Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, OCTOMBRIE 2015, nr. 103 * Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

...Cimitirul este un laitmotiv aluniversului bacovian, chiar iubita eadesea chemată aici. De altfel,leşurile se află şi în oraş, iar evo-carea lor se face într-o atmosferăde fast lugubru, cu luciditate rece(Finis). Chemarea spre extincţieapare astfel în confruntare cu im-pulsul amoros, conturându-se într-o tensiune subiacentă între eros șitanathos, între chemările vieţii şiale extincţiei (Pulvis).

(Grigore Codrescu)

...Oricât ne-ar repugna LicăSămădău, oricât de contradictorieni s-ar părea evoluţia lui Ghiţă,oricât de naivă şi cinstită ni s-arînfăţişa Ana, cele trei personajeprincipale merg hai-hui printre sen-timente contradictorii, rătăcindexasperate de o parte şi de alta ahotarului nestatornic al aspiraţiilor,când fireşti, când marcate demârşăvie şi ticăloşie...

(Vasile Pruteanu)

...Aşadar: am produs cea maimare brânză de la revoluţie în-coace, capabilă să descăunezerenumitul camembert cu mirosulsău inconfundabil. Pentru câbrânza noastră post-decembristăpute de-ţi mută nasul din loc şi-ţiîntoarce stomacul pe dos...

(Mihai Buznea)

...O placă memorială aminteşte decel care a fost Alexandru Radian,marele oftalmolog al oraşului şi nunumai, un gest plin de încărcăturăemoţională, pe care l-am mai întâl-nit şi în alte secţii ale marelui com-plex spitalicesc din Bacău...

(Eugen Verman)

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

George Bacovia... 4

Moara cu noroc 11

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Recorduri mioritice 13

În acest număr:

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Ochii și mâinile 14

Indiscutabil, ideea de Bacovia şi ideea deBacău se regăsesc susţinute sau măcar sugerate învarietatea manifestărilor Toamnei bacoviene, alecărei cinci ediţii au adus în prim-plan literatura şi pecreatorii ei. Faptul a fost cât se poate de evident şila recenta ediţie, a V-a, desfăşurată între 8 şi 10 oc-tombrie 2015. Tinerii şi mai tinerii participanţi au avutprilejul de a distinge profilul şi substanţa medularăale acestor idei nu doar în varietatea manifestărilor(colocvii, prezentări şi lansări de cărţi şi albume deartă, vernisări de expoziţii, recitaluri de poezie, întâl-niri cu scriitori, iscusite alocuţiuni prilejuite de premi-ile oferite de legatarii spirituali ai locului – publicaţiişi foruri culturale, administrative), dar şi în sobri-etatea, autoritatea şi, de multe ori, originalitateapunctelor de vedere. Sub ochii acestor participanţi(mai tineri, ţineam să spun) se petrece o dinamică

în perceperea charismei geniului bacovian, dar şi înreceptarea charismei locului, dacă admitem căstrăvechiului Bacău i se pot atribui însuşirile loculuicharismatic.

Dar mai vârstnicii participanţi (unii deveniţi,poeţi, prozatori, critici literari, pictori, sculptori, redac-tori) se încumetă la proiectarea unei retrospectivemai largi, având ca reper prima ediţie a Festivaluluiliterar-artistic „George Bacovia” (30 sept. – 3 oct.1971), iniţiat de poetul Radu Cârneci, pe atunciredactorul-şef al revistei Ateneu, astăzi împovărat deo meritată glorie literară, om cultural de amplărespiraţie, ajuns la o nobilă şi prodigioasă senectute.Festivalul a cunoscut mai multe ediţii, iar mai târzius-a reiterat un număr de ani în cadrul unor „reuniuniale revistei Ateneu”, publicaţia fiind, aşadar,iniţiatoarea şi spiritul viu al acestui gen demanifestări cultural-literare.

Foarte multe personalităţi ale ţării, unele cari-atide ale panteonului spiritual al naţiunii, altele dinplan local, înnobilând perimetrul zonei, au primit titlulde laureat al premiilor revistei Ateneu.

De-abia în anii din urmă unitatea în varietate,după model european, a transformat revista într-unpartener cultural, alături de alţi factori de linia întâi înplan local. S-a observat cu bucurie, dar şi cu spiritcritic, că sub aceeaşi cupolă larg cuprinzătoare potsălăşlui într-o anumită perioadă activităţi cu profil dis-tinct şi cu personalitate oarecum diferită. De pildă, larecenta ediţie a „Toamnei bacoviene”, atât revistaAteneu cât şi revista Plumb, Filiala Bacău a U.S.R.dar şi Festivalul însuşi al „Toamnei”... au acordat pre-mii. În schimb, revista Ateneu a realizat un original„portret de grup cu scriitoare de azi”, adică uncolocviu, generat de distincţia oarecum artificială aliteraturii aşa-zis feminină, faţă în faţă cu ceamasculină. Invitate au fost scriitoarele GabrielaAdameşteanu, Bianca-Burţa Cernat, SvetlanaCârstean, Andreea Mironescu, Florina Pârjol, Doina

Ruşti, Elena Ciobanu. Un colocviua prilejuit şi atribuirea premiilor subautoritatea Festivalului „Toamnăbacoviană”, a Filialei BacăuU.S.R. şi a revistei Plumb. Oricaredintre participanţii la cele douămanifestări prestigioase a identificatcu uşurinţă specificul lor. Aşa stândlucrurile, s-ar sugera în subtext caîncepând cu anul viitor revistaAteneu să-şi organizeze o activitatede sine stătătoare, aşa încât şiceilalţi organizatori să proiecteze unprogram cu profil distinct. Ar fi uncâştig, probabil, în sensuldemarcării cu oarecare limpezime agraniţelor celor două manifestări(sau mai multe) cu trimitere clară îndirecţia receptării lor cu mai mare

uşurinţă. Dar, fără îndoială, fie acestea organizateîmpreună, fie în perioade diferite, aceeaşi cupăadâncă a spiritului bacovian le va împrospătaînfăţişarea. Pe câtă vreme n-am remarcat un publicspecializat participant la colocviile revistei Ateneu șiun altul eterogen la manifestările „Toamnei ba-coviene”, tot atât de corect e să nuanțăm cu calm în-trucât privește aplecarea revistei către publiculstudios (elevi, studenți) și către o problematică ce-ipreocupă pe tinerii critici literari. Nu e vorba de abor-darea anumitor valori printr-o selecție păguboasă,acestea fiind comune tuturor, ci doar de alegereaperspectivei de întâmpinare și contextualizare aacestora: modernă, suplă, incitantă. Pe de altă parte,în cadrul Festivalului „Toamnă bacoviană” observămtendința coagulării valorilor românești de pe unspațiu întins, chiar depășind granițele convenționale,prin invitarea unor exponenți de vârf, fapt demn deapreciat și de continuat și în viitoarele ediții. În fond,este un câștig al identității locului în ansamblulidentității culturale naționale.

Victor MITOCARU

Retrospectivă bacoviană

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 103

IOANID ROMANESCU ȘI CONTEMPORANII SĂI

Biografia poetului, eseistului șitraducătorului Ioanid Romanescu (1937–1996),deși cunoscută de istoricii și criticii literari,necesită o întregire atentă prin cercetareaintegrală a literaturii sale epistolare.

Poetul Ioanid Romanescu, dezinvolt, sincer,tranșant și deloc cabotin, a comunicat cu uniidintre prietenii, confrații și contemporanii săi,printre care amintim aici pe Otilia Cazimir,Demostene Botez, George Lesnea, Const. Cio-praga, Al. Piru, Al. Husar, George Ivașcu, RaduCârneci, Laurențiu Ulici, Constantin Călin,Marian Popa, Passionaria Stoicescu, GeorgeSanda (1) și, desigur, alții.

Revelatoare sunt epistolele pe care le-atrimis lui Demostene Botez (1893–1973), dinBacău, în răstimpul 1965–1969, pe când eracorector la arhicunoscuta revistă Ateneu.

Epistolele acestea se constituie într-un ex-celent jurnal al unui poet urgisit, marginalizat șidornic de a răzbate prin unele constrângerispecifice provinciei de odinioară.

Poetul Ioanid Romanescu intenționa, la în-ceput, să se stabilească, împreună cu familia, înCapitală, unde, grație unor conjuncturi nefavora-bile, nu a putut să-și materializeze dorința, însădin cele douăzeci și șase de volume de poeziecâte a publicat, treisprezece au fost tipărite înoficine poligrafice din București. Receptareacritică a operei sale poetice a început, de altfel,în presa literară bucureșteană, prin vocile unorcritici și eseiști de o certă autoritate.

[Bacău], 29 mai [1]969

Onorate maestre,

Am tot amânat scrisoarea asta, pentru căașteptam din zi în zi să vă pot trimit un exemplardin noua mea carte (2) Ce va spune critica?M-am obișnuit „ca țiganul cu scânteia“.

Cât despre mutarea mea de aici, a devenitimanentă. Cârneci (3) mi-a spus că și cinci anidacă mai stau aici, tot corector mă ține.

Între timp, familia mea s-a convins că tre-buie să plec. Nevastă-mea este dispusă să-șitrimită zestrea („lemnele“, cum le zic eu) înapoila părinți – și să stea cu mine în oricemagherniță, altundeva.

În București, post de profesor de fizică, pen-tru ea, există. Iar eu sper să aflu un post măcarde înregistrat cereri, de lipit timbre, un loc deunde să nu pot cădea și de unde să vorbesc sin-cer, ca și până acum.

Să mă întorc la Iași, nu. Sunt prea cunoscutacolo, și de bun, și de rău; mi-am însușit de multcuvintele maestrului Sadoveanu despre bârfaieșeană.

Dumneavoastră îmi spuneați cât de singurvă simțeați în Paris. Vă cred, însă, nu știu cumsă explic, mie solitudinea îmi priește; așa că, în

București, nu m-aș interesa de mâncătorii, defalsele lupte literare, ci mi aș vedea de planurilemele, surd și în tăcere.

Caut, așadar, un loc în care să fiu și mai sin-gur, și mai puțin cunoscut ca om.

Zilele trecute a fost pe la noi mama de laVoinești. A poposit inopinat. Auzise prin cinevacă sunt „negru de slab“. Poate. Dar nu „de slab“,ci „de amărăciune“.

Îmi scriați că mă veți ajuta să obțin un postîn învățământ. Nu, sunt prea bun și prea milosfață de copii. Timp de câțiva ani, cât amfuncționat ca învățător și profesor suplinitor,făceam deseori ore suplimentare, vizitam eleviiacasă, făceam eforturi serioase să-i aduc pe ceislabi la nivelul „de plutire“, pentru a-i promova petoți.

De pe urma mea n-au rămas repetenți, nicimăcar corijenți. Mi-s dragi copiii (aș dori să-i amși eu, dar deocamdată nu-mi pot asuma oasemenea responsabilitate).

Așa că hotărârea mea de a nu mă întoarcela catedră vine din conștiința faptului că nu maisunt capabil de o muncă atât de complicată, caremi-ar cere și efort fizic.

Dacă aici strigă, uneori, Cârneci la mine,strig și eu la el; din când în când ne mai șiîmpăcăm, dar, în fața copiilor, mi-e teamă denervii mei.

Da, pe atunci, cu zece ani în urmă, eramașa cum ați scris despre mine. Sufletul mi-arămas la fel, nu e vina mea că manifestările deacum sunt uneori ale unui bolnav.

Îmi dau seama pe urmă, îmi cer scuze cânde cazul. Dacă maturii mă iartă, judecata copiilorar fi aspră și în ochii lor nu m-aș mai putea re-constitui.

Ce mai încolo-încoace? Deocamdată maistau aici câteva luni. Habar n-am cum se va ter-mina.

Îmi pare tare rău de scrisoarea meaprecedentă. Nu-mi închipuiam că atât de multțineți la mine, la noi. Vă rog din suflet să măiertați. Mă voi feri de acum încolo să vă scriu înmomentele mele de furie. Că s-a întâmplat, cesă fac? Bun-rău, tot la dumneavoastră vin întâi.

În legătură cu Aberațiile. Cum nu va existao lume perfectă, orice abateri de la anormal sunt,în măsura în care dispunem, normale.

Numai de pe această poziție îmi justific eunoua carte. Cât privește forma, am renunțat laortografie acolo unde punea „bețe-n roate“,interferări de planuri și imagini.

Nu ermetic încerc să fiu, ci cât mai sincer.Nu-mi caut nici subiectele, nici cuvintele, pur șisimplu mă izbesc de ele, iar dacă despre unelenu scriu încă, nu este, în momentul de față, vinaromânilor.

Eu neamul nu mi-l bârfesc niciodată. Mergcu el oriunde, mândru și cumva abătut, ca dupăun cântec de femeie pe care o ghicescfrumoasă.

Vă sărut mâinile, maestre, și vă rog să avețiîncredere în mine; că, vorba mătușii meleRuxanda din Voinești: „zace dracu’ în colţu’ cup-tiorului“.

Cu profund respect și devotament, aldumneavoastră,

Ioanid Romanescu

Note• Originalul acestei epistole, inedite, se află

în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu dinBucurești.

1. George Sanda – Contribuții inedite laistoria literaturii române. Vol[umul] 2.Corespondență din colecția George Sanda.Emitenți ~ G. Topîrceanu, Otilia Cazimir, IoanidRomanescu, Ana Mâșlea. [București], EdituraGeorge Sanda, 2009, p. 323–432. [Sunt publi-cate optzeci și trei de epistole ale lui Ioanid Ro-manescu către George Sanda din perioada1961–1993].

2. Ioanid Romanescu – Aberații cromatice.Poeme. [București], Editura pentru Literatură,1969, 88 pagini.

3. Radu Cârneci (n. 1930), poet, eseist,traducător și memorialist. Redactor șef al revisteiAteneu.

Nicolae SCURTU

Itinerarii culturale băcăuane

1. Resursele modernităţii– o chestiune de situare 2. Universul liricii bacoviene 3. Ipostazele eului poetic 4. Arta poetică 5. Bacovia şi bacovianismul. Concluzii

1) Receptarea comodă leagă şi acum numele au-torului Plumb-ului, într-o bună măsură, de simbolism, detârgul de altădată şi atmosfera provincială a Bacăului dela întretăierea celor două veacuri. O casă memorială, ostradă, un liceu („... cimitir al tinereţii mele”... ), un teatruşi o statuie (metaforă a operei poetice pentru unii,deconcertantă pentru alţii) îi eternizează memoria înoraşul de pe Bistriţa. Într-unul din poemele sale în prozăse poate citi această secvență evocatoare a urbei natale:,,I... hu ...O caterincă plânge ca o babă beată, fabricileurlă, clopotele sună şi fanfare ţigăneşti răsună; automo-bile şi trăsuri aleargă, praful întunecă şi năvăleşte în guracelor care beau, care mănâncă, care cască... Ciungi,orbi, ologi, infecțioși cu cărnuri putrefacte, urlă cerşind;un copil s-a speriat şi plânge… Morile duduiesc şi înogrăzile lor stau munţi de grâu şi de păpușoi: pe malulgârlei aleargă puzderie de oameni, femei şi copii înpielea goală”. E de recunoscut aici decorul poetuluiBacovia ce realizează în proză, cu un relief stilistic in-confundabil, imaginea lui vulgară şi de-a dreptulgrotescă. Dar Bacovia, cum se va vedea, este mult maimult decât un poet al provinciei. Editorial, creaţialui Bacovia s-a lansat începând cu 1916, care este odată în istoria poeziei româneşti marcată de volumulPlumb. Au urmat, la diferite intervale, Scântei galbene(1926), Bucăţi de noapte (1926), Cu voi (1930),Comedii în fond (1936), Stanțe burgheze (1946), iarpostum, ediţii mai importante, Plumb, Versuri şi proză(1965) şi Stanțe târzii (1972). Revuistic, poetul debutasecu mulţi ani înainte. În 1899, în Literatorul, revista luiMacedonski, i se publicase poezia Şi toate pe când eralicean, iar în 1903, în primul an de studenţie la Bucureşti,începea să frecventeze cenaclul aceluiaşi poet pe careîl admira. De altfel, la apariţia volumului Plumb, poetulNopţilor îi consacră o relativ celebră epigramă omagială:„Poete, – acum pe frunte / Porţi mândre foi de laur, / Căcisingur, până astăzi, / Din Plumb făcut-ai aur...” În templulmacedonskian, în faţa tronului Prinţului poeziei, Bacoviava citi, între altele, Plumb şi Nervi de toamnă. Asistenţaera alcătuită din Tudor Arghezi, Adrian Maniu şi alţii.Afecţiunea pontifului fu cucerită deplin considerându-l„cel mai drag dintre poeţii tineri”, iar în 1915, impresionatde boala şi de stagiul sanatorial al mai tânărului său pri-eten, călători la Bacău unde, la despărţire, îi lăsa o fo-tografie cu dedicaţie către „Marele Bacovia”.

Poate şi împrejurările unorasemenea începuturi literareau determinat încadrarea fermăa poetului în capitolul simbolis-mului. Mai sunt apoi unelemărturisiri ale autorului însuşiprivind afinităţile sale literare.Cele mai puternice argumente leoferă însă opera poetică însăşi,în structura căreia simbolul, su-gestia, „corespondenţele” (însens baudelairian), o anumeformă de muzicalitate, verslibris-mul şi poate şi altele au conduspe unii din exegeţi în aceeaşi

direcţie de interpretare. Toate acestea nu pot fi negate.Dar Bacovia nu e totuşi poetul „șoaptei” simboliste, altremurului imperceptibil de strună; dincolo de toate aces-tea şi de altele, te izbesc în atâtea dintre poemele saletuşele violente ce amintesc de un Van Gogh, hohotuldelirant precum în celebrul tablou al lui Munch, sentimen-tul acut al tragicului ca la expresioniștii Georg Trakl şiGotfried Benn, angoasa existenţială ce trimite la Camusşi Sartre. Senzaţia de rătăcire în haos şi o grozavă per-cepere a absurdului, conștiința apocaliptică precum laatâţia dintre marii poeţi ai veacului. O demonstraţieanalitică a expresionismului bacovian s-a făcut, darinerţia didactică şi clişeele manualelor şcolare nu suntuşor de clintit. Adevărul este că Bacovia e mult mai multdecât un reprezentant al simbolismului în poeziaromânească. Criticul Nicolae Manolescu, cu remarcabila-i intuiţie, observa în 1966: „... prin accentele lui cele maiprofunde, Bacovia e singurul care s-a coborât în Infern”(Prefaţă la volumul Plumb, E.P.L., București, col. B.P.T.).Un poet mare iese totdeauna din rubricile istoriei literare.

(Continuare în pag. 3)

George Bacovia: Singurătatea

poetului

Gri

go

re

CO

DR

ES

CU

PLUMB 103

pagina 3revist\ de atitudine

În totul, opera lui Bacovia e, însubstanţă, mai aproape de decadenți,decât de simboliști, căci el este unpoet al crizei conştiinței moderne.Reperele tipice ale decadentismuluidin lirica modernă sunt recognoscibileîn opera poetului nostru: manifestareadezgustului faţă de viaţă, spleen-ul,intuiţia vidului tuturor lucrurilor, inclusiva propriului eu, perceperea culegeriitimpului exclusiv sub semnul eșecului,spaima de neant, cultul senzaţiilor casingurul adecvat unei lumi elementareşi eterogene (cf. şi Mihail Petroveanu,George Bacovia, Ed. CarteaRomânească, Bucureşti, 1972, pp.111-113).

Aşadar simbolism, decadentism,expresionism? Ar fi o eroare săcăutăm un pat procustian pentru spir-itul unui mare poet. Dar o scurtă incur-siune în istorie şi teorie literară poate,în cel mai modest caz, să ne sugerezenişte coduri de interpretare, de re-ceptare a sunetului unei mari creaţii. Emai profitabil poate să pornim de laipoteza că simbolismul i-a oferit lui Ba-covia acele elemente de tehnicăpoetică cu funcţie catalizatoare, aces-tea sti-mulând latenţele creatoarecristalizate apoi într-o operăinconfundabilă; procedeele de tehnicăsimbolistă mai uşor identificabile ţin dearta echivalențelor plasticii, muzicii şipoeziei la care ne vom mai referi.

2) Universul poetic bacovian estede sine stătător, iar coordonatele detimp şi spaţiu, inclusiv motivele ce îlstruc-turează, pledează pentru acesteconsi-derente.

Interiorul nu epuizează cadrul încare evoluează eul liric, dar recluzi-unea ca temă se impune spre analizăinclusiv pentru interpretarea decoruluiintim. El se compune din odaia cepoartă amprenta presiunii morale. Eanu e percepută prio-ritar ca un sediual scrisului, căci acuză mai degrabăsentimentul pustiului lăuntric. Ea nu eacceptată ca un adăpost la adversităţi,ci ca un câmp al coșmarurilor, al fan-tasmelor derutante, fapt pentru carepoetul e un prizonier al interiorului. Ba-covia nu e însă un intimist precumsimboliştii, ci el caută prilejul evadăriipe stradă, în oraş. Aici nu a mai rămasnimic din dulceaţa târgurilormoldoveneşti. Oraşul bacovianpoartă, nu s-a subliniat suficient,însemnele vieţii moderne, dar este oimagine amestecată de peisaj familiarşi de peisaj halucinant, de decor cotid-ian şi de lume bizară, rod al unei fan-tezii şi sensibilităţi exacerbate. Noroiulcreşte fabulos, iar întunericul e ca deînceput de lume; umezeala seinfiltrează cu puterea unor forţe dilu-viene, tavernele adăpostesc figuriumane disperate (Seară tristă). Aba-torul este un loc de execuţie efectuatăde călăi invizibili, iar mahalaua închideperspectiva unui univers terifiant(Plumb de iarnă). Vegetaţia nuconsolează niciodată, iar sfârşitul detoamnă smulge adevărate gemete.Parcul e răscolit numai de forţe dis-tructive, grădina e permanentdevastată, trupurile copacilor şi statu-ilor sunt săpate de plăgi canceroase(În parc, Decor). Târgul bacovianeste un hibrid în care se amestecăforme larvare de cadru urban cu ele-mente ale societăţii moderne. Stihiileconstituie principalul factor de deza-gregare într-o lume acoperită de în-tuneric; dimensiunile revărsării ploiisunt ale potopului (Note de toamnă).Moartea, fiind un fenomen curent, nustârnește emoţie, chiar când alaiurilede îngropare sunt numeroase (Cup-tor). Timpul este evocat, am zis, într-o perspectiva tipic bacoviană. Bacovia

e poetul omului biologic şi existenţial.Universul este însă în dezagregare, şide aceea timpul nu cuprinde prezentulca fază distinctă în curgerea sa. Du-rata este o permanentă negare, căcilucrurile nu sunt evocate în devenirealor de la naştere la împlinire şi moarte.Astfel timpul este o invitaţie spreextincţie, căci clipele, fiind atât de uni-forme, descurajează şi se înşiruie închip mecanic.

Erosul este o componentătematică de mare complexitate; ati-tudinea eului poetic este oscilantă. Fe-meia constituie un punct intim derefugiu; casa iubitei este totdeaunadeschisă, având o putere magneticăasupra pribeagului ce revine statornic,cu imploraţie timidă (Decembre, Spretoamnă). Registrul liricii eroticecuprinde însă doar tandreţea și reve-ria. Dar fecioarele sunt torturate de vi-suri erotice, gesticulând isterizate, sauspalmodiindu-şi durerea cu un teatral-ism straniu (Plouă, Mister).

Cimitirul este un laitmotiv al uni-versului bacovian, chiar iubita e ade-sea chemată aici. De altfel, leşurile seaflă şi în oraş, iar evocarea lor se faceîntr-o atmosferă de fast lugubru, cu lu-ciditate rece (Finis). Chemarea spreextincţie apare astfel în confruntare cuimpulsul amoros, conturându-se într-o tensiune subiacentă între eros șitanathos, între chemările vieţii şi aleextincţiei (Pulvis). Dar Bacovia nueste poetul care să regăsească în iu-bire forţa tămăduitoare, terapie clasicăla atâţia poeţi. Astfel sentimentulneantului covârșește şi această şansăde regenerare a vitalităţii. Bacovia nueste nici pe departe, cum s-ar părea,un poet monocord. La cele de mai susse adaugă ironia ce apare intempestiv(Poveste), zâmbetul abia schiţat, darşi rictusul amar ce dă un sarcasm ho-hotitor. Alteori eul poetic alterneazăîntre plâns şi ras, între sentimentalismşi luciditate (Sonet, Spre toamnă).Râsul printre lacrimi este, la Bacovia,terapeutic arareori, căci de obicei nureuşeşte să potolească depresia, ex-acerbând mai totdeauna sentimentultragic. Adevărul e că autorul Plumb-ului este un artist lucid şi subtil, cusimţuri de o extremă acuitate, dincolo

de disputa privind sinceritatea sau ar-tificialitatea poeziei bacoviene. Ches-tiunea această trebuie privită,probabil, ca una de tehnică şi nu devaloare. Aşa ar trebui să receptămcunoscută propoziţie critică a lui G.Călinescu.

