Analiza compromisului dintre echitate si eficienta la nivelul submodelelor Uniunii Europene

Analiza comparativa a submodelelor de economie

Profesor:Stanef Mihaela Roberta

Realizat de: Nedelcu Maria Popescu Oana

Andreea Stefan Suzana

Mihaela

Grupa 1423, Seria A, Anul 3

Academia de Studii EconomiceFacultatea de Economie

Particularitatile procesului european de integrare.UE ca aproximare avansata a globalizarii

Pentru a constientiza de ce UE reprezinta o aproximare avansata a globalizarii,trebuie sa intelegem legatura dintre globalizare si integrare.

1.Prima acceptiune: acceptarea procesul de integrare ca fiind raspunsul politic la exigentele globalizarii.

Ineficienta solutiilor nationale la crizele economice din anii 70 reprezinta principalul argument al accelelarii procesului de integrare europeana.

2. Cea de-a doua acceptiune spune ca procesul de integrare europeana a permis crearea institutiilor care sa sustina incadrarea economiei europene pe traseul globalizarii.Este o pozitie consistenta cu preferinta pentru globalizare.Aceasta are atat o dimensiune interna,prin raspandirea politicilor de facture neoliberala din Europa,cat si una externa,in conditiile in care liberalizarea interna a comertului nu poate reusii fara ancorarea in procesul de liberalizare globala.

3. Cea de-a 3 acceptiune descrie relatia dintre integrarea formala(realizata de catre state si autoritaile comunitare) si cea informala(prin acitunea firmelor la nivelul regiunilor europene).

Elementele strategiei Europa 2020

Europa 2020 reprezinta strategia Uniunii Europene de crestere economica pentru urmatorii zece ani.

Intr-o lume aflata in permanenta schimbare, UE doreste sa devina o economie inteligenta, durabila si favorabila incluziunii. Aceste teorii prioritati se sprijina reciproc si sunt in masura sa ajute UE si statele membre sa obtina un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca, de productivitate si coeziune sociala.

In practica, Uniunea a stabilit cinci obiective majore – privind ocuparea fortei de munca, inovarea, educatia, incluziunea sociala si mediul/energia – care urmeaza sa fie indeplinite pana in 2020. Statele membre au adoptat propriile lor obiective nationale in aceste domenii. Diverse actiuni la nivel european si national vin in sprijinul Strategiei.

Avantajele comparative ale submodelelor de economie – studiu de caz submodelul nordic

1.Submodelul Nordic(scandinavic) se bazeaza pe asigurarea universalitatii asistentei sociale,in conditiile celui mai ridicat nivel al cheltuielilor cu protectia sociala. Este format din Danemarca, Finlanda,Suedia şi Olanda.

Exista in cadrul acestora o interventie fiscala extensive pe piata muncii, bazata pe instrumente de politica activa. Sindicatele au o influenta ridicata, avand drept efect o inegalitate redusa a salariilor. Dintre cele cinci submodele din cadrul Uniunii Europene, submodelul nordic este cel mai performant în realizarea obiectivelor asumate prin Strategia Lisabona, deoarece a generat atât eficienţă macroeconomică, precum şi echitate socială

2. Submodelul anglo-saxon include Marea Britanie şi Irlanda si a recurs la diminuarea drepturilor sociale pentru populatia neocupata.Tarile anglo-saxone practica o fiscalitate relativ redusa(ceea ce determin costuri relativ mai mici ale fortei de munca) şi ajutoare de somaj relativ scazute ca pondere in salariu şi care sunt acordate pe o perioada mai mica de timp. De aceea gradul de ocupare este apropiat de cel al ţărilor nordice, iar şomajul pe termen lung este cel mai redus din UE.

3. Submodelul continental este format din Franţa, Germania, Austria, Belgia şi Luxemburg. In cadrul acestuia ocuparea constituie baza transferurilor sociale,iar beneficiile acordate sunt mai reduse decat în submodelul nordic, fiind dependente de nivelul venitului obţinut anterior. Referitor la funcţionarea pietei muncii aceasta este reglementata, nefiind stimulata flexibilitatea lucratorilor, iar negocierile salariale in cadrul acesteia sunt centralizate.

In ceea ce priveşte compromisul dintre eficienta şi echitate, ţarile din cadrul submodelului sunt caracterizate printr-o inegalitate mai redusa a veniturilor (comparativ cu cele anglo-saxone), dar care nu este rezultatul cresterii ocuparii şi a productivitatii, ca in tarile nordice, ci al sporirii in trecut a cheltuielilor cu protecţia socială.

4. Submodelul sudic(mediteraneean) include Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Malta şi Cipru. Rolul statului este unul rezidual, limitandu-se la acordarea unor ajutoare sociale fragmentate, iar cheltuielile sociale sunt orientate catre populaţia varstnica si catre anumite grupuri ocupationale, precum angajatii din industrie. Piata muncii este puternic segmentata şi reglementa, iar negocierile salariale sunt centralizate. In cadrul acestui submodel atribuţiile statului sunt preluate intr-o anumită masura de catre familie al carei rol este atat social, cat şi productiv (crearea unor afaceri de familie).Economiile sudice au trasaturile tarilor anglo-saxone (cheltuieli sociale relativ reduse, ajutoare scazute pentru somaj), insa nu au capacitatea acestora de a genera o sporire a ratei ocuparii, in conditiile unei pieţe a muncii. reglementate, mai ales pentru lucratorii barbati.

