1.

Raport de analiză și recomandări pentru dezvoltarea unei politici publice și

a unei strategii pentru susținerea educației non-formale în sistemul educațional

Elaborat în cadrul proiectului „IMPACT – model de educaţie

extracurriculară nonformală în România” implementat de

Fundaţia Noi Orizonturi împreună cu Romanian-American

Foundation în perioada 2010 - 2012

Oana Moșiu

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Universitatea din București

București, 2013

1.

Raport de analiză și recomandări pentru dezvoltarea unei politici publice și

a unei strategii pentru susținerea educației non-formale în sistemul educațional

Elaborat în cadrul proiectului „IMPACT – model de educaţie

extracurriculară nonformală în România” implementat de

Fundaţia Noi Orizonturi împreună cu Romanian-American

Foundation în perioada 2010 - 2012

Oana Moșiu

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Universitatea din București

București, 2013

2.

Cuprins PREAMBUL ....................................................................................................................................... 3

1. Contextul acestui document, inițiativa și rezultatul așteptat .............................. 5

2. Întrebări de cadru și context: Unde găsim educația nonformală? și Cui îi e frică de educația nonformală? .................................................................................................. 7

3. Educația nonformală la timpul prezent și viitor ..................................................... 13

3.1. Tineret în Acțiune – o abordare instituțională a educației nonformale ................ 13

3.2. Recunoașterea competențelor dobândite în context nonformal ............................. 14

3.3. O axă prioritară în domeniul tineretului și educației nonformale ............................ 15

3.4. Propunerile AmCham pentru sprijinul și parteneriatul cu Guvernul României

pentru perioada de programare 2014 – 2020 ........................................................................... 15

3.5. Școala Altfel - școala așa cum ar putea să fie ................................................................ 17

3.6. Proiectul N.O.N.F.O.R.M.A.L. .................................................................................................. 18

3.7. Proiectul “Construcția instituției Lucrătorul de tineret pentru integrarea tinerilor

în societate” ................................................................................................................................................ 19

3.8. Concepte și proiecte “punte”: Abilități de viață și Nevoi emergente ale copiilor

.......................................................................................................................................................................... 21

3.9. Proiectele MECTS ......................................................................................................................... 21

3.10. Consiliul Național al Elevilor – organism de reprezentare al elevilor, structură

consultativă pentru MEN ...................................................................................................................... 22

3.11. ANST și Direcțiile Județene – finanțarea tineretului și a unor inițiative pentru

tineri și studenți în context nonformal ............................................................................................ 23

3.12. Ministerul Culturii ......................................................................................................................... 24

3.13. Mesajul european la finalul anului 2012 - Strategia europeană de

reorganizare a învățământului .......................................................................................................... 25

3.14. Alte surse de idei, gândire, reflecție și deschideri de perspective pentru

conturarea viitorului educației ........................................................................................................... 25

3.15. Comentarii ....................................................................................................................................... 27

4. Modele de programe de educație nonformală relevante la nivel național 31

5. Analiza propunerilor actorilor și factorilor interesați și decidenți din domeniul educației privind susținerea educației non-formale în sistemul educațional ..................................................................................................................................... 32

6. Concluzii finale și recomandări ........................................................................................ 48

Recomandări și mecanisme propuse – SINTEZĂ ....................................................... 53

UN POSIBIL DEMERS ÎN CONTINUARE ...................................................................... 55

ANEXE: ............................................................................................................................................ 57

3.

PREAMBUL

"Good people do not need laws to tell them to act responsibly, while bad people will

find a way around the laws."

- Plato, Philosopher

Promisiunea unui document de fundamentare pentru dezvoltarea unei politici publice

pentru susținerea educației nonformale în sistemul educațional pare să fie legitimă și

realizabilă în contextul României de astăzi: un nou ciclu de guvernare 2013 – 2017 suprapus

unui nou ciclu de politici europene asociat și schemelor de finanțare 2014 – 2020. Aceeași

promisiune solicită însă și multă responsabilitate – dacă chiar se va întâmpla să declanșăm

un ciclu de politică publică în domeniul educației pornind de la această temă, propusă de

inițiatorii demersului?

Inițierea de politici publice este astăzi un proces mai la îndemână decât oricând: există un

vast corp de cunoaștere disponibil în domeniu, există actori – persoane, organizații – cu

experiență acumulată de-a lungul unei perioade lungi de timp, cu viziune, inițiativă și

hotărâre, există canale de comunicare publică și libertatea de a le utiliza și pune în serviciul

unui demers, există un anumit grad de maturizare al actului guvernării și există, în special, o

paradigmă a implicării societății civile în actul de guvernare, o înțelegere devenită implicită

privind co-participarea la gestionarea direcțiilor spre care un domeniu sau altul se orientează

ca perspective, schimbări și inovații.

În ce măsură poate fi o astfel de aserțiune acceptată explicit și revendicată ca argument

într-un demers ce vizează educația? De ce factori depinde, totuși, înțelegerea implicită că

într-un domeniu, actorii relevanți, factorii interesați și responsabili, precum și decidenții, ajung

să colaboreze pentru a produce schimbări

în sens de progres, evoluție și aliniate

tendințelor la nivel internațional din

respectivul domeniu? Un răspuns simplu

este: de toți și de fiecare în parte.

Factorii contextuali care încadrează

proiectele de politici educaționale

Poziționați în raporturi de forțe

contrare, care uneori se opun natural, alteori în mod premeditat – decidenții fiind centrați pe

menținerea poziției de control și pe agenda proprie, depinzând de factori economici, sociali și

de capacitatea proprie de a guverna la un anumit standard așteptat, iar spațiul operațional

fiind focalizat pe îmbunătățirea situației ”în teren”, fiind ancorați în ”aici și acum” și spre

deschiderile de perspective – cei doi poli determină o presiune care, acumulată în timp, se

declanșează ca tensiuni, energii și se manifestă explicit prin: ”Avem o problemă” și ”Așa nu

se mai poate!”. Acesta poate fi momentul în care se fixează începutul unui ciclul de politici

publice.

4.

Writing Effective Public Policy Papers, Young and Quinn, 2002

De cele mai multe ori, ciclul nu urmează etapele firești, existând fracturi pe axa definirea

problemei – design de politică, de la problemă la acțiune, fără analiză, construcție de

alternativă, alegeri informate și asumate responsabil. Acest fapt determină o abordare

reactivă asupra problemelor și nu proiectivă, preventivă și este specifică sistemelor politice

imature (sub 70 ani), cu un nivel de conștientizare al procesului de politici publice foarte

scăzut. Din această perspectivă, este redus ciclul politicii publice, un factor determinant fiind

și asimilarea insuficientă a codurilor conceptuale.

Care este opțiunea

de instrumente pentru

a realiza politici

publice?

Acești 3 piloni sunt și cei care se implică în fazele de consultare publică privind alegerea

unor soluții, precum și în implementare și monitorizarea acestora. Rupturi pot apărea prin

5.

formalizarea consultărilor publice, alocarea unui timp prea scurt pentru desfășurarea etapelor

acestora sau consultarea publică este insuficientă deoarece partenerii – societatea civilă, de

exemplu - nu se implică suficient, nu manifestă activism și determinare în procesele de

susținerea a unei politici publice. Astfel, decidenții ajung să reglementeze din perspectiva lor,

apare o separare a lumilor și ulterior efectele perverse – designul politicii devine o fixare

legislativă (ordine, ordonanțe de urgență), iar implementarea devine fixare administrativă –

instituțiile din subordine vor duce la îndeplinire… Iar de cele mai multe ori nici nu se mai

ajunge în etapa de evaluare a politicilor, astfel că nu sunt oferite informații documentate

despre impactul măsurilor implementate, nici lecții învățate și nici concluzii și perspective

pentru demersuri ulterioare.

O trecere în revistă a principalelor instrumente specifice politicilor educaționale ne permite

să apreciem intuitiv puncte vulnerabile în contextul educațional românesc:

Instrumentele de reglementare

Mandatul – responsabilizarea și delegarea

Instituționalizarea / construcția instituțională

Construirea capacităţilor = formarea capacităţilor şi a mecanismelor / automatismelor

personale şi instituţionale necesare exercitării unor noi roluri şi funcţii

o Dezvoltarea capacităţilor instituţionale

o Formarea şi dezvoltarea profesională a personalului

o Asistenţa tehnică – mecanisme de suport

Stimulentele şi “penalizările” (incentives & disincentives)

o Financiare / materiale

o Profesionale

o Simbolice

Programele / proiectele focalizate

Informarea şi persuasiunea

Piaţa / mediul concurenţial

Împuternicirea comunităţilor (empowerment)

Externalizarea etc.

În acest cadru de definire concepte și instrumente se poziționează și prezentul document

ca sursă de informare și analiză asupra contextului educațional nonformal din România, în

vederea elaborării unor recomandări ce vor putea constitui fundamentarea pentru un demers

coerent de susținere a educației nonformale în sistemul educațional.

1. Contextul acestui document, inițiativa și rezultatul așteptat

În cadrul proiectului „IMPACT – model de educaţie extracurriculară nonformală în

România”1 Fundaţia Noi Orizonturi şi-a propus să realizeze un Raport de analiza si

recomandari pentru dezvoltarea unei politici publice si a unei strategii pentru

sustinerea educatiei non-formale in sistemul educational, care să crească gradul de

informare în rândul specialiştilor şi factorilor de decizie din domeniul educaţiei cu privire la

provocările/problemele/difficultăţile implementării programelor şi proiectelor de educaţie

nonformală în şcoli. La baza acestui demers stă convingerea că adresarea acestor dificultăţi

1 Proiect implementat de Fundaţia Noi Orizonturi împreună cu Romanian American Foundation, în

calitate de finanţator si care a constat in sustinerea activitatilor a 65 de cluburi IMPACT in perioada 2010-2012.

6.

va duce la creşterea calităţii implementăriii programelor şi proiectelor de educaţie nonformală

in sistemul scolar, precum si la diversificarea acestor activitati.

Raportul propune o abordare ce are ca scop:

prezentarea situației curente a programelor de educație non-formală la scară

națională;

formularea și descrierea unor probleme în contextul situației prezentate;

argumente în favoarea rezolvării problemelor identificate;

recomandări privind rezolvarea problemelor abordate.

Rezultatul demersului inițiat în acest context, prezentul Raport, are ca surse de informare

și documentare conținutul furnizat și prelucrat din:

transcrierile de la 12 focus-grupuri cu lideri-profesori IMPACT reprezentând 35 de

cluburi IMPACT din judeţele Mehedinți, Timiș, Iași, Neamț, Cluj, Brașov, Călărași,

Hunedoara, Vrancea, Constanța;

rezultatul discuţiilor din cadrul cafenelei publice „20 de minute pentru nonformal”

organizată de FNO, ca și activitate de follow up și evaluare a activităților din

programul Școala Altfel;

analiză de impact (calitativ şi cantitativ) a programului IMPACT

descrierea modelelor educaţionale: Youth Bank, ARDOR, Cercetasii României,

GROW, Junior Achievement – Job shadowing

focus-grup cu organizații nonguvernamentale ce derulează programe de educație

nonformală reprezentative la nivel național

chestionare în rețeaua națională a profesorilor – formatori implicați în programul de

sprijin al Consiliului Național al Elevilor

interviuri cu factori interesați în domeniul educației și cu organizații finanțatoare de

programe de educație

documente europene și naționale, precum și informații de presă relevante în raport

cu tema studiului.

***

Prezentul document are în intenție prezentarea de ansamblu și corelarea într-o imagine

focalizată exclusiv pe componenta educație nonformală a inițiativelor și proiectelor majore din

domeniu, fiind conștienți de multitudinea și diversitatea preocupărilor actorilor implicați în

educația nonformală de a prezenta, informa, argumenta asupra importanței și meritelor

acesteia în dezvoltarea umană.

Prin urmare, se vor face trimiteri directe la documente, accentuând cu precădere în acest

raport rezultatele și concluziile persoanelor intervievate în cadrul demersului FNO și

construind un set de posibile demersuri ce pot fi inițiate pentru ca educația nonformală să

aibe acces și recunoaștere în sistemul educațional.

7.

2. Întrebări de cadru și context: Unde găsim educația nonformală? și

Cui îi e frică de educația nonformală?

Domeniul educațional cu problematicile acestuia suscită un permanent interes pentru

societatea actuală datorită impactului deosebit pe care educația îl determină la nivel social,

economic și cultural atât în prezent, dar mai ales pentru viitorul apropiat și cel îndepărtat. Tot

mai numeroasele semnale privind starea educației2, relevanța relativă a rezultatelor învățării

din școală ce nu asigură în mod real angajabilitatea absolvenților, nivelul scăzut de pregătire

generală a elevilor la absolvirea ciclului liceal, ineficiența metodelor de predare utilizate încă

într-o abordare ”tradițională” sunt doar câteva dintre conținuturile mesajelor vehiculate în

spațiul public, fie preluate de către media, fie comunicate chiar de către cei implicați în diferite

forme în domeniul educației.

Prima sursă de documentare în acest sens o constituie rapoartele asupra stării sistemului

de învățământ. Anual, Ministerul Educației elaborează un raport de stare asupra sistemului

de învățământ, practică ce permite evaluarea pe baza unor indicatori specifici a dimensiunilor

prezente în sistemul educațional și formularea unor direcții de acțiune pentru perioada

următoare. Accesarea rapoartelor de stare permite analiza unor date statistice și clarificarea

conținutului mesajelor privind situația educației din țara noastră.

Raportul asupra stării sistemului național de învățământ din anul 2009 pune bazele pentru

o serie de demersuri prevăzute pentru intervalul 2009 – 2012, nucleul fiind constituit de o

nouă Lege a Educației, deziderat realizat prin Legea 1/2011 a Educației Naționale, punct de

cotitură pentru numeroase aspecte din sistemul educațional care trenaseră în anii anteriori și

așteptau reglementarea.

Raportul, construit în 3 părți:

I. Analiza sistemului de învăţământ din perspectiva indicatorilor de bază

II. Programe și proiecte ale Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

III. Priorități și direcții de dezvoltare pentru perioada 2009 – 2012

Raportul conține și o parte de previziune și planificare strategică din care am selectat o

secvență corelată cu tema de interes a prezentului raport:

“[…]Al treilea capitol Priorități și direcții de dezvoltare pentru perioada 2009 – 2012 stabilește

obiective strategice, măsurile și efectele scontate menite să răspundă nevoilor sistemului

educațional.

Direcțiile de dezvoltare propuse sunt:

a) Realizarea unui sistem educaţional stabil, echitabil, eficient şi relevant;

b) Alocarea a 6% din PIB pentru educație;

c) Transformarea educației timpurii în bun public;

d) Descentralizarea învățământului preuniversitar și creșterea autonomiei școlilor;

2 Ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Raport asupra stării sistemului național de învățământ.

București, 2009. Disponibil online http://www.edu.ro/index.php/articles/12926

8.

e) Introducerea unui curriculum școlar bazat pe competențe;

f) Promovarea unui sistem educațional bazat pe performanță;

g) Realizarea unui sistem legislativ care să asigure modernizarea sistemului de învățământ și

garantarea egalității de șanse;

h) Asigurarea calității și stimularea excelenței în învățământ și

i) Educația permanentă în vederea obținerea unor calificări noi, a extinderii specializării

și perfecționării”

Sunt prevăzute o serie de direcții de acțiune pentru atingerea obiectivelor formulate din

care am selectat componenta i) Educația permanentă în vederea obținerii unor calificări noi, a

extinderii specializării și perfecționării:

„Îmbunătățirea furnizării de educaţie și formare, prin:

a) programe de tip remedial pentru dobândirea competenţelor cheie;

b) programe în vederea completării cunoștinţelor și competenţelor în vederea validării

rezultatelor învăţării non-formale și informale;

c) activităţi de informare și consiliere privind accesul la programe de educaţie și formare

profesională;

d) activităţi de consiliere în vederea validării rezultatelor învăţării non-formale și informale;

e) realizarea de studii și analize privind nevoile de formare la nivelul comunităţii;

f) programe de formare pentru reconversie profesională.”

Raportul anului 20103 remarcă la capitolul educație și formare a adulților, rata scăzută a

participării, raportat la țintele europene:

„În raport cu țintele europene 2020 în domeniul educației şi formării profesionale, România nu

a înregistrat progrese semnificative în acest an.

În anul 2010, participarea la educația terțiară a populației cu vârste între 30-34 de ani a fost

de 18,1%. Cu o rată de participare a adulților la educație şi formare de 1,3%, România se

situează pe ultimele locuri între țările europene la acest indicator.”

Datele raportului sunt puse în slujba susținerii propunerilor din demersul de promovare a

noii Legi a Educației preconizată pentru adoptare pentru finalul anului 2010.

Raportul corespunzător anului 20114 este mult mai tehnic și centrat exclusiv pe raportarea

indicatorilor. Nu sunt mențiuni specifice la educația permanentă sau al învățării pe parcursul

întregii vieți, iar singura remarcă relevantă în raport cu această temă este următoarea,

3 http://www.romaniacurata.ro/spaw2/uploads/files/Starea_Invatamantului_2010.pdf

4 http://nou2.ise.ro/wp-content/uploads/2012/08/Raport_privind_starea_inv_preuniversitar.pdf

9.

identică de altfel cu cea din raportul pe anul anterior și facând referire, în fapt, la realitatea

anului 2010:

“În raport cu țintele europene 2020 în domeniul educației şi formării profesionale, România nu

a înregistrat progrese semnificative în acest an.

În anul 2010, participarea la educația terțiară a populației cu vârste între 30-34 de ani a fost

de 18,1%. Cu o rată de participare a adulților la educație şi formare de 1,3%, România se

situează pe ultimele locuri între țările europene la acest indicator.”

Se observă absența mențiunilor privind contextul de învățare nonformal și chiar absența

indicatorilor privind participarea la alte tipuri de activități ce conduc la atingerea obiectivelor

strategice prevăzute pentru sistemul educațional. Nu sunt menționate și nu există un indicator

al participării la activități de educație nonformală ca și aspect prezent în sistemului

educațional cu rezultate în domeniul formării competențelor – cheie sau celor specifice

necesare accesului la piața muncii sau la trasee educaționale de formare profesionale.

De altfel, între cele 3 rapoarte menționate (2009, 2010 și 2011) nu există o legătură

coerentă între temele raportate, observația cea mai importantă fiind faptul că rapoartele din

2010 și 2011 ar fi fost logic necesar să urmărească temele propuse și abordate ca direcții

strategice în raportul din 2009.

