marchează debutul unor colabo-rări ce rămân moştenire copiilor noştri!

Astfel de momente am trăit şi eu în pe-rioada 13-15 decembrie 2018 când a avut locvizita oficială a delegaţiei ISJ Neamţ şi aŞcolii Gimnaziale Bicazu Ardelean Neamţîn raionul Hânceşti. Evenimentul a fost ini-

ţiat de dna. profesoară Valentina Tonu, Şefa Direc-ţiei de Învăţământ Hânceşti, Republica Moldova încadrul Simpozionului regional „Aplicarea în prac-tică a prevederilor documentelor de politici privinddebirocratizarea sistemului”, seminar al manageri-lor şcolari din raionul Hânceşti,organizat în Gim-naziul Călmăţui.

Cu această ocazie a fost semnat acordul departeneriat dintre Şcoala Bicazu Ardelean şi Gim-naziul Călmăţui. O activitate cu încărcătură emo-ţională dar şi cu un caracter practic deoarece amfost invitaţi la lecţiile deschise pregătite de cătreechipa condusă de dl. director Nicolae Dodu. Acest

eveniment pregăteşte viitoarea etapă a acordurilorsub semnul „UNIRII PRIN EDUCAŢIE” iniţiat înonoarea Centenarului prin proiectul educaţional alISJ Neamţ, „100+100 de şcoli. Românii şi MareaUnire”. Vizita noastră a continuat la Liceul din Lă-puşna, gazda noastrăfiind dna. directoare Vio-rica Rotaru, o prietenădedicată a şcolii nem-ţene, În 15 decembrie,delegaţia noastră, pringrija dnei. ValentinaTonu a fost primită depreşedintele raionuluiHânceşti, domnul Ghe-nadie Buza. Aici au fostdiscutate premisele vii-toarelor colaborări şiacorduri parteneriale.Mulţumim gazdelornoastre pentru generoasa

ospitalitate, pentru emoţia generată de dorinţanoastră comună de a da trăinicie românismului!

Mulţumiri dnei. Valentina Tonu, mulţumiridlui. Nicolae Dodu, mulţumiri întregii echipe ma-nageriale a raionului Hânceşti! (Elena PREDA)

S

Gala Proiectului „Maluri de Prut – Basarabia necunoscută”intre numeroasele proiecte aleBibliotecii Judeţene „G. T. Ki-rileanu” dedicate Centenarului,cel care se detaşează prin im-portanţă şi amploare este indis-cutabil „Maluri de Prut –Basarabia necunoscută”, pro-iect care a avut momentul de

gală luni, 17 decembrie 2018. Începutpe data de 17 octombrie 2017, proiec-tul nu se încheie aici, ci va continua şiîn anul următor, prilej cu care vom cu-noaşte aspecte importante ale Basara-biei contemporane.

Într-o atmosferă de profundăemoţie şi vibraţie patriotică, eveni-mentul a fost prezentat de doamnaMihaela Mereuţă, director-manageral Bibliotecii Judeţene, care a consi-derat că a fost vorba despre „mo-mente de cunoaştere şi apropiere,despre un demers cultural care şi-apropus să aducă în atenţia publiculuinemţean aspecte importante ale isto-riei Basarabiei, din 1918 până as-tăzi”. Domnia sa a salutat prezenţa însală a invitatului basarabean profeso-rul Ion Mărgineanu, care a purtatStindardul Re – unirii noastre pe jos,de la Bălţi la Alba Iulia, unde a depuso Declaţie de Unire a tinerilor dinBălţi.

„Maluri de Prut – Basarabia Ne-cunoscută” este un proiect culturaldesfăşurat de Biblioteca Judeţeană

„G.T. Kirileanu” Neamţ şi Radio Ro-mânia Chişinău şi a presupus organi-

zarea unor activităţi cultural-educa-tive, precum şi de documentare şi in-formare, întruniri de tip dezbatere cuinvitaţi speciali din stânga Prutului peteme precum: învăţământul în limbaromână din Transnistria, foametea şideportările din Basarabia, presa şi li-bertatea de exprimare în RepublicaMoldova, literatura basarabeană înperioada sovietică, rela-ţiile economice, socialeşi culturale dintre celedouă maluri de Prut, is-toria teatrului basara-bean, investiţiileRomâniei în stânga Pru-tului – România princi-palul susţinător şipartener comercial al Re-publicii Moldova, Basa-rabia – prima provinciecare s-a unit cu România.Rolul Sfatului Ţării laMarea Unire. Personali-tăţile Unirii, 1 decembrie1918.

În deschiderea galei a avut locconferinţa-dezbatere „1918 în conşti-inţa naţională. Basarabia – primaprovincie care s-a unit cu România.Rolul Sfatului Ţării”. Au participat in-vitaţi speciali care au contribuit la de-rularea proiectului, cum sunt istoriciiElena Negru, Gheorghe Negru, IonNegrei, Sergiu Musteaţă, Mariana

Ţăranu, OctavianŢâcu, Vlad Ţur-canu, demografulValeriu Sainsus,directorul Liceului„Lucian Blaga” dinTiraspol – Ion Iov-cev, Ion Mărgi-neanu, VioletaGorgos, precum şi,din partea partene-rului Radio Româ-nia Chişinău,jurnalista Ina Guţu,redactorul şef Cor-nel Rusnac şi edi-torul Vasile State.

O menţionarespecială trebuie adusă jurnalistei InaGuţu de la Radio România Chişinău,

cea care a fost motorul principal al tu-turor activităţilor proiectului şi care amărturisit: „În acest an de conferinţeam învăţat foarte, foarte multe lu-cruri, fapt pentru care mă simt o marenorocoasă. A fost o mare onoare pen-tru mine că toţi aceşti invitaţi deseamă au acceptat să vină şi mi-auacordat această încredere, pentru

care le mulţumesc. Am crescut spiri-tual enorm odată cu acest proiect.”

Evenimentul a continuat cu lan-sarea celor două volume ale cărţii„Maluri de Prut”, o antologie detexte care dezvoltă temele abordate încadrul conferinţelor-dezbatere dintimpul proiectului. Cele două volumeconţin fiecare câte 150 de pagini şireunesc texte grupate în jurul temati-cii, devenind, astfel, un adevărat curspentru uzul posterităţii.

Conferinţele susţinute de Ion Ne-grei, Octavian Ţâcu, Mariana Ţăranu,Nicolae Negru, Ana şi AlexandruBantoş fac obiectul primului volum.Al doilea volum cuprinde texte sem-nate de Ina Guţu, Leontina Vatamanu,Vladimir Beşleagă, Ion Iovcev, Elenaşi Gheorghe Negru, Sergiu Musteaţă,Ion Varta şi Vlad Ţurcanu.

Structura de rezistenţă a proiec-tului este dată de statura invitaţilorspeciali, oameni de cultură remarca-bili din Republica Moldova, care auadus cu ei la Piatra-Neamţ, dar şi laBicaz, toată acumularea de ştiinţă,conştiinţă, trăire şi experienţă şi aupus-o la dispoziţia publicului larg încadrul conferinţelor-dezbatere. Astfel,

proiectul „Maluri de Prut – Basara-bia necunoscută” este, de fapt, uncurs intensiv, dar foarte cuprinzător,de istorie recentă, de cultură şi de ro-mânism, un fel de Universitate deCentenar, am putea spune, a afirmatprof. Mihaela Mereuţă, directorul-ma-nager al bibliotecii.

Momente de încântare au oferit şicei doi rapsozi, Viorel Burlacu şi Vic-tor Buruiană care au pigmentat galacu momente muzicale patriotice şi nunumai, încheind triumfal cu piesa„Noi suntem români”.

În final a avut loc premierea in-vitaţilor şi a partenerilor, dintre cares-a remarcat în mod deosebit omul deafaceri Vasile Ouatu, permanent ală-turi sufleteşte, şi nu numai, de fraţiibasarabeni.

„Marea Unire din 1918 rămânepagina sublimă a istoriei românilor.Măreţia ei constă în faptul că desă -vârşirea unităţii naţionale nu esteopera niciunui om politic, a niciunuiguvern, a niciunui partid, este faptaistorică a întregii naţiuni române”, asubliniat doamna Mihaela Mereuţă înîncheierea primei părţi a manifestării.

În continuare, spre seară, tot încadrul Galei Proiectului „Maluri dePrut – Basarabia necunoscută”, Gale-ria Unic a găzduit vernisajul unei noiexpoziţii de pictură. Intitulată „Unireaprin artă”, aceasta prezintă pe simezelucrări ale pictorilor Dumitru Bezem,Dumitru D. Bostan, Mircea RăsvanCiacâru, Lucian Gogu-Craiu, PetruDiaconu, Radu Cristian Macavei, Şte-fan Potop, Arcadie Răileanu, Gheor-ghe Vadana şi Petru Vamanu. Într-oatmosferă caldă, prietenească, prezen-tarea a fost făcută de criticul de artăEmil Nicolae. S-au schimbat idei des-pre artă şi politică, despre istoria şiviitorul nostru, iar pictorii au oferitoaspeţilor frumoase amintiri plastice.Totul sub privirea ocrotitoare a amfi-trionului Vasile Ouatu, organizatorulexpoziţiei, cel care a sprijinit toatemanifestările acestui proiect, graţiepatriotismului cu care priveşte, decând se ştie, Basarabia.

Gianina BURUIANĂ

D

Arte şi meserii

Pag. 11APOSTOLULdecembrie 2018

„Poduri de culoare”între Tel Aviv şi Piatra-Neamţ

a Institutul Cultural Român de la Tel Aviva avut loc, la începutul lunii decembrie,vernisajul expoziţiei de pictură şi grafică„Poduri de culoare” semnată de tineri ar-tişti din Piatra-Neamţ şi Israel.

Proiectul, organizat de ICR Tel Aviv încolaborare cu Asociaţia Culturală Arte.Ro,Primăria şi Palatul Copiilor din Piatra-

Neamţ, reuneşte o serie de lucrări care fac referirela oraşul de la poalele Petricicăi în care tinerii ar-tişti s-au cunoscut, participând la ediţia de anulacesta a Festivalului Internaţional „Piatra-NeamţCreativ”. Lucrările au ca teme principale edificiiarhitecturale simbol, mărturii ale secolelor de artă,cultură, istorie şi tradiţii ale oraşului.

6 decembrie a fost o zi de sărbătoare atâtpentru evrei – a cincea lumânare de Hanuca (Săr-bătoarea luminilor), cât şi pentru creştini – Sfân-tul Nicolae. Cu această ocazie am reuşit săsărbătorim împreună, evrei şi creştini, participândla vernisajul expoziţiei „Poduri de culoare”.

Iată cum a văzut doamna Cleopatra Lorinţiu,directoarea adjunctă a Institutului CulturalRomân din Tel Aviv, această seară minunată des-făşurată pe o vreme imposibil de descris:

„Imaginaţi-vă o sală inundată de copii şiadolescenţi, mulţi dintre ei însoţiţi de părinţi, bu-nici, fraţi şi surori, profesori şi prieteni. Adoles-cenţi şi copii israelieni, adolescenţi şi copiiromâni. Ei da, acest lucru a fost posibil la verni-sajul Expoziţiei „Poduri de culoare” realizată prinprietenia şi colaborarea dintre profesoarele, artis-tele Shirley Siegal din Moodin şi Cristina Petra-riu, organizatoarea Festivalului internaţional depictură „Piatra-Neamţ Creativ”. Un cuvânt de ad-miraţie pentru toţi cei veniţi de la Neamţ, oamenidintr-o bucată, sufletişti, inimoşi: directoareaMuzeului de artă Silvia Trăistariu, Crina NicoletaGogu Craiu devotată consilieră la primărie, Lu-cian Gogu Craiu (artist plastic, din partea festi-valului), dr. Mariana Ciobanu sponsorul aceluiFestival internaţional, Viceprimarul de la KiriatMalahi, dar şi primul primar din Kiriat Malahi,Moshe Shimon, cel care a înfrăţit oraşele şi careacum e vicepreşedinte al Asociaţiei foştilor pri-mari din Israel şi preşedinte al Asociaţiei Inter-naţionale a Evreilor Originari din Piatra-Neamţşi Târgu Neamţ, inimosul animator Etgard Bitel,originar din Piatra-Neamţ (care a avut ideea aces-tei expoziţii), vice-preşedinte al Asociaţiei Evrei-lor Originari din Piatra-Neamţ şi Târgu NeamţS-au dat diplome, flori, gogoşele de Hanuka, s-au povestit amintiri şi s-au rostit vorbe calde, s-acântat şi s-a râs cu poftă, am urmărit mesajulvideo al primarului nemţean Dragoş-Victor Chi-

tic şi filmuleţe despre Piatra-Neamţ. O seară deadolescenţă şi prietenie, înfrăţire, cu naturaleţe şiomenie, fără declaraţii pompoase, într-un firescnatural care ignora total furtuna de afară...”

Dincolo de cuvinte au vorbit lucrările copii-lor şi adolescenţilor israelieni şi români care auprezentat exclusiv imagini din Piatra-Neamţ.

