ANALIZA MEDIULUI

Analiza mediului se realizează pe două niveluri distincte: Analiza Mediului Intern Analiza Mediului Extern

MEDIUL EXTERN

Mediul extern al unei organizaţii a fost definit ca fiind ansamblul de elemente externe ale întreprinderii, constituit din indivizi, întreprinderi, instituţii, organisme, reglementări sau fenomene care pot influenţa în mod direct sau indirect activitatea acesteia.

„mediul ambiant include toate elementele exogene firmei, de natură economică, tehnică, politică, demografică, culturală, stiinţifică, organizatorică, juridică, psihosociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea si aplicarea deciziilor de realizare a lor".

Aceste elemente acţionează în mod diferenţiat asupra întreprinderii, generând apariţia unor situaţii favorabile denumite oportunităţi sau

avantaje şi a unor situaţii nefavorabile denumite riscuri sau

ameninţări.

Analiza mediului extern al întreprinderii trebuie să pornească de la studierea caracteristicilor de bază ale mediului, si anume: Unicitatea Dinamismul Interacţiunea întreprinderii cu mediul său.

Misiunea, importanţa şi definiţia peţei

Analiza internăPuncte forte şi Puncte slabe

•Evaluare (“control”)

•Determinarea punctelor forte şi punctelor slabe

Analiza externăOportunităţi, ameninţări

Analiza clientCaracteristicile, nevoile, perceptiile,

segmentele

Analiza industriei•Macromediu•Factorii de piaţă cumulaţi•Factorii structurali ai industriei

Analiza competiţieiAnaliza şi comportamentul previzional

Analiza distribuitorilor şi furnizorilorStructura distribuţiei, comportamentul

distribuitorilor şi furnizorilor

•Analiza SWOT•Analiza portofoliului

ANALIZA MEDIULUI EXTERN PRESUPUNE PARCURGEREA URMĂTOARELOR ETAPE:

1. Culegerea informaţiilor referitoare la mediul extern al firmei si la interacţiunea dintre acesta si întreprindere,

2. Identificarea factorilor de mediu care acţionează asupra întreprinderii si gruparea lor în funcţie de natura acestora,

3. Determinarea ariei de acţiune a fiecărui factor,

4. Gruparea factorilor în funcţie de influenţa exercitată asupra întreprinderii si

5. Diagnosticul extern si stabilirea măsurilor pentru obţinerea avantajului concurenţial.

factorii care acţionează asupra întreprinderii pot fi grupaţi în funcţie de natura si modul în care îsi exercită influenţa în două categorii, si anume: factori ai mediului direct - micromediul factori ai mediului extern cu acţiune indirectă asupra

organizaţiei - macromediul.

MEDIUL EXTERN AL ORGANIZAŢIEI

Micromediul firmei cuprinde totalitatea factorilor externi care influenţează în mod direct asupra întreprinderii, fiind reprezentat în principal de: furnizori, consumatori, firme concurente, angajaţi si acţionari, mass-media si organisme non-guvernamentale. La rândul său, firma prin acţiunile sale, influenţează

asupra factorilor mediului intern putând determina modificarea configuraţiei acestuia.

FURNIZORII

influenţează în mod decisiv activitatea firmei prin intermediul resurselor materiale, financiare şi umane pe care le oferă întreprinderii cât şi a condiţiilor care stau la baza raporturilor contractuale încheiate, a termenelor de livrare a resurselor etc.

Firmele furnizoare exercită o putere mai mare, putând influenţa în mod semnificativ asupra activităţii întreprinderii dacă: firma deţine exclusiv în fabricaţie sau

comercializează produsele sau materialele furnizate

pe piaţă nu există un alt produs care să îl poată substitui,

schimbarea furnizorului implică costuri importante (cheltuieli de aprovizionare, transport, asigurare)

furnizorul este o întreprindere mai mare sau mai puternică şi deţine un portofoliu vast de clienţi stabili, situaţie care îi permite să impună condiţii contractuale în favoarea sa.

REFERITOR LA CLIENTII SĂI:

Trebuie să analizeze în permanenţă nevoile consumatorului şi să îşi adapteze oferta în funcţie de cerinţele acestora.

