APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN … serie nouã, anul X X, nr. 5 (223 ), 20 17 NNNr.r.r....

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 5 (223) • 2017 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR.Veronica D. Niculescu:basm autobiograficºi erotism feericSemneazã:l Maria Dinul Anca ªerbanl Anca Mangral Irina Gãrdãreanul Roxana Ilie

Salah Stétié - Poeme inedite

Da

n N

ea

mu

– T

he

Tre

as

ure

Veronica D. Niculescu -Câinele moscovit demetrou (inedit)

Augustin Cupºa - Vârtejul

Re

vis

tã fi

na

nþa

tã c

u s

pri

jin

ul M

inis

teru

lui C

ult

uri

i ºi I

de

nti

tãþi

i Na

þio

na

le

2 , serie nouã, anul XX, nr. 5 (223), 2017

NNNNNr.r.r.r.r. 55555 ( ( ( ( (223223223223223))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201717171717

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Gheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Ion Þuculescu

– fatalitatea apartenenþei l 2

MIªCAREA IDEILORVeronica D. Niculescu: prozã autobio-

graficã & erotism feericDosar coordonat de Maria DinuMaria DINU: Muzica eroticã a orches-

trei portocalii l 3Anca ªERBAN: Vremea castanelor

l 4Anca MANGRA: Undeva la ora cinci

l 4Irina GÃRDÃREANU: Aventurile

Mirandei în Þara de Jad l 5Roxana ILIE: Un spectacol al interio-

ritãþii pe scena lumii animaliere l 6Veronica D. NICULESCU: Câinele

moscovit de metrou l 7

BELETRISTICÃDaniela MICU: Cartea runelor l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Umor nebun, translite-

rar l 9

ARTEMarius DOBRIN: Criteriul libertãþii

l 10Giuseppe MANITTA: Consideraþii

preliminare asupra traducerilor italie-ne ale poemului Luceafãrul (I) l 10

BELETRISTICÃDan ANGHELESCU: Inefabila pova-

rã l 11Mihaela COLIN CERNITU: Poeme

l 12

LECTURIDaniela MICU: Tu ce ai face? l 13Silviu GONGONEA: Lucian Blaga ºi

cultura germanã l 13Daniela GHIÞÃ: Destinul – oriunde ºi

oricând l 14Mihaela GHEORGHE: Suflet pierdut

în acþiuni tragice l 14Andrei POPA: Geneza ºi sursa rãului

în viziunea lui J. R. R. Tolkien l 14

ARTETatiana JILAVU: O sintezã fericitã l 15Ovidiu BÃRBULESCU: Expoziþia

de picturã ºi graficã „Lumini de primã-varã” l 16

Magda BUCE RÃDUÞ: Ion AurelGârjoabã la Galeria „Arta“ din Craioval 16

BELETRISTICÃAugustin CUPªA: Vârtejul l 17

SERPENTINEPaul ARETZU: Mãrturia dumnezeias-

cã a pietrelor l 18

UNIVERSALIASalah STÉTIÉ: Poeme inedite l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: Cu Svetlana

Borisova pe Calea Sufletului l 20

nnnnn NICOLAE MARINESCU

La 19 mai 1910 se nãºtea la Craio-va pictorul Ion Þuculescu, pecare eruditul critic de artã Radu

Bogdan avea sã îl numeascã „Brâncuºiulpicturii româneºti.”

Nu accidentul biografic al venirii pelume într-un anume loc sau timp este însine semnificativ pentru destinul unui cre-ator, cât impactul pe care acest loc sautimp îl are asupra vocaþiei sale, transfigu-rându-i experienþa de viaþã în operã. Darîn cazul lui Ion Þuculescu, care va trãi laBucureºti de la începutul studenþiei, în1928, pânã la prematurul sfârºit din 27 iu-lie 1962, gãsindu-ºi odihna de veci la Cer-nica, în cavoul familiei Galaction, anii co-pilãriei ºi adolescenþei petrecuþi în Ceta-tea Banilor vor fi esenþiali.

Familia sa de intelectuali aparþinândclasei medii îi va transmite, nu numai ge-netic, aptitudinile creative: pasiunea pen-tru studiu, aspiraþia permanentã pentrumai bine, sentimentul responsabilitãþiipentru calitatea rezultatelor muncii sale,dar ºi o îndârjitã tenacitate în numele de-votamentului pentru rosturile comunitareale individului. Figura tatãlui Ion P. Þucu-lescu, profesor dãruit, director ºi ctitor alªcolii „Ion Heliade Rãdulescu” din Craiova,publicist, activist obºtesc ºi veteran derãzboi, ca ºi aceea a bunicului dinspre mamã,ºi ea institutoare, Tata Mare, Ioan Papinian,preot cu Har la Biserica craioveanã „Sfân-tul Spiridon” vor rãmâne, pe toatã duratavieþii, figuri tutelare pentru omul de ºtiinþãºi artistul Ion Þuculescu.

Studiile liceale exemplare, la una dintrecele mai prestigioase ºcoli ale Regatului,Colegiul „Carol I” din Craiova, a douaºcoalã ca vechime ºi temeinicie dupã ce-lebrul „Sfântul Sava”, continuarea simul-tanã a studiilor la douã facultãþi, cea deªtiinþe Naturale ºi cea de Medicinã dinBucureºti, ºi absolvirea lor cu Magna cumlaude, o carierã mai mult decât onorabilãde medic ºi cercetãtor, cu rezultate demnede interes ºi azi, încununatã cu titlul dedoctor, sunt confirmarea incontestabilã aunei personalitãþi cu totul excepþionale,beneficiind de o zestre geneticã ieºitã din

Ion Þuculescu– fatalitateaapartenenþei

Repere identitare

comun, valorificatã de un mediu cultural,familial ºi comunitar stimulativ, de un „pro-vincialism” poate mai integrat spirituluiOccidental, franco-german, dar ºi italiansau austriac, decât superficiala ºi arogan-ta societate româneascã de azi.

Debutul din 1925 al liceanului Ion Þu-culescu la expoziþia de picturã organizatãla Palatul Prefecturii din Craiova (cu ce semai ocupau prefecþii!), alãturi de profeso-rul sãu Al. Dumitrescu Hagiu – „format laºcoala din Munchen”, dar ºi de fratele sãuAtanasie ªerban, va fi ºi consecinþa întâl-nirii cu un an mai devreme, la o ºedinþã depozã la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou”,a marelui pictor Eustaþiu Stoenescu. Exem-plarã rãmâne ºi astãzi încurajarea primitãde la ilustrul sãu profesor de francezã, in-telectual de mare þinutã, C. D. Fortunes-cu, care consemneazã elogios debutulplastic al tânãrului ºcolar în prestigioasãpublicaþie Arhivele Olteniei. Încercând sãschiþãm cât de sumar „provincia cultura-lã” Craiova de la 1925, sã adãugãm cã oparte din lucrãrile elevului Ion Þuculescuau fost achiziþionate din expoziþie, sumaobþinutã permiþându-i o excursie „cu ºcoa-la” în Italia, unde va fi fascinat de operelemarilor pictori ai Renaºterii, descoperin-du-ºi atunci chemarea definitivã pentrupicturã.

Epopeea creaþiei sale a fãcut, de-a lun-gul timpului, obiectul unor cercetãri temei-nice, datorate unor personalitãþi critice deexcepþie ale picturii româneºti ºi univer-sale, exegezele profunde ºi competentestabilindu-i pictorului plecat din Craiovaun loc de seamã nu numai în galeria mari-lor artiºti plastici români, dar ºi a celor derecunoaºtere universalã. Începând cu Ni-colae Iorga, care, vãzându-i prima expozi-þie de la Ateneul Român din 1938, i-a oferito bursã pentru Fontenay-aux-Roses, G.Oprescu, Petru Comarnescu, Ioan Vlasiu,A. E. Baconski, Ion Frunzetti, Radu Bog-dan, Paul Gherasim º.a., dar ºi Victor Efti-miu, Geo Bogza sau Nichita Stãnescu oriistoricul Mario de Micheli (Avangarda

(Continuare în pag. 15)

Veronica D.Niculescu

















arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

avante

xt

3, serie nouã, anul XX, nr. 5 (223), 2017

Meritele Veronicãi D. Niculescu sunt incontestabileatât în domeniul prozei contemporane, cât ºi în cel altraducerilor. De aceea, Veronica D. Niculescu este,

deopotrivã, una dintre cele mai importante prozatoare contem-porane, dar ºi unul dintre cei mai semnificativi traducãtori ro-mâni. Cel de-al doilea volum de prozã, Orchestra portocalie,precedat de cel de debut – Adeb (2004) – apãrea în 2008, an încare avea sã-i fie publicatã ºi traducerea în românã a volumuluiOchiul de Vladimir Nabokov. Nu întâmplãtor, numele ei e asociatcu cel al scriitorului american de origine rusã, cãci Veronicãi D.Niculescu i se datoreazã apariþia, în anii urmãtori, a altor tradu-ceri în premierã în limba românã, odatã cu inaugurarea seriei deautor Vladimir Nabokov de cãtre Editura Polirom, dintre careamintim: Disperare (2009), Rege, damã, valet (2009), Foc pa-lid (2014) sau Scrisori cãtre Vera (2016). Datoritã acestei cãrþi,autoarea a fost distinsã cu Premiul „Antoaneta Ralian” la Târgulde Carte „Gaudeamus” din 2016. Alãturi de Nabokov, dar ºi deDon DeLillo, Siri Hustvedt, Eowyn Ivey, unul dintre scriitoriiîndrãgiþi de Veronica D. Niculescu este ºi Samuel Beckett, alecãrui Opere le-a tradus tot la Editura Polirom, în 2011, respectiv2012. Recent, la începutul lunii aprilie a.c., Veronicãi D. Niculescui-a fost conferitã „Diploma de excelenþã pentru traducere în limbaromânã” la Gala Premiilor Revistei „Observator cultural”.

Activitatea de traducãtor se armonizeazã cu cea de scriitor înforul interior al Veronicãi D. Niculescu: în timp ce prima oferã ocãlãtorie într-o lume ficþionalã a celuilalt, pe drumuri prestabilite,ale cãror semnificaþii necesitã interiorizarea pentru a putea înain-ta în procesul traducerii, scrisul devine rãtãcirea într-o lume pro-prie, construitã din temelii de cãtre eul ce creeazã în mãsura încare se creeazã pe sine. „Traducãtorul rescrie, cãrarea este croitãdeja. Existã traducãtori care n-au scris niciodatã nici un rândde-al lor. Da, într-o traducere toate cuvintele sunt ale tale, dar,paradoxal, nici unul nu este al tãu. Însã atunci când scrii, nu doarcã tu croieºti singur potecã în pãdure necãlcatã de om, dar tudesenezi ºi pãdurea, ºi cerul, ºi apa, ºi vietãþile care miºunã peacolo. Tradusul ºi scrisul sunt lucruri extrem de diferite.”, preci-zeazã Veronica D. Niculescu („Cu toatã bunãvoinþa, nu ºtiu dece scriu”, interviu cu Veronica D. Niculescu de Corina Stoica, înLa Revista.ro, 21 ianuarie 2015).

O astfel de experienþã în lumea semnelor o regãsim în volumelede prozã – Adeb (Editura Limes, 2004, Premiul Uniunii Scriitorilordin România, Sibiu), Orchestra portocalie (Editura Cartea româ-neascã, 2008), Basmul Printesei Repede-Repede (Editura Polirom,2009, scris în colaborare cu Emil Brumaru), Roºu, roºu, catifea (E-ditura Casa de Pariuri Literare, 2012), Floribunda, antologie deprozã scurtã (Editura Tipo Moldova, 2012), Simfonia animalie-rã (Editura Casa de Pariuri Literare, 2014, Premiul „Cercul Literarde la Sibiu” acordat de Uniunea Scriitorilor din România, filialaSibiu), Hibernalia (Editura Casa de Pariuri Literare, 2016) –, dar ºiîn cel mai recent roman, Spre vãi de jad ºi sãlbãþie (Editura Poli-rom, 2016), lansat anul trecut, la sfârºitul lui august, chiar la Craio-va, la Casa de Culturã „Traian Demetrescu”.

Asemenea unei Penelope, Veronica D. Niculescu þese fireleepice într-o pânzã a complexitãþii firii umane îndrãgostite de fee-ria naturii, dar ºi de propria naturã umanã, cu tot ce are ea maistraniu, pasional, vulnerabil, paradoxal ºi, mai ales, magic, nudintr-un dor neconsolat faþã de absentul Ulise, ci dintr-o poftãfãrã margini de cuprindere a profunzimile inefabile ale vieþii. De-spre aceastã poveste cu fineþea nisipului mãrii, cãldura doritã înnopþile geroase sau fascinaþia unui labirint periculos veþi citi înpaginile dosarului tematic dedicat de revista Mozaicul proza-toarei Veronica D. Niculescu.

Dosar coordonat de Maria Dinu

Veronica D.Niculescu:

basm autobiograficºi erotism feeric

Aºa cum scriitori sud-americani precum Ga-briel Gracia-Márquez,

Julio Cortázar, Isabel Allendesunt încadraþi în categoria realis-mului magic, apãrut în arte în anii’30-’40, apoi în literaturã în anii’40-’50, desemnând îmbinarearealitãþii cu fantasticul, pe funda-lul multiplicãrii vocilor narative,prozele Veronicãi D. Niculescucred cã ar putea fi descrise în ter-meni de subiectivism magic saufeeric. Înþeleg prin aceastã formu-lã o relatare autenticã, subiecti-vã sau subiectivizatã – prinadoptarea perspectivei unui per-sonaj anume, atunci când acestanu este el însuºi naratorul –, aten-þia acordatã detaliilor lumii în-conjurãtoare, în special vegetaleºi animaliere, a obiectelor aparentneînsemnate, dar care au incifra-te în înveliºurile lor semnificaþiirevelatoare, magice. „Comunica-rea” cu obiecte sau fiinþele necu-vântãtoare ºterge graniþele reali-tãþii din proza Veronicãi D. Nicu-lescu, devenite o poveste în careîncap armonios alte poveºti. În-cântarea produsã de exteriorulmatriceal hrãneºte luxurianta via-þã interioarã a personajelor, eaînsãºi un microcapitol din care nulipsesc elementele perturbatoriice implicã inevitabile transfor-mãri. ªi toate plutesc în mister,relatarea nefiind o dezvãluire, cio consolidare a legãturilor dintrelumea vegetalã sau animalierã ºilumea personajelor. În Spre vãide jad ºi sãlbãþie, MirandaDortloft mângâie aura florilor,vorbeºte cu frunzele de arin, îºitrãieºte copilãria în iarbã, obser-vând zborul pãsãrilor ºi al flutu-rilor, jocurile, plimbãrile solitareprin cartier fiind prilej de explo-rare, pisica domnului Teodorescue un animal fabulos, care îl poartãpe bãrbat în trecutul sãu, prinobiectele încãrcate de amintiri pecare i le aduce în gurã, iar basmuldin partea a doua a cãrþii, Mereuda Flor ºi dragostea mãiastrã,este un preludiu al întâmplãrilorurmãtoare ºi accentueazã sub-stratul magic al realitãþii ºi orizon-tul iniþiatic al cãrþii. Similar, reali-tatea e infuzatã de elementele in-solite conferite de inserþiile bio-grafice deosebite, legendare pri-vind trecutul personajelor: mamaMirandei, Regina, proveneadintr-o familie de saºi, având ori-gini nobile; pe linie paternã, strã-moºii ei se ocupaserã cu îmblân-zirea corbilor folosiþi ca mesageri,iar de la aceastã îndeletnicire dis-pãrutã cu timpul se trãgea nume-le de familie, Corbeanu.

Aceeaºi densitate simbolicã ºiîmpletire a realitãþii cu magicul re-gãsim în volumul de prozã scurtã,Orchestra portocalie, apãrut în2008 la Editura Cartea Româneas-cã. Dacã romanul Spre vãi de jadºi sãlbãþie stã sub semnul subsemnul vegetalului ºi al chtonicu-lui, Orchestra portocalie e o car-te a fuziunilor solare ºi acvatice,materii primordiale ce rezoneazãcu multitudinea de trãiri erotice alepersonajelor (în mare parte femi-nine) sau pun în valoare conºtiin-þa frumuseþii propriului trup.Subintitulate povestiri cu coadã,

nnnnn MARIA DINU

muzica eroticãa orchestrei portocalii

cele unsprezece proze ale volumu-lui – Dansul fluturelui decapitat,Orchestra portocalie, Vernisaj,Floribunda, Dormitorul deiederã, Animale, „Capul sus!”,Cu ochii legaþi, Frumoasa ca zã-pada adormitã, Þipãtul, Înnumele tatãlui – pot fi cu greuîncadrate într-o tematicã anume,cele mai multe fiind o radiografie aunor trãiri, fragmente din cotidian,imagini de o puternicã semnifica-þie afectivã sau pur ºi simplu scur-te momente de introspecþie. Cutoate acestea, putem distinge ocomponentã eroticã, ca punte spredescoperiri stranii, marcante.Erosul nu presupune comuniune,ci obiºnuinþã, plictis în doi, dezin-teres faþã de celãlalt ºi, mai ales, ocunoaºtere limitatã, în ciuda po-tenþialului de care acesta dispu-ne. O astfel de prozã ºi una dintrecele mai reprezentative ale volu-mului este Dansul fluturelui de-capitat, în care o mult aºteptatãvacanþã de varã pe litoralul MãriiNegre se transformã într-un sejurmonoton, marcat de semne pre-vestitoare ale despãrþirii, începândcu discuþia din tren în care tânãrulbãrbat respinde credinþa iubitei înhazard ºi în „magia” exteriorului.Pentru aceasta, „sunt momente încare ai nevoie sã crezi cã lucrurilese întâmplã doar pentru tine […]sunt zile în care ºi o vrabie care-þipoposeºte pe pervaz poate sã þise parã un semn, ºi dacã tu aºasimþi, aºa trebuie sã fie. Ascunsîntre penele ei zgribulite stã unmesaj doar pentru tine, cel care, înnesiguranþa ºi-n singurãtatea ta,îl percepi astfel tocmai fiindcã ainevoie de el.” În conºtiinþa per-sonajului feminin, incompatibilita-tea se accentueazã, odatã cu in-terpretarea universului de linii –simboluri ale separãrii –, pe ace-laºi principiu al decriptãrii mesa-jelor incifrate în obiecte aparentnesemnificative: cuta dintresprâncenele iubitului ce trãda ne-mulþumirea, marginea obsesivãdintre cele douã paturi din came-ra lor de hotel, plimbãrile pe aleilestaþiunii, adevãrate culoare alemonotoniei „înþesate de necunos-cuþi care, cu toþii, fie erau mai feri-ciþi decât noi, fie încã aveau moti-ve sã mimeze fericirea.” În con-trast cu liniile separatorii se aflãuniversul unduitor al formelor fe-minine pe care tânãrul bãrbat leadmirã pe plajã, neglijând-o pecea de lângã el, cu adevãrat dor-nicã de împlinirea eroticã reprezen-tatã ca mod de a-ºi descoperi fiinþa

profundã. În ciuda autoexplorãriisenzuale, a întoarcerii cãtre sineînsãºi printr-o pregãtire a trupuluipentru marea întâlnire cu cel al iu-bitului, personajul-narator apareîn ipostaza unui zeiþe respinse,care nu-ºi poate manifestafeminitatea ca forþã de seducþie:„Dimineaþa, în oglinda din baie, pefundalul mozaicului mov, trupulmeu palid pãrea verde. […] Îmisãpuneam gâtul, apoi subsuorileºi fiecare pãrticicã secretã, iar lasfârºit degetele de la picioare.Aveam ritulurile mele, din careieºeam motivatã ºi încrezãtoare.Fiecare parte a corpului meu îmirãspundea arãtându-mi-sefrumoasã, precum florile udateseara, pe rãcoare. Curatã ca unnou-nãscut, mã strecuramghiduºã înapoi în pat. Dar el seîntorcea pe cealaltã parte ºi-ncâteva clipe adormea la loc.”Factorul „magic”, perturbator –vizitarea unei expoziþii mirifice depeºti exotici la Constanþa –, pre-gãteºte terenul finalului polifonic,ambiguu ºi deschis din punct devedere interpretativ, de altfel o trã-sãturã a construcþiei prozelor Ve-ronicãi D. Niculescu din acestvolum, care, probabil, justificã ºisubtitlul sãu, povestiri cu coadã.

Tema cuplului care confundãliniºtea ºi comoditatea cu ferici-rea e reluatã într-o altã prozã,Dormitorul de iederã, la fel decomplexã nu numai prin multipli-carea vocilor narative ºi a ambi-guitãþii finale, ci ºi prin perspec-tiva extinsã fin pânã la neaºtep-tata introducere în scenã a unuialt cuplu, în afara celui central,urmãrit de la început. De dataaceasta bãrbatul, Marius, este celatins de boala plictiselii în doi ºi,drept remediu, proiecteazã o se-rie de situaþii ºi scenarii eroticeîn care o implicã pe Sonia, parte-nera sa, iniþial fãrã voia ei. Numaicã ºi acesta, precum în proza pre-cedentã, reuºeºte sã trezeascã înpartenera sa dorinþa de autocu-noaºtere în plan erotic, însã fãrãsã fie în stare sã profite de impli-caþiile acestei renaºteri interioa-re. Aflatã pe plajã, Sonia sescaldã goalã în apa mãrii, momentcare, în loc s-o stânjeneascã, cumcrezuse iniþial, e trãit de ea cubucurie, fiindcã în prezenþa ele-mentului acvatic are revelaþia fru-museþii ºi puritãþii propriului trup:„Pe plaja aproape pustie, cu pu-þini oameni întinºi sub soare caniºte animale leneºe, ºi-a lãsathainele sã cadã cu o plãcere teri-bilã, de parcã ar fi aruncat la pi-cioare o povarã. […] ªi o priveaîntreg universal pe aceastã fetiþãneruºinatã de la malul mãrii, ogâdila vântul pe la subsuorileumede, o sãruta soarele pe frun-tea înaltã, îi învelea nisipul griju-lui gleznele... Pãºind în lumeabãrbatului, Sonia descoperise oalta, o lume a frumuseþii de di-nainte de dorinþe, o lume de di-nainte de sex, de dinainte ca sexulsã fie o problemã, o lume în caretotul rãmânea posibil, ca o vagãpromisiune. Lumea aceasta con-tinuã sã se transforme. Lãfãin-du-se inocent sub ochii strãinilor,trupul deveni, într-o sãptãmânã,

(Continuare în pag. 5)

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Fo

to:

Lu

cia

n N

icu

les

cu


Volumul Cad castanedin castani: amintiride ieri ºi de azi apãrut

în 2014, la Editura Polirom, colec-þia Ego-grafii ne aduce în faþã unamplu dialog dintre doi scriitoricontemporani, Emil Brumaru ºiVeronica D. Niculescu. Sunt reu-nite aici conversaþiile personaleale celor doi autori purtate peblogurile personale, Hobbitul ºiFloribunda, dar ºi scrisori, iar lafinalul volumului chiar un basm„peste munþi ºi peste vãi trece unbalaur”, a cãrui savoare este denetãgãduit.

O parte dintre discuþiile celordoi au apãrut între mai 2008 ºiseptembrie 2011 în rubrica „Dia-bloguri”, a Suplimentului de cul-turã. Colaborarea dintre ei nueste una singularã, având în ve-dere cã în 2009 apãrea la EdituraPolirom, Basmul Prinþesei Repe-de Repede. O poveste pentruadulþi, un volum care surprindedrumul Piticului Bun cãtre aleasãinimii sale, Prinþesa Repede Re-pede, întâmplãrile trãite de aces-ta ºi de prietenii sãi în cãlãtorialor, precum ºi aºteptarea domni-þei nerãbdãtoare sã-ºi îmbrãþiºe-ze iubitul, textul fiind o îmbinareîntre prozã Veronicãi D. Nicules-cu ºi versurile lui Emil Brumaru.Într-un interviu luat de BogdanRomanciuc pentru Suplimentulde culturã aflãm cum a începutcolaborarea dintre Emil Brumaruºi Veronica D. Niculescu, într-osearã de martie în anul 2008, dupãce scriitoare Veronica D. Nicules-cu „postase pe blog un basm al-cãtuit din multe poze ºi puþin text”ce i-a atras atenþia lui Emil Bru-maru, care a replicat cã ar trebuisã scrie un basm.

Veronica D. Niculescu vorbeº-te încã de la începutul volumuluidespre felul în care a luat naºtere

nnnnn ANCA ªERBAN

vremea castaneloracesta, cumva ca o expresie ahazardului: „În 2007, EmilBrumaru strecurase dintr-o datãîntr-unul dintre comentariile salepe blogul meu, când erau în toicine ºtie ce discuþii nevinovatedespre paiaþe, sobe sau pagini:«ªi de aici o sã trec la altceva...Cred cã ar fi interesantã o cartecu viaþã, atât cât poate fi eadestãinuitã, a doi oameni devârste diferite... De gândit». Amrâs ca de o ghiduºie ºi, cusiguranþã, nu m-am gândit la nicio carte. Peste o luna, iarãºi: «ªirevin la ideea scrierii unei cãrþi,aºa, în undã întâmplãrii... nefor-þând nimic... Carte pe care dejaam început sã o scriem, îþi atrag,cu viclenie, atenþia!». ªi atuncicomentariul a zburat pe lângãmine aproape neluat în seama.Aceste douã comentarii m-au fra-pat abia acum, la recitirea dialo-gurilor noastre adunate laolaltã.A trebuit sã treacã niºte ani cã sãpricep ºi eu cã, probabil, dinpoveºtile noastre intersectate ºidecupate apoi sub formã de rubri-cã de revistã chiar crescuse peneºtiute o carte.”

Volumul cuprinde ºase capito-le: Mã îndrãgostisem de bilelede biliard. Copilãrile, Singurã-tatea, ce lux! Viaþã, Nu cum vreitu, ci cum vrea ea, hârtia! Cãrþi,Cad castane din castani. Un picdin toate, Peste munþi ºi vãi tre-ce un balaur. Basm, urmate deultimul diablog din septembrie2011 ºi de o scrisoare a VeronicãiD. Niculescu care închide volu-mul. Cititorul are în faþã o scriere

condensatã, înþesatã cu referin-þe constante la literaturã, coor-donatã definitorie a existenþeicelor doi scriitori, prin menþiona-rea unei pleiade de autori, opere,personaje ce populeazã univer-sul sensibil ºi fascinant al celordoi precum Nabokov, Cehov,Shakespeare, Kundera, Beckett,Proust, Tolstoi, Dostoievski,Woolf, Rilke, Kafka, Baudelaire,s.a. Sunt disecate teme cu greu-tate precum copilãria, viaþa,cãrþile, moartea, un pic din toate,culminând cu basmul, o multi-faþetatã expresie a fondului ceprinde contur, reflectând cuacuitate lujerul întâmplãrilor.