3) Cu mult înainte de mijlocul vea-cului nostru, conştiinţa literarăeuropeană a eşuat în încercarea dedefinire a liricii moderne cu aceleaşiconcepte cu care operează criticii an-teriori. Inadecvarea totală a categori-ilor pozitive (echilibrul, seninătatealăuntrică, acuratețea stilului), pe carepur şi simplu le pulverizase Lautrea-mont încă din 1870, e tot mai multresimţită. Astfel, apare un nou con-cept, care nu e decât inversul celuilalt– categorii negative. Pentru HugoFriedrich (Structura liricii moderne,

E.P.L.U., 1969, p. 18) mai importantădecât explicarea acestui fenomen estesublinierea anormalităţii liricii mod-erne: descrierea sferei acesteianormalităţi trebuie făcută însă cuconcepte pe care ea însăşi le-a impus.El citează pe Musil care, într-un textpostum, definea poetul drept „omul celmai conștient de singurătatea fără descăpare a eului în lume şi printre oa-meni” (p. 182). De altfel, romanticiitrăiseră intens simțământul solitudinii,cum şi „poeţii damnaţi”.

Bacovia este însă neperecheîntre liricii români, şi incomparabil cupuţini din literatura universală. Izolareaşi spaima ating intensităţi şi profunzimiinsondabile.

Dialectica trăirii sentimentului soli-tudinii de către autorul Plumb-ului seconturează într-un scenariu dens încare noul Sisif, modern, înregistreazăun eşec, multiplicat la infinit: în spaţiitot mai vaste – de la universul camereidiurne până la vidul existenţial trans-pus în imaginea „golului istoric”, şi cutonalităţi tot mai acute, de laapăsătoarea izolare la reacţiile aber-ante ale eului liric ultragiat.

„Tot mai tăcut şi singur / În lumeamea pustie / Şi tot mai mult m-apasă /O grea mizantropie”. Sau „Şi de lumetot mai singur, mai barbar, / Trist, cu-opană mătur vatra, solitar”. (Gri). Re-tractil, eroul liric se retrage în preajmaobiectelor familiare; ipostază provi-zorie, căci apare şi primul eşec al celuicare se însingurează nu cu orgoliulsuperiorităţii romantice, ci ca efect al„anormalității”, al eului traumatizat deîncordarea absurdă de a intra în dia-log: „Trec singur pe poduri de fier / Şi-aştept în zăpadă... dar ce maiaştept?”. Încât echilibrul nu e de găsitnicăieri: „Odaie, plină de mistere / Înpacea ta e nebunie; / Dorm umbrenegre prin unghere,/ Pe masă arde ofăclie”. (Singur). Într-un imaginarcrescendo al tensiunii lirice, acesteasunt primele semne ale anxietăţii. Dela această treaptă, Bacovia devine elînsuşi; până acum în versuri precumcele citate mai jos, şi în altele, „S-aude şi-un clopot de şcoală, / E vânt,şi-i pustiu, dimineaţa: / Hârtii şi cufrunze, de-a valma, / Fac roate-nvârteje, pe-o piaţă” (Toamnă) – el nufusese prea departe de o poeziesimbolistică minoră. Depăşirea aces-tei etape este un miracol propriu mariiarte. Ea a provocat dispută,netranșată încă, între susţinătorii unuiBacovia purtând o mască afişată, şiexegeţii care identifică masca cu acor-durile grave ale poeziei autentice. Separe însă că poetul, jucându-şi cu osinceritate liminară rolul său tragic, „asfârşit prin a se confunda cu el”. Cap-tiv într-un univers labirintic, eul poetictrăieşte drama eșecului perpetuu. Lu-ciditatea, conştien-tizarea lipsei uneiieşiri exacerbează sentimentulsingurătăţii. Odaia, strada, oraşul,lumea se videază la orice încercare dea arunca punţi spre altceva: „Sunt soli-tarul pustiilor pieţe / Cu jocuri deumbră ce dau nebunie” (Pălind); „Dădrumul, e toamnă în cetate / Întregpământul pare un mormânt” (Nervi detoamnă). Astfel, când putem crede cădupă anxietate nu mai urmează nimic,ne întâmpină frigul spaimei metafizice.Izolat de oameni, sfâșiat de nelinişte,eroul liric pierde legăturile şi cu lumeaobiectuală: „Uitarea venea... a venit /O lacrimă cade jos, totul tace, / Lampaobosită a clipit, / Orice obiect atinsşopteşte: lasă-mă-n pace...”.(Nocturnă). Antenele ultrasensibileînregistrează plânsul materiei, soli-tudinea devine teroare existenţială, iarspaţiul şi timpul istoric devinneîncăpătoare: „Sunt singur, şi măduce un gând / Spre locuinţele lacus-tre” (Lacustră); „Şi mă las pe pat, ochiisă-i închid, / Pot / În curând, încet vacădea în vid / Tot” (Monosilab detoamnă). Suntem acum pe pragul celmai de sus al intensităţii lirice.

(Continuare în numărul viitor)

George Bacovia: Singurătatea

poetului(Continuare din pag.2)

O poetă careîși are, iată,evadările salecolosale și dealt-fel așteptate, întextele lirice, Mi-haela Băbușanu,femeia cuminte,își duce luptapersonală, mai

mult decât într-un paralelism cupoezia pe care o scrie. Un soi de filede jurnal personal caligrafiate cucerneală secretă, enigmatice, și pecare odată ce ai reușit să le de-scifrezi te poți bucura de versul carecurge frumos şi liber.

O luptătoare, aș putea spune,dacă dincolo de abordarea pro-blemelor de viață nu ar străluci po-emul sincer, nevopsit în culorițipătoare ci în unele discrete, armo-

nioase. Poezia Mihaelei este ca oapă care curge, un râu pe care nu-lpoți muta din propria-i matcă:

Mi-am îmbrăcat hainele deduminică, / Diploma si abilităţile mile-am îndesat / Într-un buzunar /Dealul „Boleacu”, lunca, livada şipădurea printre farduri, / Pa mama,tata şi fraţii la vedere, în portvizit. /Am luat cu mine doar surâsul nesigurşi enigmatic; / În urma mea pârâu delacrimi, / În faţă neprevăzutul(Dezrădăcinare).

Iată cum un singur poem dincarte aduce argmente incontestabilepentru ceea ce se țese în atâtea șiatâtea sintagme. Poeta rămâne încălegată natural de lumea care azămislit-o, are rădăcini antheice șipașii ei prin necunoscut sunt doarurmele unor nostalgii mai mult saumai puțin dureroase.

Am citit cam tot ce a scris în ma-terie de poezi M.B., am girat încă dela debutul său liric un talent nativcare se ia în serios şi care creşte dince în ce.

Azi am surpriza să-i citesc onouă carte, să simt cum poeta s-amaturizat printr-un numai de ea știutcatharsis, cum suferința sa lumeascăs-a preschimbat, ca la nunta biblică,apa în vinul dezlegător de cuvinte.

Da, insist să spun că, la urmaurmei, cartea aceasta cu poeme fru-moase, pline de semnificaţii, este unadevărat Jurnal personal. În argintulunei oglinzi virtuale, poeta îșirecunoaște imaginea care nu maiare nimic de-a face cu persoana careo și evaluează.

Ar trebui să aniversese o etapăa existenței sale. Să cântărească. Șiastfel, poeta și femeia devingemene, se susțin dinaintea materieisfidătoare. Cristalul de reflecție esterece, fără sentimente, evidențiazăadevărata fațetă a Clipei. Și, clipa fe-meii trece, se trece.

(Continuare în pag. 6)

Mihaela Băbușanu,„Cu Mercur în exil”

Mel

ania

Cu

c

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB 103

Curios lucru!O bună perioadăde vreme, unul dinpoeţii reprezenta-tivi ai culturiiromâne a purtat,ca un stigmat, onedreaptă şi chiar

aberantă etichetă, care-l arunca un-deva în demisolul literaturii noastre. Evorba de G. Coşbuc şi „interpretul”său Solomon Katz, alias ConstantinDobrogeanu- Gherea, după FelixAderca (în revista „Ideea Europeană”,Bucureşti, an II, nr. 44/27 iunie- 4 iulie1920): O eroare: C. Dobrogeanu-Gherea. „O eroare în viaţă- o eroareîn literatură, - o eroare în politică”,informaţie preluată din volumulCoşbuc în Bucovina, Culegereîntocmită de Ion Filipciuc, Ed.Charmides, Bistriţa, 2015).

Aşadar, cu trei ani înaintea cen-tenarului trecerii la cele veşnice a po-etului de la Hordou, doi bravi oamenide cultură, ce par să se completezede minune, I. Filipciuc şi GavrilŢărmure, aduc în faţa cititorilorinteresaţi un volum ce vine săprefaţeze viitoarea comemorare,cuprinzând texte ale unor bucovinenicare au scris despre viaţa sau/şiopera lui Coşbuc.

Pornind pe acest drum, aldualităţilor complementare, suntemnevoiţi să recunoaştem faptul că As-pazia Luţia avea dreptate (înconferinţa ţinută la Societateaacademică „Junimea” din 28 mai1906) când susţinea că G. Coşbuc şiO. Goga „sunt strânşi legaţi unul dealtul”, amândoi fiind „fiii Ardealului,amândoi întregind aşa de minunatunul pe altul cum nu se poate întâm-plare mai fericită.”

La câţiva ani depărtare, în„Glasul Bucovinei” din 1919, D.

Marmeliuc, mergând pe aceeaşi calea comparaţiilor, face referire la „doistejari ai gloriei şi demnităţii naţionale:G. Coşbuc şi B. Delavrancea”, primulînsănătoşind spectrul poeticposteminescian, în vocea celui de-aldoilea împreunându-se „durereamormin-telor strămoşeşti cu tuneteleunei furtuni răzbunătoare (…)”.

Dintr-o asemenea antologie nuputea lipsi numele lui Leca Morariucare, cu acribia-i recunoscută,semnează trei articole, apărute în„Flacăra” din Bucureşti (1922) şi în„Junimea literară”/ „Glasul Bucovinei”(1925), unde profesorul de înaltăţinută academică semnalează „împru-muturile” lui Coşbuc dintr-o serie deautori străini. Un alt George, e vorbade Drumur, scrie un articol, comemo-rativ (24 ani de la „moartea unuia dincei mai tipici poeţi ai vieţii româneşti…”), în care, după ce trece în revistăprincipalele momente din viaţa şi ac-tivitatea literară a poetului („Bucovinaliterară”, 1942), ajunge la următoareaconcluzie: „În poezia lui Coşbuctrăieşte neamul cu toate orizonturile,credinţele şi iubirile sale – o lume carealimentează necontenit stilul româ-nesc”.

Volumul în discuţie conţine şi tex-tul conferinţei lui Liviu Rebreanu peacelaşi subiect, susţinută mai întâi înSala Fundaţiei Carol din Bucureşti în1931 şi apoi în câteva oraşe din Bu-covina. Sunt acolo câteva afirmaţii ex-trem de interesante, fie de ordingeneral, fie vizând personalitatea po-etului ardelean. Dacă de-o vreme-ncoace există la noi personaje care-şidau părerea despre orice(reminiscenţă de a atingeperformanţa „geniului Carpaţilor”?),acum aproape o sută de ani autorulRăscoalei vorbeşte cu ironie desprecei ce, chiar fără să fi citit o carte, au

impresia că se pot pronunţa critic laadresa acesteia. S-a transmis cumvameteahna până-n zilele noastre? În-trebarea nu e fără rost, din momentce unii şi-au făcut obiceiul de a citi „îndiagonală”, zic ei, sau, eventual, cevamai eficient!, doar „selectiv”, dupăcare produc… savante comentarii.Revenind la L. Rebreanu, acestaafirmă, de data aceasta la modul celmai serios, că „fără poezie existenţanoastră ar fi atât de goală şi de aridă,încât cine ştie dacă ar merita să fietrăită”, iar G. Coşbuc e „poate cel maireprezentativ cântăreţ al sufletuluiromânesc”.

Cum tatăl lui Rebreanu avea unadevărat cult pentru poet, fusese cuel „coleg de liceu, de clasă şi debancă”, conferinţa e presărată cuamintiri duioase, până ajunge ladescălecarea lui Coşbuc în Bucureşti,întrebându-se, în deplină cunoştinţăde cauză: „Cum a izbutit săcucerească poziţia cea mai înaltă înmişcarea literară, în vârtejul acelapătimaş unde invidiile, intrigile,hărţuielile, luptele violente tracaseazăşi uzează chiar nervii cei mai oţeliţi?”,ardeleanul văzându-şi doar de

poezie, fără să ofenseze vreodată pecineva. E de prisos să spunem că, întimp, metodele s-au diversificat, iarastăzi există chiar şi o „debara” aliteraturii române în care se încearcăsă fie înghesuit Luceafărul, de parcălumina unei naţii ar încăpea acolo.Iluzii deşarte! Cartea se deschide cuo introducere, intitulată de I. FilipciucLa moara coşbucienilor…, cecuprinde şi intervenţia sa la Colocviile„George Coşbuc” de la Bistriţa din2002 (textul încântă prin frumuseţe!)şi se închide cu alte trei materiale aleaceluiaşi. Sunt analize argumentate,de unde răsar uneori săgeţi ori chiarcâte o ţeapă cu vârful muiat învenin… literar. Fie că demonstreazăimaginea eronată a lui Gherea asupraţăranului român, fie că aduce îndiscuţie pregătirea şi desfăşurareacomemorării centenarului naşterii luiCoşbuc pe pământ american,evidenţiind zbaterea bucovineanuluiVasile Posteucă („În ţară se poatespune ceea ce admite nagaicarusească şi sminteala lui Marx…”) şitipărind o replică a poetuluistăneştean la Noi vrem pământ!,intitulată Pe o brazdă de colhoz(prima strofă sună aşa: „Am vrutpământ. Şi-acum murim în ţarne,/Striviţi de politruci şi de tractor./ Ni-icerul rană de puroi, în carne,/ Şi viaţa,foame, noapte şi omor.”), fie cădinamitează, în final, volumul„Coşbuc, bucovineanul” semnat deCălin Brăteanu şi Ion Drăguşanul,apărut în Ed. Muşatinii, 2009 (… toatepoeziile din ediţia… anului MirceaStreinul (s.a.) au fost publicate maiîntâi într-un periodic din afara Bu-covinei. La fel stau lucrurile şi cuprozele din aceeaşi culegere), textelehâtrului câmpulungean par să se re-verse peste pagini precum oşampanie abia destupată, stârnindîmbelşugat pohta abia reţinută pânăatunci a consumatorului (deliteratură!).

George Coşbuc… redivivus

Ioan

Țic

alo

G e o r g eTerziu, acest „mortfrumos, cu ochiivii”, care a breve-tat sintagma„ M O A R T E ANECESARĂ”, într-un valoros volumde poezie cuacelași titlu, reci-

divează urmuzian cu un trăsnit volumde proză, intitulat nici mai mult, nicimai puțin „Proză bipedă”. Bipedă,bipedă, dar ce proză, neică! Scurtă,absurdă și suprarealistă. Absurdul so-cial și politic al lui Terziu vine, ce-idrept, cam târziu, după ce, în urmăcu mult timp, evreii Kafka și Urmuzfăceau furori cu acest stil aparentșocant și ilogic…

Așadar, George Terziu ne aduceîn atenție o scriere din avangardaunor timpuri apuse pentru lumeacivilizată, dar atât de actuale pentrunoi românii, care ne aflăm încă la odistanță considerabilă față decivilizația occidentală.

Volumul „Proză bipedă”, apărutla propria-i editură din Satu Mare, neprezintă o proză subtilă, cu mesajecodificate și parabole, care au marelemerit de a da naștere la mai multeinterpretări. Și așa e și firesc, până laurmă: într-o Românie, în care plural-ismul politic este batjocorit, din punctde vedere social, politic, cultural și,mai ales, economic, stilul acestaoarecum încifrat ne dă posibilitatea sătraducem și să definim mult mai bineleagănul acesta de respirațieanevoioasă care se numește Româ-nia..

Suprarealismul, pe alocuri,magic, pe care ni-l oferă Terziuoglindește pe deplin voluptatea

contradicției lumii în care trăim,făcând, parcă, mai dulce suferințacotidiană cauzată de irezolvabilelenoastre probleme existențiale.

În „Goana după aur”, povesteade început a acestui volum, ca oriceromân respectabil Demeter avea opoftă nebună, nebună de… bani.„Plutea în aer ceva clar și tulburător”,care îi prevestea un succes uriaș, oschimbare a condiției sale sociale. Totscormonind prin tomberoanele aces-tui veac decadent, în căutareanorocului (fiindcă „nu scornești pringunoaie de amorul artei”), Demetergăsește „Rezolvarea. Cheia exis-tenței lui!” Adică, neică, el a găsit ocarte în care se afla secretul, scrisnegru pe alb, de a face din căcat aur.Noi știam că românii fac din aceeașimaterie primă bici, capabil să șipocnească, dar ideea de a extrageaur din banalul căcat, fie el și ome-nesc, devine de-a dreptul fascinantăpentru Demeter. Cartea respectivăpurta semnătura cercetătorilor de laAmerican Chemical Society (ACS),care demonstrau, fără dubii, că prinmetoda respectivă se puteau obține șialte metale prețioase. „Vai, și câtrahat este în România! Adică, cât aurși câtă platină!!! Dumnezeule!”,exclamă Demeter.

Putea, Doamne-Ferește, săgăsească la gunoi un altfel de rahat:Teza de doctorat a lui Ponta saucărțile scrise în pușcărie de Năstase,Becali sau Copos, dar cu ce s-ar fiales? Așa că Dumnezeu i-a pus mânaîn cap și Demeter a trecut la des-cifrarea și popularizarea ne-maipomenitei teorii de obținere aaurului din murdăria umană, fiindcă„Nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin… Ori rahatul e ceva ome-

nesc…!”, gândea fericitul și norocosulcăutător prin gunoaie.

Ironia și autoironia sunt de-adreptul întristătoare, în acest caz,dragi cititori. Puteți desluși în aceastăparabolă ideea că noi, românii, propri-etarii bogățiilor de la ROȘIAMONTANĂ, am dat aurul și platinaunor străini, care ne-au dat în schimbun mare … rahat! Iar noi, căutând pringunoaie, am găsit soluția să facemaur și platină din acest rahat, printr-otehnică americană de ultimă oră…Sau că politicienii noștri chiar asta nevor promite, la următoarele campanii

electorale, cum că ne vom îmbogățiextrăgând aur din rahatul național pecare ei l-au produs de la Revoluție în-coace… Cititorul va găsi sensulpotrivit pe care ni-l sugerează Terziu.

După multe studii și experimente,Demeter și-a structurat propria-i teoriede extragere a aurului, ajungând ast-fel să țină discursuri, traininguri șiconferințe, emisiuni televizate, de-venind , în scurt, timp, cel mai iubit fiual poporului. Metoda lui, care ținea,ce-i drept, de scatofilie, alimenta din

nou nădejdea poporului roman. Uniiromâni mai așteaptă și azi primul lin-gou de aur, prin metoda-tomberon alui Demeter, deși mesajul lui Terziu eclar: din rahat, rahat răsare, nicide-cum mărgăritare…

Izbăvitorul de critici literari, dinproza cu același nume, este un domncare se numește Sincron. La fel ca șiDemeter, se gândește să scurtezesuferința unor categorii de oameninăscocind ceva epocal. Deși nu citisedecât două cărți în viața lui (probabilel auzise că Lech Walessa a cititnumai una și aceea de electricitate),Sincron s-a gândit să-i apere pe artiști(scriitori și pictori) de răutatea șiabuzurile criticilor de artă. Acești fari-sei, cum îi cataloga el pe critici,trăiesc fraudulos de pe urma creato-rilor de frumos și există riscul ca, înzece ani de zile, să avem parte de treicritici pe cap de autor.

Zis și făcut: salvatorul artiștilor aaprofundat „Analiza semantică asimplității”, „Concepția pragmatismu-lui necrotic”, „Teoria universului tan-dru”, Acceptabilitatea ipotezelor înteoriile alternative”, apoi a pornit ladrum „pregătit până-n dinți”. S-a dusla locul de întâlnire cu criticii…și dă-i,și cântă: „Cuțitul la os ne străpunge, /Un strigăt animă poporul, / Un țipăt:Ajunge, ajunge!”

Le-a spus criticilor verde în față:că sunt plini de resentimente și de in-vidie față de creatori, că atitudinea lornegativistă face rău poporului român,că onor creatorii de artă sunt patrioțiși bine-intenționați, iar arta lor esteinestimabilă, că „poezia e ca și cum aibea o bere reconfortantă”, că să maistea dracului în banca lor… La final,a bătut de trei ori cu pumnul în masă,de i-a lăsat pe critici cu gura căscată,apoi a ieșit val-vârtej și s-a dus într-ocameră alăturată, de unde și-a luat

(Continuare în pag. 6)

ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU

Du

mit

ru S

ârg

hie

pagina 5revist\ de atitudine

PLUMB 103

O carte cuprinzând un interviu-fluviu denu mai puțin 250 de pagini a apărut de curândla Editura Rawex Coms, București, 2015,mărturie sinceră și curajoasă a unui poet,gazetar, redactor de cărți, istoric și critic literar,care, neîndoielnic, va răscoli multe spirite aci-uate prin culisele forurilor culturale dinBucurești și nu numai.

Judecățile de evaluare transpuse însecvențe cine-verite ne îndreptățesc să

afirmăm că poetul Florentin Popescu întruchipează modelul descriitor-cetățean care îți sacrifică liniștea sufletească și prieteniacu mulți confrați pentru a face să triumfe adevărul, binele, drep-tatea și alte valori morale, demascând arivismul, degradareaființei umane, goana după privilegii, agresivitatea veleitarilor, dilu-viul editorial, infantilizarea publicului de către televiziuni,măcelărirea limbii române, etica de cumetrie, solidarizareageneraționistă, promovarea zgomotoasă a „valorilor” de grup,superla... de care suferă mulți cronicari literari și multe altele.

Un aspru rechizitoriu se dezlăunțuie la adresa poeziei con-temporane: „ceea ce publicul (încă) mai numește poezie dinceea ce se publică cu duiumul prin reviste și prin volume numaipoezie nu e. Fel de fel de bazaconii, de găselnițe, de împerecheride cuvinte, de aiureli sunt promovate de autorii lor drept poezie... în care e abordat libidoul, în care se face caz de sexualism,mergându-se până la descrieri în amănunt a diverselor forme deprezentare a organelor sexuale și a altor aberații. În lirica noastrăs-au scăpat caii de tot” (pag.50). În sfârșit, iată că a apărut cinevacare să ne spună că regele e sol.

De un tratament asemănător au parte și cronicarii literari:„Astăzi cronicile literare, cu mici excepții, se scriu, cum ziceacineva, <<pe cumetrii>> și de-aia nu-i de mirare să vezi cum au-torul unei cărți anoste de poezie este ridicat în slăvi și consideratextraordinar. De către cine? De un la fel de anonim recenzent,de care n-a auzit nimeni sau aproape nimeni.”

Nu sunt menajați nici criticii literari: „Cât privește o critică<<de direcție>> aproape că de aceasta nici nu mai poate fivorba. În primul rând pentru că n-avem critical care s-o facă și-n al doilea rând pentru că se publică atât de mult, încât acelsărman de critic, dacă l-am avea, ar trebui să citească zi șinoapte și tot n-ar răzbi să parcurgă toate cărțile care ies de subteascurile tipografice, ridicând fatalmente să omită și volume cear merita să fie lecturate și comentate” (pag.54)

Formulări tranșante avansează Florentin Popescu și desprerevistele literare: „Și în jurul redacțiilor s-au format grupuri de in-terese și dacă tu, poetul Florin Costinescu, vii dinafara lor și vrei,ca tot omul, să publici ceva acolo, ... ești amânat până la PașteleCailor ...., pur și simplu, ești respins. Pentru că nu ești <<de-allor>>. Tot așa cronicile și recenziile literare se scriu <<pesprânceană>> despre acoliții grupului respectiv. Poți să publicitu o carte genială, dacă nu faci parte din conclave, nu exiști”(pag.100)

Nu este uitată nici difuzarea publicațiilor: „Iată că a trecut unsfert de veac de la schimbarea regimului politic din România, dela instaurarea democrației și în cultură, dar problema difuzăriicărților și publicațiilor încă nu s-a rezolvat sub nicio formă”(pag.100).