Prezenţa pe simeze a românilor: Ana MariaGogu Craiu, Andrei Lungu, Cristian Cojocăriţa,Laurenţiu Păr, Ilinca Filip, Miruna Morţe, BiancaŞtirbu, Ecatrina Munteanu, Ştefan Onica, AndreiLungu, Sergiu Chirilă, Theodora Musceleanu,Maria Luiza Bălan, Carina Roşu, Ana Maria Mo-roşanu, Lucian Craiu ca şi a israelienilor: Adi Le-venştein, Maor Borochov, Gabi Cernov, Hili BenOr, Hadar Karni şi Yisca Lasche au stârnit,uneori, o lacrimă originarilor din Perla Moldoveiprezenţi la vernisaj.

În preziua vernisajului delegaţia nemţeană afost primită de Preşedintele Consiliului RegionalModiin care a apreciat în mod deosebit relaţia ti-neretului din zona sa cu tinerii din Piatra-Neamţ.

La vernisaj au fost nu doar emoţii artistice, cişi cuvinte, cuvinte adevărate, calde. Shirley Siegalşi Cristina Petrariu au povestit cum s-a înfiripat oprietenie ce speră să dureze, Silvia Trăistariu aanunţat proiectul ei de a aduce această expoziţiela Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ, iar Crina Ni-coleta Gogu Craiu a reafirmat bunele relaţii dintrePrimăria municipiului Piatra-Neamţ cu comuni-tăţile originarilor din România trăitori în Israel.

În ultima zi a prezenţei ei în Israel, am însoţitdelegaţia, împreună cu o parte din prietenii israe-lieni, la locurile sfinte din Ierusalim.

Prima oprire a fost la Biserica Românăunde am fost primiţi de Arhimandritul TeofilAnăstăsoaie care a prezentat biserica şi apoi s-a întreţinut, în camera de oaspeţi, cu pietrenii.S-au schimbat cadouri şi vorbe de suflet. Înciuda vremii complet neprielnice, pietrenii meiau insistat să meargă şi la Zidul Plângerii, loculcel mai sfânt al evreilor. De aici ne-am îndrep-tat pe Via Dolorosa spre Biserica SfântuluiMormânt. Vizita a culminat cu intrarea fiecăruimembru al delegaţiei în Sfântul Mormânt.

M-am despărţit cu greu de aceşti oameniminunaţi ştiind că, dincolo de mulţimea de prie-teni apropiaţi ca vârstă pe care îi am la Piatra-Neamţ, am acum o „gaşcă” de tineri cu caresper să mă întâlnesc cât de curând în oraşulnostru şi, de ce nu, încă o dată în Israel.

(N.R. Fotografiile sunt realizate de autor)

Etgard BITEL, redactor la Gazeta Românească, Israel

L

Nihil sine Deo

APOSTOLULPag. 12

Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie r Lecţia de istorie

Decembrie 2018

04/1943 – n. Felicia Săndulescu, laBacău, inginer, doctor (1981), absolventăa Facultăţii de Chimie Industrială din Iaşi(1966), specializare în domeniul fibrelorsintetice (Viena, 1978), a auxiliarilor tex-tili (Manchester, 1983); a deţinut funcţii înspecialitate la C. F. S. Săvineşti şi a fost

cadru didactic asociat la Facultatea unde a stu-diat. Membră a A. O. Ş. din România, autoare adouăzeci şi cinci de brevete în ţară şi peste ho-tare. A publicat numeroase lucrări în: Revista ro-mână de chimie, Materiale plastice, Reviste derezumate ale celui de al 29-lea simpozion inter-naţional de macromolecule IUPAC, Bucureşti,1983 ş. a., precum şi în publicaţii din străinătate(India, Japonia, Canada, Coreea de Sud ş. a.).

■ 5/1998 – d. Cleopa Ilie (din botez, Con-stantin, n. 10. 04. 1912, la Suliţa, Botoşani).

■ 5/2009 – d. Florin Florescu, la Piatra-Neamţ (n. 1. 04.1944, Cândeşti, Buzău).

■ 05/1965 – n. Vasile Baghiu la Borleşti,

Neamţ este scriitor,membru al PEN-Club.Psiholog şi profesor, cuexperienţe de muncă întrecut ca asistent medi-cal, ziarist şi realizatorTV, este începând din2016 autorul rubricii„Note de trecere” din re-vista noastră. Inventator

al „himerismului poetic” (1998), pe care l-a teo-retizat în patru manifeste, a publicat şapte vo-lume de poeme, între care Gustul înstrăinării(1994, Premiile „Aurel Dumitraşcu” şi „Poe-sis”), Febra (1996), Maniera (1998), Depresie(2012), o culegere de proză scurtă (Punctul deplecare, 2004), trei romane (Ospiciul, 2006 –Premiul Uniunii Scriitorilor Iaşi, Planuri deviaţă, 2012 – Premiul „Liviu Rebreanu” şi Fe-ricire sub limite, 2014), dar şi numeroase cro-nici literare, articole şi eseuri în periodice. Aobţinut câteva burse „writers-in-residence” înOccident, iar fragmente din scrierile sale au fostincluse în traduceri în reviste şi antologii dinGermania, Marea Britanie, SUA, Canada, Aus-tralia şi Noua Zeelandă.

■ 6/1949 – n. Paul Chiribuţă, la Buhuşi,actor, după absolvirea I. A. T. C. Bucureşti(1972), a fost repartizat la T. T. Piatra-Neamţ,

Rememorări nemţene

n

decembrie 2018

Biserica Ortodoxă Românăşi promovarea identităţii naţionale în preajma anului 1918

flându-ne în Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, am con-siderat că un asemenea subiect nu poate fi trecut uşor cu vederea, cuatât mai mult cu cât nu prea a fost abordat în mediul laic, deşi suntemun stat declarat majoritar ortodox. Conştientizând faptul că actul din1918 nu a reprezentat rezultatul unor conjuncturi interne sau externe,ci o etapă firească de maturitate social-istorică, un moment culminantal conştiinţei naţionale a poporului nostru, doresc să vă determin inte-resul asupra reflectării modului în care este reliefată ideea unităţii na-

ţionale şi de credinţă în discursurile clericilor, participanţi activi laevenimentele perioadei menţionate.

Discursurile transmise poporului trebuiau să fie inteligibile pentru în-treaga masă, fapt ce se putea realiza printr-un limbaj liturgic, care asigura, laînceputul secolului al XX-lea, mijlocul de comunicare între reprezentanţiiemancipaţi ai naţiunii şi baza societăţii formată, în mare parte, din ţărani maipuţin ştiutori de carte. Prin discursurile lor, rostite înainte şi în preajma anului1918, episcopii ortodocşi Ioan I Papp al Aradului, dr. Miron Elie Cristea alCaransebeşului, Vladimir Sinchevici din Basarabia şi cei greco-catolici De-metriu Radu al Oradiei, Valeriu Traian Frenţiu al Lugojului şi Iuliu Hossu alGherlei etc. au ţinut trează permanent conştiinţa unităţii de neam şi ţară înrândul poporului. Acestor episcopi li s-au adăugat sutele de preoţi care, în fie-care duminică şi sărbătoare, la sfârşitul Sfintei Liturghii, prin cuvântările ţi-nute au conştientizat populaţia despre ceea ce reprezintă unirea tuturorromânilor într-un singur stat.

Unitatea cultural-spirituală este consecinţa firească a unităţii ontologicea unui neam, chiar dacă diversitatea formaţiunilor politice şi a cultelor reli-gioase din spaţiul românesc părea să contrazică acest fapt. Prin activităţilepastoral-misionare, clerul a cultivat sentimentul naţional al unităţii şi a pregătitunirea, independenţa şi neatârnarea Bisericii.

După cum sublinia profesorul Constantin Schifirneţ, „Identitatea româ-nească desemnează ceea ce românii au specific, ca popor distinct de alte co-munităţi naţionale, reflectă calea specifică în care ei îşi construiesc culturaşi îşi organizează viaţa privată şi viaţa publică, exprimă modul lor particularde a răspunde la constantele universale ale culturii: îmbrăcăminte, hrană,locuire, religie, joc, artă, comunicare, limbă...” (pentru detalii vezi ConstantinSchifirneţ, Identitatea românească în contextul modernităţii tendenţiale, înRevista Română de Sociologie, serie nouă, anul XX, nr. 5 – 6, Bucureşti, 2009,pp. 461 – 480).

Cele două Biserici româneşti din Transilvania (Ortodoxă şi Greco-Cato-lică) au sprijinit efortul de emancipare naţională prin diverse mijloace. Re-vistele bisericeşti ortodoxe: Biserica şi şcoala (Arad), Telegraful Român(Sibiu), Foia diecezană şi Lumina (Caransebeş) şi cele ale Bisericii unite pre-cum: Unirea şi Cultura creştină (Blaj), Sionul românesc şi Foaia oficioasă(Lugoj), Vestitorul (Oradea) au reprezentat adevărate tribune de popularizarea informaţiilor, apelurilor şi circularelor venite din partea forurilor naţionaleşi bisericeşti pentru realizarea unirii tuturor românilor. Nu trebuie neglijat fap-tul că, prin funcţiile pe care le-au deţinut unii preoţi precum Ioan Moţa, di-rector al ziarului Libertatea (Orăştie) sau preotul doctor Avram Imbroane,redactor la ziarul Drapelul (Lugoj), ale căror voci erau ascultate, au contribuitla trezirea şi menţinerea sentimentului de unitate şi al dorinţei de unire a ro-mânilor. Prin scrierile lor, această misiune a fost privită drept ca un apostolat:„îndeplinim această datorie cu condeiul până în clipa când conştiinţa ţării

ne va da prilejul să luăm arma în mână”. (Vezi Dumitru Sultan, Preliminariiale făuririi statului naţional unitar român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1984, p. 72).

Episcopia Caransebeşului, prin intermediul ziarului Foaia Diecezană, aanunţat clerul şi populaţia despre adunarea programată la Alba-Iulia în datade 1 Decembrie îndemnându-i pe credincioşii eparhiei să participe la acest„praznic românesc”. Tot în acelaşi ziar a publicat un „manifest” al ConsiliuluiNaţional Central de la Arad, prin care a adus la cunoştinţa statelor lumii„voinţa naţiunii române de a se constitui într-un stat liber şi independent spre

a-şi putea validita forţele sale în servi-ciul culturii şi al libertăţii omeneşti....Pe teritoriul său strămoşesc naţiunearomână este gata să asigure fiecăruipopor deplină libertate naţională şi or-ganizarea sa în stat liber şi indepen-dent...”. (Foaia Diecezană, Caransebeş,XXXIII, 1918, nr. 44, 11/24 noiembrie,p. 3).

Discursurile transmise poporuluitrebuiau să fie inteligibile pentru în-treaga masă, fapt ce se putea realizaprintr-un limbaj liturgic, care asigura, laînceputul secolului al XX-lea, mijloculde comunicare între reprezentanţiiemancipaţi ai naţiunii şi baza societăţiiformată în mare parte din ţăranii maipuţin ştiutori de carte.

Cei 13 locutori ai Consiliului Na-ţional Român nu s-au conformat unui

statut unic în ceea ce priveşte discursul ţinut la 1 Decembrie 1918. Trei dintreaceştia, Miron Cristea, Iuliu Hossu şi Ioan I. Papp erau episcopi (ultimul fiindlocţiitor de mitropolit ortodox al Ardealului), ceea ce justifică prezenţa ter-menilor cu specific religios în discursul politic al lor. În cazul discursurilorsusţinute de Ioan Suciu, Aurel Vlad, Aurel Lazăr, Silviu Dragomir şi Iosif Ju-manca se constată lipsa expresiilor cu sens sacru.

Misiunea Bisericii nu a constat numai în propovăduirea unei identităţicreştine moştenite ci motivaţia de a trăi ca neam un mod de viaţă hristic, ma-nifestat în toate domeniile: cultural, social, politic etc. Pregătirea spirituală învederea înţelegerii că unitatea de neam este necesară şi că dobândirea acesteiareprezintă voinţa divină, implică o detaşare de ceea ce este rău şi promovareaunui dinamism spiritual. Unitatea de neam creează noi raporturi interumane.Modelul unităţii oferit de Crucea lui Hristos care a unit Cerul cu Pământulrămâne suprema revelaţie a iubirii salvatoare a lui Dumnezeu pentru oameni.

Emulând una cu alta, cele două Biserici (Ortodoxă şi Greco-Catolică) auîndrumat poporul român spre o ţintă comună a conservării propriei identităţişi la realizarea unităţii naţionale.

Astăzi, într-o lume a secularizării şi globalizării, România trebuie să-şipăstreze identitatea şi să-şi promoveze valorile culturale şi spirituale, adevă-rate simboluri.