În paralel cu mențiunile din rapoartele privind starea sistemului național de învățământ,

remarcăm formulările explicite din Legea Educației nr. 1/20115 care se constituie în premise

pentru adoptarea unor schimbări privind locul și rolul educației nonformale în raport cu

sistemul formal de educație. Mai jos am preluat secvențe relevante care definesc contextele

de învățare și actorii relevanți care asigură spațiul pentru desfășurarea de activități în acest

sens:

TITLUL V - Învățarea pe tot parcursul vieții

CAPITOLUL I - Dispoziții generale

Art. 328. —

(1) Prezentul titlu reglementează cadrul general și integrator al învățării pe tot parcursul vieții

în România.

(2) Educația permanentă reprezintă totalitatea activităților de învățare realizate de fiecare

persoană pe parcursul vieții în contexte formale, nonformale și informale, în scopul

formării sau dezvoltării competențelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică,

socială ori ocupațională.

(3) Învățarea pe tot parcursul vieții cuprinde educația timpurie, învățământul preuniversitar,

învățământul superior, educația și formarea profesională continuă a adulților.

Art. 329. —

(1) Finalitățile principale ale învățării pe tot parcursul vieții vizează dezvoltarea plenară a

persoanei și dezvoltarea durabilă a societății.

5 Legea Educației Naționale, accesibilă la http://www.edu.ro/index.php/base/frontpage

10.

(2) Învățarea pe tot parcursul vieții se centrează pe formarea și dezvoltarea competențelor-

cheie și a competențelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări.

Art. 330. —

(1) Învățarea pe tot parcursul vieții se realizează în contexte de învățare formale,

nonformale și informale.

(2) Învățarea în context formal reprezintă o învățare organizată și structurată, care se

realizează într-un cadru instituționalizat și se fundamentează pe o proiectare didactică

explicită. Acest tip de învățare are asociate obiective, durate și resurse, depinde de voința

celui care învață și se finalizează cu certificarea instituționalizată a cunoștințelor și

competențelor dobândite.

(3) Învățarea în contexte nonformale este considerată ca fiind învățarea integrată în

cadrul unor activități planificate, cu obiective de învățare, care nu urmează în mod

explicit un curriculum și poate diferi ca durată. Acest tip de învățare depinde de

intenția celui care învață și nu conduce în mod automat la certificarea cunoștințelor și

competențelor dobândite.

(4) Învățarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor activități zilnice legate de muncă,

mediul familial, timpul liber și nu este organizată sau structurată din punct de vedere al

obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învățare. Acest tip de învățare nu este dependent de

intenția celui care învață și nu conduce în mod automat la certificarea cunoștințelor și

competențelor dobândite.

(5) Certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite în contexte nonformale și

informale poate fi făcută de organisme abilitate în acest sens, în condițiile legii.

Art. 331. —

(1) Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea în contexte formale sunt:

unități și instituții de învățământ preuniversitar și superior, centre de educație și

formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităților publice locale,

furnizori publici și privați de educație și formare profesională autorizați/acreditați în

condițiile legii, organizații nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe

autorizate în condițiile legii, angajatori care oferă programe de formare profesională

propriilor angajați.

(2) Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea în contexte nonformale

sunt instituții și organizații prevăzute la alin. (1), centre de îngrijire și protecție a copilului,

palate și cluburi ale elevilor, la locul de muncă, instituții culturale precum muzee, teatre,

centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case de cultură, precum și

asociații profesionale, culturale, sindicate, organizații nonguvernamentale.

(3) Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea în contexte informale sunt

instituțiile și organizațiile prevăzute la alin. (1) și (2). Învățarea informală este, adesea,

11.

neintenționată și neconștientizată și se poate produce atunci când copiii, tinerii și adulții

desfășoară activități în familie, la locul de muncă, în comunitate, în rețele sociale, când se

angajează în activități de voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea.

[…]

CAPITOLUL II - Responsabilități referitoare la învățarea pe tot parcursul vieții

Art. 335. — Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățării pe tot parcursul vieții prin

intermediul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Parlamentului,

Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerului

Culturii și Patrimoniului Național, Ministerului Sănătății, precum și al Ministerului Administrației

și Internelor.

[…]

Art. 343. — (1) Centrele comunitare de învățare permanentă se înființează de către

autoritățile administrației publice locale în parteneriat cu furnizorii de educație și

formare. Acestea au rolul de a implementa politicile și strategiile în domeniul învățării

pe tot parcursul vieții la nivelul comunității. Funcționarea centrelor comunitare de învățare

permanentă se reglementează prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului.

(2) Unitățile și instituțiile de învățământ de sine stătător sau în parteneriat cu autoritățile

locale și alte instituții și organisme publice și private: case de cultură, furnizori de

formare continuă, parteneri sociali, organizații nonguvernamentale și altele asemenea pot

organiza la nivel local centre comunitare de învățare permanentă, pe baza unor oferte de

servicii educaționale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-țintă interesate.

(3) Finanțarea centrelor comunitare de învățare permanentă se face din fonduri publice și

private, în condițiile legii. Toate veniturile obținute de centrele comunitare de învățare

permanentă rămân la dispoziția acestora.

De menționat faptul că sistemul educațional acoperă prin oferta și instituțiile proprii

componenta de educației nonformală – palatele și cluburile elevilor, contextul de participare la

proiecte6 inițiate de școală sau ONGuri dezvoltate cadrul școlii (părinți, elevi, profesori),

proiectele din calendarul național de activități extracurriculare7.

Sunt de remarcat câteva aspecte importante privind rolul și poziția contextului nonformal

în care se poate organiza învățarea/educația:

faptul că educația pe parcursul întregii vieți este parte integrantă a educației

desfășurate în rețeaua de instituții școlare a sistemului de învățământ și că se

desfășoară practic ca parte integrantă a procesului educațional în care sunt implicați

elevii și tinerii, suprapunându-se cu ciclurile de școlarizare și participând la atingerea

scopurilor educației;

6 Competiția Școala Europeană - http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/c303/

7 accesibil la http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/c304/ și

http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/16608

12.

sunt asociate ca rezultate ale învățării pe parcursul întregii vieți aceleași rezultate pe

care societatea le așteaptă de la sistemul educațional formal: dezvoltare socială,

civică, personală, ocupațională;

instituțiile în care se desfășoară activități de educație nonformală sunt școlile și

universitățile, precum și alte instituții subordonate autorităților.

O lectură atentă a legii educației în nota unei abordări integrative și deschise privind

contextul educațional în ansamblu permite înțelegerea la un alt nivel și conștientizarea

modurilor în care poate fi abordată învățarea și dezvoltarea în general. De asemenea,

permite înțelegerea modalităților și opțiunilor pe care actorii sistemului educațional le pot

accesa pentru a realiza procese de educație – formare – dezvoltare autentice, durabile,

relevante pentru copiii, elevii, tinerii și adulții beneficiari de experiențe educaționale variate –

fie ca parte a formării lor inițiale (alfabetizare, formare de competențe, formare profesională

inițială), fie ca parte a formării lor continue (formare aprofundată, dezvoltare personală și

profesională, calificare – recalificare ș.a.).

Utilizarea cadrului legislativ disponibil sprijină astăzi inițiativele mai entuziaste de a realiza

educația în contexte variate, dar coordonate și corelate, pentru a ajunge în același punct

dorit: o societate mai educată, mai performantă, mai echilibrată și capabilă să-și valorifice și

valorizeze eficient potențialul și resursa umană proprie pentru materializarea conceptului de

bunăstare la nivel social8.

Art. 2. — (1) Legea are ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate,

capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe fundamentale și

cunoștințe, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate.

(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a

societății românești, în acord cu noile cerințe, derivate din statutul României de țară membră

a Uniunii Europene și din funcționarea în contextul globalizării, și de generare sustenabilă a

unei resurse umane naționale înalt competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea

actuală și viitoare.

(3) Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă

a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de

valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea

spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru

incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.

8 http://en.wikipedia.org/wiki/Welfare_state

13.

3. Educația nonformală la timpul prezent și viitor

În absența unor preocupări mai ferme din partea factorilor interesați sau decidenți (MEN,

societate civilă) de a poziționa educația nonformală în raport cu sistemul educațional formal

în atingerea scopurilor comune la care își aduc contribuția în moduri specifice, în anii anteriori

sunt de remarcat inițiative și demersuri menite să afirme mai explicit rolul și contribuția

educației nonformale la atingerea unor rezultate relevante social și pentru care educația

formală este ”blamată” că nu reușește să le atingă.

3.1. Tineret în Acțiune – o abordare instituțională a educației nonformale

Este programul european de finanțare dedicat tineretului și educației nonformale,

gestionat descentralizat la nivel național prin ANPCDEFP – Agenția Națională pentru

Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale.

Gestionând un buget de aprox. 7,5 mil euro pentru anul 2013, programul TiA –

www.tinact.ro oferă cadrul și finanțarea pentru derularea de proiecte de tineret în context

nonformal prin intermediul a 7 acțiuni specifice ce pot fi accesate de către grupuri informale

de tineri, organizații nonguvernamentale și instituții guvernamentale care lucrează nemijlocit

cu tinerii. Educația nonformală este conceptul – cheie în jurul căruia gravitează proiectele și

inițiativele finanțate TiA puse în serviciul educației, formării, învățării și dezvoltării de

competențe (cunoștințe, abilități, atitudini) la beneficiarii proiectelor (tineri și lucrători de

tineret).

În contextul programului Tinert în Acțiune (generațiile anterioare Tineret in Europa și

Tineret) a luat naștere la nivel european și primul document de recunoaștere a competențelor

dobândite în context nonformal și în contextul programului Tineret (în Acțiune), respectiv

certificatul YOUTHPASS – www.youthpass.org focalizat pe recunoasterea competențelor –

cheie dobândite prin implicarea în proiectele TiA. Procesul este bine structurat și gestionat

prin intermediul unei platforme dedicate care permite centralizarea datelor și realizarea de

statistici.

Intersecția programului Tineret în Acțiune, specific educației nonformale, cu sistemul

educațional formal se realizează prin accesul la acțiunile programului al organizaților

nonguvernamentale de tineret sau grupuri informale create în rândul elevilor, ONGuri –

asociații ale elevilor, părinților sau profesorilor, exploatând astfel dimensiunea asociativă a

spațiului școlar și participarea contextului nonformal la atingerea unor obiective de învățare –

dezvoltare de competențe în acord cu obiectivele educaționale vizate (de ex., educație

antreprenorială, pentru sănătate, pentru mediu, dezvoltare durabilă, dobândirea de

competențe lingvistice în limbi străine, competențe interculturale ș.a.).

Evaluând sumele contractate și cheltuite prin proiecte de educație nonformală accesate

de organizații ale elevilor sau profesorilor din sistemul școlar din perspectiva implicării

acestora în activități nonformale, dar și numărul de participanți în proiecte ce se suprapune cu

statutul de elev, student sau profesor (până în 35 de ani sau peste 35 de ani ca lucrător de

tineret), se poate remarca o contribuție majoră a programului Tineret în Acțiune la activități

nonformale în sistemul formal de educație, permițând crearea unor punți între cele două

contexte de educație.

14.

De asemenea, nu este neglijabilă nici contribuția programului Învățare pe tot parcursul

vieții – Lifelong Learning Programme9 ale cărui acțiuni – Comenius, Erasmus, Leonardo da

Vinci, Grundtvig sunt dedicate spațiului educației și formării profesionale, precum și educației

adulților. Participanții la aceste programe sunt elevi, studenți, profesori, formatori de adulți și

alte persoane implicate în educația adulților ce beneficiază de mobilități, parteneriate,

învățare ce depășește cadrul școlii, formal, dar se și concentrează, în conținutul proiectelor,

pe abordarea educației și formării în forme variate, inovative, implicând elemente specifice

educației nonformale – principii (implicare voluntară, abordare integrată și nu doar exclusiv

cognitivă) și metode (learning by doing, învățare experiențială). Sunt de menționat stagiile de

formare sau de pregătire profesională ce implică abordări novatoare ale învățării care, în mod

explicit, țin de caracteristici ale educației nonformale – caracterul participativ sau învățarea

prin experiență de exemplu. De asemenea, există o puternică dimensiune de învățare

informală implicită prin impactul mobilităților în context european care se valorifică prin

procesarea experiențelor post-eveniment (fie în context formal, în sesiuni dedicate la școală,

fie nonformal, prin întâlniri de follow up sau de împărtășire a experienței). Uneori această

dimensiune de învățare informală, neplanificată, dar prezentă în contextul proiectelor

internaționale, este formulată chiar explicit prin obiective de învățare ale proiectelor LLP.

Bugetul programului LLP pentru anul 2013 este de 35,5 mil. euro10

.

3.2. Recunoașterea competențelor dobândite în context nonformal

În anul 2011, cu ocazia Anului European al Voluntariatului11

, a fost elaborat în cadrul

unuia dintre grupurile tematice12

de lucru, Ghidul pentru recunoașterea competențelor

dobândite prin voluntariat13

, document care justifică necesitatea demersului și propune

utilizarea de către organizațiile care derulează activități de voluntariat, specificitate e educației

nonformale, a unui Certificat de competențe dobândite prin voluntariat. Acest certificat

constituie o dovadă a implicării unei persoane în activități de voluntariat (min. 120 de ore) și

dobândirea (dezvoltarea - exersarea) unor competențe-cheie sau a unora specifice

domeniului de activitate a organizației în cadrul căreia s-a desfășurat stagiul de voluntariat.

Documentul, deși tehnic și centrat pe explicarea modului de implementare a procesului de

recunoaștere a competențelor, a fost elaborat pe baza documentării la nivel internațional

privind evaluarea – validarea – certificarea – recunoașterea competențelor dobândite în

context nonformal și prin voluntariat (ca activitate specifică de educație nonformală).

De asemenea, demersul de elaborare al Ghidului a avut în vedere documentele

europene14

privind valorizarea învățării în contexte nonformale15

și recunoașterea

competențelor dobândite în astfel de contexte ce asigură creșterea angajabilității tinerilor

și complementarizarea experiențelor de învățare din context formal pentru a asigura

9 www.llp-ro.ro - site Lifelong Learning Programme gestionat de ANPCDEFP

10 http://www.llp-ro.ro/userfiles/Apel_LLP_2013.pdf

11 http://www.voluntariat.ro/index.html

12 Grupul de lucru pentru Recunoașterea competențelor dobândite prin voluntariat

13http://www.voluntariat.ro/download/Ghid_pt_recunoasterea_competentelor_dobandite_prin_volu

ntariat.pdf 14

Recognition of nonformal and informal learning: country practices, OECD, 2010, accesibil la http://www.oecd.org/education/highereducationandadultlearning/44600408.pdf 15

European inventory on validation of nonformal and informal learning, Cedefop, 2010, accesibil la http://www.cedefop.europa.eu/EN/about-cedefop/projects/validation-of-non-formal-and-informal-learning/european-inventory.aspx

15.

relevanță, aplicabilitate în contexte de muncă și o dezvoltare personală și a competențelor

civice pe care sistemele de învățământ nu le asigură la niveluri corespunzătoare.

La momentul actual, organizațiile implicate în elaborarea Ghidului dar și cele cărora se

adresează demersul (ONGuri/instituții/corporații care derulează activități de voluntariat și

gestionează voluntari) sunt preocupate de dimensiunea operațională a implementării

propunerilor, respectiv formarea managerilor de voluntari în evaluarea competențelor în

vederea utilizării și emiterii Certificatelor de competențe dobândite prin voluntariat și

popularizarea demersului în rândul publicului larg pentru asimilarea la scară largă (profesori,

elevi care sunt implicați în activități de voluntariat, studenți care folosesc voluntariatul ca și

context de formare profesională inițială).

3.3. O axă prioritară în domeniul tineretului și educației nonformale

În anul 2012, ca urmare a rezultatelor obținute în Anul European al Voluntariatului și în

contextul demarării etapelor de planificare strategică a noilor generații de fonduri structurale

2014 – 2020, a fost propus un Document de fundamentare pentru susținerea

voluntariatului, învățării în contexte nonformale și activităților de tineret16

. Documentul

este disponibil pe www.tinapse.ro și se constituie ca document de poziție pentru crearea unei

axe prioritare dedicate în viitoarea generație de fonduri structurale.

Ceea ce considerăm valoros în construcția acestui document sunt:

o bună documentare17

asupra legislației naționale în special cea secundară

(metodologii) privind tema educației nonformale și a educației permanente

menționată și anterior în acest raport;

o bună documentare privind documentele europene18

ce susțin inițiativa și

argumentează demersul;

argumentarea pe baza experiențelor existente în valorizarea educației nonformale, a

voluntariatului și a activităților de tineret;

propuneri concrete despre direcțiile de acțiune și modurile operaționale de lucru

pentru viitoarea generație de fonduri structurale în temele vizate, considerând

specificul actorilor care sunt implicați în activități de educație nonformală, voluntariat

și tineret.

3.4. Propunerile AmCham pentru sprijinul și parteneriatul cu Guvernul României pentru perioada de programare 2014 – 2020

Un demers structurat și organizat de sprijin în formularea și susținerea direcțiilor strategice

de acțiune la nivel guvernamental derulează și Camera de Comerț Americană în România -

The American Chamber of Commerce in Romania AmCham. În documentul National

Priorities 2014 – 2020 – Partnership Agreement, AmCham’s proposed priorities 2014 – 2020,

sunt comunicate principalele domenii recomandate ca România să le vizeze în parteneriatul

cu CE și pentru care AmCham își exprimă suportul și propune acțiuni. Documentul pune în

16

http://www.tinapse.ro/home/pentru-cei-care-cred-in-voluntariat-educatie-nonformala-si-tineret/document-de-pozitie/document-de-pozitie-pentru-sustinerea-voluntariatului-invatarii-in-contexte-nonformale-si-activitatilor-de-tineret 17

http://www.tinapse.ro/home/pentru-cei-care-cred-in-voluntariat-educatie-nonformala-si-tineret/documente-de-suport 18

http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/targets/index_ro.htm

16.

relație domeniul, prioritatea europeană, prioritatea națională propusă, situația curentă și

propunerile de acțiuni pentru implementarea priorității naționale.

Domeniile vizate sunt:

1. Cercetare, tehnologie, inovare

2. IT&C

3. Competitivitate economică

4. Energie

5. Mediu

6. Transport

7. Angajabilitate

8. Sănătate

9. Educație

10. Guvernare

În ceea ce privește educația, este prevăzută ca prioritate europeană Investiția în

educație, formare de abilități practice și învățarea pe parcursul întregii vieți, cu

următoarele priorități naționale:

Program național de e-learning și achiziția competențelor digitale;

Reforma curriculară atât în sistem public, cât și privat, pentru toate ciclurile

educaționale;

Program-cadru național pentru dezvoltarea abilităților practice (extras mai jos, în

forma din document).