Nu se lasă mai prejos nici Florin Costinescu atunci cândformulează întrebările: „Să nu uităm televiziunile, unde accentulcade pe prezentarea unei pipițe analfabete, dar înzestrate cu pi-cioare lungi și sâni mari” (pag.107).

Nu sunt uitate nici ziarele: „Există un curent general în presade azi-acela de a populariza răul, negativul, gregarul ca și cumîn țara asta nu s-ar mai întâmpla nimic frumos, ca și cum am fi onațiune de troglodiți, trăind în comunități în care toată ziua se pe-trec numai crime, violuri, răpiri de persoane, escrocherii și totfelul de alte rele ... A dispărut reportajul. Și e păcat... Mi-e dor deun Geo Bogza, de un Brunea-Fox” (pag.110).

Un răspuns amar de dureros se formulează în legătură cupremiile literare: „Tocmai cei care ar trebui să militeze concretpentru corectitudinea acordării unor premii le-am compromis.Adu-ți aminte că într-o vreme eram abonați la premiile UniuniiScriitorilor aceiași și aceiași oameni” (pag.128).

Spațiul nu ne îngăduie să cităm în întregime diatriba laadresa Uniunii Scriitorilor: „După Zaharia Stancu și LaurențiuFulga, prestigiul U.S. a început să decadă și a tot decăzut pânăazi” (pag.136).

Referiri substanțiale și pertinente se fac la starea precară aînvățământului, a sănătății, a satului din zilele noastre, aeconomiei românești: „Cum să fii mulțumit când vezi că a trecutmai bine de un sfert de secol de când trăim în democrație șiparcă tot batem pasul pe loc, nu înaintăm, nu ne îndreptăm sprelimanul pe care l-au visat cei care s-au jertfit în decembrie 1989”(pag.206).

Doi interlocutori de elevată intelectualitate și o carte care secitește pe nerăsuflate ca pe un bildungsroman.

Departe de a fi elucidat întreaga problematică a dezbaterilor,încheiem cu un răspuns concludent despre patriotism: „Astăzi,dacă îndrăznești, numai dacă îndrăznești să te pronunți publicpentru patriotism, ești numaidecât catalogat drept naționalist,miop față de integrarea europeană și față de noile curente deidei care domină lumea. Trăim într-o anormalitate strigătoare lacer” (pag.90).

FLORIN COSTINESCU CONVERSÂND CU

FLORENTIN POPESCU

Mih

ai M

erti

caru

Autoare a unorcronici literare, eseuri,interviuri, timișorenceiMaria Nițu i s-a premiatrecent (Festivalul Avan-garda XXII, Bacău, 2015)o c a r t e l a E d i t u r aEubeea , cu t i t lu l Re-ciclare la Cubul Rubik.

De data aceastavolumul adună subintitulatele „prozoesemeși alte farafastâcuri”, eseuri, în fapt, inspiratefie diaristic, fie din vasta lectură a filologuluiMaria Nițu.

Citind aceste proze scurte, scrise într-odinamică de invidiat, în ton allegro, sărind dela un epic năstrușnic, la considerente acide,de la un diafan feminin, la exprimăricolocviale, îmi imaginez autoarea într-untablou al viitorului literar al cărui incipit, iată,îl creează aici prin manevrarea artistică aunui cub Rubik. Fațetele acestui cub, di-verse, împrăștiate, unele la vedere, altelesubliminale, sunt descrise inteligent, „cul-tivând intertextualitatea” (Adrian DinuRachieru în prefața la volum).

Actualitate și informație ar fi repereledisecate în aceste proze scurte, cu un coro-lar de cerebralitate performant calculat.Dacă Maria Nițu vizualizează câmpurileinformaționale din interiorul și de la suprafațaspațiului în care scrie, atunci toate undele,vectorii, razele luminoase sau mentale carestrăbat acest spațiu virtual, în secolul XXI,capătă cuvinte, expresii, înrămări, capătăființă, devin reale prin scrisul său, se con-strâng într-o carte. Ar fi neverosimil să poțicuprinde diversitatea lumească de azi, dareseistica este o soluție și metafora cubuluiRubik, la fel.

Titluri care mai de care mai incitanteinvită la adevărate curse cu obstacole, cursede raționamente, definiții, sofisme, și tu, lec-tor, închei citirea cu impresii că până aici nuînțelegeai nimic din marea filozofieexistențială și te trezești iluminat. CromcolorSRL, wewewepunctziarepunctro, www.lamarginededrum.ro, sunt doar câteve titluri

care exprimă pretextele acestei eseisticioriginale.

Eseul, sau vorba autoarei, farafastâculreciclării la cubul Rubik este un raționamentinteresant al repetabilității perpetue a tot ceînseamnă existența umană, în cronologie,tehnică, arte.

Sub egida truismului „Nimic nou subsoare”, Maria Nițu argumentează că prezen-tul, trecutul și viitorul omenirii stau sub aus-piciile majusculei R, o majusculă factotum,de la Reciclare, Recondiționare, Refolosire.Este un trident cu puterea cubică 3.

Reciclarea la puterea cubului Rubikînseamnă reluarea, dincolo de timp, sub altefațete ale culturii și imaginației milenare.Susținerea Mariei Nițu se axează pe politică: truismul lui Lavoisier, „nimic nu se pierdetotul se transformă”, a făcut epocă în comu-nism dar îl regăsim și azi în programele devalorificare a materialelor reciclabile.

-în artă: ”Experimentalismul e reciclareși la fel toate remake-urile din lume”:

E x e m p l e l econtinuă cu umorși ironie, de la co-carda de vecin debloc la z iare,de pildă: ”Leanafolosește ziarele lașters geamuri decând se știe ea,v r e d n i c ăgospodină.”

Argumentațiaurcă gradat:

…”și trupul șisufletul omuluisunt reciclabile, șiviața și moarteaomului sunt reci-clabile(…).

Și metempsihoza e o formă de reciclare(ca și reîncarnarea), moartea e pașaportultău spre no man’ s land.”

Concluzia ar fi să știi să învârți cubulRubik.

Conchid cu impresia că spiritulcritic, exersat îndelung, al Mariei Nițu a ivito carte temperamentală, de concretețe șieste admirabil patosul speculativ cucare autoarea divaghează aparent simpluîn mari problematici umane.

MARIA NIȚU Reciclare la Cubul Rubik

Cri

stin

a Ș

tefa

n

Liliana Terziu a editat 6 volume depoezie, până acum și este la primul volum deeseuri. Acest volum de dincolo de cortinaintimității și etaleaza, ca într-un jurnalîndrăzneț frământările existențiale desprinseca un siaj al adâncurilor din suflet. Acestease răsfrâng și se răsucesc în nenumăratefațete ale unei realități la care suntem martoritoți, dar pe care ea le cunoaște cel mai bine:realitatea cotidiană a timpului prezent, fe-meia și poziția acesteia în societate, iubireaversus sexualitate sau necesitate socială,stările psihice judecate subiectiv prin prismatrăirilor avute în trecut, cu reverberațiile aces-tora într-un prezent neconform (melancolie,singurătate, iubire….). „Lumea mea esteformată dintr-un amestec eterogen și antag-onic de melancolie, visare, iubire, tristețe,anxietate, mister, tăceri, amintiri, angoase,lacrimi, zâmbete, furie, lacrimi, oboseală,rugăciuni,…” Acest modus vivendi se pare căeste felul acceptat cu seninătate, în perspec-tiva unei trăiri dincolo de conveniențe socialeși anturaje formale. Și tot ea se întreabă,puțin mai încolo: „De ce să aspir la fericire?”Răspunsul pare dur, dacă nu ar fi de o sin-ceritate tulburătoare : „Aici, pe pământ, vreausă trăiesc pe muchie de cuțit, pe margineaprăpastiei, periculos, intens, incitant, com-plet, să ard pe dinăuntru cu o flacără vie șicontagioasă, să pot fi, după caz, tristă,veselă, melancolică, plină de energie,supărată, exuberantă, entuziastă, amărâtă,Ei, bine, da, asta vreau să fiu, să am dreptulde a fi nefericită și nu abonată la idealul uneifericiri iluzorii.” Deziluziile și neîmplinirile,goana după răspunsuri și explicațiile carecaută să badijoneze un suflet extrem de sen-sibil și aparent singur, umplu volumul cu unadevărat poem în proză, în care transpare cuexactitate omul din noi, cunoscut, recunoscutsau ascuns, supus acelorași nevoi, griji,căutări și sentimente, fie că este bărbat sau

femeie. Din perspectiva Lilianei Terziu,paginile acestei cărți sunt un elogiu strictadresat femeii ca parteneră a bărbatului,totodată o pledoarie în favoarea femeii ca in-divid, din punctul meu de vedere mult maidotată intelectual decât bărbații, mai sincerăși înțeleaptă decît ei, capabilă să sufere, sărabde, să spere și să renunțe la aproape tot,pentru liniștea familiei, a mediului imediat. Șisumma cum laudae, capabilă de a da viață,cel mai minunat dar, pentru care și poatenumai pentru atât, să transformăm opiniiledespre femei în elogii. Apoi, cartea dezvăluietrăirile autoarei, indisolubil împletite cu re-grete și speranțe,într-un ghem depresupuse iluziicare se pot des-trăma în urma unuidor permanent și aunei pofte de viațăacute. Am ușoarasenzație de deja vuîn multe din capi-tolele acestei cărți,pentru că, deși ea escrisă de un OM fe-meie, mă simt do-minat în calitate deOM bărbat, deaceleași stări, reverii și neîmpliniri, mereu înașteptarea unor schimbări care întârzie săapară, la fel ca cele desfășurate admirabil deautoare. Melancolia, melancolicul, stări șiatitudini sunt analizate aproape ca într-un manual de psihologie, dominant fiindsentimentul de iubire, al căutării ei și, în final,iluzia găsirii acesteia ca revelație, în acelașiregistru fiind prezentate și analizate princăutare de răspunsuri, prin întrebări,singurătatea, frumusețea, dorințele, pentruca, în final, capitolul „Rugăciune” sădovedească adevărata stare de a fi aLilianei Terziu, privită doar cu subiectivism

(Continuare în pag. 13)DUMITRU TÂLVESCU

Dreptul la nefericire

revist\ de cultur\pagina 6

PLUMB 103

pălinca și punga cu cârnațiardelenești tradiționali, dreptrăsplată pentru prestația safulminantă, în fața dușmanilorpoporului, adică, în fațanenorociților de critici.

În celelalte povestiri înspu-mate în tragismul lor intrinsec,George Terziu cultivă hazardul

și absurdul cu abilitate, căzând debună voie în butaforie, autoironia șicomicăria de care dau dovadă el șipersonajele sale îndulcind, într-unfel, absurdul și alienarea care străbatRomânia de la Nistru pân’ la Tisa…

Daniel, personajul din „Afa-cerea”, zice autorul, „nu era prost”.Păi, cum să fie prost un licean carestudiază la Liceul „Mihai Eminescu”?El avea o prietenă, Stafida, cu carefăcea și sex, și dragoste (nu preaștia care-i diferența dintre cele douăîndeletniciri), despre care mama saspunea: „Asta are gură tăiată cusapa!” E ca și cum ai zice că ecioplită din topor…”. Vedeți absurdulțărănesc, de bună calitate al luiGeorge Terziu?

Până la urmă, Stafida a rămasgravidă, iar adolescentul, în cârdășiecu un avocat de lume nouă, capabilsă fure și cloșca de pe ouă, o vindeunui francez impotent, cei doi pro-ducând gravide pe bandă rulantă,gravide pe care le duceau la export,pe bani grei.

Ironie în tragedie, apar acolo șiniște parlamentari de Timiș, care punumărul pentru a exporta „bucăți decarne de muls”, pentru occidentaliiimpotenți, apare și o epigramă aumoristului Vasile Larco de la Iași,afacerile mergând strună și, vorba luiFănuș Neagu, „Toată lumea-i fericităși cu lacrimi pe obraz!”

În „Surpriza”, Stratan, care erapaznic de zi, tocmai se pregătea să-i facă soției sale (cu 17 ani mai mică)un cadou de zile mari: să-i dea floriși cercei, s-o ducă la Pizzeria AliBaba, apoi la un film 3D, iar la finalsă-i administreze binefăcătorul sexoral, cu care el o obișnuise… Cândacolo, ce să vezi: venind acasă, bi-etul Stratan găsește pe Violetîncălecată de un zdrahon tânăr, carei-o trăgea de zor, pe un fotoliu exten-sibil, pe care Stratan îl primise, pro-babil, cadou, la cununie. S-a mailiniștit când a văzut că tânărul re-spectiv (un coleg de-al său, carelăcrimase la nunta lui cu Violet),făcea sex normal, sănătos și nu oral,așa cum făcea el cu jumătatea lui.Se bucura într-un fel că, în privințasexului oral, Violet nu l-a trădat,sexul oral rămânând doar privilegiullui.

Stratan a dispărut câteva zile deacasă, lăsând-o pe Violet sub im-periul fricii și al întrebărilor Unde-ofi? Ce va urma? Mă va ucide, bietulmeu Stratan? Care va fi viitorul meu,alături de el?

Când s-a întors acasă, Stratana venit cu doi gealați, plini demușchi, la vederea cărora Violet s-acutremurat. Se aștepta la o bătaiesoră cu moartea. La un moment dat,Stratan le-a spus musculoșilor: „Astae!” Și le-a arătat canapeauaextensibilă. „Duceți-o naibii de aici,că mi-a adus numai necaz, Să n-omai văd!” Apoi, cu o privire galeșă șiseducătoare, el s-a adresat lui Vio-let: „Nu vrei să mergem diseară, săvedem un film 3D?”

Urmează „Lecția de psihologie”,în care Liliana, a cărei mamă eraprofesor de psihologie și pe tricoulcăreia trona desenat un schelet degenul „Nu atingeți, pericol demoarte!”, cade victimă învățăturilormamei sale. De unde se poate ob-serva faptul că, într-o societatealienată ca a noastră normele

morale sunt de prisos. Ideea e că,așa cum spunea Liliana, fata respec-tivei doamne, „și pe băieții urâți tre-buie să-i iubească cineva”. „Fiindcă,și Biblia este ca o lege care nu arenormele de aplicare, cum seîntâmplă frecvent la guvernul ac-tual!”

Urmează „Fabrica”. Unui per-sonaj, Rasca, pe numele său debotez, i se oferă prilejul să intre înposesia unui grant de 100.000 deeuro. Ce să facă? Cum să-iinvestească?

(...)Până la urmă, el s-a hotărât să

facă o fabrică de batiste, pentru toțiromânii care plâng. Vă imaginațisuccesul în afaceri al lui Rasca,având în vedere faptul că, din 1989încoace, România tot plânge. Șiasta, după ce ea plânsese de laFacerea Lumii, până în 1989.

„Atunci viața mea a luat sfârșit”e o altă proză din volumul cu pricina,proză care începe mai mult decâtpromițător. „În experimentul pe careîl veți vedea, veți vedea că nu vedeținimic! De ce nu vedeți nimic? Vețivedea îndată!”Ar trebui să măopresc aici, ca să vă las să citițipovestea.

Un citat, însă, îmi dă ghes, iaracesta ne arată cum s-a dedulcit Vic-tor, eroul acestei povestiri, la curve.Florin, un prieten de-al său, i-a spusîntr-o zi: „Mă, Victore, eu merg lacurve, ce contează, măi, dar familiae familie. Știi ceva? Câteodată, cândmă întorc acasă, chiar mă atrage șinevasta, că mi se deschide pofta.Sau mă gândesc la aia la care amfost și e bună și nevasta!”: ECCEHOMO!

Din când în când, Dumnezeuface vizite de lucru pe Pământ, ca săvadă ce mai fac supușii săi maghiaridin Ardeal. În cazul nostru, BunulDumnezeu a descins, doar prinduhul lui, într-o vizită la Satu Mare,acolo unde primarul Seghed Pandofa trăit o experiență unică. Vizita luiDumnezeu la Satu Mare a fost însăprea subtilă și sofisticată pentrumintea bietului primar, care n-aînțeles în ruptul capului ce i s-a în-tâmplat. Mai întâi, o găină a se-cretarei lui a început să miaune.Apoi, în biroul lui, a avut loc uncutremur cu o magnitudinerespectabilă, având în vedere faptulcă etajera primarului a căzut lapământ. A urmat explozia cutieipoștale, în urma căreia au luat focdoar citațiile de la judecătorie, cele-lalte plicuri și documente rămânândintacte. Apoi, toți câinii comunitari dinoraș au dispărut fără urmă.Boschetarii au început să-și reven-dice dreptul la muncă și la viață,caimacul cafelei primarului a luatforma unei cruci, care a persistatmult timp la suprafața cafelei. „Dum-nezeu era pus pe pedeapsă, nu eracale de întoarcere. Sau dorea să-șifacă simțită prezența prin tot felul deminuni.” Întrebarea finală „Dum-nezeu trebuie să vină sau a plecat?”,trebuie să ne îndemne la meditație.

Trebuie să știți că nu lipsesc niciprotestatarii din cartea lui Terziu,fiindcă, nu-i așa? „numai iubireapoate opri protestele și declinul eco-nomic!” Asta, presupunând căprotestatarii se iubesc între ei…Faze tari: „Mi-nistrul Educației lepropune celor care n-au luat Baculsă iasă la deszăpezire”, mai ales căGuvernul a aflat că zăpada a fostadusă de Băsescu „cu avioaneLancer 3”. Zvonurile circulă ca gân-dul: „Trece trenul spre Galați/Plin cuunguri supărați. ”Adică, nene, Româ-nia va fi stat maghiar,” zice unul.Altul, mai hâtru, i-o trage direct înfes: „Fiecare mașină care merge

iarna, trebuie să aibă în portbagaj unungur mic pentru deszăpezire!” Și totașa, bazaconii valahe: „Zăpada de launguri e verde”, „Berea, fiind alcool,e primul pas spre femeia gonflabilă”,„Guvernul trebuie ajutat să facă câtmai multe prostii, numai așa poate fiajutat să cadă!”, „Guvernul român adeviat furtuna spre Bulgaria”, „Cumau reușit cei din Papua Noua Guineesă scape de criză” etc.

Concluzia acestui mare protestconstă în următoarele înfăptuiri: „Onaștere prematură, trei logodne, treitranzacții financiare, patru contractede barter, un contract de leasing deutilaje, un parteneriat stabil la opizzerie, un divorț fără copii, din vinaambelor părți (…) Protestul a fost oreușită!”

Orice bărbat care dăruiește florifemeii iubite este văzut cu ochi buni,nu numai de consoarta lui, dar și decelelalte femei din proximitate. IarMate era o femeie fericită că soțul ei,chiar după trei ani de la căsătorie, îiaduce flori. Lucru rar, în zilele noas-tre! Mai mult, Mate nu s-a supăratnici atunci când a aflat că soțul eifura florile din cimitir, că nu strică omică economie financiară, dintr-unsalariu și așa modest… Dar, totuși,să iei florile din cimitir și să le dai iu-bitei, sună cam sinistru, nu-i așa?

Cu „Proza de la gară”, Terziu îșiîncoronează opera, printr-o pove-stire filosofică, gara reprezentând ununivers aparte în viața uneicomunități. Gara e locul despărțiriloruneori definitive, gara e un spațiumulticultural, al unor voci multicolore,gara e locul întâlnirilor emoționante,

locul lacrimilor… Iar trenul carătristeți și despărțiri, dialogurideșuchiate, experiențe sexuale efe-mere, vise, destine…

Gara e totul…Bunăoară, unțigan zice: „Știi cum îl facem peDumnezeu să râdă? Povestindu-iplanurile noastre de viitor!”Parafrazându-l pe țigan, eu așspune: „Mă gândesc cât ar râdeDumnezeu, dacă Ponta i-ar povestiplanurile lui de viitor!” Tot în gară, unpopă zice: „Să fii bun în ceea ce faci,chiar dacă nu știi ce faci!”. Altul:„Ministerul Sănătății va dezveli unmonument dedicat pacienților careau murit în spitale!” Apocaliptic, nu-iașa? Cu toate acestea, GeorgeTerziu încheie optimist, bazându-sepe faptul că Institutul de CercetăriVectoriale din Satu Mare (bășcălieparoxistică în formă continuată), înurma unui studiu comportamental aloamenilor de aici, a ajuns la con-cluzia că SĂTMĂRENII SUNT ÎNCĂUMANI ȘI BIPEZI!

Într-o țara a maimuțelor cuhaine, a rămâne uman și biped e omare performanță. Felicitări, GeorgeTerziu… E încă devreme la tine însuflet!

ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE T E R Z I U

(Con

tinua

re d

in p

ag. 4

)

Timpul poetic nu curge dege-aba, deși fiecare despărțire este pen-tru ea o durere colosală, iar cuvintelemai și pălesc dinaintea morții bio-logice.

Când vine vorba despre moarteaca stare de spirit, Mihaela esteînvingătoare. Aici ea deține cheia Cu-

vintelor. Ne oferă mărturia că Viața există.Micile cochetării de femeie tânără, di-

alogul purtat cu bărbatul din vis, și iartaina timpului care ne dă, dar ne și ia fărămilă, toate acestea fac casă bună cutalentul poetic nativ.

Lacrima arde pentru a deveni vers, șifără lamentări și jelanii fără sens, poeziase ctitorește ca de la sine.

Ceea ce atrage la noua carte cu careMihaela intră în librării, este mesajuldublat de forma poemului; modernism de-sprins din cuiele clasice ale poeziei pecare noi o cunoaștem, saltul ca și mortalpe care autoarea îl face, fără lonjă desiguranță, din vârful cupolei unui circ încare noi, cititorii devenim spectatori avizide sânge. Nu e trucaj ori simplăconstrucție poematică, este Viață.

De la riposta dată unui bărbat caretrădează, la legătura (internațională) carese face într-un bar, unde străinii seprivesc între ei „peste gulerul de spumă”al berii, până la negustoria prin carefiecare își propune să-și cumpere feri-cirea, poezia Mihaelei este scrisă parcăanume pentru a-și demonstra că da, eaare putere să regenereze în pofida tuturornecazurile care au pus-o la încercare.Este și un mesaj pentru cine are ochi săcitească, urechi s-o asculte. Învrăjbireadin cotidian devine pace relativă, îndatăce poeta trece la masa de scris. Locurigeografice, evenimente profesionale,vacanțe ratate sau altele reușite, iată orețea de idei personale care, prin talent șiperseverență, au devenit poemevindecătoare.

Că poeta face terapie lirică, se vedecu ochiul liber. Ea e sinceră, trăiește ceeace scrie și riscă să se lase descoperită.Poate că aceasta este adevărata poezie,tulburătoare, evidentă și care nu caută di-nadins locuri speciale pentru a deveni ne-muritoare. Dintr-un exil aflat sub semnullui Mercur, semn de încercare, porneștetoată povestea cărții sale. Însoțită deAchile (prezenţă constantă sau ba),poeta rămâne ceea ce este, oînvingătoare, o autoare care nu se temesă se identifice cu poeziile sale. Într-olume cu repere confuze, poeta nu insistădoar pe textul prețios liric, ea e fericită cănavighează frumos şi lin, și din pozițiaasta de libertate deplină, oficiază, seconfensează:

„Sunt împăcată cu nefericirea mea;/apăsarea ei mă face /să te iubesc şi

mai mult/şi să sper şi mai puţin”

(Obişnuinţă)Se crede că nefericirea este musai

să nască Poezie, și destui poeți cautăsuferința pentru a deveni credibili. Mi-haela Băbușanu nu face excepție, estefemeie, este poetă și își declarădragostea prin filtrul resemnării, o re-semnare care o face și mai puternică.

O Penelopa? Nicidecum. Mihaela nuare datele unei probleme în care să nuacționeze, ea este femeia modernă,implicată în fiecare acțiune de care de-pinde clipa următoare, și pentru că scriecu pasiune, talent și sinceritate frustă, nuse teme atunci când își invită cititorul însfera sa de creație.

Aș încheia discursul meu iscat doardin dragoste pentru poeții tineri și care îșiasumă destinul, poeții printre care Mi-haela Băbușanu și-a câștigat un nume,cu un vers extras din suita sa de poeme:

„Aici pe pământ! / Îndur trecereaclipelor,/ a brumelor şi a iernilor reci,/însămai presus de orice sper şi încă trăiesc/Prin cuvânt!”.