Este de-a dreptul surprinzãtorºi fascinant accesul nostru la frân-turi pline de semnificaþii din via-þã autorilor, care devoaleazã dezi-luzii timpurii, descoperiri din pe-rioada copilãriei, strugurii fãrãsâmburi, primele nãzdrãvãniiamoroase, pedepse primite, far-mecul vacanþelor de vara încu-nunate de lecturi savuroase, per-spective asupra singurãtãþii, me-moria anilor ’50-’80, cu aspectepozitive ºi negative, cu strãdaniiºi cãrþi citite, furate, cu poftã de ascrie, o topografie a existenþeicelor doi, redatã într-o manierãludicã, de care cititorul pur ºi sim-plu nu vrea sã se despartã.

Mi-a atras atenþia capitolulSingurãtatea, ce lux ce surprin-de experienþa singurãtãþii reflec-tatã prin ochii celor doi autori.Pentru Veronica D. Niculescu ori-ce ieºire din singurãtate este unefort, o corvoadã. Pentru Emil

Cãrticica de prozã Hiber-nalia a fost publicatãîn anul 2016 de Editura

Casa de pariuri literare. Autoareacãrþii, Veronica D. Niculescu (n.4 mai 1968, Piteºti) a debutat în2004 cu volumul de prozã scur-tã Adeb, Editura Limes (Premiulde Debut al USR Sibiu; ediþia aII-a, 2005, Editura LiterNet). În2008 a publicat volumul de prozã Orchestra portocalie, EdituraCartea Româneascã, iar în2009, Basmul Prinþesei Repede-Repede, la Editura Polirom, încolaborare cu poetul Emil Bruma-ru. Din opera lui Samuel Becketta tradus, în premierã în limba ro-mânã, toatã proza scrisã în limbaenglezã, ºi anume: proza scurtãcuprinsã în volumul Opere I –Integrala prozei scurte (Nomi-nalizare pentru Cea mai bunã tra-ducere la Gala Bun de Tipar2012); romanele Murphy, Watt ºiVis cu femei frumoase ºi nu prea,alcãtuind volumul Opere II

undeva la ora cincinnnnn ANCA MANGRA

Brumaru singurãtatea este un lux,o „posibilitate fermecãtoare”, daruna cãutatã. El afirmã: „Am cãu-tat-o mereu, acum nu mã mai potdebarasa de felul acesta de-a trãi,nutrit mai mult cu lecturi, decâtde mototoleala zilnicã a unei vieþicare curge în hazard”. VeronicaD. Niculescu vine cumva în în-tâmpinarea acestei afirmaþii,subliniind cã „E lux singurãtatea,dar nu un lux dat, ci construit te-meinic”. Se contureazã o esteti-cã a singurãtãþii, vãzutã de cei doiautori în toatã complexitatea ei,ea putând fi împãrþitã dupã oanumitã tipologie sau în funcþiede vârstã, cum ne aratã chiar Bru-maru ºi în plus sunt schiþate ºianumite metode de ameliorare asingurãtãþii atunci când devineinsuportabilã.

Nici titlul volumului nu mi separe de neglijat pentru economiaacestuia. Pe mine m-a dus cu gân-dul la o poezie cei-i aparþine poe-tului german Paul Celan, Drüben(Dincolo): „Abia dincolo de cas-tani este lumea” unde apare sim-bolul castanei, ºi la Cioran cu alsãu aforism al castanei: „noap-tea, el se plimbã prin Luxembourg;la picioare îi cade o castana carepocneºte ºi ecoul stîrnit în spiritde zgomotul desprinderii, ieºiriifructului din coajã, aceastã întîm-plare cu totul minorã care nu avealegãturã cu nimic, îl cufundãîntr-o stare de miracol, în beþiafaptului împlinit cã ºi cînd nu armai existã întrebãri ci doar rãs-punsuri – dupã care, pragmatic,ironic aproape, conchide ca astfel

s-a decis sã-ºi continue plimba-rea.” (Cu Friedgard Thomadespre Emil Cioran: Iubire ºiscrisori de Rodica Binder –interviu). Ei bine, am fost pur ºisimplu încîntatã, însã semnificaþiaîn cazul volumului de faþã esteuna cu totul diferitã. O explicaþieîn acest sens ne este oferitã chiarde Veronica D. Niculescu la înce-putul volumului: acolo undegraniþele s-au topit de tot, auînceput sã cadã castanele, fãcândreferire la polivalenþa ºi diso-cierea tematicã, în abordarea adiferite teme aratã o întrepãtrun-dere, transformatã în pãtrundereatunci când discuþiile se vor a fila nivel profund.

Ea ne aduce în faþã ºi imagi-nea cititorului ideal: „Cred cã to-tuºi ideal e cititorul care nu cautãnimic. Sã plonjezi senin ºi sã fiiînghiþit de poveste pe nesimþite.Sã te pape de viu, dacã e bunã,sã intri în sfera ei fãrã sã fi vrut,fãrã sã fi cãutat”, o imagine dem-nã de luat în seama.

Volumul este echilibrat ºi au-tentic, cei doi autori îºi fac simþi-tã prezenþa în egalã mãsurã, ca oadiere circularã a vântului care teînvãluie ºi te provoacã la joc, unjoc al minþii ce capãtã nuanþe dince în ce mai dulci ºi mai zemoase.

(Premiul USR Sibiu pentru tradu-cerile din opera lui Samuel Be-ckett, 2012).

În Hibernalia este surprinsãprintr-o manierã expresivã o rela-þie unicã între o fiinþã umanã, ra-þionalã, dar plinã de pasiune ºideschisã provocãrilor ºi lumeaanimalelor, a ariciului, cârtiþei ºihârciogului. Este vorba de relie-farea unei conexiuni atât de pu-ternice, încât nimeni altcineva nuar putea nici mãcar sã o înþeleagãîn esenþã, iar de distrus ar fi pedeplin imposibil. Totul în cartepare cã se petrece într-o acþiunecontinuã în care timpul parcã seopreºte undeva la ora cinci, in-cert de precizat dacã cinci dimi-neaþa sau cinci dupã-amiaza. Ac-þiunea se produce lent, începândcu durerea aºteptãrii, apoi accep-tarea acesteia ºi instalarea triste-þii, profunzimea ºi exacerbareastãrii pentru ca, în final, sã impre-sioneze prin gãsirea echilibruluiºi armoniei. Amintirile se învâr-tesc în jurul obiectelor, redevinobiecte, naratorul-personaj fiindastfel acaparat de toate sentimen-tele contradictorii ce-i dominã lentmintea. Odatã ce parcurgi treptattoate aceste etape, te afli în punc-tul în care te întrebi cum de ai reu-ºit sã ajungi atât de departe, înprofunzimea trãirilor personaju-lui, cum de þi s-a dat voie ºi ce ecel mai intrigant: oare ai perceputlucrurile exact aºa cum ar trebui?Dacã ai vrea sã te retragi vreoda-

tã din lumea asta cu care eºti obiº-nuit ºi care uneori începe sã teexaspereze, dacã mintea ºi inimata ar avea nevoie de o escapadã,atunci reîntoarcerea cãtre ceea cee ascuns, secret, pãstrat cu ate-nie în interior devine nu numaiunica scãpare, dar ºi locul cel maibun pentru un refugiu din carenu ai nici cea mai vagã idee dacãai vrea sau nu sã pleci. Trãieºticlipa ºi te bucuri de ea.

Deºi suferã de singurãtate,naratorul-personaj nu renunþã,creându-ºi o lume în care sã eva-deze ºi unde sa se simtã liber: lu-mea animalelor. Pentru cã uneoriele înþeleg mai bine ca oamenii ºideºi nu pot vorbi, atunci când sesimte descurajat, pentru perso-naj, o singura cuibãrire la pieptdin partea lui Dede sau Ciobi facemai mult decât toate cuvinteleacelea lipsite de sensibilitate ºisentimente pe care oamenii þi learuncã uneori atunci când îþi re-cunosc vulnerabilitatea.

Ce este cu adevãrat fascinant,pe lângã deschiderea unui uni-vers animalier, este starea de con-fuzie pe care o resimþi în urma fie-cãrui capitol. ªtii cum începe, darpe mãsurã ce înaintezi, devii atâtde absorbit de sensul metaforic alideilor încât pentru un moment uiþiesenþa lucrurilor ºi îþi trebuie cevatimp sã te redresezi. Mesajul cãrþiiar putea fi redus la fragmentul:,,într-o simfonie, atunci când as-culþi cu atenþie, ciulind intenþionat

ºi mai ascuþit urechile, dar ascul-tând mai ales cu inima, vei prindeo secvenþã pe care o vei recu-noaºte imediat, dintr-o mie, cafiind numai a ta, falsã garanþie cãlumea este aºa cum trebuie.”

Hibernalia este cu adevãrato carte ce meritã cititã pentru apercepe lumea altfel, pentru a-iînþelege sensurile secrete ºi pen-tru a afla cã prin intermediul co-nexiunii dintre om ºi lumea ani-malierã se produc schimbãri ma-jore la nivel mental ºi spiritualce conferã ideea cã lumea estemai mult decât vedem cu ochii ºiuneori mult mai mult decât ne-o

putem imagina oricât de creativiam fi. În plus, cartea este conti-nuarea altei proze scurte apãru-te anterior, Simfonia animalie-rã (2014), despre cele douã lu-crãri Veronica D. Niculescu în-sãºi afirmând: „Prin Hibernalia,cei care au citit Simfonia ani-malierã vor înþelege mai bine ceera cu animalele – ariciul, hâr-ciogul ºi cârtiþa – puse într-unfotoliu la teatru ºi aproape aºe-zate într-un om la finalul primeisimfonii. Cât despre cei care nuvor citi decât aceastã a douacarte, cred cã povestea albã vaavea noimã ºi aºa, dar sper cã eivor deveni suficient de curioºiîncât sã caute ºi simfonia verde.Cãrþile astea sunt ca jumãtãþile,luminate, întunecate, ale acele-iaºi planete mereu rotitoare.”


















miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r


Sigur cã se poate trãifãrã sã fii grozav de feri-cit. Dar mai greu dupã cepierzi iubirea feroce,atunci când în toaterãmâne amprenta ei cumargini tãioase, când îþiaminteºti, când „fiecarelucru are un ascuþiº dechin ºi disperare”, cândchin ºi durere, durere ºichin, astfel mi-e soarta,noapte ºi zi.

Veronica D. Niculescu,scriitor ºi traducãtor,este cunoscutã pentru

numeroasele sale opere literare,proze scurte, precum Adeb, Or-chestra portocalie, Roºu, roºu,catifea ºi cãrþile-pereche Simfo-nia animalierã ºi Hibernalia. Cutoate acestea, Spre vãi de jad ºisãlbaþie, publicat în august 2016,este primul sãu roman, fiind încãde la început iubit atât de cãtrepublic, cât ºi de cãtre critici.

Romanul a fost întâmpinat denumeroase aprecieri din parteaunor filologi desãvârºiþi, precumCosmin Ciotloº, Adina Diniþoiusau Ela Badicã. Atingerea teme-lor existenþiale, de pildã dragos-tea, moartea, pierderea ºi copilã-ria îl împing pe cititor sã rezonezecu scrierea, aceasta cãpãtând unaer de jurnal. În 240 de pagini,Veronica D. Niculescu reuºeºtesã îºi expunã viaþa într-un modaparte, folosind tehnica detaliu-lui pentru a realiza o imagine com-pletã, realistã a momentelor princare trece: „Existã o memorie ge-neticã a evenimentelor traumati-ce, durerea se transmite pânã la atreia generaþie. O suferinþã puter-nicã produce mutaþii, purtãm încodul nostru genetic amintireaevenimentelor tragice trãite debunicii ºi strãbunicii noºtri. ªidãcã nu ºtim de unde ne vin de-presiile, dorurile ºi durerile inex-plicabile, poate ca ele ne sunt în-crustate în gene, suferinþe decur-gând din suferinþele de demult alealtuia, despre care cel mai ade-sea n-avem nici cea mai micã idee.Câþi dintre noi ne vedem buniciica pe niºte tineri, sau mãcar cape niºte adulþi, suferind îngrozi-tor nu doar din iubire, dar ºi pevreun front? Sau invers – nudoar pe vreun front, dar ºi diniubire ? Cred cã într-un fel am sim-þit mereu asta, ºi anume ca stãrilecele mai dificile, acele stãri mon-struoase când pasãrea neagrã mise aºeazã sufocantã pe pieptºi-mi ciuguleºte din carne, zile înºir, sãptamâni, înnegurând reali-tatea, prezentul, îºi au rãdãcinileîntr-un alt timp, al altcuiva, într-unceva cu totul strãin ºi de neînþe-les, ºi totuºi atât de departe dinmine, contopindu-se cu ceea cetrãiesc eu într-o clipã sau alta.”

Prima parte a cãrþii este o pre-zentare amãnunþitã a procesuluide creaþie literarã, cât ºi o expu-nere onestã a sentimentelor unuiautor, ºi este urmatã de un basmscris de personajul principal aloperei, Miranda Dortloft, intitu-lat Mereu da Flor ºi dragosteamãiastrã. Basmul, o prozã scrisaîn „1000 de versuri”, este o reda-re a elementelor din viaþa Miran-dei, este un univers plãsmuit cuscopul de a crea o lume alegori-cã, de a reda atât impasurile vie-

nnnnn IRINA GÃRDÃREANU

aventurile Mirandei în Þara de Jad

þii, cât ºi dorinþa de a citi, într-unmod feeric, elementele fantasti-cului fiind nelipsite.

A treia ºi ultima parte repre-zintã povestea propriu-zisã. Co-pilaria, adolescenþa ºi viaþa deadult sunt descrise cu atât demultã veridicitate încât Spre vãide jad ºi sãlbaþie pare aproapeun jurnal. Este descrisã viaþa eide copil, într-o familie mixtã, alã-turi de mama provenitã din Ger-mania ºi de tatãl român.

Miranda pare sã poarte ºi sen-timentul de tristeþe suferit demama sa în timpul vieþii sale,aceasta neaparþinând locului încare trãieºte. Diferenþele cauzatede culturile separate ale pãrinþi-lor se fac resimþite în viaþa lor decuplu, apãrând impasuri ºi o do-rinþa de a-ºi înþelege partenerul,acest fapt având o influenþã asu-pra creºterii ºi maturizãrii Miran-dei: „Când mã gândesc la serilede atunci, din primii ani ai copilã-riei, din prima noastrã casã, îmiapare fãrã voie imaginea unei in-secte translucide aºezatã sus peperdea, lângã galerie, unde ni-meni n-o poate prinde ºi pe careoricum nimeni nu vrea sã o prin-dã”. Maturitatea sa se resimteîncã din copilãrie, aceasta presim-þind pericolul reprezentat de via-þã, fapt evident în scenele obiº-nuite petrecute în familie: „Înalþprivirea de la masã, mã uit pestecreºtetul tatãlui la chrysopa ver-de cu ochi uriaºi, aurii, care stãatât de liniºtitã lângã marginea desus a perdelei, ºi spun: „Uite, tatã,o lãcustã din aceea transparen-tã, nu îþi trebuie?”. Tata o priveº-te peste umãr ºi-ºi continuã ne-tulburat propoziþia, mama se ridi-cã sã-i mai aducã pâine, cârpa dinpoalã îi cade pe jos ºi Sorana cal-cã pe ea atunci când se roteºte înscaun ca sã îi arate gemând un ydin carnea de peste pe care erasã-l înghitã ºi pe care-l þine ridi-cat între degete, iar eu îmi pipãicu limba un loc dureros din inte-riorul obrazului ºi mã uit ferme-catã la regina insectelor care nicimãcar nu tresare – pe ea nu opaºte nici un fel de pericol”.

Descoperind plãcerea de a citi,Miranda începe sã îºi petreacãtimpul în biblioteci, aceasta dra-goste de lecturã urmãrind-o pânãla maturitate. Acolo creeazã o le-gãturã cu o bibliotecarã, MãlinaIvanovna, de la care are multe deînvãþat ºi pe care ajunge sã o în-drãgeascã: „Mãlina Ivanovnaofteazã de se clatinã perdeaua.

Dar, când ieºi dintre rafturi ºi teapropii de ea, îºi trece iute pal-mele peste faþã ºi zice cã e atât defrumoasã lumina de afarã, tu teuiþi pe fereastrã ºi atunci ea, cre-zând cã n-o vezi, se sterge pe furiºcu un ºerveþel pe sub ochi. Datedeoparte, dar nu aruncate de tot,cireºele umede de pe serveþel seumflã pe colþul biroului atuncicând Mãlina Ivanovna îþi com-pleteazã fiºa. Zâna Onda”. Dinnefericire, ºirul evenimentelor tra-gice ce aveau sã se petreaca înviaþa protagonistei încep cu dis-pariþia Mãlinei, reprezentând unmoment de ºoc pentru Miranda,ajutând-o sã îºi înceapã drumulcãtre maturitate.

Miranda Dortloft nu pune preþpe idilele din tinereþe, dar relatea-zã amãnunþit iubirea pe care asimþit-o faþã de Ivan Gruzin, unbãrbat pe care îl cunoscuse în aniiei de munca în presã, însã refuzãsã scrie despre el: „Nu. Coboramseara târziu pe o stradã îngustã,cu trotuare aproape inexistente,atenþi sa nu alunecam pe pietre-le de râu, maºini vâjâiau pe lângãnoi, este sens unic, þi-am zis, fi-indcã te mirai de ce trec toate cuatâta vitezã, iar apoi, lângã zid,încã surprins, ai spus ceva ce n-osa uit niciodatã, ºi anume cãviaþa. Nu. Nu…” SentimenteleMirandei sunt expuse cu lux deamãnunte, mai ales izolarea pecare o trãieºte în momentul în careIvan nu o mai înþelege: „Celp, stri-ga gura mea cam stupid, celp iso-n as am iam crotnî atadoicin. Elsta pe loc, ridica din umeri, ihcev,repeta întruna, cu acelasi tonegal, de parcã ar mesteca dintr-uncovrig, ihcev, un azaetnoc. ªi nuvine dupã mine”.Durerea esteresimþitã de la momentul despãr-þirii pânã la finalul romanului, pã-rând cã o va urmãri pe Mirandatoatã viaþa.

Viaþa Mirandei Dortloft esteurmãritã de o serie de evenimen-te tragice, ce îi aduc cititorului unfragment din sentimentele prota-gonistei, din speranþele ºi viseleei, dar ºi din suferinþa ºi tristeþeaprin care ea trece constant. Vero-similitatea cu care aceasta îºi de-scrie existenþa devine universal,cititorul simþindu-se copleºit derealitatea pe care o trãieºte îm-preunã cu Miranda, împãrþindu-imulte dintre trãiri ºi amintiri. Cutoate cã mulþi dintre noi ne pu-tem regãsi printre cuvintele ro-manului, acestea pãstreazã o tuºãpersonalã, o trãsãturã specificã,

ce ne aratã cu adevãrat caracte-rul Mirandei, dominat de un sen-timent aparent ireversibil de dis-perare: „Dar cât de uºor se prã-buºea acest univers, atunci cândun singur copil ieºit la joacã mãdescoperea ºi mi se alãtura, în-trebând ce mai fac sau ce fac,vrând sã facã ºi el, plictisitul.Deodatã pãmântul de sub tineera rece ºi umed, iarba culcatã, tufãrã rost.”

Spre vai de jad ºi sãlbãþiecuprinde o poveste de viaþa cetranspune cititorul în amintirileautoarei. Sensibilitatea limbajuluiºi tristeþea oferitã de scenele în-cãrcate emoþional conferã o at-mosferã intimã ºi confesiva între-gului roman, în care Veronica D.Niculescu transferã trairi aparentobiºnuite, prin candoare, într-unplan emoþional special, unic, caîn acest fragment: „Eu goneamprin labirintul verde de sãlbãþieºi de jad ca un câine care o rupela fugã de cum prinde poarta cur-þii deschisã, fiindcã de-acum cu-noaºte drumul spre mare ºi cuochii închiºi, ºi goneºte cât poa-te de iute, departe, tot mai depar-te de casã, înghiþind hulpav hãlcizdrenþuite de aer, cu limba flutu-rându-i ºi ºiroind ca o eºarfã pusãpe sârmã în bãtaia soarelui, ieºindmai întâi de pe stradã, ºi ieºindapoi din cartier, ºi ieºind în câm-pul deschis, ºi strãbãtându-l, ºiintrând între tufe, ºi ieºind dintretufe, salt însãilat dupã salt, ºigonind printre ierburi, ºi ieºinddintre ierburi, dintre albãstrele,din trifoi, scuturând pãpãdii, adu-nând în blanã ciulini, speriindºopârle ºi gâze, ºigonind printrepietre, rãscolind stratul de gresieºi cuarþ, ºi rãscolind dunele denisip, ºi închizând ochii în ultimaclipã, ºi astfel aruncându-se-nvaluri, cu un scâncet prelung.”

cel al unei coapte femei, purtândîn interior, ca o pãpuºã ruseascã,ºi imaculata fetiþã, ºi visãtoarea,pofticioasa adolescentã.” Defapt, personajele masculine înviziunea Veronicãi D. Niculescusunt niºte colecþionari de trupurifurate ºi posedate prin priviri saudirijori ai exploziei de trãiri ºipasiuni ale iubitelor, fãrã sãconºientizeze, de cele mai multeori acest rol, cãci le lipseºteabilitatea de a orchestra sau de aþine sub control clocotul interiorfeminin. Aici intervine un al doi-lea bãrbatului matur, iniþiat dinpunct de vedere erotic, o prezen-þã discretã, mai mult insinuatã ºimisterioasã, cum este cel cu carepleacã Sonia de la o terasã undefusese invitatã de Marius, în timpce el o urmãreºte de la un balcondin apropiere. Pe fundalul acu-mulãrii tensiunilor ºi dorinþelor încazul unor personaje, sau al stu-porii în cazul altora, imprevizibi-lul transformã încheierea într-unjoc straniu al observatorilor ob-servaþi, toþi manevraþi din umbrãde hazard ºi de un narator apa-rent absent, un pseudomartor alîntâmplãrilor, care le citeºte po-vestea, sorbind din ceaiul fierbin-te, cu motanul pe genunchi.

De un erotism straniu este, înproza Orchestra portocalie, ºi re-laþia Darianei cu seducãtorul pic-tor Moga, mult mai în vârstã de-cât ea. Personajul este intrigant,cãci el este adevãratul dirijor ca-pabil sã armonizate într-o com-plexã simfonie interioarã pasiuni-le feminine trezite. Dar, în concep-þia Darianei, pictorul Moga estedeopotrivã periculos, dovedindu-se un „hoþ” al sufletelor femeiloriubite ºi extrase din trupurile po-sedate de el, odatã cu þipetele lorextatice. De aceea, Dariana amâ-nã momentul dãruirii depline, sfã-tuitã de o prietenã, Tereza, a cãreiidentitate rãmâne totuºi neclarã,putând fi atât naratorul, cât ºi ovoce interioarã a Darianei înseºi:„Îºi imagina clipa când el ar fi þin-tuit-o în aºternuturi ca pe momen-tul când cercetãtorul prinde cu unac trupul fragil al unui fluture îninsectar. Îºi spunea, în nopþile sin-guratice când se visa în braþelelui, cã va trebui sã nu îºi deschidãaripile, sã nu i se arate sub luminacrudã a reflectorului. Mã tem cãeu i-am bãgat în cap ca nu cumvasã îl lase sã-i vadã chipul atuncicând vor face dragoste, dacã vorajunge vreodatã pânã acolo. Eachiar visa întruna... ªi în nici uncaz sã nu îl lase sã-i audã þipãtul, îispuneam, sã nu-ºi deschidã largaripile, «Înþelegi, Dariana?»...”.Când aceasta se va dãrui pictoru-lui, într-un cadru vegetal puternicerotizat, ca simbol al integrãrii uni-versale prin uniunea trupeascã,apare nelipsitul factor-surprizã,impregnat acum de accente uºorcomice: „Posedata înjurã aprig, cutot trupul ei zguduit, ridicatã încoate, înfigându-ºi ghearele înpãmânt, cu ochii larg deschiºi,aruncând din gâtlejul uscat fieca-re cuvânt smuls dureros, ca ºi cuml-ar fi scuipat în obraz pe bãrbatulce-o ridicase la ceruri.” Povesti-rea „cu coadã” depãºeºte cazulstrict al cuplului Dariana-Moga,dezvãluind semnificaþiile întregiicãrþi: Orchestra portocalie nueste numai o polifonie extaticã aglasului dorinþelor aparent mute,ci ºi un mod de activare a unuifond arhetipal feminin.

(Urmare din pag. 3)

muzicaeroticã...


















miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r


Veronica D. Niculescu, Simfo-nia animalierã, Editura Casa depariuri literare, 2014.

S imfonia animalierã aluat naºtere în urma participãrii autoarei la pro-

gramul Writers in Residence ºi aºederii sale în Mala Vrbica, Kra-gujevac, la House of Èoloviæ, înurma invitaþiei Bibliotecii „VukKaradzic” ºi a Ministerului Cul-turii din Serbia.

Fin observator, un pictor alcuvintelor, Veronica D. Nicules-cu creioneazã cu o incredibilã vi-vacitate, fidelitate ºi rigurozitatefiecare petic de culoare, de sunet,de gest realizat involuntar sauintenþionat, o zugrãvire amplã ºiamãnunþitã a gândurilor ºi afirelor de timp. Grafician al unuitablou extrem de animat, chiar ºiatunci când motricitatea stagnea-zã, când singurele care ies dinamorþealã sunt cuvintele sau ga-lopul ameþitor al gândurilor.

Veronica D. Niculescu este pre-cum un copil matur, cu episoadealternante de discurs sigur, testat,serios, bãtãtorit, însã când joculde-a adultul devine obositor ºitern, discursul migreazã, alunecãºerpuitor cãtre zona ludicului, aexperimentalului, îndemnând,uneori, la o a doua lecturã pentrupãtrunderea substratului: „[…] ºiºtiu cã nici dac-aº fi ºtiut n-aº fiºtiut, sau, în tot cazul, n-aº fi ºtiutdacã ºtiu bine, adicã în felul lui,nu al nostru” (p. 18).

Alegerea teatrului drept cadruprincipal de desfãºurare a acþiu-nii nu este întâmplãtoare. În pri-mul rând, semnaleazã pãtrunde-rea într-un teritoriu întunecos,spaþiu închis, tenebros, labirin-tic chiar, unde unii actori ai acþiu-nii îºi pot afla pierzania sau sepot confrunta cu cei mai terifianþidemoni interiori. Un spaþiu simi-lar a imaginat ºi Hermann Hessepentru eroul sãu Harry Haller ºinu întâmplãtor a ales ºi el ilustra-rea tribulaþiilor printr-o metaforã„animalierã”. Sigur, optarea Vero-nicãi D. Niculescu pentru anima-le mai puþin periculoase compen-seazã prin alte caracteristici aleacestora care fac trecerea cãtrezona subliminalã. Þepii ariciuluice înþeapã ceilalþi spectatori, or-birea cârtiþei care priveºte cuochii minþii, ai sufletului ºi perce-pe mai mult decât un om cu ve-derea sãnãtoasã o poate face,presupusa agresivitate a hârcio-gului care muºcã atunci când sesimte ameninþat. Traversarea la-birintului interior este, cu sigu-ranþã, mai puþin brutalã decâtmodul în care Hesse ºi-a aruncateroul în vârtej.