Dr. Mihai FLOROAIA

A

Arte şi meserii

APOSTOLUL Pag. 13


nde a debutat în spectacolul „Harap-Alb”.A interpretat numeroase roluri în specta-colele montate la T. T.: „NastratinHogea”, „Farsa jupânului Pathelin”, „Zig-ger-Zagger”, „Valea Râsului”, „Romeo şiJulieta”, „Slugă la doi stăpâni”, „Neves-tele vesele din Windsor”, „O noapte fur-

tunoasă”, „Dragonul” ş.a. În 1984, s-a transferatla Teatrul „Bulandra” dinBucureşti, apoi, din1994, consilier al Funda-ţiei „Tofan”. În 1996, afost numit de Silviu Pur-cărete director al Şcoliide Actori din Limoges,Franţa.

■ 9/1923 – d. ŞtefanN. Albu, la Piatra-Neamţ (n. 1850, Piatra-

Neamţ), jurist, publicist. A urmat cursuri pri-mare la Şcoala Domnească din localitate, Aca-demia Mihăileană şi Facultatea de Drept dinIaşi, pregătire de specialitatea la Sorbona. Ma-gistrat la Bucureşti, Iaşi şi Piatra-Neamţ.

■ 9/1941 – n. Ion Strătilă, la Vutcani, Va-slui, economist, a absolvit şcoala primară însatul natal, Liceul „Gheorghe Roşca-Codreanu”din Bârlad şi Academia de Ştiinţe Economicedin Bucureşti; cursuri de specializare, documen-tare în Italia Germania şi Franţa. A deţinut func-ţia de director economic la C. F. S. Săvineşti, înprezent, director general al Societăţii Comer-ciale Mixte Româno-Italiene (RIFIL) Săvineşti.Este recunoscut ca expert în domeniul organi-

zării, conducerii societă-ţilor comerciale şi al re-laţiilor economiceex ter ne. Autor de articoleşi studii de specialitate;participant la manifestăriştiinţifice din ţară şi dinstrăinătate. Susţinătormoral şi material al acti-vităţii culturale, ştiinţi-fice, sanitare, sportive şi

umanitare.■ 13/1937 – n. Eugen Verman, la Piatra-

Neamţ, ziarist, prozator, a absolvit ŞcoalaMedie de Băieţi Nr. 1 (1954), în oraşul natal.Recrutat redactor la „Flacăra” din Piatra-Neamţ


Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

u

decembrie 2018

Lumea a început să uite să vorbească, pentru că nu mai citeşteer total nu m-am gândit niciodată la mine.Nu m-am socotit o persoană atât de impor-tantă încât să mă privesc ca pe un obiectdemn de contemplat. M-am văzut pe bu-căţi. Iar opiniile pe bucăţi erau foarte di-verse, raportat la funcţia pe care oîndeplinea fragmentul acela din mine.Când eram copil, eram foarte timidă. După

părerea mea eram şi foarte cuminte. Mă socoteampuţin nedreptăţită. În jurul meu erau copii foartefrumoşi (verişoarele mele) care-mi dădeau com-plexe încă de atunci. Cu vremea mi-au mai trecutcomplexele. De toate nu am scăpat însă nici pânăazi. De cel mai grav, de timiditate, mai ales de ti-miditatea în public, nu m-am vindecat. În întreagamea cariera universitară făceam puls peste 90 lafiecare curs şi la fiecare seminar, ori de câte orile vorbeam studenţilor. Şi aveam pană la şase orepe zi. Eram încleştată, crispată, de fiecare dată.Pe măsură ce vorbeam, sub înrâurirea ideilor carese succedau în mintea mea, această stare se risi-pea. Tot din pricina concepţiilor mele despre cear trebui să fie nobleţea unui fizic nu m-am dusla mare decât după 50 de ani, când am zis ca numai sunt femeie, sunt un obiect, deci mă pot ex-pune. Am avut însă şansa (consolarea mai de-grabă) că studenţii mei se ataşau foarte mult demine. Asta era un medicament pentru complexelemele. (…) Reuşesc să stabilesc foarte uşor punţide comunicare cu oamenii. Vin încă la mine oa-meni foarte tineri. Unii au legătură cu filologia,cei mai mulţi nu. Am legături foarte strânse cuAsociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi. În ulti-mii 4-5 ani aproape ca m-am stabilit la Mănăsti-rea Văratec. Stau acolo cel puţin opt luni pe an.Respir în acel loc sacralitate. Vin tineri, şi de laTeologie, şi călugări, şi mă vizitează. Preocupă-rile mele au încetat să mai fie exclusiv literare, audevenit şi legături spirituale. ÎL caut pe Dumne-zeu. Cei care mă vizitează acum ÎL caută şi ei.Unii, dintre călugării mai vârstnici, dintre preoţi,L-au şi găsit. Sunt pe calea unei nădejdi. Aşa şireuşesc să ies din contingent. Altfel n-aş putea sătrăiesc cu uşurinţă în atmosfera actuală. Pentru căformaţia mea este de umanist, de carte, de cultură,aşa cum o înţelegeam pe vremuri noi, intelectua-lii. Aveam nişte modele, pe care am încercat să leurmăm, scara de valori era cumva fixată. Trăiamîntr-o lume sigură, în măsura în care cultul valo-rilor stabile îţi poate da ţie sensul unei stabilităţi.Azi, pentru mine personal, pentru cei puţini ră-maşi din generaţia mea, spectacolul lumii con-temporane este dezarmant. Mă simt într-o marenesiguranţă, pentru că toată tabla de valori în care

am crezut s-a zguduit. N-aş vrea să spun că s-a şiprăbuşit. Suntem însă neliniştiţi, puţin nedume-riţi, suntem şi trişti; ceea ce se petrece pe planetănu-ţi dă senzaţia unei liniştiri iminente. Ce se în-tâmplă acum seamănă cu perioada prăbuşirii Im-periului Roman, dar acele zguduiri erauprovocate de venirea lui Iisus: era înlocuită opseudo-spiritualitate cu spiritualitatea adevărată.Dar cine vine la noi astăzi? Ai zice că mai de-grabă vine Antihristul, nu Mântuitorul. Nădăjdu-iesc ca omenirea să-şi revină din această clipă deorbire, care cam durează. Opere care nu se mai

citesc, lucrări muzi-cale care nu se maicântă...

Exista şi o crizăa culturii. Mă uit laprogramele Univer-sităţilor. Nu mai gă-sesc nici urmă degreacă, de latină.Respectul pentru cla-sici nu mai există.Nu ne intereseazătrecutul, numai pre-zentul. Iar asta netaie rădăcinile. Olume fără rădăcini este o lume fără morală. Sevorbeşte puţin şi despre intelectualii dintre celedouă războaie mondiale. Sunt nume care nu semai pronunţă, opere care nu se mai citesc, lucrărimuzicale care nu se mai cântă. Există un fel deindiferenţă faţă de trecut. Lumea a început să uitesă vorbească, pentru că nu mai citeşte.

... Din fericire, mai sunt câţiva scriitori dincei vechi. Nu ştiu în ce măsură mai sunt ei pro-ductivi. Primesc foarte multe cărţi, mai cu seamăpoezie. Sunt autori noi foarte tineri. Mă întrebînsă de ce nu mai scriu cei vechi – D. R. Popescu,Breban, Bălăiţă. Acum apar nume noi. Se fac totfelul de ciudăţenii în numele postmodernismului.Am încercat să aflu ce este postmodernismul. I-am întrebat pe ei. N-au fost în stare să-mi răs-pundă. E o artă din cioburi – totul este fărâmiţat– mi s-a spus. Dar Spiritul are o facultate: aceeade integrare, de a face din fragmente o totalitate.Asta au făcut clasicii. Azi am senzaţia că trăim

procesul invers – ne diseminăm, ne risipim. Eunu înţeleg un lucru: când e atâta frumuseţe în-treagă pe lume, cum pot să mă duc să mă uit lafirimituri, când eu am bucuria integrală a frumu-seţii? Şi, dacă fărâmiţăm frumuseţea, cum vommai putea face drumul invers? Credeţi că de lamanele ne vom mai putea întoarce la Johann Se-bastian Bach? De la Freud încoace s-a produs omutaţie: s-a pus sexul în locul capului. Asta e tris -teţea cea mai mare. Vedeţi, la noi, la români,exista o cuviinţă. Anumite cuvinte nu se pronun-ţau – nu erau nişte tabu-uri, dar exista o pudoare.Acum „cuviinţă”, cuvântul acesta, a dispărut dindicţionar. Nu am prejudecaţi de nici un soi, darfelul în care ne purtăm ucide frumuseţea. „Trupuleste cortul lui Dumnezeu”, a spus Pavel. Cefacem noi cu el? Îl expunem, ca pe o bucată oa-recare de carne. E cumplit. Cumplit e şi ceea ces-a întâmplat cu relaţiile dintre femei şi bărbaţi.După părerea mea, aici s-a săvârşit o crimă. Fio-rul primei întâlniri, dragostea, aşteptarea căsăto-riei, toate astea au dispărut. Ce se întâmplă cu noi?Eram un popor de ţărani cu frica lui Dumnezeu.La sat încă s-au mai păstrat bunele obiceiuri. Oa-menii nu sunt bântuiţi de patima cărnii care se ex-pune. Nu se vorbeşte urât, şi asta e bine.Mântuitorul este în noi, e lumina necreată, şi noiIL pironim cu fiecare cuvânt al nostru, rău saumurdar. Pentru mine, marea poezie a fost întot-deauna baia de frumuseţe în care m-am cufundatcând am avut nevoie de intrarea în altă dimen-siune. Poezia ţine, după părerea mea, de partea ceamai ascunsă, cea mai intimă a fiinţei noastre. Poe-zia echivalează aproape cu o rugăciune. În poeziete cufunzi pentru a te întoarce cu frumuseţe. În ru-găciune întri pentru a te integra absolutului.

Pentru că intrăm în zona computerului, ampierdut plăcerea de a citi. Eu sunt un cetăţean alGalaxiei Gutenberg. Umanismul culturii se spri-jină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îţilasă popasurile necesare pentru reflecţie, pentrumeditaţie. Pierderea obişnuinţei lecturii este pe-ricolul cel mai mare care ameninţă planeta, pentrucă slăbeşte intelectul, puterea de gândire, şi teface să uiţi limba. Chiar şi eu, după ce am statcinci ani în Italia, la întoarcere a trebuit să punmâna pe Eminescu şi pe Sadoveanu, ca să-mirefac limba. Moartea pentru mine înseamnă eli-berarea de acest trup. Trecerea în lumea celor vii.Lepădarea acestui trup vremelnic şi trecerea înlumea celor vii. Nădăjduiesc. Dacă merit. Astanumai Mântuitorul ştie.

Zoe DUMITRESCU BUȘULENGA

P

Antologiarevistei Apostolul

Arte şi meserii

APOSTOLULPag. 14


01. 03. 1960), aurmat un curs deziaristică la ŞcoalaSuperioară de Par-tid „Ştefan Gheor-ghiu”, Bucureşti;numit redactor-şef

la „Oneştiul nou” (iulie1962); şef de secţie la„Steagul roşu” dinBacău; după 1989, la„Deşteptarea”, până la pensionare. A absolvitFacultatea de Filozofie-Sociologie (1971) aAcademiei „Ştefan Gheorghiu”. Colaborări:„Ateneu”, „Sinteze”, „Ziarul de Bacău”, „Ob-servatorul” (Toronto) şi „Viaţa noastră” (TelAviv). Cărţi: „Robu”, „Destin”, „Culai”, „Lilia-

cul alb – Zborul numărul trei”, „Miezul vieţii”.■ 16/1883 – n. Gavriil Galinescu, la

Hangu, Neamţ (d. 10. 07. 1960, Durău, Neamţ),a absolvit, Facultatea de Teologie, Conservato-rul de Muzică şi Declamaţie, Bucureşti (1909),

Conservatorul de Muzică din Leipzig, o specia-lizare la Viena, iar pentru muzica orientală, laAtena. Profesor la: Dorohoi, Buzău, director laŞcoala Pregătitoare din Hangu (o va organiza cagimnaziu mixt), Iaşi, Cernăuţi, Academia deMuzică şi Artă Dramatică din Iaşi. Retras laHangu, va fi primar (1944) şi director al Cămi-nului Cultural (1945). Cărţi: „Arta religioasă,caracteristici, rolul şi importanţa ei”; „Muzicacorală bisericească”; „Manuale didactice de mu-

zică de George Breazul”; „Muzica în Moldova”;„Cântecele munţilor noştri”; „Cântarea biseri-cească”.

