ŞT. DUMITRESCU: IN CURTEA H A N U L U I .

I n a c e s t n a J É ^ M I H A I L CELARIAN J, MARCEL ROMANESCU, DRAGOŞ PR OTOPOPESCU, F. ADERCA, SCARLAT S T R U Ţ E A N U , AI*. LASCAROV-MOLDO VANU, GIOVANNI PASCOLI, AL. MAR CU, ORONZO BOGARDO, SYLVAIN LE VI, ION B A I L Â , FLORICA M U M U I A N U , ROMAIN ROLLAND, M. GRIND EA, C. I. ŞICLOVANU, STELIAN CON­

STANTIN, ZOE V. LE CA, GEORGE DIACU şi N. N. TONITZA.

An XLII, No. 49. 5 Decembrie 192«. L e i 5 .

Oraş străin Oraş străin, cu drumuri neştiute, Cioplit în feţe vechi, necunoscute Şi cu ferestre pline de femei, Ce te pândesc cu ochii de scântei, Sunt fericit în veci când intru'n tine Şi trist, ca'n toate oraşele străine.

Degeaba'mi sunt comorile avute ! Eu vin la pragurile tale neşt iute ; Degeaba-mi sunt iubirile'iiflorite, Eu vin la pragurile tale negândite ; Degeaba'mi sunt prietenii voioşi ! Eu vreau drumeţii tăi misterioşi.

De dimineaţă 'n razele 'nverzite, întâiul sunt pe străzile 'mpăenjenite, Nici o fereastră nu s'a redeschis, Clădirile par ridicate 'n vis, Doar pasul meu e-un cântec pe trotoar, Dar ochiul meu luceşte 'n foc solar.

Luceşte şi se 'nalfă să te vadă, Oraş străin, prieten nou, paradă D e mii de case , 'n chipuri felurite, Cu străzi de-argint şi parcuri ostenite. Sub zugrăveli de veac şi de lumină, Cetate-a sufletului meu ! străină !

Când î(i desfaci ferestrele spre drum. Mă re'ntâlneşti ca totdeauna şi acum : Sunt straniul călător ce vezi trecând, Privindu-te ca pe-o femee, surâzând, Şi re'ntorcându-se mereu, să te mai vadă, Oraş cioplit în străluciri, ca de paradă—

Şi mă 'nfior, când valul serii mă cuprinde Necunoscut sub cerul tău băsmuitor, Deasupra voastră

steaua nopţii când s'aprinde.

Drumefi străini mă fură'ncet pe urma lor. Femei , ca'n ѵіЦ, îmi' trec prin suflet şi mă dor.

Iar când se'nalfă vechea muzică'n grădină 1-alât de-adâncă şi de-a mea:e-aşa străinăt

MIHAIL CELARIANU

Sugestii de toamnă Cu orice străin aşezat pe bancă alături Ai vrea să legi o vorbă, familiar, Privirea-fi se urcă prin vârfuri de plopi — uriaşe mături Ce 'nvolbură cerul murdfcr.

Norii — amestec de-argiet viu şi de sgură — încarcă şi 'nstrâintă văzduhuri golite de soare. Tot ce-i pustiu, mai larg Ці apare Prietenii fi-i cunoşti dup» aer, în loc de figură.

Sârmă ghimpată 'nipletitä cu scai Zgârie 'n neguri paragini ce mor Ziua prea uiică-i pitită după un nor Vântul bătrân, spulberă 'u frunze arama căzută — alai—

Nopţilor îu iă sfârşit zvâcnesc presimţiri noi — Glas de cocor pierdut peste câmpuri de fără — Când frigul ne va goni de pe-afară, Noi vom aprinde căminari mai calde în noi.

C. I. ŞICLOVANTJ

UNIVERSUL LlTËlîAU ѣ

In n o a p t e a ace ia , e r a a t â t a l umina tle p a r c ă zor i le se şi î n ă l ţ a u în zăr i .

Ca a l t ă d a t ă îşi r id ică ochii . Gene l e în­t r edesch i se mul t , l ă s a r ă cerul să se o-glinclească în ei...

P r ivea ce ru l şi n u m a i cerul . In ape le lui a l b a s t r e şi l ine îşi r ecunoş tea sufletul . In forma-i s c h i m b ă t o a r e s imţea a s e m ă n a r e a do r in ţ e lo r în f ră ţ i t e cu neput in ţa . Restul , n a t u r a cu n i a j e s t a t e a ei m â n d r ă , v ia ţa aceia vese lă a t u tu ro r , c re ia t ă d in r i tm, sbuc iun i . for ţa , e r a u pen t ru ol pr ive l i ş t i i ie îugădi i i te .

J â r z i u a j u n s e s e astfel . D a r si mono ton ia ce ru lu i câ t eoda tă îi

î n t r i s t a . A t u n c i av id pen t ru câ teva clipe numai , îşi p r ivea semenii . Ind i fe ren ţa lor, z â m b e t u l răutăcios; a,l t u tu ro ra , îl d u r e a u şi c u p a t i m a omulu i sort i t în t r i s ­t a re : , îi u r a !

De ce n ' a r fi fost « in ter , viaţa aceas ta p l ină , ce-şi m â n a îndă ră tn i că va lu r i l e , vioaie, n e î n ţ e l e g ă t o a r e la d u r e r e a lui îl sfida cu m i ş c a r e a ei p e r p e t u ă . E te rn i ­t a t e a ei îi năş t ea în suflet zi de zi mai aj /r ins, m a i p e r s e v e r e n t a , pe r spec t iva si-n ' s t r ă a s fârş i tu lu i . Şi ma i a les o u ra p e n t r u n e r u ş i n a r e a cu c a r e , c l i p ă cu clipă îi a r ă t a inu t i l i t a t ea e x i s t e n ţ e i lui .

De a t â t e a o r i g â n d u l se d e ş i r a s e ast­fel, d a r îl î nv ingea cu cerul.. .

In c e r u l acela de vară , s te le le p ă r e a u l a m p i o a n e minuscu le pe fondul î n tuneca t a l nop ţe i p l a n e t a r e . A to tpu te rn i c i a luni i le u m i l e a scl ipirea. .

E r a t r i s t . Ps ihologia g e n e r a l ă a s t a r e : aces te ia , îl m â n a sp re t recut , inconşt ient . F o r ţ a o m u l u i c a r e t r ăeş t e n u m a i p e n t r u el o p a r t e d i n v ia ţa t u t u r o r se des făşura î n t r e a g ă d e s p r i n z â n d în propor ţ i i de reai , i m a g i n i d in t recu t , pe ca r e a n i i cu mer ­sul lor mecan ic le a cope r i s e r ă pa rcă .

„...Viaţa lui , î n t r e a g a lui v ia ţă a b i a în­c e p u t ă şi t r e b u i a să - i zică î n t r eagă . D r e p t a t e a vie ţ i i ! Capr ic i i d e cocotă !".

I n r e v o l t a ace ia p u t e r n i c ă la p a r o x i s m , toc i t ă îşi u i ta d u r e r e a ch inu indu- ş i sufle­tu l la f lacăra amin t i r i l o r ce aduse p a r c ă de b a g h e t a mag ică a unu i vră j i tor se în­ş i r u i a u a e v e a cu p las t i c i t a t e d e relief, în i m a g i n a ţ i a f ecundă pft izicului .

