Analiza curentului vegan din perspectiva teoriilor

despre mişcări sociale

Introducere

Lucrarea îşi propune să prezinte principalele aspecte teoretice în legătură cu mişcările sociale

din mai multe perspective ale sociologilor şi totodată despre curentul vegan. În prima parte a lucrării

vom analiza definirea conceptului de mişcare socială, despre comportamentele colective şi clasificarea

acestora , în partea a doua vom defini curentul vegan, care este obiectivul veganilor și rolul

organizațiilor vegane.

Conceptul despre mișcare socială

După David A. Snow sugerează că mişcările sociale sunt de fapt acţiuni ale cetăţenilor ce

încearcă sub formă de protest să îşi manifeste dreptul lor, şi anume la libertatea de exprimare, aceste

evenimente au loc în spaţii publice, deoarece aici oamenii se pot face mai auziţi despre diferite

domenii cum ar fi: împotriva violenţei animelor, dreptul animalelor, împotriva avorturilor. De-a lungul

istoriei, în special în secolele al XVII-lea şi al XIX-lea, aceste mişcări sociale au avut consecinţe

pozitive la nivelul societăţii, ceea ce a determinat schimbări precum promovarea creştinismului,

renunţarea la imperiile coloniale şi chiar la sfârşitul rasismului.(Snow,Soule,Hanspeter, 2004, pp.3-4).

Pentru a schimba mediul social indivizii se organizează în mișcări sociale precum marșuri sau proteste

în spațiul public. Trebuie făcută diferenţa între mişcările sociale şi grupurile de presiune, care

acţionează, în cadrul legal, pentru realizarea unor scopuri, fără să impună schimbarea ordinii sociale.

Mişcările sociale prin acţiunea lor creează noi valori, impun noi forme sociale, noi instituţii. John D.

McCarthz și Mayer N. Zald (1977) explică că pentru a avea un efect benefic atât societăţii cât şi

structurii sociale, acţiunile colective trebuie să aibe credinţe, având un rol decisiv, şi diverse păreri. În

ceea ce priveşte definirea comportamentului colectiv, doar anumiţi sociologici au încercat să

definească în mod concret, însa nu foarte clar. De exemplu Smelser adoptă poziţia că ,, mobilizarea

indivizilor pe baza credinţei, care defineşte acţiunea socială”(Smelser,1965, p.8).

Însă Milgram şi Toch (1969, pp. 507-610). explică că comportamentul colectiv este spontan şi

deobicei neorganizat, ce nu poate fi programat la o anumită dată calendaristică sau să fie prevestită.

Scopurile comportamentului colectiv pot fi de două tipuri : pe de o parte, comportament colectiv

expresiv, unde în acest caz indivizii pot să îşi manifeste sentimentele negative sau pozitive şi pe de altă

parte, comportamentul colectiv instrumental, unde oamenii se adună spontan la un loc doar pentru a

obţine drepturi, pentru a schimba o anumită stare de lucruri. Diferenţa dintre cele două comportamente

colective nu este foarte bine definită. Gradul de organizare a participanţilor la acest tip de

comportament, se face deosebirea între comportamente colective neorganizate,fără un lider anume, şi

comportamente colective înalt organizate, unde aici avem programe de acţiune şi un lider.

Comportamentul colectiv expresiv se poate caracteriza ca fiind de durată redusă şi cu un grad mai

redus de organizare, faţă de comportamentul colectiv instrumental. În cazul în care comportamentul

colectiv se prelungeşte se poate ajunge la apariţia unui lider şi la redactarea unei strategii de acţiune,

având o durată de la câteva ore la zile chiar săptămâni. (Blumer,1951, pp.166-222). Mișcările sociale

sunt mai organizate decât alte forme de comportament coletiv. Deseori, ele nu au un mic grup de

conducatori și un grup mare de membri devotați. În afară de aceștia, în mod frecvent există un grup

mai mare de susținători care sunt plini de simpatie față de scopurile mișcării și pe care deseori se poate

conta doar pe un sprijin financiar și moral. Mișcările care au succes și sunt bine mediatizate , pot

ajunge atât de bine organizate, încât se transformă în organizații formale. Marile mișcări sociale

deseori implica un număr însemnat de organizații. Astfel, problema organizării devine mai dificilă,

pentru că trebuie îndrumate nu numai activitățile membrilor unei anumite organizații din mișcare,ci și

combinarea, în mod practic, la particare activă a diferitelor organizații formale, doar dacă ele vor să își

atingă obiectivul comun.