Mihaela Băbușanu,„Cu Mercur în exil”

(Con

tinua

re d

in p

ag.3

)

PLUMB 103

pagina 7revist\ de atitudine

Poatecă un criticdin viitor,sau, de cenu, unuldin zilelen o a s t r e ,aflat într-unmoment deg r a ţ i e ,

necesar, dincolo de analize,pentru a releva sufletulpoeziei, va spune despre Mar-tin Culcea: este un mare poet.„Mare poet”... sintagmă poatecă forţată, dar care defineştemai pe înţelesul tuturor unpoet autentic, ce aduce onouă sensibilitate şi e minunatîn expresie... Ce pot eu spuneîn ziua de astăzi despre poezi-ile volumului „Poet subacoperire” (Ed. Singur, 2014),este că mi-au plăcut, de la bunînceput, enorm. Mi-a amintit,la început, de acei poeţi aduşila un numitor comun deBakonski în „Panoramapoeziei”. Avea ceva din„sound”-ul lor, dar apoi... Cul-cea are ceva numai al lui. Eomul ce cu un ochi râde şi cualtul plânge. Te amuză şi teîntristează. Glumeşte, sejoacă şi apoi, dintr-o dată, cao imensă balenă albastrăplonjează spre adâncurileomenescului, până acolo undenu mai există oxigen şi lumină.Şi te lasă în urmă.

Iubeşte cuvintele şi deaici un spectacol de cuvinte şiiubeşte şi poezia lumii,binecunoscută lui şi de aicijocuri intertextuale la tot pasul.Dar iubeşte şi lumea... şilumea devine şi ea un inter-text. Ca „în lumea liberă”:

Nu vă aplecaţi în afară / Atenţie cad stânci /Într-un coşecologic/ După strănut aruncibatista / Consumul excesiv dezahăr dăunează/Şi sarea altzahăr / sans alcool / Tutunulprovoacă... / scăldatul in-terzis/Evitaţi orice întâlnireprea întâmplătoare.

O vreme îl poţi suspectade onirism, de suprarealism,căci poezia sa vine ca un jocde libere asociaţii între vorbe,dar imediat apoi îl auzi oftânddin adâncurile fiinţei şi-ţi aduceun fragment de viaţă, pe careîndată îl recunoşti ca fiind altău, l-ai trăit şi tu, l-ai simţit şitu, dar nu ai fost capabil să-lconştientizezi şi să-l exprimi.Al tău şi al întregii lumi.

Dacă ai avea numaicâteva poezii ale lui în faţă, aiputeai să-l iei drept un pădurarcare de plictiseală înşiră cu-vinte fără noimă. Dar când aiun volum, începi să vezi uni-tatea unei „gândiri” poetice,unei simţiri poetice, începi săvezi orizonturi străvezii aflatedincolo de text. De aceea uncitat (o trunchiere dintr-opoezie), poate face mai multrău decât bine: va produce oimpresie negativă. Ar fi ca şicând ai lua dintr-o pădure destejari, de jos, un fir de iarbă.Ce-ţi poate spune acel fir de-spre înălţimea stejarilor, de-spre cum se clatină pădureasub furtună, despre cumrespiră, despre cum soarbe lu-mina soarelui vara, desprecum îşi leapădă frunzarultoamna, despre cum tremură,albită, iarna?

Când am primit volumul,

m-am gândit: e cam mare,adică are multe pagini, peste300, şi gândeam că-mi va figreu să-l citesc. Dar n-a fost.Curând determinativul „mare”a căpătat alt sens: e mare aşacum e marea mare cu toatefăpturile şi plantele acvaticedin ea. Nu doar că nu teplictiseşti, dar îţi vine să-l totreciteşti – rima mea nu einvoluntară, ci urmează poe-tului, ce musteşte de atâtearime, încât n-am văzut laaltcineva atâtea rime inte-rioare. Rime nu tocmai gratu-ite, căci instituie asociaţii întrecuvinte.

Ce fel de poet este MartinCulcea? Am spus că poate daimpresia de oniris, desuprarealism, ba chiar de mi-nimalism... şi s-ar puteaadăuga multe altele. Chiar cespune poetul, „poezie ludică”,s-ar putea adăuga listei. Dar şiaceasta este „poezie ludicăsub acoperire”. Sau „poezielubrică fără acoperire”... astasigur nu este. „desenez cu-vinte ca un designer/ în sârmăghimpată / şi acum -/ şi acumsă depun seminţele poeziei/din tânguirea lebedei”... Da,sigur că da, tot acest abur şiludic şi oniric şi suprarealist nupoate ascunde o conştiinţă,conştiinţa perisabilităţii, con-ştiinţa tragicului existenţei,conştiinţa sfârşitului. Dinfiecare vers, din însuşi modulcum e scrisă poezia sestrăvede aceasta. Cu ade-vărat are dreptate poetul căpoezia lui se trage „din tân-guirea lebedei”. Căci, aşa cumse spune, lebăda cântă osingură dată în viaţă, înaintede moarte. Dar dacă aceastaeste viziunea profundă, adicăface parte din fiinţa poetului,aşa cum inima face parte dintrupul său, nu e mai puţinadevărat că se proiectează şifiecare fapt de viaţă tot de oconştiinţă. Dragostea e la felde sigură ca moartea, nespune Culcea într-un poem.„ca în viitoarea ta dragostesigură/ aşa cum moartea estesigură”. Şi dragostea estetemă a vieţii. Iar existenţa? Ecuprinsă în acel „şi este” al po-etului, chiar dacă în context else referă la lucruri, la un obiectbanal de uz personal (iar orimă) ca halatul... însă nu esteun halat oarecare, este ocămaşă „neatent croită dinpielea unei femei”. Vezi ime-diat dincolo, femeia ce i-a statalături, „femeie albită desingurătate”, ce l-a însoţit şil-a îmbrăcat, viaţa ei fiindu-i cao cămaşă...

Peste tot frumseţi ne-bănuite, idei poetice sur-prinzătoare, conştiinţăcălă-uzitoare... ce produc oviziune asupra vieţii, ceestompează chiar şi imediatulsentimentelor şi le absorb într-o „producţie”, într-o „productiv-itate” sensibilă unică – leregăseşti în poezia acestuipoet... nepereche.

Conştiinţă şi conştienţă,ludicitate şi luciditate, dipol dinbucuria existenţei şi tragiculei... sunt doar câteva dintretrăsăturile poeziei lui MartinCulcea. Un minunat poet,neispitit de glorie (deşi omerită), aşa cum au fost, de-alungul istoriei lumii, poeţiicunoscuţi abia la generaţiidepărtare după ce s-au stins.

Culcea cel ludic şi tragic

Dan

Per

șa

Ferice de poporul caremai are un cuvânt de spus!

Vremuri tulburi bat laporţile orientului. Trăim înaceastă vreme de alienaregenerală, o dramăumanitară tot mai greu decontrolat. Migraţia care a

cuprins Europa este rezultatul uneipoliticifăcută în orb, fără predictibilitate şi viz-iune. Să le dai unor popoare care au altevaloriculturale şi spirituale democraţie cu lingura,este o utopie. O zicere românească spune:„că toamna se numără bobocii". Aşa şi este.

Situaţia politică internatională devine totmai complicată. Confruntarea NATO -Rusia în zona Orientului Mijlociu devinepunctul de cotitură pentru o lume nouă care senaşte mai ales dupa criza economicămondială, iată că acum avem şi o crizapolitică mondială. Cinesupoartă povara acesteischimbări, dacă nu masa mare a noroduluiacestei lumi sărace şi fără perspectivadezvoltării personale. Cine livrează arma-ment şi înarmează grupările rivale, mai alescele religioase sau teroriste şi care duc unînverşunat război fraticid? Marile puteri, celecare vorbesc cu atâta convingere despre com-baterea terorismului, dar pe care îl finanţeazădin umbră. Nu putem fi atât de naivi să credemcă armamentul sofisticat pe care îl deţin acestegrupări, inclusiv Statul Islamic, cresc cumva dinnisipurile irigate din aceste zone. Se cunoaştefaptul că noul se desprinde greu din crisalidavechiului şi se naşte în durere. Din păcatedacă are loc o năpârlire fără schimbareanăravurilor şi mentalităţii politicienilor, lucrurilorpot evolua într-o direcţie periculoasă. Pânăuna alta la umbra Carpaţilor românii visează„în corpore" la evadarea în El Dorado occiden-tal, pentru o viaţă mai bună. Deşi economiaduduie, românii nu o duc cu mult mai bine, şivisul miilor de tineri este drumul spre vest. Dinpăcate politicienilor noştri le lipseşteataşamentul faţă de ţara care le-a dat o şansă,în detrimentul goanei după avuţii în folosul pro-priilor găşti. Lucrurile nu se vor schimba preacurând. „Barbalogia" politicienilor de la stângala dreapta şi invers lasă un gust amar pentrucei puţini care încă mai cred, în naivitatea lor,în promisiuni deşarte. Discursurile politicienilorsunt ameţitor de înălţătoare. Dar în spateloracestora colcăie corupţia, hoţia la nivel înalt,dispreţul faţă de cei mulţi, prostituţia politică şiaburirea cu lozinci eclactante privind lupta carese duce cu transpiraţie de crocodil, pentrujustiţie socială (falsa găselniţă pentru naivi).Partidele sunt niste găşti doldora de interese,puse pe agoniseală din ce a mai rămas dinfosta economie socialistă. În ţara în care„veşnicia s-a născut la sat" se fură 38 km, repet38 km de cale ferată de pe ruta Curtea deArgeş –

Vâlcele, şi nimeni din servciile secrete (şislavă domnului sunt multe!), din structurile stat-ului, nu ştiu nimic. Serviciile şi DNA-ul pândescdoar pe cei care fac ceva pentru ţara aceasta,şi-i vâră la zdup, în timp ce criminalii, violatorii

şi hoţii sunt lăsaţi în libertate, pentru că nu-iaşa, drepturile omului trebuie să prevaleze!Pentru primii ciumă pentru ceilalţi mumă. Ceicare au distrus tot ce le-a ieşit în cale şi aufăcut averi colosale, sunt bine mersi şilucrează încă mână în mână cu cei care ar tre-bui să-i ia la întrebări. Aceasta este faţa urâtăa unei justiţii care se vrea dreaptă. O justiţieoarbă la propriu, cu gura mirosind a sperjur,ţinând în mână o balanţă dezechilibrată. Cume posibil ca o persoană sus pusă cu reflexeceauşist-băsist dictatoriale, să pună pumnul îngură, oricărei persoane care are opiniinegative despre activitatea unor instituţiiale magistraturii? Sunt magistraţii deasupralegii sau a Constituţiei? Dreptul la opinie egarantat de legea fundamentală. Şi atunci cume cu statul de drept? Cum e posibil ca Parla-mentul să nu modifice nici acum Codul Penal,când Curtea Constituţională s-a pronunţatasupra a peste 25 de articole ca fiindneconsti-tuţionale? Teama de justiţie?! Ar fifoarte grav dacă ar fi aşa! Vorbărie multă şifapte puţine. Consum energetic imens fărănimic serios. Rezultate slabe pentru un poporpe care Dumnezeu l-a înzestrat cu bogăţii ne-numărate, dar o clasă politica care de-a lungulistoriei noastre moderne, s-a doveditimpotentă, le-a măcinat pentru interese străine.Trezeşte-te popor român până nu e încă preatârziu şi pune mâna pe ticaloşii care au deval-izat această sfântă ţară, şi „execută-i în piaţapublică" pentru a spăla ruşinea sângelui vărsatmişeleşte într-o zi de Crăciun. Acel sânge eblestemul şi preţul plătit pentru aşa zisademocraţie originară. Există în ţara mea un in-divid care este unitatea de măsură a tupeuluișinesimţirii de tip animalic, ridicat la principiul depolitică de stat. Din păcate acest hăhăitor demaidan a fost liderul unei ţări lipsită deeducaţie şi cultură politică. Zece ani destagnare și show-uri la „tembelizor", cu buzu-narile goale și pântecele plin de râs. Vorba po-etului: o ţară tristă, plină de umor. Asta suntemși aşa vom rămâne dacă nu se va primeniclasa politică. În zona culturii, Bacăul a avut unînceput de toamnă plin de acțiuni culturale denivel naţional. Festivalul de poezie Avan-garda XII, Colocviile revistei „Ateneu",Toamna bacoviană ediţia a V-a, 25 de aniale Centrului de cultură „George Apostu”, Sa-loanele Moldovei - 25 de ani, etc. Scriitori,artiști plastici, consumatori de produse cultur-ale s-au adunat în acest spaţiu mioritic,pentru a marca cu bucurie spirituală şisufletească toate aceste activităţi. Dacăpolitica e doar o ceaţă de dimineaţă, culturaeste ziua senină ce dă energie intelectuală,spirituală şi sens existenţei noastre. Ferice depoporul care ştie să-şi evalueze conducătorii şisă-i răs-plătescă după merite! Ferice depoporul care mai are un cuvânt de spus de-spre destinul său! Care îşi trasează liberdrumul dezvoltării! Vai de poporul care semulțumește să-i slugărească pe alţii şi sădevină colonie ocupată! Până data viitoare sănu ne pierdem speranţa nici în Dumnezeu şinici în noi. Să auzim numai de bine!

DE LA UN GÂND LA ALTUL...

Du

mit

ru B

răn

ean

u

Premii şi premianţi 2014

1. Doina Cernica

Perfect în acord cu opinia lui AlexŞtefănescu: „În extremitatea nordică a ţării, laSuceava, trăieşte şi scrie Doina Cernica oscriitoare talentată deghizată o viaţă întreagăîn ziaristă”. Prozatoare, publicistă,traducătoare, autoarea cărţii CITITOAREA,CĂLĂTOAREA este realmente un personajcomplex al realităţii noastre literare, care, cusiguranţă, după ce a fost distinsă cu MarelePremiu al oraşului Terville-Franţa, va ocupaun loc distinct în panorama literelor noastre.Cronicar al vieţii literare bucovinene, DoinaCernica a editat recent cartea Țara de sus,de mai sus. Are stil, bucuria comunării, dând,cum singură scrie, „întâietate beletristicii”, darşi cugetării filozofice, nerenunţând la istorie„nici la cartea de ştiință sau memorialistică”,în recenta apariţie autoarea este încăpăţânatinteresată de ceea ce va fi „mâine”, „iubitoarede carte, de soarta cărţii şi a lecturii”. Istorieşi geografie literară, deopotrivă româneascăşi de pe alte meridiane, Ţara de sus... este ocarte pe gustul cel mai rafinat al unui public

de toate condiţiile, un volum de proză impeca-bil contruit.

2. Cezar Straton

Un premiant original, prozator de vocaţie,Cezar Straton, vorba lui Liviu Antonesei (unuldintre prefeţatori, alături de Bogdan Ulmu)„recidivează”, criticul-poet notând căDicţionarul Amoros „poate fi citit ca o cartenormală, adică de la început până la sfârşit,dar poate fi lecturată şi pe sărite, ca undicţionar., pentru că asta şi este /-/. Am căzutîn fund la unele definiţii, am fost încântat deunele formulări şi am râs în hohote cândCezar dă frâu umorului său, când neaoş,când franţuzesc, când cu virtuozitatea aceeareţinută din cărţile „autorilor britanici”. Pa-sionat, bolnav de natură, inginerul silvic CezarStraton, autoritate de prestigiu în materie,este un veritabil om de literatură în excelentădispoziţie. Dacă Regia Naţională a Pădurilor(Romsilva) i-a conferit „diploma de excelenţăpentru servicii deosebite aduse păduriiromâneşti” credem că n-am greşit a-l distingepe Cezar cu un premiu şi pentru frumuseţeascrisului său...

(Continuare în pag. 11)

pagina 8 revist\ de cultur\

PLUMB 103

De curând, peisajul literarvasluian cunoaşte o realizare desubstanţă prin romanul „Pedeapsaiubirii” apărut la editura Pim, pe careVal Andreescu n i - l propune cugenerozitatea omului care simte căare ce să ofere semenilor dinpreaplinul inimii sale. Scriitor devocaţie, ajuns la maturitatea gândiriirealiste, dar şi filosofice, cu oîndelungată activitate jurnalistică dincare a şi dobândit acea capacitate desinteză cu impact emoţ ionalasupra c i t i tor i lor, Val Andreescuîşi încheie cu această carte o trilogie(Milenii, anotimpuri şi iubiri, În-vierea pământeană şi Pedeapsa iu-birii) prin care acoperă mai bine deun secol de existenţă umană, reuşindprin aceasta să realizeze o adevăratăfrescă în timp a vieţii pe meleagurilemoldave.

Personajul central al trilogieireprezintă destinul tipic al unui om înexistenţa căruia nu au lipsit nici mo-mentele tragice, nici fericirea trăităplenar, aşa cum nu au lipsit nici mo-mentele banale ale unei existenţe co-mune, cu evoluţii uneori spectacularespre zone în care existenţaprivilegiată creează imaginea omuluiajuns, ceea ce-l pune în postura celuice parcurge întreaga dramăexistenţială. Pornind de la condiţiamodestă a generaţiei sale, în care sepăstrează încă pornirile ancestraleale unui popor urgisit la rândul său devremuri, Ştefan Giroveanu vacunoaşte drumul afirmării individuale,al succesului, în sfârşit alrecunoaşterii, conferindu-i acel statutcare rareori scapă invidiei şi răutăţiiumane, urmând apoi un adevăratdrum al Golgotei al cărui sfârşit păreasă nu-i ofere nici o şansă.

Cu toate acestea, destinul ahotărât altfel, asigurându-i specialis-tului Ştefan Giroveanu o adevărată„înviere pământeană” cu adânci urmeale suferinţei, dar şi cu oportunităţi pecare nu şi le-ar fi putut imaginavreodată în vechea societate, cu carede altfel se şi încheie romanulomonim. Naraţiunea în cel de altreilea roman devine una captivantă,centrul acţiunii fixându-se de dataaceasta pe evoluţia lui AmoraşDoinescu, fiul nelegitim al lui ŞtefanGiroveanu, în care, eroul învieriipământene se va dezvălui fiului săuprin intermediul iubitei acestuia,Maria Lemnaru, colega sa de laFacultatea de Litere venită dinBasarabia. Tragica dispariţie a aces-teia (un adevărat arhetip femininromânesc) îi va apropia pe cei doi,tată şi fiu, două personalităţi bineconturate, cărora viaţa le-a forjat uncaracter puternic, realist, pragmatic,dar şi adânc pătruns de o moralitateexemplară tradusă prin onestitate,cinste şi respect. Tocmai aceste as-pecte le conferă o aureolă aparte,transformându-i în adevărate modelece emoţionează prin sinuozităţileexistenţiale pe care le parcurg şi prinmodul cum găsesc acestora soluţii deo moralitate exemplară.

Ca şi cum soarta celor doi nu arfi fost suficient de zbuciumată, des-tinul face ca ultimul pas să nu fie maipuţin dramatic. Una din eminentelestudente ale lui Amoraş Doinescu, dinperioada franceză a profesoratuluisău, reuşeşte să i se apropie cu

delicateţe, dar şi cu inefabilul desti-nului pe care tânărul profesor şi-lasumă cu aceeaşi delicateţe, tipicăde altfel romantismului târziu, dincare naratorul creează momente deo frumuseţe aparte. Numai ca Aalyase dovedeşte a nu fi altcineva decâtfiica lui Amina, o iubire din tinereţe atatălui său, din perioada marocană aexistenţei acestuia, a cărui idilă esteadusă în prim planul acţiunii cuaceeaşi delicateţe şi empatie.

Soluţia pe care ŞtefanGiroveanu o găseşte în final pen-tru a-şi salva fosta iubită (de faptmama Aalyei), dar şi tânărul cuplu dela cumplitul blestem pe care tradiţiamarocană i l-ar fi rezervat, este unacare şochează prin nobleţea gestului.Pe fundalul acestei acţiuni ValAndreescu reuşeşte să creeze mo-mente de o frumuseţe aparte careaminteşte de epoca balzaciano-dostoevskiană, îndeosebi sub aspec-tul abordării psihologice.

Deşi numărul personajelor nueste prea mare, prin arealul pecare-l acoperă fiecare, oferă autoruluiprilejul abordării unor realităţi şitrăiri autentice într-o societate încare certitudinile se întrezăresc cugreu, iar spectrul unei lumi nesigureşi incerte pândeşte pe fiecare. Prinurmare, ancorarea fiecărui personajîn realităţile concrete ale timpuluireuşeşte să fie una evocatoare. Aiciautorul foloseşte toată experienţa saşi tot arsenalul său literar în a fixaaceste realităţi în personaje, locuri,limbaj, atitudini şi comportamente,încât autenticul pare a fi la el acasă.

Câteva remarci privind substanţaacestui roman mi se par nu numaipertinente, dar şi absolut necesare. Înprimul rând romanul (în fapt întreagatrilogie) are o puternică tuşăromantică, atât ca acţiune cât şi cadezvoltare narativă. Firul naraţiunii,dezvoltarea acţiunii, moralitatea per-sonajelor, eleganţa dialogului fără for-malisme inutile şi frumuseţeadescrierilor subliniază cu putereafirmaţia de mai sus. Însuşi titlul„Pedeapsa iubirii” face trimiterecătre epoca romantismului, îm-pletindu-se aici cu măiestrie paradisi-acul divin al iubirii cu dramatismulexistenţei pământene concrete.

Descrierea detaliilor este atentstudiată şi elaborată, nuanţatămetaforic de o manieră extrem deatractivă, cu reverberaţii emoţionaleşi afective particulare: „De câtevazile, peste toată Moldova ningea dinabundenţă, iar în Copou arboriiîmbrăcaseră hlamidă albă şi pufoasă,care creştea văzând cu ochii. Albulpur şi imaculat cotropise toate aleile,care până acum două săptămânierau acoperite de covorul galben-ma-roniu al frunzelor, toate spaţiile carepână mai ieri încântau cu verdele lornatural şi cu o bine gândită cromaticăflorală, acum erau albite şi acoperitede imensul ţesut din lână de Angoraşi împodobit, pe alocuri, cu blăniţelevulpilor argintii” (p. 62) induc o staremelancolic-nostalgică care îndeamnăla meditaţie.

Diafanul scenelor idilice şi ero-tice este de-a dreptul savuros princreşterea graduală a intensităţiitrăirilor în desfăşurare într-o împletireperpetuă cu frumuseţea naturii,convingător ilustrate în Glasul Sân-

gelui: „Soarele, cromatica vie a flo-rilor de vară şi aerul încă răcoros aldimineţii, amplificau generos stareade bine şi înfiorarea unui cuplu tânăr,decent, un el şi o ea care se ţineaude mână cu acea sinceritate şinaturaleţe pe care numai iubirea şicurăţenia din suflete o pot oferi„ (p.117). Aceeaşi comuniune o regăsimşi în Beţia iubirii „iar atunci când aupornit călătoria către stelele univer-surilor lor şi au considerat că nu maiexistă cale de întoarcere, cei doi audevenit un singur trup şi o singură iu-bire, toate frumuseţile unuiaaparţineau şi celuilalt, cei doi trăiauun fenomen din care nu lipseausoarele, focul, tsunami, curcubeul,succesiuni de cutremure...” (p. 60).

Sunt scene şi momente care facca romanul să aibă o largă adresabi-litate, sau mai bine zis suficient delargă pentru a se regăsi aici trăirileadolescentine, în stil aproape emi-nescian la care tineretul visează, darşi nostalgia unui trecut frumos pecare generaţia vârstnică îl poateregăsi fără greutate. Iubirea până lauitarea de sine, în care opereazălegea totului sau nimic, Val An-dreescu o surprinde cu o delicateţeaparte, în care dorinţa personajelorde a se copilări se îngemănează cu

sentimentul mirific al apropierii. „Lanoi se spune că niciodată nu moarecopilul care am fost şi rămâne în noitoată viaţa” spune cu gingăşie Aalya(p. 192) confirmând, de la nivelul alteiculturi, maxima brâncuşiană carespune „în momentul când ai încetatsă fii copil înseamnă că ai murit de-mult” Aceste trăiri frumos şi con-vingător prezentate, cu o decenţărespectuoasă, îmbinând bunacuviinţacu moralitatea, fac din Val Andreescuun „tânăr” sensibil, cu înclinaţiespecială pentru estetica pură, atât înarta sa, cât şi în relaţiile dintre per-sonajele sale, ceea ce conferă ro-manului o savoare aparte. Asta nuînseamnă că este un roman cuminte,ba din contra, este un roman deacţiune, viu, chiar trepidant, carepenetrează realităţile postdecem-briste din perspectiva critică a unuiochi versat şi extrem de atent, ceeace, de altfel, şi trădează vocaţiajurnalistică a autorului, domeniu încare şi-a exersat măestria în artascrisului.