Pe de altã parte, trimiterea lametafora lumii ca teatru printr-ofabulã modernã este una mai multdecât evidentã, o încercare ce îipoate fi asemuitã celei adoptatede cãtre George Orwell în „Ferma

nnnnn ROXANA ILIE

un spectacol al interioritãþiipe scena lumii animaliere

animalelor”. Uºile sãlii de spec-tacol sunt închise, iar nerãbda-rea publicului aflat în expectati-vã face ca descoperirea interiori-tãþii lumii ca ansamblu sã fie unastringentã.

Cruzimea manifestatã de cãtreoameni în ceea ce îl priveºte peariciul Doinel conduce la o inevi-tabilã inversare de roluri: ariciul,sensibil, altruist, atent la nevoilecelorlalþi, este batjocorit ºi pus lazid, ceea ce culmineazã cu intro-vertirea acestuia, retragerea însine, oamenii transformându-se,în schimb, în animale din pricinacomportamentului necrept ºi ne-justificat, în vreme ce ariciul seumanizeazã cu fiecare insultã ceîi este adresatã. Este o altfel deilustrare a noþiunii de „rasism”,de respingere a celor ce sunt di-feriþi. Imaginea redundantã a mã-rului, ce se iþeºte pe tot parcur-sul naraþiunii trage un semnal dealarmã ºi ºerpuieºte printre ceiprezenþi în foaier precum ºarpelece a determinat-o pe Eva sã co-mitã pãcatul originar. De aseme-nea, la fel de obsedant apare ºicifra trei, atât de des întâlnitã înbasme, cãci astfel poate fi vãzutãºi cartea de faþã, drept un soi debasm pentru oameni mari. Nu înultimul rând, Trinitatea, care vedetot ceea ce se petrece pe pãmânt,aceastã aparent eternã absenþã,în permanenþã prezentã, sugera-tã ºi prin scaunul care mereu rã-mâne gol în loja teatrului.

Monologul interior al ariciuluistã sub semnul Dativului etic, capentru a transmite cã omul poateconta doar pe sine însuºi în tota-litate. Stilul copilãros ºi pretenþios,filosofic, haotic, gândurile în joacã,jocul cu gândurile, joaca de-agândurile, între care pare cã nuexistã niciun liant, spaþiul prãpãs-tios ºi indefinit dintre acestea, par

a desãvârºi portretul ariciului Doi-nel, care este, precum îi spune ºinumele, ca o doinã: suav, inocent,un cumul de suferinþe ale unuineam întreg, un zbucium fãrã opri-re chiar ºi atunci când domneºtecalmul, care te doare ºi îþi trezeºtedorul, în acelaºi timp ºi în egalãmãsurã. Motanii nu primescnume, dintr-un refuz al ataºãrii dealte fiinþe prin lipsa nominalizãrii,o integrare forþatã, impusã în ca-tegoria anonimã a maselor fãrãdrept la opinie.

„Teatrul existã fiindcã oame-nii vor sã fie ceea ce nu pot sãfacã” (p. 30), scrie Veronica D.Niculescu în Simfonia animalie-rã. Da, renunþarea la ipocrizie, lafalsitate, la contrastul dintre apa-renþã ºi esenþã este anevoioasã,din nefericire, indezirabilã ºi uto-picã. Omul este, finalmente, unanimal de pradã, ce aºteaptã slã-

biciunea celuilalt pentru a tragefoloase, aºa cum sobolul esteaºteptat de cãtre „duºmanii sãinaturali” (p. 36) sã iasã din vizui-nã pentru a fi rãpus.

Totodatã, autoarea creeazãdouã personalitãþi contrastive,pentru a cuprinde un spectru câtmai larg al varietãþii temperamen-telor umane. Unui Doinel intro-vertit, retras, ce nu doreºte sãatragã atenþia, deºi o face în modinvoluntar, i se opune un Ciobiextravertit, sangvinic, cãruia îiplace sã se afle în centrul aten-þiei, însã care trece neobservat.Este ca ºi cum destinul ar fi în-curcat iþele pãpuºarului.

Prin intermediul discursului luiCiobi, Veronica D. Niculescu re-alizeazã un tablou dinamic prindetalii, prin aglomerarea micilorgesturi, miºcãri ce par aproape dedragul scenei, în care spaþiul este

limitat la un cadru restrâns, în-chis, într-un timp încremenit. Caparticularitate a acestui monolog,se remarcã dublarea vocalei „e”în ceea ce priveºte o serie de cu-vinte precum: „aveeau”, „pu-teai”, „ieºeea”, „dormeea”, „zice-ea”, „citeeºte”, „meelc”, ceea ceinduce ideea unei smiorcãieli exa-gerate prin prelungirea clipei.Atribuirea utilizãrii diminutivelorîl transformã pe Ciobi într-un per-sonaj vulnerabil ºi sensibil. Aici,obiectualul este dominant atât înceea ce priveºte peisajul, cât ºicadrul spaþial ce este reificat, iarexistenþa devina una exclusivsinestezicã. Ancorarea în clipaprezentã se realizeazã prin amin-tirea unor sintagme, cum ar fi:„haine - veechi - cumpãrãm!” (p.46) ce rãsunã ºi în ziua de astãzipe strãzile Bucureºtiului, în dimi-neþile liniºtite ºi monotone deduminicã.

Prezenþa didascaliilor în mono-logul lui Ciobi reitereazã ideealumii ca teatru, pe de o parte; pede altã parte, însã, nu este exclu-sã nici prezenþa unei instanþesuperioare, manipulatoare, a unuiautor - pãpuºar: „(salt înainte,înapoi, lãbuþe agitate ca într-unscurt meci de box)” (p. 46). Altecaracteristici ale limbajului hâr-ciogului sunt: propoziþiile neter-minate („pentru a face loc ce” –p. 49), exprimãrile cliºeice, coti-diene, crearea unui limbaj propriu(„îþi voi povesta”, „data viitoa-rã”, „noapte bune” – p. 51).

Nu în ultimul rând, numele ce-lui de-al treilea animal, al cârtiþeiDede (ca un gângurit de prunc),nu este nici el ales la întâmplare:„Dedesubtilã” poate fi un cuvântcompus din gânguritul „dede” ºiadjectivul „subtilã”, precum ºiderivat din adverbul „dedesubt”,pentru a accentua preferinþelemicuþei cârtiþe pentru spaþiilesubterane, ori strecurarea pe subrochia de lânã a însoþitoarei sale.

Un volum care te face sã re-flectezi asupra manifestãrilor on-tologice exagerate ale societãþiicontemporane, atunci ca ºi acum,cãci, aºa cum spune ºi autoarea,„dar ce se terminã vreodatã, ºicând. Cãci nu e deja terminat,dacã e?” (p. 61).


















Veronica D. Niculescu, între Maria Dinu ºi Petriºor Militaru, la Casa de culturã „Traian Demetrescu” Craiova

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r


Era într-o marþi. Loculunde trebuia sã ajungera între staþii. Am co-

borât dupã, nu înainte. Aºa amputut vedea din autobuz clãdi-rea înaltã, cu cine ºtie câte etaje,cu faþadã de sticlã oglindind ce-rul de varã. Una dintre acele clã-diri la care ne uitam uneori în plim-bãri, seara, când se aprindeauluminile, ºi ziceam uite, acolo suntoameni care au încã salarii, ºipoate cã ne doream sã fim ºi noiiarãºi ca ei, spun poate, nu ºtiusigur de tine. Am coborât chiarînainte de aeroport ºi-am pornitînapoi pe trotuarul îngust, pânãla prima trecere de pietoni. Valuride sãlbãþie, nalbe, trifoi ºi muºe-þel în stânga, dincolo de-un garddin plasã de sârmã, cu acel iz alpeticelor verzi cãrora le zicempetice de iarbã, deºi acolo suntzeci, poate sute de feluri de ier-buri diferite ºi flori, dintre cele pecare le calcã lumea în picioare fãrãsentimentul cã au cãlcat pe vreofloare, câtã vreme ele n-au nume,adicã un nume ºtiut, sau poatedintre cele pe care nici mãcar nucalcã nimeni vreodatã, nici nu lepriveºte nimeni vreodatã, ºi-atunci florile fiind dintre cele de-spre care se spune cã-s cele mainefericite din lume: necontempla-te, de câmp.

Mi-am anunþat sosirea la re-cepþie, nu se putea evita. O doam-nã cu cãmaºã albã a zis vã des-chid eu cu ecusonul meu, a sãritde pe scaun, a pornit cãtre liftfoºnind din fusta ca o teacã. N-amînþeles la ce se referea, am ur-mat-o, a chemat liftul, iar cânduºile argintii s-au deschis mi-afãcut semn sã intru, apoi a pãºitcu un picior înãuntru, a întinsgâtul spre mine de parcã ar fi vrutsã mã sãrute la despãrþire, eum-am tras un pic mai în spate, eaºi-a apropiat ecusonul de unbuton luminos ºi s-a retras iute:„Cinci!” mi-a strigat înainte cauºile sã se închidã. Mi-am ºtersfruntea ºi obrajii cu un ºerveþel.Uºile s-au deschis, am ieºit, eramsingurã pe coridorul pufos ca uniepure ºi atât de tãcut, nici paºiinu mi se auzeau cum înaintamspre camera 217, uºor de gãsit, oadevãratã aripã cu porþile desticlã date deoparte.

Un birou de recepþie ºi-aici,nimeni. Zumzetul lin al compute-rului sfredelind un aer bine ven-tilat, zumzetul lin al aparatului deaer condiþionat sfredelind un aerlipsit de insecte. M-am aºezat înhol, chiar dincolo de uºile de sti-clã, pe unul dintre cele douã fo-tolii atât de curate, atât de curba-te, totul era crem, culoarea celormai îndrãgiþi caniºi, cu stãpânecare îi spalã ºi-i piaptãnã ºi-i scotla plimbare numai atunci când nuplouã. Spãtarul în semicerc a pro-testat împingându-mi coatele-ncoaste, era mult mai îngust decâtpãrea la prima vedere. M-am ri-dicat, mi-am pus geanta pe celã-lalt fotoliu, m-am aºezat mai pemargine.

Ceva zgomote, o uºã deschi-zându-se în capãtul coridorului.Dincoace de porþile de sticlã, dinacest capãt de hol unde stãteamsub un ficus, drumul se bifurcaîn trei: un drum scurt spre recep-þie, pe dreapta, un drum lung înfaþã ºi cu uºã pe stânga, probabilspre biroul ºefului unde ar fi ur-mat sã intru, acelaºi drum lungtot în faþã, prelungindu-se încãun pic, cu o uºã pe dreapta, sprebiroul care se deschisese acumºi de unde veneau, plutitoare, treigraþii. O blondã suplã ºi nefiresc

nnnnn VERONICA D. NICULESCU

câinele moscovitde metrou

(inedit)

de înaltã, cu tãlpile bronzate arti-ficial în sandale argintii cu benti-þe delicate peste degetele termi-nate cu scoici, lângã ea o ºatenãremarcabil de pusã în umbrã deprima apariþie ºi, în fine, o a treiacare nu avea nici o ºansã, deºiinvestise din greu. Au glisat pri-vind tot înainte, nu s-au sinchi-sit de planta nouã din hol, adicãde mine, au trecut de porþi, ºi-aucontinuat discuþia aruncându-ºiniºte replici din mers, aceleaºiecusoane cu ºnururi din biluþemetalice, liftul chemat, un gât în-tins, ecusonul iluminat de buton,uºile închise, zumzetul lin.

— Pentru interviu?N-am apucat sã vãd de unde

ieºise fata care acum se aºeza la

recepþie. M-a întrebat scurt dacãsunt cine sunt, un nume pe-o lis-tã, am confirmat, mi-a spus cãacum este altã persoanã înãun-tru, scuzându-se cu o formulãaproape matematicã – imediat ºide îndatã ce.

— Nu-i nimic, am ajuns eu maidevreme, am bâiguit din fotoliu.

Era abia fãrã cinci. Nu mã potdezbãra de sositul ãsta mai de-vreme.

Acum nu doar cã auzeam clarticãitul ceasului de pe perete, darsimþeam privirea secretarei, chiarºi atunci când ea se uita în moni-torul extraplat, când se rotea cutot cu scaun ºi arunca un ochi pefereastrã, când cãuta ceva pe subbirou, în vreun coº de gunoi.

Dintr-o datã eram mult prea marepentru fotoliul ãsta frumos croitpentru altfel de trupuri, dintr-odatã miroseam a casã ºi a dicþio-nare, pãrul mi-era zburlit pe lafrunte ºi fruntea lucioasã, sanda-lele încã îmi purtau în cute prafulplimbãrii de ieri, deºi le ºtersesem.Armeneascã, Moºilor, Sfinþilor –erau toate acolo.

Am rãsfirat în evantai reviste-le de pe masã ºi am ales una, cevacu inevitabilul business în titlu,am deschis-o, am dat paginãdupã paginã, costume, cravate,lumini de neon, mobilier, grafice,dinþi, texte în românã pe stângaºi într-o englezã de-a dreptul in-timidantã pe dreapta, realizãri ºioptimism, mult albastru, ºi m-amoprit la o paginã surprinzãtoaredinspre final, din care mã priveauochii de ambrã ai unui câine. „Câi-nele moscovit de metrou”, spu-nea titlul. M-am pus pe citit.

Existã cam cinci sute de câinicare circulã constant cu metroulîn Moscova. Studiile aratã cã ºtiuexact unde merg. Recunosc nu-mele staþiilor, coboarã unde do-resc. Intuiesc cu precizie duratacãlãtoriei. Se apropie de uºã cândvor sã se dea jos. Se strecoarãcumsecade printre picioarele oa-menilor deja obiºnuiþi cu ei. Me-trocâinele moscovit pleacã dimi-neaþa dinspre periferie spre cen-tru, în cãutarea unui trai mai bun:aici gãseºte mai uºor de mânca-re. Dupã ce înduioºeazã localni-cii ºi turiºtii de pe la localuri, seîntoarce spre searã acasã, în lo-cul de dormit. Istovit, cu direcþieprecisã, nu vrea nimic de la ni-meni ºi nu deranjeazã pe nimeni.Câinele moscovit aþipeºte uneoriîn picioare ºi rateazã staþia dori-tã. Atunci coboarã la urmãtoarea,asta-i viaþa, cine a zis cã trebuiesã fie uºor, ºi o porneºte pe josînapoi. Nu se pune problema bi-letului, însã doar pentru o staþien-are rost sã iei iarãºi metroul.M-am uitat din nou la fotografie.Câine roºcat, urechi de elicopter,capul uºor înclinat, perfect con-ºtient cã este fotografiat. În spa-tele lui, pe peron, ca ºterse de o


















mânã care a trecut din greºealãpeste vopseaua încã neuscatã aclipei, siluetele în miºcare ale oa-menilor, încolo ºi-ncoace.

Fãrã douã. Pe mocheta bej toc-mai au plutit înapoi cele trei, auintrat în birou cu pãhãrele de plas-tic în mânã, fluturând din pletelebine întinse. Acum mã uit pe pe-retele din stânga, unde sunt afi-ºate niºte foi trase la imprimantã.O programare pentru lunile devarã, dintre care o parte s-au dus.Angajaþii trebuie sã aleagã: zborcu balonul, salt cu paraºuta sauzbor cu parapanta. Ionela, Mari-ana ºi Nicoleta ºi-au executat dejasalturile, o atestã steluþele dese-nate cu pixul. Mi-am dorit ºi eumereu sã sar cu paraºuta, însã aºacred cã nu... Un acvariu! Chiar încapãtul coridorului, cãtre biroulºefului ºi al fetelor, s-a aprins oluminã ºi abia acum observ unacvariu destul de mare, probabilcel mai mare pe care l-am vãzutîntr-o încãpere. În trei încãperi.Un perete dã spre hol, celelaltesunt înãuntru, în birouri, în felulacesta toatã lumea se poate bu-cura de priveliºte ºi probabil cãîntr-o oarecare mãsurã se pot zãriºi oamenii unii pe alþii, mãcar de-formaþi, mãcar niºte umbre. Peº-tii, niºte discuri albastre ºi galbe-ne cât palma, fac cercuri-cercuriîn interiorul acestui paralelipipedfosforescent, evitând colþurile. Încare poveste descria un scriitorrus muºtele tãind paralelipipedeîn aerul stãtut de sub lustrã?

Mã gândesc sã mã ridic, sã fugînspre lift, ba sã merg cât mainormal, ca ºi cum nu aº fugi ni-cãieri, încã am timp, sã gonesccãtre malul cu sãlbãþie ºi nalbede la marginea drumului, sã mãuit o vreme la el ºi apoi sã iauînapoi autobuzul, sã vin acasã ºisã-þi spun cã n-a mers. Nu ampregãtirea. Nu vor un traducãtordomestic de poveºti pentru do-cumentele lor. Nu am ecuson. Nuo sã vreau sã zbor cu balonul.Nu o sã vreau sã beau cafea cuIonela. Mai am timp. Nici nu ºtiusã traduc toate astea. O sã fiu caun câine de metrou printre oa-meni. O sã fiu ca o muscã zbu-rând în linii drepte ºi frânte. Caun peºte ºlefuind colþuri sub lu-minile albastre. Sã ies acum, cândfata a plecat cu un ibric la toale-tã? Porþile de sticlã-s deschise.Din doi paºi aº putea sã dispar.Dar n-am ecuson. Trebuie sã maiexiste ºi o ieºire de urgenþã, pescãri, poate încolo, în spate. Câi-nele moscovit de metrou mã pri-veºte cu îngrijorare din paginalucioasã, cu capul uºor înclinat,cu urechile îndreptate spre mine,atât de uman: Hai, hai! Da, hau,hau. Când s-ar întoarce de labaie, secretara ar gãsi în fotoliulîngust doar o urmã, forma fun-dului meu. Dar ºi aceasta ar dis-pãrea imediat. Totul aici este atâtde pufos.

Dan Neamu – Uzume

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r


JERA(RECOLTA)

You have prepared the ground andplanted the seed.Now you must cultivate with care.

Aleg sã ating fruntea celor doi sãlbaticicând îºi spun unul altuia adevãruri denecuprins.

Lucrul acesta se petrece anual, toamna,pe un fundal albastru.Dansezi ºi eºti autosuficientchiar dacã aliaþi nevãzuþivegheazã de pe marginea patului.

ODIN(NECUNOSCUTUL)

Blank is the end, blank the beginning.

Aici ºi acum permanent,cea mai confortabilã plutire,cadoul unui necunoscutce mi s-a arãtat gol,semn al încrederii totale.Gestul lui emoþionatm-a acoperit cu cenuºã.

În interiorul meu agitatun alt corp se digerãîndelung rãbdãtor.Suma tuturor faptelor melevrea luminãºi ameninþã sã mã cureþe definitiv.

HAGALAZ(ÎNTRERUPERE)

radical discontinuity

Îþi pui bãrbia pe umãrul meupentru cã e necesarca lumânarea în timpul nopþii

patru bãrbaþi îºi ating coapseleºi dau cu aspiratorul în plinã ziîncercând sã comunice cu sinceritatetot ce gândesc.

Nu aºteptam companie la ora asta, Ioan.Visam la un bãrbat pânã vedeam numaicer ºi pãmântîn mâna lui pulsa Hagalaz tatãlsufletelor mele

când albe, când negremiºunã sub frunzespre o rãcealã cum nu s-a mai vãzut.

MANNAZ(SINELE)

The starting point is the self. Itsessence is water.

Culesul e pe terminateºi noaptea se lasã tot mai frig.Fii fericit sã faci ceea ce trebuie sã faci.În chestiunile sinelui eºti întotdeauna laînceput,iar la capãtul drumului nu strãluceºte nimicdoar nebunia asta de copac transparentîn valea cerbului.

ANSUZ – REVERSED(SEMNAL)

consider the uses of the adversity

priviþiaceºtia sunt copiii meinãscuþi dintr-o urzealã radioactivã

nnnnn DANIELA MICU

cartea runelortrebuia sã mã fi ºtiut de multsã-mi poþi spune cã sunt foculdin care se vor hrãni

cu cât mai mare luminacu atât mai multe pietre în genunchi –acesta estemesajul meuprimit de la oameni mult mai înþelepþi camine –

dar fii atentpe culoarele albee secare de sângela voia întâmplãriiminþile noastre unite s-au evaporatparcã nicãieriputem fi cu uºurinþã înlocuiþi unul cualtul

de luat în considerare folosirea forþei ºi aalgebrei generale

DAGAZ

(TRANSFORMARE)With this Rune your Warrior Naturereveals itself.

Trag dupã mine lanþulîn jurul þãruºuluimi-a fost greu sã-þi spundar þi-am spussunt neagrã de faptchiar dacã tu þi-ai luatanumite drepturi asupra meacum ar fi cel de a-mi duce crucile.

Sunt neagrãpicioarele mele lungiºi arcuite ca o corabie vikingãpãrul meu sãrat taie în carne vieiar sângele tãu îmi stã bine la ochi

sunt neagrã de faptchiar dacã toþi oamenii mã iubescrugãciunile mele sunt perverseca un cântec medievalpe care mama ta nu þi l-a cântatcât ai fost þânc

sunt neagrãca sângele lupului strãvechisau seva lui yggdrasilsã-þi fie teamã de mineºi sã mã doreºti

de fapt sunt neagrãºi înºelãtoaretu nu mã creziîmi duci cruciletot mereustrivit de greutatea loriar eu în minede la o zi la alta

NAUTHIZ – REVERSED(CONSTRÂNGERE)

You are required to undergo the darkside of your passage and bring it intothe light.

Marele Însufleþit m-a chemat pentru adoua oarã,palmele ard la gândul pietrelor scãpatede sub control.

Ce mi-a lipsit se aflãca un nod în gât.În aceastã desfiinþare nu sunt, din nou,fãrã putere.

Umbra pe genunchiul cãreia mã lasun cuþit imitã vântulfemeia de la gâtul rãzboiniculuicu care mã unesc înspãimântatã demoarte

ºi totuºi existã cea mai micã ºansãsã-mi vãd mâinile.În regãsirea subiectivitãþiimã raportez la un eu imaginabil.

„nu-i aºa cã te înºeli?nu-i aºa cã te înºeli,dãnuþule drag?”

BERKANA(RENAªTERE

INVERSÃ)Are you placing your wants before theneeds of others?

lumina care vorbea nu se vedeaºtia cã sursa cerului se aflã într-ociupercãºi cã ciuperca are permanent auroragreierilor

dacã repeþi cã ai astenie de varãtaci ºi gãseºte forma nenorociriinu pot sa o fac eu pentru tine nu pot ºinu vreaue posibil numai sã-i spun pãrului meucã are inele de reginãºi sã vomit

abia atunci capul îmi cade la picioareºi corpul meu ca un fulger scurcircuitatse înalþã cu o vitezã ameþitoare

nimic nu mã mai sperieanimalul meu interior m-a pãrãsit

nu simt nici durerea nici fericireadoar cerul dimineþiisub care mã înecacum fii om bun ºi mãnâncã-þineîntâmplãrileînghite-le cu furculiþa sau cu mâinilecu orice numai înghite-lecândva le vei vomita ºi tu ca pe o vulpe

SOWELU(FORÞA VIEÞII)

Time for regeneration down to thecellular level.

dragosteîndrãgostirepaºinãmolapã ºi peºtinisip pe spatemiere în gurãîn faþa mea niciun ºarpedrum

tatatatatatataciulinifluturele galben care mã urmãreºtemereumãceºesunetun tunel cât o respiraþie fierbinteeu sunt iubirea ºi viaþaa doua ºopârlãtatatatatafructele negre ºi dulciciuliniun bâzâit ca de albinã deasupra capuluimelcifluturi pe rahatcertatatatatacerrânduniciun copil înecatsemnul sub care te renaºtidoamne cu lumina ta electricãsoaresoare fã-te mã doica maica precistã

ALGIZ(PROTECÞIE

RÃSTURNATÃ)You may not win, but you will neverlose

toate locurile magice de pe pãmântmiros a sânge ºi a cafeael deschide un singur ochiresponsabil pentru propria poziþie

sunt observatã, deci,sub picioarele meleacelaºi autobuz galben

un singur ochi enormîn opoziþie cu soarele zileienorm ºi elca o singurãtate

serviþi-vãsunt o conºtiinþã de sintezãîn ultimã instanþã nu sunt eu însãmidoar un aspect al tuturor zilelor de vineri

cel mai mic gesto fantomã din turnulumplut trei sferturi cu o cafea diluatãîn care se nasc în mod obiºnuitfantomele

ele îmi seamãnã ºi nu-mi seamãnã deloc

- Sora mea fantomã,eu conþin o ºtiinþãdin colþul gurii mele se scurgeca un rãu al haosului

cea mai nefantomaticã parte a meanu exprimã nimicdoar o negaþie în condiþii particulare.

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã


nnnnn ION BUZERA

Am citit, „cãprioarelemele” (p. 82, 125) ºistimaþi concetãþeni

(adicã europeni, inclusiv brita-nici, cã nu vreau sã fac vreo dis-criminare), cea mai hazoasã cartede criticã literarã scrisã vreodatãîn limba românã ºi în alte limbi demare circulaþie: Ursuleþul luiFreud, Curtea Veche Publishing,2015, 142 p, postfaþã de FlorinaPîrjol.