Diferența dintre vegan și veganism

Donald Watson de origine englez a fost avocat în domeniul drepturile animalelor și totodată

fondatorul ,,Societatea Vegană". Donald Watson adoptă poziția că ,, Veganismul este un mod de viață

care încearcă să excludă, pe cât posibil și realizabil, toate formele de exploatare și cruzime față de

animale, îmbrăcăminte și orice alt scop." (Vegan Society,1944). A fi un individ vegan înseamnă să

adopți o dietă compunsă din alimente vegetale, și să elimini din viața ta orice produs animal. În

schimb veganismul se referă la ipoteza că oamenii ar trebui să învețe să convețuiască fără a exploata

animalele. Putem analiza ideea ca veganismul este un stil de viață și nu un regim, veganii refuză să

consume alimente de orgine animală, să folosească produse sau să poarte îmbrăcăminte de aceeași

origine. În perspectiva lui Tony Milligan (2010,pp.50-62), veganismul nu poate fi catalogat ca fiind o

mișcare politică, atât indivizii vegetarieni , cât și veganii sunt de acord cu ideea de a evita cu orice preț

masacrarea în mod deliberat a animalelor. Veganii își exprimă în mod liber aprecierea și valoarea altor

creaturi. În articolul ,, Veganism as a cultural Movement : A Relation Approach" Elizabeh Cherry

(2004, pp.156-158) sugerează că distincția dintre cei care sunt vegetarieni și cei care sunt vegani, este

că pe langă ideea că nu consumă alimente de orgine animală, veganii au un obiectiv comun și anume

lupta pentru drepturile animalelor, acest fapt demonstrează că veganismul este o acțiune socială nouă

în societatea noastră.

Acest curent a luat amploare mai ales în USA, unde deja există organizații de circulație vegană,

numărul de membri a ajuns la 1,7 milioane. În Marea Britanie au loc des campanii la nivel local

împotriva exploatării animalelor, și totodată se promovează veganismul ca un stil de viață sănătos. În

SUA au avut loc cele mai mari mișcări sociale pentru drepturile animalelor, având un succes uluitor în

ultimii câțiva ani, ceea ce a determinat creare a mai multor organizații, unde s-au înscris mii de

membrii. Un impactul pozitiv asupra societății a fost schimbarea obiectivelor legislative, reușind să

reglementeze noi legi la nivel local și de stat, privind utilizarea animalelor în scop științific “Federal

Animal Walfare Act”. Acum 25 de ani în Washington D.C., a avut loc cel mai mare marș privind

drepturile animalelor, unde au participat în jur de 25.000 de mii de oameni, ceea ce a însemnat o

creștere a popularității în rândul cetățenilor, privind eliberarea animalelor și interzicerea în mod

nejustificat de a fi folosite de către oamenii de știință. La acest eveniment au participat tineri, activiști

în domeniul drepturile animalelor dar și oameni în vârstă. La acest marș unii activiști și-au economisit

ultimele resurse pentru a face parte și mai ales să se facă remarcați de către autorități. (Lindblom,2013,

pp.133-134Două dintre cele mai importante obiectivele principale ale activiștilor sunt: crearea unui

document privind ,,Declarația drepturilor animalelor'' și mediatizarea problemelor animalelor.

(Wesley, William, 1992, pp.438-445). În SUA printre activiști vegani se mai numără Bill Clinton, Biz

Stone sau Cory Booker, primarul orașului Newark. În iulie 2012 conform rezultatelpr unui sondaj, în

rândul americanilor cu vârste cuprinse între 20-60 de ani, au aratat că doar 2% din cei chestionați se

consideră a fi vegan. În schimb în Marea Britanie,în 2007, a existat un procent de 2,24% dintre

respondenți s-au declarat vegani, în Italia doar 0,6% , Franta 0,9% și Portugalia 0,3%.