Proposed

national

priority

10.3 National framework program for developing practical skills

Description of

current

situation

Non formal education, although recognized as important in the educational

system by its inclusion in the New Law on Education (2011), does not have the

financial resources allocated for scaling up and develop such programs.

There is little to no incentives for the teachers, school managers to develop

such type of activities.

There is little training on non-formal education methods, mostly implemented

by the NGO`s.

Small Urban and Rural areas are even more deficitary in terms of the presence

of non-formal education and extracurricular activities for children.

Proposed

actions to

implement

national

priority

Substantiation:

Introducing voluntary activities, non-formal learning and youth work among the

funded activities are seen as concrete lifelong learning instruments through

which individuals gain competencies that serve the market needs.

Non-formal learning (as a strategy for developing life skills among youth),

volunteering (as a form for social involvement) and youth work (as an

opportunity for enhancing the added value of youth) should be seen as

instruments for facilitating the access on the labor market, active involvement

on a social and civil level and increasing the social inclusion. These 3 domains

should be used for meeting the targets and indicators that Romanian

Government, as a EU State Member, is undertaking on employment,

education and promotion of social inclusion as part of the 2020 Europe

17.

Strategy, with a focus on Youth on the Move and Agenda for New Skills and

New Jobs but also at national level through the National Education Law, Youth

Law and Volunteering Law.

All the three domains are facing serious challenges and financial constraints

both from the European funding point of view and public budget. 19

Actions:

Develop legal national framework and allocate financial resources for

supporting practical skills (volunteering, non-formal education, youth work)

Develop National Volunteering Program in secondary education and higher

education (incentive systems for schools and teachers, mobility programs,

training a/o)

Develop National Non-formal Education and Youth Work Activities Program

in secondary education and higher education

Develop Research Instruments to monitor the impact of the volunteering,

youth work and non-formal education

Develop PPP programs for life skills.

Ceea ce este de remarcat în abordarea AmCham în domeniul educației este perspectiva

integrată a educației formale și nonformale, modul în care cele două forme ale educației sunt

vizate prin cooperare, intersecție, precum și poziția educației nonformale ca și cadru prin care

se pot exersa abilitățile practice cărora sistemul formal nu le oferă contexte de practicare. De

asemenea, remarcăm o direcție privind dezvoltarea de instrumente de cercetare pentru

monitorizarea impactului activităților de voluntariat, activităților de tineret și educației

nonformale.

3.5. Școala Altfel - școala așa cum ar putea să fie

Școala Altfel20

este prima inițiativă de desfășurare de activități nonformale în cadrul

calendarului școlar, în timpul anului școlar. Această inițiativă a fost formulată prin OMECTS

4292/2011 privind structura anului școlar 2011-2012, favorizat de contextul Legii Educației

Naționale 1/2011 care formula explicit interesul pentru educația desfășurată în context

nonformal. Informații despre contextul de desfășurare a programului Școala Altfel se găsesc

aici - http://scoalaaltfel.edu.ro/legislatie.php

A existat un istoric al evenimentelor care au favorizat implicarea actorilor din educația

nonformală în programul Școala Altfel. Prima invitație adresată ONGurilor a fost realizată în

cadrul Jamboreei Naționale a Organizației Naționale Cercetașii României din anul 201121

.

ONCR a acceptat invitația și s-a organizat foarte amplu în vederea participării la program prin

19

For a reference please visit: http://www.tinapse.ro/home/pentru-cei-care-cred-in-voluntariat-educatie-nonformala-si-tineret/document-de-pozitie/document-de-pozitie-pentru-sustinerea-voluntariatului-invatarii-in-contexte-nonformale-si-activitatilor-de-tineret 20

http://scoalaaltfel.edu.ro/despre.php 21

Propunere MECTS: O zi din săptămâna „Şcoala altfel”, în spiritul cercetăşiei, știre accesibilă la http://www.edu.ro/index.php/pressrel/15894

18.

asigurarea cadrului de informare și prezentare asupra pedagogiei cercetășești, pregătirea

profesorilor în vederea participării și coordonării de activități cercetășești pentru

Școala Altfel (program de formare acreditat CNFPIP și recunoscut prin credite de formare

continuă a profesorilor) și implementarea efectivă de activități de educație nonformală în spirit

cercetășesc pe parcursul programului. Site-ul dedicat Școlii Altfel este aici -

http://www.scout.ro/scoalaaltfel/

La începutul anului 2012 a avut loc o întâlnire consultativă între MECTS și reprezentanții

ONGurilor cu proiecte și inițiative de educație nonformală, inclusiv derulate în colaborare cu

instituții școlare, în cadrul căreia s-au primit propuneri privind organizarea săptămânii Școala

Altfel și s-a comunicat22

portalul destinat înscrierii de activități propuse școlilor și elevilor de

către ONG-uri - http://scoalaaltfel.edu.ro/ong/

De menționat faptul că programul Școala Altfel s-a derulat în colaborare cu organismul

reprezentativ și consultativ al elevilor, Consiliul Național al Elevilor (CNE) -

http://wedu.ro/scoala-altfel/. ONG-urile și-au înscris proiectele prin platforma

http://scoalaaltfel.edu.ro/ong/, iar o listă completă a acestora se găsește aici

http://scoalaaltfel.edu.ro/index2.php#

La finalul anului 2012 programul Școala Altfel primea o altă denumire, însă mediul

nonguvernamental din domeniul educației nonformale utilizează aceeași denumire

consacrată.

3.6. Proiectul N.O.N.F.O.R.M.A.L.

Este un proiect ambițios de promovare a educației nonformale în România. Proiectul este

implementat in perioada februarie 2012 - ianuarie 2013 de Fundația pentru Dezvoltarea

Societății Civile, împreună cu Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul

Educației și Formării Profesionale și Institutul de Științe ale Educației.

În cadrul proiectului a fost dezvoltat portalul www.nonformalii.ro. Portalul este gestionat de

către ANPCDEFP prin programul Tineret in Actiune și își propune să devină un punct de

referință pentru educația nonformală prin împărtășirea de resurse, metode și practici, precum

și prin crearea unei comunități a oamenilor și instituțiilor interesate de acest tip de educație.

Scopul principal al proiectului este acela de a crește gradul de conștientizare al

actorilor educaționali și a rolului acestora asupra procesului de învățare pe tot parcursul vieții

în general, și al educației nonformale, în special. Proiectul a plecat de la premisa că educația

nonformală, deși este un subiect important și în același timp interesant de discuție în medii

diferite, punct central pentru din ce în ce mai numeroase inițiative, programe și proiecte, totuși

aceasta nu se bucură de recunoașterea pe care o merită. Este adevarat că se pot face referiri

specifice la beneficiile acestui tip de educație în complementaritate cu educația formală și

contextele informale de învățare, însă considerăm că este necesar ca aceasta să fie pusă

într-un context planificat și gestionat ca atare, ceea ce a generat ideea proiectului23

.

N.O.N.F.O.R.M.A.L. își propune de fapt să fie o campanie de promovare și susținere

pentru educația nonformală. În cadrul proiectului a fost elaborat un document – cadru24

care

explicitează contextul european și național ce legitimează o abordare mai structurată a

22

Platformă de prezentare a ofertelor de educaţie non-formală pentru săptămâna „Şcoala altfel”, știre accesibilă la http://www.edu.ro/index.php/pressrel/16592 23

http://nonformalii.ro/despre-noi 24

http://www.nonformalii.ro/uploads/resurse/fisiere/Graphic_final.pdf

19.

principiilor educației nonformale și asigură o mai bună înțelegere a impactului pe care

aceasta îl poate genera prin contextul de învățare pe care îl asigură fie de sine stătător, fie

complementar educației formale. În cadrul proiectului s-a creat Rețeaua de Educație

Nonformală care cuprinde persoane și organizații cu activități în domeniul educației

nonformale, promotori ai acesteia și contribuitori la portalul cu resurse nonformalii.ro.

Campania de promovare a fost centrată pe 2 mesaje-cheie: Tot educație. Nonformală și

Oricine poate învăța. Oriunde. Tot timpul.

3.7. Proiectul “Construcția instituției Lucrătorul de tineret pentru integrarea tinerilor în societate”

Ca urmare a acestui proiect, finanțat prin programul POSDRU, a fost creat standardul

ocupațional pentru ocupația Lucrător de tineret care încheie formal procesul de instituire și în

România a profesionistului în munca de tineret, respectiv cunoscutul youthworker. Proiectul25

a asigurat cadrul pentru realizarea unei cercetări internaționale europene în 10 țări și a uneia

naționale privind rolurile și locul lucrătorului de tineret în spațiul educației și activităților de

tineret, principalele competențe profesionale, traseul educațional, traseul profesional, statut

profesional și recunoașterea la nivel social, integrarea lucrătorilor de tineret din punct de

vedere administrativ.

A fost elaborat și validat standardul ocupațional și s-a desfășurat un program complet de

formare acreditat în ocupația Lucrător de tineret. De asemenea, au fost create instrumente de

evaluare a competențelor profesionale dobândite anterior și s-au desfășurat sesiuni de

evaluare competențe în vederea certificării în ocupația Lucrător de tineret.

Descrirea ocupației. Conținutul muncii

Lucratorul de tineret mobilizeaza tinerii in scopul dezvoltarii abilitatilor de viata si a

comportamentelor proactive, stimuland viata asociativa si cooperarea in randul tinerilor,

facilitand participarea acestora la viata comunitatii.

Practicantii acestei ocupatii reprezinta resurse pentru tineri, organizatii si comunitati,

realizand activitati de informare, indrumare si sprijin pentru tineri, facilitand integrarea sociala

si evolutia personala a tinerilor, in contextul valorizarii diversitatii umane, culturale si al

promovarii cetateniei active.

Competentele lucratorului de tineret se fundamenteaza pe principiile respectarii si

valorizarii interculturalitatii si diversitatii umane, concomitent cu abordarea integrata a

directiilor de actiune in sfera sociala, culturala, educativa si recreativa.

Lucratorul de tineret organizează activitatea în cadrul unui proiect general al asociaţiei sau

Fundaţiei, organizatiei non-guvernamentale sau administratiei publice locale sau central care

au atributii in domeniul tineretului, din care face parte şi în cadrul căreia lucrează, în funcţie

de nevoile publicului. Organizarea activităţii începe cu programarea acesteia şi se continua

până la evaluarea finală. Lucratorul de tineret coordonează, monitorizează şi întocmeşte un

raport privind activitatea în derulare.

Lucratorul de tineret actioneaza prin incurajarea tinerilor de a se implica in diferite activitati

care sa ajute la integrarea lor in societate, faciliteaza procesul de invatare informala si

25

www.lucratoruldetineret.ro - POSDRU/4/1.4/S/5, ID: 2222

20.

nonformala in randul tinerilor, dezvolta oportunitati relevante de invatare, faciliteaza realizarea

planului de dezvoltare al tanarului, contribuie la dezvoltarea politicilor in domeniul tineretului.

Unităţi de competenţă generale

Unitatea 1. Planificarea activitatilor

Unitatea 2. Comunicarea cu beneficiarii

Unitatea 3. Aplicarea prevederilor legale referitoare la securitatea si sanatatea in munca si

in domeniul situatiilor de urgenta

Unitatea 4. Lucru in echipa

Unităţi de competenţă specifice

Unitatea 1. Proiectarea planului de dezvoltare personala si profesionala

Unitatea 2. Informarea beneficiarilor

Unitatea 3. Sprijinirea procesului de invatare informala in randul tinerilor

Unitatea 4. Dezvoltarea cooperarii in comunitate

Sectorul: Sănătate și asistență socială

Ocupaţiile avute în vedere în stabilirea ariei ocupaţionale sunt:

Animator socio-educativ Cod COR 516907

Lucrator social Cod COR 532908

Pedagog social Cod COR 341202

Lucrător social pentru persoane Cod COR 341203

cu probleme de dependenţă

Facilitator de dezvoltare Comunitară Cod COR 341204

Consilier vocational Cod COR 242315

Relevanța acestui proiect constă în crearea și formalizarea ocupației Lucrător de

tineret/youthworker în România, prin aceasta acoperind o ”zonă albă” în domeniul tineretului

și educației nonformale și informale prin definirea rolului și competențelor specifice

profesioniștilor care lucrează și sprijină tinerii în dezvoltarea lor. De asemenea, este de

remarcat modul în care învățarea informală este capitalizată ca experiență de învățare -

dezvoltare sprijinită ca proces de actori specializați care însoțesc tânărul în învățare.

21.

Proiectul, prin rezultatele sale, este un alt pilon de articulare a dimensiunilor învățare

formală – învățare nonformală – învățare informală la nivel de actori și persoane specializate

ce devin ”punți” între contextele de învățare, valorificând experiențele și corelându-le prin

intervenție non-intruzivă în raport cu nevoile și obiectivele personale ale tânărului, indiferent

de statutul educațional (elev, student, absolvent) sau de momentul de viață în care se

găsește (studii, în căutarea unui loc de muncă, angajat, șomer; tineri asociați – ONGuri sau

tineri neasociați din comunități).

3.8. Concepte și proiecte “punte”: Abilități de viață și Nevoi emergente

ale copiilor

Sunt două proiecte majore cu impact asupra domeniului educației și formării, derulate de

FDSC26

– Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile. Metode inovative in formarea

cadrelor didactice pentru dezvoltarea abilitatilor de viata ale elevilor (2005)27

și Abordări

inovatoare în profesionalizarea lucrului cu copiii. Nevoi emergente ale copiilor din România

(2008)28

sunt 2 inițiative care au marcat promovarea acestor concepte în domeniul educației

și asigurarea formării personalului din sistemul educațional pentru operarea cu acestea. În

cadrul ambelor proiecte au fost formați profesori pentru a asimila în practicile educaționale

metode și activități pentru formarea abilităților de viață ale tinerilor și pentru a identifica și

răspunde nevoilor emergente ale copiilor.

Prin cele 2 inițiative se asigură o punte de comunicare și intersectare a demersurilor

inițiate de promotori ai educației nonformale cu sistemul formal de educație, precum și

concretizarea proceselor de formare a cadrelor didactice din sistemul de învățământ pentru a

utiliza concepte din sfera intervenției socio-educaționale și astfel pregătirea lor în domenii de

graniță sau chiar interdisciplinare.

3.9. Proiectele MECTS

Ministerul Educației, prin Direcția Generală Educație și Învățare pe Tot Parcursul Vieții –

Direcția Învățare pe Tot Parcursul Vieții și Programe, asigură implementarea unor programe

majore ce se subsumează obiectivelor de dezvoltare a sistemului educațional, fie a

dimensiunilor de conținut (curriculum), fie a celor ce privesc formarea resursei umane din

învățământ.

O prezentare structurată a programelor MECTS este disponibilă în Raportul asupra stării

învățământului din anul 200929

, iar pe pagina www.edu.ro este o secțiune specială

Programe și proiecte30

.

O perspectivă actuală asupra programelor și proiectelor MECTS și promovarea educației

nonformale în sistemul educațional a fost oferită în cadrul interviurilor desfășurate în vederea

elaborării prezentului raport.

26

http://www.fdsc.ro/educatie 27

http://www.fdsc.ro/metode-inovative-in-formarea-cadrelor-di 28

http://www.fdsc.ro/nevoi-emergente-ale-copiilor-din-romania 29

Raport asupra stării sistemului național de învățământ, MECTS, 2009, accesibil la http://www.edu.ro/index.php/articles/12926 30

http://www.edu.ro/index.php/articles/c510

22.

3.10. Consiliul Național al Elevilor – organism de reprezentare al elevilor,

structură consultativă pentru MEN

Consiliul Naţional al Elevilor – www.consiliulelevilor.org - din Romania a fost înfiinţat în

baza OMECT nr. 2782/2007, iar în prezent acesta funcţionează în baza Regulamentului de

Organizare şi Funcţionare aprobat prin OMECTS 4247/2010. C.N.E. este o structura care

reprezintă în prezent peste 3.200.000 de elevi din România, un factor important al

democratizării școlii și incurajării relației de parteneriat profesor-elev.

Misiunea C.N.E. este de a reprezenta elevii in forurile decizionale și de a asigura un

mediu propice dezvoltării personale și profesionale a lor prin susținerea voluntariatului și

actiunilor pliate pe nevoile și interesele lor, menite să îi informeze, conștientizeze, motiveze și

responsabilizeze.

Uniunea Europeană a Consiliilor Elevilor – OBESSU (The Organising Bureau of

European School Student Unions) este organizația reprezentativă a elevilor la nivelul

Uniunii Europene. În anul 1975 ajunge să aibă structuri la nivelul Uniunii Europene. Apariţia

OBESSU a fost un răspuns la o nevoie a elevilor de a studia într-un cadru democratic. În

ciuda faptului că nu aveau o bază legală, Consilii ale Elevilor au funcţionat în România încă

din anul 1992, în diferite unităţi de învăţământ din ţară, sub diferite forme, nevoia elevilor de

reprezentare fiind nu doar în permanență prezentă, ci într-o continuă creștere.

Următorul pas în dezvoltarea structurilor de reprezentare ale elevilor în ţara noastră este

Regulamentul de organizarea şi funcţionarea unităţilor de învățământ preuniversitar din 2005,

emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care prevede constituirea Consiliului Elevilor în

fiecare unitate de învăţământ de stat şi particular. Astfel, există cadrul legal, respectiv

obligativitatea constituirii acestor Consilii ale Elevilor. Aceste structuri au început să se

dezvolte şi la nivel superior, în același an înfiinţându-se primele Consilii Judeţene ale Elevilor.

Consiliul Şcolar al Elevilor este structura de bază care are rolul de a reprezenta un

punct intermediar între elevi şi corpul didactic, de a fi un factor al respectării principiilor

democratice în şcoli.

Consiliul Judeţean al Elevilor și Consiliul Municipal al Elevilor Bucureşti este structura

reprezentativă a elevilor la nivel judeţean/municipal, subordonată

Consiliului Regional al Elevilor şi Consiliului Naţional al Elevilor, care coordonează

activitatea Consiliilor Locale ale Elevilor şi a Consiliilor Școlare ale Elevilor.