„ . . .Copilăr ia- i t r i s tă , f ă r ă n imen i . Nu-mefe-i f rumos : în tâ ia M u l ţ u m i r e ; sono­r i t a t e a lui . Miron Ioanid. P r i m u l succes ; p r e m i u l „ T i n e r i m e i ' . Ş'apoi m a i d e p a r t e — U n i v e r s i t a t e a Magna cum laude — c e ca ld îi s t r â n g e a u m â n a f e t ^ p ! Doc to ru l ace la r ă u t ă c i o s care-1 op r i se de a m a i î n v ă ţ a . C i u d a t c u m tocmai omul acela c u m s e c a d e , îi s t r e c u r a s e în suflet în tâ ia îndoia lă . Visul lui e ro t ic Lia, s t u d e n t a cu s i lue tă p a r i z i a n ă şî profi l e len 1 ' şi în

s fârş i t Pa r i su l . Pa r i su l o raşu l m â n d r u , v ia ţa d e luptă ,

d e p e r s e v e r e n ţ ă con t inuă , d e l ipsă. De câ te or i în c a m e r a de là m a n s a r d ă , seara nu a d o r m e a îmbrăca t , is tovit d e muncă , d e foame. Şi to tuş i nici u n a d in Bibl iote­cile ace lea mi i-au v ă z u t v r e o d a t ă s lăb i ­c iunea . P e n t r u o ga l e r i e , d e a t â t e a o r i cina d i s p ă r u s e ! Î n c r e z ă t o r îsi înv insese orgol iu l , m ize r i a . C a ші f ana t i c cu oclr'i a ţ in t i ţ i sp r e idea l , m a g n e t i z a ţ i de a u r e o ­la lui . nu văzuse , n u s imţ ise nimic . O s i n g u r ă ţ in t ă : doc to ra tu l . . O s ingură clo­a n ţ ă , e t e r n ă de n e î n v i n s : Lia.

î n t ă r i t de m i r a j u l lor a s e m e n e a unu i d i c t a to r i m p u s e s e de s t i nu lu i v ia ţa lui, c r i t e r iu l său de î n ţ e l ege re .

C r e z u s e a t â t î n idea ju l a c e s t a că de nu l 'ar fi văzu t zi de zi împ l in indu- se l ' a r fi p l ă m ă d i t f r ă m â n t â n d v ă z d u h u l .

O s i n g u r ă d a t ă , în t r ' o s ea ră , în p r i m e -

de]ORONZO BOGARDO

le seri a le p r i m ă v e r e i îşi p r e lung i se şe­d e r e a p e s t radă , şi în n o a p t e a aceia d u p ă un an de când e r a acolo , în ţe lesese şi el Pa r i su l . A tunc i în tâ ln i se pe Luce copila na ivă cu p ă r u l a r ă m i u . T r e i s ă p t ă m â n i d ragos t ea lor se î nch inase f iecăruia cu î n c r e d e r e . D a r în t r ' o zi l 'a cunoscut pe Gigi...

În t r 'o i a r n ă în în tâ i le zile se în to rceau din F r a n ţ a el şi Gigi ca re p ă g u b a ş i se în­torcea m â n g â i a t cu m a r i l e fui succese fe iuenine. Gigi e r a î n t r ' a d e v ă r m i n u n a t tic f rumos şi daca in te l igen ţa i-ar fi fost mai fidelă Lya ar fi fo»l azi a lui.

La 25 de a n i avea p ă r u l că run t d e pa r ­că n a t u r a capr ic ioasă voise să-l facă zeu.

l u c r é e r a i omulu i aci idei le se desle-gau...

(iu în toa rce rea în tâ ia î n t r e b a r e fu pen­t r u n u m e l e ei. .Şi r ă s p u n s u l — . . t rebue să fie Ut d a u ; " . Dorn ic s'o r e v a d ă o cău­tă acasă , da r nu o găsi — dansa ! In sala aceia i n t r a se cu emoţ ia unui copil ca re în faţa pub l i cu lu i î ncea rcă în tâ ia apa­r i ţ ie .

I n t r e pe rech i l e ce în r i t m u l s imţur i lo r des l ăn ţu i t e se î m p l e t e a u lascive, schi­ţ â n d f igur i b iza re , în melod ia u.uii dans in fe rna l , o r ecunoscu . Era ea, a v e a purul t ă ia t . A m ă n u n t u l aces ta îi isibise ochiul ca o l umină în î n tune r i c . O lăsase cu pă­rul lung, p i e p t ă n a t s t r âns , cu o c ă r a r e d r e a p t ă pe mij loc, d e a s u p r a f runţe i ace­leia, ce m a r e se descope rea toatii, lumi­nând.. .

Aci gându l se p rec ip i t a . îşi dădea sea­ma că toa te a m ă n u n t e l e ii r e v e n e a u diu nevoia unu i orgoliu pe r sona l , ce în ciuda lui n ic ioda tă nu-1 pu tuse s t ăpân i . Îşi rea­min tea scena a c e a s t a exac t . De a t â t e a ori t r ă i se clin sat isfacţ ia ei. O m u l acesta sever de câte or i nu a l e rgase după velei­tăţ i de l iceian sen t imenta l . .

.....Dansa cu Gigi , şi el ca re c rezuse că va fi în tâ iu l , fusese ia răş i înşelat . Vru să plece, bo tă r î t ch ia r se î n toa r se în-drep ' tându-se sp re uşă, furios. D a r clar , foar te c la r auz ise glasul lor l impede , so nor ca o ispi tă .

— „Miri !" E r a ea !

Din col ţul p leoape i a l u n e c â n d în jos o l a c r i m ă se scurse c r i s t a l ină og l ind ind câtva o f ă r â m ă de cer . Lac r ima bucu r i e i . ...Ce fericit fusese, îşi r e a m i n t e a to tu l de pa r ' că a r fi fost er i .

Şi z â m b i n d î n d u r e r a t de t r e c u t u l ca re nu m a i p u t e a fi, r e t r ă i , î ncă o d a t ă în­t reagă , v o r b ă cu vorbă , ca o poezie u n d e f iecare s t rofă s p u n â n d u - s e pe s ine aduuc p e cea la l t ă , r e v e d e r e a fecioarei acele ia , ce s i n g u r ă îi l u m i n a s e v ia ţa .

— „Bine Miri , să pleci f ă r ă să m ă vezi, f ă ră să te văd ?

— „Venisera n u m a i p e n t r u faptul a-cesta.

In faţa a f i rmaţ ie i obraj i i ei creol i se î m p u r p u r a s e r ă . î ş i p lecase capul , apoi r i d i când n u m a i ochii a d ă u g a s e .

— „Şi tot m a i v re i să pleci ?" Răspunsu l u r m a s e tă ios . — „Mă ind i spun d a n s u r i l e aces tea şi

mai a les m ă în t r i s t ează , f i indcă văd eă- ţ i p l ac . D e acolo de d e p a r t e s p e r a m că ani i te vor sch imba, c rezusem că vâ r s t a te va ap rop ia d e î nch ipu i r ea mea . Vezi deci, de ce t r e b u e să plec .