În egală măsură am putea spunecă romanul este mai degrabă unultragic, pentru că, dincolo de diafanulidilic al iubirii curate, stă destinultragic a lui Ştefan Giroveanu, almamei lui Amoraş - Anişoara şi alMariei Lemnariu, prin a căror des-criere inspirată autorul creează mo-

mente cu o puternică încărcăturăemoţională:... „era partea din faţă încare se aflau cabinele comandantuluişi echipajului, şi în rest doar scheletulmetalic şi diferite părţi din mobilier,toate topite, contorsionate şi pline defum... Ochii săi îşi mutau privirea dela ceea ce ar fi putut fi capetele unoroameni vii până mai ieri, la corpuri şimembre arse şi chircite, abia ghiciteca dimensiune şi fără o porţiune,măcar, de piele naturală. Era o reali-tate apocaliptică desprinsă parcădintr-un film SF ori dintr-un scenariuscris de un nebun cu imaginaţiemorbidă” (p.136).

Odată pătruns în universul său,lectura romanului devine unapasionantă, care îţi captează şi îţimenţine atenţia trează, ceea ce teface să nu îl laşi din mână. Dincolo decaracterul descriptiv şi profundanalitic, care îl apropie de Balzac şiDostoievski, încercând o comparaţieautohtonă cred că s-ar apropia dedramatismul descrierilor lui Liviu Re-breanu, iar ca pitoresc şi trăire un-deva între Mihail Sadoveanu şiAdrian Păunescu. De Sadoveanuprin acurateţea abordării şinaturaleţea detaliului, iar dePăunescu prin trăirea pasională apersonajelor. Am aici în vedere ul-timul roman al lui Adrian Păunescu„Condamnat la iubire”, în carescenele erotice abundă, din nefericireîntr-o manieră frivolă, reprezentândmai degrabă o biografie a proprieiadolescenţe. La acest capitol ValAndreescu însă, este net superior,tocmai prin evitarea frivolităţii, ba-nalului şi modernismului deşănţat.

Al doilea lucru pe care l-aş sub-linia, este un aspect pe care autorulîl redă cu deosebită acurateţe, cel alinterculturalităţii şi transculturalităţii,prin raporturile dintre ŞtefanGiroveanu şi Amina şi AmoraşDoinescu şi Aalya, care arată cumdoar iubirea netezeşte asperităţileconceptuale, despre lume şi viaţă,dintre diferitele culturi. Prin manierade abordare se degajă o atitudine de-a dreptul mioritică în înţelepciunea ei,a toleranţei şi înţelegerii care vinparcă să atenueze realităţile lumiinoastre cu privire la intoleranţă saulibertatea prost înţeleasă. Modul cumpune problema compatibilităţii cultu-rale este astfel în spiritul tradiţieiromâneşti.

Am mai face remarca faptului căpentru zona noastră cartea surprindefrumuseţea mirifică a peisajului mol-dav, iar prin armonia lor, descrierileintegrează inspirat acţiunile per-sonajelor, a căror atitudine şi limbajrelevă particularităţile ţinuturilor noas-tre. Limbajul mai ales, pe alocurineaoş, în care îmbinarea fericită aarhaismelor cu neologismele, impusede ofensiva informatică, fac deliciuldialogurilor, dar şi particularizează ro-manul în peisajul nostru cultural. Amsublinia şi faptul că personajele semişcă cu destulă lejeritate la diverseniveluri, de la simplitatea celor mulţipână la luxul şi opulenţa celor avuţi,cu detalii şi precizări care trădeazăerudiţia autorului, aşezându-l confor-tabil în fotoliul marilor creatori în artascrisului. Iată de ce credem că, ajunsaici, Val Andreescu nu se va opri şiva continua să ne ofere perle defrumuseţe în pagini la fel de pasio-nante şi captivante, în care să găsim,de ce nu? o „răsplată a iubirii” de-curgând din Pedeapsa Iubirii, pentrucă până la urmă Amoraş este fiultatălui său.

Valeriu Lupu

Romanul „Pedeapsa iubirii” de Val Andreescu o pledoarie pentru

nobleţe, frumuseţe şi moralitate

PLUMB 103

revist\ de atitudine pagina 9

testament autumnal

când te vei ducesă iei cu tine și frunzape care am scris niște versuri de bun-rămas

celelalte frunzeîneacă-le în singurătateîn vinîn ploaieși în moarte

mie lasă-mi cuvântul viuși toamnapribeagă într-o carte

zbor instabil

vreme instabilăîn stratosfera singurătății imponderabileliniștea pătrunde adâncîn coaja lucrurilor iluzorii

pășesc ca o nălucăprin cenușa cuvintelorlăsând totul să naufragiezeîntr-un gând magnetic

unde este timpul ce mi s-a scurs între degete?unde este lumina ce a pășit în apă?unde sunt eu, cel de ieri?

zbor cu tine viațăpe-un minut pribeag din tineși zbor și iar zbor

istorie

noi, femeile, nu mai avem istorierăzboiul prafului din bucătărie ne-a spulberat orice răsuflu de libertateo viață petrecută la cârma oaleia fost mult prea mult pentru noiam rătăcit în constelația piperuluiși de aceea nici visele noastrenu mai dospesc la căldură

schelete îmbrăcate în haine pline cu lăturicurățând aceiași morcovi plini cu malformațiisuntem noi, femeile, în fiecare zi:nu mai avem inimă - în trupul nostru de cenușăzvâcnește încet o tomată care începe să putrezească printre atâtea sudori învechite

vom rămâne fără inimă și doar lăturileo să ne mai limpezească pleoapele grele de ceapă călită pictăm copii în pântece, îi naștem în nuanțe purpuriiîi îngrijim, îi alăptăm, pozăm nud în grădina cu legume,îmbătrânim fără să mai facem riduri și totuși nu avem istorie -ne repetăm la infinit

poate de aceea, noi, femeile, adunate la un locsuntem însăși istoria

în mușuroi

aveam genunchii moi ca gelatinamelcii mă împungeau de la spateeu înaintam în celălalt ochi al întâmplării

în urma mea troleibuzele își încâlceau firele plictisitemerg pe lacrimi de broaște ca un Iisus pe marea de sarepe bancă un nimeni vorbește continuu despre nimicurimă prefac că îl ascult până trece ploaia asta ostentativă

/apoi ochiul se face că vedelacrima se face plâns de șarpe setea se face deșert cu piramide prezentul se face trecut

a trecut un autobuz, a mai trecut unulși a venit timpul să plecfiindcă mi-a sosit și mie autobuzul

în mușuroi toate entitățile vorbescdespre nimicurieu doar ascult cu celălalt ochi

Mar

ian

Ho

tca

Come sinfonia (dal titolo di una canzonedi Pino Donaggio)

La puntinasul disco della coscienza,carte di focaccia,la strada,di stracci una palla..Dove s'amavanDio lo ricorda,- come sinfonia- luci raccoltealla tele, voci urlatelungo vied'assolato quartiereche agli occhi d'un bimbocelavacampi di risonon estranei al paese.

Ca simfonie (dintr-un cântec al lui Pino Donaggio)

Pick-upulpe discul conștiinței, hârtii de focaccia,strada,din cârpe o minge..Unde se iubeauDumnezeu îşi mai aminteşte,- ca simfonie- lumini învăluite la tele, glasuri strigatepe căileunui cartier însoritcare la ochii unui copilascundeacâmpuri de orezcunoscute satului.

Mente mia

Mente mia cullatada dita curiosesui ghazal del grande Hafezquale asse portanteche un tarlo severo minaccia,punteruolo d'un nemico semprein agguato,erba bruciataov'io mi sotterrosenza croce,se questo può serviregiusto a chiedervi perdono.

Mintea mea

Mintea mea legănatăde degete curioasepeste gazelurile marelui Hafizca o piatră de temeliepe care un car sever o amenință,sulă a unui duşman mereuîntr-o ambuscadă,iarbă arsăunde eu mă îngropfără cruce,de-ar fi de folos astanumai să vă ceriertare.

Data şiloculnaşterii:

17/11/1975, MilanoAdresa: Via Amerigo

Vespucci 17 B/2 – 20090Cesano Boscone (MI) –

Italia

„Italianul Luca Cipollași marea sa dragoste

pentru poeziadanubiană”

...Deși nu este lingvistde profesie, doar unimpătimit al Poemului, LucaCipolla trăiește cu o parte aspiritului său rarisim în șiprin Limba Română.Cetățean, prin naștere șitrăire, al cetății industrialedin Milano, Italia, LucaCipolla este prezent într-opleiadă de reviste literare,electronice și clasice, careapar în România sau (și) îndiaspora românească...

Melania Cuc

Un onirosurrealist fantast

Poetul și românistullombard Luca Cipolla esteun onirosurrealist fantast.Textele sale poetice par aavea un echilibru almodernității, dezmințit însăde narativitatea oximoronicăîntre absurd amintind deUrmuz și Virgil Mazilescu șiangelismul marilor orfici aiadorației fără frontiere. For-mal, poeziile sale, rod alunei ingenioase ars combi-

natoria, învederează simul-tan tonalitățile contrastivegenerate de juxtapunereaunor versete și premeditatenotații prozaice. Autorul seaflă în siajul spiritului post-modern al amanților dizar-moniilor și al spulberăriibruște a idilismului: “Ca sădisting greșeala mă-ncredințez oglinzii,/ și totușidincolo de râu ajunge să măuit/la mine și la tine,/ la alțiiși la alte./Atunci va să-nțelegem jocurile noastre/unde se-ascunde soareleadesea după nori de fosfor./Nici un costum de scenă/înmaterial/ întregului percepti-bil și tăinuit./Iubirea/ să nepiardă ca versuri/într-uncânt.”. Aparent clar òi acce-sibil, Luca Cipolla este unpoet enigmatic dar plin demiez ce-și poate revendicafără complexe inutile o arspoetică de tip Mario Luzi. Opoezie a cunoașterii prin ar-doare, a conștiinței căperfecțiunea marmoreanătip Canova sfârșește prin aobosi cititorul. Compozițțilesale preferă premeditat im-pecabilului eroarea nece-sară ce dă curaj și undăverde feluritelor interpretări,unui evantai amplu de opinii.Luca Cipolla nu aduce înpagină perfecțiunea sferei,ci imperfecțiunea inevitabilă,fragmentul lapidar, dilema,cazualul, cu alte cuvinte totceea ce sporește vitalitatea,ceea ce Nietsche numeasentimental Ființării. Poezialui Luca Cipolla, fără a ex-clude sentimental infinitu-dinii, pivotează în jurulfenomenelor în mișcare, im-mature, în jurul sugestiilorde energie ce transmiteformele nedesăvârșirii, im-pure, umane, emoționante.

Geo Vasile

Lu

ca C

ipo

lla

Aśoka

Ferito Aśoka,terra crudele disattesa,arida sfera lustrale,nèi che scommettono chi sei tue sono io,ove il peggior nemico non getta la spada,petalo avvinto al suoricettacolo..animale ferito, umile e nobile Aśoka,mastichi in disparteuna foglia di cicoria.

Aśoka

Rănit Aśoka,pământ nemilos încălcat,aridă sferă lustrală,negi care mizeazăpe cine eşti tuşi pe cine sunt eu,unde cel mai rău duşmannu-şi aruncă spada,petală legată de receptaculul ei..animal rănit,smerit şi nobil Aśoka,mesteci deoparteo frunză de cicoare.

Lângă pisica albastră

Câțiva iriși indigoîși deschid aripile șifonate de somn;scormonitori,ochii de catifea ai pisicii albastrestrigă silabisind un miracol petrecut chiar acumîn orașul medieval.

Afară, în năvodul ploii,se prind oameniicu pașii grăbiți,ascunși sub gulerele ridicateale mantalelorneîncăpătoarepentru niciun fel de miracol.

Doar lângă pisica albastră,un copil desenează insistentpăsări de zăpadăciugulind dimineațade semințele ei aurii.

Borne și o cravată verde-mentă

Tenace, îți creezi joculcu fiecare celălalt întâlnit,până când imaginea lor meteoricăse diluează și bornele se succedăca un zbor fără termen limită.Unii te-au uitat, alții încă te cerceteazăîntrebându-se cine este cu adevărat hiper-boreeanul ăstacăruia îi flutură mereu o cravată verde-mentăși care duce mai departesoarta profetului Daniel aruncat

în groapa leilor.

Li s-au tocit și plăcile ouija, și tot nu te-au aflat!Tu, cel cu cravata verde-mentă,ai timp doar să-ți tragi sufletulși să germinezi cât mai mult verdepână la următoarea bornă.

Mih

aela

Oan

cea

pagina 10 revist\ de cultur\

PLUMB-103

Există mai multe chipuri de a neachita datoriile faţă de cei ce rămândupă noi. În linii mari, îi putem aveaîn vedere pe copiii, nepoţii şistrănepoţii noştri, cărora le trans-mitem zestrea spiritului ce a îm-

podobit orice familie; celor ce ne succedă la locul demuncă le putem lăsa, cu delicateţe, eventuale tipareprofesionale, dar dacă în biografia înaintaşilor noştristrăluceşte o pecete vie, recunoscută în sistemul de va-lori regionale ori naţionale, situaţia se schimbă radical.

Mariana Velisar (căsătorită, Codrescu) este ştiutădrept o vrednică profesoară de limba şi literaturaromână de la Colegiul Naţional „Ferdinand I“ din Bacău(ultimul loc de muncă). În 1989 – poate nu întâmplător,adică în anul centenarului trecerii în eternitate a poetuluinaţional, odată cu Ion Creangă şi Veronica Micle –, unpoet şi cercetător literar, Ion Roşu, editează primul (şi,din păcate, ultimul dintre cele cinci programate) volumdin ciclul „Legendă şi adevăr în biografia lui Mihai Emi-nescu“ (Editura „Cartea Românească“). Cu docu-mentele puse la îndemână de familia Velisar, ademonstrat filiaţia eminesciană a stirpei, realitate pusăde profesoara de la „Ferdinand I“ pe coperta unei cărţi:„Povestea adevărată a străbunicilor Safta Iuraşcu –Dumitrache Velisar“ (Bacău, Editura „Ateneul scriito-rilor“, 2015, 120 p.). „Ani întregi m-am sfiit sămărturisesc că am strămoşi comuni cu Mihai Eminescu– scrie Mariana Codrescu. Mi se părea o impietate săspun că sunt rudă cu marele poet.“ Şi totuşi, încă dinanii '40 (prin G. Călinescu) şi '60 (prin A. Z. N. Pop) seştia despre ascendenţii şi descendenţii pe linie maternăai lui Mihai Eminescu, încât în studenţie era întrebatăde unii profesori de la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşice ştie „despre interferenţele familiilor Iuraşcu şiVelisar“. În partea finală a cărţii, Mariana Codrescusintetizează această realitate documentară: „SaftaIuraşcu, sora Ralucăi Eminovici – mama poetului Emi-nescu –, este străbunica noastră, căci prin căsătorie atrăit la Fundeni, comuna Secuieni, judeţul Bacău, de-venind soţia străbunicului nostru [Dumitrache Velisar] înanul 1930“ (p. 114).

Lucrarea e împărţită în 17 capitole, care la rândullor pot fi urmărite pe trei paliere: fragmente de istorie aBacăului şi a familiei Velisar, secvenţe autobiografice şi,în final, un meritat elogiu adus celui pe care aş îndrăznisă-l numesc un „A. Z. N. Popal Bacăului“ – Ion Roşu.Registrele de comunicaresunt şi ele cel puţin două: celdocumentar, obiectiv, ştiinţific(la sfârşit se află o „Bibliografieselectivă“, iar în interior, citatedin lucrările eminescologilor)şi cel memorialistic, emina-mente subiectiv, care întru-chipează un portret alautoarei. Pentru a susţine oaserţiune ori a întregi o de-scriere, îi ia alături pe Emi-nescu, bineînţeles, dar şi peArghezi, Ion Pillat, NichitaStănescu, din a căror operăreproduce versuri ilustrative. Cartea este şi o mi-cromonografie a aşezării, a şcolii şi bisericii şi acomunităţii, cu necesare accente pe pitorescul locurilor,dăruirea dascălilor şi a preoţilor, respectiv vrednicia oa-menilor. Spiritul eminescian nu putea să nu iradieze înarealul Fundeni-Secuieni-Berbinceni, aşa că din cea de-a treia localitate se va ivi un alt filolog, tovarăşul de viaţăal Marianei – Grigore Codrescu, azi cunoscut criticliterar şi publicist. Am citit printre primii manuscrisul,pentru că am primit măgulitoarea cerere de a-i facecorectura (mai puţin prefaţa, care a ajuns direct la tipar).(În treacăt fie spus, graba de a ieşi pe piaţa de carte de8 septembrie – Sfânta Maria – a făcut ca nu toateîndreptările semnalate de mine să fie operate.) Plăcereade a urmări firul narativ – căci e o poveste de viaţă, pânăla urmă –, bucuria întâlnirii cu personaje/persoane dragi(C. Gh. Simion, de pildă), intermezzourile lirice amintitem-au făcut să aşez cartea printre micile bijuterii memo-rialist-documentare. Strict lingvistic, am notat un regio-nalism lexical – funărie „acoperiş înalt, deasupragrajdului, unde se punea lucerna ca să se păstrezeproaspătă“ (p. 75) – şi unul fonetic – „La Plochi“ (p. 82).(Toponimul apare, în alte scrieri, fără palatalizarea labi-alei /p/: „Alt loc ce are o poveste interesantă este acelpâlc de pădure ce leagă Borolea Veche de BoroleaNouă, loc numit LA PLOPI“ – Pandelica Radeş, scri-itoare din Bucovina.)

Mulţumirea cititorului după o asemenea lecturădevine recunoştinţă, în condiţiile în care MarianaVelisar-Codrescu ne pune la îndemână o mult aşteptatăcronică de familie, interesându-i deopotrivă pe emines-cologi şi pe doritorii de literatură memorialistică de calitate.

Memorialistica de care avem nevoie

Ioan

Dăn

ilă

Editura Ateneul Scriitorilor

Rareori ți-e dat să întâlneștioameni atât de preocupați depromovarea istoriei și culturii lo-cale, atât de modești când vinevorba de realizările lor, nu depuține ori remarcabile, așa cumeste profesorul și publicistulCorneliu Stoica*, personalitatenăscută sub zodie bacoviană,comăneștean la origini și târ-gocnean prin adopție.

Sub semnătura domnieisale, la Editura „Magic Print” dinOnești a văzut lumina tiparuluiîn această vară, ediția în limbaengleză a unei ample lucrări tu-ristice de 328 de pagini,intitulată „Valea Trotușului Ghidturistic vizual” („Trotus ValleyVisual tourist guide”), primulghid turistic de-dicat prezentariiunui bazin hidrografic dinRomânia (Valea Trotuşului), cepoate fi comparat prin complex-itatea informaţiilor şi modali-tatea de ilustrare cu celebracolecţie a ghidurilor verziMichelin. „Trotus Valley Visualtourist guide” este o mică enci-clopedie turistică cuprinzândtoate elementele unui veritabil şiutil ghid turistic destinat unuicerc larg de posibili beneficiariai acestuia, prezentat într-unformat elegant, întrunind carac-teristicile unei ediţii de lux dinpunct de vedere al ţinuteigrafice.

Cartea este împărţită înmai multe secţiuni și oferă oprezentare complexă şicompletă a celor 216 localităţide pe Valea Trotuşului grupateîn 7 oraşe şi 40 de comune.Totodată, ghidul oferă cea maiamplă bază documentară privi-toare la geografia, istoria, de-mografia, economia, cultura,structura şi obiectivele turistice(pensiuni, monumente, bisericietc.) privitoare la bazinul hidro-grafic Trotuş, fiind un instrumentindispensabil pentru pro-movarea turistică a acesteizone în plan internaţional.

Din punct de vedere tehnic,„Trotus Valley Visual touristguide” este o lucrare de formatmic (21×13 cm), cuprinzând328 pagini color, peste 900 deilustraţii, 7 planuri de oraşe şi 25de hărţi tematice. Este o cartede informare turistică, dar şi depatrimoniu, prin tezaurul docu-mentar referitor la locurile,localităţile, monumentele natu-rale şi istorice, destinată tuturor

categoriilor de cititori, de laspecialişti până la turiştii străinicare vor vizita sau vor dori să seinformeze despre această zonăturistică.

Recent, profesorul, istoriculși publicistul Corneliu Stoica aobținut premiul ,,Vermeil Mare”(medalie de argint) la cea de acincea ediție a expozițieiinternaționale „Librafila 2015”,de la Cluj-Napoca. Premiul afost acordat pentru lucrarea,,Valea Trotușului de odinioarăîn cărți poștale ilustrate (1899 -1939)”, apărută la Editura„Magic Print” (2014), în fapt, unalbum ce reproduce ilustrateinedite pe care le dețin patrucolecționari băcăuani foartecunoscuți, Ioan Catană, MihaiCeucă, Aure l Stanc iu ș iCorneliu Stoica.

Albumul este cea de a 22-a carte a profesorului târguoc-nean și vine ca o completare laalte cărți pe care le-a publicatautorul despre Valea Trotușului,între care primează ,,ValeaTrotușului Enci-clopedie”, lucrarecare a obținut nu-meroase premii,între care și pre-miul ,,EudoxiuHurmuzaki” alA c a d e m i e iRomâne, în anul2006.

În maniera al-bumului a fost re-alizat și ,,Târgulanilor romantici Un secol de is-torie ilustrată a orașului Târgu-Ocna” (2013), volum premiat laSalonul Internațional de Cartede la Chișinău (2013) șimedaliat cu aur la o expoziție dela Piatra Neamț.

...................* Corneliu STOICA (n. 18

septembrie 1950, Comănești),istoric. Profesor (ColegiulNațional ,,C. Negri” Târgu-Ocna). Scriitor.

Debutul științific și literars-a produs în anii liceului cuproză, poezie și diverse articole.A activat în numeroase cena-cluri literare liceale șistudențești: „Incertitudini so-lare”, „Solaris” (condus decunoscutul scriitor de literaturăSF Ion Hobana), „Climate“,„Ecouri”, etc.

Aprecieri despre lucrărilepublicate s-au făcut în nu-meroase reviste de specialitate,literare sau cotidiene. Estepreședintele Asociației „Costa-che Negri” din Târgu-Ocna(2002) și membru în condu-cerea Fundației Naționale„George Călinescu” din Onești

(1995).Unul dintre cei mai activi

animatori culturali ai orașuluiTârgu Ocna, inițiatorul unoractivități culturale de prestigiu șifactor important în promovareavalorilor patrimoniului local, afost distins cu numeroase pre-mii și diplome: ,,Premiul Eu-doxiu Hurmuzaki” al AcademieiRomâne (2006); „Premiul B. P.Hașdeu” la Salonul Internaționalde Carte 2010, Chișināu; ,,Pre-miul Ilie Gravorul” la SalonulInternațional de Carte, 2013,Chișinău; „Diploma de Exce-lențǎ a Societǎții de Științe Is-torice din România, FilialaBacău (toate pentru lucrarea„Valea Trotușului Enciclope-die”); Diplome de Excelență șiMembru de Onoare acordate deAsociația Națională „CultulEroilor” (Consiliul DirectorBucurești și Filiala JudețeanăBacău, 2007, 2011, 2012);„Diploma de Cetățean deOnoare al orașului Târgu-Ocna”(2009); ,,Diplomă de merit pen-

tru promovarea prin culturā aorașului-stațiune Târgu-Ocna”(2013).

Alte volume (selectiv):„Valea Trotușului Enciclope-die”, Ediția a II-a, (2008);„Dicționarul istoric al localitățilortrotușene”, Ediția a III-a, (2002);„Istoria ilustrată a orașuluiTârgu-Ocna din cele mai vechitimpuri pînă la 1918”, Ediția a 2-a, revăzută și completată(2009); „Târgu-Ocna, oraș is-toric și turistic” (ghid turistic,2002 - 2003, 2005 - 2012);„Târgu-Ocna Historic andTouristic Town” (Tourist guide,2003); „Târgu-Ocna Ville his-torique et touristique” (Guidetouristique, 2003); „ValeaTrotușului Bibliografie” (2011);„Valea Trotușului Ghid turisticvizual”, (2012); „CentenarPalatul Administrativ (clădireaPrimăriei orașului Târgu-Ocna”(2012); „Mănăstirea MăguraOcnei” (2013) etc.