Președinții Consiliilor Județene ale Elevilor, președintele Consiliului Municipal al Elevilor

București împreună cu 3 vicepreședinți din Consiliului Municipal al Elevilor București sunt

membri cu drept de vot în cadrul Consiliului Național al Elevilor și constituie Adunarea

Generală a Consiliului Național al Elevilor.

În cadrul Consiliilor Școlare și Județeane ale Elevilor există 5 comisii de specialitate:

Avocatul Elevului

Concursuri școlare și extrașcolare

Cultură, educație și programe școlare

Mobilitate, Formare, Informare și Consiliere

Sport și programe de tineret

23.

Consiliul Regional al Elevilor este structura reprezentativă a elevilor, subordonată direct

Consiliului Naţional al Elevilor, care coordonează activitatea Consiliilor Judeţene ale Elevilor

dintr-o regiune de dezvoltare economică. Cele 8 Consilii Regionale ale Elevilor sunt:

1. Regiunea Nord-Est (Iaşi, Botoşani, Neamţ, Suceava, Bacău, Vaslui)

2. Regiunea Vest (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş)

3. Regiunea Nord-Vest (Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj)

4. Regiunea Centru (Alba, Sibiu, Mureş, Harghita, Covasna, Braşov)

5. Regiunea Sud-Est (Vrancea, Galaţi, Brăila, Tulcea, Buzău, Constanţa)

6. Regiunea Sud Muntenia (Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu,

Teleorman)

7. Regiunea Bucureşti-Ilfov (Bucureşti şi Ilfov)

8. Regiunea Sud-Vest Oltenia (Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Olt, Dolj)

Președinții Consiliilor Regionale ale Elevilor sunt membri în Biroul Executiv al Consiliului

Național al Elevilor, cu funcția de vicepreședinte.

CNE este un model de proiect de educație nonformală asimilat în practicile sistemului

formal de educație care asigură dobândirea de competențe privind civismul, democratizarea

școlii, spiritul de participare, dar și dimensiuni ale competențelor - cheie. În dezvoltarea

organizațională, un sprijin consistent este oferit de cadrele didactice implicate voluntar

(neremunerat) ca și coordonatori de consilii ale elevilor (școlar, județean) și de o rețea

informală de profesori – formatori acreditați ca formatori, ce asigură traininguri în context

nonformal pentru consiliile elevilor – structurile reprezentantive și membrii-elevi – pe tematici

corelate problematicilor organizaționale ale CNE – comunicare interpersonală, management

de proiect, dezvoltare personală, leadership și luarea deciziilor, lucru în echipă,

managementul conflictului, dezvoltare organizațională, dezbatere, argumentare și oratorie (cu

participarea ARDOR MOLDOVA, partener CNE), comunicare și relații publice.

Între 2011 și 2013 s-au susținut peste 150 de traininguri de către aproximativ 50 de

formatori31

la care au participat, în medie, între 15 și 20 de elevi din aproape toate județele

țării.

3.11. ANST și Direcțiile Județene – finanțarea tineretului și a unor inițiative pentru tineri și studenți în context nonformal

Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, devenit la finele anului 2012 Ministerul

Tineretului și Sportului, este instituția responsabilă cu elaborarea și implementarea politicilor

de tineret la nivel național.

Prin instituțiile subordonate, respectiv Direcțiile Județene pentru Sport și Tineret și Casele

de Cultură ale Studenților, se asigură implementarea de programe și proiecte în domeniul

tineretului prin finanțare anuală asigurată prin intermediul concursurilor de proiecte – pentru

tineret și studenți.

ANST/MTS acoperă problematicile din domeniul tineretului, definit în acest caz ca și

interval de vârstă 18 – 35 ani, astfel suprapunându-se statutului de student. Domeniul de

intervenție al ANST/MTS se referă, astfel, la tineri și studenți, lucrători de tineret și alte

categorii profesionale cu activități în domeniul tineretului, și la ONG-uri de tineret și

31

http://wedu.ro/formare/

24.

studențești, cu activități în diferite domenii – sport, mediu-ecologie, sănătate, turism, timp

liber, educație nonformală, educație prin aventură ș.a.

Anual ANST a elaborat un raport de analiză asupra situației tineretului din România, iar

cel pentru anul 2012, elaborat de ANST în colaborare cu ISE și de Institutul Român pentru

Evaluare și Strategie – IRES este disponibil pe siteul ANST - Barometrul de opinie publică –

Tineret 201232

.

3.12. Ministerul Culturii

Am enumerat până la acest punct instituții, inițiative, proiecte specifice domeniul

educației și tineretului, însă e necesar să aducem în atenția celor interesați de

abordarea integrată a contextelor de învățare – dezvoltare și dimensiunea culturală,

separată instituțional și administrativ prin funcționarea Ministerului Culturii –

www.cultura.ro

Nu acest aspect administrativ ni se pare problematic în raport cu tema abordată în

acest raport, ci mai ales modul de comunicare – coordonare – co- funcționare al

instituțiilor care au responsabilități și gestionează domenii ce se interesectează,

contribuie reciproc și participă împreună la creșterea calității unor intervenții specifice

– aici, de tip educațional. De exemplu, nu există nici o comunicare oficială a

Ministerului Culturii cu privire la participarea instituțiilor sale subordonate – muzee,

case memoriale, alte obiective culturale – la programul Școala Altfel sau, un alt

exemplu, nici o comunicare post-program privind evaluarea și recomandările pentru

evenimentele următoare. Deși este facilă comunicarea la nivel de instituții locale,

referirea noastră privește abordarea pe care factorii decidenți și reprezentanții oficiali

ai instituțiilor o au în raport cu cooperarea într-un anumit domeniu – în acest caz,

sunt valorificate ca și context nonformal de desfășurare a activităților educaționale

instituțiile subordonate ministerului culturii.

În aceași notă se poate aprecia și colaborarea cu Ministerul Turismului (în toate

denumirile) privind utilizarea spațiului geografic și destinațiilor turistice românești ca resurse

ce pot fi puse la dispoziția domeniului și actorilor din educație.

Iar aceste aspecte le menționăm ca necesare într-o perspectivă firească și normală de

ține de guvernarea responsabilă și în beneficiul societății.

Pentru a nuanța și mai mult acest aspect, al cooperării interinstituționale care poate părea

implicită și ne-necesar să fie formalizată (deși remarcile noastre nu se referă la reglementări,

acestea fiind acoperitoare în Legea Educației nr. 1/2011 (Titlul V, cap. II, art. 335 – 339), ne

referim cu precădere la un mod de comunicare publică ce poate fi mai informativ, permițând

publicului larg sau celor interesați specific să-și formeze reprezentări pozitive despre

funcționarea-cooperarea instituțiilor statului în raport cu obiective ce sunt considerate

deosebit de importante în contextul actual al societății și problematicilor acesteia. De

asemenea, astfel de comunicări pot seta un anumit ”ton” ce transmit un mesaj mai subtil sau

mai explicit privind oportunitățile oferite prin cooperare inter-instituționale și disponibile spre

valorificare mediului educațional cu toți actorii săi.

32

http://www.anst.gov.ro/documente/diverse/IRES_ANST_Barometru%20tineret_Raport%20grafic%20si%20interpretari.pdf

25.

3.13. Mesajul european la finalul anului 2012 - Strategia europeană de

reorganizare a învățământului

Incursiunea în puzzle-ul de actori și inițiative majore corelate domeniului educației

nonformale este încheiat de reîntărirea mesajului european privind orientarea educației către

angajabilitate – cu o rată declarată a șomajului în rândul tinerilor de 25% la nivel european –

și valorificarea tuturor contextelor și oportunităților de învățare care favorizează dobândirea

de competențe angajabile, profesionale, cerute pe piața muncii.

De curând a fost făcută publică33

strategia de reorganizare a învățământului34

prin care se

accentuează situația gravă a educației la nivel european din perspectiva rezultatelor slabe ale

sistemelor educaționale în a asigura inserția absolvenților pe piața muncii și se oferă un set

de propuneri privind reorganizarea învățământului. Documentul oficial35

este însoțit de

rapoarte și anexe pe domenii de interes, iar mai jos am selectat unul din mesajele – cheie ale

propunerii comisiei:

Strategia „Reorganizarea învățământului” vizează o schimbare radicală a sistemelor

educative, concentrându-se mai mult asupra „rezultatelor învățării”, și anume asupra

cunoștințelor, competențelor și aptitudinilor pe care le dobândesc elevii. Simplul fapt de a fi

participat la procesul educațional nu mai este suficient. În plus, mai trebuie îmbunătățite

considerabil și cunoștințele elementare în materie de citit, scris și socotit și trebuie dezvoltate

sau consolidate competențele antreprenoriale și spiritul de inițiativă (a se

vedea IP/12/1224 privind apelul la o orientare mai puternică asupra noilor competențe în

școli).

Pentru a se asigura o mai mare compatibilitate a învățământului cu necesitățile elevilor și ale

pieței muncii, metodele de evaluare trebuie adaptate și modernizate. Ar trebui intensificată

utilizarea TIC și a resurselor educaționale deschise în toate contextele educaționale.

Profesorii trebuie să-și actualizeze propriile competențe prin formare periodică. De

asemenea, strategia face apel la statele membre să consolideze legăturile dintre școală și

angajatori, să apropie întreprinderile de sala de clasă și să le permită tinerilor să descopere

universul muncii prin intensificarea activităților de învățare într-un mediu profesional.

3.14. Alte surse de idei, gândire, reflecție și deschideri de perspective pentru

conturarea viitorului educației

Am alocat această secțiune pentru enumerarea unor resurse internaționale care se

constituie ca și voci suficient de proeminente ca mesajul lor să fie preluat și vehiculat în

discursul privind educația, viitorul acesteia și găsirea soluțiilor care să rezolve marele blocaj

al sistemelor educaționale din toată lumea în a re-deveni surse de bucurie în procesul de

cunoaștere a lumii, de dezvoltare personală și profesională și de creație în beneficiul social și

personal.

Merită, în acest sens, menționat36

raportul Ericsson ConsumerLab - ”Viitorul educației”37

-

Learning and education in the Networked Society care anunță sfârșitul educației și începutul

33

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-13659261-strategia-europeana-reorganizare-invatamantului-elevii-trebuie-deprinda-scoala-competentele-cerute-piata-muncii.htm 34

http://ec.europa.eu/romania/news/20112012_strategie_reorganizare_invatamant_ro.htm 35

http://ec.europa.eu/education/news/rethinking_en.htm 36

http://eduvision.ro/2012/11/studiu-ericsson-tehnologia-schimba-mediul-educational/

26.

adevăratului proces de învățare. Semnificativ în acest mesaj este, în fapt, sensul trecerii de la

procese de educație mass-oriented și liniar structurate, cu limitările sale devenite evidente,

către procese de învățare personale și personalizate, tot mai individualizate, cu sprijinul

conectivității și tehnologiei care a schimbat radical modul de accesare al cunoașterii și de

raportare la școală ca sursă primară de informare și dobândire de informații validate științific

sau ca instituție de reproducție culturală. Corelate ideilor din raportul mențional, sunt de

menționat alte 2 studii Ericsson: un infografic privind impactul ICT asupra procesului

educațional de la clasă38

și tendințele de consum în 2013 în care apare menționată

transformarea proceselor educaționale datorită tehnologiei și conectivității (iată perspectiva

economică și de consum asupra educației – consumator de echipamente și servicii ICT).39

O voce care a reușit să construiască un discurs coerent, documentat asupra modului în

care a evoluat educația (ca școală) și impactul negativ al acesteia asupra resursei umane

afectând performanța societăților este Sir Ken Robinson. Două dintre discursurile sale

susținute în cadrul evenimentelor TED40

au fost vizualizate de milioane de utilizatori, iar de

curând a fost tradusă și în România cartea sa – O lume iesită din minți – Revoluția

creativă a educației41

. Mesajul său e clar - școala nu ajută tinerii să-și cunoască talentele și

să le cultive pentru a valorifica potențialul extraordinar al acestora și a declanșa creativitatea

înnăscută care este principalul producător de cunoaștere. Prin urmare, e nevoie nu atât de o

evoluție a școlii în procesul în care se găsesc acum sistemele, ci de o revoluție, de o

transformare a modului în care este gândită școala (ca mod de organizare a educației) și

învățarea (ca proces individual).

O altă voce puternică în domeniul educației o constituie McKinsey & Company. În anul

2010 a fost elaborat și publicat Raportul McKinsey42

- How the world’s most improved school

systems keep getting better în care sunt definiți actorii importanți din domeniul educației

(sistemul formal, școli), respectiv:

Sustained improvers (cei care își îmbunătățesc performanțele constant);

Promising starters (cei care au începuturi promițătoare).

Raportul menționează că deși investițiile în educație s-au dublat sau chiar triplat în țările

OECD (referință - 1970), rezultatele au stagnat sau au scăzut; există diferențe majore de

performanță între țări care au alocări similare de resurse. Raportul analizează 575 de

intervenții în 20 de sisteme și evidențiază intervenții comune pentru sistemele care

progresează:

[1] Revizuirea curriculum-ului și a standardelor;

37

disponibil online la http://www.ericsson.com/thinkingahead/networked_society/learning_education 38

http://www.ericsson.com/res/docs/2012/ict-and-education-inforgraph-on-brand-20121022.pdf 39

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/Gadget/ericsson-consumerlab-10-tendinte-de-consum-pentru-2013--55939.html 40 http://www.ted.com/talks/sir_ken_robinson_bring_on_the_revolution.html (2010) - 3,5 mil. vizualizări și http://www.ted.com/talks/lang/ro/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html (2006) - 14 mil. vizualizări, ambele pe TED.com la care se adaugă vizionări youtube.com, vimeo.com,

RSA animate - http://www.thersa.org/events/rsaanimate/animate/rsa-animate-changing-paradigms - The RSA (Royal Society for the encouragement of Arts, Manufactures and Commerce) (n.a.) 41

http://www.publica.ro/ken-robinson-o-lume-iesita-din-minti.html 42

http://mckinseyonsociety.com/how-the-worlds-most-improved-school-systems-keep-getting-better/

27.

[2] Revizuirea sistemului de premiere și remunerare;

[3] Dezvoltarea abilităților tehnice ale profesorilor și directorilor, mai ales prin formări în

grupuri și cascadă

[4] Evaluarea;

[5] Utilizarea datelor de la elevi pentru a ghida modul de predare

[6] Stabilirea de documente de politică educațională și legislație

Intervențiile specifice relevate la performeri au vizat, cu precădere:

[1] Ridicarea calibrului profesorilor și directorilor noi & existenți în sistem

[2] Sisteme decizionale centrate pe școală

[3] Peer-led learning pentru profesori și directori

[4] Mecanisme de suport pentru profesioniști (eliberarea de poverile administrative)

[5] Sprijinirea experimentărilor / inovațiilor la nivelul școlii

În final, merită menționat că focusul intervențiilor din domeniul educațional au fost

remarcate, cu precădere, centrate pe:

[1] Îmbunătățirea modurilor de predare – învățare - 72%

[2] Conținuturile educaționale - 15%

[3] Politici și strategii - 13%.

3.15. Comentarii

Analizând contextul național al inițiativelor și proiectelor din domeniul educației și corelate

cu sub-componenta educație nonformală se pot releva o serie de observații și teme de

reflecție care se vor contura mai clar în continuarea raportului:

Abordări segmentate, fragmentate și disparate la nivel de concepție privind proiectele

educaționale considerate, în general, ca asimilate sistemului educațional formal

(școală, elevi, profesori) și separate de contextul nonformal definit ca subsistem de

sine stătător, cu funcționare autonomă în continuarea sau complementar sistemului

educațional formal, dar fără legătură cu și impact asupra acestuia; lumile sunt

paralele, se intersectează, dar nu se coalizează pentru a crește impactul rezultatelor

și a dimensiona la scară largă un model, o practică;

Ruptură de comunicare eficientă între responsabilii (inițiative) din sistemul formal de

educație și actorii contextului nonformal, dar și o lipsă de coordonare între membrii

societății civile implicați în inițiative și proiecte educaționale majore;

Responabili (initiative) din nonformal intre ei – inițiative paralele, care nu converg, nu

se corelează, nu se recunosc reciproc și nu sunt continuate în aliniere cu obiective

28.

majore, la nivel de sistem. Problematicile educaționale la care aderă cu proiecte și

inițiative nu sunt dezbătute prin comunicare structurată și organizată în acest sens

între actorii implicați în sistemul formal și contextul nonformal pentru a se asigura o

complementarizare a resurselor, rezultatelor, o corelare a acestora într-un mod

contributiv, constructiv la obiectivele educaționale strategice. Deși nu e o concluzie

categorică (de exemplu, a existat comunicare între MECTS și mediul ONG pentru

implicarea acestora în programul Școala Altfel), totuși acest mod de lucru disparat și

dispersat predomină contextul educațional larg;

Inițiativele educației nonformale par a fi marginale, cu impact minor, doar la nivel

local/regional, ce nu pot concura cu abordarea ”de sistem” – amplu, general,

cuprinzător și multiproblematic – urban/rural, cicluri de învățământ, resurse umane cu

multitudinea de situații problematice, problematici sociale – distanțe geografice,

sărăcie, abandon, violență. Prin urmare, poate fi formulată ca stare de fapt,

capacitatea și aria de acțiune limitată a inițiativelor de educație nonformală, rezultând

un impact limitat comparative cu abordarea sistemică;

O comunicare întreruptă, punctuală, incosecventă ca demers instituțional sau

superficială, formală a instituțiilor cu activități în domeniul educației și tineretului –

fiecare instituție este preocupată și focalizată pe propriul areal de responsabilitate.

Deși sunt create contexte de comunicare și cooperare inter-sectorială la nivel de

instituții responsabile, inițiativele nu sunt durabile și consecvente, sunt de cele mai

multe ori punctuale și în contextul unor proiecte care, odată încheiate, nu mai sunt

continuate ca și follow up și asumate de cei implicați;

Înțelegerea și raportarea la conceptele – cheie din domeniul educației în general și a

celei nonformale în special, ține de profilul celor implicați în mod curent în aceste

problematici, respectiv abordarea ”om cu om”. Cadrul instituțional fiind mai rigid și

dependent de schimbările la nivel de management (guvernare – miniștri), și modul de

lucru al personalului implicat în activitățile curente ale domeniului educației – tineret

este condiționat de abordările comunicate explicit sau implicit de liderii instituției

(miniștri, directori). Prin urmare, sunt aspecte ce pot fi îmbunătățite în comunicarea

inter-sectorială dacă și liderii responsabili au viziune, înțelegere asupra conceptelor,

deschidere și capacitate de cooperare și interconectare în mediul intern și cu cel

extern, și dacă modul de comunicare al viziunii lor, respectiv ”semnalul” dat

organizației pe care o conduc și domeniului este unul de deschidere și invitație la co-

participare și construcție.