-•- Şi tu (lansai a l t ăda t ă . — N ' a m dansa t n ic iodată , Lie, cu in ten-

tenţ ia sau din nevoia de a-mi satisface.. . — „Taci te rog" . Cu m â n a ei f rumoasă

acoper indu- i gura , cu un gest d e copil răsfă ţa t îl potolise.

O r c h e s t r a re începu . C â n t a un ,,Bo> ton' ' , (iu p r ime le suîiete ce se des luş i ră îi în t inse m â n a .

— Te duci ? — Da ! — Si eu... — Şi t u ? — „...care v ro iam să dansez cu t ine"-— ..Eu vro iam să te văd să te aud,

a t â t !" — A l t ă d a t ă e ra i mai b u n , mă încurc i

cu felul acesta , gândeş te - t e d o a r ă că te ­am ascu l ta t î n to tdeauna , de ce eşti rău T Aş v rea să te însoţesc.

— , ,Dar dansu l ? „ D a n s a m fiindcă c r e d e a m că-ţ,i, p lace,

şi-mi d ă d e a m seama c ă întoiicâivdu-te vei fi m a i p re t en ţ io s , es te s inguru l mo­t iv p e n t d u ca r e a m abuza t uneor i " .

D in s e a r a ace i a Lia îşi s u p r i m a s e cu d e m n i t a t e s ingura ei p lăce re . Nu a re­gre ta t -o f i indcă o făcuse p e n t r u d ragos ­t ea lui !

P l eca se r ă î m p r e u n ă , fără să h o t ă r a s -

MAURICE UTRILLO : BISERICA „MUR ATO", CORSICA

4 UNIVERSUL LITERAR

PAUL VERONA : PONT DE LA CONCO RDE, PARIS

că unde, dorinţele lor identice le îndrep­tară drumul spre acelaşi loc singuratic : Şoseaua.

Fulgii de zăpadă seaş terneau în pătuvi subţiri. In drumul lor capricios ornau câteva clipe în dezordine văzduhul, măn-gâiau în treacăt ramurile pomilor, apoi obosiţi s e f ixau simetric în albeaţa lor imaculată.

In poezia senină a iernei îl reauzise după douăzeci şi şase de luni. Dragostea lui de ani fu aşternută în cuvinte nemu­ritoare. Rostite cu patimă, împletite în imagini plastice, cuvintele acestea îi is-biseră imaginaţia atât că în clipa aceia îi spusese, paerdută, transfigurată :

— „Aş vrea să fiu a ta, numai şi nu­mai a ta, pentru totdeauna. Viata mea va trăi prin tine".

Lia a fost a lui. Ziua aceia a fost cea mai frumoasă a vieţei. Ea a consacrat în-tâia-i învingere definitivă, de aceia poa­te ş'o reamintea astfel.

• Intre dragostea Liei şi prietenia lui Gi-

gi se scursese din viată trei ani. Apoi îi d e v e n i s e insuportabilă. Doctorul acela consultat pe ascuns îl încuraja fiindcă aşa îi cerea meseria. Simţea însă care era adevărul vorbelor, speratelor deşar­te, î ş i ştia zi le le numărate.

c . S ă mori la treizeci de ani nu te poti nici ce l puţin revolta şi revolta are scrupulele e i !

Să înveţi atât, să-ti faci rostul vietei, să înduri toate mizeri ie să suporţi zi de zi umiliri, să simţi cum ultima fărâmă de orgol iu se duce învinsă de laşitatea sufletului, pentru ca la treizeci de ani...

Sfera durerei acesteia era neţărmurită. Aci amintirile trăite c u atâta prisosin­

ţă d e gând se opreau. Simţea cum depar­te nu putea gândi. î ş i da conştient seama ca durerea morală se transforma brusc întrk) suferinţă fizică. Simţi chiar cum îl doare capul, acolo înăuntru, în cree i , vâjâia ceva, sfredelindu-1. In piept inima isbea de p a r c ă era un om ce se lupta cu înăbuşirea. Par'că şi aerul acela priete­nos vroia să-1 acopere.

„Nu, nu ! Sunt dorinţi şi voinţi mai pu-ternice decât jocul vietei. Nu, nu se poate !"

Şi ca un copil alintat s e lega de nă­dejdi trăind prin închipuire, speranţe­le acelea imense ale neputinţei. Gândul

viu al fantaziei, îl purta ш voie creind vremelnic, bucurii de copil sufletului o-ropsit.

Trăia astfel printr'o tacită înţelegere cu sine însuşi, clipe de reverie binefă­cătoare. Dar ca o deşteptare inevitabilă după un somn lung, gândul revenea adu­că iidu-1 cu el la matca adevărului, aci în voia-i haină îl ştrangula ciiinuindu-1 ca realitatea lui dârză.

...Ciliar cu moartea aceia hidoasă, chiar cu ideia de a dispare la treizeci de ani el care cu intel igenta şi cuvântul lui oglindise cândva în proporţii nebănui­te, acolo, departe în cetatea luminei, s p i r ritul rasei sale ! S'ar fi împăcat cu totul dar numai Lia, să nu fi fost ea.

Prin jocul ciudat al imaginei femenine în minte avea deodată senzaţia anticii pată a nefiinţei lui. Ca un nebun în cli­pele acelea, se pipăia îşi muşca violent mâinile spre a se convinge de viaţă ca apoi în fata durerilor să-şi reia firul. Era limita absolută a durerii.

„Femeia lui, singura femeie pe care în via(ă o iubise cu sufletul, cu trupul, cu gândul, zi de zi legat de nădejdia ei. Ea trăsese hotarele vietei lui. Femeia aceas­ta trebuia să fie a altuia, da, da, va tre­bui şi încă a cui... a lui Gigi. Cu siguran­ţă că a lui şi imbecilul care îşi închipuia că e l nu ştie pentru ce de doi ani îl cano­neşte cu prietenia.

A treia oară îi fura liniştea. Cel pufin de ar fi spus o vorbă ca lu­

mea animalul acesta frumos. Nici atât. Crezuse că femeile pot iubi spiritul, dar ce erau e le vinovate în fata masculului excitant.

Cu scuza aceasta, d in neputinţa de a face altfel, le ierta p e toate, adunând toată ura în jurul omului care prin fru­museţea lui, îi dase cea mai mare durere a vietei .

...Toate femeile care din dorinţi mai îimlte mai pure oglindiseră o clipă visu­rile, avânturile lui, fuseseră a le omului acesta, el bruta, reducându-le la ultima lor menire le avusese p e toate batjoco-rindu-le.

