Anestezia

Este o specialitate medicală de tip interdisciplinar cu numeroase trăsături specifice. Asistenții medicali alături de medicii care lucrează în departamentul de anestezie și terapie intensivă își asumă o responsabilitate maximă. Ei trebuie să își însușească noțiunile de patologie medicală și să cunoască tehnicile moderne medicale.Această specialitate are un caracter de urgență și este considerată o specialitate de vârf. Anestezia diminuează riscul traumatic chirurgical și asigură supraviețuirea bolnavilor. Există anestezie terapeutică și chirurgicală.Anestezia terapeutică nu are legătură cu actul chirurgical și are drept scop terapia durerii acute sau cronice cât și consecințele ei.Anestezia chirurgicală este legată de intervenția din chirurgia generală, obstetrică și gineco, neurochirurgie, pediatrie, chirurgie cardiovasculară, ortopedie, ORL și oftalmologie;Anestezia este o metodă medicală cu ajutorul căreia se obține pierderea temporară a sensibilității dureroase datorită unor reacții complet reversibile prin administrarea unor substanțe chimice sau prin aplicarea unor agenți fizici.

Anestezia loco-regionalăSe poate realiza prin mai multe procedee. În acest tip de anestezie este insensibilă numai o parte a corpului. În acest tip de anestezie pacientul poate fi treaz sau sedat. Prin aceasta metodă se blochează transmisia nervoasă prin nervii periferici.Forme ale anesteziei loco-regionale:- anestezia de refrigerație;- anestezia de contact sau de suprafață;- anestezia de plex lombar sau brahial;- anestezia trunchiurilor nervoase;- infiltrația terminațiilor nervoase;- rahianestezia sau anestezia subarahnoidiană;- anestezia peridurala;- hipotermia .

Anestezia generalaSe asociază cu pierderea cunoștinței și suprimarea activității sistemului nervos central.Trebuie sa realizeze următoarele deziderate:- hipnoza;- analgezia;- relaxare musculara;- homeostazia.

Anestezia locală:Substanțele anestezice locale trebuie să prezinte următoarele caracteristici:- să producă anestezie locală completă fără afectarea nervului sau țesutului;

- acțiunea substanței să se instaleze rapid;- durata anesteziei trebuie să fie adaptată intervenției chirurgicale;- substanțele să nu fie toxice pentru organism din momentul în care au trecut în circulația sangvină;- să aibă un timp de conservare îndelungat;- să aibă un pH neutru pentru ca iritația tisulară sa fie minimă;Cele mai utilizate substanțe anestestezice locale se împart în funcție de structură în 2 grupe:- esteri;- amide.Toate substanțele anestezice locale care există acționează direct asupra terminațiilor nervoase, iar sensibilitatea dispare doar în teritoriul supus acțiunii substanței anestezice;Anestezia locală prin refrigerație este indicată în intervențiile chirurgicale de mică amploare, superficiale și de scurtă durată. Se pot folosi clorura de etil sau bromura de etil. Acestea se găsesc în flacoane sau sub forma de spray.Anestezia locală topică este o anestezie de contact, iar soluțiile se folosesc prin badijonare, îmbibație, pulverizare. Soluția anestezică este folosita de obicei la nivelul mucoaselor având o durată de 10-15 min. Anestezia prin îmbibatie se realizează folosind tampoane îmbibate în soluție anestezică( xilina 1-2 %) care se aplică pe mucoase insistându-se 2-3 min. Anestezia prin pulverizare se obține utilizând substanțe anestezice în flacoane spray. Se pulverizează 3-4 jeturi la un interval de 10-15 secunde timp de un minut. Se utilizează pentru introducerea sondelor nazogastrice atunci când s-au declanșat reflexe orofaringiene.