Avem în vedere, în propunerile și comentariile prezentate, și timpul necesar unor inițiative

pentru a se consolida și valida ca valoare conceptuală și practică autentică ce poate fi

asimilabilă în educație (sistem și context) și învățare (proces). În același timp, remarcăm

absența unor mecanisme la nivel de sistem pentru a recepta propuneri structurate de inovare

educațională, pentru a seta cadrul de evaluare – validare a concepției / practicilor propuse

prin modelele educaționale din context nonformal și pentru a asimila rezultate cu valoare

adăugată pentru sistemul educațional, beneficiarii și practicienii acestuia.

[Să ne reamintim: educația – nonformală și legăturile cu educația formală]

29.

EDUCAŢIA NON-FORMALĂ43

:

se bazează pe o implicare voluntară

nu este o învăţare informală

este un proces structurat şi planificat

respectă teorii ale învăţării

se bazează pe învăţarea în grup

centrată pe cel care învaţă, participativă

non-ierarhică

realizată de actori calificaţi

este evaluabilă

Educația formală Educația non-formală

Predare Învăţare

Profesor Facilitator

Elev Participant

Centrare pe Centrare pe cel care învaţă

disciplina de studiu şi profesor

Abordare intelectuală Abordare holistică

a şti – a simţi – a face

Program fix Flexibilitate

Certificare Evaluare

Un alt document foarte relevant privind educația nonformală, cu o documentare

exhaustivă asupra bazelor pedagogice ale demersurilor nonformale este un produs al IKAB -

Institute for Applied Communication Research in Non-formal Education, autori Helmut Fennes

and Hendrik Otten, Quality in non-formal education and training in the field of European

youth work (2008)44

. De asemenea, o resursă pentru documentarea rolului educației

43

intr-un document de formare în contextul programului Tineret pentru Europa, Bonn, 2003, coordonat de IKAB - IKAB e.V., the Institute for Applied Communication Research in Non-formal Education – www.ikab.de 44

accesibil online la http://www.ikab.de/reports/Fennes_Otten_Quality_in_NFE_Training_Study_2008.pdf

30.

nonformale în educație și formare o constituie platforma UNEVOC – UNESCO45

-

TVETipedia.

Iată și o perspectivă „istorică„ 46

- Adapted by Fordham 1993 from Simkins 1977: 12-

15

Ideal-type models of normal and non-formal Ideal-type models of normal and

non-formal education

formal non-formal

purposes Long-term & general

Credential-based

Short-term & specific

Non-credential-based

timing long cycle / preparatory / full-

time

short cycle / recurrent / part-

time

content standardized / input centred

academic

entry requirements determine

clientele

individualized / output centred

practical

clientele determine entry

requirements

delivery system institution-based, isolated from

environment.

rigidly structured, teacher-

centred and resource intensive

environment-based, community

related.

flexible, learner-centred and

resource saving

control external / hierarchical self-governing / democratic

O abordare ”școlărească”47

dar informată și utilă asupra conceptualizării educației

nonformale și informale poate fi găsită în media online (un bun indicator asupra numeroaselor

preocupări de a documenta impactul educației nonformale și apelul la schimbarea

paradigmelor în educație), precum și abordări științifice, ce se revendică drept studii și

demersuri coerente pentru diferite teme de profunzime privind educația nonformală – de

exemplul, The nuances of being “non”: Evaluating nonformal education programs and

settings48

, Emma Norland.

45

http://www.unevoc.unesco.org/tvetipedia.0.html?&tx_drwiki_pi1%5Bkeyword%5D=non-formal%20education - Promoting learning for the world of work 46

http://www.infed.org/biblio/b-nonfor.htm - The Encyclopaedia of Informal Education 47

http://file.upi.edu/Direktori/FIP/JUR._PEND._LUAR_SEKOLAH/196111091987031001-MUSTOFA_KAMIL/nonformal%20education%20alan%20rogers%202.pdf 48

http://onlinelibrary.wiley.com/

31.

4. Modele de programe49 de educație nonformală relevante la nivel

național

Prezenta secțiune își propune să aducă în atenție modele de educație extrașcolară care

au putut fi replicate la nivel național și a căror activitate presupune o metodologie dezvoltată,

un set de resurse, formari, standard de calitate pe implementare. Aceste modele sunt

rezultatul ultimilor 10-20 de ani ai organizațiilor non-guvernamentale care și-au propus să

creeze modele pe care ulterior să le facă scalabile și în funcție de resurse să le ducă în cât

mai multe unități de învățământ. Mare parte din aceste modele au fost premiate în cadrul

diverselor gale și evenimente din România precum Gala Premiilor în Educație (Fundația Dinu

Patriciu), Gala Societății Civile etc..

Astfel în secțiunea ce urmează vor fi prezentate pe larg următoarele modele:

(1) Modelul IMPACT - Fundația Noi Orizonturi

(2) Modelul Youth Bank - Asociația pentru Relații Comunitare

(3) Modelul Cluburi de dezbateri și oratorie (debate) - Asociația Română de

Dezbateri, Oratorie și Retorică

(4) Modelul cercetășesc – Organizația Națională Cercetașii României

(5) Modelul GROW – Școala de Valori

(6) Modelul Job Shadowing – Junior Achievement

Pe această cale dorim să mulțumim organizațiilor de mai sus pentru deschiderea cu care

au răspuns apelului nostru și contribuția la elaborarea acestei secțiuni. De asemenea, dorim

să mulțumim tuturor organizațiilor, instituțiilor și persoanelor care zi de zi, prin ideile,

inițiativele, demersurile și munca lor susținută participă la îmbunătățirea sistemului

educațional și la conectarea acestuia cu educația nonformală, în beneficiul elevilor,

profesorilor, părinților și societății, în ansamblu.

49

în limbajul educațional, educația nonformală asociată ofertei sistemului educațional este denumită educație extrașcolară sau extracurriculară și, în acest sens, sunt asimilabili termenii utilizați în prezentarea dimensiunii nonformale a educației (n.a.)

32.

5. Analiza propunerilor actorilor și factorilor interesați și decidenți din

domeniul educației privind susținerea educației non-formale în

sistemul educațional

Ca parte a construcției prezentului studiu și a proiectului finanțat de Romanian – American

Foundation, Fundația Noi Orizonturi a desfășurat o serie activități cu rezultate valorificabile

pentru scopul acestui raport:

Cafeneaua publică – 20 de minute pentru nonformal organizata de FNO, ca si

activitate de follow up si evaluare a activitatilor din perioada Școlii Altfel;

Studiu de evaluare a efectelor programului educational IMPACT50

Cele 2 instrumente și grupurile-țintă – ONGuri, factori interesați, actanți în domeniul

educației nonformale (cafenaua publică) și profesori din sistemul formal de educație au fost

suprapuse pentru demersul ulterior de studiu care a vizat cross-verificarea opiniilor cu grup

țintă extern proiectului IMPACT.

Poziționarea demersurilor de studiu în rândul grupurilor - țintă:

INTERN proiectuluI EXTERN proiectului

Din sistemul

formal

Profesori – lideri IMPACT

(focus grup și chestionar)

Profesori – formatori Consiliul Elevilor

(participare la focus grup și chestionare)

Din afara sau

tangențial

sistemului

Cafeneaua publică –

participanți familiarizați cu

programul IMPACT (în Cluj

– Napoca)

Interviuri și focus – grup cu decidenți și

alți actori implicați în educație nonformală

1. Cafeneaua publică 20 de minute pentru nonformal a invitat 40 de persoane

din mediul şcolar, academic, al resurselor umane, de afaceri, al organizaţiilor non-

guvernamentale etc. să intre în dialog cu privire la implicarea tinerilor în activităţi de educaţie

non-formală (în anexă, lista participanților). Au fost formulate 4 subiecte de discuţie:

A. Educaţia: componenta formală, nonformală şi complementaritatea lor;

B. Nevoi de învăţare ale tinerilor (aptitudini, valori, comportamente, cunoştinţe,

competenţe etc.). Cum ar putea răspunde educaţia nonformală acestor nevoi?

C. Metode si modele de educaţie nonformală şi acesul practic al elevilor la acestea

în şcoli;

D. Şcoala Altfel 2012: răspuns la nevoile tinerilor de educaţie nonformală. Impactul

acestei iniţiative asupra elevilor. Recomandări pentru desfăşurări viitoare.

50

Studiul de evaluare calitativă a efectelor programului IMPACT a fost realizat de dr. Petruța Teampău (2012) reprezentând Centrul pentru Studiul Democrației, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea “Babeș Bolyai”, Cluj Napoca. Localităţile în care s-a desfăşurat cercetarea au fost: Cluj-Napoca, Turda, Dej, Iaşi, Roman, Săbăoani, Călăraşi, Constanţa, Hârşova, Galaţi, Focşani, Drobeta Turnu Severin, Halânga, Straja, Lupeni. La acestea se adaugă 2 consultari/discutii pe baza unui short-list questionnaire, așa cum se menționează în continuarea capitolului (n.a.)

33.

Metoda de lucru folosita, cafeneaua publică, stimulează implicarea în dialog de la

egal la egal a tuturor participanţilor şi generarea de noi idei. Prin urmare, rezultatele nu

sunt generalizabile și reprezintă puncte de vedere ale participanților.

A. Educaţia: componenta formală, nonformală şi complementaritatea lor

Educaţia formală (EF) cât şi educaţia nonformală (ENF) au obiective de învățare

intenţionate, clar stabilite și structurate;

Dacă EF e obligatorie, ENF e oportună şi centrată pe nevoile specifice ale

individului. Faptul că implicarea în ENF apelează la liberul arbitru şi voinţa

participanţilor este un aspect esenţial pentru în felul acesta oamenii se apropie de

ENF și pot fi cooptaţi ulterior. De asemenea, succesul este mai mare atunci când

persoana vine în mod voluntar către educaţie, cu intenţia de a se dezvolta personal;

Deși ambele (EF și ENF) au obiective de învăţare, metodologia este diferită,

învăţarea experienţială fiind fundamentală pentru ENF;

În ENF se merge pe nevoi specifice și individuale, nu neapărat pe nevoile

unui grup mare. ENF răspunde la un public ţintă, astfel și curicula este mai scurtă și

mai specifică, nu generalizată;

EF individul este evaluat de către profesor, iar reperul este grupul, clasa;

ENF individul se autoevaluează şi este încurajat să se raporteze la el însuşi – ce

competenţe are în urma experienţelor de educaţie nonformală faţă de cele pe care

le avea ieri sau în urmă cu o perioadă mai lungă de timp;

Modul în care este oferit feedback-ul: în ENF feedback-ul este constant și

circular, iar în EF, întârziat și periodic sub forma unor teste și evaluări;

Tipul de atmosferă creată EF se produce într-o atmosferă destul de rigidă şi

dominată de relaţii ierarhice – școala este rigidă, înregimentează şi nu este suficient

de aplicabilă. Educaţiei nonformale îi este specifică atmosfera flexibilă, lejeră şi

distractivă;

EF și ENF sunt complemetare, că ele coexistă și că ambele trebuie să continue în

forme cât mai bune, ori îmbunătăţite EF și ENF trebuie combinate, interconectate

într-un mod cât mai eficient în dezvoltarea tinerilor. Deși ENF nu poate suplini EF,

care oferă acces la informaţii standard și condiţionează obţinerea unei diplome, cele

două pot fi tangenţiale.

Propunere din partea participanților: intercalare a metodologiilor precum și o modificare de atitudine,

un sistem public de educaţie deschis la metode nonformale. ENF ar putea ajuta EF în perceperea

de către tineri a sistemului dintr-o perspectivă mai bună și mai „prietenoasă” pentru viitorul lor.

B. Nevoi de învăţare ale tinerilor (aptitudini, valori, comportamente, cunoştinţe,

competenţe etc.). Cum ar putea răspunde educaţia nonformală acestor nevoi?

Elevii, studenţii și tinerii voluntari ori angajaţi în diverse ONG-uri sunt cei care

beneficiază de proiectele de ENF. Nevoile acestora de dezvoltare sunt diferite, iar

abordarea ENF este diferită pentru fiecare categorie. Tinerii sunt cei care au nevoie

să se dezvolte armonios pe pe toate planurile – afectiv (gestionarea emoţiilor),

spiritual, fizic (încurajarea sportului și a unui stil deviaţă sănătos), social, intelectual,

de caracter;

34.

Din punct de vedere social, tinerii ar trebui să înveţe cum să interacţioneze mai bine,

să dobândească anumite abilităţi care să-i ajute în munca în echipă, în comunicare,

în managementul timpului;

Relaţionarea cu ceilalţi (spre exemplu în comunicarea cu profesorii tinerii trebuie să

aibă curajul să ia iniţiativa, să știe cum să întrebe și să discute cu profesorii), abilități

de viață (comunicare, acceptarea celorlalţi, organizarea activităţilor, stabilirea

obiectivelor, planificare pe termen lung, respectul faţă de ceilalţi, automotivare,

orientarea spre acţiune);

Tinerii au nevoie să fie stimulaţi să-și dezvolte gândirea critică (interpretarea

experienţelor, competenţa de a evalua, reflexivitate, filtru personal), capacitatea de

analiză (argumentare, dezbatere, găsirea unor soluţii), creativitatea și

responsabilitate (autoresponsabilizarea);

Altă categorie de nevoi identificată este legată de nevoia de practică, de a

experimenta. Tinerii au nevoie să pună în pratică, să aplice efectiv informaţiile

teoretice învăţate, ori chiar să se lovească de greutăţi și să extragă singuri

concluzii privind experienţele lor;

S-a identificat nevoia de ancorare în realitate a tinerilor și nevoia unei educaţii cât

mai bune în ceea ce privește aspectele financiare al vieţii, numărul de iniţiative de

antreprenoriat fiind în număr destul de mic;

Pentru a avea iniţiativă şi pentru a-şi asuma noi provocări, tinerii au nevoie de

încredere în propriile forte.

C. Metode si modele de educaţie nonformală şi acesul practic al elevilor la acestea

în școli:

Jocuri;

Joc de rol;

Vizionarea de filme/filmarea activitaţilor;

Internship/practică;

Dezbateri;

Interviuri;

Public speaking;

Modele / mentoring / couching;

Studii de caz;

Studiul personalităţilor;

Proiecte în folosul comunităţii;

Ieșiri, excursii;

Învăţare prin experienţă;

Team-building-uri;

Ore în natură;

Povestea;

Mozaic;

Lucru pe grupe;

Animaţie socio-educativă;

Biblioteca Vie;

Cafeneaua Publică;

Carusel;

Teatru dezbatere;

Teatru labirint;

Teatru forum;

Audio / video;

Open Space;

Board games;

Bzz grupuri;

Fish-bowl grupuri;

Kituri de jocuri.

Brainstorming;

Unele metode se pot implementa cu uşurinţă (munca în echipă, brainstorming), iar

altele sunt mai elaborate și necesită resurse mai mari de timp, spaţiu sau materiale.

Este important ca metodele să fie adaptate la obiectivele de învăţare

stabilite, resursele disponibile şi caracteristicile grupului ţintă. Formula confort+

distracţie+ scop educativ este de asemenea importantă în alegerea unei metode;

Educaţia non-formală trebuie să fie organică și flexibilă. Nu trebuie impusă de sus în

jos - pentru că metodele sunt construite pentru a răspunde la nevoi specifice,

acestea trebuie să-și găsească rostul acolo unde sunt puse în aplicare. Pentru ca

35.

acest lucru să se întâmple este nevoie de persoane cu disponibilitate reală,

profesorii având un rol extrem de important în transferul și susţinerea metodelor

nonformale. Aceştia ar trebui pregătiţi pentru facilitarea activităţilor de

educaţie nonformală prin training-uri, workshop-uri şi în facultate;

Pentru folosirea metodelor nonformale este nevoie de stimulente şi facilităţi atât

din partea Ministerului Educaţiei cât şi a conducerii şcolilor. A fost lansată ideea

că managementul unei şcoli se aseamănă cu cel dintr-o companie: elevii sunt

„produsele” care trebuie să ajungă la un standard calitativ cât mai înalt, iar angajaţii

trebuie motivaţi pentru a depunde eforturi în acest sens. Astfel, metodele folosite

trebuie să fie cât mai bine adaptate pentru a ajunge la rezultatele dorite. Mai mult,

orice școală (management, corpul didactic, elevi) ar trebui să aibă un set de valori în

conformitate cu care ar trebui să aplice anumite metode;

ONG-urile joacă un rol extrem de important și se dorește implicarea lor în

continuare. Însă, nu este suficientă implementarea programelor în anumite grupuri

de copii, ONG-urile ar trebui să aibă un rol activ în educarea profesorilor când

vine vorba de metode de educaţie nonformală. Alături de ONG-uri, companiile şi

părinţii pot contribui la dezvoltarea şi implementarea cu succes a activităţilor de

educaţie nonformală;

O problemă a ENF și datorită căreia metodele acestea sunt greu de implementat

este cuantificarea: rezultatele educaţiei non-formală sunt greu măsurabile.

În cazul EF există metode de evaluare şi recunoaştere a competenţelor dobândite

la sfârşitul celor 12 - 16 ani de școală. ENF nu poate oferi acest lucru cu aceeaşi

uşurinţă ceea ce îngreunează introducerea metodelor de ENF în EF.

D. Şcoala Altfel 2012: răspuns la nevoile de educaţie nonformală a tinerilor.

Impactul acestei iniţiative asupra elevilor. Recomandări pentru desfăşurări viitoare.

Provocări:

foarte multă birocraţie,

foarte multe planificări,

ședinţe lungi pentru organizarea activităţilor,

ofertele ONG-urilor au fost comunicate ori prea târziu ori nu au fost bine primite,

unele școli au așteptat ca doar ONG-urile să organizeze activităţile în Școala Altfel,

fonduri inexistente,

termene scurte de analizare, și prin urmare, greu de respectat,

rigiditatea raportărilor.

Directorii au întâmpinat dificultăţi la rândul lor, datorită unei metodologii foarte vaste.

Profesorii titulari din mai multe școli au afirmat că realizarea tuturor activităţilor a fost un

lucru dificil, unii elevi au fost dezamăgiţi deși au fost dornici să fie incluși în activităţi non-

formale. Consultarea părinţilor, a elevilor, a profesorilor a fost un alt proces dificil. În unele

cazuri, activităţile au fost desfășurate cu un efort considerabil, iar alteori au existat

activităţi superficiale și irelevante (cinema, McDonalds etc).