Pe toate l e avusese , pentru toate î l iertase. Lia îi mijlocise darul suprem al iertărei acesteia care acum se întorcea. Şi... acum, iată-1 din nou în cale. Lia va fi a lui pentru totdeauna, zi de zi, fe­meia îl va avea lângă ea, şi c ine ştie poa­

te că... Da, da, î l va iubi, î l va iubi, pen­tru simţurile ei înfrânate, pentru frumu­seţea lui, pentru frumuseţea ei, mărită prin e l ! Poate că va începe să-şi regrete că atâţ ia ani a fost nevoită să trăiască lângă stârvul acesta. II va şi urî ! II va urî p e el, care o iubise atât. Femeia lui, Lia, frumoasă, cu ochii ei de copil, iubi­rea unică : toate vor fi inevitabile lângă masculul acesta.

Ce rost ar mai a v e a sufletul şi toate fleacurile celelalte, destul a plictisit-o el. Nevoi le trupului sunt singurile care există. Ce importă dacă Gigi este prost, este frumos, tânăr, sănătos. In braţele lui pricepute, atâtea femei înţeleseseră viata, toate găsiseră aci rostul lor din urmă. El care avusese atâtea, o va avea şi pe ea , ca pe toate celelalte . Orgoliul , mândria, marea lui dragoste, vor fi pone­grite deodată inevitabil . Lia Ioanid 1 Ca­nalia !... îi dase cerul frumuseţe îi dase totul ş i- i mai dase şi viaţa... cel puţin dacă ar fi trăit şi el. Canalia ! !...

Tâmplele îi ardeau. Era târziu, vroi să se ridice, pic ioarele însă îi erau amorţite, voinţa rămase neîndeplinită.

Cu greutate se ridică. Se simţi imediat obosit de sforţare şi resemnat îşi reluă locul mai trist, mai îngândurat. Şi gân­dul îşi reluă firul intens, atât de viu, că fără voe se înfiripa în cuvinte ce singure se rosteau.

,...Lia, Lia dragă, femeia gândurilor lui, idealul vieţei fără bucurii. Şi totuşi trebue să ex i s te soluţia. Trebue să ex i s t e o scăpare, care să-i dea l iniştea în groa­pă ! Trebue, nu se poate !

O întâmplare petrecută în anii d e şcoală, îi revenea în minte sintetizată lapidar, în două cuvinte ; „puterea su­gestiei". Ea se impunea c u tărie, ca o so­luţie matematică, c e prin legi s imple, ee f ixează unică.

„..Popoviciu părăsise l iceul în penult i ­ma clasă, în urma sugestii continue a u-nui coleg că ar fi incapabil...''

Şi gândul mai departe, ca un nor ce aleargă în imensitatea spaţiului ; în ne­ştire, a lunecă prin minte, cătând un rea-zăm cât d e şubred.

D in când în când, încerca să râdă, dar râsul neisprăvit, s e sfârşea într'un surâs dureros, chinuitor...

Deodată surâsul mobil se f ixă. Privirea aţintită în sus , pJimbându-se din s tea în stea se statornici îndărătnică.

Părea un om ce după t imp îndelun gat, într'o singură cl ipa îşi înţe legea ros­tul. Rămăsese ţeapăn. In claritatea nop-ţei, surâsul de satisfacţie părea sinistru, mefistofelic... şi aşa fix, petrificat, răma­se timp prelungit.

Târziu, ca ^un descreeirat începu să râdă, o clipă sclipirea creerului d e al ­tădată, î l satisfăcu.

Ea Tar fi mulţumit 1 Până ş i egoismul acela morbid ar fi fost înfrânt.

...Şi... mai mulţumit, râse din ce în ce, mai tare, mai mult...

Dar îndoiala îl întoarse iar p e melea­gurile ei...

„Nu... dar n u ! Nu! . . ." Ult ima raţiune de morală triumfă

asupră-i cu repeziciune. Ce drept a v e a el asupra vieţei un om, darul acesta ne­asemuit. Ce drept avea e l asupra vieţei unui om, darul acesta neasemuit p e care el mai mult ca altul î l înţe legea.

Obosite de gândurile durerei , p leoa­pele slăbite se închiseră, acoperind în puterea nopţei sbuciumul omului .

In egoismul acela bolnav, învinsese bu­nătatea !

O notă de pian urmată în avalanşe d e altele străpunse cu siguranţa e i monoto­nia serei.

Cânta din Grieg. Cânta ea. Deşteptate de muzică, gândurile s e

UNIVERSUL LITERAR 5

S t r i g o i u l B r u m ă Aşi vrea să-mi în tâ lnesc strigoiul Nopţilor m e l e de urât Să-i umplu coaste le

Cum mi-aşi umfla cimpoiul

Apucându-1 de gât ; Să-i pipăi craniul Şi să-l aud cum sună, Mirându-mă că-n lună E mai lucios ca staniul ; Să-l scutur ca pe-o cracă D e chiciură ; D e s te le promoarcă Să-l văd cum picură ; Să-i bat în gol genunchii In râs omeric. Şi să-i cu leg rărunchii D e întuneric. Aş vrea să-mi întâlnesc strigoiul Nopţi lor me le de urât, Să mi-1 apuc de gât, Dar nu să mi-1 încaer, Ci să-i arunc o g lumă In dinţi, ca o pastilă — Postumă— D e argilă : Şi să mă'mprăştii tot, apoi, cu el în aer.

DRAGOŞ PROTOPOPESCU

încâlciră din nou stăruind în mintea lui, precizându-se apoi în jurul aceleiaşi idei, f ixându-se aproape, odată cu sunetele c e melodioase, limpezi, furau noptei — liniştea.

„...Mai târziu va cânta pentru celălalt. Şi e i îi va mângâia părul cu mâna, î i va săruta cu buzele frumoase mâinile, luîn-du-se la întrecere cu degetele ei lungi, a lbe , grăbite în jocul lor minunat pe c lapele sidefate. O făcuse şi el, de atâtea ori, mânat, d e puteri irezistibile. C u de­gete le ei lungi îi va mângâia părul că­runt. (

Va fi a lui. Va cânta pentru el, în fie­care seară, ca şi acum.

Timbrul acela molatec, insinuant îl răpea şi- i făcea rău. Simţi nevoia să as­culte .

Le temps des Iilas et le temps de roses N e reviendra plus à ce printemps ci

O vedea ! Dege te l e ei a lunecau pe cla­pe ca într'o a p ă vie, peştii . Tot corpul ei nervos nu era decât muzică, cânt, in­spiraţie. Glasul ei...

...Va fi a lui, va cânta pentru el, pentru dragostea lui...

Aga ar trebui să fie, dar chiar de în­treg iadul va trăi din durerile şi chinu­rile lui şi nu va fi ! Nu , im !

Se hotărî. P e frunte, broboane mari de sudoare,

î i curgeau, de par'că pe arşiţa lui Iulie ar fi spart piatră, cu un ciocan d e lemn

„Va fi aşa cum trebue să fie. Va muri dupe el, dar va muri cu siguranţă. Bie­tul Popovici !''

П.