5.Submodelul catching-up (al Europei Centrale şi de Est, ECE) cuprinde Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Polonia, Estonia, Lituania, Letonia, România şi Bulgaria. Deşi toate aceste economii au parcurs un proces de tranziţie către o economie de piaţă, totuşi există diferenţe semnificative din punct de vedere al organizării sistemelor naţionale de bunăstare.

Unele ţări precum Ungaria şi Slovenia au optat pentru creşterea cheltuielilor cu protecţia socială, în timp ce altele, precum ţările baltice, au mizat pe menţinerea lor la un nivel scăzut şi pe stimularea procesului de recuperare a decalajelor de dezvoltare prin promovarea unei fiscalităţi apropiate de cea din submodelul anglo-saxon. Totuşi, analiza submodelului pe ansamblu sugerează existenţa unor pieţe ale muncii reglementate, a unei instituţii a dialogului social încă puţin dezvoltate şi a unui nivel scăzut a securităţii sociale.

Decalajele dintre sistemele de redistribuire ale celor cinci submodele

Submodelul/Compromisul

Nordic Anglo-saxon

Continental

Sudic SudicCatching-up

Costul ridicat al fortei de munca si gradul de ocupare

Eliminat--grad ridicat de ocupare

Nu exista-costuri mai reduse-grad ridicat de ocupare

Nu a fost eliminat-grad relativ mai redus de ocupare

Nu exista-costuri si ocupare mai reduse

Nu exista-costuri si ocupare mai reduse

Beneficiile ridicate pt somaj si pensii

Eliminat--grad ridicat de ocupare

Nu exista-beneficiile pt somaj sunt reduse

Nu a fost eliminat-grad redus de ocupare

Nu exista-protectie sociala mai redusa

Nu exista-protectie sociala redusa

Eficienta macroeconomica si inegalitatea veniturilor

Eliminat--eficienta si echitate

Nu a fost eliminat-eficienta fara echitate

Nu a fost eliminat-echitate fara eficienta

Nu a fost eliminat-nc eficienta,nc echitate

Nu a fost eliminat-cresterea eficientei fara echitate sociala

Sustenabilitatea modelelor europene de economie

Inegalitatea veniturilor şi riscul sărăciei au crescut în două dintre ţările nordice (Danemarca şi Finlanda) faţă de anul 2000, însă acestea sunt în continuare unele din cele mai egalitare economii din punct de vedere al repartizării veniturilor între indivizi.

Submodelul ECE este mai performant în comparaţie cu submodelele anglo-saxon şi sudic, iar în cadrul acestuia există economii comparabile din punct de vedere al evoluţiilor sociale cu economiile nordice, precum Slovenia (cea mai egalitară economie a UE), Ungaria, Cehia, Slovacia şi Bulgaria.

Proporţia reducerii ratei sărăciei variază între ţările membre ale UE, deoarece diferă atât aranjamentele instituţionale în domeniul social, cât şi intensitatea legăturii dintre politica socială şi piaţa muncii.

Capacitatea sistemelor de redistribuire de reducere a ratei sărăciei

Tipologia submodelelor de economie în functie de criteriile eficientei si echitatii

Submodelele nordic si mediteranean nu sunt afectate de compromisul dintre echitate si eficienta, însa sistemul economic si social al celui de-al doilea este caracterizat atat prin lipsa de eficienta, cat si de echitate. Sistemele economice eficiente pot deveni sustenabile din punct de vedere al diminuarii inegalitatilor sociale (ceea ce dovedeste submodelul nordic). Însa, cele ineficiente trebuie reformate, prin îmbunatatirea stimulentelor economice.

Submodel Eficienta Echitate

Nordic Ridicata Ridicata

Continental Redusa Ridicata

Mediteranean Redusa Redusa

Anglo-saxon Ridicata redusa

ConcluziiDe departe ,dintre cele cinci submodele din cadrul Uniunii Europene, submodelul nordic este cel mai performant in realizarea obiectivelor asumate prin Strategia Lisabona, deoarece a generat atat eficienta macroeconomica,precum şi echitate sociala. Modelul nordic are cel mai eficient sistem de protectie sociala, ii sunt caracteristice atat un cuantum ridicat al sumelor pentru asistenta somerilor, cât si o legislatie putin stricta pentru populatia ocupata.

Submodelele nordic si mediteranean nu sunt afectate de compromisul dintre echitate si eficienta, insa sistemul economic si social al celui de-al doilea este caracterizat atat prin lipsa de eficienta, cat si de echitate.

Strategia Europa 2020 isi propune sa elimine deficientele modelului nostru de dezvoltare si sa creeze conditii favorabile pentru o crestere economica mai inteligenta, mai durabila.