■ 17/1928 – n. Felicia Marinca, la BicazulArdelean, poetă, prozatoare, soră a scriitoruluiConstantin Crişan, a absolvit Facultatea de Fi-lozofie, Ziaristică (1955), apoi Facultatea de Fi-lologie. Primele lecţii de pictură cu Th. VarahilMoraru; a făcut parte dingrupul apropiaţilor criti-cului de artă Petru Co-marnescu. Cărţi (1967 -2010): „Freamăt”; „Po-vestea neauzită”; „Fiicalui Janus”; „Bună ziua, is-torie”; „O fată imposibilă”(Premiul „Ion Creangă” alAcademiei Române);„La crima incaşului”;


(urmare din pag. 13)

(

CALENDAR– decembrie 2018

1. ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂ-NIEI (zi nelucrătoare); 100 ani de laMAREA UNIRE;

04. CARTOJAN, NICOLAE(1883-1944) istoric literar, academi-cian; 135 ani de la naştere;

04. FÂNTÂNA BLANDUZIEI(Buc., 1888-1889): „foaia literară, politică”.130 ani de la apariţie;

11. POPESCU, ELVIRA (1894-1993)actriţă franceză; 25 ani de la moarte;

11. SOLJENIȚÂN, ALEKSANDR(1918- 2008) scriitor, istoric rus, laureatNobel; 100 ani de la naştere;

11. ZIUA INTERNAŢIONALĂ AMUNTELUI;

12. PELLEA, AMZA (1931-1983)actor de teatru şi film; 35 ani de la moarte;

13. DOSOFTEI, SFÂNT IERARH(1624-1693) Mitropolit al Moldovei; 325 anide la moarte;

14. BELIGAN, RADU (1918-2016)actor, regizor, scriitor, academician; 100 anide la naştere;

18. COZORICI, GHEORGHE (1933-1993) actor; 25 ani de la moarte;

19. BREDICEANU, TIBERIU (1877-1968) compozitor, folclorist; 50 ani de lamoarte;

20. ANDREI ŞAGUNA, SFÂNT(1808-1873) Mitropolit al Transilvaniei; 210ani de la naştere;

20. COSTACHE, VENIAMIN (1768-1846) Mitropolit al Moldovei; 150 ani de lanaştere;

20. STEINBECK, JOHN ERNEST(1902-1968) scriitor american, laureatNobel; 50 ani de la moarte;

21. POESII de Mihai Eminescu; 135ani de la apariţia volumului;

25. NEAMUL ROMÂNESC LITE-RAR (1908-1912; 1925-1926): Dir. NicolaeIorga; 110 ani de la apariţie;

31. DRĂGOI, SABIN (1894-1968)compozitor, folclorist, academician; 70 anide la moarte. (Red.)

0

criitorul Ion Timaru (născut la 17 februarie1946, la Negriteşti, comuna Podoleni, jude-ţul Neamţ), prozator şi poet, a publicat în2018 a opta sa carte, după debutul din 2006cu un volum în versuri şi proză („Vârtejulamintirilor”); de data aceasta un volum înîntregime de poezie, al doilea după cel pu-blicat în 2016 („Spre stele”).

Cartea de acum, „Mai spune...”, apărută în2018 la Editura „Ateneul scriitorilor” din Bacău,consistentă ca număr de pagini (276) şi ca numărde poezii (peste 250) prezintă o imagine a frămân-tărilor individului care îşi pune întrebări esenţialeasupra existenţei sale, a existenţei umane în gene-ral, întrebări la care parţial găseşte răspunsuri,multe dintre acestea rămânândde fapt, fără răspuns.

Cine nu se va inhiba înfaţa acestui tom şi va avea ră-gazul să citească pe îndeleteva putea constata fără preamult efort că Ion Timaru,ajuns la vârsta senectuţii, estestăpânit de o nostalgie când rememorează întreagasa existenţă încă din anii copilăriei, alcătuind unpuzzle din momentele prin-cipale ale trecerii prinaceastă lume.

Din punct de vedere te-matic paleta abordată depoet este atotcuprinzătoare,ştiut fiind faptul că aceasta,aşa cum am mai menţionatşi altă dată, a fost stabilită decătre poeţii antichităţii.

Reţin atenţia mai alestextele în care natura ocupăun loc preponderent în momentele când poetul seîntoarce mental la locurile natale comparate cu ocorabie eşuată pe dealuri: Despre pârâul acela/devis şi parcă scos din neguri/n-am scris de mult:/eraalbastru, verde, negru,/alb, galben, roz şi roşufoc,/era crud,/acum e plat/şi nu-l mai vezi deloc,/adispărut tăcut/în apa iazului/tocmit îndestulăriialtor vremuri/cu peşte neaoş,/cândva doar pentru-al nostru sat,/loc mândru, binecuvântat,/astăzi bă-trân, mai trist, mai subţiat/şi rătăcit/spre gândurice l-au ocrotit/duios decor altădatʹ. (Pârâul)

Nu de puţine ori versurile sunt încărcate de nos-talgia provocată de aducerile aminte despre părinţi,bunici şi alte rude apropiate: ...Ce dulce maierai!/glumind, mă împăcai,/eu mergând la şcoală/sau departe, altundeva,/prea des plecarea mădurea…/Ştiam însă că-ntors,/te aflu drept un cuibfrumos/şi călduros,/primindu-mă duios... (Bunica)

Ca orice fiinţă umană şi Ion Timaru este preo-cupat până la obsesie de ceea ce se află „dincolo”

de viaţa noastră cea de toate zilele: Arde răsrepe-tate exemplare/pentru luminat ipotetic drum/ne-ştiut de nimeni./Fiecăruia, obligatoriu/înveşnicie,/ori către nicăieri…/Final prozaic,/plânscântat versificat,/iluzie la flacăra timidă…/Şi to-tuşi,/când mă voi afla dincolo,/aş vrea să-mifie/aprinse aici/multe lumânări:/mi-a fostmereu/teamă de-ntuneric…/ Noaptea, priveam/cerul plin de stele./Zi de-a pururi nu va mai fi…/Cu pământ aruncat/ peste tine,/ce gânduri aiputea născoci? (Lumânarea)

Nici iubirea nu putea fi ignorată de poet. Sur-prinzătoare sunt textele în care alcătuieşte portreteale unor iubiri trecătoare: Femeie, făptură, des-tin,/pune barieră căderii/cu buze de foc,/renasc

câte puţin/către zvâcnireapromisă./Din ochi, licări-rea,/petală de crin/smulsă tă-cerii,/taie respiraţia,/angelicfestin.(„Petală de crin”); v. şi„Invitaţie”, „Nerăbdare roz”.

Atent la tot ce se întâm-plă în jur dar mai ales la mani-

festările diverse şi contradictorii ale fiinţelorumane, negăsind răspuns, Ion Timaru, cunoscătoral marilor întrebări adresate Divinităţii de înaintaşiisăi în ale poeziei, apelează la aceeaşi instanţă su-premă: De ce unu-i frumos,/iar altul e urât,/de ceunu-i deştept,/iar altul e prost bâtă,/de ce e hărni-cie,/dar şi-ncetineală multă?/Că uneori atâtea pardoar cu susu-n jos…/De ce făcut-ai Doamne,/mi-nuni şi frumuseţi,/apoi le-ai ciopârţit/cu multe des-cărnări?/Că plin e drumul vieţii/de stopurişi-ntrebări…/Ne bagi în grele dubii, apoi iar nerăsfeţi./De ce la sănătate,/lipeşti atâta boală,/deparcă faptu-n sine/e demn de admirat?/De ce sănu murim/de moarte naturală/în somn, foarte bă-trâni,/cu sufletu-mpăcat?/De ce să nu avem/de-plină fericire, măreţi în necuprinsul/pe care l-aicreat?(„De ce?”)

Mai avem în vedere alte câteva texte care te-matic ar putea fi grupate sub titlul „Ars poetica”(v. „Poezia”, „Variantă”, „Pervers şi gingaş”, „Ima -ginaţie”), texte cu conţinut patriotic (v. „Pentrureîntregire”, „Imn soldatului”), autoportret (v.„Cearta”).

Desigur există şi un text care dă titlul întregu-lui, poem pe care-l cităm în întregime: Te iubescpentru povestea ta,/dacă n-ar exista,/eu cu cine, cuce să mă compar?/Mai spune, îngerii ţin cu tine/şidin firimiturile căzute/hrănesc albiturile neştiu-toare/pentru alţii mulţi/care vor veni în urma noas-tră,/ duete scăpărătoare/spre lumină nouă/adâncurilor lumii./Mai spune, nici nu ştii ce fla-cără... (Mai spune...)

Constantin TOMŞA

S

decembrie 2018

Ion Timaru:Mai spune...

Jurnal absurd”; „Dimensiunea Timp, notede călătorie, mărturii, cronici”; „Prieteniimei: o carte pentru copii mari şi mici,adică pentru toate vârstele”.

■ 22/1934 – n. Minodora Ursachi,la Negrea, Comuna „Lascăr Catargiu”,Galaţi, muzeograf, publicist, a absolvit

Liceul de Fete „MihailKogălniceanu”, din Ga-laţi, (1953) şi Facultateade Istorie-Filologie-Filo-zofie de la Universitateadin Iaşi (1957); încadratăla Muzeul de Istorie dinRoman (1957-1968), afondat Muzeul de Artădin Roman (1970), insti-tuţie pe care a condus-o

timp de 30 de ani, până în anul 2000. Colabo-rări: „Carpica”; „Clepsydra”; „Cronica romaş-cană”; „Gazeta de Roman”; „Ceahlăul”,„Monitorul”; „Melidonium”, „Memoria antiqui-tatis”; „Ziarul de Roman”. Cărţi: „Muzeul de

Artă Roman – 50 de ani, monografie”, 2007;„Identităţi artistice la Roman – dicţionar”, 2013.Îndelungata activitate culturală şi artistică i-afost răsplătită cu premii şi diplome de recunoş-tinţă.

■ 28/1949 – n. Botez Mihai, la Filioara,Văratec, Neamţ, profesor doctor, poet, prozator,publicist, absolvent al Liceului „Ştefan celMare” din Târgu-Neamţ, al Facultăţii de Filolo-

gie, Secţia franceză-ro-mână a Universităţii„Alexandru Ioan Cuza”din Iaşi. Beneficiind de obursă a Statului francez,a urmat cursuri intensivela Avignon. A susţinutexamenul de doctorat cuteza „Mallarmé. l’Admi-rable e la «divine tragé-die» du litéraire” (1998).A debutat cu volumul de proză „Jocul de-a cinepierde câştigă” (1986). A publicat şi volume ceconţin lucrări didactice, cărora li se adaugă nu-meroase articole de critică literară în presa dinMoldova. Alte cărţi; „Litérature française”; „Letexte et son double” ş. a.


Arte şi meserii

Pag. 15



APOSTOLUL

„

decembrie 2018

Concursul „Emanuel Elenescu” – o cale către excelenţăerioada 22-24 noiembrie 2018 a adus înoraşul Piatra-Neamţ un nou eveniment mu-zical de anvergură şi anume, a XXVIII-aediţie a Concursului Internaţional de Inter-pretare Muzicală „Emanuel Elenescu”,desfăşurată pe 8 secţiuni: instrumente desuflat, percuţie, vioară, corzi grave, muzicăde cameră, canto clasic, instrumente tradi-

ţionale, canto tradiţional românesc.Aflăm mai multe stând de vorbă cu manage-

rul proiectului, dl. profesor Mihăiţă Albu, omulcare, din poziţia de director al Liceului de Arte„Victor Brauner” a pus bazele acestei manifestăriartistice în anul 1991, din dorinţa de a crea mo-dele elevilor, şi care a perpetuat-o an de an, adu-când-o la nivelul de astăzi.

• Domnule profesor Mihăiţă Albu, ceaduce nou ediţia din anul acesta a Concursului„Emanuel Elenescu”, faţă de cele anterioare?

– Noutatea acestei ediţii constă în numărulfoarte mare de participanţi, 654 concurenţi, cuaproape 100 mai mulţi decât anul trecut. Aproxi-mativ 200 de copii au venit din Republica Mol-dova dar s-a mărit şi arealul din ţară, cu centreprecum Piteşti, Zalău, Oradea, Baia Mare, Bu-cureşti, Focşani, Galaţi, adică aproape din toatezonele ţării. În premieră, am avut şi un partici-pant din S.U.A. Pe mine m-a copleşit interesulelevilor şi al profesorilor de a participa la acestconcurs, fără a fi descurajaţi de nici o piedică.Cred că au venit din convingerea că sunt bineevaluaţi, pentru că am avut în jurii personalităţideosebite. Juriile au fost formate pe secţiuni, dinprofesori din diferite zone ale ţării, evitând astfelsuspiciunea subiectivităţii în aprecierea evoluţii-lor.

Pe de altă parte a fost o ediţie cu o finalitatefoarte bună, şi mă refer mai ales la muzica cla-sică, unde gala a ieşit ca un veritabil spectacoldedicat Zilei Naţionale a României, cu entuziasm,rafinament, eleganţă şi antren. M-a încântat su-fleteşte această finală atât de reuşită, pentru cătotul a fost foarte greu de organizat, dar când amvăzut sala plină şi calitatea spectacolului am ho-tărât să continuăm această competiţie de-a lun-gul anilor. Deja am fixat că cea de-a XXIX-aediţie va începe pe data de 21 noiembrie 2019.