Noapte. Au vorbit mult. Ea I-a ascultat desfigurată de grozăvia faptu lu i fusese convingător. I-a vorbit de boala lui un fapt de care nu-i vorbise niciodată, d& care nu se p lânsese nici când, ba chiar o ascunsese aşa d e bine , că îi dăduse im presia c lară a absenţe i ei totale printr'o ava lanşe continuă de vese l ie . Pentru că mărturisirea aceia avu chiar noutatea neprevăzutului . Printre crâmpeile propo

Cade brumă, brumă deslânată. O pasăre a cântat de rămas bun şi apoi un ^liliac de cornul diavolesc al lunei a tresărit. Târziu şi oboseală. Codrul vrea să moară în picioare, Moara n'a mâncat de mult şi zace. Bufniţe aşteaptă presimţiri pentru căderea stelelor. Plopii mor pe drumuri. De prăbuşiri pământul tuşeşte înfundat.

Zăvodului i s'au culcat urechile că nu e nimeni în ogradă : un ied a sărit printre ciuperci ca un pitic.

Ţintindu-se cn ochii negri casele au uitat că aseară soarele şi-a sfâşiat pieptul de porumbar şi aşteaptă cântatul cocoşului.

Asinului i-au căzut pleoapele p e ochi şi crezând că-i besnă peste lume a strigat după ajutor.

FLORICA MUMUIANU

ziţiunilor acelea, cuvintele se strecura seră insinuante, perfide, sigure de rezul­tatul lor meschin, ce în creerul acela morbid, justificară creaţia lor. Ameste­cate cu confesiuni de dragoste, impreg­nate cu regretul pentru viaţa ei care se sfârşea fatal, e le concretizau cu maes-tră siguranţă, nefericirea provenindă din acel ireparabil ; sacrificiul ei, care mai curând sau mai târziu îşi va cere prada.

Răsplata imorală a virtuţii ! Resemnată înţe lesese înţelesul cuvin­

telor, ba chiar mai mult. In suflet întris­tarea se aşternuse greoaie mortuară, în jurul ei gândurile negre dădeau târcoale, ca un stol de corbi în jurul unui hoit.

Se legă de leacul miraculos al cărţei, ca de o nădejde alungătoare de presim­ţiri macabre. Dar Baudelaire era nepu­tincios. El se resemnase de zid, în drep­tul ferestrei, căta cu ochii să înţeleagă noaptea.

Tăcuseră amândoi, deodată fără să în­ţeleagă de ce, nici unul, acum când erau înfrăţiţi într'o suferinţă comună, nu gă­sea un cuvânt de rostit.

Târziu se auzi. „Micalie citeşti ? citeşte tare".

— „De ce ?" ^ —• „Te ascult'*. Şi Lia citeşte tare, fă­

ră să înţeleagă. încet Miron se apropie, este la capătul divanului, lângă capul ei, nu 1-a simţit, instinctiv a lăsat cartea.

— „Eşti aşa de frumoasă, mereu minu­nat de frumoasă.

— „S'ar spune*.. — „Eşti a mea !" — „Numai a ta ?" Nu-i mai răspunse,

îi luă capul între mâini, i-1 strânse tare, (vroia să se convingă).

O clipă numai o privi în ochi... şi ochii ei se închiseră.

O ridică. Acum când era în picioare lângă el o cuprinse mai tare, cu' violen­ţă aproape, apoi apropiindu-ise mult. pâ­nă la contopire o sărută pe buze, lung, apăsat de par'că ar fi vrut să le sdrobeas-că. Buzele ei se albiră. In mintea lui, a-ceasta aduse culoarea roşie a sângelui, ceva mefistofelic surâse, sigur de el, în-tr'un loc departe, dar care totuşi făcea fiinţă din creerul lui.

„Eşti a mea". Se uită, o văzu pierdută în, braţele lui. îş i apropie buzele , î i des­chise gura, muşcându-i-le, apoi, încet, premedidat, încercând să pară naturală, lipsită de conştinţă, dorinţa aceasta...

„Poate că microbul întărit va întregi cuvântul'*.

Ca dintr'un fruct delicios, gurile lor se înfruptară îndelung.

Dar simţurile femei se descătuşară, în s inceritatea lor năvalnică, tânără, atra-seră înlănţuind dorinţele omului, apoi într'o supremă deslănţuire, confundân-du-se spasmodic, se contopiră, Lia se ofe­rea toată singură.

Pendula vesti nopţei, întâia ora. Miron reîncepu : — Ţi -am dat cu dărnicia dragostei, cu

avântul t inereţei totul, dar odată c u e l e germenul.. . germenul însetat ţi-a pătruns în sânge, otrăvindu-1 încet, sigur, tot.... tot.

— „Taci, te rog..." — „Acum, acum nimic nu ne desparte.

Sub culoarea roză a piele i tale, mijeşte îmbujorarea ofticei. N'ai observat când tuşeşti, şi a s t a foarte des... d a r tui nu bagi în seamă, nu e dintr'o s implă răceală, e ceva ca r e scormoneşte acolo, în plămâni, o hidră cu mii gi mii de capete''.

— „Taci, te implor..." — ,.Şi chiar acum, sunt doar câteva

minute, n 'a i simţit tu ceva, în excitarea simţurilor, ceva morbid — febra oftico şilor, cele din ursjnă agăţări de viaţă...

Lia plângea. Durerea se crispase рѳ chipu-i a t â t de par'că părea că strigă.

„Omul a v e a dreptate, dorinţele ei sunt neobişnuite, este ceva bolnav*'.

Nevoia convingerii o îndemnă să tu­şească.

forţată , tuşea eşi sec, lăsând dealun-gul drumului, o sgârietură ca o dovadă iscoditoare d e suferinţă. El tăcuse...

* Vorba, împlinise voia !... Şi zi de zi, sclipirea se realiza. Mâna­

tă de gândul a ce l a încrustat, ea îşi încre­dinţa în fiecare noapte prin atracţii m e ş ­teşugite corpul ei tânăr, cu dorinţele lui exagerate , omului pe care îl iubi îndoit. In sufletul ei e r a o dorinţă fantastică, un imbold nemărginit către viaţă...

...Si totuşi, femeia coasimţise inconş­tientă.

Trecură zile în mersul lor, se făcură luni. Zilele noi purtau prietenie, înţele­ge re omului. O ploaie măruntă, neconte­nită, iritantă, împânzea zi lele şi nopţile de săptămâni multe. Picăturile ploii lo ­vind în acoperiş creiau în jurul casei t» muzică prielnică destăinuirilor d e su­flet. Prin voia aceasta imperativă a natu­re: Lia stătea tot timpul în casă. Influen­ţată de Miron, de mai multe ori nu-1 pri­mise p e Gigi . In zi lele acelea era ner­voasă.

într'o seară, Lia întinsă pe divan a dormise citind. Lumina „veilleus"-ei lo-v:ndu-i genele făcea în jurul ochi lor două cearcăne mari negre. Ele îi măreau paliditatea apropiindu-i-o de a lui Miron o privea cu insistenţă ; ochii se opreau pe chipul ei, pe nesimţite se furişau, sta-iornicindu-se pe rând asupra frunţei, o-chilor, gurei, ca apoi reîntorcându-se din nou să reia acelaşi cult de mută idola­trie.

Când acest rit platonic se epuiza, du­când cu sine, adoraţia aceia taciturnă, buzele omului încercară să întregească nevoi le lui. Ele alunecară pe faţă oprin-du-sc vremelnic pe pleoapele închise, pe luciul molatic al obrajilor, f ixându-se p e gură.