Cu ocazia intrării în cel de-al șaizeci și cincilea an de viață,profesorului Corneliu Stoica, LaMulți Ani cu sănătate și spor întoate!

Portret autumnal: Corneliu STOICA

Ro

mu

lus

Dan

B

usn

ea

EMILIAN MARCU

- 65 -Poet prin excelenţă (care însă scrie şi

proză şi comentarii literare) EmilianMarcu s-a născut în data de 20 sep-tembrie 1950. A debutat în 1974 în re-vistele „Familia” şi „Amfiteatru”, salutatde poeţii Ştefan Augustin Doinaş şiConstanţa Buzea.

Cărţi publicate: Nunta în sâm-bure; Amiaza câmpiei; Sigiliul toam-nei; Neliniştea singurătăţii; Lecţiepe ostrov; Îngândurat ca muntele desare; Flori pentru Augusta; Scoicăamară; Umbra şi îngerul; Ţăranulzidit; Feţele insomniei; Muzeu desate; Coroanele împărăteşti; Atletmoldav; Melancolia şarpelui; Mor-

mânt în metaforă; Foşnetul mătăsii înmanuscrise; Cartea celor optzeci şi opt detaine; Mirări din alte veacuri (poezie);Iadul de lux; Suburbii municipale; (I-IV) Mormântul căluşarului; Zăpada tim-

purie; Arta grădinarului(proză), volume de comen-tarii critice, precum și o sume-denie de cronici apărute îndiverse reviste literare.

Acum, la împlinireavârstei deplinei maturitățirevista PLUMB și FilialaBacău a Uniunii Scriitorilordin România îl roagă săprimească cele mai caldeurări de bine și cât mai marisuccese literare.

La mulți ani, maestre!

pagina 11revist\ de cultur\

PLUMB 103

Una din-tre cele maiputernice nu-vele ale litera-turii române,scrise de IonSlavici, cu ac-cente apăsateale vieţii ruraleîn confruntare

cu nelegiuirea, a fost adaptată şimontată dramaturgic de regizorulMarius Gîlea la Teatrul Bacovia.Încă de la primele replici conflictula fost tensionat şi nu a scăzut niciun moment pe parcursulreprezentaţiei. Teatrul Bacovia aacceptat piesa cu evidentă de-schidere culturală, observândcă în viziunea lui Marius Gîlea„personajele făuresc drama şi nuaceasta personajele”, după cumpreciza Luigi Pirandello – primuldramaturg (şi unicul) laureat alpremiului Nobel. Astfel, cele 12personaje ale piesei „Moara cunoroc” s-au impus în scenă cafiinţe vii, fiecare cu destinul şifrământarea sa. Meritul regizoru-lui-dramaturg constă nu numai înconducerea iscusită a dramei, câtfaptului că a impus actorilor liniide forţă ale evoluţiei lor scenice,apăsând deliberat pe tragismul fi-nalului însângerat, de tentăshakesperiană. Fără a fi delocfastidios, spectacolul s-a aşezatcam spetit de propria lui greutate,servit de o distribuţie destul decompozită. Asta nu înseamnă cătoţi actorii au realizat personajevii, credibile, care au trecutemoţional rampa, cucerind destulde greu un public aplicat şi buncunoscător al literaturii lui Slavici.

Marius Gîlea a condus deaşa manieră mecanismul pieseiîncât cuvântul rostit să fie sudat,unit cu fiinţa palpabilă a actorilor.Astfel, a reuşit să edifice un spec-tacol ce părea că se clădeşte într-o lume născândă sub ochii noştri.O dramă alcătuită din izbânzi deo clipă, din eşecuri succesive, dinchinuri, lăcomie, ticăloşie şirevoltă, aşa cum a arătat şi aratăviaţa oamenilor în toate timpurile.Aceste relaţii antinomice derespingere şi atracţie, de ură şispaimă, de lăcomie şi chibzuinţărepede uitată apar impudice şivisceral tulburătoare, consti-tuindu-se în ţinta poveştii extrasedin nuvela lui Slavici de cătreMarius Gîlea. De altfel, regizorulscria că în spectacol s-a ghidatdupă apucăturile lumii actuale,marcată de furtuni grosolane,tâlhării năucitoare, înşelătorii,ameninţări, crime şi adulter –toate ducând în final la ucidereacombatanţilor principali implicaţiîn dramă.

Oricât ne-ar repugna LicăSămădău, oricât de contradicto-rie ni s-ar părea evoluţia lui Ghiţă,oricât de naivă şi cinstită ni s-arînfăţişa Ana, cele trei personajeprincipale merg hai-hui printresentimente contradictorii, rătă-cind exasperate de o parte şi dealta a hotarului nestatornic alaspiraţiilor, când fireşti, când mar-cate de mârşăvie şi ticăloşie.

Dacă destinul ideatic alspectacolului este impecabil, re-alizarea lui concretă lasă loc şiunor rezerve critice. Nu sub as-pectul „măiestriei” artistice ainterpreţilor, în general, ci subacela al pătrunderii şi asimilării in-tegrale a ideii guvernatoare a pre-mierei. Nu întreaga distribuţie s-apliat exact pe psihologia perso-

najelor. Mai ales în realizarearolurilor mici, unde se simte oanume rigiditate interpretativă şiun oarecare abuz de trucuri ale„meseriei actoriceşti”.

Situaţi în prim-planul distri-buţiei, Ştefan Ionescu (Ghiţă),Bogdan Matei (Lică Sămădău),Alina Simionescu (Ana) şi NelaZare (soacra) se impun prinnaturaleţea şi tinereţea jocului lor,uneori neguros, alteori plin deumor şi sensibilitate. ŞtefanIonescu creează un personajcomplex, cu multe oscilaţii decomportament, suspicios dar şihotărât, neîncrezător dar şicredul, generos şi, totuşi, avar,dramatic şi nestăpânit când evorba de bani, evoluând spreticăloşie. Cu toate rezonanţeleimpure din rostire, izbuteşte săcreioneze cu o doză minimă deforţă un om măcinat între dorinţepăcătoase şi cinste deseoriabuzată. Alina Simionescu intrăcu delicateţe în rolul Anei, urcândtreptat nivelul interpretativ,reuşind clipe de adâncă intensi-tate emoţională. Ea nuanţează,cu oarecare flexibilitate ira-ţionalitatea adulterului şi incapa-citatea propriei voinţe de a sesustrage presiunii lui LicăSămădău. La rândul ei, NelaZare compune cu evident talentrolul unei soacre înţelepte şi tan-dre, un produs nealterat al vieţiicasnice, cu o măiestrie pe carecu greu i-aş fi putut-o bănui.

Desigur, prim-planul repre-zentaţiei înclină marcat spre LicăSămădău, o natură agresivă,malefică, opresoare până la ex-asperare. Bogdan Mateista tuează pe Sămădău cudezinvoltură, aducându-l în zonahaiduciei rapace. Nici pe departebenefice cuiva. Actorul ştie săimpună sentimentul de nesi-guranţă, potențându-l în trăireacolectivă a tuturor personajelor.În fapt, Lică Sămădău va con-duce firul conflictual, pe care ac-torul îl întinde până la exploziesau represiune. O apariţie devădită simpatie propune DumitruRusu în personajul Marţi, un tipexotic de provenienţă şi vorbireardelenească, adesea plină defarmec, ceea ce desfide oarecumdramatismul piesei. Sunt câtevamomente de destindere comică.Ion Coşa (Comisarul, Judecă-torul) pendulează cu haz şi harîntre severitate şi fixism compor-tamental, trecând cu uşurinţă din-spre un anonimat şters cătreimpunere scenică.

Distribuită în ipostazeepisodice, Nina Ionescu este oprezenţă aparte, cu o evoluţiescenică convingătoare în rolurileUţa şi Drumeaţa. Trecând pestecâteva momente de rigiditatescenică, uneori inexacte şineconvingătoare, Alexandru Zob(Pintea), Mihai Chihaia (Răuţ),Tiberiu Gabor Bitere (BuzăRuptă), Nicu Pascu (Săilă) şiGheorghe Trandafir (Jandarmul)intră în lumină doar fulgurant petrasee interpretative de multe oriprevizibile.

De mare ajutor îi este regi-zorului scenografia lui VladimirTurturică, creatorul unui spaţiu dejoc foarte sugestiv prin rustici-tatea lui. Inspirată şi coloanasonoră originală a lui CălinGrigoriu, care stilizează inspirat„bocete” de epocă, din carerăsună ropotul greu al vărsărilorde sânge din finalul spectacolului.

„Moara cu noroc” după Ioan Slavici, de Marius Gîlea

Vas

ile P

rute

anu

Orchestra Fi-larmonicii „MihailJora” a susţinut unconcert extraordinar– primul din celeşase programatepentru aceastăstagiune – la SalaIon Petrovici din

Tecuci, sub bagheta dirijorului PertroniusNegrescu. Acesta a revenit în oraşul săunatal şi a propus un program de excepţie– într-o seară dedicată creaţiei luiCeaikovski, compozitor de la a căruinaştere se împlinesc 175 de ani.

Concertul a debutat cu patru frag-mente orchestrale din opera “EvgheniOneghin” – lucrare compusă în anii 1877-1878 pe un libret de Konstantin Shilovsky,după romanul lui Alexandr Puşkin. Ritmulpregnant din Poloneză, a fost urmat defrazele descendente şi încărcate de tensi-une din Preludiu, de inspirata Ecoseză,încheindu-se apoteotic cu celebrul Vals.

Solista serii a fost Mălina Ciobanu, oviolonistă de 17 ani – discipolă a lui BujorPrelipceanu – vioara I din Cvartetul Voces– o interpretă cu nenumărate premii şi unbogat palmares. Ea a interpretat cu vervăşi virtuozitate Concertul în Re Major –unicul compus de Ceaikovski pentruvioară – pagină de referinţă pentru istoriagenului – plină de reminiscenţe ale fol-clorului rus, împletite cu intervenţii solis-tice ale instrumentelor de suflat ori alevioloncelului.

Neaşteptata surpriză a ruperii uneicorzi nu a surprins-o pe Mălina, care,prompt, a preluat vioara concert- maestru-lui şi a continuat nestingherită inter-pretarea – dovadă că scena nu aresecrete pentru ea. Petronius Negrescu asecondat-o cu multă atenţie la toateintenţiile interpretative, cu fineţe, aducândculori subtile în acompaniament.

Concertul – organizat de Fundaţia

Pelin – s-a încheiat cu a patra din celeşase simfonii compuse de Ceaikovski.Creată în anul 1877, impozanta lucrare,Simfonia a IV-a în fa minor, a fostdedicată admiratoarei sale, baroanaNadejda von Meck, cea mai bunăprietenă, cum o numeşte compozitorul,protectoarea lui, cum reiese din cores-pondenţa pe care aceştia au purtat-o peparcursul a treisprezece ani, ani în care nus-au văzut niciodată.

Dirijorul Petronius Negrescu a cerutşi a obţinut de la orchestră un suflu dra-matic care să recreeze paginile romanticede mare profunzime imaginate de com-pozitorul rus. Dealtminteri, în toate opus-urile s-a simţit afinitatea spirituală cumuzica ceaikovskiană, de aceea inter-pretarea a fost pe măsură. O construcţieclară, tempo-uri juste, muzicalitatetransfigurată în sunete, toate în acest con-cert de debut, la Tecuci. Petronius Ne-grescu trăieşte cu intensitate muzica, areapetenţă pentru frazele generoase cufatum rusesc şi imprimă toate acesteaprintr-un gest bogat, larg, orchestraoferindu-i sonorităţile dorite

Un început promiţător de stagiune, ocolaborare în al cărei viitor sperăm, pen-tru un public avid de muzică şi receptiv.Felicitări, pentru o iniţiativă culturalărarisimă în zilele noastre, domnului EugenDoru Pelin!

PREMIERĂ SIMFONICĂ LA TECUCI

Oza

na

Kal

mu

ski-

Zar

ea

(Continuare din pag. 7)

Premii şi premianţi 2014

3. Nicolai Tăicuţu

Râmniceanul Nicolai Tăicuţu nueste nu este primul geolog specialist înştiinţa despre pământ şi subpământ,care...pătrunde în straturile de profunzimeale sufletului şi gândului emanând însă din„câmpie” (câteva titluri: LA PAS PRINCÂMPIE, FI-VOI CÂMPIE, LA ÎNCEPUTA FOST CÂMPIA...). Primul volum-SUAV-i-a apărut când nu prea mai era tânăr(2000, totuşi „suav”...) dar autorul nostrua ştiut „să deschidă nebănuite ferestre înzidurile de mătase ale universului careedenizează prin prospeţimea înveşnicităa metaforei (relevabile doar celor aleşi)”distingându-se prin „îndrăzneala ima-gistică şi forţa de impact asupra cititorului”(Ion Roşianu)

4. Mircea Bostan

Inteligenţă, umor, apetit locuţional, ro-stiri memorabile, esenţiale, de literat elab-orat, cultivat, inspirat în autoscopii deextremă fineţe, Mircea Bostan ne facesurpriza unei apariţii mai altfel Evadat dincarcera nopţii- ticsită de referiri „sfinte”,emanând din domeniul psalmilor, făcânddovada unui credincios în sacrele temeale umanităţii în misterele saleexistenţiale... bine cunoscute! „Poem derugăciune”- cum îl apreciazăprefaţatorul-cărticica romaşcanului urmă-reşte „o transcendere a eului către o altălume, superioară, constituind o întoarcerela geneză, cu un lirism psalmodiat, pânăla glorificare dionisiacă”! Interesant...şi sti-hurile autorului: ”...descoperind credinţa/pe lume singur nu vei mai fi/ şi dând alt

sens iubirii pentru semeni/altfel de om tevei simţi”!

5. Vasile Larco

Autor rar, pentru care satirabenevolentă şi umorul curat sunt profe-siuni de credinţă, Vasile Larco (cert epi-gramistul fanion al momentului!) are ceare cu lumea...”Zi-i lume şi te mântuie” -subtitrează un opuscul de ultimă oră- Oa-meni... ca Lumea- critic dar şi autocritic,invită la o paradă extrem de pitorească pecalea cea fără de început şi sfârşit apăcateloor, dar şi farmecelor, trăsnelilornoastre omeneşti. Cugetări despre viaţă şimoarte, catrenele lui Larco vin să-l împacepe om cu ajungerile şi neajungerile sale:„Având tot viitoru-n față,/Nu face-un lucruînţelept: Aleargă după bani o viaţă/Şi-i areîn final...pe piept” ori această „remarcăumoristică”: „Românului să râdă-iplace,/Dar de-o schimbare este cazul:/Căci mult haz de necaz el face,/ În loc să-nlăture necazul!”. Om al cetăţii, VasileLarco a învăţat multe şi, lucru de stimă, sestrăduie să-i înveţe şi pe ceilalţi, că viaţanu-i doar floare la ureche...

Revista

pagina 12 revist\ de atitudine

PLUMB 103

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb

Există laPiatra-Neamţ,un mic cartiercare poartă unnume rustic –Ţărăncuţa. Seaflă la mar-ginea de apus aoraşului, subp o a l e l e

Muntelui Cârloman, dincolo de oraşulsimandicos de care îl desparte ovale cu un pârâu mic numit Bor-zoghean. De vreo cincizeci de aniliniştea cartierului a fost alterată degălăgia elevilor de la Liceul de Trans-porturi Auto, însă, cu toate acestea,cartierul nu și-a pierdut romantismul.

În acest cartier a deschis ochiispre mirare o fetiţă– 26 august 1970– care va purta numele de RamonaMaria. Autorii minunii sunt Maria şiVasile Tomescu (neam de răzeșiliberi), oameni cuminţi şi la locul lor,după o definiţie a propriei fete, ajunsăla maturitate. La vârsta de şase ani,Ramona Maria începe să studieze lacea mai apropiată şcoală, Nr. 6,Valea Viei, cu învăţătorul Zamfirescu,om aspru dar priceput și blând, cândcopiii se supuneau, îl caracterizeazăfosta elevă. După terminarea a optclase a continuat la Liceul CalistratHogaş, tot din Piatra-Neamţ, şcoalăcu profil umanist, filologie. Apoi şi-aluat zborul spre Capitală, studiază laFacultatea de Psihologie și ȘtiințeCognitive, Universitatea EcologicăBucurești. Are ca profesor, printrealţi, pe cunoscutul om de ştiinţăBălăceanu Stolnici, unul dintre ceimai buni specialişti în neuropsiholo-gie și neurocibernetică și antropolo-gie. Obţine licenţa în psihologie șiștiințe cognitive, și în urma unei spe-cializari de 6 ani devine psiholog psi-hoterapeut, formator și supervizor înmodalitatea individuală/adleriană. Îșideschide o practică privată înBucurești, fondează Institutul de Psi-hologie și Psihoterapie Adleriană(IPPA) și Editura Institutului de Psi-hologie și Psihoterapie Adleriană.Urmează și absolvă un master in psi-hoterapie cognitivă comportamen-tală. Concomitent cu activitatea deconsultaţii, Ramona Maria Covrigscrie şi traduce lucrări de psihologie,devine un nume în domeniul de ac-tivitate al dumneaei.

(...) Dacă psihologia, matema-tica, istoria se învaţă la şcoală, lite-ratura, în special poezia, presupunealtceva, ceva inefabil. Poate săspună cineva ce este talentul? Egreu de presupus. Îl vedem doar ma-terializat în picturi, în versuri, într-obundiţă sau o poartă din Maramureş.

Oraşul Piatra-Neamţ se aflăsituat într-o depresiune, înconjurat depatru munţi, Cârloman, cel amintit,Pietricica, Cozla şi Cernegura. Ul-timul este cel mai misterios, continuuîntunecat, mai neguros. De laŢărăncuţa, Muntele Cernegura sevede în toată splendoare lui. Copilfiind, nu poţi să nu fii impresionat deceţurile care se cern pe el şi sigur îţicerne în suflet gânduri de neuitat. De

aici pseudonimul de Cernegura.(...)Car tea Mar ie i Cernegura,

Pasăre în devenire, mi-a parvenitprin intermediul unui alt poet ce avieţuit pe tărâmuri nemţene, ComanŞova. E o carte mică, la propriu, cadimensiune, 16/11 cm. E mare princeea ce a realizat tehnoredactorul.Majoritate debutanţilor scot nişte pla-chete, aş zice de folosinţă unică,subţiri, cu o hârtie inferioară, prostlegate, la edituri şi tipografii demâna a II-a.

Titlul, Pasăre în devenire (voimai reveni la el) sugerează începutul.Realizarea grafică, cu supracopertă,legată şi cartonată ca pe vremuri, cu-loarea hârtiei au fost o mare surprizăşi consider că pasărea are aripiputernice, deşi se consideră în de-venire. Sentimentul avea să mi se

întărească imediat, îndată ce am cititversurile de pe pagina patru a co-pertei. Nu numai Immanuel Kant s-amirat de cerul înstelat deasupra…Aproape nu există poet, pe la noi prinRomânia să nu fi dedicat măcar unvers micului astru, copil alPământului. O vatră de jăratic, unglob de aur, o frunte de poet estemândreţea rece ce ne vrăjeşte înnopţile ei, plină. Alţii spun că sescaldă în apa lacului, că umblă pedealuri sau nu ştiu ce mai face. Pen-tru Maria Cernegura luna face partedin viaţa ei. Îmi permit să redau în în-tregime poemul, trecut şi pe paginapatru a copertei:

Luna/mi-i mamă/mi-i soră şifrate/şi cana cu apă/bucata depâine/săruutul de seară/şi rugafierbinte/şi cerul albastru/şi ziua demâine. Desigur, poeta a privit demulte ori luna rostogolindu-se pesteMuntele Cernegura, adâncind mis-terul serilor de vară, Poezia a fostscrisă dintr-o răsuflare, este un viscare s-a ţinut minte. Într-o altăpoezie, Cântec, luna este asemuităcu o aluniţă, iar în final este imploratăsă vină lângă poetă: Lună lunişoară/ca o tămăioară/ dă-te jos dinstele/lasă-le pe ele/fă-te licurici/ şivin-o aici.

În afară de alte câteva poemeîn care se află în faţa mirării de copilde ceea ce vede din această natură,

şi aş aminti Poliţa cu crini, Mătaseaprimăverii, Pasăre în devenire esteo carte despre iubire, despre amor.Are multe, sensibile şi tulburătoaredeclaraţii de dragoste. Cititorul, ca şimine se va întreba cine este eroulliric căruia îi sunt adresate acestedeclaraţii. O fi Zburător cu negreplete vin-la noapte de mă fură sau unpământean care a ştiut a cuceri inimatinerei fete? Răspunsul la întrebarecontează mai puţin, importante suntsimplitatea şi frumuseţea versurilor,sinceritatea cu care sunt spuse: Şiglasul/şi mâinile/şi buzele/şisufletul/şi ochii/şi părul/întreaga meafăptură/ cu gândurile toate/ şi toate/ale tale sunt//vino/şi/ia-le .(Dăruire)Poate mai vreţi altceva. Să citimMătasea...: Din moliciunea tălpilor/până în creştet/ din ’năuntrul venelor/până-n adâncul timpanelor/ din vârfulgenelor/ până la capătul răsuflării/ teiubesc eu pe tine. A fost prima strofă.A doua e un crescendo spre zenituliubiri. Din noianul gândurilor/până-nmiezul suspinelor,/ de la lumina zâm-betului/ până-n adâncul ridurilor depe frunte/din greutatea răsuflării/ şipână-n căldura pielii/te iubesc eu petine. Vă place?

Cu aceeaşi candoare, MariaCernegura îşi mărturiseşte relaţia sacu Divinitatea: Doamne la uşa inimiimele/nu trebuie să baţi/poţi intraoricând/ eşti aşteptat iar spre finaladaugă dacă-ţi faci timp putem vorbi/vreau să mă destăinui Ţie/întreabă-mă orice/ răspund la toate, amgreşit/- puţin pelin?/n-am altă băuturăîn casă/ o iartă-mă…

Un simbol în poezia MarieiCernegura este Nucul. În pădure ste-jarul este regele copacilor, în grădiniacest rol este îndeplinit de nuc. Suntexemplare care trăiesc mult şi prinmăreţie domină nu numai o grădină,ci un întreg sat. Maria Cerneguracred că a poposit adesea la umbraunui asemenea nuc care filtrează şirazele de soare şi ploile. Desigur, i-asimţit tăria fructului, gustul, dar şirăcoarea în amiezile toride ale verii.

Poate au impresionat-o frunzeleîngălbenite, căzând una câte una înzbor planat, adâncind melancoliatoamnelor şi determinând reflecţiiexistenţiale. Şi au curs cuvinte subnuc este primul vers din poeziaPasăre în devenire, care deschidevolumul şi care a dat şi titlul cărţii,Cuvintele au fost culese, alese şidate şlefuitorului de cuvinte (scuzepentru repetiţie) şi poemul seîncheie: Acum le port/ inele delogodnă cu poezia// Pasăre în de-venire sunt.

Cartea a apărut în 2014, spresfârşitul anului. Însă, în mintea MarieiCernegura versurile au fost scrisemai demult. Sunt adolescetine. Dacăau fost scrise acum, în anii aceştia,ai deplinei maturităţi, versurile, simţă-mintele sunt reminiscenţe platoniene.

***Poeta se consideră pasăre în

devenire. Frumos şi simbolic titlu. Eu,cititorul, o consider deja pasăre, unalbatros ce a zburat peste oceanulînspumat al metaforelor. O aştept şicu alte zboruri!

Maria Cernegura şi debutul ei în poezie

Em

ilB

ucu

reșt

ean

u O anecdotă dintr-ocarte dedicată lui

Emil Cioran

Într-un articol semnatde publicistul SeverVoinescu, din Dilemaveche, nr. 586, mai 2015,aflăm o anecdotă amuzantă dintr-o cartededicată lui Emil Cioran.

Cum se ştie, Fernando Savater este aziunul dintre cei mai cunoscuţi filozofi şieseişti spanioli. Într-una din cărţile sale,dedicată lui Emil Cioran, Savater, admira-tor consecvent al filozofului de origineromână, promoter consacrat al operei cio-raniene în spaţiul hispanic, povesteşte oamuzantă anecdotă legată de doctoratulsău şi de Emil Cioran.

