Analiza Textului H.A Simon

7/23/2019 Analiza Textului H.A Simon

http://slidepdf.com/reader/full/analiza-textului-ha-simon 1/3

1

Analiza textului ”Proverbele Administrației”de H. A.Simon

Herbert Alexander Simon, economist american, specialist în științe politice,sociologie, psihologie și informatică, s-a născut în 1916. Acesta a obţinut doctoratul în ştiinţe politice înanul 1943 la Universitatea din Chicago. Cartea sa, ”Administrative Behavior”, publicată în1947, s-a bucurat de un mare succes în S.U.A, fiind laureat al multor premii, printre care celemai importante fiind premiul Turing(1975), primit pentru contribuțiile sale în domeniulinformatic și premiul Nobel pentru economie, dobândit pentru aportul său important îndomeniul managementului.

Economistul a fost primul neoclasic care a pus în discuţie în mod serios principiile

teoriei organizaţionale clasice. În mult menţionatul articol „The Proverbs of Administration” publicat în revista ”Public Administration Review”(vol.6, Winter,1946), Simon este tranșantîn analiza sa critică asupra viziunii clasice în ceea ce priveşte „principiile generale demanagement” (precum sunt cele propuse de Fayol, Gulick şi alţii) considerându-leinconsistente, conflictuale, şi inaplicabile pentru multe din situaţiile administrative cu care seconfruntă managerii. Acesta fost primul neoclasic care a pus în discuţie în mod serios

principiile teoriei clasice afirmând că acestea sunt de fapt doar nişte proverbe. El sugerează căasemenea „principii” precum, spre exemplu ”diviziunea muncii” şi „unitate de comanda” pot,cu o logică asemănătoare, să fie aplicate în situaţii opuse diametral aceluiaşi set de

circumstanţe. Simon conchide că aşa-numitele principii de administrare sunt defapt situaţii paradoxale.

Obiectivul acestui text reprezintă fundamentarea criticismului exhaustiv al teorieiadministrative și prezentarea unor sugestii despre cum această problematică poate fisoluționată, pentru a înțelege nevoia de eficientizare a acesteia.

Pentru a-şi formula criticile, celebrul autor alege patru din cele mai cunoscute principii şi prin intermediul unei analize critice punctuale, reuşeşte să demonstreze că, în situaţiiadministrative concrete, se pot individualiza două sau mai multe principii practic

incompatibile dar, în aparenţă, în mod egal aplicabile. În vederea acestor lucruri, exemplelealese de acesta sunt relativ informale și ușor de înțeles.

Printre cele mai comune principii ce apar în teoria clasică sunt acestea:

1. Principiul specializării

Eficienţa administrativă creşte prin specializarea sarcinilor în cadrul grupului, deci este ocaracteristică inevitabilă a unui efort colectiv, eficient sau ineficient, care duce la o mai bunăadministrare.Specializarea pote fi de două feluri: prin loc şi prin funcţii, dar acest principiueste nefolositor în alegerea unei variante din cele două.



2

Se consideră că este un principiu clar, dar autorul susține că simplitatea lui esteînșelătoare, ascunzând ambiguități fundamentale. Specializarea pur şi simplu înseamnă cădiferite persoane fac lucruri diferite, dar având în vedere că este fizic imposibil că două

persoane să facă acelaşi lucru în acelaşi loc şi timp, este normal ca două persoane să facăîntotdeauna lucruri diferite.

2. Principiul unității de comandă

Eficienţa administrativă se presupune că este sporită de aranjarea membrilor grupuluiîntr-o ierarhie bine determinată cu un singur superior. Analiza acestui principiu cere oînţelegere clară a ceea ce se înţelege prin termenul „autoritate”. Un subordonat se poate spunecă acceptă autoritatea atunci când el permite ca, comportamentul lui să fie ghidat de o deciziecare vine de la altcineva, independent de voinţa sa.