O altă noutate a fost faptul că la secţiuneavioară au fost 47 de concurenţi, ceea ce nu s-amai întâmplat până acum, pentru că acesta esteun instrument greu şi mulţi evită să îmbrăţişezestudiul lui, deşi este foarte important, fiind cerutîn toate orchestrele. Apoi, la secţiunea alamă au

fost mai multe instrumente ca altă dată. Dincolode trompetă, unde au fost 36 de concurenţi, ammai avut 10 cornişti, 9 trombonişti, 4 tube şi 4 eu-foane – ceea ce mă surprinde şi mă bucură, euluptând foarte mult pentru popularitatea instru-mentelor de alamă.

• Ce urmăriţi cu preponderenţă prin or-ganizarea acestui concurs?

– Căpătând caracter internaţional, dorim săîncurajăm competitorii, să le dezvoltăm bucuria

de a continua studiul şi de a atinge performanţa.Până la urmă urmărim crearea idealului de a stu-dia cât mai mult, de a stăpâni cât mai bine parti-tura şi de a face o impresie cât mai bună juriuluişi publicului. Să fie o cale către excelenţă!

• Ce v-a impresionat la concurenţii care auurcat pe scenă anul acesta?

– Aş spune calitatea şi dorinţa de a seafirma. Având în vedere că totul costă (drumul,corepetitorul, cazarea, masa), totuşi au plecat deacasă, în plină iarnă, cu scopul de a arăta ce austudiat şi ce ştiu. Prin numărul mare de partici-panţi s-a arătat un interes parcă mai mare capentru olimpiada naţională. Programul prezentata fost exersat într-un timp foarte scurt. Să începidin septembrie, pentru ca la sfârşitul lui noiem-brie să fii capabil să cânţi partituri din memorie,cu acompaniament, să ieşi pe scenă, să evolueziîn faţa unui juriu competent şi exigent – pe toateacestea le consider extraordinare.

• Să aducem în discuţie şi laureaţii...– În formula de anul acesta am acordat două

trofee, unul pentru muzică clasică şi unul pentrumuzică tradiţională. Lupta pentru cele două tro-fee s-a dat între finalişti, adică cei care au obţinutpremiile întâi la diferitele secţiuni din concurs.Laureaţii absoluţi au fost: Ştefan Aprodu din Bu-cureşti (clasa a XI-a, vioară, Colegiu Naţional deArte „Dinu Lipatti”) – la muzică clasică şi

Cezar-Petru Bordian din Chişinău (clasa a XI-a,nai, Liceul Republican de Muzică „Ciprian Po-rumbescu”). În plus, cu deosebită satisfacţiemenţionez că printre finalişti s-au plasat şi patruelevi ai Liceului de Arte „Victor Brauner” şianume: Alberto-Ioan Pleşcan (profesor LeonidCiobanu), Isabela Violeta Stănescu (profesorNarcisa Elena Pavel), Cătălin Apostol (profesorOlguţa Toma) şi Tudor-George Ciobanu (profe-sor Marcel Baltag). Tuturor le adresez felicitărişi urarea ca această performanţă să le fie de bunaugur!

• Puteţi să ne împărtăşiţi vreo neîmplinirelegată de acest eveniment?

– Aici aduc în discuţie oficialităţile oraşuluinostru care ar trebui să-l „îmbrăţişeze” mai multpe Emanuel Elenescu, pentru că reprezintă unnume mare şi noi nu ştim încă să ne valorificămpersonalităţile deosebite. De exemplu, acest con-curs a atras un număr mare de elevi care au venitcu profesorii lor, cu părinţii şi s-a creat şi o miş-care economică la nivel urban. Mulţi au stat lahoteluri, la pensiuni, unii s-au plimbat cu tele-gondola, alţii au vizitat obiective turistice. Au de-venit astfel ambasadori ai acestui oraş pentru căau venit, au văzut şi vor transmite mai departeideea de a vizita oraşul Piatra-Neamţ. Deoarececoncursul creează şi aspecte benefice de genulacesta ne-am dori mai mult sprijin financiar dinpartea oficialităţilor, în primul rând pentru aaduce jurii de greutate (cum a fost anul acestaEmanuel Daniel Andreescu din Elveţia, prof.univ. dr. Constantin Stanciu). Nu este uşor, pentrucă asta presupune decontarea cheltuielilor şi unonorariu acordat, dar personalităţi înalte care săjurizeze atrag şi concurenţi de un alt nivel cali-tativ. La polul opus, aduc sincere mulţumiri pro-fesorului de clarinet Emanuel Daniel Andreescu,preşedinte al comisiei pentru instrumente dinalamă care, în Elveţia, a făcut o campanie destrângere de fonduri pentru noi şi ne-a trimis cla-rinete, flaute, tromboane, trompete şi o costuma-ţie completă pentru fanfară.

• Domnule Mihăiţă Albu – în loc de înche-iere...

– Ceea ce îmi doresc eu pe mai departe estesă stârnesc dorinţa unor colegi de-ai mei, care săpreia acest concurs şi să-l ducă din toate punctelede vedere iar atunci când e mai greu să nu deaînapoi ci să meargă înainte. Poate în timp con-cursul se va transforma într-o manifestare detalia Vacanţelor Muzicale...

A consemnat Gianina BURUIANĂ

P

▪ Interviu cudl. profesor

Mihăiţă Albu,managerulproiectului

Pag. 16

Arte şi meserii

APOSTOLUL

29/1903 – n. Sergiu Dan (pseud. Isi-dor-Sergiu Rottman), la Piatra-Neamţ(d. 13. 03. 1976, Bucureşti), prozator,publicist şi traducător, absolvent al Li-ceului „Petru Rareş”, Piatra-Neamţ, alŞcolii Superioare Comerciale, Bucu-reşti. Debut în „Cugetul românesc”

(1922). Colaborări lamajoritatea revistelor li-terare. A debutat edito-rial cu „Viaţa minunatăa lui Anton Pann”(colab., 1929). Altecărţi: „Dragoste şimoarte în provincie”;„Arsenic”; „Surorile Ve-niamin”; „Unde începe

noaptea”; „Roza şi ceilalţi”; „Taina stolnice-sei”; „Tase cel Mare”; „Dintr-un jurnal denoapte”, până în 1970; „Serviciul de noapte”,1980.

■ 30/1934 – n. Vasile I. Ursachi, la Ha-

vârna, Botoşani, profesor de istorie, arheolog,a absolvit Şcoala Pedagogică din Şendriceni,Dorohoi, Facultatea de Istorie a Universităţiiieşene, doctor în istorie (1986). Director alMuzeului de Istorie din Roman, fiind conside-rat fondatorul şi iniţiatorul colecţiei acestei in-stituţii. Membru al Institutului Naţional deTracologie, al Institutului de Preistorie şi Pro-toistorie Cluj-Napoca şi al A. O. Ş. din Româ-nia. A descoperit peste 300 de aşezări din

diferite epoci istorice din zona Roman, a con-dus 25 de şantiere arheologice, a participat lapeste 180 de sesiuni ştiinţifice, la 5 congreseinternaţionale. Colaborări: „Materiale şi cer-cetări arheologice”, „Carpica”, „Memoria an-tiquitatis”, „Hierasus”, „Thraco-Dacia”,

„Inventaria archeolo-gica”, „Cercetări de nu-mismatică”, „Magazinistoric”, „ArheologiaMoldovei”. Scrieri:„Roman. Mic îndreptarturistic”; „Monumentedin judeţele Bacău şiNeamţ” (colab.); „Zar-gidava – cetatea dacicăde la Brad”.

■ 31/1989, d. la Iaşi, Ion Creangă.


(urmare din pag. 15)


n

decembrie 2018

Domnule Arcadie Ră-ileanu, aţi fost declarat celmai bun artist plastic alanului. În ce etapă a crea-ţiei Dvs. vine acest pre-miu?

– Cred că mă aflu în unadintre cele mai bune perioade alevieţii mele… Sunt un pictor care seapropie de vârsta de 70 de ani şiconsider că a venit timpul când,ajuns la un fel de maturitate înzona artei, nu mai trebuie să mămai preocupe perfecţionarea me-todelor şi tehnicilor de lucru. Suntun pictor cu temele deja făcute.Prin temele unui artist înţeleg ma-rile lucrări făcute în viaţa lui, pecare şi le asumă, şi care îl repre-zintă.

Altminteri, de curând, am puspunct şi carierei didactice, o acti-vitate care mi-a ajutat enorm, pen-tru că explicând elevilor meitainele artei, îmi puneam şi mienişte întrebări cărora am fost ne-voit să le caut răspunsuri. Demulte ori am lucrat chiar în pre-zenţa elevilor mei, încercând săbătătorim împreună căile desăvâr-şirii unei lucrări plastice.

Tot în cadrul „termelor fă-cute” menţionez că am lucrat multîn numeroase tabere de creaţie,unde m-am întâlnit cu pictori dinalte regiuni, din ţară şi din străină-tate. A fost o colaborare fruc-tuoasă şi în această zonă.

Principalul aspect al etapeiactuale este că acum pot acorda

picturii mai mult timp, că am li-nişte dar şi siguranţa că ceea ceam făcut până acum a fost accep-tat şi confirmat. Am avut aproxi-mativ zece teme principale pe carele-am ţinut permanent în vizor. Mărefer la lucrări care au avut maimulte variante, fiecare unică în

felul ei… Pentru că e păcat să des-coperi o idee şi să n-o aprofundezi,să n-o duci mai departe. Cinevam-a întrebat dacă nu cumva m-amrepetat în nişte acuarele şi eu –păstrând proporţiile bineînţeles –am citat subiectul „Carul cu boi”,la Grigorescu. Nu veţi găsi douătablouri la fel, el nu s-a copiat pesine ci s-a oprit asupra unei temepe care a aprofundat-o. Când con-cepi o lucrare trebuie să existe şi odoză de autocenzură, adică trebuiesă fii sincer cu tine, cinstit, să nute păcăleşti şi să nu cazi pradă

unei euforii personale.Pictura este complicată şi are

două laturi importante. Una ar fitehnica picturii, a cărei deprinderecere multă şcoală, mult antrena-ment şi unde e mai greu de inventatceva, şi alta este partea creativă,imponderabilă, mai dificil de ex-plicat pentru că are enorm demulte determinative. Dintre aces-tea aş sublinia sensibilitatea artis-tică, cea care te ajută în primulrând să simţi culorile.

– V-aţi putea autointitula unpictor al contrastelor în culoare?

– Fiecare artist se verificăprin expoziţii. Acolo se probeazăcine eşti, cum eşti şi se observăreacţia oamenilor. Cu fiecare ex-poziţie a mea publicul şi-a datseama că sunt pictorul care intrăîn zona contrastelor, în zona culo-rilor puternice, curate. Ţin foartemult la culoare, la contraste şi amstudiat aceste aspecte şi la pictoriimari, sesizând că au fost foarte si-guri, ca să nu spun duri. Contras-tele fac ca lucrarea să fie activă,rezonantă, mesajul să fie clar.Acolo unde lucrurile sunt preablânde, trecerile prea lente, ta-blourile pot fi frumoase şi intere-sante dar sunt prea paşnice. Miepersonal partea aceasta „paş-nică” în pictură nu mi-a plăcut ni-ciodată. Ca om sunt blând, dar înartă sunt rebel.

Altminteri, fără să intru înzona suprarealismului am mers pecâteva curente (şi am încercat să

fac şi nişte întrepătrunderi întreele), urmare a unei anumite educa-ţii şi formaţii legate de rectiliniu,de ceva foarte exact, de spaţiu.Fiind şi absolvent al unei facultăţide arhitectură, cunosc asemeneainstrumente şi pot lucra cu ele. Deaceea m-au pasionat expresionis-mul abstract geometric, construc-tivismul, expresionismul abstractnegeometric, neoplasticismul. Darpreţuiesc foarte mult culoarea şiîntotdeauna încerc să mă detaşezde ceva foarte rigid. Este şi o marevictorie a mea asupra mea că amreuşit să fac picturi abstracte înacuarelă. Şi aici era cam greu pen-tru că acuarela presupune alte exi-genţe.

– Cum consideraţi că se îm-pacă libertatea de exprimare cuîncadrarea într-un anumit cu-rent artistic?

– În jurul anilor 1870 a apărutprima revoltă în artă. Eugene De-lacroix a schimbat ceva, apoi auvenit impresioniştii care au modi-ficat total viziunea, au revoluţionatpictura mai ales, iar noi trăim încăsub tutela acelor mari schimbăride atunci. Au existat mereu foartemulte curente în pictură care auinfluenţat epoca; unele mai efe-mere, altele de mai lungă durată.Acum ne aflăm într-o zonă a post -modernismului, apărut mai întâi înarhitectură, apoi în literatură, darcare nefiind un curent propriu-zispermite pictorilor o libertate pecare n-au sperat-o înainte. Pentrucă până nu demult erau doctrine şidictonul „cine nu-i cu noi e împo-triva noastră”. Generaţia nouă depictori s-a împăcat cu toate, şi-adat seama că fiecare curent a adusceva valoros şi foarte important.Dacă mergem la o expoziţie mareobservăm că toate tendinţele îşi aulocul lor pe simeze. S-a ajuns la un

Arcadie Răileanu: Sunt un pictor cu temele deja făcutePe 4 decembrie, Galeriile de Artă „Lascăr Vorel” din Piatra-Neamţ au găzduit „Salonul de Iarnă”, ultima

expoziţie a anului, organizată de Uniunea Artiştilor Plastici din România, Filiala Neamţ şi Complexul MuzealJudeţean Neamţ. Cu această ocazie, ca o recunoaştere a meritelor, pictorul basarabean Arcadie Răileanu aprimit titlul de „Artist al anului”.