Parcursesem multe dintre tex-tiºoare în Dilemateca, la vremealor, dar aici avem întregul rubriciiCartea de noapte: treizeci ºiºapte de mici arsuri pe antebra-þul drept al criticului român deazi, alcãtuind, numai ele ºtiu cum,un tatuaj perfect, care, însã, nu-ipriveºte deloc pe cei aflaþi în ac-tivitate. (Vezi ºi constatãrile per-tinente ale Florinei Pîrjol de la p.135, rândurile de jos. În întregulei, de altminteri, postfaþa e de ni-vel bunicel.) Sunt un fel de pasti-le critice dulci-acrimonioase, acãror lecturã n-are cum, oricât aiîncerca (vom vedea ceva mai târ-ziu de ce), sã te plictiseascã.(Acesta este, pentru mine, primulindiciu al valorii unui text de acestfel: dacã mã capteazã cale de maimult de trei mii de semne, începesã aibã valoare. Dacã nu, nu.)Tehnica preferatã a lui RãzvanPetrescu este cea a rezumatului,care încearcã sã împuºte (cel pu-þin) doi iepuri: sã-ºi batã joc (înmod „analitic”, relaxat, „nonvio-lent” ºi mai mult decât justificat)de bietul autor, fãcând continuucu ochiul unui public (fatalmen-te) cultivat ºi sã facã, oarecum,cunoscut conþinutul ferfeniþiteicãrþi. (Cine vrea ºi poate, are deînvãþat de aici multe dintre rigo-rile ºi chiþibuºeriile criticii literarede foarte bunã calitate.) Când îiies, efectele comice sunt irezisti-bile. Comentariul de carte devineun spectacol în sine, de o auto-suficienþã stridentã: totul e aran-jat în aºa fel încât sã nu mai ainevoie sã citeºti ºi tu acele apari-þii „cretine” (p. 9), cum atât denimerit puncteazã auctorele-cri-tic: îþi face un bine nemaipome-nit. Câteodatã (Subconºtientulinconºtient, pp. 49-52) e chiarobligat sã atingã mici culmi alescabrozitãþii, care, atenþie!, nusunt (niciodatã) ale lui (el chiarîncearcã sã le mai îndulceascã:„De prisos sã mai spun cã psiha-naliºtii sunt niºte temebeli…”, p.49), ci ale obiectului, cã nu-i pu-tem spune carte, la care face re-ferire. O concluzie reconfortantãeste aceea cã sunt foarte multedejecþii care se scriu în limbi strãi-ne ºi (acelea, unele!) se vând înmilioane de exemplare. Nu trebu-ie sã ne facem griji, prin urmare,cã la noi tirajele sunt mici. Ca sãnu mai amintim ºi de evidenþa cãalaiul critic (e demantelat ºi aces-ta cu o studiatã artã japonezã încarte!) este la noi mult mai pon-

derat, neavând, luni întregi larând, ce sã însoþeascã.

În destul de multe pasaje, Rãz-van Petrescu ajunge la un coc-teil supercomic, un fel de urmu-zianism gingaº, velociraptor, tre-cut prin domnul Daniil Harms,dar ºi prin mulþi alþi inºi corozivi.Iatã cum curge o parte a comen-tariului la o carte recomandatã deLlosa: „Se duce sã se liniºteascãla bãtrânul notar don Mamertoºi-i pune mâna pe organ. Atunci,notarul o strãpunge buniceºte„cu mare artã pelvianã” ºi moare.La înmormântare, Blanca ia înbraþe un prunc strãnepot al mor-tului ºi-i pune mâna pe puþicã.Pruncului i se scoalã vijelios (ro-manul modernizat [aluzie la tex-tul de escortã al lui Llosa, n. m., I.B.]). Înduioºatã, Blanca plânge,se duce la biroul notarilor (toþi,urmaºi ai lui Mamerto) ºi-i dez-bracã din priviri. Archibaldo îidãruieºte propriul câine, o pupãexpert ºi-i dã întâlnire a doua zi.Ca sã se antreneze, Blanca îi faceo vizitã lui Almanza. Contele openetreazã…” (p. 114) Sau aceas-tã aserþiune criticã savantã, pecare numai artiºti de la G. Cãli-nescu (deºi se ºtie cã nu-l preagusta pe Urmuz!) în sus sunt ca-pabili sã o performeze: „Parcãtoatã forþa poeziei ruse s-a con-centrat în aceastã frazã.” (p. 21)[Citiþi-o ºi o sã vã lãmuriþi!] Oriaceste rânduri de calmã elevaþiespiritualã: „La Napoli penetreazão piticã moartã, cu ambele picioa-re amputate în urma unui accident(aici am râs cu lacrimi, îmi cer scu-ze). Viziteazã catacombele de laSan Gaudisio, numai minunãþii,cranii, schelete, mumii. Vede ofemeie care-ºi bagã limba cãrnoa-sã în gura unui craniu, lingându-iincisivii. Deodatã, o vrea pe astavie. Dar ea, nimic. Îl iubea pe cra-niu.” (p. 67) Precizare importatã:am evitat sã citez ocurenþele maihard ale acestui discurs fragmen-tat-continuu, „porumbiþele mele”(p. 96) ºi imaculaþi cârcotaºi, nudin cine ºtie ce pudibonderie, cipentru cã nu vreau sã mã atingde deliciile livreºti pe care le veþisimþi sau pe care le-aþi ºi experi-mentat.

Mica problemã e urmãtoarea.Dacã aºa-ziºi critici literari con-fecþioneazã acelaºi trusou în fie-care text pe care îl scriu, lãudând(deºãnþat, indecent, imund) ori-ce prostioarã, la Rãzvan Petres-cu intrãm, invers, într-un fel derutinã a deriziunii. E de la sineînþeles cã nu are nimic în comuncu cei amintiþi, el ºtie foarte binecã n-are rost sã scrii criticã lite-rarã dacã nu eºti extrem de: dis-ponibil, onest, erudit, spontan,detaºat, inventiv, strategic, ra-pid în gândire ºi în exprimare,predispus la mici sinteze impre-dictibile, inductiv, abductiv º. a.m.d: „Copistul se situeazã înzona gri – despre care iar e difi-cil sã scrii, deoarece, pe de oparte, nu ai ce sã culegi ca sãfaci glume, iar pe de alta, nu-i oscriere care sã te impresionezeºi sã poþi zice cã te-a impresio-

nat.” (p. 126) Cu alte cuvinte, nuare rost sã participi, decât dacãîþi face multã plãcere, la specta-colul „îndobitocirii” (p. 9) litera-re ºi critice. Iatã, de altminteri,un citat explicit în acest sens:„Este uºor complicat sã-i ceriunui vatman sã facã o interven-þie chirurgicalã pe artera retinia-nã, în schimb poate compunefoarte bine un roman psihologicdespre trafic. ªi, deºi nu-s cotaþica atare, filologii sunt cu adevã-rat oameni de ºtiinþã, au instru-mente critice ascuþite, un voca-bular special, bogat ºi perfecþi-onat în patru ani de studii pe co-lege, cunosc teorii, scheme, mo-dalitãþile de abordare a unui vo-lum etc. Pe scurt, ce m-a fãcutsã nu accept imediat a fost fap-tul cã-mi ºtiam locul (fenomenulface parte dintr-un soi de mo-destie sincerã, de scurtã duratã)ºi lungul nasului (care ajungeuneori pe mãrul lui Adam), ºi îmiºtiam locul tocmai într-o lume încare impostura din zona artisti-cã atinsese cote alarmante –acum le-a depãºit cu mult suc-ces.” (p. 8) A refuza, din toateputerile, sã te laºi captat de unuldintre miile de fluxuri subtile aleinaniþiei mintale care circulã peplanetã: iatã visul.

Dar nu e numai umor cu carulîn Ursuleþul lui Freud. RãzvanPetrescu chiar e, de aceastã datã,un critic literar profesionist: ci-teºte cu atenþie ºi rãbdare, deta-liat ºi aprofundat, cumpãnit ºidezlãnþuit victima (era sã scriu:cartea), o pune, dacã simte ne-voia, în contexte, serii, genealo-gii, aduce la suprafaþã câte uncitat „tare”, relevant, deschizãtorde noi orizonturi intelectuale.(Cum ar fi: Gide despre Kafka: „in-failibila îndrãznealã de a devia

brusc spre straniu”, p. 73 sauGombrowicz: „Mã consider unrealist extrem.”, p. 123;) E capa-bil, dacã e cazul, sã scrie aºa:„Cam asta-i tot. Dar e magic. Pen-tru cã, uite, citeºti cartea cuaproape aceeaºi plãcere ca încopilãria pe care o credeai pier-dutã pentru totdeauna, mai alesdacã te chinuie prostata. Sau cete chinuie.” (p. 61) Multe situãrivalorice, caracterizãri punctualeori trimiteri mai generale sunt tã-ioase, prin urmare le ador: „laNaghib Mahfuz ajunge o adevã-ratã varzã, drept pentru care a ºiprimit Premiul Nobel în 1988...”;„Henry Miller, acest mare scriitormediocru” (p. 62); „Iris [Mur-doch] a fost o excelentã scriitoa-re de rangul doi, în genul lui Gra-ham Green, aºa cã n-a ajuns peHimalaya.” (p. 96); „Cât despreLlosa, totala eclipsã mintalã înprivinþa „celui mai literar scriitor”e explicabilã doar prin efectelecolaterale ale rãzboiului sfârºitu-lui lumii.” (p.115); „Vin iar alege-rile, cãpriþele mele, cred cã-n pri-mãvarã. Citiþi romanul ºi votaþi înalb, ca sã nu mai iasã pe liste cre-aturile astea venite din iadul idio-þilor.” (p. 102) Apar ºi exageraþi-uni (p. 95), generate de aceeaºiexasperare neputincioasã în faþatãvãlugului abominaþiei (cu pre-tenþii) literare. (Cf. ºi: „maniaciiscrisului handicapat continuausã scrie”, p. 11.) În schimb, cândo carte chiar îi place ºi o laudã lamodul serios (pp. 59-61, 130-131ºi, mai ales, 99-102) nu prea maiare haz, devine chiar uºor pate-tic, lãcrãmos, de o ingenuitateidentificatorie care n-are cum (me-tacititorule ce eºti!) sã nu te în-duioºeze, la rândul tãu. Îþi vinesã crezi cã e ºi aici ironic, de unrafinament total al retorsiunii, dar

nu e cazul. Muniþia râsului nunumai cã nu e nesfârºitã, dar e ºifoarte scumpã. (Vezi trimiterea laDinu Patriciu de la p. 11.) Sã nuuitãm cã, aproape peste tot, scriedespre producte textuale în care„totul e ameþitor de obositor/plic-tisitor” (p. 111) Dacã prostie nue, nici delectare nu pãpaþi. Ade-vãrata lecturã e grea, transcen-de, totuºi, tipologiile comicului(fãrã a le refuza), respinge cu oroa-re futilitãþile ºi nu e la îndemâna„papagalilor care scrieþi pe blo-guri” (p. 101). Iar a scrie desprece citeºti e atât de solicitant, în-cât numai cei mai talentaþi dintrecei foarte puþini supradotaþi con-teazã cu adevãrat. Rãzvan Petres-cu e unul dintre ei: a încercat totce se putea (în condiþiile date:„pânã-n patru mii de semne”, p.9) ca variantã de prezentare a uneicãrþi, s-a izbit ºi el de limitele lim-bajului critic, îmbibat de denota-tivitate, dar s-a jucat cu ele („Ieio femeie istericã (80% sunt aºa,vezi OMS), îi spui cã-i paranoicãºi sadomasochistã, asta îi va daîncredere, selfestimã, o convingicã tulburãrile mintale sunt deajuns pentru a compune o cartemare, o determini sã gãseascã untitlu plesnitor…”, p. 110), s-a strã-duit chiar sã ºi experimenteze lamodul extrem ºi inutil (în sensulcã fãrã reacþii în rândul atât decultivaþilor cititori români), sã in-tertextueze critic (v. p. 10) ºi amizat, pânã la urmã, totul pe ha-rul sãu, al prozatorului care poa-te trece oricând peste micile ºimarile obstacole ale profesiei.

Aºa cã, „oricât de” infinitã arfi (ºi e, conform cunoscutei pã-reri avizate a lui Einstein!), stupi-ditatea ajunge destul de repedesã sastiseascã. Scriitorului ineptn-ai ce sã-i faci, oricât l-ai ºicana.Rinocerul are pielea mult preagroasã pentru aceste delicate,retorice arme, cum, resemnat-dis-perat, recunoaºte ºi autorul aces-tei fabuloase cãrticele: „Ei bine,am obosit. N-aveþi idee ce greu esã citeºti gunoaie ºi dupã aia sãle diseci nonconformist ºi cu haz,mai ales cã la multe dintre ele îþipiere umorul ca la crematoriu. Iarla puþinele cãrþi bune pe care ampus mâna, de regulã nu am ideece ar trebui sã spun, pentru cãrubrica ar trebui sã conþinã doarcâteva cuvinte, citiþi cartea x, eexcelentã, punct.” (p. 125) Pescurt: Rãzvan Petrescu exultã purºi simplu, e de nedepãºit etc.atunci când îºi exerseazã capabi-litãþile pe ce ziceam cã e fãrã limi-te ºi se moleºeºte (se dã bãtut,nu mai are cum sã recurgã la ver-satele, perfecþionatele sale teh-nici ale alungãrii musculiþelor ero-tice etc.) când ajunge la valoare.Are, altfel spus, reacþia oricãruicititor de calibru maxim.

ªtiu la cine se referã, „pisicu-þele mele” (p. 113) savante ºi ine-xorabililor pisoiaºi, Florina Pîrjolcând nu-ºi aminteºte de autorulformulei „cel mai bun autor ro-mân de prozã scurtã” (p. 140) Echiar ‘mnealui, sus-semnatul.Rãmâne cum am scris.

umor nebun, transliterar

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã


„Libertate doar pentru susþi-nãtorii guvernului, doar pentrumembrii unui partid – oricât denumeroºi ar fi ei – nu este liberta-te deloc. Libertatea este întot-deauna libertatea celui care gân-deºte diferit.“

Am ales pentru început acestcitat dintr-o scriere a Rosei Lu-xembourg pentru cã descrie uncriteriu esenþial în definirea uneisocietãþi. Ironia este cã ea spu-nea aceste vorbe vizavi de revo-luþia bolºevicã, ea însãºi militândpentru dictatura proletariatului.Inevitabil, aplicându-l pe Marx,libertatea devine un privilegiu,dupã cum spune Rosa.

Spectacolul Cealaltã þarã (Te-atrul Naþional Marin Sorescu, Cra-iova), creat de Alexandru Istudorpe texte de Herta Müller, stã subsemnul acestei idei. Emigrarea esteîn subsidiar. La prima vedere per-sonajele se confruntã cu îngrãdi-rea libertãþii de circulaþie, paºapor-tul fiind pur ºi simplu un hatâr ladiscreþia partidului. Totul fiind cudublã mãsurã. Comunismul decla-rã una (atractiva generozitate) ºiface alta (interdicþii ºi constrnge-re). Funcþionarii care aplicã legeaîntr-o astfel de societate se poar-tã ºi ei aidoma sistemului. O fac ºiîn beneficiul propriu. Windisch,tatãl Irinei, al personajului princi-pal, apare ca în legende, supuscontinuu la cazne, cu promisiunea

nnnnn MARIUS DOBRIN

criteriul libertãþiideºartã a unei rãsplate mereuamânate. Deºi Katarina, soþia sa,îi aminteºte de perpetua sa bunã-credinþã faþã de promisiuni, sin-gurul rezultat fiind al unei plãþi su-plimentare. Din nou ºi din nou. ªiasta þine de societatea acelui timp:omul onest, care face eforturi uria-ºe pentru a respecta o înþelegere,sau ceea ce pare a fi o înþelegere,versus omul care „se descurcã”prin ascunse cedãri ºi compromi-suri. Adrian Andone joacã admi-rabil acest efort sisific, cu inimadeschisã, cu fermitatea unor prin-cipii, mai ales în a-ºi proteja fiicavizavi de malversaþiunile care fã-ceau jocurile.

Gabriela Baciu, având în rol unchip ce aminteºte chiar de HertaMüller, poartã masca suferinþelorîndurate încã din anii deportãrilor.Ea „vede” cu luciditate cum func-þioneazã acea societate bolnavãºi, aºa cum ea a avut de plãtit unpreþ greu, pentru care are de îndu-rat ºi mustrãrile celor dragi, ºtie cãºi fiica ei va avea de plãtit.

Irina, în interpretarea Romani-þei Ionescu, este ilustrarea uneiatitudini a generaþiei postbelice.Are dezinvoltura unor ani de spe-

ranþã, pe de-o parte protejatã deacasã faþã de tragedia fundamen-talã, pe de alta prin ocaziile de sin-cronizare în modernitate cu lumealiberã. Irina rosteºte o replicã ma-jorã în economia spectacolului ºisemnificativã pentru acea epocã:dacã ar pleca unul singur, cel ne-numit dar ºtiut de toþi într-o so-

Primul lucru pe care tre-buie sã-l fac, introdu-când acest capitol, e

sã-mi recunosc vina ori sã-mi ceriertare în ceea ce priveºte o dis-ciplinã de care nu m-am mai ocu-pat pânã acum, dar cu care, tre-buind sã-l analizez pe Eminescu,trebuie sã închei niºte socoteli.Implicaþiile teoretice, precum ºipractice, asupra traducerii suntdiverse ºi complexe, ºi presupuno discuþie despre starea acesteiaîn secolul al XX-lea ºi dupã ace-ea, plinã de idei. Totuºi, aº vreasã pornesc de la câteva dateesenþiale înainte de a mã cufun-da în analiza pãrþii de început alepoemului Luceafãrul. Mai întâi,e, acolo, de semnalat ceea ce secheamã o vulgata quaestio: „E opãrere comunã faptul cã, astãzi,o traducere este – sau ar trebuisã fie – un text care reproduceidentic un text original”, chiaravând în vedere faptul cã pentruun text literar aºa ceva e cu ne-putinþã, din raþiuni de originali-tate ºi unicitate.(1) Dacã acum numai sunt vremurile în care impe-rialismul lingvisticii cãuta sã mi-nimalizeze valoarea literarã a tex-telor, aºa cum arãta, prea cãldu-ros, Octavio Paz, totuºi mai exis-tã în practica traducerii, cel puþinîn ceea ce priveºte un text faimosprecum Luceafãrul, anumite ten-dinþe de a stabili în italianã untext echivalent originalului, dinraþiuni lexicale sau de metricã, înunele cazuri pierzându-se dinvedere codul limbii de destinaþiesau de sosire. Nu e, aici, locul sãreexaminãm diversele teorii aletraducerii, nici sã ne angajãm într-o dezbatere din care, aºa cum s-amenþionat, lingviºtii ºi „traducto-logii” pot sã analizeze cu compe-

consideraþii preliminare asupra traduceriloritaliene ale poemului Luceafãrul (I)

tenþã date ºi elemente; totuºi, sepot face, pentru cine vede lucru-rile mai mult cu ochii literatuluidecât cu cei ai lingvistului, câte-va consideraþii preliminare asu-pra traducerii pãrþii de început ascurtului poem al lui Eminescu,reliefând unele constante ºi va-riabile printre cele câteva versi-uni italiene. Avem impresia cãmodelul de echivalare a pus înumbrã valoarea culturalã a tradu-cerii, dincolo de cea lingvisticãstricto sensu. Nu fiindcã limba-jul ar fi mai puþin important decâtaspectul cultural într-un proce-deu de traducere (Lefevere)(2),dar e cât se poate de adevãratfaptul cã traducãtorul – lucrucare, în cazul lui Eminescu, n-afost fãcut întotdeauna – ar tre-bui sã gãseascã medierea cores-punzãtoare între textul de origi-ne ºi cel de destinaþie, fãrã a sepierde vreo clipã din vedere fap-tul cã însãºi traducerea e un textliterar ce va fi citit ºi de cei ce nucunosc limba de origine (în cazul

de faþã: româna) ºi care se bucu-rã de o autonomie cu totul spe-cialã, chiar dacã e vorba de o au-tonomie subordonatã. Îmi place,în acest sens, reflecþia lui Euge-ne Nida(3) despre traducerea tex-tului biblic, în care o considerãpe aceasta din urmã drept echi-valentul natural cel mai apropiatde limba de origine, dacã avem învedere mai întâi sensul ºi abiaapoi stilul. ªi în acest caz se vavedea cã rafinamentul stilistic alunora dintre traducerile emines-ciene nu evalueazã influenþa rit-mului ºi rimei în limba de destina-þie, astfel încât favorizeazã stilulîn dauna sensului. Însã, rog a sebãga de seamã, aceastã interven-þie a mea nu intenþioneazã sã ofe-re o evaluare a calitãþii traduceri-lor, întrucât datul subiectiv (înacest caz: al scriitorului) ar influ-enþa în aºa mãsurã judecata în-cât ar face-o inutilizabilã, cu atâtmai puþin cu cât nu existã teorie atraducerii împãrtãºitã de toatãlumea ºi care sã constituie ‹ca-

nonul› de evaluare a traduceriiînseºi(4). Ceea ce singularizeazãreceptarea poemului în chestiu-ne e prioritatea acordatã de uniitraducãtori textului de origine,aceasta constituind, deseori, unraport de subordonare a textuluiitalian faþã de cel românesc. Mailimpede spus, se preferã pãstra-rea unei structuri ºi a unui lexicîn dauna limbii de destinaþie, fãrão realã tensiune mijlocitoare în-tre cele douã. Pe de altã parte, iesîn evidenþã chiar distanþãri deoriginal, discutabile ºi nu neapã-rat trebuincioase. Lipseºte, dupãopinia noastrã, ceea ce Larose,în 1998, presupunea în privinþatraducerii, ºi anume acea tensiu-ne instauratã între original ºi nor-mele limbii ºi culturii de sosire(5).

Vom face, în cele ce urmeazã,un exerciþiu de comparaþie întrediversele traduceri, pornind de lacea mai veche în ordine cronolo-gicã ºi analizând, pur ºi simplu,primele trei catrene. Dedesubtvom reda ºi textul românesc, pen-tru eventuale confruntãri(6). Deasemenea, la început trebuie sãprecizãm cã aceste trei strofe facparte din faza narativã iniþialã pecare a individualizat-o MarcoCugno (7) analizând structurapoemului.

„C’era una volta come nellefiabe,/ c’era una volta,/ di granprogenie d’imperatori/ una bel-lissima fanciulla.” (Ramiro Ortiz);„C’era una volta… così la fiaba…/c’e stata – come mai ci fu,/ diregal schiatta una fanciulla/ bellasiccome un sole.” (Rosa DelConte); „C’era una volta, comein una fiaba,/ c’era e mai s’eradato,/ una fanciulla oltremodovaga,/ di regale casato.” (MarcoCugno); „Ci fu come nelle

leggende,/ ci fu una volta sola,/di celebri re discendente/ unasplendida figliola.” (Sauro Albi-sani); „C’era una volta come mai/così narran le fiabe,/ una fanciul-la senza pari,/ di gran cepporegale.” (Geo Vasile).

Mai jos vã punem la dispozi-þie textul românesc: „A fost oda-tã ca-n poveºti,/ A fost ca nicio-datã,/ Din rude mari împãrãteºti,/O prea frumoasã fatã.”

Traducere din limbaitalianã de Costel Drejoi

(1) S. Nergaard, Introduzione aAA. VV., Teorie contemporanee del-la traduzione, a cura di S. Nergaard,Milano, Bompiani, 2014.

(2) cfr. A. Lefevere, Translation,Rewriting and the Manipulation ofLiterary Fame, London, Routledge,1992.

(3) cfr. E. Nida, Toward a scienceof translating, Leiden, Brill, 1964.

(4) Ipotezã cu atât mai periculoa-sã, deoarece ar însemna standardiza-rea codului de traducere. (n. aut.)

(5) – R. Larose, Méthodologie del’évolution des traductions, în„Meta”, vol. 43, nr. 2, anul 1998,pp. 163-184. Metoda de evaluare,în acest caz, presupune ºi luarea înconsiderare a exigenþelor realizato-rului traducerii. De asemenea, ar tre-bui avut în vedere ºi destinatarulposibil al traducerii, care face partedin rândul celor trei factori extratex-tuali puºi în discuþie de ChristianeNord (Vezi C. Nord, Textanalyse undÜbersetzen, Heidelberg, Julius Gro-os, 1988) – (n. aut.).

(6) – Reproducem în limba româ-nã textul textul stabilit de MarcoCugno – (n. aut.).

(7) – M. Cugno, Mihai Emines-cu: nel laboratorio di „Luceafãrul”,Alessandria, Edizioni dell’Orso,2006, p. 26. (n. aut.)

cietate totalitarã, nu ar mai fi ni-meni nevoit sã plece. Pentru cã încomunism emigrarea a fost, din-colo de opþiunea personalã a fie-cãruia, economicã sau de familie,unica alternativã a libertãþii. Eradorinþa de evadare dintr-un regimcare n-a ezitat sã-ºi afirme profilulagresiv, la începuturi chiar decla-

rativ, îmbrãcat în aburul ideologieiluptei de clasã, mai apoi mascat,de-a dreptul psihotic. Iar specta-colul puncteazã acest aspect prinfelul în care reprezentantul Secu-ritãþii, interpretat excelent, în atâ-tea nuanþe, de cãtre Marian Poli-tic, trece de la prima etapã, a vio-lenþei verbale ºi fizice, la amenin-þarea celor deja vulnerabilizaþi(obsedantul sunet pe care-l emi-te, mascat, din poziþii ascunse, su-ficient cât sã reaminteascã victi-melor de ubicuitatea represorului).

Nu întâmplãtor spectacolul se

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

nnnnn GIUSEPPE MANITTA

Textul de faþã face parte din volumul Mihai Eminescu e la«letteratura italiana». Ricezione e confronti/ MihaiEminescu ºi «literatura italianã». Receptare ºi confruntãri,

110 pag., apãrutã la începutul acestui an la Il Convivio Editore, Cas-tiglione di Sicilia, ºi care mai cuprinde capitolele: La ricezione dell’o-pera di Eminescu in Italia; Eminescu, Leopardi e l’identita nazionale;L’ ange déchu e la modernita letteraria. Eminescu e Carducci.

Profitãm de ocazie pentru a-i mulþumi, ºi pe aceastã cale, autoru-lui, profesorul Giuseppe Manitta de la Universitatea Sapienza dinRoma, atât pentru faptul cã s-a aplecat cu acribie asupra studieriipoetului nostru naþional, cât ºi pentru solicitudinea cu care a rãs-puns propunerii noastre de a-i traduce cartea în limba românã.

G. Manitta a mai publicat, printre altele, volumele: GiacomoLeopardi. Percorsi critici e bibliografici (1998-2003), Giacomo Leo-pardi. Percorsi critici e bibliografici (2004-2008). Con appendice 2009-2012. Colaboreazã la mai multe reviste de specialitate, printre care„La Rassegna della Letteratura Italiana”

Titlul acestui capitol, în original, este: „Divagazioni preliminarisulle traduzioni italiane di Luceafãrul”. (n. tr.)


Profesorului Basarab Nicolescuºi Poeticelor Teoreme

ale Domniei sale...

Motto:„Je suis moy-mesme la matièrede mon livre”Michel Eyquem de Montaigne

...la timpuri de ape ºi înnoptare/ asensurilor/...umbra imensã a /lumii / dinnoi/ eîntoarcere/ rotire/aproximaþie/... dansullui Shiva.../ ar fi spus Heisenberg.../ ºiziuacea de astãzi/ e ºi cea de ieri/ ºi va fi ceade mâine/...mari înserãri/ suntem ...mari înserãri/...oricine ai fi/ pasãre/iarmaroc/ pom înflorit/ clopot subnebunia albã a lunii/...porþi o înserare...