Sugestii:

Organizarea programului Şcolii Altfel în funcţie de nevoile specifice ale elevilor şi

şcolilor

36.

Implicarea voluntară a părinţilor în planificarea şi implementarea activităţilor din

cadrul Şcolii Altfel

Reconceperea programului „Scoala Altfel” sub forma „O zi altfel” astfel încât să se

organizeze activităţi nonformale o zi pe lună, o zi la două săptămâni, dar nu o

săptămână întregă pe a

Planificarea unor activităţi cu obiective clare de învăţare astfel încât să nu se

repete realizarea unor activităţi superficiale, irelevante precum vizite la McDonalds

Alocarea de fonduri de la Ministerul Educaţiei pentru activităţi - unele școli își

permit să facă şi activităţi costisitoare, însă altele nu-şi permit, iar elevii sunt

discriminaţi şi se pot simţi frustraţi.

ONG-urile ar trebui să ofere seminarii de formare pentru profesori din timp, pentru că

nu toţi profesorii sunt pregătiţi pentru a fi incluși în activităţile nonformale.

Colaborare reală, neimpusă, deschisă cu ONG-urile

Implicarea activă a elevilor în planificarea şi organizarea activităţilor din Şcoala Altfel

aşa cum se întâmplă în cazul programelor de schimburi și în programul Comenius din

Spania, Italia, Anglia

Planificarea Şcolii Altfel astfel încât elevii să-și poată alege activităţile și mai ales

profesorii cu care să lucreze, pentru a caştiga cu adevărat din această experienţă.

Planificarea Şcolii Altfel astfel încât elevii să nu fie constrânşi să participe la

anumite activităţi

Planificarea Şcolii Altfel astfel încât elevii astfel încât să nu depăşească orarul

normal al şcolii.

Ministerul Educaţiei trebuie să renunţe la rigiditate, la raportările cu termene limită.

Despre Școala Altfel, Cristi Moldovan de la Cercetașii României a declarat: “Dintre părţile bune, în primul rând, menţionez iniţiativa de a mixa EF cu ENF, ceea ce este o idee superbă, pentru că răspunde nevoilor copiilor din școli mult mai repede decât EF simplă, prin tehnicile formale. Ca părţi negative, deși ideea este incredibil de bună, modul în care s-a aplicat nu este cel mai fericit. Ar fi de dorit o mai bună comunicare între instituţii, între persoanele din instituţii, și transmiterea mesajului complet dintr-o parte în alta. Telefonul fără fir nu funcţionează într-un proiect de asemenea anvergură, de aceea trebuie informaţii complete, măsurabile, specifice, pe scurt: SMART.”

Concluzii:

Rezultatele cafenelei publice reconfirmă idei și abordări prezente în discursul

educațional legate de educația nonformală și corelațiile cu sistemul educațional.

Participanții au reconfirmat valoarea și necesitatea programului Școala Altfel, și au

formulat o serie de recomandări generale privind utilizarea contextului nonformal, a

principiilor și metodelor acesteia pentru a complementariza demersurile formale.

Diversitatea participanților și convergența opiniilor acestora poate fi un indicator

asupra maturizării discursului privind educația nonformală, armonizarea înțelegerilor

asupra conceptelor – cheie, coagularea unor direcții suficient de clar conturate privind

demersurile necesare pentru infuzarea cu educație nonformală a sistemul

educațional formal.

***

2. Studiu de evaluare a efectelor programului educational IMPACT -

recomandări ale cadrelor didactice implicate în cluburile IMPACT

37.

Din studiul51

de evaluare calitativă a efectelor programului IMPACT au fost extrase și

analizate datele colectate prin realizarea a 8 focus grupuri cu un total de 46 de participanţi

(profesori-voluntari în IMPACT) reprezentând 32 de cluburi.

De asemenea, profesorilor din rețeaua IMPACT li s-a transmis un short-list questionnaire

focalizat pe recomandări privind includerea educației nonformale în școli.

A. Ce vă motivează să implementați programe de educație nonformală în școală?

B. Ce v-a ajutat să implementați cu succes programul IMPACT sau alte proiecte de

educație nonformală în școala dvs.?

C. Ce dificultăți ați întâmpinat în implementarea cu succes a programelor de educație

nonformală în școala dvs.?

D. Ce schimbări puteți recomanda în sistemul de educație pentru a facilita

implementarea cu succes a programelor de educație nonformală?

E. Ce contribuții considerați că aduce educația nonformală sistemului educațional (elevi,

profesori, școală, părinți)?

În continuare sunt prezentate concluziile din răspunsurile liderilor:

A. Ce vă motivează să implementați programe de educație nonformală în școală?

„cel mai mult ,ă motivează lucrul cu copiii”;

„să le dezvolt niște competențe pe care nu pot să le dezvolt în timpul orei de

curs”;

„am o viziune a educației făcută numai prin bunătate”;

„îmi place să lucrez cu copiii și mai aveam și timp disponibil, că asta contează,

timpul să-l poți aloca pentru asemenea activități și să mai poți câteodată, mai avem și

nevoie de o asemenea activitate de relaxare, că efectiv după orele de curs asta

chiar ne-ar relaxa de cele mai multe ori!”;

„mai mult din curiozitate”;

„că genul de activități desfășurate cu IMPACT mi se potrivesc, să zic mai bine

decât munca la clasă la ore cu elevii, activitatea de animator și în același timp lider

de club IMPACT, înseamnă egalitate cu elevul tău, înseamnă sprjin, înseamnă

comunicare totală, înseamnă deschidere”;

„înseamnă posibilitatea mea, a adultului și a fomatorului, a profesorului din umbră, de

a modela până la generație nu numai în băncile școlii ci și altfel, căci educația

înseamnă a și învăța, caracterizează omul de la naștere până la moarte și educația se

face absolut altfel și în foarte multe feluri, mai cu seamă în alte moduri decât stând în

bancă și asimilând cunoștințe care sunt extrem de utile și necesare elevilor în viață”;

„comunicarea, posibilitatea de a mă încărca cu energie pozitivă și tinerețe de la

elevii mei, posibilitate de a ieși în comunitate și de a ajuta semenii, posibilitatea de a

valoriza acești copiii, foarte deschiși pentru proiecte în folosul comunității.”;

„faptul că vin copiii cu mare placere, faptul că mă relaxez venind încoace…”;

„îmi place cum evoluează, că-i văd crescând sub ochii noștri, îmi place ce iese

de pe mâna noastră”;

51

Studiul a fost realizat de dr. Petruța Teampău (2012) reprezentând Centrul pentru Studiul

Democrației, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea “Babeș Bolyai”, Cluj Napoca. Localităţile în care s-a desfăşurat cercetarea au fost: Cluj-Napoca, Turda, Dej, Iaşi, Roman, Săbăoani, Călăraşi, Constanţa, Hârşova, Galaţi, Focşani, Drobeta Turnu Severin, Halânga, Straja, Lupeni.

38.

„deci asta mă ține alături de ei, faptul că nu e în zadar.”;

„îmi plac copiii. Şi îmi place activitatea cu tinerii. Şi, nu ştiu, vreau ca atunci când

merg pe stradă şi cineva mă salută, să îmi aduc aminte de unde, şi să îmi aduc

aminte de unde şi să îmi povestească că am fost acolo.”;

„în primul rând relația cu acești copii este mult mult mai frumoasă în aceste

condiții, că reușesc să îi cunosc cu totul altfel și mă ajută și în cariera didactică

să îi cunosc și altfel că facem lucruri atât de frumoase, că ne implicăm în atâtea și

atâtea proiecte”;

„pentru mine este o oportunitate să-i cunosc mai bine pe copiii, fiind consilier

şcolar, şi să mă apropii de ei”;

„relatia asta profesor elev capăta valențe noi, putem fi cu ei colegi de echipă când

facem un proiect”;

„da, cred că ne apropie mai mult de copil”.

B. Ce v-a ajutat să implementați cu succes programul IMPACT sau alte proiecte de

educație nonformală în școala dvs.?

Elevii sunt mai ușor de motivat să participe la activități extracurriculare dacă sunt

încurajați de părinți;

Faptul că programul IMPACT își desfășoară activitatea în școală face ca elevii să

primească cu ușurință permisiunea părinților pentru a se implica;

Suportul direcțiunii/conducerii școlii este foarte important pentru desfășurarea cu

succes a activităților unui club IMPACT într-o școală – suportul direcțiunii concretizându-

se mai ales în oferirea permisiunii pentru folosirea spațiului (activitatea clubului sau

implementarea proiectelor de serviciu în folosul comunității se desfășoară după-amiaza,

uneori seara și în weekend) și facilităților școlii respectiv pentru desfășurarea activităților

clubului (tărguri, competiții, serbări, baluri, reamenajări etc.);

Profesorii și elevii din IMPACT sunt cu atât mai motivați și încrezători în puterea de

acțiune a clubului, cu cât conducerea școlii susține mai mult clubul IMPACT: am întâlnit

lideri care mi-au povestit cu satisfacție despre situațiile în care directorul a recunoscut

public rezultatele clubului (ex: la festivitățile de deschidere sau încheiere a anului școlar,

dându-le permisiunea să amplaseze un panou cu activitatea clubului etc.) respectiv lideri

care mi-au povestit că directorul școlii ajută clubul să obțină sponsorizări pentru

proiectele lor de serviciu în folosul comunității;

În desfășurarea activităților IMPACT ajută existența unei săli pentru activități

extracurriculare – avantajele unei săli pentru activități extracurriculare sunt: are mobilier

mobil, este accesibilă în momentul în care elevii au nevoie de un spațiu de întâlnire, oferă

spațiu de depozitare pentru documentele, consumabilele și materialelor clubului, permite

personalizarea spațiului ceea ce scade tendința elevilor de a asocia spațiul cu învățarea

prin metode formale;

Unul din avantajele faptului că programul IMPACT este implementat în școală este faptul

că școala este ușor accesibilă elevilor ceea ce asigură o participare ridicată a acestora;

Conform profesorilor intervievați, faptul că programul IMPACT este implementat în școală

permite o comunicare rapidă între elevii și/sau profesorii implicați.

C. Ce dificultăți ați întâmpinat în implementarea cu succes a programelor de educație

nonformală în școala dvs.?

39.

Elevii care fac naveta nu pot participa la activitati extracurriculare, fie ar pierde

autobuzul/trenul cu care merg acasă fie autobuzul scolii pleacă imediat după terminarea

orelor, iar activitățile extracurriculare se desfășoară după ora 14:00/15:00

Motivația profesorilor implicați în program scade dacă nu sunt susținuți de colegii lor,

profesori;

Lipsa unui spatiu dedicat activităților extracurriculare poate reprezenta o provocare

pentru unele cluburi IMPACT;

Timpul redus al copiilor se poate dovedi o provocare pentru desfășurarea săptămânală

a activităților IMPACT;

Elevii din IMPACT sunt dificil de motivat din perspectiva timpului mai ales în liceele de

elită, acolo unde profesorii au cerințe de pregătire mari și foarte mari, iar activitățile

extracurriculare nu sunt considerate o prioritate nici pentru profesori și nici pentru elevi;

Orarul elevilor nu favorizează desfășurarea de activități extracuriculare, activitățile

extracurriculare se pot desfășura numai dupa terminarea orele, în intervalul 14:00/15:00 -

16:00 când elevii sunt obosiți și înfometați – elevii lipsesc de la activități din motive de

oboseală și foame; un caz special a fost un liceu tehnic unde marea majoritate a elevilor

proveneau din familii cu probleme financiare iar elevii nu mâncau dimineața și nu primeau

bani de buzunar, profesorul IMPACT a explicat că acești elevi pentru a rămâne cu 2 ore

în plus la școală au nevoie de masă - pentru că nu putem asigura masa, în acest liceu,

clubul nu se întâlnește săptămânal;

Reprezintă o provocare pentru cluburile IMPACT dacă orarul elevilor din diferite clase nu

se sincronizează cel puțin într-una din zilele săptămânii: dacă elevii nu învață în

schimburi, în cazul celor mai multe dintre cluburi este dificil de găsit o zi în care toți

membri clubului (elevi IX-XII) termină orele la 14:00, ceea ce face ca unii să renunțe la

club sau să se fixeze întâlnirea de la 15:00 la 16:00/17:00 ceea ce înseamnă că elevii și

profesorii petrec 8-9 ore la școală (fără prânz). Dacă elevii învață în schimburi, situația e

și mai dificilă;

O provocare pentru implementarea programului IMPACT în școli este faptul că profesorii

implicați sunt voluntari, aceștia nu sunt plătiți de Fundația Noi Orizonturi;

Din experiența de coordonator local, am lucrat cu peste 30 de profesori și puțini dintre ei

nu mi-au atras cel puțin o dată atenția asupra faptului că implicarea lor în activități

extracurriculare nu este plătită, directorul uneia dintre școlile din Cluj Napoca unde este

club IMPACT ne-a împărtășit în repetate rânduri că ea și-ar dori ca timpul petrecut cu

activitățile extracurriculare a profesorilor să fie inclus în norma acestora (această școală

este un caz special: programul este foarte popular atât în rândul elevilor, proiectele

clubului IMPACT a făcut școala “atractivă” în ochii elevilor, în acest moment există 3

cluburi IMPACT, directorul apreciază foarte mult rezultatele activităților extracurriculare);

Implicarea profesorilor nu este îndeajuns recunoscută în dosarele de evaluare a

activității;

Există școli în care implicarea profesorilor în activități extracurriculare nu este

recunoscută nici măcar la nivel simbolic (felicitări) de către conducerea școlii cu toate că

aduce avantaje directe școlii (clubul renovează parcuri, reamenajeaza săli, reamenajează

scena pentru sărbări) – există cazuri în care din acest motiv profesorii au renunțat la

programul IMPACT dupa 1-2 ani de muncă;

timpul limitat al profesorilor reprezintă o provocare pentru implementarea activităților

IMPACT.

D. Ce schimbări puteți recomanda în sistemul de educație pentru a facilita

implementarea cu succes a programelor de educație nonformală?

40.

E. Ce contribuții considerați că aduce educația nonformală sistemului educațional

(elevi, profesori, școală, părinți)?

La aceste întrebăre, răspunsurile au vizat majoritar aspecte problematice ale liderilor din

programul IMPACT, rezultând implicit din celelalte răspunsuri confirmarea asupra

contribuțiilor educației nonformală asupra participanților.

Concluzii:

Modelul IMPACT este emblematic pentru tema de interes a studiului datorită

intercorelării programului și elementelor acestuia cu sistemul formal – înființarea

cluburilor în școli și licee, desfășurarea activităților în spațiile școlare, formarea

liderilor din rândul cadrelor didactice, componenta voluntară și nonremunerată

(asociată multor alte activități și sarcini pe care profesorii le realizează ca parte a

profesiei lor, dar neremunerate sau valorizate financiar), structura organizată a

programului IMPACT pe 4 piloni și un curriculum elaborat în detaliu, forme de

evaluare și un context paradigmatic care asigură cadrul și valorile fundamentale ale

programului.

Experiența IMPACT a și determinat temele de reflecție ce au condus la prezentul

proiect, respectiv activitatea de analiză și elaborarea studiului ca bază pentru un

document de politică publică pentru susținerea educației nonformale în sistemul

educațional.

***

3. Studiu în rândul factorilor interesați – reprezentanți organizații/ instituții

coordonatoare de proiecte și activități de educație nonformală în sistemul educațional

În continuarea demersului de analiză de impact în rândul comunității IMPACT, a fost

inclusă o componentă de studiere a opiniilor și recomandărilor unor actori importanți din

domeniul educației nonformale care să-și exprime punctele de vedere în mod structurat și

focalizat tematic.

Scopul demersului a fost investigarea opiniilor factorilor interesați și responsabili în

domeniul educației privind fezabilitatea asimilării dimensiunilor educației nonformale în

sistemul educațional românesc și relevarea pârghiilor necesare unui posibil demers în acest

sens. În acest sens au fost utilizate 2 metode specifice studiului calitativ, respectiv interviul

semi-structurat și focus – grup organizat cu participarea unor organizații și instituții

reprezentative pentru educația nonformală.

Temele centrale ale studiului au fost:

A. Nominalizarea și aprecierea inițiativelor mai cunoscute privind includerea elementelor

de educație nonformală în sistemul educațional

B. Surse de informare cu privire la tendințele din domeniul educațional în stabilirea

temelor dominante în programele gestionate

C. Inițiative speciale din domeniul educației nonformale cunoscute și apreciate ca fiind o

”locomotivă” pentru asimilarea elementelor de educație nonformală în sistemul

educațional

D. Identificarea pârghiilor care sprijină anumite inițiative să fie de succes

41.

E. Mecanisme din sistemul educațional ce pot fi valorificate pentru a genera un val mai

puternic de asimilare a nonformalului în sistemul educațional

F. Actori din sistemul educațional necesar a fi activați pentru a sprijini orice demers de

lucru cu educația nonformală la nivel de sistem; în ce fel pot fi activați/mobilizați.

Prin urmare, analiza și propunerile care urmează sunt rezultatul acestui studiu la care au

participat:

- UNICEF – Departamentul de Politici Sociale

- ANPCDEFP – Programul Tineret în Acțiune

- FDSC – Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

- RAF – Romanian American Foundation

- World Vision

- Fundația Soros

- Școala de Valori/GROW

- Rețeaua de formatori CNE - structura suport pentru consiliile elevilor

- Salvați Copiii

- Asociația Clubul Liderii Mileniului Trei și inițiativa ”România pe bune începe cu școala

pe bune”52

- MECTS – Direcţia Generală Educaţie și Învățare pe Tot Parcursul Vieții - Direcţia

Învățare pe Tot Parcursul Vieții și Programe

De asemenea, un short-list questionnaire similar celui utilizat în chestionarea liderilor

IMPACT a fost folosit pentru intervierea (prin chestionar autocompletat via email) profesorilor

– formatori implicați în activitatea Consiliului Național al Elevilor. Acest demers a fost realizat

pentru cross-check a perspectivei profesorilor din sistem și asigurarea unei perspective

externe programului IMPACT, dar interne sistemului formal. Răspunsurile acestora sunt

anexate în varianta completă la prezentul raport.

Perspective: În imaginea de ansamblu a contribuțiilor cu inputuri în raport cu tema de

studiu propusă, intervievații au adus perspective interesante și documentate, propunând

soluții și moduri de lucru fezabile pentru acordarea sistemului educațional cu instrumentele

educației nonformale.