Recunoaşterea venită din partea colegilor înseamnă mult pentru mine. Mă bucur că fac parte dintr-uncolectiv de artişti interesaţi, uniţi şi diverşi. A fost unul dintre cei mai rodnici ani, cu expoziţii personale înmai multe oraşe din ţară, cea mai recentă fiind la Galaţi – a declarat pictorul.

–

Pag. 17

Arte şi meserii

APOSTOLULdecembrie 2018

De Centenar, la Grinţieşărbătoarea tuturor românilor a îmbrăcat forme dintre cele mai diverseîn satele şi oraşele ţării, după simţire, după înţelegere, după putere şi,de ce nu, după fondurile existente în cadrul comunităţii… La Grinţieş,în mica comună de la poalele muntelui omonim, la hotarul de vest aljudeţului, sărbătoarea a fost una aparte. Grinţieşul a fost în vechimeo comună de graniţă, aici începând Imperiul Habsburgic şi apoi celaustro-ungar, iar mai târziu, în anii de tristă amintire 1940-1944, aicis-a întins cu o nedreaptă graniţă – Ungaria. În Primul Război Mon-

dial, pe la Grinţieş au trecut trupe din Armata a IV-a Română, s-au dus luptegrele pe culmi şi apoi a venit retragerea, cu refugierea populaţiei spre satelede câmpie. Şi-au venit apoi ruşii, cu o ocupaţie nemernică, deşi erau aliaţiiromânilor, de aproape doi ani. A fost multă suferinţă şi bejenie…

Grinţieşenii nu şi-au uitat înaintaşii care şi-au adus obolul de sângepentru o Românie Mare, cei care nu au vrut graniţă la Prisecani, la capătulcomunei. În faţa şcolii s-a ridicat o cruce comemorativă care creşte dintr-ohartă a României mari, străjuită de doi lei. Alături, elevii au adus piatră dinalbia pârâului şi au conturat o Românie de piatră care a căpătat apoi însemnetricolore. O Românie de fier şi piatră...

Doi preoţi tineri au venit să facă slujba de sfinţire şi alături de ei aucântat elevii şcolii, care au continuat apoi cu versuri patriotice. A cuvântatprimarul comunei, Viorel Alexandroaia, şi au prezentat eseuri Anastasia Co-târgăşanu, Andreea Afrăsinei şi Elena Alexandroaia. Şi ce frumos s-a înălţatdin piepturi de copii: Ţine minte, fiul meu/ Că există Dumnezeu/ Şi un ju-rământ ne leagă/ Ţara noastră nu-i întreagă,/ Însă asta doar până-ntr-ozi.// Când vei fi şi tu bărbat/ Să te simţi mereu soldat, / Pentru vechile ho-tare,/Pentru România Mare!

Manifestările comemorative vor continua la Grinţieş. Pe 5 decembriesa va ţine un simpozion – „Marele Război şi Marea Unire în munţii Neam-ţului”, cu istorici de prestigiu de la Iaşi, Piatra-Neamţ, Bacău şi Chişinău,cu participarea şcolilor Bicazul Ardelean, Ceahlău, Crăcăoani, Borca şiCeahlău, profesori şi elevi, urcând la tribună să ne vorbească despre stră-moşi vrednici şi despre un popor care a făcut o Românie mare şi puternică.

2 dec. 2018

Prof. dr. Daniel DIEACONU, directorul Şcolii Gimnaziale „Constantin Panţiru” Grinţieş

el de simbioză, deşi constatăm că lumease întoarce înapoi şi la realism. Dar estevorba de un realism văzut altfel, cel mailongeviv rămânând totuşi impresionismulcare, datorită accesibilităţii sale, scoatepictura din zona academismului şi a fo-tografiei dintr-o realitate prea directă,

aproape banală.– Ce vă inspiră mai mult?– Inspiraţia... ea vine de la sine, vine din

cultura generală, din amintirile din copilărie.Mă inspiră muzica... Chiar la cursurile meleam transmis prin muzică multe idei. Muzicam-a ajutat întotdeauna să explic ce înseamnăcreativitatea, ce înseamnă abstractul în artă, înciuda faptului că pictura este legată de privire,de văz şi este spontană. Muzica şi literaturapresupun mai mult timp pentru a fi gustate, pecând pictura o vezi într-o secundă. În schimbmunca asupra unui tablou poate dura mai multdecât compoziţia unei lucrări muzicale. Dauexemplu aici pe marele compozitor GiuseppeTartini şi modul cum a compus într-o noapte ce-lebra sa sonată „Trilul Diavolului”.

Pe de altă parte şi în pictură poate existauneori o acumulare de cultură care răbufneşteîntr-un tablou. Sunt lucrări la care poţi lucra şiun an, fiind cerebral, gândind mult şi punândacolo o filosofie întreagă. După cum sunt altele

care apar printr-o explozie a inspiraţiei şi aces-tea pot fi mult mai apreciate de public, deşicreaţia trebuie să placă în primul rând autoru-lui.

Ca să înţelegeţi cât de mult, bine şi exactmă inspiră muzica, dau exemplul ciclului meude tablouri care poarta denumirea de „Jazz”.După ce le-am expus am întrebat 10 prietenidacă identifică ce gen de muzică ilustrează şi 9din 10 au răspuns ferm: jazzul.

– Ce înseamnă pentru dvs. titlul de celmai bun artist plastic al anului 2018?

– Mă încântă foarte mult acest calificativ,cu atât mai mult cu cât el mi-a fost acordat decolegii şi concurenţii mei din Uniunea ArtiştilorPlastici din România, Filiala Neamţ. Mă bucurpentru că în Piatra-Neamţ există un număr depictori foarte valoroşi şi mă refer în primulrând la Dumitru Bezem, Puiu Vadana, MirceaCiacâru, care lucrează mult, sunt tot timpul pesimeze. Deşi în Uniune suntem 40 de membri,consider că există doar un nucleu de vreo 10pictori mai prolifici. Îmi vine greu să înţeleg ti-neretul şi mă miră faptul că nu prea are activi-tate expoziţională. Aş dori să-i mai remarc şipe Petrică Diaconu care expune mult la Sestri,pe Mircea Ciacâru – la CAR Pensionari şi pecolegul nostru mai tânăr Ciprian Istrate – la

Hotelul Central Plaza. Evenimente mai au locla Muzeul de Artă, Sala Cupola a BiblioteciiJudeţene şi Galeria „Lascăr Vorel”- care deşieste cea mai populară sală de expoziţie a noas-tră are şi câteva minusuri – printre care faptulcă nu este deschisă sâmbăta şi duminica şi numai există un om din mediul picturii care săpună puţin suflet în toate acţiunile expoziţio-nale.

Revenind la titlul meu, cu toată modestia,aş zice că el nu este unul întâmplător. Niciodatănu am avut în viaţa mea un an atât de fertil, atâtde bun. Numai în Piatra-Neamţ mă pot mândricu 16 participări la expoziţii, dintre care jumă-tate au fost personale. Mai demult am expus şiîn străinătate dar pentru mine acest lucruaproape că nu contează, pentru că acolo lumeanu te ştie. Este mai bine să expui unde oameniite cunosc. Mie România îmi este foarte sufi-cientă. Să nu credeţi că în străinătate lumeaeste neapărat mai cultă sau că există ceva de-osebit acolo. Uneori am asistat chiar la trium-furi ale kitsch-urilor şi alunecări în pantacomercială, mercantilă.

Când am venit în Piatra-Neamţ am fostavertizat că n-am să-mi pot câştiga existenţadacă voi continua cu pictura abstractă. Daracum consider că acest loc de sub soare a fost

păstrat special pentru mine. Am re-zistat şi pe plan artistic şi financiar,în sensul că mi s-au cumpărat lu-crări, dar am şi expus, de la Iaşi şipână la Timişoara. Şi retur.

– În încheiere v-aş ruga săadresaţi un gând cititorilor revis-tei noastre...

– Cititorii dvs. trebuie să gusteşi să cultive arta şi cultura, pentrucă altfel dispărem ca naţie. Unicullucru care a păstrat verticalitateaacestui popor a fost cultura – tra-diţiile, muzica, portul, dansurile.Acestea au ţinut poporul unit şi l-aufăcut puternic, transformându-l înunul din cele mai longevive din Eu-ropa şi din lume.

A consemnatGianina BURUIANĂ

Arcadie Răileanu: Sunt un pictor cu temele deja făcute

f

S

APOSTOLULPag. 18

Panoramic romaşcan

decembrie 2018

Proiect european pe temeculturale, la Colegiul Tehnic

„Danubiana”n perioada 17-23 noiembrie, o echipă dindascăli şi elevi a reprezentat ColegiulTehnic „Danubiana” Roman la prima în-tâlnire din cadrul proiectului Erasmus+KA2 „Culture on the stage”, desfăşuratăla Ogres Valsts gimnazja, în Letonia. Co-ordonatorul echipei de proiect din Româ-nia este profesor Nadia Cârcu.

Au participat elevi şi profesori de la IESBezmiliana, Rincón de la Victoria, Spania (co-ordonatorul proiectului), Aysel Selahattin Erka-sap Sosyal Bilimler Lisesi, Kütahya, Turcia,Secondary school Georgi Izmirliev, GornaOryahovitsa, Bulgaria şi şcoala gazdă din Le-tonia. Finanţarea proiectului este asigurată prinprogramul Erasmus+, promovat de Agenţia Na-ţională pentru Programe Comunitare în Dome-niul Educaţiei şi Formării Profesionale şi sederulează în perioada 2018-2020.

Scopul proiectului îl reprezintă dezvoltareaaptitudinilor artistice, a gândirii şi a posibilită-ţilor creatoare ale tinerilor prin realizarea unorcăi de exprimare a sentimentelor care să ducăla lărgirea orizontului de cunoaştere, la perce-perea mai complexă şi mai largă a realităţii cul-turale europene. Parteneriatul propus prin acestproiect se axează pe conştientizarea bogăţiei şidiversităţii culturale europene şi valorizarea eiprin crearea unui context educaţional nonfor-mal, prin care beneficiarii direcţi şi indirecţi săpoată transfera abilităţile dobândite, în cadruleducaţiei formale, prin teatru şi alte activităţiculturale. Tematica acestei prime mobilităţi afost Moştenirea culturală – obiceiuri şi tradiţii,în acord cu obiectivul central al proiectului.

Ceremonia de deschidere a proiectuluiErasmus+ „Culture on the Stage” a îmbinat ele-mente tradiţionale, culturale şi educaţionale(dans, muzică, expoziţie de obiecte confecţio-nate de elevi) cu o componentă diplomatică aîntâlnirii desfăşurată în cadrul Primăriei locali-tăţii Ogre, unde elevi şi profesori au fost întâm-pinaţi de membri ai municipalităţii şi informaţidespre proiectele institutului de către coordo-natorul şi membrii Departamentului de Culturăai oraşului Ogre. Prima activitate a proiectuluia constat în prezentarea de către fiecare delega-ţie participantă a ţării, oraşului şi a şcolii. Adoua parte a zilei a implicat elevii într-o activi-tate destinată obiectivului proiectului „Cultureon the Stage”, un workshop care a avut ca temăImprovizaţia. Astfel, un profesor de dramatur-gie al şcolii gazdă a ghidat jocul actoricesc alcopiilor şi i-a antrenat în descoperirea abilităţi-lor teatrale.

Proiect ROSE „Cunoştinţetemeinice pentru progres”,

la Colegiul Tehnic„Petru Poni”

Colegiul Tehnic „Petru Poni” din Romanimplementează, în perioada octombrie 2018 –octombrie 2022, subproiectul „CTPP – Cunoş-tinţe temeinice pentru progres”, din cadrul pro-iectului privind învăţământul secundar ROSE.

Obiectivele proiectului sunt: consolidarea

competenţelor specifice disciplinelor probelordin cadrul examenului de bacalaureat, la 330 deelevi, pe parcursul derulării proiectului CTPP;creşterea gradului de adaptabilitate la cerinţeleunui examen a celor 330 de elevi din grupulţintă care aparţin grupurilor vulnerabile, prin di-versificarea instrumentelor şi metodelor reme-diale pentru promovarea examenului debacalaureat în decursul celor patru ani de pro-iect; creşterea motivaţiei celor 330 de elevi dingrupul ţintă pentru dezvoltarea personală în ve-derea accesului lor la o carieră viitoare de suc-ces, prin participarea la activităţi de consilierepersonală pe parcursul derulării proiectului.