ºi astfel se trece/ cu noi ºi/prin noi/nãvala tuturor lucrurilor/...clipã de cloroform/ prezentul / clipã decloroform/...în liniºtea sacrã secoace/ iar noi/ copaci/ de iluzii/coborâtoare/ credem/ încã mai credem/cãºtim/... cã ne-ntoarcem în unda auroralã/cã suntem/ decisivi/ c-am/ pãtrunsc-am cuprins/ o bootstrap-area.../ maisalors/... tu as ton vautour!

...nu ºtim nimic/ ºi parcã totuºi am ºti/neºtiind/...respirãm de/ niciunde...terrifiants pépins de la réalité...

cohorta/ de închipuiri/ inundã fãrãoprire/ îndeletnicirea ciudatã/ de A fi...ne tulburã un tertium ascuns... /..lãuntruri/ indeterminare/ atingeri / ale abisului/...tertium datur... îngerulpune culori peste veacuri/... ºi/uneori/ nu prea des/ o speranþã.../

inefabila povarã/ tãcerea din lucruri/...profundã cât rana albastrã/ a mãrii...

...aletheea/ cântec de leagãn/ amãgitor/

... al treilea înger al zilei.../încã plângecãzut/ în noi/ dintr-un / foarte departe.../noche oscura del alma...

ceva / brusc existând/ într-o nefire anoastrã/... devine poate grãdinã/ poatecuflori/ poate tramvai/ sau vapor/ poatepãmânt/ sau oazã-n pustie.../Doamne/...cred/ îºi spune el uneori/ ce misie mi-aihãrãzit/ între a fi ºi-a nu fi/...lumière dont le pouvoir se cache et semontre/...cuantã/ vibraþie/ºi sens/ascunsinconceptibilã/ bisericã ondulatorie/...imensã/ ºi plinã de neant...

.../ en frémissant de commencer...

rãtãciri/... pustiite drumuri abstracte/...cealaltã faþã a visului/ e de pãmânt...sãrbãtorite þãrmuri/ solare.../sau lacrimide anotimpuri/ în bernã/ amieze-n/ delir...porþi fericite../...deschise/ where will theword resound....

cãtre unde ai sã te duci/ ne-ntrebãm/deseori/ copleºiþi de tenebrele firii/...

nici nisipul/ nici marea/ nici algele/ nicifrunza nici colbul sub care/ veciaacoperã/ civilizaþiile/ cu alte civilizaþii/...dar nu se dau deslegãri......în marginile acestei neºtiinþe/somnulcetãþilor vechi/ cade în/ noi ºi sugrumã/obiecte sublime/... se cântã/ sedescântã/ dezesperãrile.../seimagineazã/ un discursmuzical/ dar nicio ivire.../ nicio ivire.../

nnnnn DAN ANGHELESCU

inefabila povarã

nicio ivire.../doar maladii /de dinstarea de umbrã.../Noche oscura, rayode tiniebla...

... obsesie a marelui vid/ din cuvinte/...sfâºietorul/ a tot/ ceea ce/ învacuitatea sonorã/ se aratã.../ ºi nu searatã.../e muzicã.../ imposibilul ei/ serosteºte/ cu însãºi tãcerea unde.../ corpset ombre ensemble s’engloutissent...autotranscendere/.../suavã / în/ fãr’-de-imagini/ de chipuri/...în fãr’-de-mãsurile timpului/ ... doarsemne/ ºi semnede asfinþit/ de stele/ de fluviiîndepãrtate.../ acorduri...

... entropii/ non-locuri imense ºi tragice/...tãceri ºi morminte/ plutesc...

...suind în deasupra/ a ceea ce ºtim/ ºinu ºtim...floare a nopþii / de-ne-rostirile ei /Apofatic Ascunsul/ celui de-al treilea...ilogic-asurzitoare e o liniºte-sunet/...ºi/ de din stelele ei/ fumegoasã/...locomotiva Dumnezeirii/ ne traverseazã/inefabilã împovãrare...

în aproape-departele/ polifonice lumivirtuale/ Ea /...plinã de din toatele/ câte au fost/... câte suntºi/ nu sunt/ în mereul-acelaºi/...cu alelui/desapariciones súbitas/ caídas/ yretrocesos/sonàmbulas simetrías...

ce lipsã de mãsurã / ce lespede a/ nopþiitotale/ adastã pe calea/ ºi-n mersulsublim / al umanului.../ºi totuºi sacreiluminãri/...marea/...irepresibila/ curgere... nescruteazã/ din toate-ale ei/ cu ochii/voalaþi... ai vânãrii/ de vânt...... la coulpe du temps est irrémissible...

continent.../ real/ ireal/... deopotrivãsus/ jos/...în totalul adânc/...alfiecãrui obiecto-fiinþ/ ...terþul ascunstraverseazã de-neºtiutul.../ al meu/ altãu/ alei ºi al Lui/...ranã albastrã/ a mãrii/...întunericul Lui/ înghite al treileaînger/ al clipei/ al zilei/ al nopþii.../...pentru fantasma/ cunoaºterii „...peindre d’abord une cage/ avec uneporte ouverte.../ aucun rapport avec laréussite...”

...patrii imaculate Fiinþa ºi Nefiinþa .../nepieritoare/ întregi/ neclintite ºi/ fãrãde capãt/...într-un/ deasupra/ al tuturorcuvintelor.../ Parmenide/ îºi...rescrie /Poemul...mai poþi spera în uimirea / de sine/...sfântã noapte a preafericiþilor lumii.../hic sunt leones...pentru o unicã singurãtate/ fie ºi numaiun/ gând þi-ar ajunge...

...no place of grace/ no time/to rejoice...

Ne ilustreazã numãrul:

deschide cu scena, impresionantã, a uneianchete umilitoare. Victima este jucatã înfine nuanþe ale disperãrii ºi degradãrii, cutremurul trupului ºi al vocii, de cãtre ªte-fan Cepoi. Anchetatorul, cãpitanul Piele,este jucat cu un aer de eleganþã cinicã ºicu o remarcabilã mobilitate spre un com-portament de catifea, în special din priviri,de cãtre Marian Politic. Alternanþa chipu-rilor cu care apare, indiferent cã e vorbade serviciu sau viaþa personalã, fascinea-zã ºi uºor poþi fi sedus, uitând cã un astfelde personaj este, (aproape) tot timpul înmisiune. Corina Druc joacã în forþã exactpersonajul care este sedus. Care intrã înrelaþie cu celãlalt cu inima deschisã, bateîn retragere când aflã meseria aceluia, su-ferã când este agresatã fizic ºi, totuºi, îlcauþioneazã în cele din urmã. Actriþa areexpresivitate în toate aceste ipostaze ºiscenele în care personajul ei, Dana, se aflãfaþã în faþã cu protagonista, sunt impresi-onante pentru felul în care descriu desco-perirea efectului unui gest de cedare ºi,respectiv, reinterpretarea post-factum, înlibertate. Acest al doilea spaþiu, al lumiilibere, este mai aproape de percepþia noas-trã, a celor de acum. Alexandru Istudor apus spectacolul sub balanþa România-Germania în cãutarea sensului de „acasã”.Replica funcþionarului german care anali-zeazã dosarul imigrantului (un cu totul altfel de dosar decât acela din comunism)este simbolicã inclusiv pentru prezentulnostru de azi: „þara noastrã reparã ceea cea stricat cealaltã þarã”.

Doar scenele de dragoste se sustragîncorsetãrii de apartenenþã la o þarã sau

alta. Dragostea este ea însãºi „acasã”.Spectacolul dezvoltã mai mult dect o

temã, atinge subiecte conexe, care þin deun moment temporal dar ºi universale.Totul ingenios asamblat într-un decorfuncþional ºi inedit, conceput de Frances-ca Cioancã. Spaþiul central este închis în-tre patru pereþi, dintre care trei transpa-renþi. Al patrulea intrã în joc la emoþionan-tul teatru de umbre, coºmarul din somnulde imigrant.

Istudor are darul de a pune în valoareîntreaga distribuþie. Fiecare actor are per-sonaje memorabile ºi poate oferi o paletãlargã de expresivitãþi. Chiar ºi distribuireaunor actori în mai multe personaje estecaptivantã.

Astfel Raluca Pãun construieºte fabu-los, mai ales din priviri, când are de trans-mis mesajul Puterii, se joacã la graniþa din-tre viclenie ºi nebunie în ipostaza pielaru-lui, citeazã inteligent în rolul de interlop.ªtefan Cepoi dezvoltã postura sensibili-tãþii vulnerabile ºi a unui realism pragma-tic într-o lume ce se dovedeºte a fi maiterre à terre decât se credea.

Vlad Udrescu, în douã dintre cele treipersonaje în care capãtã aplauze la scenãdeschisã, face un balans între empatie ºidragoste, inoveazã ºi citeazã, este dezin-volt ºi confirmã statutul sãu de prim rang.Este cuceritoare scena „de dupã”, alãturide Romaniþa Ionescu, scena pantofuluipierdut al unui alt fel de Cenuºãreasã.

Într-o stagiune pe care o consider ceamai reuºitã în ansamblul ei, dupã mulþi anicu dezechilibre, Cealaltã þarã este un re-per important.

Dan Neamu – Pecetea Bizantinã

Dan Neamu (n. 1 octombrie 1949)este absolvent al Liceului deArtã din Craiova (1967). Pictor

autorizat de biserici ºi artã sacrã din 1972,obþinând autorizaþia de restaurare pictu-rã bisericeascã ºi monumente istorice în1992. Cu multiple participãri la expoziþiide grup ºi personale în România între anii1968-2006 ºi cu participãri în afarã þãriiîncepând cu anul 2008 ºi pânã în prezent(Spania, Portugalia, Danemarca, Japonia,Anglia, Brazilia, etc) Ilustraþiile de carteau fost în permanenþã o mare pasiune,având majore colaborãri cu IPS NestorVornicescu între anii 1986-1996 (ex: SfinþiRomâni, Aetichus Hystricus, Epictet ºiAstion, etc.), Oana Manolescu (Dragos-tea ne va uni) etc. Ca ºi restaurator, estemândru cã ºi-a lãsat amprenta asupra Cra-iovei prin restaurarea Bisericii „Sfântul

Gheorghe Nou”, „Mântuleasa”, Catedra-lei „Sfântul Dumitru”, „Sfinþii Apostoli”,Mãnãstirii Jitianu, biserici impunãtoareatât prin stil, tehnicã, vechime, cât ºi în-semnãtate pentru locuitorii Craiovei. Estebucuros cã, dupã atâþia ani de restaurare,a reuºit sã ºi picteze pentru Craiova: Bi-serica „Sfântul Nicodim de la Tismana” ºiMãnãstirea Viilor Mitropoliei – „SfântulNicolae”. Considerã cã fosta clãdire aProcuraturii, Casa Romanescu, actualãCasã a Universitarilor ºi Sala Maurã a bi-necunoscutului restaurant Minerva auadus o provocare în viaþã sa de restaura-tor. Departe de pereþii bisericii, acestea„respirã” diferit ºi trebuie abordate cã ata-re. Activitãþi actuale: ambasador al arteisuprarealiste, membru Internaþional Sur-realism Now, colaborator permanent Gale-ria Arta49.

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã


CãlãtoriþiCãlãtoriþi ziua ºi noaptea,de când eraþi în pântec,cãlãtoriþi prin curcubeulprezentului închiriat.

Aripile, clipe de schimb,fãrã pene, amintiri în buchete,aripile unui înger sub soaredorinþe de luminã înflorite în rãni.

Cãlãtoriþi, Arlechini,cãlãtoriþi în zâmbete!

Arlechinul fricos

Încet se stinge frica;mi-o amintesc cum fugea,umbrã fãrã margine.Plec departe în þara secretã,faþa în douã culori,una veselã, cealaltã gri,una de ieri, cealaltã de galben,cu aceeaºi fricãascunsã în sângele timid,tufa de trandafiri,gata sã înfloreascã surâsulascuns printre spini.

Uºor pleacã fricile,eliberând unicul curaj.

Jumãtatea mea viseazãDe obicei pantofii mei fac nopþi,fac dimineþi proaspete,pentru o cale de-a lungul dragostei tale,

nnnnn MIHAELA COLIN CERNITU

poemeimposibilã ºi înfometatã;tu ºtii cã e deja târziu,pantofii mei zboarã singuri,lumina s-a fãcut întunericde atâta singurãtate.

Eºti Arlechinul imposibil,înalt, nemiºcat ºi albastru,ce locuiai în sângele meu,din primãvara... viitoare.

Zbor de pescãruºiPrivesc în sus,deasupra mãrii unduitoarezboarã pescãruºiipuºi de Arlechini în versuri,Arlechinii cu neputincioase cuvinte...

Un pescãruº invizibilmintea mea, cuentuziasmul zboruluibãrbãtesc.

Noi, ArlechiniiSuntem plini de bunãtate,de semnale, de panglicuþe,amestecãm vorbele dintr-o zicu stelele închise în vise,Iarã sã fotografiem optimismul în iarnã,suntem veseli, cãptuºiþi de bucurie,dc infinitã bucurie.

Dar de ce tu citeºti tristeþe?Noi suntem aici, doar planeta a plecatdeparte.Unde e planeta, unde?

Of, întrebãrile tale!Greu sã scoþi macii din surâsuri...Plec ºi euîu amintiri fãrã margini,las mirarea la uºa bucuriei!

Fãrã articolLiniºtea aºezatã lângã un fulger,ca sã vorbeascã cu minede câte ori mã caut;liniºte fãrã articol,jocul meu stelar,joc arlechinescascuns în buzunare de un vampir,Arlechinul cel mai urât dintre toatelucrurile.Sunt eu sau eºti tulumina fragilãdin sângele înflorit la fereastrã;Fãrã articolîn casele goale,ce aºteaptã veselia,doar Arlechinul în faþa oglinzilorsurâde ºi traverseazã orele de unulsingur.

Acum vorbeºte-mi…am învãþat o vorbã nouã;pusã în scrisul meuseamãnã cu un pisoi bolnav demelancolie,înþelegi cã sunt ascunsã în parteacentralã a negurei?Vorbeºte-mi des ºi fa-mi luminã cuvorbele noi.…………………………………………..Aº vrea sã mã întorc din nou în trenulce ducea curcubeul în mare,tu îmi zâmbeai din verdele viusauvorbeai cu ochiiºi nu înþelegeamlibertatea surâsului tãu.Acum e deja noapteºi învãþ în grabã frigul.

Eºti Arlechinul din ultimul zâmbet.

Muzica, ploaie...Muzica, ploaie pe frunzele verzi,îmi invadeazã nostalgia,mã dominã,devin un sunet al naturiisunt ploaia însãºi,fãrã diguri ºi gânduri,fãrã culoare, fãrã arlechini.Raiul e împãrþit între muzicã ºiDumnezeu.Tu, dorul meu,Eu, respiraþia ta,sunt un strop de albastru,închis într-o floare,imaginaþia mea,un leagãn unduiosîntre tine ºi clipa trecãtoare.

Pete de fericire

Blândã copilãdeasupra unui cal de lemn în pãtrãþele,în seri de iarnã,de vise ºi himere,cu nasul în lunã,bãrbia pe un norsprijinitã,în timp ce cealaltã parte de femeiematurãducea zilele rãmase la un arlechindecolorat de numeroase iluzii.

Viaþa desenase deasupra calului de lemn –pete de fericire ºi speranþe...

Muzica meaMuzica mea trestie-viscolprintre obiecte de lutun sentiment timid de la tinete pândeºte o notã majorãte trãdeazã miºcarea albastrãcelule risipite pentru inutile emoþii

Nu pot strivi amurgul în palmãretrasã pe un mal de obiecte pierdutecaut timpul trãdat

Muzica mea trestie-viscolîmi pierd identitateacaut nimicuri prin veacrepet anii cu trupulmãrunþit de frunze

Muzica mã frânge de mijlocpentru un zâmbet perfid

Îmi bate ploaiao întrebare

Plouãmi-am fãcut din suflet casã marepentru prieteni am deschis umbrela laintrarelucreazã alandala fabrica de ploipe lumea asta se mai calcã ºi-n noroi

Plouãmi-am fãcut din suflet casã maredegeaba-mi bate ploaia o întrebare

Se lasã searaSe lasã seara uºor uºorªi plec goalã de gânduridoar cu o eºarfã ca cerul

Iatã gândurilese întorc din nouLe aleg pe cele mai bune

O! ce bine îmi vin!

Dan Neamu – Susanoo

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã


nnnnn DANIELA MICU

Ian McEwan, 2015, Legeacopiilor, Editura Polirom.

Considerat unul dintrecei mai reputaþi roman-cieri britanici ai mo-

mentului, Ian McEwan publicã,în anul 2014, Legea copiilor, unroman deopotrivã captivant ºiprofund. Povestea îºi are rãdãci-nile în problemele lumii contem-porane ºi tranºeazã chestiuni demoralã ºi justiþie în opoziþie cuunele de facturã religioasã. Ficþi-unea o are ca protagonistã peFiona Maye, judecãtoare la HighCourt of Justice, Family Divisi-on. Rolul sãu fiind acela de a îm-pãrþi dreptatea în problemele fa-miliale ºi, cel mai adesea, de ahotãrî cu privire la soarta copii-lor minori, aceasta se vede, la unmoment dat, nevoita sã decidãchiar ºi asupra chestiunilor fun-damentale, cum ar fi dreptul laviaþã. Romanul nu se remarcã prinbroderii stilistice sau alte mani-festãri exagerate pentru a captaatenþia cititorului, ci reuºeºte, maidegrabã, sã declanºeze un anu-mit sentiment empatic, prin careacesta nu se poate abþine sã seîntrebe cum ar proceda în situa-þiile tensionate înfãþiºate.

nnnnn SILVIU GONGONEA

tu ce ai face?Remarcãm douã fire narative

ce se întrepãtrund pentru mo-mente scurte. Suntem introduºi,pe de o parte, în universul fami-lial al protagonistei, unde o întâl-nim formând un cuplu cu JackMaye, profesor universitar, am-bii situându-se în jurul vârstei deºaizeci de ani. Cãsnicia, în careau amânat momentul prielnicunui copil, pânã când a devenitmult prea târziu pentru asta, erauna solidã, un cadru emoþionalprielnic pentru dezvoltarea per-sonalã ºi profesionalã a fiecãruiadintre soþi. Într-o zi, însã, Jack îºianunþã intenþia de a experimentao relaþie extraconjugalã cu o fe-meie mult mai tânãrã ºi pãrãseºtedomiciliul pentru câteva zile. Seîntoarce plin de regrete ºi încear-cã sã-ºi repare greºeala. În aceas-tã parte de naraþiune accentulcade pe dinamismul tensionat alrelaþiei ºi pe modalitatea prin carepoate face faþã o femeie în pragulvârstei de ºaizeci de ani unei ase-menea situaþii. Mai mult decâtatât, cum este posibilã depãºireaunui astfel de moment critic decãtre o persoanã cu principii so-lide, obiºnuitã sã priveascã in-transingent asemenea situaþii însala de judecatã. În economiaromanului, acest fir epic este unulextrem de discret, el se infiltreazãuºor printre diferitele speþe jude-cate de Fiona Maye ºi oferã unspectacol remarcabil de autostã-

pânire ºi forþã emoþionalã.Cel de-al doilea fir narativ adu-

ce în prim plan contradicþia dintrejustiþie ºi religie. De data aceastasuntem introduºi în universulprofesional al judecãtoarei, în carene sunt expuse câteva procese.Ne vom opri asupra cazului nou-nãscuþilor siamezi, în care Fiona atrebuit sã se decidã care dintre ceidoi va fi lãsat sã trãiascã, ºi cel aladolescentului, Martor al lui Ie-hova, bolnav de leucemie ºi care,din motive religioase, refuza trans-fuzia de sânge, salvatoare de via-þã. Cazul din urmã se desfãºoarãîn paralel cu situaþia conjugalã ºiinterfereazã mai puternic cu viaþapersonalã a judecãtoarei. Celedouã procese ridicã probleme

complicate de moralã ºi lasã am-prente puternice asupra subcon-ºtientului ei, ce le refuleazã subforma coºmarurilor.

„Toatã oroarea ºi compasiu-nea, dilema însãºi se aflau în aceafotografie” (p. 33), fotografia ce-lor doi bebeluºi cu nume aposto-lice, Mark ºi Matthew, uniþi la ni-velul pelvisului. Deºi Matthew nuavea capacitatea biologicã de asupravieþui fãrã a se hrãni para-zitic din resursele pe care Markera capabil sã le asimileze, repre-zentanþii grupurilor implicate înaceastã problemã intens media-tizatã nu puteau sã judece larece. Spectrul poziþiilor era binar:la un capãt se situau cei care gân-deau cã mai bine un copil salvatdecât doi morþi, iar la celãlalt ceicu o credinþã fermã în Dumnezeuºi în voia Lui. În niciun caz nu seputea porni de la prezumþia cã oviaþã valoreazã mai mult ca alta.Hotãrârea este în favoarea luiMark, sentinþa justificând cãMatthew va pieri în urma separã-rii nu pentru cã a fost omorât in-tenþionat, ci pentru cã nu puteatrãi autonom. Situaþia aceasta uni-cã reuºeºte sã þinã cititorul cusufletul la gurã ºi este curândurmatã de un alt caz, în care ches-tiunile religioase se aflã în con-tradictoriu cu cele medicale. Fio-na Maye gãseºte o cale în totdesiºul legislativ prin care hotã-rãºte ca adolescentul bolnav de

leucemie sã primeascã transfuziade sânge, chiar dacã practicilecultului Martorii lui Iehova inter-zic acest lucru. Numai cã de dataaceasta, adolescentul salvat îºipierde credinþa ºi se îndepãrtea-zã de familie ºi membrii congre-gaþiei. Mai mult decât atât, el dez-voltã o obsesie pentru cea carei-a salvat viaþa, ca în cele din urmãsã-ºi punã capãt zilelor. Finaluleste cu atât mai tragic cu cât au-torul reuºeºte sã transmitã senti-mentele apãsãtoare ale protago-nistei.

Sfârºitul romanului este o lo-viturã magistralã din punct devedere empatic: „Apoi au rãmasfaþã în faþã în semiîntuneric ºi, învreme ce, dincolo de camera lor,oraºul imens, acum spãlat deploaie, se lãsa în voia ritmurilorsale nocturne, iar cãsnicia lor îºireînnoda cu stingherealã cursul,i-a povestit cu glas scãzut, darferm, despre ruºinea care o sfâ-ºiase, despre bãiatul acela atât dedulce ºi împãtimit de viaþã ºi de-spre rolul pe care-l jucase ea înmoartea lui” (p. 213) Pe de-o par-te „glasul ferm” sugereazã luci-ditatea cu care trateazã proble-mele ivite pe parcursul vieþii saleprofesionale ºi personale, iar pede altã parte anunþã consecinþegrave asupra conºtiinþei sale, careîncep a se întrevedea din dificul-tatea de a adormi.

Bine construit din toate punc-tele de vedere, Legea copiiloreste o experienþã de lecturã ex-traordinarã, care te þine cu sufle-tul la gurã de la prima pânã la ul-tima paginã.

Emilia ªtefan este lect.univ. dr. la Universita-tea din Craiova, în ca-

drul Departamentului de studiianglo-americane ºi germane, iarlucrarea Influenþe germane înopera lui Lucian Blaga (Ed.Universitaria, Craiova, 2013), arela bazã teza sa de doctorat care,încã din titlu, indicã dificultãþilede aprofundare a modului în carepot fuziona esenþa unei culturivestice ºi puterea de a o filtra ºiapropia a unui scriitor român,crescut, ce-i drept, în Ardealulanexat Imperiului Austro-Ungar,ºi cu studii finalizate în capitalaacestuia. În plus, cercetarea aces-teia are meritul cã abordeazã ozonã analizatã pânã acum tangen-þial, fãrã consistenþa unei privirianalitice care sã lãmureascã pa-lierele culturii germane ce au in-fluenþat ºi modelat personalita-tea autorului Poemelor luminii.

Dupã un prim capitol ce reiaparcursul biografic al poetuluidin timpul anilor de formaþie, de-

Lucian Blaga ºi cultura germanãmers necesar, de altfel, construit,mai ales, pe volumul memorialis-tic, Hronicul ºi cântecul vârste-lor, dar ºi pe incursiunile biogra-fice despre Blaga, studiile ºi arti-colele scrise de-a lungul timpu-lui despre învãþãmântul în limbãgermanã din Ardeal, ºi care punc-teazã, printre altele, rolul crucialal mediului familial, cãrþile în lim-ba germanã citite de tatãl poetu-lui, competiþia ºcolarã în care serecitau versuri din folclorul ºi cla-sicii literaturii germane, cãlãtorii-le, lecturile esenþiale, aspiraþia detânãr student spre mediul acade-mic vienez ºi, mai ales, descope-rirea textelor titanului de la Wei-mar, autoarea pãtrunde temeinicîn „laboratorul” germanistuluiBlaga, cu o incursiune migãloa-sã în ceea ce s-ar numi „Bibliote-ca lui Blaga”, fiind ºi numele ce-lui de al doilea capitol, printr-omuncã asiduã dusã la MuzeulLiteraturii Române unde se gã-seºte donaþia fondului de cartece a aparþinut filosofului român,cuprinzând cãrþi din spaþiul cul-tural german precum ºi din exte-riorul acestuia traduse în germa-nã. Este o cãlãtorie fascinantã înuniversul intim livresc al autoru-lui Trilogiei culturii ºi cuprindedomeniile de cunoaºtere ce nu serezumã doar la literaturã ºi filozo-

fie, ci cuprinde sfere largi ale cul-turii ºi ºtiinþei ce sunt aºezate decãtre autoare distinct, pentru omai bunã privire: istorie, polito-logie, etnologie, sociologie, pe-dagogie, psihologie, biologie,medicinã, geografie, religie, ma-tematicã, astronomie etc. Emiliaªtefan nu se rezumã la o muncãde inventariere, ce ar fi presupusnumai clasificarea câtorva mii detitluri, ci aduce în întâmpinareacititorilor o parte explicativã pen-tru fiecare domeniu pentru a nearãta disponibilitatea lui Blaga dea concerta într-un discurs unitar,sistemic, un polimorfism al sur-selor. Blaga nu doar cã este unbun cunoscãtor al literaturii ºi fi-losofiei germane, dar este „la zi“cu descoperirile din psihanalizã,matematicã sau fizicã (sã nu ui-tãm faptul cã tânãrul Blaga, laexamenul de bacalaureat a pre-zentat o lucrare despre Teoriarelativitãþii a lui Einstein, pluscã era la curent cu fizica cuanticãa lui Max Plank sau cu astrofizicalui Arthur Stanley Eddigton), tin-zând spre o viziune holistã ºi in-terdisciplinarã. Este un argumentcare susþine profunzimea gândi-rii blagiene atâta vreme cât ea sefundamenteazã pe o întrepãtrun-dere armonioasã între un demersliterar-filosofic ºi noile descope-

riri ale ºtiinþei.Urmeazã patru capitole care

completeazã legãturile lui Blaga cuspaþiul cultural german. Unul din-tre ele se referã la calitatea poetu-lui român de teoretician al roman-tismului german prin reliefarea ar-tei romantice, a pasiunii creatoa-re, a elementarului ºi anecdoteicosmice, ceea ce a dus, în cadrulesteticii sale, la permanentizareaecourilor romantice. Un alt capi-tol se numeºte „Lucian Blaga ºimodelul goethean”, fiind, în sine,imaginea copleºitoare a cultuluipentru titanul de la Weimar, aºacum s-a manifestat în spaþiul lite-rar românesc ºi cu precãdere prinprezenþa panteismului ºi demoni-cului în opera lui Blaga ce va sfârºiprin a-i traduce lui Goethe în ro-mânã opera sa fundamentalã. Ur-mãtorul capitol are în vedere in-fluenþele expresioniste care nu în-seamnã copierea unor modele, ci,cum afirma Marin Mincu, „blagia-nizarea expresionismului”, indivi-dualizarea lui. ªi un ultim capitolvizeazã douã dintre numele ce auinfluenþat sistemul de gândire allui Blaga, etnologul Leo Frobeniusºi istoricul Oswald Spengler, decare se va detaºa prin perspecti-va spaþialã a stilului unei culturi,dându-ne celebra expresie a „spa-þiului mioritic”.