Câtva timpul trecu astfel, apoi regre­tând imprudenţa reveni la aceiaşi con­templaţie a chipului.

б

Cu mâ in i l e îi a l in tă pă ru l , p i e rdu t în-t r 'o l u m e în t r eagă de gândur i , buze le m u r m u r a u încet descân tecu l magic , al u-nu i preot de r i t u r i sacre.. .

„...Sois sage, ô ma Dou leu r , et tiens-toi p lus t r a n q u i l l e 1 '

„Tu r éc l ama i s le .Soir ; il descend ; le voici ;"

„ L u e a t m o s p h è r e obscu re e n v e l o p p e la vi l le ."

„ A u x uns po r t an t la paix , aux autres le souci...''

Lia nu se deş teptă . Bolnavi i dorm greu.

Venise p r i m ă v a r a . Raze le soare lu i pă­t r u n d e a u în r a m e r a bo lnavu lu i , se pre­l u n g e a u pe d ivan , învese l ind covorul ca un cir ipi t de p a s ă r e un cuib. G â n d e a ..Ra­zii de soare b i n e c u v â n t a t " .

— ..Ce f rumoasă e p r i m ă v a r a !" Exc la ­mă fără voie.

Lia t r e s ă r i încet . — „Te-ai deş tep ta t Miri ? — „Nu dormeam'*. — ..Aveai orliii închişi şi apoi nu ştiu,

d a r a r ă ţ i a şa de bine , c r e d e a m că ai dor­mit' ' .

— Da ai d r e p t a t e , să te mir i r ând faţa aceas ta de mor t , se ma i schimbă. De alt­fel şi tu arăf i mai b ine azi. Se vede că p r i m ă v a r a este a noas t ră . . . "

Lia se c u t r e m u r ă . C u v i n t e l e îi sfrede­l i ră sufletul . Simjea dodesup tu l compăt i -mire i . ceva ca r e s e m ă n a cu m o a r t e a .

— „Miron tu şti că eu n ic ioda tă nu m 'am gândi t la m i n e ! (Cuvin te le s u n a r ă ca o m u s t r a r e , apoi ma i b lând adăugă) . . . v reau să nu te mai gândeşt i nici tu. Tu d ragu l meu. a l nevoe d e l iniş te . Ştii cum e ra i în p r i m ă v a r a t recu tă , ce sănă tos , ce vesel ! Când! se va încălz i vom m e r g e a-mnndoi la (ară în g r ăd ina noas t r ă cu plopi. Ţ i -aduc i a m i n t e i ub i r ea noas t ră . (Lia i-o r e a m i n t e a deeâ te ori vroia să-1 învese lească) .

...Liai s tudent . Ai veni t î n t r ' o t oamnă la noi st ii. cu l ava l i e ra aceia neagră , ca re ti stă*ea aşa b ine . P a r ' c ă văd pe m a m a , nu pi iVu să se sufere cu ea. şi tu. r a r e o p u r t a i mereu , fiindcă îţi spusesem eii. ră-fi stă b i n e . . .

Bolnavul e ra v e s e l ! Minuna t e e r au da­rur i l e Liei.

...Mi-ai citit a tunci ..Le lac". Ce curios era i f rate , n ic iodată n'ai vrut să-mi ei-tesli sfârşi tul .

Miron surâden . fericirea îi ac t ia \ i a j a !

De c â t e or i n ' am cit i t-o î m p r e u n ă , In u l t ima s t rofă înch idea i c a r t e a a d ă o g â n d : „ P e n t r u noi n ' a r e rost sfârş i tul aces ta , d r agos t ea noas t r ă va t r ă i veşnic . C re -d i r ţ a noas t r ă îi va reîmprospăta* în tot­d e a u n a v ia ţa" . ... i

Şi Lia pe gândur i , z âmb ind ca de o a-min t i r e t a in ică ma i spuse , „de a t â t e a o r i am r e p e t a t lec tura aceas ta , că î n t r ' o zi am învăjat poezia... şi o î n v ă ţ a s e m stin gheră .

L u sbâ rnâ i t s t r iden t s t r ă p u n s e casa. Soner ia sună lung, pa r ' că a p ă s a t ă de un copil n e r ă b d ă t o r . Urmă l inişte com­plectă. Se prix ira cu c iudă. Se rv i t oa rea i n t r ă :

— „Conul Cigi X rea să-1 vadă pe dom­nul" .

Ochi i lui Miron arş i a l u n e c a r ă pe faţa Liei. f ixai idu-se c e r i e t ă t o r i pe ch ipu l ei polid. O privi lung, minuţ ios , a ş t ep t ând un gest. bucu r i a cuge tu lu i ei cinst i t în­v inse ipocrizia , un zâmbe t nevoit , ins« t inct iv , po rn i t din m u l ţ u m i r i l e adânc i a le suf le tului , se schi ţă s incer , t imid la în­ceput , apoi o b s e r v â n d pr iv i rea a ţ in t i t ă asupră - i , încercă linii de ind i fe ren ţă .

Ochii- i se conges t iona ră şi sânge le nă-văl indu-i în gură , î n t r ' un acces de tuse îl îngălbeni ca ceara.. . Se aşeză pe pe­r ină r e sp i r ând gireu. încet se potoli .

— . .Domniile ce facem cu conul Cig i? Râse.

— „Cu „conul C i g i ' — zâmbi ia r •— se ridică în t r ' o m â n ă apo i ţ i p â n d ca un descieeici t : bă tând \ iolent cu p u m n u l in per ină şi încercând după f iecare vor­bă să redexie calm. ..Spi.nc-i Iul .conul C ig i ' ' că sunt la m a r e , că a m p leca t încă d e o s ă p t ă m â n ă la mare. . . la Nisa. spu-i:e-i că am plecat spre.. . va ra !"... Ult imul cuvân t r ă m a s e o şoaptă t imidă.

„Miri dragă. . ." — Să-i spue aşa ! Doar o în ţe lege că nu

i r e a u să-1 văd. m'ain să turat . . . " Serv i toarea eşi ! J.ia c o n t i n u ă : — „De ce-ji faci rău , şt apoi omul v ine

să te vadă 1 ' . . Se gândi că avea d r ep t a t e , poa te că

Cigi va c rede că este nebun , ce-i venise cu marea . \ a c rede că e nbtin. Ce fericit »r fi Cigi . lux ins de iileie adaogă supă­rat .

— ..Du-le de-l ( li ia mă. vei sta de vor­bă, d incolo i u el. eu citesc ac i " .

Lia îl s â iu t ă pe f runte . Merita ! le.şi. Cig i m e r g â n d agale , lovind cu bas tonu l în p i e t r e l e răs le ţ i ie , se d e p ă r t a s e mul t . R e n u n ţ ă să-1 mai cheme . II privi u i ta tă .

...Venise pen t ru ea, ştia că nu mai e ra b ine . 11 umil ise p e n t r u ea. D e a r în toa r ­ce capul . Ce frumos, ce d rep t m e r g e Gig:, ce suplu ! S ă p t ă m â n i l e t r ecu te , când e-şise u l t ima o a r a îl în tâ ln i se . Tot t impul ii vorb ise de d ragos tea lui, ea nu-1 iu­bise ce era el d e v ină .