Un alt exemplu de organizație este MAA (Manchester Animal Action), care luptă pentru

drepturile animalelor, având întâlniri săptămânale, și totodată încercă să promoveze stilul de viață

vegan. O alta organizație recunoscută pe plan internațional este P.E.T.A. (People fot the Ethical

Treatment of Animals), care au încercat prin spectacole în strada, bannere, imagini ilustrând animale

abuzate sau sacrificate, să atragă atenția asupra mișcării pentru drepturile animalelor (Atkins-

Sayre,2010, pp. 309-328). Liderii organizaţiei ,,Vegan Outreach” Matt Ball, Norris Jack au menţionat

în ,,The Animal’s Agenda” faptul că protestând pentru drepturile animalelor sau împotriva exploatării

animalele de către marile industrii, nu vor avea absolut niciun efect asupra societăţi. Veganismul etic

stă la baza eliberării animalelor, iar totul porneşte de la educaţie. Veganismul etic din punct de vedere

filosofic pune accentul pe ideea că animalele nu sunt simple bunuri, iar veganismul trebuie să fie un

concept fundamental pentru emanciparea animalelor.(Ball,1998). Prin aceste mișcări sociale, veganii

activiști urmăresc instaurarea unei noi ordini sociale și totodată să impună o schimbarea de ordini

sociale. Activiști consideră că drepturile animalelor sunt la fel de importante cu drepturile omului iar

consumul de alimente de origine animală este catalogată ca fiind o crimă.( Lindblom, 2013). Pentru a

lupta pentru drepturile animalelor activiști creează grupuri sociale, unde acești indivizi risipesc foarte

mulți bani pentru această cauză. Avocații pentru drepturile animalelor reușesc cu greu să câștige

procesele împotriva industriilor cosmetice, deoarece legislatia lor este foarte bine pusă la punct.

Activiștii încearcă cu greu să schimbe mentalitatea societății în legătură cu animalele, și anume că ele

nu sunt create doar pentru a fi exploatate de către om. (Ball,1998, pp.44-45). În România

ideologia vegană, a luat amploare doar în mediul virtual, unde indivizii fac schimb de informații,se

dezbat anumite teme despre diete vegane. Curentul vegan în România se află într-un proces de

promovare.

Bibliografie

Atkins-Sayre Wendy ”Articulating Identity: People for the Ethical Treatment of Animals and the Animal/Human Divide”, Western Journal of Communication, 2010, Vol. 74, No. 3, May–June 2010.

Ball Matt, Green Anne, Norris Jack ,”Veganism as the path to animal liberation The Animals' Agenda; Sep/Oct 1998; 18, 5; ProQuest Central.

Blumer Herbert, “Collective Behavior”, New Outline of the Principles of Sociology, Vol.18, Nr.3, 1951.

Cherry Elizabeth, “Veganism as a Cultural Movement: A Relational Approach, Social Movement Studies: Journal of Social, Cultural and Political Protes”, University of Georgia, Department of Sociology , Athens, USA, 2004.

http://www.statista.com , accesat data 22.01.2015

http://www.vegansociety.com/resources/lifestyle/social , accesat data 19.01.2015, ora 01:22;

https://manchesteranimalaction.wordpress.com/about/ , accesat data 19.01.2015, ora 02:50;

Lindblom Jonas, “A Deviance Perspective on Social Movements: The Case of Animal Rights

Activism”, University of Gothenburg, Sweden Published online: 22 Oct 2013.

Milligan Tony, ”Beyond Animal Rights: Food, Pets and Ethics”, Continuu International Publishing Group, 2010.

Smelser Neil J., ,,Theory of collective behavior”, New York: The Free Press, 1965.

Snow A. David, Soule A. Sarah, Kriesi Hanspeter, ,,Mapping the Terrain”, introducere la The Blackwell Companion of Social Movements, Blackwell Publishing, UK, 2004.

McCarthz D. John, Mayer N. Zald, “Resource Mobilization and Social Movements: A Partial Theory”, Catholic University and Boys Town Center for the Study of Youth Development, 1977.

Stanley Milgram, Hans Toch, John Drury, “Collective Behavior.Crowds and Social Movements”, The handbook of social psychology, 1969, vol.4.

Wesley V. Jamison, William M. LunchSource, “Rights of Animals, Perceptions of Science, and Political Activism: Profile of American Animal Rights Activists”, Sage Publications, Science, Technology, & Human Values, Vol. 17, No. 4 (Autumn, 1992).

Sofron Irina - Grupa 6 -