Filozoful spaniol Fernando Savater, au-torul cărţii despre Emil Cioran, nemărturiseşte că “la sfârşitul anilor ‘6o,când a început să se gândească lasubiectul unei teze de doctorat, i-a venitideea să o dedice unui filozof care nua existat niciodată. S-a gândit să inven-teze pur şi simplu un filozof, un discipol allui Heraclit, care a trăit în plin elenism laAtena, a cărui filozofie inventată de el săfie chiar obiectul propriului studiu doc-toral”. Evident că Savater nu a atenţionatcă filozoful respectiv nu exista. Greu depresupus unde s-ar fi ajuns dacănăstruşnica idee a lui Savater ar fi reuşit...În cele din urmă profesorii au aflat şi evi-dent nu au fost de acord cu o asemeneateză. Aşa că Fernando Savater s-a hotărâtsă facă o teză despre Emil Cioran. Însăzvonistica a funcţionat, ca întotdeauna,mai ales că Cioran nu era cunoscut, peatunci, în Spania. S-a vehiculat zvonul căfilozoful Cioran nu există în realitate, cieste tot o plăsmuire a lui Savater. Amuzatde situaţie, Savater i-a scris lui Cioran, i-apovestit şirul întâmplărilor şi i-a spus: “Peaici, unii cred că nu existaţi”. Emil Ciorana răspuns imediat: “Te rog, nu dezminţizvonul acesta”.

Comunismul în percepţia oamenilor sovietici de rând

În volumul de Amintiri. Viaţa meaînainte şi după perestroika, (Bucureşti,Ed. a II-a, Ed. Litera, 2015), autorul MihailGorbaciov menţionează că la Congresulal XXII-lea al PCUS, din 1961,N.S.Hruşciov a prezentat Programul deconstruire a comunismului, care s-a situatîn centrul dezbaterilor congresului. Largidezbateri au avut loc, cu masele largi,pentru înţelegerea deciziilor congresului.Curând, notează M.Gorbaciov au apărutanecdote pe seama programului de con-struire a comunismului în URSS. Iată unadintre aceste anecdote: După o aseme-nea întâlnire, de explicare a hotărârilorCongresului, o bătrânică aplaudăîmpreună cu toată lumea, apoi adreseazăvorbitorului o întrebare:

- “Fiule, am înţeles eu bine? În curândvom putea să plecăm oriunde din oraşulnostru, pe gratis?

- Da.- Ah, ce bine!- De ce?- Păi cum ! O să ne urcăm în avion şi o

să mergem acolo unde se găsesc unt,carne şi toate celelalte de-ale gurii”.

TRECUTULPRINANECDOTE (46)

Ioan Mitrea

revist\ de cultur\ pagina 13

PLUMB 103

Am auzit, aşa, unzvon, cum că editoriifaimoasei quiness bookintenţionează să scoatăo versiune exclusivistăîn conţinut, cu recorduride pe plaiurile mioritice,nemaivăzute şi ne-maiauzite, bilingvă –româno-engleză – spre

a-i asigura o circulaţie mondială care să nefacă cunoscuţi de la vulcanii noroioşi aiBuzăului şi până la oceanul îngheţat denord. De ce? Cum adică, de ce?! Că cicăavem mare nevoie de imagine, unaadevărată şi originală, care să ne scoatăţara în lume. Pentru că am merita! Dreptpentru care, întreb: mai există cineva, depe la noi, sau de aiurea, care să pună laîndoială umorul românesc, unic şi incon-fundabil, intelighenţia mioriticului carpatin,spiritul său de frondă, mâncărimea limbii,dorinţa şi putinţa de a fi ei, şi-n primul rândei, cei mai printre cei mai (aşa şi pe din-colo) pământeni?! Prin presupusul debutal originalului demers publicistic, planificata se produce pe malurile Tamisei cam pe-acuma, când se împlinesc şaizeci de anide la întâia apariţie a „cărţii tuturor”,iniţiatorii urmăresc nu doar promovareaneăngrăditâ a inegalabilului spirit inventivromânesc, ci şi a limbii „dulci ca un fagurede miere” pentru bine-desfătarea tuturornaţiilor. Dar şi pentru a nu lăsa să seirosească bunătate de patente originalece-şi aşteaptă să-şi găsească locurile pedrept cuvenite în pomelnicile nemuririlor.Cu atât mai mult, cu cât contribuţiile lapatrimoniul oministic (vorba lui Moş Teacă)mondial nu sunt doar inedite, ci în primulrînd demne de invidie, întrucât şi alte naţiise puteau gândi la ele. Dar n-au făcut-o.N-or fi putut. Noi, da!

Aşadar: am produs cea mai marebrânză de la revoluţie încoace, capabilă sădescăuneze renumitul camembert cumirosul său inconfundabil. Pentru câbrânza noastră post-decembristă pute de-ţi mută nasul din loc şi-ţi întoarce stomaculpe dos. Şi pentru ca meniul să fie complet,am preparat şi cel mai mare cârnat dinlume, asezonate aste două cu cea maimare mămăligă, cea mai mare salată delegume şi cea mai mare plăcintădobrogeană. Ajutate să alunece gogâlţ-gogâlţ pe gât de cea mai tare pălincă deBihor. Condeierii noştri fiind, astfel,inspiraţi şi stimulaţi olfactiv şi gustativ săscrie cel mai rapid roman, între douădegustări consistente. Şi tot aici, peplaiurile noastre fără-de-pereche binecu-vântate de oameni din plin dăruiţi pentrufacerile haioase, s-a împletit cea mai lungăcunună de ceapă, de te face să plângi defericire şi mândrie, dar şi una de usturoi,din cel rămas de la prepararea celei maimari salate de legume şi verdeţuri, pusâalături de cea mai mare pâine rustică decartofi din care s-au săturat opt sute demâncăi flămănzi. Mă-ntreb, totuşi, pe undei-or fi găsit!

Părăsind pentru oarece timp tărâmulculinar al performanţelor, să trecem la lu-cruri ceva mai serioase. Fiindcă tot româniisunt cei care au confecţionat cel mai maredrapel naţional, după care s-au prins în celmai lung dans modern ca durată şi numărde participanţi, pentru ca fetele rămase pede margini – câtă frunză şi iarbă - săţopăie ca apucatele de cel viclean, în celmai original dans de majorete. Fără să fiminfatuaţi, să mai zicem şi că-şi aşteaptădreptul la nemurire şi cea mai rapidă tezăde doctorat aparţinătoare unui foarte înaltdemnitar, dar şi cele mai mari scamatoriiale fostului nostru cârmaci navigator pevalurile învolburate ale făţărniciei cupatent.

Dar haideţi să facem şi-o pauză derespiraţie înainte de a trece la alte recor-duri, unice şi inegalabile, omologate sau încurs, şi să ne oprim atenţia spre cele încănerostite şi neumblate şi care bat la poartaconsacrării, spre a deveni istorie îndesfăşurare. Rugându-vă să mă credeţi

pe cuvânt, fiindcă multora le-am fost mar-tor direct, spectator amuzat şi cronicardezinteresat. Drept pentru care îmi permitsă vă iau la întrebări : aţi pomenit vreodatăsă număraţi nouă pasageri coborând dintr-un Trabant condus de un şofer cu alură deluptător K1? Eu, da, faptul întâmplându-sela cascada de la Slănic Moldova. Şi-mi maiamintesc, cu astă-ocazie, de dilemaşoferului oltean, obligat să transporteşaizeci de călători în lada unui camion încare încăpeau doar patruzeci. Isteţ, pre-cum sunt mai toţi juveţii, i-a băgat în mă-sa pe douăzeci dintre ei şi pe aceasta ainstalat-o în cabină de-a dreapta sa. Şi-acu, să-mi spuneţi, dacă puteţi, că s-a maigândit şi altcineva la o astfel de rezolvare,că tot nu vă cred. Dar de cei osutădouăzecişidoi de moldoveni de pestePrut instalaţi confortabil într-un apartamentde bloc compus din două camere?! Cred,totuşi, că recordul-bombă al amintitei ediţiiprinceps de România îl va reprezenta mis-terul celor douăzecişitrei de miliarde deeuro împrumutate de la FMI de către fostulguvern al ruşinii naţionale condus detandemul cârmaci – piticul atomic, scamăgrasă ale cărei urme au dispărut în abure-ala şi ceaţa pedelistă. Te-apucă strănutul,nu altceva, şi cum să nu exclami: ca la noi,la nimenea. Urmat de-o cascadă de râsu’-plânsu’.

Oricum, n-avem teamă că ne-arputea-o lua alţii înainte cu ceva, că ăiaîncă nu s-au născut. Iar până se vor maischimba lucrurile, dacă se vor schimbavreodată, tot noi rămânem nomber one încartea recordurilor Ca cel mai hazliu şi in-ventiv neam. Vorba unuia dintreconcetăţenii noştri, care a făcut o de-scoperire senzaţională şi totdeodatăepocală: muştarul românesc conţine maimultă carne decât cremvurştii. Mă şi mircum de restaurantele şi terasele noastrenu l-au inclus în menu-urile lor gen douăhalbe şi-un muştar!

După atâta distracţie made in Roma-nia, servită gratis şi la minut, să-ncheiempe-un ton sobru-optimist: s-au tot înmulţit,în ultima vreme, zvonurile cum că pre-mierul şi preşedintele vor să îngroape se-curea războiului undeva la mijloculdistanţei dintre palatele Victoria şiCotroceni, deasupra căreia să clădeascăşi-un monument al reconcilierii la care săse-nchine tot românul doritor de armonienaţională. Cu el, cu ăst record, ar puteachiar fi deschisă proiectata carte a recor-durilor.

Se caută fondurile, care zice-se c-arfi ascunse printre creşterile de p.i.b.aşteptate de noi toţi mai dihai ca prazniculde la gura calicului. Iar până comoara vafi găsită printre labirinturile anaf-ului, să nebucurăm la vestea câ, în sfârşit, guvernula dat liberă trecere iniţiativei ca fiecareavion de pasageri să aibă la bord câte unpădurar care sâ-i salveze la o adică, sprea nu se mai repeta drama din Apuseni.Asta zic şi eu idee!

Ultima oră: îmbogăţiţii „vremurilornoi”, atinşi subit de maladia remuşcărilor,dar mai ales de teama de Cel de Sus, auhotârăt, in corpore, sâ-şi doneze toateavuţiile dobândite, scame, viloae,limuzine, colecţii, conturi secrete şi ce-ormai avea, într-un gest de autoflagelarecreştină, după niscai şedinţe de exorcizareei urmând să-şi fericească zilele ce le-ormai avea în bordeele de pe lângă gropilede gunoi sau bidonvilurile încropite din car-toane şi folii de plastic. Unde-şi vor găsi,în sfârşit, fericirea. Uite-aşa, subit, scăpămde sărăcie. Mai mare minune-record nuvăd a se-ntâmpla pe nicăieri şi-aiurea. Cătot ai noştri au copt-o. Şi totuşi, pentru cătot vorbim de minuni posibile şi imposibile:un românaş de-al nostru, strâns înlănţuitde consoarta sa şi binecuvântaţi deMarele Creator, au purces la salvarea dinghearele dezastrului multilateral ce tot ne-ameninţă cu pieirea printr-un propriu pro-gram demografic, original se-nţelege –anul şi cârlanul. Până acum au amelioratstatisticile cu optsprezece „bucăţi” cu ochişi cu sprâncene, plus opt nepoţi, şi nici căar avea de gând să se oprească... Să fim,aşadar, optimişti, fredonând neâncetatversul unui vechi şlagăr interbelic: „...că totce-i românesc, nu piere!

România pitorească

Recorduri mioritice

Mih

ai B

uzn

ea

Forţa cu-lorii ar fi fostdupă părerealui AlbrehtBauer punctulcheie al luiF e r n a n d oPasoa. Eu nuam fost deacord. Mi-am

exprimat opinia într-un forumdominat de britanici. Asta a fostpe la începutul lui septembriecând Albreht Bauer era căutat depoliţia irlandeză pentru un pretinsdelict din tinereţe. Până la urmăşi-au dat seama cu toţii că a fosto eroare din cauza unui fişier aiu-rit, rătăcit cumva prin WorldNet.Poliţiştii şi-au cerut scuzele derigoare. Albreht Bauer m-a căutatla telefon şi mi s-a plâns. Am ac-ceptat să ne întâlnim pe faleză.L-am aşteptat la un bistro. A în-târziat câteva minute. Cum aapărut a început să vorbească îngura mare şi să gesticuleze ca unapucat. Îi plăceau astfel de intrări.Totul la el avea un aer de teatral-itate. Era pur şi simplu convins căîntreaga viaţă, istoria şi cultura nusunt decât o imensă scenă. Şibănuia că dincolo de MareaFiinţă era un ceva însufleţit carese desfăta sau se amuza cuspectacolul acela al lumii. PentruAlbreht Bauer tot ceea ce mişcaîn aer, în apă, în adâncurilepământului alcătuia Marea Fiinţă.În lunga noastră plimbare peplajă, în amurg, nu m-am străduitsă-l contrazic. Pe deasupra,albatroşii tăiau văzduhul ţipândasurzitor. În larg, un velier în-frunta valurile sângerii. Nişteturişti se fotografiau printre stâncisau culegeau scoici. O femeieplinuţă ne-a urmărit o vreme cuprivirea. O clipă mi s-a părut cărecunosc o fostă colegă de liceude care fusesem îndrăgostit pânăîn vârful urechilor. Probabil căfăcusem cunoştinţă la un meci devolei, la bazinul de înot sau lacarnavalul de toamnă. În aseme-nea clipe totul începe să seînvârtească în jurul tău. Inimabate să-ţi spargă pieptul. Nu maiai aer. Totul se colorează brusc înroşu. Cel puţin aşa mi s-a întâm-

plat mie. Aruncându-mă în vâl-toarea timpului am retrăit mo-mente nebune. Un sărut timid înploaie. Nişte bileţele roz. Unperon de gară în plină iarnă. Oiarnă aidoma celei din tablourilelui Fernando Pasoa. Poate că şispaniolul a avut o iubireadolescentină ca şi mine. S-a datîn vânt ca şi mine după ofetişcană plinuţă, aproape ruben-siană. Şi-a strecurat şi el buzeleîntre sânii moi ca nişte pernuţe,visând la Mările Sudului. Ur-mându-l pe Albreht Bauer prinnisip mi-a trecut prin minte călegăturile tainice care alcătuiauMarea Fiinţă puteau fi de acestgen. Pe moment m-am gândit săo iau la fugă înapoi. S-o oprescpe femeia aceea şi să văd dacăera cu adevărat prima mea iu-bire. Inima a pornit să-mi batănebuneşte şi m-am îmbujorat.Am început să râd. Albreht Bauers-a uitat la mine un pic ne-dumerit. Si-a aprins o ţigară, şi-ascos din buzunar o bucată de ziaraproape mototolită. Era un articoldespre o natură moartă care ar fiaparţinut lui Fernando Pasoa.Tabloul fusese descoperit înpodul liceului în care învăţasemeu. Articolul era însă semnat deun jurnalist de o calitateîndoielnică. De-a lungul anilorpusese la cale o mulţime defarse, aşa că m-am îndoit deveridicitatea celor relatate de ei.

Albreht Bauer s-a arătatdezamăgit. A aruncat bucata deziar şi m-a invitat la o bere peterasă. Câteva admiratoare de laarhitectură i-au dat de furcă. Ceidin jur ne-au privit dojenitorgăsind că suntem nişte cavaleritomnateci care tânjesc după oaventură de milioane. Adevărulcă nici nu mi-a păsat. Spremiezul nopţii cerul s-a umplut deartificii, iar în larg, pot să jur, amvăzut înotând nişte sirene.

Natura moartă

Ovi

diu

Bu

fnilă

(Continuare din pag. 5)

și în directă relaționare cuDumnezeu, iremediabil și irecon-ciliabil iubind.

Pentru că, opinez aici doarca o părere personală, iubim osingură dată, restul, în cazul încare aceasta nu se mate-rializează printr-o uniune peviață, nu sunt decât căutări aleacesteia. Apoi dăruim dragoste,această stare e maleabilă, apareși dispare, se însuflețește șipiere, durează perioade pe carenu le poti controla, pentru că eștisub imperiul iubirii, cauți ce încănu s-a împlinit, în timp ce lângătine rămâne doar nostalgia, iluziaregăsirii, visele, care se pare,sunt mai puternice decât reali-tatea pentru că te poți refugia înele și să închizi cutia, rămânânddeliberat pradă lor și singurătății.Dar căutând, mereu căutândpaleative pentru starea de bine șimulțumire, în ciuda unei realitățidin ce în ce mai greu de acceptat

de cei care înțeleg și au găsitadâncul cuvintelor și adevărul dinele. Așa cum a reușit LilianaBoian Terziu, dincolo de mascaunei femei impenetrabile, care-șiascunde înțelepciunea atenianăsub o mască aparent afroditică…

Cred că această carte ar tre-bui citită de toți bărbații. Felul încare se descoperă LilianaBoian Terziu este comun tuturorfemeilor, celor care înțeleg șicelor care încă mai cautărăspunsuri. O pledoarie înfavoarea unei lumi mai buneclădită pe sentimente de iubire șicompasiune, pe egalitate și efortcomun pentru înțelegere,adaptare și evoluție spiritualăaleasă. Iar dacă acest aspect în-târzie să se producă, nu e decâtdin cauza celor care continuă să-și facă iluzii în singurătate, tânjindla fericirea terestră, trăind într-unlibertinaj irelevant și fără finalitatebenefică, nici materială, dar nicispirituală. Iar din punctul meu devedere, lăsând la o parte aspec-tul jurnalier al acestei cărți,tematica abordată și felul în careeste scrisă întrunește cumăiestrie un succes literar decare sunt convins.

Dreptul la nefericire

pagina 14 revist\ de atitudine

PLUMB 103

E miercuri, 16 sep-tembrie, şi urmează săfiu operat de cataractă.La ochiul stâng. Suntcâţiva ani buni de cândochiul meu a început sădea semne de boală.Cu tot tratamentul –picături peste picături -,

iată-mă îndreptându-mă – de fapt, maimult, „târându-mă” – spre „Oftalmologie”.Nu ştiu dacă sunt prea optimist, de veselnici vorbă. Auzi, să mergi spre sala deoperaţie vesel....! Nici vorbă... Cu toate căprimisem o mulţime de sfaturi, auzisem omulţime de păreri, e cea mai banală dintreoperaţii, e floare la ureche, e o nimica toatăşi altele de acest fel. Bineînţeles, de lacunoscuţi care mai trecuseră prin aşaceva, sau, pur şi simplu, auziseră şi ei dela alţii... Eu ştiu una şi bună: o operaţie e ooperaţie, nici simplă şi nici „compusă”, e unstres aplicat întregului organism şi, maiales, psihicului... Privesc la ceas, eaproape şapte fără un sfert, din arborii depe aleia principală a parcului mare frunzelegalbene cad nevesel, cu cruzime parcă,amplifincându-mi starea de nostalgie şitristeţe pe care o trăiesc de când mi-amurit soţia... La această oră, mi s-a spus,ieri, trebuie să fiu la spital. La opt vinedoamna doctor, dar, mai înainte, suntnecesare câteva „probe”: glicemia, tensi-unea arterială... Îmi fac curaj şi-mi spun că„trec eu şi prin asta...” Intru, în hol omulţime de oameni... Pacienţi şi personalal Secţiei. O placă memorială aminteşte decel care a fost Alexandru Radian, mareleoftalmolog al oraşului şi nu numai un gestplin de încărcătură emoţională, pe care l-am mai întâlnit şi în alte secţii ale mareluicomplex spitalicesc din Bacău... Pacienţii– cei mai mulţi trecuţi de vârsta a doua, bachiar, unii, ajunşi la anii senectuţii. Boalaasta parşivă te însoţeşte şi vrea, cu tot di-nadinsul, să-ţi fure lumina ochilor. Şi, oare,

ce-i mai scump decât Lumina Ochilor...!?S-au scris atâtea ode adresate ochilor –asta au făcut-o poeţii, creatorii de artă, s-au creat opere plastice – amintiţi-vă deochii Monei Lisa, Ochiul, da, Ochiul, „fer-eastra” spre Suflet, ochi albaştri – ca ai mei-, ochi verzi, ochi căprui, ochi frumoşi care-ţi aduc Lumina de dincolo de tine dar, care,privesc şi spre interiorul tău, spre sufletultău. „Ochii sunt orbi când sufletul e ocupatcu altceva”, ne-a rămas de la Syrus...Chiar Polifen, ciclopul, fiul lui Poseidon şial Toosei, privea „afară” cu singurul luiochi, dar privea şi „înăuntru” şi, Doamne,ce mai vedea acolo....! Ei, dar să n-o mailungesc... Spuneam de pacienţi. Acumsuntem patru, în salonul trei. În pijamale,fiecare cu gândurile lui, aşteptându-ne rân-dul. Uite, domnul acesta are 88 de ani. Eînalt, subţirel, un om, se vede, aparte.Vorbeşte puţin şi priveşte cu ochii închişi.Cred că ceea ce „vede” îl absoarbe de tot,căci nu scoate un cuvânt... Sau, domnulacesta, se numeşte Toma, înalt, voinic, fostmuncitor, a venit în momentul în careochiul stâng îi e acoperit în întregime. Îlînsoţeşte soţia, care nu-l lasă deloc dinochi... Dar cel mai mult mă doare – cred cămai mult decât situaţia mea – de copilulacesta, Alin, din Letea veche, de şapte ani,căruia, din joacă, frăţiorul mai mic i-a spart

ochiul cu o sârmă... Tare mi-e teamă că varămâne aşa pentru toată viaţa... Oo, m-amluat cu vorba şi am uitat ce-i mai important.Mai întâi, „spaţiul” – secţia aceasta poateconcura, oricând, în materie defuncţionalitate şi eleganţă, cu oricare din„lumea civilizată”. Folosesc „lumeacivilizată”, deşi sintagma asta nu-mi înspirănici cea mai mică simpatie.... Dar aşa sepoartă.... Curat – pereţii în culori odihni-toare, aşternuturi care miroase a proaspăt,lumină, cald... Dar, în primul rând – ar tre-bui să scriu cu litere mari – personalulmedical. „Noi suntem mai modeşti.... De-spre noi nu se prea vorbeşte....”, îmispunea, ceva mai târziu, când eram, deja,pe masa de operaţie, doamna doctor DanaCălţaru, şefa secţiei, cea care-mi...lucrează „ochişorul”. Mă grăbesc să spuncă această Doamnă foloseşte, când evorba de ochi, numai diminutivul.... E unalint, dar şi o îmbărbătare.... Da, mai„modeşti”. Dar ce oameni! Prima care m-a„luat în primire”, asistenta Ana Cojocaru –ştie cam de toate. Glicemie, tensiune, oinjecţie pentru că „are plăcerea să-mi vadăfesele” – vedeţi, aici se şi glumeşte, de faptn-am văzut pe nimeni încruntat, cu gân-durile aiurea, vorbind răstit, cu nervozitate-, e un om, se vede, cu experienţă şi unbun profesionist. Nu mai spun de asistentaşefă, doamna Camelia Huideş, a cărei faţăe soarele întruchipat... Ne-a spus chiar dela început: „Operaţia e foarte simplă...., culaser, durează câteva minute, nu vă facemnici o injecţie, nu vă doare nimic, n-aveţiniciun motiv de teamă... Sala de operaţii.Intru şi simt că-mi cam pierd glasul. Şi...cu-rajul... Trăiesc două sentimente cam bizare– teamă şi curiozitate. Ce-o să se întâm-ple..., cum o să fie... Deodată am păşit într-o altă lume, o lume decupată, parcă,dintr-un tablou colorat strident, dar odihni-tor, omenesc fiind doar mâinile doamneidoctor. Făptură care, la prima vedere, parefragilă, dar, voi simţi asta pe pielea mea,puternică, foarte sigură pe ea.... Da, aici,acum, mi-amintesc – citisem, pentru a treiasau a patra oară, seara precedentă,„Mâinile”, textul acela atât de frumos scrisde I.G. Duca, fost prim ministru alRomâniei în prima parte a secolului trecutşi împuşcat pe peronul gării din Sinaia – ci-tisem, deci, „Mâinile”, despre care GeorgeCălinescu scria : „Să fii om politic de cate-goria întâi şi să observi pe furiş mâna oa-menilor cu care vii în contact, aceastaînseamnă o mare capacitate de a te rupedin înlănţuirea sentimentelor imediate, omare putere de contemplaţie şi aci eliteratură...” Sub lumina aproape mirifică aaparatelor medicale, Mâinile doamnei doc-tor Dana Căl ţaru îmi apar dreptmângâitoare şi ferme, profesioniste şiîndrăzneţe, sigure şi puternice, mâini careinspiră linişte şi siguranţă pentru pacient.Câţi ani de şcoală, câte examene, câtăvoinţă, câtă dragoste pentru semeni sedegajă din aceste mâini care, în cele dinurmă, mă ajută să mă ridic, după cedoamna Camelia sau nu ştiu cine din „um-brele” acestea din sala de operaţi –uitasem să spun că, până la urmă, acestact medical de mare sensibilitate e omuncă de echipă în cel mai strict înţeles alcuvântului, deşi medicul e „vioara întâi”,îmi aplică un bandaj pe ochi şi sunt con-dus, înapoi, în salonul trei...