În concluziile studiului, deºieste convinsã de efortul ei aproa-pe infinitezimal în cadrul cercetã-rii pe marginea activitãþii scriito-rului din Lancrãm, autoarea spe-rã, pe bunã dreptate, cã efortul einu este lipsit de finalitate: „Deºis-au scris mii de pagini despreopera lui Lucian Blaga ºi se vormai scrie multe încã, nu credem cãs-a conturat o versiune definitivãa profilului sãu (…), însã în aceststudiu, punând accentul pe me-diul formãrii lui Blaga, compusdintr-un melanj de limbi ºi culturi(românã ºi germanã), am urmãritmodul în care se contureazã per-sonalitatea poetului ºi a filosofu-lui din aceastã perspectivã.”

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri


Alexandru Voicescu, Fata dela nord de ziuã, Colecþia “7, Edi-tura Herg Benet, Bucureºti, 2016.

Alexandru Voicescu esteabsolvent de studii ju-ridice ºi al Facultãþii de

Filozofie a Universitãþii Bucureºtiºi fondatorul editurii Herg Benet,pe care o coordoneazã ºi în pre-zent. Cu prima sa prozã, Malad,a câºtigat premiul Cartea de pro-zã anului 2015 la Gala Tineri-lor Scriitori.

În 2016 publicã romanul Fatade la nord de ziuã. Un titlu atrã-gãtor, misterios, pe o copertã lafel de interesantã ºi care te deter-minã sã deschizi cartea ºi sã orãsfoieºti pe loc. Alcãtuitã din 24de capitole, proza prezintã viaþalui Gérard, profesor francez deistorie a artei, dupã moartea so-þiei sale. Acesta se refugiazã innordul Norvegiei pentru a prac-tica pasiunea sa, ºi anume foto-grafia, cu aparatul de fotografiatprimit în dar de la fosta lui soþie.

destinul –oriunde

ºi oricând

Silviu Urdea, Suflet pierdut,Editura Karth, Bucureºti, 2014.

Nãscut în iarna anului1992, în Braºov, SilviuUrdea a urmat studii

de specializare în tehnica proiec-tãrilor AUTOCAD, terminândcele 12 clase la Colegiul Tehnicde Construcþii ºi Arhitecturã. Deasemenea, a absolvit cursurile deagent de pazã ºi instructor de fit-ness. În anul 2011 a început ca-riera sportivã în concursuri deStrongest Man din þarã, urmândca dupã doi ani sã fie invitat laNevada’s Strongest Man, S.U.A.În anul 2015, i s-a decernat pre-miul de onoare ca fiind unul dinsuperlativele braºovene. SilviuUrdea a debutat în 2014 cu roma-nul „Suflet pierdut”, apãrut laEditura Karth.

Cartea este structuratã pe 12capitole, prezentând drama trãitãde Mihail Cooper, un tânãr tran-silvãnean, în urma morþii suspec-te a iubitei sale, Emma Djuvara,dramã care îi determinã sentimen-

suflet pierdutîn acþiunitragice

tul de rãzbunare. Protagonistuleste un tânãr cu pãrinþii stabiliþi înFrankfurt „la cules de sparan-ghel”, care „a reuºit sã-ºi deschi-dã propria afacere: un magazin decalculatoare”. Elementele rãu pre-vestitoare ale tragedie constau în:cucuveaua albã cu mici pete ma-ronii, care îl priveºte fix pe îndrã-gostit ºi dispare odatã cu intrareaEmmei în camerã, ºi ºtirea apãrutãla TV despre crima unei femei (actcare a fost descris în prolog).Firul narativ se construieºte înjurul cãutãrii vinovatului de cãtreMihail, alãturi de prietenii sãi ºiinspectorul Constantin. Numele personajelor nu par sãfie prea inspirate din cauza ata-ºãrii unor nume uzuale englezeºtila prenume româneºti: MihailCooper, Eduard Smith. Totuºi, eledenotã statusul personajelor înacþiune. Personajul Djuvara poa-te face trimitere la istoricul cuacelaºi nume, Emma având un rolimportant în trecutul personaju-lui masculin. Aceasta reprezintãinocenþa, idealul feminin ºi ero-sul salvator al lui Mihail. Spredeosebire de ea, Cooper echiva-leazã cu forþa ºi rãzbunarea, trã-sãturi susþinute de numele sãucare înseamnã cupru în limba sade origine. Se remarcã un elementromantic redat de antiteza pute-re-slãbiciune pentru cã tãria per-sonajului, cu scopul de a demas-ca vinovatul, ascunde de faptvulnerabilitatea cauzatã de pier-derea iubitei. Totodatã, numele defamilie „Smith” pare unul banal,dar este ataºat intrigatorului.Eduard Smith se dovedeºte a fiastfel un personaj duplicitar.

Proza lui Silviu Urdea este ocombinaþie de roman poliþist,violenþã brutalã ºi romantism.

Între fiordurile nordice are unaccident ºi se trezeºte pe terito-riul Colegiului Angello, fiind sal-vat de o fatã despre care nu îºipoate aminti prea multe.

Romanul dezvoltã douã pla-nuri narative. Pe de o parte, mo-dul de viaþã din incinta Colegiu-lui Angello, în care Gérard pã-trunde ºi la care se racordeazãfãrã voia lui, ºi imaginea societã-þii Parisului din 1931, undeGérard, pictor de data aceasta, în-cearcã sã gãseascã cel de-al 40-lea chip al Albumului alãturi decontele de Vieux.

Lectura este una extrem deplãcutã pentru iubitorii de mis-ter, aventurã, ºi pentru cei cãrorale place sã decodeze unele pasa-je, precum deviza în limba latinãa Colegiului, „Sine Ira et Anima”,prezenþa în mod repetat a numã-rului 13, care dezvoltã o perspec-tivã fatalistã a romanului. Apa-rent, 13% este nivelul bateriei lacare aparatul de fotografiat (ºi allui Gérard, ºi al Fotografului)funcþioneazã cel mai bine. Deasemenea, tot în data de 13 s-aucunoscut ºi Gérard ºi rãposata luisoþie. Deci, cifra 13 este una ma-gicã, ºi nu care aduce ghinion,cum spune sensul sãu general,aici ea are puterea de a schimbadestine, dimensiuni sau modul încare funcþioneazã unele lucruri:„cifra 13 însemna ceva; nu ghi-nion sau vreun semn rãu, doarceva care trebuia sã se întâmple,un declic nelalocul lui care modi-ficã felul în care sunt aºezate lu-crurile” (pg.11). Un alt aspect careîntãreºte viziunea fatalistã a na-ratorului este ºi prezenþa zaruri-lor, care trimite cãtre zona jocuri-lor de noroc ºi a destinului.

Pe parcursul romanului, demulte ori am avut senzaþia cã ampierdut ceva, cã am sãrit pestecâteva pagini, ºi chiar m-am în-tors de câteva ori pentru a mãasigura dacã fãcusem aºa sau nu.În mintea lectorului se nasc ne-numãrate întrebãri, ceea ce mãface sã cred cã acesta a ºi fostunul dintre scopurile scriitoruluiAlexandru Voicescu. Dar toateîntrebãrile îºi vor primi rãspun-sul mai devreme sau mai târziu,tot ceea ce trebuie sã facem estesã avem rãbdare. Dar mie, sincer,mi-a plãcut atât de mult romanul,încât îmi spuneam „Vreau sã ter-min cât mai repede cartea ca sãînþeleg totul, dar în acelaºi timpnu vreau sã o termin pentru cãmi-ar pãrea rãu cã s-a sfârºit.”

Cred cã Voicescu merge aici peprincipiul reîncarnãrii deoarece,fie cã era anul 1931, fie cã era anul2016, Gérard ºi Môme, respectivGérard ºi Fata, s-au gãsit unul pecelãlalt negreºit. Aºadar, ceea cetrebuie sã se întâmple, se va în-tâmpla, indiferent de anul în carene aflãm, indiferent de partea lu-mii în care ne trãim.

Recomand aceastã carte tutu-ror pasionaþilor de lecturã inci-tantã, lecturã generatoare de unmix de sentimente impresionant,lecturã ce îþi pune la încercaremintea ºi modul de percepere alumii. Fata de la nord de ziuãeste un roman al cãrui universmeritã pãtruns de toate minþilecurioase ºi în cãutare de cevanou, ceva neobiºnuit, un romancare la finalizarea lecturii te facesã þii cu ambele mâini cartea lapiept ºi sã spui cã vrei sã o ci-teºti din nou.

nnnnn Daniela Ghiþã

J. R. R. Tolkien, Silmarillion,traducere din limba englezã deIrina Horea, Editura Rao, Bucu-reºti, 2013.

S ilmarillion, operã fanta-sy a celebrului J. R. R.Tolkien, a fost publicatã

la patru ani dupã moartea auto-rului în 1973, cu toate cã ea ardata din 1917 ºi este povesteaZilelor de Odinioarã sau a Primu-lui Ev al Lumii. Dacã StãpânulInelelor cuprinde întâmplãrilepetrecute în al Treilea Ev, poveº-tile din Silmarillion sunt legendeplasate într-un trecut mult maiîndepãrtat, pe vremea când Mor-goth sau Melkor, primul stãpânal Întunecimii, trãia pe Pãmântulde Mijloc, iar Elfii Nobili au por-nit rãzboi împotriva lui pentru a-ºi lua înapoi Silmarilii – bijuteriiforjate de Fëanor, din esenþa ce-lor doi copaci ai Valinor-ului, La-urelin, copacul de aur, ºi Telpe-rion, copacul de argint. În Prefa-þa la a doua ediþie din 1999, fiullui Tolkien precizeazã cã tatãl sãua insistat ca lucrarea Silmarillionsã fie publicatã împreunã cu Stã-pânul Inelelor, fiidcã reprezenta„o saga lungã a Nestematelor ºiInelelor”, ce reflecta concepþia sadespre Evurile de început.

Nu voi vorbi despre întregul

geneza ºi sursa rãuluiîn viziunea lui J. R. R. Tolkien

conþinut al acestei opere fanta-sy, a cãrei complexitate meritã unstudiu consistent, însã mã voi axape Ainulindalë, pe Muzica Ainu-rilor, aceºti Ainuri fiind numiþi ºi„cei sfinþi”, reprezentând vlãsta-rele gândului lui Ilúvatar sau Eru,care este Creatorul. Mai exact, neintereseazã geneza Universului –Eä – ºi a Ardei (Pãmântul) ce ates-tã cã, la baza viziunii lui Tolkien,se aflã Principiul Mentalismului ºiPrincipiul Creaþiei prin Muzicã.

În primul capitol al cãrþii Sil-marillion, „La început, Eru, Unul,care în limba elfilor se numeºteIlúvatar, i-a fãcut pe Ainuri dingândul sãu”, deci prin putereaMentalului. Conform principiuluimentalismului, „Totul este Min-te. Universul este Mental“. To-tul este infinit, etern ºi neschim-bãtor, iar tot ceea ce este schim-bãtor nu poate fi numit Totul.Dacã universul, Eä, nu este To-tul, deoarece Eru/ Creatorul re-prezintã Mintea Vie Infinitã, adi-cã Spiritul. Eru nu poate scãdea

sau transfera o parte din El, pre-cum nimic nu îi poate fi adãugat,el reprezentând deja Întregul. ÎnSilmarillion, Eru/ Creatorul acreat atât Ainurii, cât ºi Univer-sul, la nivel mental, în acelaºi modîn care mai apoi Ainurii ºi-au cre-at propriile imagini mentale în ve-derea formãrii propriului Univers(Eä) care se aflã în interiorul celuizãmislit de El. Aceasta a fost sin-gura cale posibilã de creaþie, fãrãa se folosi de vreun material, fi-indcã nu era nimic în afara sa pen-tru a fi folosit. La fel cum Ainuriiau folosit mentalul pentru a-ºicrea propriul Univers mental, lafel Eru a creat Universul Totului,numit ºi Holurile fãrã de timp. Deaceea, Ainurii nutreau iubire ºirespect faþã de Eru, cu excepþia luiMelkor (cel mai puternic ºi cunos-cãtor dintre Ainuri, dar caredecade în favoarea artelor întune-ricului), care a dorit sã stãpâneas-cã ceea ce el nu a putut nici mãcarînþelege (în ciuda cunoºtinþelorsale), cu atât mai mult sã conducã.

Al doilea principiu întâlnit ºiposterior celui mental, este alCreaþiei prin Muzicã. Gândurile,rostite sau chiar nerostite, creea-zã rezultate imediate. Aceste gân-duri au fost transpuse în tememuzicale, date de Eru. Ce au fã-cut mai apoi Ainurii a fost doarprocreaþie, prin intermediul crea-þiei iniþiale oferite de El. Univer-sul a luat naºtere prin interme-diul muzicii, iar mai apoi Ainurii –cei primari sau fondatori, Ulmo,Melkor, Manwë ºi Aulë – aucontribuit la dezvoltarea sa. Nuîntâmplãtor, Ainurii pot fi aiciidentificaþi cu cele patru elementeprimare, cel de-al cincileaelement, adicã Spiritul, fiindreprezentat de Ilúvatar. Melkorstãpânea „clocotitoare valuri defrig ºi fierbânþealã”, Ulmo „eDomnul Apelor”, Manwëreprezintã „vãzduhul ºi vânturile”ºi Aulë s-a îndreptat „materia dincare-i fãcut pãmântul”.

Dintre acesþia, Melkor a fostîntr-o permanentã stare de rebe-

liune, chiar ºi pe tãrâmul Ardei.El a coborât nu ca sã ajute, ci casã stãpâneascã ºi sã distrugã cre-aþia fraþilor sãi. El este întruchi-parea elementului prim, focul,care nu poate fi stãpânit, fiind ºicel mai distructiv dintre cele pa-tru. Interesant este cã Melkor tri-mite atât la motivul marii ispite aputerii, cât ºi la cel al decãderii.Cu toate cã a bebeficiat de cu-noaºterea superioarã, el a dus lip-sã de înþelepciune, asemenea luiLucifer, una dintre primele creaþiiale lui Dumnezeu.

Fãrã sã apecieze mãreþia oferi-tã de Eru sau Ilúvatar, Melkor a adorit sã fie stãpân. Chiar dacã oparte din Ilúvatar sãlãºluia în in-teriorul sãu, ca reflecþia a Creato-rului, el se afla într-o permanentãinferioritate faþã de Acesta ºi nupoate sã preia controlul, sã-i afletaina Focului Secret, adicã a pu-terii ºi cunoaºterii sale. Probaba-bil cã Melkor, ca sã înþeleagã dece Eru l-a creat, a vrut sã fie ase-menea Tatãlui Creator. Singura

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri


Prin arta lui, artistul oferãcu generozitate nu doartalentul, ci ºi întreaga sa

filozofie de viaþã, crezul sãu intim.Emil Paºcalãu îºi primeneºte ochiiprin osmozã, o reþetã simplã, efi-cace: artã, credinþã, muzicã, fami-lie, naturã, muncã. ªi iubire duhov-niceascã. O sintezã fericitã în totce face ºi creeazã. Artistul e poe-tul ce exprimã-n culori ºi imaginiepopeea vieþii ºi spiritul epocii. Lo-curile sunt cele care încarcã desens un peisaj, însã doar sufletulreuºeºte sã prindã semnificaþiile

o sintezã fericitãprofunde ale formelor materiei în-conjurãtoare. Nu doar prin cu-noaºterea naturii vegetale, ci anaturii intime a fiinþei. Etica reli-gioasã a harului divin nu-i datãoricui. Prizonierul perfecþiunii setransformã în trubadur ce cântã-nculori, intuind natura cu emoþie ceþine de sacralitate. Cãlãtoria omu-lui e o stare de spirit ºi natura îlface pe om smerit prin mãreþia-idivinã. Adolescentul cu ochii iri-zaþi de luminã ºi bucle aurii e azi„cãlãtor” serios pornit pe drumulce-l duce departe, spre el însuºi,

Totuºi, misterul – pe care oriceroman poliþist îl deþine – este di-minuat de elementele anticipa-toare precum: titlurile de capitolemult prea explicite („Ultima zi deiubire”, „Trezeºte-te la viaþã”,„Noutãþile”, „Începutul unui coº-mar”, […] „Cicatrici”) ºi coinci-denþa forþatã din capitolul unu încare protagonistul este salvat dela un accident rutier banal decãtre un strãin care se afla întrecere. Violenþa poate constaatât în luptele descrise minuþios,dar ºi în scena torturãrii uneifemei în pivniþã, prezentatã înprolog într-o manierã naturalistãprin tehnica detaliului. În ceea cepriveºte romantismul, acestuia îirevin în mod special flashback-urile lui Mihail, legate de cele maimulte ori de iubita sa Emma. Cuajutorul pasajelor retrospective,cititorul se familiarizeazã atât cuidila celor doi, cât ºi cu modul încare personajul principal perce-pe iubirea: „Nu oricine reuºeºte,în viaþa asta, sã iubeascã pe ci-neva cu adevãrat, iar majoritateadintre cei care ajung sã o facã fievor fi sfâºiaþi de durerea care paresã nu se mai opreascã vreodatã,fie vor ajunge nebuni sau obse-daþi. Cu cât vei fi mai motivat deiubire, cu atât vei fi mai neînfricatºi acþiunile tale vor fi mai libere.”Aceastã viziune asupra dragos-tei justificã acþiunile de mai târ-ziu ale personajului: dorinþa dea-ºi rãzbuna iubita pentru acci-dentul ciudat de maºinã, nepu-tinþa de a-ºi reveni în urma trage-diei ºi declararea într-un final cãse considerã „un suflet pierdut”în lipsa acesteia. Binomul tematiceros ºi thanatos pare umbrit deacþiunea desfãºuratã într-un ritmalert ºi de limbajul simplist. Deºini se precizeazã tristeþea prota-gonistului ºi maniera în care de-cesul Emmei îl afecteazã, roma-nul nu atinge limesul psihologicdin cauza descrierilor superficia-le. Accentul cade pe acþiune,maniera de expunere a experien-þelor actantului principal asemã-nându-se cu cel al unui film deacþiune (parþial thriller).

nnnnn Mihaela Gheorghe

soluþie era sã treacã de partearãului ºi sã devinã sursa maleficãprimordialã din Eä. Totodatã, eleste personajul care, deoarece nua ajuns în profunzimea celordouã principii la baza genezei,este sortit decãderii. Prin inter-mediul sãu, Tolkien ilustreazãfoarte bine instabilitatea bineluiºi a rãului, cele douã esenþe mo-bile putându-se oricând inversamai ales atunci când intervinedorinþa de putere.

nnnnn Andrei Popa

artisticã a secolului XX), mairecent, Ioana Vlasiu sau MagdaCârneci, au afirmat prin exegezesau articole valoarea unei operede indiscutabilã originalitate,cãreia, probabil, în culturi maisigure pe ele, i s-ar fi atribuit ge-nialitatea.

Dupã 1990 o umbrã nemeri-tatã pare sã se fi aºternut pestememoria lui. Deºi, parcã pentrua-ºi sigila destinul de fiu al Cra-iovei, prin voinþa testamentarãa lui Ion Þuculescu ºi prin grijaextraordinarei sale soþii, dr. Ma-ria Þuculescu, de un devota-ment legendar pentru creaþiasoþului, a fost donatã Muzeuluide Artã Craiova cea mai mareparte din colecþia de lucrãri a fa-miliei: picturã, acuarele, graficãºi bunuri personale. Craiovavalorificã, în opinia mea, preapuþin ºansa de a avea cea maimare colecþie „Ion Þuculescu”din lume.

Am vãzut, în multe locuri dinmereu invocatul Occident, co-munitãþi care acordã o cinstireincomparabil mai mare unor ar-tiºti sau personalitãþi ºtiinþificede o dimensiune creatoare cumult mai puþin impresionantãdecât cea a lui Ion Þuculescu,transformându-le în blazon aldemnitãþii creatoare a comuni-tãþilor respective.

Deºi Muzeul de Artã Craiovaare o salã, destul de modestã, de-dicatã expunerii unora dintrepicturile din Colecþia Ion Þucu-lescu de la Craiova, deºi inclu-siv doi critici de artã craioveni,Cãtãlin Davidescu ºi MagdaBuce-Rãduþ au dedicat remarca-bile studii monografice artistu-lui (1988 ºi 2015), deºi în 2012Florin Rogneanu a publicat IonÞuculescu, Catalog bilingv al co-lecþiei de artã Ion Þuculescu, deºiîn decembrie 2015-februarie 2016a fost organizatã o expoziþie oma-gialã, Dealuri ºi câmpii – IonÞuculescu ºi Horia Bernea, pu-blicându-se ºi un catalog sem-nat de Erwin Kessler, cu o post-faþã de Cãtãlin Davidescu, cre-dem cã este încã mult de fãcutpentru ca personalitatea ºi operamarelui artist al cãrui destin rã-mâne inextricabil legat de Craio-va sã intre în conºtiinþa publicã,a comunitãþii în primul rând, ºiîn acelaºi timp sã ne reprezinteîn lume.

Cine îºi va asuma coordona-rea unui asemenea proiect? Spe-ranþa este la colectivul de spe-cialiºti ai Muzeului de Artã, pãs-trãtorul acestui tezaur de artã ro-mâneascã, sub patronajul gene-ros ºi responsabil al ConsiliuluiJudeþean Dolj, instituþie care a în-drãznit proiecte culturale de mareanvergurã, naþionalã ºi internaþi-onalã, având viziunea „investi-

þiei în culturã”, ce excede unuiprezent mediocru ºi egoist.

Direcþia pentru Culturã Dolj,beneficiind ºi de autoritateaunui profund cunoscãtor aloperei lui Ion Þuculescu,Primãria ºi Consiliul Local Cra-iova pot contribui solidar ca onouã „secþie” sã reînvie „Mu-zeul Þuculescu” înfiinþat de au-toritãþile timpului în 1973 ºi dis-pãrut în urma politicii de urba-nizare în 1978, astfel încâtîntreaga Colecþie Ion Þucules-cu de la Craiova sã devinãiarãºi accesibilã publicului cra-iovean, dar ºi vizitatorilor ora-ºului din þarã ºi strãinãtate.Prestigiosul Liceu de Artã „Ma-rin Sorescu”, care a dat lumiiartiºti de recunoaºtere interna-þionalã, Uniunea Artiºtilor Plas-tici din România – Filiala Craio-va, ca ºi mai tânãra Facultatede Arte Plastice din Craiova oriCasa de Culturã „Traian Deme-trescu” Craiova au indiscutabilcompetenþa ºi puterea de a rea-liza un proiect de promovare aoperei lui Ion Þuculescu în con-ºtiinþa comunitãþii, dar ºi pe plannaþional ºi internaþional.

Excepþionalele colecþii„Brâncuºi” ºi „Þuculescu” de laMuzeul de Artã Craiova trebuiesã devinã simboluri ale vocaþieide Capitalã Culturalã Europea-nã a Craiovei.

(Urmare din pag. 2)

Ion Þuculescu – fatalitatea apartenenþei

cu trudã dublatã de talent ºi cãu-tãri spirituale. Vorbeºte puþin, lã-sând arta sã-l exprime prin imagini,simboluri, mesaje. Boala umanitã-þii nu-i ignoranþa cât mai ales refu-zul oamenilor de a cãuta sensulabsolut al vieþii. Emil e un om pri-vilegiat; are fervoare disciplinatã,eleganþã stilisticã, luciditate seni-nã. Abordeazã teme importanteale omenirii ºi ale prezentului: feri-cirea lumeascã iluzorie, realitateaidilicã, degradarea umanã, conflic-tele existenþiale ale omului.

Aprilie strãluceºte în privireaartistului cu o energie inepuiza-bilã. Inteligenþa emoþionalã, vo-cea interioarã a omului e greu deînºelat, nu poþi triºa cu ea. El ne

îndeamnã cãtre întoarcerea lasursã, chiar de vede perspectivapolemicã ce se anunþã. Un poporexistã aici de milenii, a înfruntatepocile, migraþiile, condiþiile difi-cile, însã credinþa l-a cãlãuzit me-reu. Oamenii sãi sunt prinºi aziîntre conflictul dintre tradiþie ºimodernitate, cu tot riscul ce-l im-plicã mondializarea ºi occidenta-lizarea. Întoarcerea în Transilva-nia a constituit depãrtarea de tu-multul citadin. Aici lucreazã, des-coperã oameni, suflete, comori,trãieºte o experienþã surprinzã-toare într-un muzeu viu-natura.Fericirea lumeascã, efemerã, ilu-zorie, nu-i pentru el. ªtie cã tim-pul de-a învãþa sã trãieºti nu-i tre-cut, nu-i niciodatã prea târziu.

Omul cu principii creºtine a datlumii un model de familie unitã,cu trei copii frumoºi ca însãºi cre-dinþa sa. Câþi din noi au îmbãtrâ-nit frumos ºi-n iubire ca el? Oa-menii sunt flãmânzi, orbi ºi morþi,vorbind duhovniceºte, cãci pã-catul e o tarã congenitalã printreoameni; toate acestea artistul leºtie, le-ar vrea împãrtãºite ºi fã-cute înþelese prin artã. Peisajescãldate-n luminã celestã, bine-cuvântate cu frumuseþe, simpli-tatea vieþii rurale, truda þãranuluilegat de glie ce nu uitã cã toate-ivin de Sus, bucuria ºi pedeapsa.Omul e mic, ca ºi satul în mãreþianaturii divine. Casele pãstreazãtradiþia, sunt albe cu þigle roºii.Ferestrele-ochi privesc drumulomului ºi turla bisericii veghea-zã. Cãpiþele de fân, pãmântulmuncit la timp amintesc iubirealui Ion. Nota de modernitate o dãmansarda cu terasã apãrutã prin-tre casele bãtrâneºti ºi satul ce-ºi aºteaptã fiii risipitori acasã.Soarele îmbrãþiºeazã pasionaldealurile, vãile, simþi parfumulverii, albastrul cer are nori rozalii.Artistul e uman prin excelenþã, seînconjoarã nu doar de naturã ciºi de prietenul omului, câineledevotat. Picturã monumentalã,scene istorice, chipuri tragice aleumanitãþii, trimitere la origini, lup-te, eroi, destine, sacrul prezentpeste lume, peste zãri. Pe cruceaomenirii se zbat figurile bâlciuluideºertãciunii ºi te duce gândul laPieter Bruegel, Goya, Rembrandt.