Creşterea exigenţelor şi a nivelului de instrucţie al consumatorilor determină intensificarea preocupărilor firmelor pentru îmbunătăţirea calităţii şi a performanţelor produselor, adaptarea continuă a acestora la nevoile consumatorilor,

Trebuie să identifice noi tehnici şi metode care să determine fidelizarea acestora, creşterea satisfacţiei asociate utilizării produsului.

CONCURENŢII

sunt reprezentaţi de acele firme care oferă produse sau servicii care se adresează aceloraşi nevoi ale consumatorilor.

Cunoaşterea şi supravegherea acţiunilor concurenţei reprezintă în perioada contemporană o condiţie sine qua non pentru supravieţuirea firmei pe piaţă.

Pentru a-şi identifica sursele avantajului concurenţial întreprinderea trebuie să-şi compare în permanenţă: produsele, preţurile, modalităţile de distribuţie şi comercializare cu cele ale

concurenţilor săi.

ÎN ANALIZA PIEŢEI ŞI A CONCURENŢILOR SĂI, FIRMA TREBUIE SĂ ŢINĂ SEAMA DE:

Concurenţii direcţi Concurenţii indirecţi Substituenţii Nou veniţii

Mass-media, prin intermediul informaţiilor transmise cu privire la firmă şi produsele sale, care pot afecta imaginea şi credibilitatea acesteia, pot influenţa în mod decisiv procesul decizional.

Organizaţiile non-guvernamentale exercită presiuni asupra firmelor în situaţiile în care constată nerespectarea legislaţiei referitoare la protecţia mediului, drepturile consumatorilor, ale diferitelor categorii defavorizate, în scopul promovării unui climat sănătos de afaceri, determinând astfel modificarea comportamentului întreprinderilor în sensul alinierii la prevederile legale şi la normele eticii şi moralei.

Angajaţii şi acţionarii firmei

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR GENERAL SAU MACROMEDIUL FIRMEI

cuprinde elementele externe care afectează în mod relativ uniform un număr mare de organizaţii si au o influenţă indirectă asupra organizaţiei de referinţă, în timp ce influenţa inversă este nesemnificativă.

Macromediul este alcătuit dintr-un set de variabile care pot fi grupate în funcţie de conţinutul si natura lor în: factori politico-legali, care formează mediul

politico-legal, factori economici, care alcătuiesc mediul

economic, factori socio-culturali, care formează mediul

socio-cultural si factori tehnologici, care determină mediul

tehnologic.

•Mediul politico-legal este constituit din elementele cadrului legal şi politic în care operează o organizaţie. •Cadrul legislativ este format din sistemul de legi şi acte normative cu caracter obligatoriu şi instituţiile centrale şi locale care au sarcina de a urmări aplicarea şi respectarea acestora. •Cei mai uzuali factori ai cadrului legislativ care exercită influenţă asupra activităţii firmei sunt:

•legislaţia comercială•legislaţia fiscală•legislaţia muncii•legislaţia privind protecţia mediului•comerţul exterior•legislaţia antimonopolistă•legislaţia privind patentele de invenţie şi copyright-ul•regimul taxelor şi impozitelor etc. Acestea introduc restricţii în activitatea firmelor, reglementează domeniile de activitate şi priorităţile acestora putând favoriza sau descuraja iniţiativele agenţilor economici în anumite direcţii.

•Componenta politică, dată de sistemul relaţional creat între puterea politică, reprezentată în principal de guvern, şi lumea afacerilor acţionează pe două planuri diferite: intern şi extern.