Şi fără să-şi fi exp l i ca t de ce se gândea cu u ş u r i n ţ ă la el, cu bucu r i e , n ic ioda tă nu-şi r ă spând i se gându l în voie ca acum. I se p ă r u s e o c r imă gându l p e n t r u a l tu l l â n g ă o m u l ei, nu-1 lăsase nici să se n a s ­că şi acum din con t ră îl lăsa în voie, îi părea ch iar bine a r fi fost a p r o a p e feri­cită, d a c ă acum n 'ar fi plecat , dacă l ' a r fi p u t u t vedea.

Ii e r a aşa dor de a) vo ib i cu el. De mul t ţ inea să ma i vo rbească cu un om sănă tos . Se s ă t u r a s e de când e r a ob l iga tă să în­g r i j ească pe a l tu l . LI filozofa m a i pu ţ in . Lângă Cigi pa rcă era şi ea mai b ine , şi a e r u l era mai. cu ra t l ângă el. îşi aducea a m i n t e ce-i spusese atunci . . . „Vom ple­ca a m â n d o i d e p a r t e , în Munţ i i Elveţ ie i , es te un loc pen t ru noi a n u m e . Acolo în ae ru l acela t a re , tu a i deven i Lia de a b ă d a t ă şi eu ;isi fi fericit".

Obosise . îşi luă un scaun, acolo l â n g ă iişe p i e r d u t ă în neşt i re , ochii s t ă r u i a u , c e r ce t ând d e p a r t e d u p ă u r m a omulu i plecat . Pe re t ină r ămăsese nemişca tă a-

UNIVERSUL LITERAR

Giovanni Pascoli

Caleafferatá Intre pantele pe care, agale, pasc nişte vaci. negricioasă se repede calea ferată, licăritul în departe ;

in cerul de perlă, drepţi, egali , cn-a lor urzeală de fire aeriene, stâlpii descresc în şiraguri grăbite.

C«- tânguire lemeiască creşte şi piere, vuind ca de gemăt şi urlet ? Metalice fire. din răstimp în răstimp sună de vînt, — imensă harpă sonoră.

( trad. de Л. M AR CU)

( D i u . voi. Myricae-e ic lul . .L'ult ima passeggia ta" )

ceiaşi imag ine . Una câ te una l ac r imi le m a r i se d e s p r i n d e a u d i n gene , a l u n e când în jos pe imobi l i t a t ea de m a r m o r ă a feţei- Gânduir i le ise -repetau) uă.scân-du-se d in ace laş i mot iv . Via ţa o lânse pe ochii ei mar i l ac r imi de copil supă­ra t !...

R ă m ă s e s e aşa mul t , v isând. N imele. ei rost i t în şoap tă a p r o a p e , o r e a d u s e la rea l i t a te . R e i n t r ă în c a m e r a 1er.

— „Stai te rog. Stă tu . Ce s p u n e a Cigi? ' ' — , .Când m'aim d u s p lecase" . — „Eşti t r i s tă p e n t r u as ta ?" Tr Bsări. — „Ce ideie !" r ă s p u n s e s imulau 1 in­

d i f e r en t a d a r în sine e r a n e m u l ţ r mită , îi ghicise gândur i l e . Se făcu t ăcen ; . îşi dădea s eama c ă în c l ipe le ace lea Miron îi e r a nesufer i t . E r a c o n t r a voinţe i ei dar e ra . Ceva mai p u t e r n i c decâ t mo­ra l i t a t ea d ragos te i ei, decâ t mi la ei pen­t ru el — poa t e că c h i a r ea — îl lucea nesufer i t . R ă m a s e cu gându l aces ta şi se op r i aci , nu se mai căsni să în ţ e l eagă nimic...

— „Lia ?" — „Ce vre i ?" şi î n t r e b a r e a s u n a s e

mai pu ţ in t a n d r ă . . „— Aş dor i ?... — „Ce m a i doreş t i ?" E r a a s p r ă .

— „Vroiam... să te rog... ştii r ă m ă s e ­sem la „Le lac ' 1 , ştii t u poezia n o a s t r ă — toate fă ră cea din u r m ă . Vro iam să mi-o ma i c i teş t i oda tă , d a r fără..."

Se u i tă la e í fix. I i v e n i să r â d ă ! 11 văzu s lab a p r o a p e mor t . î n a i n t e a ei îi veni ce lă la l t pu t e rn i c , foa r t e f rumos, plin de viaţa de d r a g o s t e . Vi i to ru l ! Ii t r ebu ia şi v i i to ru lu i ei o sat isfacţ ie . Gig; fusese umi l ' t f i indcă venise s'o vadă , să- i a lunge s i ngu ră t a t ea . S imţea nevoia să-I facă să sufere pe egois tu l aces ta , c a r e ii fura şi u l t ime le cl ipe ele m u l ţ u m i r e . Vii torul ! Imag ina aceas t a a necunoscu­tu lu i o î ndâ r j ea ma i t a r e . O m u l aces ta care. . .

î n a i n t e a ochilor l uc ru r i l e se rostogo­l eau î n t r ' u n gol imens . D o a r el r ă m â ­nea fix aco lo în aee laş loc, neput inc ios , hidos.

Ii veni să râdă , să r â d ă cu hohote . La xârs ta lor să m a i u m b l e cu v e r s u r i şi încă ce... Poezia aceia pe ca re o auz ise to tuş i d e a t â t e a ori , m i n u n â n d u - s e sin­g u r ă de r e s e m n a r e a cu ca r e o ascu l tase , c l i inuindu-ş i zi lele cele m a i f rumoase a le t r ecu tu lu i . (In sufletul ei poezia ră­măsese s imbolul de fec te lo r omulu i ) . Şi acum ! Cum i-o cân ta b ie tu l Miron.

Ca o con f i rmare melod ia r i t m u l u i îi veni în min te . Nu că e r a ca ragh ios !

D r e a p t ă senină , începu r a r , sonor, a-X ea intui ţ ia e x a c t ă a u r m ă r i i :

..Oue le vent qui gemi, le roseau qui soupire"

..Oue Ie parfums légers de ton air embaumé" ..Oue tout ce qu'on entend, l'on voit,

ou l'on respire ! Tout dise ; Ils ont aimé".

Ils on t a imé, es te u l t ima strofă, ai v ru t să mi-o spui î n a i n t e d e sfârşi t . Л-veai d r e p t a t e . Imi pu tea i face şi d u r e ­rea aceas ta . Ai v ru t să nu ma i r ă m â i cu nici-o îndoia lă . T r e b u i a să fie aşa" . P e obra j i i lui ga lben i t r a ş i mul t , l ac r imi le .se o p r e a u p r i n t r e cu te le feţei .

In ae r — pes te tot. p l u t e a un ! sufli g ieo iu , t r ag ic .

Lia se îndoia . Se s imţea v inova tă . Nu r ă spunse câ tva , perversitatea ins t inc t iva ü femeii se r i d i că în e a însă , sarcas t ică .