Anestezia generalăPrincipalele etape ale unei anestezii generale sunt:- examenul preoperator ;- preinductia;- inducția anesteziei;- intubația orotraheală sau nu;- menținerea anesteziei;- trezirea din anestezie;- perioada post -anestezică totală .1. Examinarea preoperatorie :Asistenta medicală prin examenul preoperator trebuie să se asigure că poate oferi toate condițiile pentru anestezia sși operația ce se va efectua:- să se asigure de substanțele anestezice, perfuzoare, soluții de perfuzat ;- să cunoască care este poziția pe masa de operație și situația capitalului venos al pacientului;Prin examinarea preoperatorie se va efectua o evaluare a stării generale a pacientului. Trebuie să se știe dacă pacientul este denutrit sau obez și să se cunoască starea de

flexibilitatea a coloanei vertebrale;Trebuie evaluate funcțiile vitale și să se stabilească ce insuficiențe organice prezintă bolnavul. Pacienții care vor fi supuși unor intervenții chirugilae trebuie explorați radiologic si li se efectuează un EKG.A.m. are un rol important alaturi de medic în abordarea psihologică, starea de anxietate este astfel mult diminuată.Este important de reținut :- dacă pacientul a suferit și alte intervenții chirurgicale, cu ce fel de anestezie s-a efectuat șsi cum le-a suportat;- dacă au existat accidente sau incidente cardiace, pulmonare, vasculare, vărsături sau șocuri alergice.- trebuie să se cunoască și să se reverifice grupa de sânge si Rh, dacă a efectuat transfuzii, cum le-a suportat;Examinarea preoperatorie mai cuprinde și obținerea unor informații privind h, greutatea, valoarea TA, a pulsului , a t°, starea danturii și prezența unor proteze dentare.Analizele uzuale sunt următoarele:- hemoleucograma completă;- grupa sangvină. ;- T.C. si T.S.;- electroliții din plasmă;- transaminazele;- glicemia;- ureea sangvină;- creatinina.Atunci când este necesar se pot realiza următoarele explorări:- ecografie ;- examen Doppler vascular;- CT;- RMN;- echilibru acido-bazic;- examene histopatologice .2. PremedicațiaÎn funcție de patologia asociată pentru sedare se poate efectua o preanestezie în seara premergătoare intervenției sau chiar cu o ora înaintea efectuării acesteia.3. PreinducțiaCuprinde gesturile și măsurile complementare care se efectuează în sala de inducție anestezică sau în cea de operație, toate înaintea intervenției chirurgicale. Aceste măsuri depind de starea clinică a pacientului și de amploarea intervenției. În acesta etapĂ trebuie să asiguram monitorizarea pacientului . Monitorizarea o obținem prin mai multe evaluări:

- măsurarea temperaturii intraoperatorii utilizând sonde speciale inserate în regiunea nazofaringiană sau intrarectală. Măsurarea este importantă la copii în intervențiile chirurgicale de lungă durată și în cele asociate cu hTA controlată. Circulația extracorporală( CEC ) este un procedeu prin care cu ajutorul unei mașini cord- pulmon artificial, se preiau funcțiile cardiace și ventilatorii si se exclude cordul care este oprit prin clamparea arterei aorte;- evacuarea nazogastrică este necesară în cazul unei poziții speciale pe masa de operație în intervențiile prelungite, în urgențele chirurgicale pentru evacuarea stomacului de conținut alimentari în HDS, în ocluzia intestinală și în staza gastrică. A.m. va pregăti sonde de evacuare esogastrice, xilină 1-2% ,leucoplast pentru fixarea sondei și un laringoscop pentru vizualizarea directă în condițiile imposibilității introducerii sondei;- efectuarea sondajului vezical: se realizează înaintea începerii intervenției chirurgicale și este indicat pentru monitorizarea diurezei mai ales în interventiile din sfera urogenitala sau când intervenția este de mare amploare și de durată . Monitorizarea diurezei permite evaluarea pierderilor sangvine hidro-electolitice și permeabilitatea căilor urinare;- monitorizarea EEG ne oferă informații asupra anesteziei utilizate, activitatea cerebrală atunci când a apărut o hipoxie cerebrală. Evaluarea instalării hipoxiei cerebrale este importantă în intervențiile pe cord deschis în cazul pacientului cu stenoză.- asigurarea unui acces venos periferic : asistenta medicală trebuie să cunoască capitalul venos al pacientului și trebuie ăa asigure cel mult o linie venoasa, iar medicul este cel care instituie dacă este necesar un cateter venos central; Cateterul venos central se poate introduce in v.jugulară internă și în cea externă și cea subclavie. Prezența unui cateter venos central se poate asocia cu complicații pe care echipa medicală trebuie să le cunoască . Aceste complicații apar si sunt determinate de:

Pozitia cateterului în afara traiectului venos;