A. Nominalizarea și aprecierea inițiativelor mai cunoscute privind includerea

elementelor de educație nonformală în sistemul educațional

Tinerii Dezbat (sprijinit de UNICEF)

Avocatul Elevului (sprijinit UNICEF)

Consiliul Elevilor – Salvați Copiii

PAL-Tin

Școala Altfel – schimbă paradigma la toți actorii implicați – elevi, părinți, profesori

Școală după Școală – World Vision

Școala de Valori – Adoptă un liceu

Ziua Educației Nonformale – Proiectul NONFORMAL – FDSC

Proiectul Abilități de viață – ca formare pentru profesori și ulterior

Programul IMPACT – FNO

Țara lui Andrei / Petrom – coerent, bine construit, pe valori; forța valorilor organizației dă

reputația proiectului

52

http://scoala-pe-bune.blogspot.ro/

42.

Ovidiu Rom – inițiativ lui Leslie Hawke

Junior Achievement (la granița dintre formal și nonformal)

Outward Bound – mai mult în zona de training, un border line mai degrabă dincoace de

educație mai degrabă decât în educație

LMT – ca model de bună practică educațională, a generat early wins, elevilor le-a plăcut

și mai doresc; 10 la puterea 10.000 – 10 ani de proiect, 10.000 de copii din țară care au

beneficiat de modulele LMT; un rezultat - școală de joburi, a generat elevi-traineri plătiți

(își fac grupă, contract, având 16 ani, exersează competențe de vânzare și livrare). 100

de copii traineri la 10 000 de copii participanți

“Critica pentru toate proiectele din nonformal: nici unul dintre programele de educație

nonformală nu provoacă și nu pune sub semnul întrebării status-quo-ul din sistemul

educațional – paradigma comunistă.” (M.S.)

B. Surse de informare cu privire la tendințele din domeniul educațional în stabilirea

temelor dominante în programele gestionate

Site-uri, reviste, publicații;

Parteneri instituționali – guvernamentali și nonguvernamentali (de aici vin ideile

novatoare);

Copiii – dau cel mai bun feedback în privința a ceea ce funcționează;

Rețeaua de informare UNICEF – global – regional;

Nu am un timp profesional dedicat explorării programelor de educație nonformală,

interesul personal/profesional fiind România pe bune începe cu școala pe bune; nu știu,

nu am un site unde să direcționez; filtru personal din prisma intereselor pe coaching,

mentorat;

C. Inițiative speciale din domeniul educației nonformale cunoscute și apreciate ca fiind

o ”locomotivă” pentru asimilarea elementelor de educație nonformală în sistemul

educațional (modele replicabile cu o anumită generalitate în spațiul educațional)

Proiectele sunt în zona de expertiză și interes a celor care le inițiază – contribuie la

atingerea unor rezultate educaționale valabile prin realizarea scopului inițiativei – elevii și

profesorii fiind implicați în proiecte se dezvoltă pe ei;

World Vision – proiecte în zona rurală, de dezvoltare comunitară, privind starea copilului

în mediul rural – domeniul educație; fără suport pe zona de educație nonformală;

Unicef – proiecte de influențare a politicilor publice și proiecte de intervenție pe incluziune

socială, în special în zona de grupuri dezavantajate, pentru reducerea disparităților –

campania Hai la școală – prevenirea/reducerea absenteismului școlar și a abandonului,

cu activități de educație nonformală la 3 niveluri - școală, comunitate, familie;

Școala de valori / GROW – proiect de politică publică cu Parlamentul European – Adoptă

un liceu!;

dar și…

Contraefectul POSDRU - nu transformă, nu generează impactul necesar;

riscul unor proiecte de formă fără fond – la nivelul micro, copiii merg la școală, primesc

voouchere…, dar fundamental, sistemul e la fel, rămâne identic;

Sursa neputințelor:

”fie nu știi, fie nu vrei, fie nu poți

43.

dacă știi și nu vrei - e rea credință

dacă nu știi – învățăm

dacă vrei și nu poți – consolidăm dialogul”

”nici unul și nimeni nu caută să găsească și să neutralizeze letal punctul de paradigmă

comunistă a educației preuniversitare, ori în absența acestuia, te învârți în jurul orașului

interzis, nu intri în orașul interzis și atunci impactul este zero…”

”critica mea fundamentală de incompetență profesională este critica de lidership - nici

un intrument viabil, transformațional, de lidership, nu a fost atașat schimbărilor – sunt

haotice, sunt zăpăcite…”

D. Identificarea pârghiilor care sprijină anumite inițiative să fie de succes

Valorizarea early wins – a victoriilor rapide;

Părinții ca persoane – cheie care îndrumă și orientează copiii către alte tipuri de activități,

îi susțin;

Managementul școlii prin comisia de curriculum - școala ca business social – desfășoară

spre exemplu cursuri de pictură;

Autoritățile locale, mai ales în mediul rural – activate, implicate, forțate să prioritizeze

educația și contextul pentru soluționarea unor probleme locale (analfabetism, informare);

ISJ și CJRAE prin promovarea inițiativelor, deschiderea ”ușilor” și permiterea accesului

proiectelor de educație nonformală;

Elevii – ca beneficiari direcți - așteaptă schimbarea și produc schimbarea, declanșează

schimbarea prin inițiativele lor;

Consilierul educativ – la nivelul școlii are un rol important de conector, coordonator de

inițiative și resurse;

ISJ educativ – printr-o comunicare mai eficientă între sistem și societate civilă la nivel

local, sprijină prin atitudinea pe care o manifestă o deschidere sau provoacă blocaje (prin

neimplicare suficientă, lipsă de comunicare inclusiv structurat, coerent și consecvent

creând situații de comunicare între factorii interesați);

”Ciclul politic 2012 – 2016 ar trebui să fie un moment care […] să o construiască pe cea

nouă (paradigma) pentru că […] uneori e un fel de complicitate – a face educație nonformală

menținând acest status-quo toxic mi se pare formă fără fond, de impact zero. Prima

intervenție este de ”omorât” sistemul existent, formal și pe urmă de construit componenta

nonformală.”

”Sistemul este atât de încremenit în proiectul lui, orice intervenție se lovește de o încremenire

fundamentală, istorică, anticorpi și de forme de rezistență acerbă, alea ce trebuie adresate

întâi.”

”Specific, e nevoie de 2 puncții letale, transformaționale, de sistem:

o tema descentralizării curriculare autentice și a unei noi ordini curriculare centrate pe

curriculum la decizia elevului în oferta școlii – deschide calea unei abordări centrate

pe opțiuni ale elevilor, pe mai puțin și mai profund, pe nevoile elevilor…

o o strategie deșteaptă de resurse umane în educație, centrată pe conceptul de carieră

didactică și de opțiuni orizontale de carieră didactică pentru profesori

44.

”…pentru că în momentul de față cancelariile nu au decât o singură opțiune – să concureze

pentru postul de director sau de inspector, ceea ce e foarte prost pentru ca la 50-70 de

profesori într-o cancelarie, nu asta este soluția. Soluția mea este așa – ca soluție și la

prestația foarte slabă a profesorilor, căci făcând același lucru 20 – 25 ani te tâmpești, devii

nebun! – conceptul există în diverse organizații – ”tour of duty” – rotire prin sarcini, 5 ani de

zile – normă didactică, după 5 ani dacă nu mai vreau, schimb, 20% normă și 80% alte

activități. Și apoi iar schimb. Oricum, mai prost decât e acum nu se poate. Sistemul a ajuns la

fund – motivul este clar – e necesară ieșirea din paradigmă.”

E. Mecanisme din sistemul educațional ce pot fi valorificate pentru a genera un val mai

puternic de asimilare a nonformalului în sistemul educațional

Forța publică, jucătorii importanți din piața educației nonformale;

Voință politică care să producă schimbare legislativă;

”Lucrez cu profesori – impact 1% = nu merge la noi, noi nu am fost obișnuiți așa, la noi în

școală e așa…și ne cer altfel… ne place, dar merge numai în sala de curs…”;

”Între formal = agresiv, toxic, depășit, anacronic și nonformal (poate să nu aibe legatură cu

educația formală deloc – tabere ș.a.) să existe banda de opțiuni, de alternative educaționale

consacrate și în spațiul educațional formal. Adică educația nonformală trasă în banda

educației formale.” .

F. Actori din sistemul educațional necesar a fi activați pentru a sprijini orice demers de

lucru cu educația nonformală la nivel de sistem; în ce fel pot fi activați/mobilizați.

Presiunea părinților și elevilor asupra sistemului pentru a susține inițiative de schimbare

în sistem, adoptarea elementelor din nonformal, asocierea de inițiative pentru a ajuta

participarea elevilor la astfel de programe;

Continuarea activităților de formare cu profesorii și abordarea de la firul ierbii – se

schimbă practicile și apoi se formalizează și în prescripții

„Educația nonformală… dacă nu schimbi fundamental paradigma sistemului educațional, este

acum așa… cutting trees in the wrong jungle.”

„Moratoriul de politici publice – un proces între 4 și 8 ani de zile, pentru ca ritmurile sunt

diferite - deci într-un ciclu politic de 4 ani este posibil să se întâmple.”

Concluzii - Categorii de perspective:

Cadrul general educațional:

Poziționări diferite: fie radicale, de abordare a problemelor de sus în jos, legislativ,

prin impunerea schimbării fundamentate pe un lidership puternic și pe asumarea unui

ciclul complet de politică publică;

fie adaptate contextului și factorilor și adordate ”la firul ierbii”, de jos în sus, de la

beneficiari, participanți la decidenți, influențând asertiv, fundamentat pe rezultate și

capacitate de multiplicare;

Conturarea unei baze de actori din domeniul educației care s-au impus prin

construcția unor concepte de proiecte educaționale alternative sistemului educațional

– nu se poate schimba sistemul, atunci creăm altul în paralel;

45.

Perspectiva sistemului educațional care a evoluat:

o cererea elevilor de activități nonformale e mai mare (urban), profilul elevilor s-

a schimbat – solicită chiar ei abordarea unor metode active sau inițierea unor

activități diferite, sistemul e mai deschis – formalizarea parteneriatelor

organizațiilor ce propun activități de educație nonformală prin ISJ/MECTS și

accesul mai facil în școli/licee, la elevii – beneficiari;

o Consiliul Elevilor – a progresat mult, s-a dezvoltat tot cu sprijinul educației

nonformale și are un rol mai pregnant în relație cu mediul nonguvernamental

și cu MECTS;

o Pericolul unei saturații de ofertă de educație nonformală percepută în special

de profesori/directori (la nivelul școlii și al adulților) și minister, asociată cu

dilema alegerii celui mai potrivit parteneriat ;

o Timpul alocat activităților nonformale din partea elevilor și profesorilor a

crescut, dar acestea sunt poziționate tot în afara programului școlar, în afara

orelor și nerecunoscut ca activitate profesională.

granița formal / nonformal mai permeabilă, percepție prezentă mai ales în rândul

instituțiilor școlare care sunt în contact mai apropiat cu mediul și ONGurile din context

nonformal;

MECTS – bine intenționat, dar bulversat și zăpăcit, dependent de schimbările de

guverne/miniștri;

ISE – potențial extraordinar de parteneriat, contribuții, dar nu se impune, aceeași

situație ca la MECTS.

Actorii din domeniul educației – resursele:

Responsabilitatea și actorii schimbării sistemului nu sunt numai din interior (elevi,

profesori, decidenți), dar și studenții, mediul economic;

Probleme de comunicare și parteneriat mediul educațional cu mediul economic, greu

de mobilizat ca agent al schimbării – nu se cunosc, nu vorbesc aceeași limbă, nu

există încredere;

”Părți” ale educației nonformale în raport cu sistemul educațional – cea a societății

civile și cea a sistemului educațional (palatele, cluburile elevilor – infrastructura și

organismele subordonate MECTS);

Finanțatorii - nu conștientizează întotdeauna că demersurile pe care le sprijină sunt

de factură nonformală, ci sunt considerate programe educaționale în ansamblu și de

intervenție în raport cu temele dominante de interes pentru acestea (prin asocierea

cu faptul că se derulează în școli, cu elevi, se ”alipesc” demersurilor existente în

cadrul formal) – crează o premisă favorabilă asimilării demersurilor nonformale ca

fiind firești și proprii sistemului educațional.

Provocările prezente în raport cu dimensiunea fenomenului educației nonformale în

sistemul educațional:

o Profesorii – supraîncărcarea profesorilor care ”fac” cu activități tocmai pentru faptul

că sunt implicați și interesați

o Sunt implicați tot timpul aceeași profesori/elevi

o Convocarea profesorilor prin ISJ/MECTS, altfel nu sunt lăsați să participe la activități

– formalizarea educației nonformale;

o Efectul negativ al POSDRU (cursuri obligatorii, de slabă calitate, irelevante pentru

nevoile reale ale cadrelor didactice și elevilor, suprasolicitarea profesorilor cu cursuri

o Provocare socială – 3 mil români sunt plecați în străinătate – cei cu inițiativă, care

doreau să schimbe ceva

46.

o Experiențe nonformale spontane, punctuale, fără continuitate, fără impact

Un posibil loc geometric al educației nonformale cu cea formală:

o Își servesc una alteia

o Educația nonformală continuă educația formală

o Educația nonformală are un sens mai larg, dar în contextul sistemului educațional

devine educație extracurriculară sau educație extra-școlară53

o La nivel de metode – transfer de metode profesorilor și elevilor

o Cursuri mici – focalizate pe metode

o Educația nonformală suplinește prin creativitate

o Cele 2 sisteme trebuie să se susțină, să-și creeze punți de comunicare

o Nonformalul este zona de inovare pentru formal

o Modele din nonformal bine structurate alăturate școlii

o Ambele zone suferă – nu sunt ancorate într-o didactică comună și nu sunt într—o

logică didactică

o Lipsa de expertiză specifică, de graniță

o Impact asupra capacității de motivare a elevului pentru a învăța – să-și dorească să

învețe, să învețe ce vor, ce le place

o Participă la ”estetica educației” – să îi facă plăcere să învețe

o Cultivarea valorii în sistem prin cunoștințe și angajament

o Educația nonformală contribuie ca modalitate de intervenție pentru probleme din

sistemul educațional – absenteismul și abandonul școlar, sprijin pentru grupurile

dezavantajate, abilități de viață, reintegrare școlară

o Metodele nonformale sunt atractive, ușoare, utile și sprijină demersuri în școală,

familie, comunitate

Modalități de provocare a schimbărilor:

o Policy – coerența legislativă

o Măsuri de implementare

o Măsuri de suport pentru ”învățarea educației nonformale” și translatarea expertizei

din nonformal în formal

o Expertiză – oameni care înțeleg sistemul (pericolul volatilizării oamenilor!)

o Inițiative trans-sectoriale (de ex., strategiile pe diferite domenii (educație timpurie ș.a.)

Direcții majore de acțiune pentru o reformă educațională care să cuprinde și

perspective propuse din context nonformal:

o Strategie pe termen lung

o Plan de lucru

o Politică de resurse umane

o Schimbări curriculare

Condiții necesare unui demers coerent de politică publică:

53

este o capcană lingvistică ce ține de asimilarea și utilizarea corectă în limbajul educațional a conceptelor de educație extracurriculară și extrașcolară formulate ca și concepte din perspectiva internă sistemului școlar (definit ca formal, sistemul de învățământ care se ocupă cu procesul de instruire (perspectivă de evoluție istorică terminologică), actualmente asociată ca educație nonformală, în sensul larg, ce cuprinde și ofertele de educație extracurriculară (orice ofertă în afara curriculumul prestabilit) sau extrașcolară (adică în afara timpului dedicat școlii).

47.

o dorință politică

o o bună înțelegere ”de ce este nevoie de schimbare?”

o profesioniști

o justificare economică – costuri și beneficii

o existența unui pilot, un model

o mecanisme de implementare și mecanisme de monitorizare/evaluare

o colaborare actori

o cooperare factori interesați

o stabilitatea sistemului, cel puțin la nivel tehnic (județean/local)

o formularea explicită a cererii de utilizare a metodelor de educație nonformală (la nivel

micro)

o ofertele de educație nonformală – filtrul să-l constituie nevoile elevilor și potențarea

capacităților lor

”..și schimbarea de mentalitate… care e un proces ce nu se termină niciodată, permanent e

nevoie de schimbare de mentalitate…” (L. C.)

48.

6. Concluzii finale și recomandări

Din sursele de informare accesate – cadrul apropiat FNO și modelului IMPACT, dar și

cadrul extern acestuia, se pot contura o serie de concluzii cu rol de cadru de înțelegere a

poziției actorilor implicați in educația nonformală și formală în raport cu tema prezentului

raport.

Aceste concluzii pot oferi uneori perspective (prea) radicale, alteori abordări prea facile și

cu impact marginal asupra sistemului educațional. De asemenea, sunt prezente și

paradoxuri, aspecte care se pot contrazice sau altele perfect aliniate și care se susțin

reciproc.

În acest capitol vom prezenta un set de propuneri și recomandări privind direcțiile de

acțiune și prioritățile considerate oportune pentru susținerea educației nonformale în sistemul

educațional, pe baza tuturor datelor utilizate în acest raport – intervenții actori și responsabili,

demersuri anterioare și curente, tendințe ale domeniului educațional în ansamblu. Aceste

propuneri au fost structurate pe teme.