PIAŢA BUNURILOR ŞI SERVICIILORpolitica bugetară (tarife ale serviciilor publice, infrastructură) politica externă (tarife vamale, restricţii, acorduri comerciale internaţionale, apartenenţă la structuri internaţionale)

PIAŢA-ŢINTĂ A FIRMEInorme de reglementare generale şi pe produse sau servicii oferite;norme de reglementare a cadrului concurenţial;politica preţurilor (restricţii, subvenţii, taxe sectoriale diferenţiate)

FIRMA

PIAŢA MUNCIIreglementări generale în domeniul muncii salariale (durată, condiţii contractuale, drepturi sindicale)politici specifice (favorizarea angajării tinerilor prin subvenţii sau facilităţi pentru angajatori, condiţii speciale de pensionare)

politici sociale (ajutor de şomaj, venit minim garantat, politici de reinserţie şi reorientare profesională)

PIAŢA FINANCIARĂpolitica fiscală (nivelul taxelor, impozitelor directe şi indirecte);politici monetare (curs de schimb, nivelul mediu al ratei dobânzilor pe piaţă, rata inflaţiei);politici sectoriale (garantarea finanţărilor, dobânzi subvenţionate)

MEDIUL ECONOMIC Principalele variabile ale mediului economic sunt:

ciclul economic rata dobânzii, rata inflaţiei cursurile de schimb valutar deficitul (excedentul) bugetar disponibilitatea creditului Produsul naţional brut şi alţi indicatori macroeconomici modelele de consum ale populaţiei rata şomajului nivelul productivităţii muncii politica fiscală fluctuaţia preţurilor mărimea şi structura veniturilor populaţiei venitul pe cap de locuitor, structura şi evoluţia consumului etc.

MEDIUL SOCIO-CULTURAL

este constituit din modelele de comportament individual şi de grup care reflectă atitudini, valori, obiceiuri.

Unii autori îl completează cu factori demografici, etnici şi alţi factori care reflectă modificările în amplasarea geografică a populaţiei unui stat-emigraţie, deplasări din zonele rurale în zone urbane sau deplasarea spre o zonă preferată într-un anumit moment datorită posibilităţilor economice sau din alte motive.

rata natalităţii şi mortalităţii;

numărul de familii şi tendinţa acestuia;

speranţa de viaţă; structura populaţiei

pe sexe, grupe de vârstă etc

evoluţiei pieţelor a structurii

consumului a repartiţiei

geografice a consumului

Modificările demografice contemporane

Influenţe semnificative asupra

stilul de viaţă sistemul de valori atitudinea populaţiei faţă

de afaceri, muncă, guvern şi alte forme de administraţie

securitatea socială probleme etnice atitudinea faţă de religie atitudinea faţă de

minorităţi

atitudinea faţă de economisirea banilor

titudinea fata de protectia mediului

nivelul de instrucţie şi educaţie

timpul disponibil afectat distracţiei

atitudinea faţă de calitatea produselor

migrarea internă, imigraţia probleme sociale

Factorilor sociali şi culturali Factorilor sociali şi culturali

MEDIUL TEHNOLOGIC este constituit din totalitatea elementelor ce

definesc tehnologia momentului actual. Principalii factori tehnologici care influenţează

activitatea întreprinderii sunt: activitatea de cercetare-dezvoltare rata de înnoire a produselor rata de înlocuire a echipamentelor rata de înlocuire a capacităţilor de producţie calitatea infrastructurii sistemul de telecomunicaţii, tehnologiile folosite gradul de înzestrare cu echipamente de calcul gradul de mecanizare, automatizare a producţiei, ramurii încadrarea cu personal tehnic etc.

DIAGNOSTICUL INTERN

presupune abordare a tuturor funcţiunilor întreprinderii în vederea identificării dereglărilor din activitatea sa, a cercetării şi analizei faptelor şi responsabilităţilor, determinarea cauzelor şi a măsurilor care să conducă la ameliorarea situaţiei.

PROBLEME ALE DI

care sunt rezultatele întreprinderii dacă sunt sau nu satisfăcătoare şi de ce cum au fost obţinute care sunt obiectivele şi performanţele dorite care este nivelul performanţelor ce trebuie făcut pentru atingerea lui măsurile concrete ce urmează a fi întreprinse

pe termen scurt şi pe termen lung.

DIAGNOSTICUL INTERN AL UNEI FIRME

trebuie să urmărească în primul rând cunoaşterea şi analiza tuturor laturilor activităţii sale, respectiv: juridică, tehnică, resurse umane, economico-financiară, comercială şi de marketing precum şi a punctelor forte şi a punctelor slabe

corespunzătoare fiecăreia.