Chipurile noastre se regãsescîn ipostaze de pelerini cãutãtoriai puritãþii (Fiii împãrãþiei) ºi uncopil duce-n tolbã vestea ceabunã. „Gânduri” electrizate, înge-mãnate, sufocate de interacþiunigrave într-un trup firav, cu inimasângerândã ce se vrea auzitã.

„Fii diferit în lumea asta, pre-gãteºte-te!” Cu modestie, cumin-te, a ascultat îndemnul bãtrâni-lor, cãlãtorind ºi luând cu sine „cee gratis dar a costat scump”.

Bojdeuca la margine de drum– „Bãtrâna doamnã” – demnita-tea crepusculului. Natura impre-sioneazã, cheamã, transpune,simþi mirosul de fân cosit, deviiparte din peisaj. Torentul spiritu-lui, singurãtatea cãlãtorului suboblãduirea cerului, martorul cli-pei, gândul în care se vãlmãºescemoþiile, credinþa, generozitateaºi iubirea. O adâncime calmã îlcaracterizeazã pe cãlãtorul îndrã-gostit de aventurã, dar numai deaventura spiritului. Pribeag înlume, cu dor de infinit e sufletulomului cãlãtor. Minunile nu sepetrec în contradicþie cu natura,ele sunt chiar natura însãºi. Poa-te de aceea artistul o doineºtecu-n vechi instinct de armonizarecosmicã.

nnnnn Tatiana Jilavu

Emil Paºcalãu – Anotimpuri

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte


Galeria „Arta“ din Cra-iova a gãzduit în pri-mãvara acestui an ex-

poziþia personalã de picturã aartistului plastic Ion AurelGârjoabã, membru al Uniunii Ar-tiºtilor Plastici din România. Ocunoaºtere retrospectivã a cre-aþiei plasticianului Ion Aurel Gâr-joabã ne relevã un artist complet,abordând cu mãiestrie ºi talentdiverse tehnici de exprimare plas-ticã: picturã, arte grafice sau de-corative, sculpturã. Lucrãrile deartã, create într-o viziune perso-nalã, originalã, au fost expuse înpeste cincizeci de expoziþii per-sonale, pãstrându-se în colecþiipublice ºi particulare din þarã ºidin strãinãtate. Prezenþa la nu-meroase simpozioane ºi taberede creaþie completeazã imagineaunui artist talentat, activ, cunos-cut ºi apreciat în lumea artisticãcontemporanã.

Pictura lui Ion Aurel Gârjoabãevocã spaþiul libertãþii depline deexprimare, reprezintã o lume uni-cã, irepetabilã ºi particularã, fie-care privitor regãsind în decorulscenografic creat pe simezele ex-poziþiei propria existenþa, proprialume cu cele mai personale amin-tiri ºi trãiri. Normalul, cotidianuldevin o stare de graþie prin intro-ducerea în spaþiul plastic al ta-blourilor, cu mult talent ºi origi-

Ion Aurel Gârjoabã laGaleria „Arta“ din Craiova

Galeria „Arta” a U.A.P.– Filiala Craiova agãzduit recent o expo-

ziþie reunind 45 de tablouri depicturã ºi graficã realizatã de 7artiºti plastici: Gabriela ªtefãni-þã, George Pãunescu, IulianRadu, Gabriela Radu, Alexandruªtefãniþã ºi mai tinerii TeodoraSilvia Velican ºi Vlad Velican.

Cea care a coagulat ºi a datforþã ºi unitate grupului esteartista plasticã Gabriela ªtefãni-þã, absolventã a Facultãþii de Is-toria ºi Teoria Artei, secþia con-servare-restaurare din cadrulUniversitãþii de Arte „NicolaeGrigorescu” Bucureºti, restaura-tor specialist de picturã muralã.

În cele 10 lucrãri prezentateartista foloseºte tehnica acuare-lei pe ud ºi pe uscat ºi tehnicimixte în domeniul graficii.

Suprapunerea formelor este oprecondiþie. Pe fundalul coloratal tabloului cu acorduri expresi-ve, în acuarelã pe suport umed,transparenþa este însoþitã ºi deun efect catifelat, vaporos.

Gabriela ªtefãniþã ne convin-ge, prin tablourile prezentate, cãa avut în vedere ºi a realizat oarmonie expresivã a culorilorcomplementare. Forma – culoa-re dominã; sunt forme rezultatedin juxtapuneri sau suprapuneriparþiale elaborate din fuziuni re-lativ dirijate din pete colorate. Eledevin mijloace specifice cu aju-torul cãrora artista reuºeºte sãexprime ºi sã comunice idei, sen-timente ºi stãri estetice.

Iulian Radu, absolvent al Uni-versitãþii de Artã „Nicolae Grigo-rescu” Bucureºti, pictor restau-rator, este prezent în expoziþie cu5 valoroase tablouri în ulei pepânzã. Cele 4 naturi statice sunt„monumentale” prin þinta com-

expoziþia de picturã ºi graficã„Lumini de primãvarã”

poziþionalã, cu tuºe largi, expre-sive. Se percep de asemenea miciparticularitãþi subtile care le spo-resc frumuseþea cum ar fi unpotrivit joc de forme ºi linii sau ograþioasã dispunere a pãrþilor.

Tot o absolventã a Universi-tãþii de Artã „Nicolae Grigores-cu”, Bucureºti, Graþiela Raduexpune 7 lucrãri într-o notã deoriginalitate evidentã ºi deose-bit de expresive atât cromatic câtºi în ductul constructiv al liniei.Este reprezentativã lucrarea„Fata cu evantai” – cu flori com-puse pe suprafaþa rochiei, înacorduri cromatice bine susþinu-te ºi pasaje de alb, cu un ritmdecorativ foarte expresiv.

Alexandru ªtefãniþã – absol-vent al Institutului PolitehnicBucureºti, cu master în artã sa-crã, atestat pictor restaurator,prezintã 7 lucrãri în acuarelã ºitehnicã mixtã, în care zonele dealb prind viaþã cu structuri figu-

rative liniare pe fonduri armonioscolorate expresiv.

Mai tinerii artiºti, absolvenþiai Universitãþii de Artã „NicolaeGrigorescu” Bucureºti, TeodoraSilvia Velican ºi Vlad Velican suntprezenþi în aceastã expoziþiefiecare cu câte 4 tablouri.

La Silvia Velican naturile sta-tice – „Vase cu flori”, ulei pepânzã – sunt realizate în armoniicromatice calde într-o tratarecompoziþionalã modernã, îndrãz-neaþã, iar la Vlad Velican lucrãrileîn tempera au o mare putere deacoperire a suprafeþei picturale,cu tratãri plate ale suprafeþei de-corative.

Artistul plastic George Pãu-nescu, absolvent al Universitã-þii de Artã „Nicolae Grigorescu”Bucureºti, doctor în Arte Plas-tice ºi Decorative, specializat înpicturã muralã anticã la „Ponti-ficio Instituto di ArcheologiaCristiana” Roma, Italia – actual-

mente Lector Universitar Doc-tor al Universitãþii de Arte dinCraiova – i-a primit ºi a gãzduitpe colegii sãi bucureºteni pemalul stâng al Olteþului, la Bo-biceºti, locul de baºtinã al artis-tului unde nu de puþine ori po-poseºte ºi lucreazã.

De aceastã datã, alãturi decolegi, artistul plastic GeorgePãunescu prezintã în expoziþie 9lucrãri în ulei pe pânzã: peisajede la Veneþia, peisaje de la Do-breþu ºi Bobiceºti.

nalitate, diversitatea obiectelorsimple, umane, dar ºi a unor ele-mente simbol – permanent ºi uni-versal valabile, individualizateprin starea de visare, de desco-perire a perfecþiunii, a absolutu-lui, de cãutare a unei lumi idealespre care tinde fiinþã umanã.

Temele abordate se regãsescîn titlurile, uneori narative, alepicturilor expuse: „Simbiozã“,„Grãdina de flori“, „Firidã îngard“, „Dansul merelor“, „Viþã devie sãlbaticã“, „Floare de iris“,„Roºul mac închide floarea“,„Parfum de toamna“, „Copaciimor în picioare“, „Arcade la rui-ne“, „Peisaj lagunar“. În alte ta-blouri, interesul artistului se în-dreaptã spre un dialog între realºi imaginar, între viaþã ºi vis,detaliul sau o patã de culoarenãscându-se din spaþiile vibrateale fondului: „Lampadar baroc“,„Floare de iris“, „Frunze ruginii“.

Ion Aurel Gârjoabã picteazãfigurativ, cu forme recognosci-bile, plecând de la modele realepe care le descompune ºi le re-compune în spiritul cubismuluianalitic sau le analizeazã ºi

interpreteazã, creînd forme noi,cu elemente picturale saudecorative. Deºi picteazã clasic,intrã uneori în lumea fantas-ticului prin organizarea planurilorºi prin atmosfera pe care oconferã compoziþiilor, îndeosebiîn temele cu peisaje, cu bolþi, cuziduri vechi, cu cer ºi stânci. Înnaturile statice sau în tablourilecu detalii de elemente vegetale,florale, minerale, existã o compo-nentã expresionistã, a exacerbã-

Picturile artistului George Pã-unescu impresioneazã prin ºtiin-þa compoziþiilor, a folosirii expre-sive a „gramaticii” structurale aformelor plastice, prin armoniacromaticã desãvârºitã. Picturilelui George Pãunescu se plasea-zã în sfera artei de calitate, nusunt doar un produs al mâinilorºi al stãpânirii ºtiinþei tehniciipicturale, ci ele þâºnesc dintr-unizvor mai adânc al sufletului ar-tistului care dã forþã creaþiei sale.

Remarcãm ºi modul pertinent,plin de substanþã esteticã ºi decãldurã, în care George Pãunes-cu ºi-a prezentat colegii la verni-sajul expediþiei „Lumini de pri-mãvarã”, de la Galeria „Arta” dinCraiova.

nnnnn Ovidiu Bãrbulescu

rii unor stãri sufleteºti, emoþii, aunor trãiri determinate deimpactul cu frumuseþea ºi perfec-þiunea lumii. Parafrazându-l peNichita Stãnescu am puteaspune cã „tot ce a trãit într-oviaþã dãruitã artei s-a fãcuttemelie ºi zid puternic, tot ce aînþeles ºi a creat s-a fãcut fereas-trã“. Pentru cã tablourile expusede Ion Aurel Gârjoabã sunt fe-restre de lumina colorate desoare, susþinute de forþã pãmân-

tului ºi parfumul florilor, de zborulfrunzelor ºi al norilor, sunt porþiboltite deschise de artist sprelume, spre viaþã, spre cer, spredesãvârºire. Pictura lui Ion AurelGârjoabã este o cãutare a eterneiºi permanentei dorinþe de liniºte,de echilibru, de frumos. O eva-dare în armonia pe care arta, încea mai curatã ºi expresivã formãa sa, þi-o poate oferi.

Prin talentul ºi spiritul selec-tiv, descriptiv, folosind mijloace-le de expresie plasticã, printr-oatingere magicã, elementele delimbaj plastic devin semnele carene dezvãluie frumuseþea în stareaei desãvârºitã, simplã ºi umanã,„corola de minuni a lumii“. Artalui Ion Aurel Gârjoabã cucereºte.Trãieºte prin imagini insolite, deun lirism seducãtor, susþinute deforþã graficã a liniilor ºi armoniacromaticã a suprafeþelor, de ex-presivitatea irealã uneori a forme-lor construite de mâna talentatãa pictorului consacrat, cu minteacreativã, cu sufletul generos caredãruieºte ofranda talentului, acreaþiei. Expoziþia lui Ion AurelGârjoabã se constituie într-un re-gal artistic, îmbogãþind ºi înnobi-lând spaþiul spiritual al oraºului,aducând pe simezele Galeriei„Arta“ o lume fascinantã, o au-tenticã valoare artisticã.

nnnnn Magda Buce Rãduþ

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte


(...) Ceilalþi sunt toþi în viaþã,dar niciunul nu mai trece pe-aca-sã, n-a fost vina lor în treaba asta,cel puþin nu direct, au ºi ei altelenasoale care-i pândesc, ºi dacãmai vin, vin noaptea pe ascuns,stau un pic ºi se carã, cel maiuºor poþi sã dai de Vãru’, lumeacrede cã ar fi vãrul lui Giani, deºiasta n-are cum, pentru cã Vãru’e român ºi Giani e þigan, dar emâna lui dreaptã ºi se ocupã deafacerile lui în Craiova ºi prinBucureºti ºi ar putea fi vãrul ori-cui bun sã tragã un ban de pe el,chiar ºi al meu, ºi lângã el e chiarGiani, ãsta a luat-o pe Isidora,sora mai mare a lu’ Larisa ºi în-vârte lucrurile în Milano, pe laCascina Bovisa, unde s-austrâns toþi românii ºi toþi þiganiidupã ce-au ºters-o de aici, apoie Nicu, ãla mai scund ºi mai în-desat, Amedeo, þigan ºi el, ºi peduºmãnie cu Giani ºi cu neamu-rile lui, ºi încã doi mai puþin no-tabili, pe rândul din faþã, stau cucâte un genunchi în zãpadã ºicelãlalt îndoit, de parcã ar fi înpoza de club, înainte de finalaCupei sau de începutul sezonu-lui, iar ãla care se þine mai deo-parte de restul ºi pare încurcat,cu mâinile drepte pe lângã corpca niºte stinghii, ºi are capul dez-golit, ãla bãnuiesc cã e taicã-mio.N-aº putea sã bag mâna în foc,n-ar bãga nici el, ºi poate nicimaicã-mea, deºi se zice cã femei-le ºtiu cel mai bine lucrul ãsta,dar pentru cã e stingherit ºi fri-cos, ãla care stã tot timpul pe barãºi se uitã, nici prea aproape casã ºi-o fure dacã se întâmplãvreo belea, nici prea departe casã nu ºtie cum merge treaba, cudreptul de o parte ºi stângul decealaltã parte a liniei ce te facepãrtaº, zici cã-i gata s-o roiascãimediat cum se împute treaba,doar el poate sã fie.

Pe dosul pozei se vede scri-sul înclinat al lui Tuicã, cu unvârf de creion chimic, muiat pelimbã, scrie 19 ianuarie, restul eneclar, nu se-nþelege, s-a ºi ºtersºi s-a ºi întinat cu ceva grãsime,de abia poþi sã ghiceºti cifrele.Totuºi, anul e foarte important.În sezonul ãla, ªtiinþa a fãcut pri-mul event, i-a mai luat un titlu lu’Dinamo ºi în finala Cupei i-a datºase goluri lu’ Poli, ºi-au urlat debucurie în peluzã, pe 23 August,Vãru’ ºi Giani ºi taicã-mio ºi cei-lalþi, ºi a urlat ºi Tuicã acasã, înfaþa televizorului, ºi a spart deperete o sticlã de vin, ºi-acum semai vede pata aia gri-albãstruie,ºi la spital maicã-mea a þipat oda-tã cu ei, ºi-am þipat ºi eu cã amvenit pe lume într-o zi grozavãca aia, dar cred cã eu n-am þipattocmai de bucurie.

ªi pe lângã cã-i voalatã, pozas-a ºi mãtuit, atâta am frecat-oprin buzunare. Peste tot o luamcu mine, iar Edi când mã vedeacu ea, mã bâzâia cã-s fixist, cicã-ide pomanã sã te uiþi la poze,pozele-s mincinoase ºi n-ai ce sãafli din ele, oamenii sunt ce crezitu cã sunt, nu ce au fost ei înrealitate, ºi poate cã avea drep-tate ºi eram eu fixist, dar nu mãputeam abþine sã n-o cercetez cuatenþie, sã caut o breºã pe undesã mã strecor înãuntru ºi sã des-copãr cât de adâncã e greºeala.ªi când stãteam aºa, cu poza înpoalã, Tobã s-a bãgat peste mineºi mi-a smuls-o din mânã ºi mi-asuflat în obraz mirosul acriºor ºiun pic dulceag, de corcoduºeamestecate cu scuipat. Cicã, ce-iasta? A întors-o pe partea cea-laltã ºi l-a ginit pe Tuicã imediat.

nnnnn AUGUSTIN CUPªA

vârtejul(fragment)

- Aham, asta-i bãbãlãu’ – mi-aarãtat cu degetul ºi s-a uitat lamine încântat, cum fãcea în cla-sã, dacã i se întâmpla, dar nu i seprea întâmpla, sã ºtie câte ceva,ºi-atunci i se umplea mutra debucurie ºi-i strãluceau obrajii caneoanele de pe Mercur, fluturadin mânã sau direct þâºnea înpicioare ºi, dupã ce zicea ce aveade zis, se aºeza pe scaun ºi seuita în jur mândru nevoie mare,sã fie sigur cã noi am reþinut cãel a ºtiut ºi, pentru cã ãºtialalþinu se arãtau prea impresionaþi,ba chiar îl luau la miºto, se pleoº-tea la loc ºi începea sã bombãnecã lumea are ceva cu el ºi ceilalþii se pun de-a curmeziºul.

Mânjii ronþãiau ºi ei corco-duºe, fãrã sã fie interesaþi depozã, stãteau în fund, cu picioa-rele îndoite ºi coatele sprijinitepe genunchi, rotindu-ºi ochii cadoi popândãi peste pârloagelestrãlucitoare în lumina amiezii ºitufele înalte de la marginea di-gului. Dar se uitau degeaba, soa-rele dogorea ºi cerul era greoi ºitulbure ca apa în care ai muiatrufele murdare, ºi când e atât decald, mãrginaºul stã ascuns peo creangã, la adãpostul pãduriiºi nu iese la vânat decât dacãvede vreo pradã deosebitã.Dupã râu, de partea cealaltã,broaºtele începuserã sã orãcãieºi sus, pe pod, a trecut o maºinãîn vitezã, stârnind o coamã depraf în urma ei, apoi praful ãsta aplutit înspre câmp ca o pulberede cãrãmidã ºi s-a stins ºi iar s-alãsat tãcerea. Nu se mai simþeanici adierea aia subþire, de dimi-neaþã, ºi aerul de sub oþetari zã-cea acru ºi putred, între pânzelemari de pãianjeni, ºi mirosul luiîmi fãcea greaþã. Doar Tobã ºiãºtia n-aveau nicio treabã, ro-deau corcoduºe. Bine cã s-a rãs-tit Edi la el - Tobã, îmi faci pecreier. Nu trebuia sã fii tare isteþsã-þi dai seama cã era cu capsapusã ºi trebuia sã umbli pianope lângã el, ca sã nu te trezeºticã zbiarã la tine, bine, toþi eramcu capsa pusã, dupã o zi aproa-pe pierdutã, numai Tobã nu s-aprins cã Edi mai avea un pic ºidãdea în clocot.

ªi-a tras spre el tricoul tran-spirat în care adunase corco-duºele.

- Vrei?Edi l-a îmbrâncit nervos, cu

cotul.- Nu, mulþumesc. Nu trebuie

sã te deranjezi pentru mine- Cã ce, te oftici cã pe mine nu

mã doare burta de la corocoduºe?- Pe tine nu te doare burta decât

de la foame – i-a rãspuns EdiPe urmã, s-a ridicat ºi s-a dus

pânã la marginea pâlcului dealuni cenuºii ºi s-a uitat spre pla-sa spânzuratã între crengile ar-þarilor, doi învecinaþi, aproapecã-ºi atingeau crengile între ei.Locul îl alesese el, ca sã întindemplasa, gândindu-se cã oricepasãre ar fi coborât sã se adã-posteascã de arºitã, ar fi picat înea, ºi ne chinuisem ceva ca sã oaranjãm cum trebuia, dar, dupãpãrerea mea, nu era un loc bun.Prea în soare, ramurile prea joaseºi copacii prea departe de apã.N-a vrut sã m-asculte când i-am

zis. S-a întors dezamãgit ºi s-alãsat la loc în fund, apoi s-aapucat sã-ºi maseze piciorul ºisã-ºi mângâie cu palma gleznapeste care cusãturile se împle-teau ca niºte fire de sârmãghimpatã, fluierând în surdinã.

- 19 ianuarie – a citit Tobã pedosul pozei. E ziua ta?

- Ziua mea vine acuma, bou-le, anul trecut ai mâncat tort pânãai fãcut pântecarie, ai ºi uitat?

Din roºu cum era, Tobã s-afãcut teracotã.

- Mama a zis cã friºca era ec-spiratã.

- Nu era ec-spiratã, cã a fã-cut-o Ina, în casã.

- Da, da, bine, cum zici tu, numã cert cu tine.

A mai molfãit un pic, apoi aînþepat poza cu un deget lipicios.

- ªi asta ce-i?- E locul ãsta, tu chiar nu-þi

dai seama?- Ãã, nu se vede limpede, ce

sã zic?Fraþii Mânzu au pufnit ºi au

chicotit ºi ºi-au dat coate, sufi-cient de mult ºi de tare ca sã ara-te cã râdeau de prostia lui, iarTobã s-a fâstâcit ºi mai rãu.

- Ce, mã, ce-i de râs? Scriaacolo Lunca Jiului ºi atunci eralimpede, cã aºa poate sã fie ºialtundeva, nu? Copaci sunt pes-te tot.

- Da, a zis Edi, ºi pe unu’ l-ampus în poartã, dar nu s-a lovitmingea de el.

Tobã s-a apucat sã proteste-ze, cã el nu avea profil de portar,ºi de asta am luat o ploaie degoluri duminicã, el trebuia sã fiemijlocaº, a încercat sã explicecum ar fi trebuit sã fie schema,dar nu s-a auzit ce-a zis el pentrucã am izbucnit cu toþii în râs, chiarºi Tomi Þiganu care nu era nici-odatã bãgat în vreo echipã a chi-cotit înfundat, doar Edi n-a schi-þat niciun zâmbet, a continuatsã-ºi maseze glezna ºi eu am trascu ochiul la piciorul lui plin decopci, la cicatricile amestecate,unele peste altele, ca o plasã defire, albicioase ºi groase, brãz-dându-i pielea bronzatã, de peîncheieturã pânã sus, pe pulpã,cam la fel ca firele împletite înplase, plase care, tot aºa, testrâng ºi nu te mai lasã sã temiºti, ºi, dintr-o datã, am simþit omie de ace în picior ºi o ghearãrece în burtã, de parcã mie mi s-arfi întâmplat chestia aia, nu lui, ºiexact atunci el ºi-a rãsucit capulspre mine, iar eu mi-am mutatprivirea în altã parte, ca sã nu-itreacã prin cap, cumva, cã mi-eramilã de el. Pentru cã milã numi-era, mi-era mai mult ciudã.Atunci când jucam câte-o miuþã,nu puteai sã-þi dai seama cã Ediavea ceva la picior, toþi voiau sã-iia cu el în echipã, ºi dacã mergea,ºi dacã alergam uºor, ºi cândumblam sus, jos, pe coclauri, sãprindem pãsãri, tot Edi era celmai iute dintre noi, doar dacã-lforþam sã bage un sprint mai tare,atunci se vedea diferenþa, sevedea cã Edi n-o sã mai poatã sãfacã jocul din picioare ca înainteºi n-o sã mai poatã sã fenteze, sãalunece de pe-un vârf pe altul,cum numai lui îi ieºea, ºi aºa îizisese ºi Tuicã, cã îi pare rãu, dar

n-o sã mai intre la club, ºi cândi-a zis asta, moºu’ mi s-a pãrutsincer, poate singura fazã sã-limpresioneze, cu adevãrat, înultima vreme, i-a spus-o dinsuflet, iar Edi n-a comentat, nus-a înfuriat, n-a înjurat, n-ainsistat, ai fi zis cã nici nu sesinchiseºte, cã nu mai dã doibani pe club. Doar uneori, cândvoia el, mergea aºa, puþin ºchio-pãtat, prin cartier, dacã te chioraibine, vedeai cã-ºi lasã un picpiciorul drept în urmã ºi îl ridicãcu încetinitorul, îºi lua un aerdemn, de om care a pierdut fãrãsã fie înfrânt, se uita în jurindiferent ºi mândru, ca sã fiesigur cã ceilalþi îl vãd ºi-ºi aducaminte cã dintre toþi numai el afost ales la juniori, ºi sã nu uitecareva ce-ar fi putut sã ajungãel, dacã ar fi fost sã fie. Însã n-afost sã fie.

S-a legat la ºireturi ºi ºi-a ru-lat ciorapul peste picior, în sus.

- Cât e ceasul, þigane?- E târziu – a zis Mânzu mic în

locul lui.Tomi s-a uitat la ceas.- Doi ºi douãzeci.Tobã, repede, l-a corectat:- E ºi optâºpe.- Douã, analfabetule - a zis

Mânzu mare.- Al meu aratã bine – a insistat

Tobã.- Prostule.- Prost eºti tu.- Vezi cã?- Vezi cã ce?- Fuse ziua ºi duse.- De ce sã se ducã ziua la prânz?- Cã-i prea cald, de asta.Edi a trântit sticla cu apã în

iarbã dupã ce-a sorbit ultimelepicãturi.