A. Tendințe generale actuale privind includerea educației nonformale în sistemul

formal

Necesitatea unei reforme profunde de sistem focalizată pe un nou cadru de referință

al curriculumului, cu toate demersurile ce decurg din aceasta;

Prezența activă și prestația profesionistă a actorilor din mediul educației nonformale

oferite de mediul nonguvernamental ce reclamă o asociere aproape egală cu

sistemul educațional în a oferi experiențe de învățare relevante pentru formarea –

dezvoltarea – educarea elevilor în scopurile vizate de sistemul educațional în

ansamblu;

Deschideri și evoluții ale sistemului educațional spre asimilarea principiilor și

metodelor educației nonformale – cursuri de formare dedicate profesorilor, un număr

foarte mare de participanți – elevi la programe de educație nonformală și pe o

distribuție geografică relevantă la nivel național;

Existența unui cadru legislativ care facilitează accesul dimensiunii educației

nonformale complementar sau chiar asociat școlii – vezi Legea Educației 1/2011 și

legislația secundară54

:

- Metodologie de organizare și funcționare a centrelor comunitare de învățare

permanentă

- Metodologie evaluare nonformal și informal

- Metodologie de utilizare a instrumentelor Europass și Youthpass

- Metodologie de recunoaștere a învățării în contexte nonformale

Necesitatea clarificărilor privind rolurile multiple ale cadrelor didactice în contexte

educaționale formale și nonformale și alinierea responsabilităților în raport cu o

normă didactică compozită așa cum apare în Legea Educației 1/2011, însă imposibil

de pus în practică în absența unui cadru de documentare a activităților ce compun

54

http://www.tinapse.ro/home/pentru-cei-care-cred-in-voluntariat-educatie-nonformala-si-tineret

49.

norma de muncă (40 h săptămână, din care 18 h predare, restul fiind activități de

pregătire, evaluare, activități de educație permanentă);

Existența unei oferte de programe de educație nonformală din afara sistemului

educațional care să vizeze deopotrivă dezvoltarea elevilor, dar și a profesorilor

(dedicat și explicit formulate, dar și recunoscute);

Existența unui cadru tot mai formalizat de recunoaștere a competențelor dobândite în

context nonformal și crearea unei baze de discuții pentru recunoașterea activităților

prestate de profesori în context nonformal (ca și contribuție adusă sistemului

educațional), dar și pentru asimilarea, în beneficiul elevilor, a documentelor și

propunerilor privind recunoașterea rezultatelor obținute prin implicarea în programe

de educație nonformală;

Diferențierea între o perspectivă terminologică istorică – activități extracurriculare,

extrașcolare (exprimând o ruptură a celor 2 contexte și eventual sens diferit al

scopurilor lor) și una actuală, în care oferta de educație nonformală include cele 2

concepte de mai sus și le articulează către un scop comun cu cel educațional formal

– dezvoltarea personală și de competențe necesare vieții și carierei profesionale.

B. Principalele recomandari cu privire la pârghii / mecanisme de susținere a

actorilor din educație pentru preluarea elementelor de educație nonformală

Inițierea unui ciclu de politici publice cu asumarea completitudinii ciclului (analiză,

design, implementare, evaluare);

Asigurarea unui timp optim pentru difuzia inovațiilor și asimilarea la scară largă –

ciclul de politici publice de 4 până la 8 ani, susținere și voință politică, amânarea

recompenselor apropiate (populism, voturi) pentru unele târzii dar mai valoroase

pentru societate;

Comunicarea publică a MECTS/MEN să valorifice modelele de bună practică,

rezultate, realizări din educația nonformală pentru a facilita asimilarea rezultatelor (fie

de natură teoretică sau de natură practic-aplicativă) în beneficiul procesului de

învățare al elevilor;

Revizuirea structurii documentelor de programare strategică din educație prin

includerea explicită a dimensiunii educației nonformale, respectiv includerea în

rapoartele pe educație și a unor indicatori privind participarea profesorilor și elevilor la

programele de educație nonformală, principalele arii de învățare la care contribuie

o Riscul – din motive de raportare și colectare date statistice apare un efect

pervers, respectiv birocratizarea procesului

Actualizarea conținuturilor privind educația și formarea în cadrul programelor de

formare inițială și continuă a cadrelor didactice, reformularea – actualizarea

discursului educațional privind intercorelarea și coordonarea contextelor de educație

– formal, nonformal și valorificarea învățării informale;

Abordarea cooperării la nivel inter-instituțional și inter-organizațional, capacitarea

personalului din instituții pentru a exersa acest tip de acțiune inter-conectată și în

zone de intersecție între domeniile pe care sunt responsabile – MEN – MTS – MC –

MFPS;

50.

Nevoi:

o Finanțare

o Mecanisme de sprijin pentru asimilare și capacitarea resursei umane

o Procese de formare a resursei umane

o Conexiuni explicite între sistemul formal și principiile, metodele, instrumentele

și contextele educației nonformale

o Definirea unei poziții a educației nonformale în sistemul formal – transversal,

intercurricular, rol de ”punte” și puncte de intersecție interidisciplinare

Recunoașterea activităților profesorilor care participă la programe și activități de

educație nonformală furnizate de ofertanți din afara școlii și ofertei acesteia –

revizuirea metodologiei de acordare a gradațiilor de merit;

Recunoașterea activităților nonformale ale elevilor în forme de evaluare/ apreciere/

notare asociate unor discipline sau competențe – cheie asociate disciplinelor de

studiu;

Alocarea unor resurse logistice și financiare minimale pentru susținerea inițiativelor

de educație nonformală în școli și comunitate (accesul beneficiarilor la resurse,

susținerea nevoilor acestora pentru a putea participa la programele de educație

nonformală – situații de deplasare, distanță, hrană, acord părinți).

Recomandări către mediul nonguvernamental:

Pregătirea profesorilor în context nonformal – ca formatori sau pentru inovarea

diferitelor didactici pe discipline (vezi cadrul oferit de POSDRU);

Acreditarea programelor de formare pentru profesori pentru a asocia credite

recunoscute în formarea continuă a cadrelor didactice – vezi cursul Pedagogie

cercetășească furnizat de ON Cercetașii României ca program de formare a

profesorilor în metoda cercetășească în vederea implementării programului Școala

Altfel;

Realizarea de recomandări explicit formulate și înaintate privind revizuirea diferitelor

măsuri la nivel formal asigurând asimilarea bunelor practici din proiectele nonformale

(să indice locul și amplitudinea schimbării, mecanismul necesar, procesul și modul de

susținere pe care îl pot oferi).

Recomandări pentru sistemul educațional:

Sistemul educațional să înțeleagă (= să lege cu procesul de educație/învățare)

contribuțiile educației nonformale;

Crearea mecanismelor de receptare a inițiativelor de educație nonformală, de sprijin

în implementare și de evaluare a impactului acestora ca și componentă de studiu și

preluare a inițiativelor valide din punct de vedere al rezultatelor educaționale la nivelul

beneficiarilor și asimilarea la nivel de sistem;

Un program de educație nonformală e la fel de important ca o altă disciplină; acest

aspect se poate materializa prin asocierea programului Școala Altfel la nivel de elev -

51.

integrarea în programul scolar a unui timp dedicat unei activ ENF la alegerea elevului

sau la nivel de școală – includerea în curriculumul la decizia școlii a unei componente

de educație nonformală;

Formarea inițială a cadrelor didactice: conștientizarea asupra necesității actualizării

discursului educațional de tip științific și teoretic, dar și a modului de realizare a

formării profesionale prin practica pedagogică care are nevoie de o re-

conceptualizare;

Recunoașterea orelor și activităților de educație nonformală a cadrelor didactice în

sistemul de recompense al sistemului educațional sau pentru progresul în cariera

didactică, precum și a cursurilor de formare pe care profesorii le urmează în context

nonformal la furnizorii privați cu activitate în domeniul educației și formării;

Inițierea ciclului de politici publice care să asigure un proces coerent și articulat de

etape în sensul inovării fundamentale a sistemului educațional cu sprijinul și

contribuția multidimensională a educației nonformale (concepție, principii, practică,

sistem de formare a resursei umane specializate);

O comunicare publică mai explicită privind corelațiile dintre ofertele de educație

nonformală și sistemul educațional, comunicarea direcțiilor de formare-dezvoltare și

deschiderilor pe care le oferă inițiativele de educație nonformală profesorilor și

elevilor și comunicarea unui mesaj de coalizare între factorii implicați pentru a crește

dimensiunea și impactul educației nonformale în sistemul educațional nu formalizare

cu orice preț, dar comunicare și cooperare.

C. Riscuri și blocaje

1. Dificultatea operaționalizării și transpunerii în măsuri concrete de acțiune a direcțiilor

strategice prevăzute în rapoartele oficiale; recomandările nu devin niciodată măsuri și

activități cu rezultate prevăzute și analizate cost-beneficiu, fiind probleme de operare

cu ciclul politicilor publice;

2. Lipsa de angajament a profesioniștilor și experților ce pot sprijini demersurile în

absența unui angajament la nivel superior – guvern și stabilitate politică asociată cu

planificare strategică asumată la nivel de factori/actori politici;

3. Abordarea la nivel de sistem care este foarte larg – 3 mil elevi, 200 000 profesori,

infrastructură, procese, mecanisme, proceduri și capacitate a resursei umane, dar și

capacitate – expertiză disponibilă (resurse financiare) - poate fi o provocare și un

factor de demotivare în abordarea unei inițiative la nivel sistemic, național; pare mai

ușor de abordat local, regional și cu resurse externe (accesate de inițiatorii de

programe de educație nonformală);

4. Modul de comunicare și înțelegere al conceptelor din educație nonformală (provocări

chiar ș pentru profesioniștii domeniului – concepte, teorii, abordări, diferențieri de

noțiuni și chiar la nivelul praxisului) poate fi distorsionat în cazul unei abordări de

masă; provocarea timpului și costurilor necesare formării și susținerii cadrelor

didactice în a prelua și practica educația nonformală integrat, în activitatea didactică

și nondidactică;

52.

5. Exploatarea unor ”uși deschise” de către impostori și oportuniști ai sistemului

educațional – manageri, profesori, inspectori – în beneficiul propriu și în detrimentul

conceptului de educație nonformală și modului de realizare a acesteia – ”costurile

morale” mai mari decât beneficiile.

53.

Recomandări și mecanisme propuse – SINTEZĂ

La nivel macro, sistemic:

- revizuirea concepției curriculare în acord cu abordările curente din educație și formare, asimilarea noilor tehnologii ca modalități de accesare de cunoștințe și informații; centrarea curriculumului pe competențe în relații solidare cu celelalte schimbări ale paradigmelor educaționale: centrarea pe elev și învățare * educația/formarea pe tot parcursul vieții * de la asimilarea cunoașterii la producerea cunoașterii, de la produsele cunoașterii la procesele și metodele de investigație * de la cunoștințe și deprinderi la capacități de învățare și gândire de ordin superior

- viziune transversală și integrativă a conceptului de compență/competențe și abordarea modulară a ariilor curriculare pentru dezvoltarea competențelor cheie și a celor generice, echilibrarea raportului dintre abordarea monodisciplinară și organizarea inter-, pluri și transdisciplinară a curriculumului, considerând metodologic și teoriile privind învățarea utilizate cu precădere în educația nonformală (învățare experiențială, learning by doing, peer education, educația prin aventură - outdoor education ș.a.)

- politică de resurse umane în educație o formarea inițială a cadrelor didactice o formarea continuă a cadrelor didactice o recunoașterea tuturor activităților ce țin de structura normei de muncă a cadrelor

didactice – predare, pregătire și evaluare, activități de educație permanentă – documentarea acestora

o asigurarea cadrului/cadrelor de realizare/împlinire a formării profesorilor (aceștia se formează în cadrul diferitelor cursuri, dar modul de organizare al educației formale curent nu le permite aplicarea celor învățate)

o crearea unor rute profesionale flexibile pentru cadrele didactice pentru evitarea burn out-ului profesional și asigurarea resursei umane de calitate în sistemul educațional (an sabatic, rotirea de roluri și sarcini/activități în sistem ș.a.)

- politică și mecanisme de asigurare a calității abordate și implementate în mod autentic, de fond (la nivel de procese) și nu de formă (la nivel de documente și intenții)

- crearea și comunicarea publică a punților și intersecțiilor dintre educația formală și nonformală, creșterea permisivității sistemului educațional la deschiderile pe perspective și practici din educația nonformală, asimilând și recunoscând elementele care contribuie la realizarea proceselor de învățare eficiente, personale, autentice și durabile.

La nivelul mecanismelor:

- de cooperare inter-organizațională între actorii sistemului formal și cel nonformal - MEN – organizații externe sistemului (ONGuri) și descentralizat la nivel teritorial

- de explicitare a abordărilor interdisciplinare a experienței învățării la nivel instituțional și uman (corp profesoral – elevi – părinți; procese de predare – învățare, proceduri de inspecție, control, verificare, examinare – evaluare profesională a corpului didactic): revizuirea criteriilor și indicatorilor de performanță privind predarea-învățarea, actualizarea formularisticilor de monitorizare – raportare/evaluare a activităților de educație (formală și nonformală) și de documentare a acestora, recunoașterea activităților de educație nonformală și voluntariat ale elevilor și profesorilor ca și contexte de învățare/educație cu rezultate asimilabile în evaluarea performanțelor/competențelor

- de formare a competențelor cadrelor didactice în domeniul didacticilor, privind utilizarea principiilor, caracteristicilor și metodelor specifice educației nonformale (participare voluntară, abordare holistică, centrare pe nevoile celui care învață ș.a.) și corelațiile cu educația formală (puncte de asimilare în practicile de predare)

- de elaborare a permisivităților – oamenii din sistem au nevoie să știe ”că e voie” - de documentare – raportare a activităților de educație nonformală din instituțiile

școlare și recunoașterea acestora atât pentru acoperirea normei de muncă a profesorilor (40h, din care 18h predare – învățare – evaluare – examinare, activități de pregătire

54.

metodico-științifică și activități de educație, complementare procesului de învățământ: mentorat, școală după școală, învățare pe tot parcursul vieții – cf. art. 262 (1), (2) și (3) – LEN 1/2011), cât și pentru recunoașterea în vederea acordării de distincții și recompense profesionale (art. 264 și 265 – LEN 1/2011)

La nivelul oamenilor:

- interpretarea în cheie pozitivă și permisivă a normativelor din sistemul educaționale – Legea Educației și legislația secundară, metodologii și ordine care reglementează activitatea sistemului educațional (formal și nonformal propriu și prin cooperare instituțională) și asigură cadrul de realizare a învățării și formării elevilor, precum și al dezvoltării cadrelor didactice

- descentralizare psihologică, asumarea la nivel personal dar și de statut profesional și social al actorilor din domeniul educației a inițiativelor și demersurilor realizate în beneficiul elevilor și al comunității educaționale în general

- eliminarea formalismului excesiv din relațiile și comunicarea de tip partenerial între nivelurile de decizie și operațional din sistemul educațional, dintre nivelul intern sistemului și cel extern, asigurarea punților de comunicare și cooperare cu valoare adăugată la scopul și obiectivele educației, crearea și întreținerea cadrelor de lucru de tip deschis, reciproc influențabile și participarea împărtășită în co-crearea sistemului educațional de mâine, ca rezultat al unui angajament și contract de responsabilitate la nivel individual și social.

55.

UN POSIBIL DEMERS ÎN CONTINUARE

Considerăm documentul de față unul subsumat primei etape din ciclul unei politici

publice privind susținerea educației non-formale în sistemul educațional. Pașii necesari

pentru a declanșa un demers coerent în continuare și pentru a evita fracturarea ciclului pe

axa definire problemă – design politică (fără analiză), ca mod de abordare reactivă și nu

proiectivă, în defavoarea și cu prejudiciu asupra intenției, ar putea fi:

Etapa 1 Definirea problemei / stabilirea agendei

Condiții/acțiuni de întreprins pentru facilitarea demersului

- Colectarea inițiativelor de mapping / cartografiere a problemei – prezentul document, dar și altele, la nivel de MEN sau alte demersuri ale actorilor din sistem;

- Asigurarea acordului factorilor implicați și responsabili (practicieni, experți) în ceea ce privește definirea problemei și stabilirea agendei pentru abordarea problemei (teme, subteme, zone prioritare/albe);

- Asigurarea asimilării codului conceptual privind problematica – susținerea educației nonformale în sistemul educațional în rândul elaboratorilor.

Risc:

- Comunicare și cooperare deficitară, lumi ”imaginare”, ”autism” – fiecare în lumea lui;

- Lipsa de participare la demers, nu se pot coagula forțele de sprijin.

Etapa 2 Construirea de alternative

Condiții/acțiuni de întreprins pentru facilitarea demersului

- Susținerea demersului, coalizarea energiilor - Cooptarea experților și practicienilor, capacitarea ”ambasadorilor”,

identificarea “vânzătorilor” - elaborare de alternative și scenarii care cuprind analiza cost-beneficiu,

analiza riscurilor, plan de implementare în timp, asocierea responsabilităților factorilor implicați (construirea parteneriatelor)

Risc:

- Timp scurt pentru dezbatere, consultări formale, rapide, insuficiente datorită lipsei de activism sau determinării celor implicați din mediul societății civile (solicitați în consultare)

Etapa 3 Alegerea unei opțiuni preferate

Condiții/acțiuni de întreprins pentru facilitarea demersului

- Acord între factorii interesați, achiesarea decidenților la opțiune, comunicare și informare publică, lobby

Risc:

- Timp scurt pentru dezbatere, consultări, lipsă de interes politic, guvernamental, alegerea opțiunilor pe criteriul costul cel mai mic

Etapa 4 Designul politicii

Condiții/acțiuni de întreprins pentru facilitarea demersului

- Cooperare și parteneriat, elaborare riguroasă a demersului – fundamentare, explicitare, clarificarea mecanismelor, construirea perspectivei de timp și resurse necesare, etapizarea acțiunilor, viziune asupra descentralizării și capacitării la nivel local

Risc:

- Fixare legislativă, exces de reglementare datorat lipsei de imaginație privind implementarea schimbării; supraîncărcarea profesioniștilor cu poveri administrative

Etapa 5 Implementare și monitorizare

Condiții/acțiuni

- Utilizarea instrumentelor de politici educaționale – mai importante, construcția capacităților – instituțional, formare și dezvoltare

56.

de întreprins pentru facilitarea demersului

profesională a personalului, asistență tehnică/suport (minimalizarea rezistelor și ghidarea în dezvoltare de practici); informarea publicului

Risc:

- Fixare administrativă – instituțiile x,y... vor face

Etapa 6 Evaluare

Condiții/acțiuni

- Susținerea demersului, elaborarea și implementarea unui program de evaluare a impactului, raportare, informare decidenți și public

Risc

- Nu se alocă timp și resurse, factorii implicați abandonează demersul, reorientarea centrelor de interes, defocalizarea de pe tema.

Considerăm importantă comunicarea deschisă și structurată în vederea continuării

demersului și construcției propriu-zise de politică publică cu toți factorii implicați și

responsabili menționați în acest raport dar și cu cei care sunt motivați și doresc să contribuie

constructiv la proces.

Cu siguranță eforturile comune, ale practicienilor și experților, decidenților și

implementatorilor își vor găsi expresia într-o formulă de lucru care să fie benefică, ca proces

și rezultat, pentru toți cei implicați curent în educație și formareî în diferite roluri – elevi,

profesori, părinți, adulți – cărora le sunt adresate programele educaționale într-o diversitate

de forme și tipuri de experiențe.

57.

ANEXE:

modele educaționale

răspunsuri chestionar Formatori CNE

răspunsuri chestionar Lideri IMPACT

respondenți Cafeneaua publică

respondenți studiu – focus grup și interviuri