...Aşa am cunoscut nişte oameniminunaţi. Da, sunt printre noi oameni des-pre care nu se vorbeşte, sau se vorbeşteprea puţin, pe care nu-i vezi pe la „televi-zoare”, oameni care nu se bat cu pumnulîn piept şi nu-şi aclamă „măiestria” pe care,atunci când ajungi să-i cunoşti, trăieştirevelaţia confortantă că cineva, undeva,poate oricând să-ţi vină în ajutor cu toatădragostea, cu toată prietenia, cu toatăviaţa lor înnobilată de studiu fără întreru-pere, şi înaltă moralitate, care te determinăsă le mulţumeşti că există şi că-şi fac da-toria în neodihnă şi devoţiune... DoamnăDoctor, doamnelor, vă sărut Mâinile...!

OCHII ȘI MÂINILE

Eu

gen

Ver

man

Uneori încercăm să ne des-tindem citind un anumit tip deliteratură. Deși literatura umoris-tică poate părea un gen facil-nueste tocmai așa. Umorul de bunăcalitate nu poate reuși decât uneipersoane inteligente. După cumse știe, râsul poate avea efectterapeutic. Avem nevoie să nedescrețim frunțile, decât să ne în-furiem, e mai sănătos să blamămdefecte omenești sau tare alesocietății, ridiculizându-le. Unspirit evoluat își va recunoaștepropriile defecte și va avea întot-deauna capacitatea de a se au-toironiza. Ținând cont de acesteaspecte, salutăm apariția cărțiide versuri care se recomandă dela sine „Boeme: pardon,scuzați, bonsoar!” (Ed. Ateneulscriitorilor, Bacău, 2015),semnată de Mircea ConstantinJurebie. Fidel genului clasic, au-torul se exprimă în poezie cuformă fixă. Cartea este o colecțiesimpatică de balade, romanțe,cântece de petrecere şi de ma-hala etc., cu influențe mai marisau mai mici din Miron RaduParaschivescu, Ion Minulescu,George Topârceanu, Anton Panndar şi din Baudelaire (apropó,anul trecut pentru prima dată afost tradus integral în limbaromână volumul „Florile răului”,graţie poetului Octavian So-viany), François Villon ş.a.

Deși multe dintre temeleabordate aparțin lumii contempo-rane, planează printre rândurilecărții o atmosferă vintage. Dealtfel, anul trecut autorul debutacu un volum de poezii intitulat„Parfum de altădată”. Din acelvolum romantic, Mircea Jurebiepăstrează și în aceastăjucărioară de acum intonațiieminesciene (vezi „Moara vieţii”)sau bacoviene: „Într-un târg cavai de lume/ Cu sordide prăvălii,/Se vând doar melancolii,/ Cuamar stins în parfume.” Eroticuljuvenil şi ludic îl apropie deamintitul mai sus Octavian So-viany (vol. „Dilecta”) şi desigur deEmil Brumaru, după cum foartebine observă şi criticul literarPetre Isachi în pertinentul eseu„Poezia amantului anonim”, cucare se prefaţează cartea.

Deși ne sunt comunicate im-presii pe un ton vesel, totușiboemele lui Mircea ConstantinJurebie ascund nostalgii. Nostal-gia trecerii timpului, păreri de răupentru pierderea unor idealuri,regretul unor iubiri trecute.

Versurile lui Mircea Jurebiestârnesc zâmbete calde, dar în

același timp simți și setea de in-finit a autorului. Textele cuuşoare accente melancolicealternează nimerit cu cele exu-berante, mustind de sceneburleşti, efuziuni exaltate şicochetări frivole, jovialitatea fiindcaracteristica dominantă a volu-mului.

La fel ca în volumul dedebut, şi aici întâlnim rime inedite( d e r m a t o g r a f / f o n o g r a f ,învechită/sibarită, Villon/odicolonetc.). Fac impresie bună inge-nioasele asocieri de imaginişi/sau cuvinte, nu de puţine oridin sfera livrescului: cabaret/Toulouse Lautrec, izbutită aluziela pictura artistului postimpre-sionist, cunoscut şi ca reprezen-tant al boemei montmartreze.Din toposurile numitei boeme nuse puteau evita „Moulin Rouge”,can-can-ul, cabaretul dar şi... eu-foria alcoolului. Probabil cele maireuşite poezii din carte sunt celeavând ca temă alcoolul. Suntsprinţare, au muzicalitate, iartonul parodic, recurgerea la au-toironie le conferă un aer de fa-miliaritate.

Plasticitatea limbajului, pig-mentat cu arhaisme şi cu expre-sii argotice este un alt elementde apreciat în acest „carnaval”,regizat de Mircea ConstantinJurebie, într-un volum de versuri,autodefinite „boeme”. „Boeme:pardon, scuzaţi, bonsoar”, ocarte care a fost scrisă nu cuintenţia de a satisface rafinategusturi estetice, iar cei maipretenţioşi cititori probabil s-argrăbi să amendeze numeroaselepastişe, însă rolul ei principal şienunţat este cel de a amuza citi-torul. Cu acest volum, autorul seremarcă prin umorul senin şiabilitatea de a diversifica temeleşi motivele.

Mihaela Bădiţa

Boemele unui trubadur contemporan

În numărul 102 al revistei PLUMB (septembrie,

2015), dintr-o regretabilă eroare deredactare printre poeziile publicate și

semnate de cunoscutul poet Viorel Dinescuau fost „strecurate” și două poezii,

nesemnate: Chemare și Te iubesc, poezii care,în mod evident, aparțin altcuiva.

Ne asumăm eroarea și ne cerem scuze domnu-lui Viorel Dinescu pentru disconfortul creat

atunci când și-a văzut numele pus sub două texte care nu-i aparțineau.

Ne cerem scuze și autorului „necunoscut” alcelor două texte menționate mai sus dar e

preferabil ca fiecare text trimis la o revistă săfie semnat pentru a se putea evita

asemenea încurcăturineplăcute.Redacția

repa

rație

pagina 15revistă de atitudine

PLUMB 103

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, GHEORGHE NEAGU, GRIGORE C0DRESCU, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BRĂNEANU, DoRU CIUCEsCU, GhEoRGhE UNGUREANU,

DAN sANDU, ELENA PÂRLoG, PETRUȘ ANDREI, MIhAELA BĂBUȘANU Grafic\: IOAN BURLACU;Corectur\: ANA CHISCOP, ELENA SCUTELNICU

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.com

Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu MihaiGelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

S-a afirmat,în pofida derapajelorgrave de la conduitarațională, logică, de-spre om că ar ficonștiința de sine aCosmosului. Aceastăaserțiune rămânevalabilă atât timp câtnu cunoaștem să

existe undeva ființe înzestrate cu apti-tudinea reflexiei și comunicării inteligi-bile. Deocamdată ne rezumăm săcredem fără probe că in univers suntemo excepție. Terra este locuința singureiființe dotate cu rațiune din Galaxie, darnu este exclusă prezența altor planetefavorabile vieții evoluate. Adepții unei vi-ziuni mitologice privind apariția specieiumane pe pământ consideră că totul afost deliberat. Omul este creat după unmodel etern, autor al existenței din nimicfiind un zeu lipsit de biografie. Poate căaceastă viziune folclorică ce se referă lacreația primului om este rodul imaginațieiinfantile a lumii antice. Din puzderia demituri privind creația omului, sedetașează mitul adamic, care a stat labaza culturii religioase iudaice și maitârziu creștine. Este adevărat că în anti-chitate nivelul de cunoaștere a naturii șirealității sociale era rudimentar. Chiar șiPlaton n-a reușit o definiție elevată ci anumit omul biped fără pene. Aristotelpare să fi făcut un pas înainte zicându-izoon politicon. În fine, teoria evoluționistăbazată pe cercetări empirice șicomparații, situiază omul în vârful ar-borelui zoologic. El este o sinteză finalăa evoluției. Suntem, se pare, perfecți dinpunct de vedere biologic. Deci omul și-aîncheiat evoluția. Sub aspect culturaldezvoltarea este practic nelimitată.Polemica de idei, explorarea realitățiiconstituie singura cale de emancipare aomului, de înțelegere cât mai completă aadevărului. În lucrarea Originile animaleale culturii, D. Lestel reliefează preg-nant primordiile ancestrale, pre-umane,ale culturii. Se bazează pe cercetarea șiobservarea sistematică a conduitei cim-panzeilor în habitatul lor. Așadarrădăcinile biologice ale culturii pot fi de-pistate în ființele care au precedatapariția speciei homo sapiens.

E adevărat că actul cultural,civilizația,stă cu un picior în biologic și cualtul în social. Dacă i-am crede pe ge-neticieni cimpanzeul este marele perdantal istoriei naturale. S-a aflat la un fir depăr distanță de om sub aspect neuro-logic. Deși primatele mari au viațăsocială complexă, le lipsește capacitateacomunicării articulate, fapt care le-a con-damnat la tăcere perpetuă. Amprentaacestei conduite fruste se regăsește și încomportamentul uman, dar este rafinată,cizelată de achiziția culturală. Caracterulagresiv al afirmării de sine vizibil în câr-dul de cimpanzei este ușor de observatși în colectivele umane. Lupta pentruparvenire în ierarhie capătă accente vio-lente atât în grupurile de primate cât și însocietățile umane. De pildă, în Atena

antică, bătălia pentru ascensiune politicăera acerbă și observăm că la fel a rămaspână în timpul nostru. Când Socrate erajudecat de 500 concitadini în faimosulsău proces, el își pleda cauza invocândfaptele făcute pe parcursul vieții sprebinele atenienilor. Pe cine a deranjat, dece era socotit periculos dacă nu a râvnitla nici o funcție publică? Evident, aicieste vorba de o ierarhie simbolică,imperceptibilă, care însă leza orgoliulacelor intelectuali care s-au erijat înacuzatori publici. Anitos și Melitos îl în-criminau pentru imoralitate, sfidareazeilor, coruperea tineretului. Avem un caztipic de infatuare ofensată. Filozoful seapăra, spune Xenofon în carteaAmintiri despre Socrate, afirmând căîn viața lui publică n-a perceput nici orăsplată pecuniară ca antrenor de spirite.Aș fi meritat, declara el, să fiu ospătat dinPritaneu până la finalul vieții. L-au con-siderat impertinent și s-au înfuriat consi-derându-se sfidați. Avem o pildă istoricăa unui război cultural cu tentă politică.Filozoful a fost osândit la moarte nevino-vat fiindcă jurații primiseră câte omonedă ca să voteze contra lui. Platonși prietenii lui i-au pregătit o corabie pen-tru a evada, maestrul i-a refuzat, ex-clamând -ați fi vrut să mor vinovat?!Într-adevăr, valorile culturale erau supe-rioare vieții biologice în cazul filozofului.Deși războiul simbolic pare eterat, defapt maschează meschinăria, egoismulși setea de pu-blicitate a unor inși inca-pabili. Din relatarea martiriului lui JeanHus, care a fost ars pe rug în 1415 laConstantza, Elveția, cu prilejul unui con-ciliu patronat de papa Grigore XIII, aflămcă o bătrână bigotă aduna vreascuri pen-tru a le adăuga eșafodajului din lemne ceconstituia rugul de care fusese legatcălugărul eretic. În zelul ei habotnic,senil, osânditul a văzut jalnica stare încare sunt aduși oamenii de instituțiilerepresive fondate pe dogme absurde.Santa Simplicitas! Victima de la înălțimeastâlpului a strigat peste secole și ecoulavertismentului său încă ne răsună înurechi. Peste puțin timp Erasm de Rot-terdam avea să scrie pamfletul LausStultitia, un rechizitoriu al abuzurilor șiprostiilor observate în lumea dominantădin vremea sa. Aceste conflicte simbolicenu s-au soldat de fiecare dată cu supri-marea autorului satirei ori discursului ver-bal. Ele vădesc nevoia unor conștiințe dea nu se lăsa încovoiate sub apăsareastăpânirii brutale de natură politică saureligioasă. În fiecare epocă conflicteleculturale, id iologice au avut caracterviolent, uneori fatal.

Clerul îmbuibat din Evul Mediu s-adovedit intolerant folosind ca instrumentde strivire a conștiințelor Inchiziția. Eaeste bunica unor monștri specificisecolului XX, cum erau CEKA și SS.Inteligența umană flexibilă, creativă aavut întotdeauna conflicte cu forța brută,represivă a instituțiilor oficiale. Spre de-osebire de lumea preumană care îșiexercită impulsurile violente la nivelfizic, omul tocmai fiindcă are creierulmai mare și mai complex a purtatnecontenit și un război simbolic,ideologic cu consecințe funeste.

Santa Simplicitas

Co

nst

anti

n V

orn

icea

sa

Romică C. Ghica

Cugetând la statuialui Bacovia

Mai răzvrătit şi mai rebel,Multele vieţii puhoaieAu reuşit ca şi pe el,În final, să-l înconvoaie.

Şi amicul meu Romeo G.Secbac

Da, relele l-au încovoiat,Că el pentru mulţi a fost un ghimp,Astăzi, însă, -i de invidiatFiindcă rezistă peste timp.

Râsu' – plânsu'

Când faci piaţa, dimineaţa,

Totu-i proaspăt şi pe-alese,Însă scump. Ce scumpă-i viaţa!Cam totul pe nas îţi iese.

Şi amicul meu Romeo G.Secbac

Toate se scumpesc mereu,Tare scumpă ne e viaţaŞi-o vom duce tot mai greu,Pentru că scumpă-i şi piaţa.

Potrivire

Amândoi iuţi: soţ, soţieSe-nţeleg ei binişor,Dânsu-i iute la mânie,Dânsa-i iute de picior.

Mentalitate de milogi

Speranţa multora, nestinsă,Iat-o devenită ideal:Câştigul stând cu mâna-ntinsăŞi/sau ajutorul social.

Îl văzusemîn primele zile,m e r g â n dorișiunde cu unbăț de lemn încare-și sprijineacorpul mărunțel,ș c h i o p ă t â n d ,însă cu o vioiciu-ne de invidiat

pentru anii săi. Era pentru a patraoară, an de an, la băile în cadă cu apănămoloasă sulfuroasă sau de mare, fi-indu-mi un bun ghid prin stațiune, maipuțin prin forfota de pe Litoral. Marean-o adora. Purta o șapcă de piele, ocămașă cenușie cu mâneci lungi, su-flecate până la cot, pantaloni deaceeași culoare, teniși negri. Iar cândsufla vântul se înfășura cu o cotreanțăprinsă în doi nasturi. Vrute și nevruteaflam din gura moșului. Că a făcutrăzboiul (dovadă elocventă îi eramedalia ce o purta cu vădită mândriepe reverul cămășii). Că are nouă copii.Fetele îi mai cer bani și după măritiș,dintr-o pensie de agricultor și cevavenit din vinderea lubenițelor, astrugurilor și a rachiului de prune, dela cazanul său, cât i-o mai ține figura!

Copilul lui, cel mic, de patruzecide ani, locuiește sub același acoperișcu el. Pe arșiță și ploi robotind la câmpzi lumină cu a lui consoartă, pe care opierduse cu ani în urmă, a ajuns la ofrumoasă vârstă. N-a pus țigara-ngură, dar a băut câte un păhărel îndiferite ocazii. Credința în Dumnezeul-a însoțit și o va menține în suflet câto mai avea zile...

Într-una din discuțiile cu bătrânulaveam să aflu că „ăl mic” umblă maimult cu trăscăul în cap, fumează și că-i mai administrează lui taică-su câte ocafteală de s-alese acesta cu niștecoaste rupte și capul spart.

„Acum fugii de el și ascunsei baniisub niște cărămizi în șură. Și aici mătot fură gândul ce o fi acasă! „Lasă,nea Țugui, i-o da Domnul un gândbun, o să găsești totul în regulă,,

„De, de!” mă aproba, la o sticlă debere, sub paravanul unei umbrele.Apoi își mai sprijinea bărbia, în nelip-sita-i creangă de salcâm.

Cu ea străbătea străzile, îngăduiamai mult prin bazare, unde, de regulă,îl lăsam la taclale cu negustorii(cunoștințele sale mai vechi, după cumîmi spunea). Iar eu, de unul singurfăceam distanțe apreciabile prin nisipulplajelor și pe faleză, reușind într-o zi sămă perind prin mai multe stațiuniînșirate ca un lanț de perle lângă țărmsau ceva mai departe de el, până cesimțeam durerile de oase pentru carevenisem și leșinul de la stomac.

Făceam atunci să ajung repede la can-tina-restaurant, în care, de regulă,dădeam de nonagenar sorbindu-șiciorba sau supa. Lângă el suprave-ghea niște sacoșe îndesate cu ceva.Mai târziu aveam să aflu că erau plinecu îmbrăcăminte, încălțăminte, mă rogcu ce se purta pe litoral (pălării desoare în diferite modele și culori, tri-couri, sandale, papuci, adidași etc.),toate cadou, îmi zicea. Și pe bune, nu-i pusesem la îndoială afirmația.„Măcunosc mulți pe aici și au milă demine”, justifica nea Țugui mulțimea decadouri.

El, aflasem, dormea o oră, două,apoi, deși avea cu ce să se echipezemai elegant, îl vedeam cu aceeașișapcă de piele, cu cămașa și pan-talonii gri, teniși negri fără șireturi și-nhaina aceea decorată în doi nasturi,când se abătea răcoarea valurilor agi-tate. Altfel spus, cu hainele de acasă,cu același băț, deși se fălea că primisedouă bastoane negre din plastic, nou-nouțe. Și-mi tot sporovăia c-o mai taieprin bazare că marea nu-i place.

Eu mai colindam plaja și, de ce sănu recunosc, privirea mi se muta de laîntinderea nesfârșită de apă la îm-bulzeala din juru-mi, fără rușine ochiimi se opreau pe siluetele unor feteîntinse pe nisip, cu sâni de toatemărimile, goi.

Ziua scădea în luminozitate. Brizase simțea tot mai mult, mai urmăreamo dată marea, cu senzația specificăoferită de mama natură, și pașii mi seîndreptau iarăși spre hotel.

Acolo, în prag de seară, îl obser-vam din nou cu sacoșele îndesate.„Îmi dădură de toate, am cui le da, amatâția nepoți, la fiu-miu nu. E un derbe-deu.” Și trăgându-și puțin răsuflarea, lael în cameră, unde-l văzusem uneori,începea să-și aranjeze agoniseala dinacea zi. Astfel aducea alte și alteflecuștețe care deja valorau mulți bani.

- Cum ajungi cu bagajele acasă?îl întrebasem în preziua plecării noas-tre.

- Le duc eu, bucuria nu-i a mea...- Sunt convins, îi răspunsesem,

nerezistând să-i mai pun o întrebare.- Moșulică, de ce te-ai perindat

mereu cu hainele de acasă și tot cubâta asta cioturoasă, bună să-l atingila fund pe feciorul tău?

- Ei, de ce, așa...După despărțire, mi-am spus pen-

tru mine; Păi, de s-ar fi îmbrăcat cuhainele primite cadou, cine i-ar mai fidat atâtea din milostenie?

În drum spre gară mă gândisemsă cumpăr niște tricouri, șepci și al-tele... ca amintire de la mare. Într-unuldin bazare încheiasem târgul.

Dar, uitându-mă mai atent lavânzător mi se păruse cunoscut, deșipurta altfel de haine...

BĂTRÂNUL

Dec

ebal

Ale

xan

dru

Seu

l

revist\ de cultur\pagina 16

publiplumb plumb 103 publiplumb

Tiparul executat laTIPOGRAFIA ELENA-Bacău

office@tipografiaelena.ro

SIF MOLDOVA SA

Sloganul SIF Moldova „Performanță. Transparență. Calitate” reunește cuvintelereprezentative pentru dezideratele sale. În spatele cuvintelor este munca unei echipe ceare ca scop transformarea dezideratelor în realitate.

Episodul 1. Astăzi – despre PERFORMANȚĂ

Performanța prin ochii investitorilor, singura privire care contează, este relativ simplude definit și relat iv complicat de obținut, având în vedere, inclusiv, riscurileasociate procesului investițional.

Simplificând explicațiile, atunci când investim într-o acțiune putem câștiga dincreșterea prețului acțiunii și/sau din dividendele cuvenite acționarilor.

Procesul investițional, nu doar în acțiuni ci și într-o mare diversitate de produsefinanciare, presupune, însă, parcurgerea riguroasă a unor etape privind analizafundamentală a emitentului acțiunilor/valorilor mobiliare, analiza tehnică a evoluțieicotațiilor acțiunii, analiza sectorului în care activează emitentul, analiza pieței bursiere,analiza riscurilor asociate deciziei investiționale etc. Toate acestea au rolul de a identificatrendul cotațiilor în corelație cu lichiditatea pieței, structurând în final strategia optimăprivind formarea unui portofoliu de acțiuni/valori mobiliare, cu accent pe diversificare șipe managementul riscurilor specifice.

Desigur, pentru cei care nu activează în domeniu, terminologia folosită poate fi dificilde înțeles dar vă asigurăm că reprezintă doar ABC-ul pentru orice investitor, fie elindividual sau instituțional (cazul SIF Moldova).

Abordările teoretice enumerate au devenit practică curentă în activitatea noastrăși sunt reflectate concret în performanța înregistrată în mod constant.

Există astfel elaborate și implementate strategii multianuale ce vizează optimizareadinamică a structurii portofoliului de active.

În mediul macroeconomic marcat de vulnerabilitățile și incertitudinile generate decriza financiară, SIF Moldova a reușit o performanță semnificativă cuantificată astfel:

➘ A investit în perioada 2009 – august 2015, suma de 977 mil. lei;➘ Are un portofoliu de titluri listate în valoare de 1.200 mil. lei;➘ Fiind un investitor activ, a participat la Ofertele Publice (Inițiale/Secundare) derulate

in sectorul energetic (ex. Transelectrica, Transgaz, Romgaz, OMV- Petrom, Electrica etc);➘ A fost unul din primii investitori în acțiuni FP, încă înainte de listarea acestuia pe

BVB;➘ Fiind acționar BVB, DC și Sibex – este interesat și contribuie la dezvoltarea

infrastructurii pieței de capital, susținând îmbunătățirea legislatiei specifice.Din perspectiva principiului invocat, al diversificării portofoliului, expunerea acestuia

pe clase de active și pe tipuri de sectoare economice, relevă următoarea situație:

Performanța financiară este reflectată atâtde profitul anual înregistrat cât și deefortul investițional ce are ca scopcrearea premiselor pentru performanțaviitoare a SIF Moldova.

Din perspectiva obiectivului nostru principal, cel al satisfacerii așteptărilor acționarilor(cca. 5,8 milioane), aplicăm o politică de dividend predictibilă. Am asigurat astfel înperioada 2009 – 2014 un fond total de dividend de 401 mil. lei, distribuit anual după cumurmează:

Dividende/acțiune (lei) 2009 2010 2011 2012 2013 20140,06 0,09 0,22 0,24 0,066 0,1012

Total dividend de plată (mil lei) 31 46 114 1 24 34 52

La capitolul beneficii pentru acționari consemnăm și alocarea unei acțiuni gratuitepentru o acțiune deținută, în cadrul unei operatiuni de majorare a capitalului social.

De fapt, în termeni de plasament al unor sume nedestinate consumului, SIF Moldovaa demonstrat că randamentul total obținut de un investitor în acțiunea SIF 2 a depășit cumult plasamentele de tip monetar (dobânzi bancare). Astfel, un investitor pe termen lung,care a cumparat 1 acțiune SIF2 la sfârșitul anului 2009 a obținut un randament de 50%,iar dacă adăugăm dividendele primite pe parcursul acestor cinci ani, randamentulînregistrat este de 100%.

Acestea sunt principalele coordonate ale performanței obținute în consonanțăcu principiile de bună guvernanță prevăzute în propriul Cod de Guvernanță Corporativă,în care se pune un accent deosebit pe TRANSPARENȚA în comunicarea cu acționarii petemele esențiale ale politicii investiționale și ale modalității de implementare a acesteia.

Dar despre TRANSPARENȚĂ vom vorbi (sau scrie) în numărul viitor.

Echipa SIF MoldovaCătălin Nicolaescu, oct. 2015