- Dacã dimineaþã nu vã trezi-rãþi, acu’ stãm de pomanã

ªi iar s-a ridicat ºi s-a dus sãse uite pe dupã copaci, deºi nutrebui s-o facã, se vedea foartelimpede ºi de unde stãteam cãplasa nu se miºcase. ªi n-am sã-rit sã zic cã, de fapt, din cauza luipierdusem vremea, cã o rupse-sem aiurea cu fraþii Roaibã, mi-ambãgat poza la loc, în buzunar, ºim-am lãsat pe spate, în iarbã, cumâinile sub cap, ºi mi-am amintitcã într-o dimineaþã au golitcanalul, au oprit, nu ºtiu cum,apa sus, ºi am vãzut pereþii deciment care se cãscau în albie,

murdari de mâzgã ºi reci, iar pefund nu mai rãmãsese decât unstrat gros de nãmol ºi câþivaumblau în cizme de cauciuc, cuundiþele pe umeri ºi câte o plasã,sã gãseascã peºtii rãtãciþi, dar numai rãmãsese niciunul, umblaudegeaba, ºi eu nu puteam sã-miiau ochii de la plãcile umede, debeton, arãtau ca niºte obraji ne-raºi, totdeauna mi-a fost aºa fri-cã de obrajii de oameni mari, ne-raºi ºi întunecaþi, ºi, habar n-amde ce, exact aºa mi s-a pãrut cãfãceam ºi noi atunci, ca pescariiãia, dar nu le-am zis chestia asta,cã ºi atunci când le spusesem cãam vãzut canalul gol, râseserã demine ºi ziseserã cã e din capulmeu, cã asta nu se putea, cã aºaera canalul din construcþie, um-plut cu apã. Aºa cã, mi-am þinutgura. Dar de sãturat, mã sãtura-sem pânã în gât. ªi de baltã, ºide câmp, ºi de ciulinii pufoºi, ºide bulbii vineþii ºi otrãvitori aiburuienilor, ºi de transpiraþia cal-dã, ºiroindu-mi pe spate ºi lipin-du-mi tricoul de piele, ºi de aerulîmbâcsit din care nu-mi puteamscoate capul sã respir, ºi de pã-sãri, ºi sã tot stai ºi sã aºtepþidegeaba, ºi de restul. ªi cel maivinovat pentru porcãria asta era,binenþeles, Edi. Am scãpat un offãrã sã vreau ºi el m-a auzit.

- ªi tu ce oftezi ca baba? Nucumva ai obosit sã stai?

Nu i-am rãspuns, nici el n-ainsistat, ºi-a fãcut loc printre tul-pinile roºietice de rãchitã, dân-du-le în lãturi cu mâinile, de par-cã ºi-ar fi luat avânt sã intre înapã, ºi s-a îndreptat cãtre picio-rul podului, a zis cã se duceapânã în partea cealaltã, sã dea oturã pe la pãdure, deºi nu ºtiu lace-i folosea. Doar cã el n-aveastare niciodatã. Creasta lui blon-dã a sãltat pe deasupra buruie-nilor ºi s-a fãcut tot mai micã, cao flacãrã de chibrit, pânã s-a pier-dut în poleiala aerului de dupã-amiazã ºi nu s-a mai putut dis-tinge. Tobã s-a tras de lângãmine ºi s-a apucat sã aleagã dincorcoduºele rãmase pe jos une-le mai coapte. Le-a frecat de blu-zã pâna a fost el convins cã-scurate ºi apoi, s-a apucat sã lemestece plescãind, probabil casã mã scoatã ºi pe mine dinminþi.(...)

Dan Neamu – Yomi

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã


Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”, ediþia a III-a

Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este organizat deEditura Aius ºi se adreseazã celor care nu au publicat pânã acum unvolum de versuri. Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în

trei exemplare semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un plicînchis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele ºi prenumele concu-rentului, data de naºtere, adresa, numãrul de telefon, activitatea literarã ºi premiileobþinute la alte concursuri literare.

Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 decembrie 2017, pe adresa: EdituraAius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, Judeþul Dolj, 200151. Rezultatul concursului se vaafiºa pe data de 15 ianuarie 2018 pe site-ul editurii: www.aius.ro

Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” fac parteNicolae Marinescu – directorul Editurii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef alrevistei „Mozaicul” ºi Maria Dinu – câºtigãtoarea celei de-a doua ediþii a acestuiconcurs.

Ca sã scrii o povestire cu subiect(strict) biblic, atunci când Car-tea Sfântã este desãvârºitã, în-

seamnã sã ai o înzestrare narativã deose-bitã ori sã poþi sã proiectezi în istorie sim-bolurile sacre. Isidor Chicet, prozator, dra-maturg, etnolog, familiarizat cu tematicareligioasã, îºi propune, în Relatare dinSihem (Editura Serafica, Roman, 2016, cuo prefaþã de Mihai Afrenþoae), sã prezinteîntâmplãri cu tâlc din viaþa lui Yeshua BenNun (Iosua, Iisus Navi), succesorul luiMoise la conducerea militarã a poporuluilui Israel, având misiunea sã ocupe Cana-anul ºi sã împartã triburilor teritoriul aces-tuia. În prealabil, el a fãcut parte din celedouãsprezece iscoade trimise de Moiseîn Canaan care, timp de patruzeci de zile,au observat starea economicã ºi obiceiu-rile populaþiilor autohtone. Istoria lui în-cepe odatã cu traversarea Iordanului care,asemenea Mãrii Roºii în faþa evreilor con-duºi de Moise, dupã ieºirea din Egipt, îºiretrage apele în amonte.

Cartea lui Isidor Chicet se învãluie într-un anume mister, anunþând ca sursã de in-spiraþie un manuscris necunoscut, desco-perit în subsolul unei Sinagogi din Cairo,într-o gheniza (în care se depoziteazã ma-nuscrisele vechi, cu conþinut sacru, lãsatesã se aneantizeze, fãrã intervenþie umanã),document care aducea informaþii în plusfaþã de prima carte de dupã Pentateuh, Io-sua (de fapt, o prelungire a acestuia). Ma-nuscrisul tainic a fost scris la Sihem, loc încare, înainte de a muri la vârsta de 110 ani,Iosua cere reprezentanþilor seminþiilor în-noirea legãmântului de credinþã faþã deDomnul Dumnezeu.

Prima parte îl prezintã pe succesorul luiMoise, trecut de 70 de ani, „bãtrân, cu

nnnnn PAUL ARETZU

mãrturia dumnezeiascã a pietrelor

barbã albã ºi pãr lung”, discutând cu Ra-hav, prostituata din Ierihon care a ascunsºi a salvat iscoadele trimise de Iosua, sin-gura, împreunã cu familia sa, cãreia i s-acruþat viaþa. El îi spune cã tot ceea ce seîntâmplã poporului ales este cu voia ºi cusprijinul Domnului, în pofida numeroase-lor infidelitãþi ale evreilor: „Nimeni nu sepoate împotrivi voinþei Domnului, cu ori-câte ziduri s-ar înconjura” (p. 25). De laMoise, Iosua a moºtenit înþelepciunea,nicidecum puteri supranaturale. El este unsimplu om, se poartã firesc, se lasã în voiaDomnului: „Nici noi n-am ºtiut cum vasfârºi Ierihonul. Doar Dumnezeu a ºtiut ºine-a sfãtuit ce sã facem. Nici mãcar eu n-am bãnuit cã cetatea voastrã se va surpaca o movilã de nisip spulberatã de vânt,

numai datoritã strigãtelor noastre dintr-aºaptea zi de înconjur al zidurilor. În viaþamea n-am crezut cã voi trãi sã vãd cu ochiimei cum se nãruie meterezele unei cetãþifãrã ca noi s-o asediem. Dar asta a fostvoinþa Domnului...” (p. 28). Rahav îi oferão pietricicã rãmasã din zidurile Ierihonu-lui. Piatra, care va deveni laitmotivul tex-tului, are numeroase înþelesuri în textelesacre: piatra din capul unghiului, pietrelepreþioase de pe veºmintele preoþeºti, pie-tre de hotar, pietre de întemeieri, sãmânþacãzutã pe piatrã moare, pietrele luate dinalbia Iordanului, ca mãrturie. Pietricica ofe-ritã de Rahav este, însã, semnul destruc-turãrii cetãþii, o relicvã. Când sclava îl în-deamnã sã ia câte o pietricicã din fiecarecetate cuceritã, Yeshua Ben Nun îi mãrtu-riseºte greaua responsabilitate pe care oresimte: „De n-aº simþi, când voi muri, toatepietrele astea apãsându-mi sufletul. De numi s-ar face sufletul de piatrã.” (p. 31).

Tehnica narativã a autorului se folo-seºte consistent de mijloace specifice dra-maturgiei. Dupã scena cu Ravah, urmeazãaceea a judecãrii lui Acan. Trimis sã supu-nã cetatea Ai, încearcã aceeaºi metodãfolositã de Iosua, înconjurarea acesteiatimp de ºase zile, apoi, dãrâmarea zidurilorprin strigãte. Cu toate strãdaniile, ataca-torii nu reuºesc decât sã provoace ilarita-tea ºi batjocura apãrãtorilor aflaþi pe me-tereze. Motivul este clar: Dumnezeu nu-imai ajutã, pentru cã unul dintre ei esteimpur, a comis o faptã împotriva Legii. Sedovedeºte a fi chiar Acan, care ºi-a însu-ºit o parte din prada de rãzboi care trebuiaînchinatã în întregime Domnului. Înainta-rea în Pãmântul Fãgãduinþei este pericli-tatã. Vinovatul este aflat, dupã tradiþie, printragere la sorþi, efectuatã de Eleazar, mare-le preot. În momentul în care Acan estepedepsit, zidurile cetãþii Ai se nãruiescsingure, semn al ispãºirii. „Iatã cã Domnuls-a îndurat de noi ºi ne-a redat puterile,prin recãpãtarea cinstei! Acum suntem li-beri sã pãºim mai departe prin PãmântulFãgãduinþei.” (p. 41), exclamã Iosua. De-sigur, într-o lecturã anagogicã, aºa cumeste cea a Sfintei Scripturi, aceste cuvintear semnifica urcuºul duhovnicesc, menitsã asigure accesul în Împãrãþie, prin do-bândirea Fericirilor. Din nou apare sim-bolica pietrei: Acan este îngropat de viuîntr-o movilã de pietre; pe de altã parte,Iosua porunceºte ridicarea unui altar, pemuntele Ebal, din pietre necioplite: „Þineþiminte ce vã spun eu acum, puterea noas-trã stã în pietre!” (p. 41). Pentru a dovediaceastã afirmaþie, el rescrie pe lespezi depiatrã Tablele lui Moise.

Printr-o viclenie, Iosua este obligat sãîncheie un legãmânt de credinþã cu locui-torii din Gabaon, care vor fi cruþaþi, dardeveni în veci tãietori de lemne ºi vor scoa-te apã pentru poporul lui Israel. În urmarugãciunilor, prin ajutorul lui Dumnezeu,armatele celor cinci împãraþi ai Amoriþilorsunt nimicite în mod miraculos (mai mult

ca urmare a unei calamitãþi naturale, o ploa-ie cu gheaþã). Pentru a intra în posesiaîntregului Pãmânt al Fãgãduinþei, vor tre-bui înfrânþi treizeci ºi unu de împãraþi.

Dupã ce în prima parte sunt prezentateevenimente ale ocupãrii Canaanului, evi-denþiindu-se câteva aspecte paradigmati-ce (credinþa, voinþa divinã, curãþenia mo-ralã, judecata dreaptã), în partea a doua,teritoriile cuprinse între Iordan ºi mare aufost cucerite ºi Iosua ºi Eleazar fac bilan-þul campaniei, marele preot scoþând dintr-o traistã pietricele reprezentând cetãþileocupate: „Dupã cum vezi, din fiecare ce-tate cuceritã am pãstrat câte-o piatrã deaducere-aminte. Tot pãmântul ãsta ºi cutoþi împãraþii lui au încãput în traista asta.”(p. 56). Totuºi, o cetate a rãmas necuceri-tã, Ierusalimul, Oraºul Pãcii (cu MunteleMoriah, unde Avraam ar fi trebuit sã-ºijerfeascã fiul, pe Isaac). Aºa cum lui Moi-se, Dumnezeu nu i-a îngãduit intrarea înPãmântul Fãgãduinþei, nici lui Yeshua BenNun nu-i este menit sã pãtrundã în Ieru-salim. O va face, peste aproape douã se-cole jumate, Regele David. Eleazar deþineînsã o pietricicã aruncatã cu praºtia dincetate, învelitã într-un pergament, conþi-nând un mesaj anticipativ. Peste ani, va fipiatra folositã de tânãrul pãstor David,pentru a-l rãpune pe Goliat. Cei doi înþe-leg cã mai au de îndeplinit douã misiuniimportante: împãrþirea, pe seminþii, a Ca-naanului ºi stabilirea cetãþilor de scãpare.Leviþii vor fi excluºi de la moºtenire, ur-mând sã se dedice slujirii Domnului. Io-sua a purtat cu sine, prin toate bãtãliile,pietrele mãrturiei luate din apele Iordanu-lui. Piatra, frecvent evocatã, simbolizeazãatât demoliþiunea, cât, mai ales, edifica-rea, fiind ºi dovezi durabile.

În partea a treia, este prezentat sfârºi-tul lui Iosua, vegheat de Rahav. El se sim-te sufocat de pietrele adunate de-a lungulvieþii. Este apãsat ºi de singurãtate. Vreasã înþeleagã rostul propriei sale vieþi. Aflatîn agonie sub stejarul din Sihem, þine unultim discurs cãtre poporul reunit, pe careîl îndeamnã sã respecte Legea lui Moiseºi Legãmântul fãcut cu Dumnezeu. Ia camartor o piatrã mai mare, piatra morþii sale.Moartea însã întârzie, pentru cã aºteaptãsã se îngemãneze cu piatra naºterii.Rahav îi dezvãluie secretul: cele douãpietre sunt, de fapt, una singurã. Cãutândceva care sã depãºeascã fugacitateatimpului, Yeshua Ben Nun are revelaþianeamului sãu, adus în Pãmântul Fãgã-duinþei, unde va întâmpina vecia, dar ºi asufletului sãu, tare ºi neclintit ca piatra.

Povestirea lui Isidor Chicet este fireas-cã, lipsitã de hieratism ºi restrânsã ca di-mensiune, dar încãrcatã cu o bogatã sim-bolisticã. În mãsura în care el este ºi etno-log, se apropie de tipul naraþiunii popula-re, dar ºi de un scenariu dramatic. Certeste cã autorul este un povestitor remar-cabil, captivând atenþia cititorului ºi im-punându-i o finã culturã religioasã.

Dan Neamu – Ama-no-Uzume

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e


Salah Stétié, nãscut în 1929 la Bei-rut, este unul dintre principaliipoeþi ºi eseiºti francezi contem-

porani a cãrui operã, scrisã în francezã,este tradusã în aproape toate limbile Eu-ropei, dar ºi în arabã. Fost ambasador alLibanului la Unesco, în Olanda ºi în Ma-roc, apoi Secretar general al Ministeruluilibanez al Afacerilor Externe, Salah Stétiéeste autorul a peste cincizeci de cãrþi. Ope-ra sa a fost încoronatã cu numeroase pre-mii, dintre care amintim Premiul Max Ja-cob, Marele Premiu al Francofoniei alAcademiei franceze, Marele Premiu euro-pean de poezie de la Smederevo ºi MarelePremiu internaþional al Bienalelor interna-þionale de la Liege.

Volume de poezie: Vara marelui nor(L’été du grand nuage, Editura FataMorgana, 2016), Fiinþa (L’etre, EdituraFata Morgana, 2014), Dintr-o limbã(D’une langue, Editura Fata Morgana,2013), Într-un loc de arsurã (En un lieude brûlure, Editura Robert Laffont, Paris,2009, în care sunt cuprinse toate volumelesale de poezie apãrute de-a lungul timpu-lui la Editura Gallimard); Fluiditateamorþii (Fluidité de la mort, Editura FataMorgana, 2007).

Nuvelã: Pisica culoare (Le chat cou-leur, Editura Fata Morgana, 2014).

Memorii: Extravaganta (L’Extrava-gance, Editura Robert Laffont, 2014).

Eseu ºi traducere de poezie misticãsufitã: Râbi’a de foc ºi de lacrimi (Râbi’ade feu et de larmes, Editura Fata Morgana,2010) ; Vinul mistic (Le Vin mystique,precedat de traducerea cãrþii Al Khamriyade Omar Ibn al-Farîdh, cu reproduceri decaligrafii de Ghani Alani, Editura FataMorgana, 1998).

poeme inedite

nnnnn SALAH STÉTIÉ

LimpedeOm relativ de pãmânt ºi de iarbãÎn jurul tãu cea mai mare liniºte atingeAbsolutul inexistent ºi ramurile lui

Prozã de nãmol uscat, pãmânt aspruTotuºi din tine va creºte, lunga rãbdareZãmislitã din ºarpele limpedeTrandafir interminabil ºi drept

Trandafiri, trandafiriDin vremuri strãvechi sunt oaspetelerãdãcinilor voastreªi voi suflu sunteþi de dorul imagiiImpersonalã respiraþie visatã

Întoarcere, trandafirinversat

Trandafirul îl dau sãracilor degetelor lorDe sãraci spiritului lor de sãraci în spiritMai pur este el, trandafirul sãrãciei,Decât cealaltã puritate ce ne vine dinmoarte

O lampã cu apã luminând ziuaPrintre sânii numeroºi ai unei femeiînspãimântateÎn aceastã þarã foarte singurã ºi cu munþiînalþiAlcãtuind un cortegiu muntelui Sânului

Toate aceste ploi toate aceste apecãzuteÎºi au picioarele în cer ca un trandafirinversatÎnrãdãcinat în inima mea ºi-n mâinile-mide sidefTrandafirul îl pãstrez slãbit ºi împrospãtatPentru lacrimile îndelungatei iubiri afoarte bãtrânei inimi

Înainte sã se opacizeze munþiiLegendare dughene

Cântec urbanFoarte tânãrã fataCoboarã râulDe-a lungul ecluzelorSã culeagã viespi

Ori iatã oraºulCu foc o-nconjoarãGenunchii sunt miiPe caldarâmurile întunecate

Cineva a strigatÎntr-o bisericãCineva a muritÎn spatele unui zid

Formã deschisã,garoafe

ªi gurii pline cu foc de moarteI se va da apa ºi aerul ulcioarelorCât timp alunecã aripa moriiPeste umbrele unui trai spulberat depietre

Apoi spãrtura - ºi loviturile de ciocanPe respiraþia cu formã deschisãSub ameninþare ºi aceste dâre de liniºteCoborâte din soare sub formã degaroafe sumbre

Pe chipurile arse asemeni unor jivineDin vechime trezite de puþinã cenuºãªi reîntoarse curând în somnuriÎn care capete vor înverzi din nou în frunze

ComplicaþiiDelirul nostru e floare a tenebrelorArsã de coama încâlcitã de femeie

ªi acest cer gol de steleSub vinul durerosCa o cupã predominant roºieÎntr-o camerã de o oblicã oblicitateO altã femeie cu toate fructele ei

Setei de orice fel i se dã o umbrãalungitã de arboriÎn oglinda de restituire a umbrelorPorumbiþã a nopþii dinspre parteaUnde dorm norii

De aici acoloCând aºteptarea ameninþãÎn camera unicei strãluciri a pragurilorCe vine guvernatã va fiE faþa de masãCu floarea vinuluiªi dorinþa de a bea cu îngerii

E legãtura camerei cu arboriiPânda întunericului ºi vârful ascuþit alfocului

IscoditoareÎnaintea grâului vinovat ºi a acestorstele caldeArsurã! în dimineþile tale o sabie eascunsãAºezatã pe aceºti dinþi dubli pe care ea îioferã ceruluiStatuie de substanþã îndrãgostitã ºi depãsãri goale

Ce cad în lumea plinã. Ea întoarce lumiiUn spate de glorie pentru ca arborii aicisã vinãFructele sã-ºi amestece cu lãmpileodihnite. Dupã aceea e searã.ªi sub un lanþ de munþi sau de viseEa îºi îmblânzeºte sfâºierea purã

Apoi e vidul sau dimineaþa Capul eitânãr eDobândit de la niºte fragilitãþi nubileSângele ei e adunat într-o oglindãColonizatã de o varã de melci

AlegoricCele din urmã case sunt traversate de unarboreTrandafirii lor întunecaþi suntCa o lampã ce arde dincolo deluminiºuri:Acolo unde copilul a venit pe lumeDivina întâlnire,Pas cu pas ea s-a nãscut odatã cu celimperceptibil,Acest fluture dispãrut,Trecut în zbor deasupra unei meseCu potir alb ºi strugure spãlatDin care nimeni nu mai mãnâncã

În apropierea locului sub arbore sunt ºiMai mulþi copii lepãdaþi în fluviuMortalCopii maimuþãrindu-se, copii strãlucindde ace,În vreme ce în spatele caselor, într-un felde pãdure lacteeStele tinere dormCu picioarele-n sânge

Ariile dimineþiiI

Cu capul în instrumenteCu picioarele în aramãCu toamna ºi lãtrãturile volburilor

Mergem spre cel ivit bruscNetezit de cusãturi-Repede descusute

Auzim ºacalulScheunând pe astrul palidPe partea din dos a dimineþii

IILiniºte ºi sã tacãÎn noi acest loc ce strigãPentru ca un arbore sã creascã

Adorat de o piatrãAdunând orice satÎn jurul naturii lui

ªi din el desprinzându-seBucãþi de brumãPãsãri ce pãlesc

Aproape noapte

Soluþia e sub frunziºuri:Acest om, sã-ºi lepede neliniºtea inimii!Sã se abandoneze vouã, cãrãri, tapiserii,Trandafir de apã bun la nimic ºi fãrã dece în soare

Apoi sã i se dea noaptea, sâni-porumbiþeªi bisectoare de iasomie. Os al fiinþei.Luna ºi închizãtorile ei – vânt închizândPatul cu respiraþia lui diafanã

Mai apoi sã uite.Sã uite. Sã uite....Sã-ºi aminteascã:

A fost iubitul îndrãgit al vâlvãtãilorLa ceasul când iarba însãºi se însufleþeaprintre furnici

Sã rãmânã singur cu ochiul luiSub vitraliile locului- O cap împresurat de tenebreClarvedere, noapte

Traducere din limba francezã:Denisa Crãciun

Dan Neamu – The Vestalis

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a


nnnnn PETRIªOR MILITARU

În primul rând, aº vrea sãvã spun cã voi vorbi des-pre opera liricã ºi vizualã a

artistei Svetlana Borisova în ca-litate de poet, nu de critic de artã– ceea ce nu aº putea fi. La o pri-mã privire a picturilor, expuse laCasa Universitarilor sub egidaCasei de Culturã „Traian Deme-trescu”, mi-au atras atenþia douãtrãsãturi: culoarea verde, careeste la Svetlana Borisova culoa-rea sufletului ce se regenereazãprin artã, a sufletului care îºi di-buieºte propriile rãdãcini, a su-fletului care ºtie cã verde esteculoarea primãverii. Fiind nãscu-tã în nordul Siberiei, SvetlanaBorisova are în gena ei artisticãesenþa culorilor reci. Paradoxuleste cã, prin arhetipurile pe carele evocã, ea reuºeºte sã aducã înfaþa ochilor noºtri toatã cãlduracare se ascunde înlãuntrul aces-tor culori aºa-zis reci: fie cã estevorba de lucrarea Energia luiverde, în care este schiþat un cu-plu ce pare adus din iconografiatantricã buddhistã din tradiþia ti-betanã, sau de alte lucrãri în caresilueta femininã este un vas al-chimic apt sã susþinã viaþa careclocoteºte în interiorul culorii ver-de aºa cum putem observa ºi înalte lucrãri ca Iubire complemen-tarã, Inimã frântã sau Amoretern. În fine, este acel verde careîn istoria poeziei europene a de-venit celebru prin versurile „Ver-de que te quiero verde” ale luiFederico García Lorca: „Verde,cât te iubesc, verde!/ Verde vânt,verde tulpinã./ Barcã-n largurilemãrii/ ºi calul pe vârf de munte.”

cu Svetlana Borisova pe Calea Sufletului(Romanþa somnambulã). ªi, to-tuºi, de ce este iubirea SvetlaneiBorisova verde ºi nu roºie? Fi-indcã nu este vorba aici de iubi-rea adolescentinã, ci de iubireacoaptã a femeii care a suferit ºicare începe uºor-uºor sã se des-copere pe sine: „Cu mult timp înurmã mi-am ars inima/ Aºa cã atrebuit sã plec a trebuit sã mã duclângã mare/ Într-un þinut îndepãr-tat…/ Sã îmi scald inima/ Dupãatâta suferinþã ºi cruzime/ Sã îmiregãsesc seninãtatea ºi liniºtea/Sã învãþ sã mã iert pe mine în-sumi în ciuda incertitudinii ºi aslãbiciunii/ Sã gãsesc Bucuria,Credinþa ºi Adevãrul./ ªi cu su-fletul plin de neguri, sã gãsesclumina.” (Suflet cãlit). Este aceafemeie prezentã în lucrãri precumZeiþa focului, Cassiopea sau ne-maipomenita Isis, care pe minem-a fascinat toatã adolescenþacând fãcusem o obsesie pentrumitologia egipteanã.

Cea de-a douã trãsãturã aoperei vizuale a Svetlanei Bori-sova þine de magia oglindirii, deprincipiul analogiei dintre micro-cosmosul fiinþei umane (în carese reflectã desigur macrocosmo-sul) ºi care, la rândul sãu, esteoglindit în opera artisticã; altfelspus cele mai intense, frumoase,profunde ºi cutremurãtoare trãiripe care artista le-a experimentatde-a lungul vieþii. În purã tradiþieimpresionistã ea capteazã în ima-gini impresiile fugitive produsede o scenã (ca în lucrarea Car-nalval la Venezia), de un ob-iect (Mesteacãnul îngheþat),gest (Imortalitate), personaj (Pianistul) etc. Aºa impresio-

nismul nu este dublat numai deaºa-zisa rãcealã siberianã amin-titã mai sus, ci ºi de un sentimental integrãrii în macrocosmos, prinrezonanþã cu armonia din planoniric: „Dulce somn, zbor, elibe-rare…/ Eliberare de lumea realã,raþionalã/ Spre spaþiul astral…/Spaþiu cu culori vii, cuib alsufletului meu/ ºi reîncãrcare deforþe/ Pentru a construi o viaþãcare ar putea lãsa o dârã în ingno-

ranþa/ Majoritãþii oamenilor cesuferã/ De urã, fricã ºi supãrare./O pecete de Energie ºi Speranþã/Care sã aducã Lumina liniºtii dinlumea astralã/ În lumea realã ºilogicã.” (Vise plãcute). De aceea,cele mai multe dintre tablouri auun aer oniric, iar personajele – fieele mitice, umane, vegetale – pardefinite de aura ce le înconjoarã,de lumina pe care o emanã sau oprovoacã (Îngerul creaþiei). Defapt, ca poet trebuie, la final, sã

vã mai fac o mãrturisire: titlurileînseºi care însoþesc lucrãrile dinexpoziþia de faþã Libertateasufletului, Aripi îmbrãþiºate, Foclichid, Trei sori, Aripile nopþii,Mama Viaþã etc. sunt de cele maimulte ori metafore sau simboluride înþelesul cãrora noi depindemîn momentul în care vrem sãintrãm în Templul Sufletului Ver-de. Fiindcã orice contact directcu sufletul artistului este o iniþiereîn Micile Mistere ale Artei!

Suflete îngemãnate Petriºor Militaru, Svetlana Borisova, Magda Buce Rãduþ la vernisaj

av

an

ga

rd

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

ea

va

ng

ard

e

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN … serie nouã, anul X X, nr. 5 (223 ), 20 17 NNNr.r.r....

Documents

Transcript of APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN … serie nouã, anul X X, nr. 5 (223 ), 20 17 NNNr.r.r....