Beneficiari direcţi ai proiectului vor fi 330de elevi ai claselor a IX-a, a X-a, a XI-a şi aXII-a, care aparţin unor grupuri dezavantajate,cum ar fi: elevi de etnie rromă, elevi cu cerinţeeducaţionale speciale, elevi din familii cu veni-turi mici, elevi având unul sau ambii părinţicare lucrează în străinătate, elevi care trăiesc înzone rurale sau alte zone în care nu există liceuîn proximitate. În grupul ţintă vor fi incluşi în

mod special elevi aparţinând profilului tehnic,deoarece analiza statistică a reprezentanţilorColegiului Tehnic „Petru Poni” a identificat orată de promovare a examenului de bacalaureatde 37,5% la acest profil. Între beneficiarii indi-recţi ai proiectului se vor număra: cadrele di-dactice care vor putea utiliza laboratorulmultimedia; părinţii elevilor, care vor aveacopii mai încrezători în forţele proprii pentruconstruirea unei cariere profesionale; comuni-tatea locală, care va beneficia de viitori cetăţenimai bine pregătiţi, ceea ce va duce la scădereaşomajului din zonă; instituţiile de învăţământsuperior, care vor avea mai mulţi studenţi.

De asemenea, proiectul va presupune şi ac-tivităţi de dotare. În decursul celor patru ani deproiect vor fi achiziţionate sisteme de calcul,softuri licenţiate, o imprimantă laser multifunc-ţională, un videoproiector, un ecran de proiec-ţie, switch-uri, router, cabluri, prize şi mufepentru realizarea reţelei de calculatoare şi carevor înlocui echipamentele de calcul uzate fizicşi moral din laboratorul de informatică.

„Valoarea proiectului este de 688.217,25lei, din care 461.503 lei (74,51%) reprezintăcheltuielile pentru Activităţi pedagogice şi desprijin, 36.297,49 lei (5,86%), pentru Activităţiextracurriculare, 121.595 lei (19,63%) pentruActivităţi de dotare şi 68.821,76 lei (10%) pen-tru Activităţi de management”, a afirmat direc-torul Colegiului Tehnic „Petru Poni”, profesorMariana Gabriela Dascălu.

Tricolor din mii de piese deorigami, de Centenar,

al elevilor Şcolii PoienariLa Şcoala Gimnazială din comuna Poie-

nari, elevii şi cadrele didactice au desfăşurat oactivitate deosebită în contextul anului Cente-nar, marţi, 27 noiembrie, activitate la care auluat parte autorităţile locale, inspector Maria

Ghiniţă, din cadrul ISJ Neamţ, preoţii din co-mună şi părinţi.

Activitatea a debutat cu o sesiune de refe-rate având ca temă Marea Unire de la 1918. Re-feratele au fost premiate în cadrul concursuluide referate şi lucrări artistice pe tema Unirii, or-ganizat la nivelul şcolii de profesorul de istorieIoan Larion, iar lucrările au fost incluse într-omicroexpoziţie. Elevii claselor a V-a şi a VI-aau dat viaţă personajelor lui Ion Creangă, însceneta „Pupăza din tei”, îndrumaţi de directo-rul şcolii, Daniela Socea.

Un moment emoţionant şi original a fostreprezentat de montajul artistic realizat de eleviiclaselor a VII-a şi a VIII-a, sub îndrumarea pro-fesorului de limba şi literatura română AncaAndrei. Astfel, prin muzică, decor şi interpre-tare, evidenţierea unor momente dinainte şi dedupă război, legate într-o poveste care să sur-prindă tradiţiile şi sacrificiul eroilor neamului,a fost una foarte emoţionantă.

Activitatea a continuat cu recitalul închinatCentenarului Marii Uniri, susţinut de grupulvocal al şcolii, coordonat de profesor Anca An-drei. Apoi, tradiţia şi bucuria specifice poporu-lui român au fost încă o dată surprinse într-uncolaj de dansuri populare, pe care elevii îndru-maţi de directorul şcolii l-au prezentat invitaţi-lor. De asemenea, elevii dibaci ai şcolii şi-aupropus un proiect ambiţios, realizarea unui tri-color din 7.018 piese de origami, îndrumaţi deprofesorul de limba engleză Corina Bordei-Laiu.

Dublă sărbătoare la Şcoala„Carol I” din Roman: Cente‐narul Marii Uniri şi 130 de

ani de atestare documentarăUn amplu program cultural, cu dublă sem-

nificaţie, a avut loc la Şcoala Gimnazială„Carol I” din Roman, structură a Liceului Teh-nologic „Vasile Sav”: Centenarul Marii Uniri şi130 de ani de atestare documentară a şcolii.

În cadrul proiectului „Şcoala mea în sărbă-toare”, iniţiat de profesor pentru învăţământulprimar Elena Cornelia Gherman, elevii şcoliiau prezentat sceneta „La mulţi ani, şcoala meadragă!” şi o adaptare după schiţa „Un pedagogde şcoală nouă”, a lui I.L. Caragiale, au dansatşi au cântat. Au participat şi părinţii elevilor, eiînşişi foşti elevi ai şcolii. Preşcolarii şi elevii aufost răsplătiţi cu Diplomă de Centenar.

„Prin astfel de activităţi, elevii devin păr-taşi la istoria naţională a României şi, prin afir-marea sentimentului patriotic, ei sunt purtătoriivalorilor şi tradiţiilor româneşti. Cu ocazia Cen-tenarului, sufletul român trebuie să vibreze şimai mult odată cu îndeplinirea visului secularal tuturor românilor. Viitorii cetăţeni ai ţării,conducătorii zilei de mâine, trebuie să por-nească în viaţă cu fundamente morale puter-nice, care au la bază dragostea pentru patrie şimândria de a fi român. Din acest motiv, activi-tăţile desfăşurate la acest ceas aniversar privescîn primul rând dezvoltarea spiritului civic alelevilor şi, prin angrenarea lor în activităţi cucaracter divers (istorie, muzică, dans, teatru,desen), se urmăreşte, de asemenea, implemen-tarea gândirii că, în pofida vicisitudinilor tim-pului, românul a luptat întotdeauna pentruidealurile sale”, au transmis cadrele didacticeale şcolii.

Red.

Panoramicromaşcan

Î

APOSTOLUL Pag. 19

Lecţia de istorie

decembrie 2018

Sumarasile BAGHIU – NOTE DE TRECERE: În marginea secretelorvieţii (pag. 20)Angelina BEGU – Cu Alba Iulia în inimă (pag. 7)Etgard BITEL – „Poduri de culoare” între Tel Aviv şi Piatra-Neamţ (pag. 11)Simion BOŢAN – Marea Unire – eveniment de o importanţămajoră (pag. 7)Gianina BURUIANĂ – Gala Proiectului „Maluri de Prut – Ba-

sarabia necunoscută” (pag. 10) * Concursul „Emanuel Elenescu” –o cale către excelenţă ▪ Interviu cu dl. profesor Mihăiţă Albu, mana-gerul proiectului (pag. 15) * Arcadie Răileanu: Sunt un pictor cu te-mele deja făcute (pag. 16-17)Ana CIMPOEŞU – Un neam, un sânge, un suflet românesc... (pag. 6)Gheorghe A. M. CIOBANU – „De neamul cârligenilor” (pag. 20)Daniel DIEACONU – De Centenar, la Grinţieş (pag. 17)Zoe DUMITRESCU BUȘULENGA – Antologia revistei APOSTO-LUL * Lumea a început să uite să vorbească, pentru că nu mai citeşte(pag. 13)

Mihai FLOROAIA – Biserica Ortodoxă Română şi promovareaidentităţii naţionale în preajma anului 1918 (pag. 12)Ina GUŢU – File din istoria Centenarului: Periplul profesorului IonMărgineanu (pag. 8-9)Mihai-Emilian MANCAŞ – CU MOŞ AJUNUL (pag. 19)Violeta MOŞU – INFOCULT (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7)Elena PREDA – Generaţiile Centenarului în Neamţ (pag. 1) * Conti-nuăm să înfăptuim „UNIREA PRIN EDUCAŢIE”! (pag. 10)Red. – CALENDAR – decembrie 2018 (pag. 14) * PANORAMIC RO-MAŞCAN (pag. 18)Maria TICHIŞAN – Mulţumesc pentru că m-am simţit acasă... (pag. 7)Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene - decembrie 2018 (pag.12, 13, 14, 15, 16) * Ion Timaru: Mai spune... (pag. 14)Mircea ZAHARIA – Între Acordul de la Alba Iulia şi „România edu-cată” ▪ Interviu cu dl. Gabriel Ploscă, preşe din tele Sindicatului din În-văţământ şi Cercetare Neamţ (pag. 1-2)*** – ACORD între Guvernul României şi Federaţiile Sindicale Re-prezentative din Învăţământ (pag. 4-5) * In memoriam: Prof. GeorgeGrigorică (pag. 20)

V

ealitatea istorică mă obligă să începprintr-o paranteză. Tânăra generaţie nuare cum să ştie că, acum trei sferturi deveac, nouă, slujitorilor şcolii şi elevilornoştri, ne era interzisă practicarea tradi-ţiilor cu caracter religios, între care şi obi-ceiul milenar de a colinda de Crăciun.

De la sfaturi şi ordine privitoare la „com-baterea superstiţiilor”, se ajungea la constituireade adevărate patrule, compuse din miliţieni, ac-tivişti de partid şi de UTC, elevi şi profesori, cumisiunea de a umbla pe străzi în serile şi nopţileîncriminate, pentru a controla dacă se respectăinterdicţia. În aceleaşi seri, de obicei, se orga-nizau „reuniuni tovărăşeşti” care să-i atragă petineri la dans, abătându-i de la practicarea tra-diţiilor.

În Bicaz, o localitate cât o lingură, undefiecare locuitor se cunoştea cu fiecare, era im-posibil să înşeli vigilenţa controlorilor şi sădevii colindător fără a fi luat în cătare şi execu-tat cu mare tam-tam.

Într-un ajun de Crăciun de pe la sfârşituldeceniului al cincilea din secolul răposat, pro-fesorul de biologie Simion Teodorescu, amatordin când în când de oficieri bahice, cercetase cutemei calitatea vinului adus pe sub mână de lasursele noastre din Odobeşti, căci alcoolul, suborice formă, era prohibit pe şantierul marii hi-drocentrale.

Mintenaş, Simion a simţit că este de datoriasa creştinească să-şi colinde colegii şi prietenii,după obiceiul vechi, cu „Ne daţi ori nu nedaţi?”. Geta, frumoasa lui consoartă, neavândobiecţii temeinice, i s-a alăturat cu vocea ei desoprană, apărând astfel un duet cu sunet splen-did armonizat.

Dându-şi seama că în duet nu poţi intonadupă obiceiul străvechi „Trei crai de la răsărit”,Simion a dat fuga la învăţătorii tineri din fami-lia Fânaru, trei colegi pe care i-a racolat în vir-tutea vechii şi strânsei lor camaraderii, mai taredecât orice sperietură provocată de ordinele po-trivnice colindatului de Crăciun

Respectuos, cvintetul adunat ad-hoc a în-ceput sonorul periplu colindând la fereastraprofesorului Virgiliu Radulian, directorul liceu-lui bicăzean. Cam neliniştit de iniţiativa biolo-gului, dar şi oarecum amuzat de unicitateainiţiativei creştineşti a junilor colegi, directorul,

după ce a omenit frumos oaspeţii, împreună cuIrina, draga lui soţie, s-au asociat demersului şiiată că nu mai erau doar „trei crai de la răsărit”,ci o parte din „consiliul profesoral” al liceului.

Aşa, cu „consiliul” ciuntit, nu se putea con-tinua! Prin urmare, nu e greu de dedus că s-aualipit treptat grupului toţi cei colindaţi rând perând, ceata devenind un cor vesel, tineresc, carespărgea în ţăndări liniştea moş ajunului bică-zean.

Totul ar fi fost cum ar mai fi fost, dacă ma-tematicianul Vasile Ţifui nu zărea de departe lu-minile vii de la ferestrele lui Constantin

Simion,directorul fabricii de ciment înălţatelângă Piatra Corbului. Acolo, lucrurile s-aucomplicat, în jurul unei mese generoase, operasoaţei destoinice a cimentistului, pentru prohi-bita zi de Crăciun. Bucatele excelente, în va-riantă ardelenească, şi nişte vin negru, putereaursului, au sporit vlaga şi veselia colindătorilor!Corului, căruia, cu destoinicie, împreună cusoţia mea, ea altistă, eu afon, ne alăturasem, is-au înzecit puterile şi dorinţele de a colindamai departe.

După ce i-am golit de provizii şi pe direc-torul adjunct al combinatului şi pe inginerul şef,ne-am pomenit în faţa clădirii discrete în carelocuia primul secretar de partid, tovarăşul Con-stantin, de la care primisem chiar cu o zi îna -inte, într-o şedinţă specială, directiva dură de a

nu participa cumva la vreo manifestare reli-gioasă, că pe urmă ...