Acest principiu este strâns legat de cel al autorității, iar la fel ca principiul specializării,

acesta nu poate fi încălcat, deoarece este fizic imposibil pentru un om să se supună la douăcomenzi contradictorii. Presupunând că unitatea de comandă este un principiu deadministrare, el ar trebui să afirme ceva mai mult decât această imposibilitate fizică. Simonafirmă însă că adevărata lipsă a acestui principiu este că el este incompatibil cu principiulspecializării, dar în acelaşi timp el crede că principiul este mult mai corect să fie exprimatastfel „în cazul în care două comenzi autoritare sunt în conflict, ar trebui să fie o singură

persoană determinată la care subordonatul să se supună şi ca sancţiunile să fie aplicateîmpotriva subordonatului doar pentru a spori obedienţa sa faţă de superior”, spre deosebire deteoria lui Gulick care era de părere că acest principiu afirmă că;” este de nedorit să aşezi unmembru al unei organizaţii într -o poziţie unde el primeşte ordine de la mai mulţi superiori”.

3. Principiul ariei de control

Eficienţa administrativă se consideră că este crescută de limitarea numărului desubordonaţi, care răspund direct unui administrator, la un număr mic, aproximativ 6 angajaţi.Acest principiu este strâns legat de un proverb mai puțin cunoscut și anume:” eficienţaadministrativă este crescută de menţinerea la un număr minim de nivele organizaţionale princare o problemă trebuie să treacă înainte de a fi luată o hotărâre”, fapt ce duce la simplificareamuncii. Într-o organizaţie mare relaţiile complexe dintre oameni şi o strictă întindere a

controlului duce la o birocraţie excesivă. Alternativa este să se crească numărul persoanelorcare sunt sub comanda unui superior, în aşa fel încât decizia să ajungă cât mai repede la vârf.Dar şi această duce la dificultăţi, dacă un funcţionar trebuie să supravegheze prea mulţiangajaţi, controlul lui va fi slăbit.

Atât creşterea cât şi scăderea întinderii controlului au efecte negative. Atunci care estenumărul optim? 3, 5, 11 subordonaţi. Simon a ajuns la concluzia că nu există un număr optim.

4. Organizarea după scop, proces, clienţi şi loc

Eficienţa administrativă se presupune că sporeşte atunci când angajaţii sunt grupaţi după:

scop, proces, clientelă şi loc. Aceste mari tipuri de specializare nu pot fi atinse simultan.



3

Pentru fiecare punct din organizaţie trebuie decis dacă specializarea la nivelul superior va firealizată prin distincţia dintre: scopul major, procesul major, cilenţi sau zonă.

Simon consideră că există ambiguităţi fundamentale între termenii cheie: scop, proces,clienţi şi loc.Scopul ar putea fi definit ca un obiectiv sau sfârşitul unei acţiuni începute. Procesînseamnă împlinirea scopului. Procesele sunt realizate în ordine pentru a atinge scopul, darchiar şi scopurile pot fi în general aranjate într -un fel de ierarhie.

Organizarea după scopuri majore spunea Gulick că serveşte la a aduce împreună într -unsingur departament mare pe toţi cei ce lucrează pentru a oferi un serviciu particular.Organizarea după procese majore spunea Gulick că tinde să aducă împreună într -un singurdepartament pe toţi aceia ce se folosesc în muncă lor de o abilitate specială sau de otehnologie, sau au aceeaşi profesie. Deci nu există o diferenţă esenţială între scop şi proces,există doar o distincţie de grad.

Impasul teoriei administrative constă în faptul că nici unul din cele patru principii dejaenunţate, după ce au fost supuse analizei critice nu a supravieţuit în aceeaşi formă. Pentru

fiecare s-a găsit un set de două sau mai multe principii incompatibile, aparent egal aplicabliesituaţiile administrative.

Simon în urma acestui studiu ajunge la concluzia că prin principii administrative(cumspuneau reprezentanţii şcolii clasice) s-a vorbit de fapt doar despre nişte criterii pentru adescrie o situaţie. O abordare a studiului administrativ cere toate criteriile de diagnosticarevalide să fie luate în considerare, fiecare situaţie având în vedere toate criteriile existente şicrearea unor principii aplicabile în realitate.

Problematizarea textului(întrebări):

1.

Au într-adevar (în practică) aplicabilitate cele patru principii?2. Ar funcționa un sistem administrativ doar pe baza acestor principii?3. De ce autorul aseamănă principiile teoriei clasice cu niște proverbe?

Analiza Textului H.A Simon

Documents

Transcript of Analiza Textului H.A Simon