Lumini a giorno, brad clandestin, sclipinddupă nişte perdele care nu-l camuflau deplin …ce să mai stăm pe gânduri! „Bună, bună searala Moş Ajun! Ne daţi ori nu ne daţi? Sculaţi,sculaţi, boieri mari // Că vă vin colindători,//Florile dalbe” ... tot tacâmul, de la „O, ce vesteminunată!” şi până la zglobiul „Domn,Domn,să-nălţăm”.

Şi iar masa întinsă ... şi iar ...În cea dintâi zi de Crăciun, când ne-am ri-

dicat din aburii nopţii de Moş Ajun, pe directo-rul nostru, viitor rector de universitate şiministru al învăţământului, îl aşteptau cu nerăb-dare „tovarăşii” la partid, cu ghearele la vedere;iar peste noi, coriştii, pluteau cucuvăile cenuşiiale spaimelor.

La şedinţa care s-a organizat în fostul castelregal din centrul Bicazului, devenit sediu departid, văzând la faţa locului că treaba e mailată de cât se temuse, cum era el fiu de colonelşi absolvent de ilustru liceu militar, Virgiliu Ra-dulian s-a gândit că atacul este cea mai bunăapărare. A cerut voie să cuvânteze mai înaintede a se deschide dezbaterile. Convinşi că „pro-fesoraşul” îşi va turna cenuşă în cap înainte dea fi jumulit pentru abaterea de la disciplina departid, i s-a îngăduit să-şi facă autocritica cerutăde protocol.

- Stimaţi tovarăşi, a răspicat Virgiliu cu glasde stentor, lăsându-i pe activişti cu gura căscată,noi, profesorii şi învăţătorii din Bicaz, am fost bu -curoşi să vă colindăm astă noapte, când ne-aţionorat, primindu-ne frumos dumneavoastră,toţi cei de faţă, cu lumânările aprinse-n brăduţişi cu mesele de Crăciun întinse, după obiceiulstrămoşesc. În numele meu şi al colegilor mei,vă mulţumesc pentru deosebita ospitalitatecreştinească şi vă doresc un Crăciun fericit!

Membrii biroului de partid al şantierului hi-drocentralei „V.I. Lenin” s-au privit lung uniipre alţii, înţelegând că sunt bine înfundaţi în că-ciula brumărie a lui Moş Crăciun, aflată în mâi-nile tinere ale dibaciului director al liceului. Şiau râs cam mânzeşte ... că, de! oameni şi ei ...

Iaca aşa!

Mihai-Emilian MANCAŞ

R

CU MOŞ AJUNUL

Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Gianina BURUIANĂ, Violeta MOŞU, Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121Redacţia

şi administraţia:str. Petru Rareş nr. 24,

Piatra Neamţ.Tel/fax:

0233.22.53.32revista_apostolul

@yahoo.com

NOTE DE TRECERE

În margineasecretelor vieţiiând îi citesc pe autorii mei preferaţi (şi nusunt puţini, unii chiar dintre cei mai noi), amsentimentul deţinerii unei puteri speciale pecare nu o poate egala nimic din ceea ce poateobţine omul în condiţiile obişnuite ale lumiinoastre, o forţă care vine de dincolo de poli-tică, bani, faimă şi tot ce îi face pe oameni săse zbată în van.

Şi nu este vorba numai despre intensitateaemoţională a conexiunii intelectuale cu un universunic, al autorului, ci poate mai curând despre senti-mentul că trăirea comună, banală, la nivelul zero,pe care toţi o experimentăm mai mult sau mai puţinconştient, poate căpăta un sens cumva mai înalt,nici nu ştiu cum să spun, un înţeles care să ne scoatădin condiţia de fiinţe muritoare, chiar aşa, şi să neofere acel „ceva” după care suntem mereu încăutare, senzaţia că există un rost în toate, că totulare o desluşire, chiar dacă, deocamdată, din pricininecunoscute, încă inaccesibilă nouă.

O carte bună este pentru mine acel instrumentperfect care mă menţine în marginea secretelorvieţii şi mă ajută să privesc mai încrezător lumea,consolat într-un fel pentru toate limitele, suferinţele,eşecurile, ratările, neîmplinirile de care nimeniniciodată nu a fost lipsit. Este un fir pe care pot să-lurmez oricând ca să mă cunosc în primul rând pemine mai bine şi apoi universul din afară.

Citindu-i consecvent şi neabătut pe scriitorii şiautorii mei preferaţi, sunt cumva sigur că nu voiajunge niciodată la genul acela de autoadmiraţie şiautosuficienţă iritante, nici ca om şi cititor, nici cascriitor, un fel de boală profesională deloc uşoară şicam răspândită pe aici, printre literaţi şi nu numai.

Voi fi astfel mereu un om din mulţime care as-piră la un dram în plus de autenticitate, să zicem, laacel nivel de independenţă care să-mi permită să mămişc absolut liber în lumea mea, fără invidiinesănătoase, fără scopuri carieriste, fără frustrărimondene, fără idealuri măreţe, fără false imaginicare să înlocuiască, ineficient, biata stimă de sinepusă mereu la încercare.

Marii scriitori pun în paginile lor atâta detaşarefaţă de lucrurile mărunte cu care oamenii îşiconsumă îndeobşte vieţile încât, paradoxal, chiardacă le explorează, parcă în compensaţie cumva,toate celelalte bune vin înspre ei, par ale lor:intuiţia, sensibilitatea, inteligenţa, viziunea,inspiraţia, maturitatea, rafinamentul, lirismul, ome-nia, înţelepciunea, ironia, umorul, melancolia. Lu-cruri nepreţuite oferite cu generozitate, surseinepuizabile de energie sufletească şi speranţă

E singura cale, aşa cum încerc să înţeleg, princare pot să mă menţin aproape de cel care sunt cuadevărat, o cheie în orice poveste de acest fel, maiales în aceasta legată de scris şi tot restul. Legatăde trăit în general.

Prof. psih. Vasile BAGHIU

C

upă o scurtă şi intensă suferinţă, pe 24 noiembrie a.c. s-a înălţat cătrecele înalte George Grigorică, unul dintre marcanţii apostoli ai şcoliinemţene. Mentor, dascăl de excepţie, formator a multe generaţii deelevi, membru compozitor al Uniunii Compozitorilor din România,dirijor şi scriitor, om cu principii ferme, cinstit, corect şi modest,acesta s-a bucurat de aprecierea unanimă a elevilor şi a cadrelor di-dactice lăsând în urmă o durere imensă în sufletele membrilor fa-miliei şi ale tuturor celor care l-au cunoscut şi apreciat.

Profesorul George Grigorică s-a născut la 24 aprilie 1933 în comunaCosmeşti-Galaţi şi a studiat Conservatorul de Muzică „Ciprian Porum-bescu” din Bucureşti, sub îndrumarea unor maeştri de înalt prestigiu pentrumuzica românească, printre aceştia fiind D. D. Botez, Alexandru Paşcanu,Ioan Vicol, Ion Dumitrescu ş.a.

De-a lungul celor 49 de ani de carieră, a fost profesor la Liceul Petru Rareş (azi Colegiu Naţional),Liceul de Artă Victor Brauner, Şcoala nr. 27 (8), precum şi dirijor al Corului Cadrelor Didactice dinPiatra-Neamţ.

Întreaga sa stăruinţă profesională a fost închinată educării prin muzică a oamenilor şi înnobilăriilor spirituale. Stă mărturie în acest sens şi cartea sa „Dincolo de portativ” (Editura „Cetatea Doamnei”,Piatra-Neamţ, 2013), carte care a cunoscut deja două ediţii, fiind bine primită nu doar de melomani,ci şi de cititorii de toate vârstele. Cităm din „Cuvântul către cititori”, un adevărat crez artistic:

„Ca iubitor al muzicii de înaltă, nobilă şi profundă expresie, am fost preocupat de-a lungul vieţiişi de desluşirea unor tainice legături dintre muzicienii ca oameni, cu calităţile, slăbiciunile şi arta lor.M-a fascinat comportamentul acestora, în relaţiile cu semenii, în viaţa socială, dar şi în alte împrejurări.(...) Cele adunate în această carte pot veni în întâmpinarea celor dornici de a se informa şi care se vorsimţi atraşi cu mai multă motivare în sălile de concert sau de audiţie muzicală. În acest fel ei vor în-ţelege că mesajul acestei muzici aşa zis superioare, aparent încifrate şi greu de pătruns, poate ajungela sufletul lor, cu condiţia să lase la o parte prejudecăţile şi reţinerea; vor descoperi un univers spiritualaccesibil şi bogat în trăiri sufleteşti de largă dimensiune umană ... Dându-ne seama, aşadar, că muzi-cienii sunt şi ei oameni ca noi, răsfoind acestei pagini, îi vom cunoaşte mai bine în universul lorcreator; ne vom bucura sau ne vom întrista, aflându-le poveştile lor de viaţă şi, poate, spiritul lor ră-tăcitor prin eternitate nu se va mai simţi stingher...” (M. Z.)

In memoriam: prof. George GrigoricăD

„De neamul cârligenilor”rice „Descriptio” a ceva pluralo-umanic,de la „Columna” cu Decebal din CetateaEternă a Romei, la Cronicari sau de la Mo-nografia fără seamăn a comunei Drăguşdin Ţinutul Făgăraşilor, şi ajunşi acum, săavem în faţă studiul făcut „pe toate feţele”despre aşezarea umană Cârligi, aflată în-spre Bacău – toate alcătuiesc acel popas

atent încărcat de numeroase „a fost” şi „este”, cuacea particulă sacră în faţă – „De”. Adică despre„mai toţi” de pe „aici”, de la origine şi până azi.

Cei ce-au trudit lucrarea sunt „get-beget” de-acolo – Marilena Mihalcea, căsătorită Rozenbergşi Mihai Ştirbu – amândoi dovedind din plin, pelângă pregătirea lor profesională, şi un ales con-dei.

La început, au trăit bucuria că se vor reîntâlnicu „Paradisul nepierdut” al copilăriei, de unde şiuşoara „cochetărie” lirică, cu care îşi denumescefortul: „Când locurile dragi te aşteaptă să revii…Monografia Satului Cârligi”. După care urmeazăordonări ca la Mendeleev. Şi astfel, au intratacum şi ei în tagma „Cronicarilor”. Un spaţiugeo-istoric, „cotrobăit” de doi copii ai lui, respec-tându-se „cele trei porunci” ce stau la baza acestuigen: ipostaza fizică, evoluţia economică şi coro-namentul cultural. Impresionează cum aceastăcomunitate umană, aflată la capătul a două judeţe,repetă în mic, supravieţuirea autarhică a omenirii.Dacă ne-am imagina, ca în literatura S. F., că înurma unei catastrofe atlantidice ar rămâne în estulEuropei doar satul Cârligi, după cum rezultă dinmonografia sa de acum, acesta ar mai putea dăi-

nui încă multă vreme.Tradiţionalele acareturi de la „Curte” se în-

tâlnesc şi aici unde, după război, putea fi întâlnităfamilia Zarifopol, cu descendenţi până astăzi şicu o participare deosebită la dezvoltarea culturiinaţionale (Paul – critic literar şi publicist, Dinu –scriitor). Şi pentru cercetarea istorică şi arheolo-gică, acest sat a fost un „pământ desţelenit” rod-nic, amintind numai trei corifei ai acestuidomeniu „al originilor”: Iulian Antonescu, VasileUrsachi sau Ioan Mitrea.

Fenomenul „cârligian” s-a afirmat – suntemdoar în „Spaţiul…monografic” – şi prin prezenţaunui număr luxuriant de familii „Ave”, care auţinut „sus” stindardul unei alese spiritualităţi:Tudor, Mihalcea (cu întregul ei cvartet), Ştirbu,Canache, Goşman, şi multe altele, precum şi plas-ticianul Dimitrie Grigoraş.

O monografie mai mult decât „Mono”. Sprefinal, un Memento – esenţă, în care se recapitu-lează „piscurile”, încadrându-le în chenar. Plusacel „vocabular”, neaoş din Cârligi.

„Opriţi planeta, vreau la Cârligi!...”Aici, „geneza”. Acolo, „popasul”. Popasul

primilor lor paşi. La început, primii paşi, acum,„Monografie”. Un „Hronic” despre Veşnicie… Oaltă „Masă a tăcerii”, lângă aceeaşi „Columnă”infinită. Monografie, drept un „Credo” ce spune,ca imperativ, un Adevăr aşezat la rădăcina Nea -mului Carpatic – că un Popor ce-şi are, precumel, strămoşii milenari, îi poate fi umbrită istoria,dar şi răpită, niciodată!...

Gheorghe A. M. CIOBANU

O

APOSTOLUL - slineamt.ro · care au lucrat la acest proiect, respectiv al grupului care s-a ocupat...

Documents

Transcript of APOSTOLUL - slineamt.ro · care au lucrat la acest proiect, respectiv al grupului care s-a ocupat...