— „ C r e d e a m că a m să te a m u z " . C r e d e a i că mă amuz i s p u n â n d u - m i

că nu m ă mai iubeş t i !..." Se rv i toa rea in t r ă p u r t â n d in b r a ţ e un

m a l d ă r de flori de sa lcâm. Lia le puse în vas exc l amând .

— „Ce frumos mi ros au, ce f rumoase ! Miron Ie pr iv i , g â n d e a „flori le p r imă-

легіі , florile mor ţe i " . — „Vezi tu florile as tea de sa lcâm ca-

UNIVERSUL LITERAR 7

re ţ i e îfi p l ac a t â t , s u n t s i n g u r e l e flori, ă r o r a n u le po r t p r i e t e n i e " .

— „ D e ce ?" B o l n a v u l n u r ă s p u n s e . Servitoarea se a p r o p i e d e Lia şopt indu- i ceva la u r e c h e . Eş i ră Lia în tâ i , apoi iervitoarea. Mi ron r ă m a s e s ingur .

Se g â n d e a la ce făcuse , la tot ce cu o perseverentă d r ă c e a s c ă făcuse p e n t r u distrugerea femei i sa le care to tuş i îl iu-ise cu a d e v ă r a t , acun i a v e a d r e p t a t e

jdacă nu-1 m a i i u b e a ; nu m a i mer i t ă . jDaeă '.-ar s pune , s 'ar u ş u r a sufletul şi | o a t e că n u e r a p r e a tâ rz iu . Să încerce jsă-i s p u e a d e v ă r u l . D a , da ! t r e b u e să-i ispue ; e t â n ă r ă , p u ţ i n ă îngr i j i r e , ae r mult . acurat iji nu va fi n imic . G â n d u l c ă bu­nă t a t ea ei îl va i e r t a î i d ă d e a c u r a j şi-i sporea î n c h i p u i r e a . A p r o a p e că nici n u mai î n ţ e l e g e a ce-1 făcuse să fie a ş a de egoist. C u m îşi p u t u s e înch ipu i că a r e drept e t e r n a s u p r a ei ? Nu în ţe legea ! Dacă Lia va t r ă i , gându l aces ta to tuş i ii d u r e a , a r fi v r u t î n t r ' u n colt d e p ă r t a t il conş t in te i ce n u p ă r e a con tamina t d e norala a c e a s t a t â r z i e , acolo unde se re-:unoştea p e s ine cel de a l t ăda t ă , a r fi frut să n u fie a şa . Dacă , totuşi nu va fi işa a tunci . . . a t u n c i el este, este,... N ' avea curaj să-şi s p u e cuvân tu l . No ţ iunea în fă, p r i n t r ' u n j o c c iuda t îi a p ă r e a îiv créer p las t i c . V ă z u î n a i n t e o g r ă m a d ă i-uiensă de fiole, f rumos e t i che t a t e şi da­tate. In f l eca re o doză , „o doză de o t r a -m'\ m u l t e e r a u goale — câ teva îşi a ş -jleptau î ncă d r e p t u l la via ţă . P e toa t e e vedea c l a r u r m a dege te lo r lui slăbite,,

jioduroase, d e a s u p r a lor sune te c l a r e a i -loma v o r b e i lui î n t r e g e a u a r ă t a r e a . Ţ i n â n d m e r e u ochii închişi , imag ina ţ i a

ie desvo l t a m a i l i b e r ă m ă r i n d d imens iu-ile, d e f o r m â n d to tu l , î ncon ju rând gân~ ul, i m a g i n e a , de o a tmos fe ră m a c a b r ă , n u r e c h e , i se p ă r u că se desp r ind încet une te , la î n c e p u t i m p e r c e p t i b i l e apoi in ce în ce m a i t a r e e le se des luş i ră în-hegându-se în cuv in te p l ine de înţeles . E r a u n t ică los ! D a c ă m o a r e es te u n

sasln, u n uc igaş in te l igent , raf inat , da i :u a t â t m a i josn ic .

Da ! da, t r e b u e să-i spue , nu va ma i ntârzia n ic i u n m i n u t — apoi ce se va n tâmpla , eă-ş i ia d u p ă suflet pova ra ecre tu lu i , t a i n a grozavă , î n c e r c ă să desch idă ochii , e r a u grei ,

ileoapele p a r c ă e r a u a p ă s a t e de o forţă liabolică, gene le se f i xa se r ă a t â t de pă­saţi l ip i te cu p l u m b . Se sforţa t i m p în-lelungat ; şi ca o u l t imă î n v i n g e r e a roinţei n e î n d u p l e c a t e , r euş i să-i des-ihidă.

Se î n ă b u ş e a . C ă m a ş a îl sufoca, a r fi rrut să s t r ige î n t r ' u n gest spasmodic îi upee n a s t u r e l e , d a r a e r u l nu veni . In-ercă să se r id ice în sus, vroi să de s -diidă f e r e a s t r a . Reuş i să se r idice , cu orte n e c u n o s c u t e desch ise geamul .

In p o a r t ă Gigi îşi l ua r ă m a s b u n delà ia. S â n g e l e îi n ă v ă l i în g u r ă în fă râmi nchegate, î năbuş indu - I . Ameţ i t se p r ă -ăli p e pode le , lovindu-ş i capul de col­ul de m a r m o r ă al nop t ie r i i . U n g h i u l de

t iatră îşi i m p r i m ă forma adânc , sânge le reni şi p e aci , la î n c e p u t în p ică tur i , ifârşi p r i n a c u r g e ş i roiu. E r a o e r u p ţ i e fe s â n g e , o î n ţ e l e g e r e t a i n i c ă de piără-ţire to ta lă . In s p a s m cu faţa în jos cor-ml l u n g î n c e r c ă să se în t indă . P i ep tu l e umflă , î n t r ' o s f o r ţ a r e s u p r e m ă , gu ra e desch i se m a i mul t , a v i d ă de a e r — în-«t,).i.. î n ţ epen i , î n t r ' u n Rânjet s in is t ru , tehii deschiş i r ă m ă s e s e r ă a ţ i n t i ţ i î n t r ' a -olo. Pe covor d o u ă r â u l e ţ e de sânge urseră izolat câ tva , apo i se u n i r ă p re -ingindu-se s p r e fe reas t ră . . . In p o a r t ă Lia p r i n d e a la b u t o n i e r a lui

ligi o f loare de salcâm.. .

O R O N Z O B O G A R D O

Considerafiuni asupra catharsis-nlui aristotelic SFÂRŞIT

î n c r e m e n i r e a rea i i t ă ţ i i in acel to t o r ­ganic p r in a j u t o r u l mot ivă r i i es te t ice ; acea s i m u l t a n e i z a r e a suseces iuni i t im­pii J ui ce ca r ac t e r i zează o o p e r ă de a r t ă se îe.-nzima, d u p ă cum a m văzut , p e s t r u c t u r a p r i m i t i v ă a cunoaş ta r i i .

Re igson sus ţ inuse î n să cândva în fai­moasa t eor ie a d u r a t e i p u r e că noi con­c e p e m t i m p u l ca o can t i t a t e omogenă , giHţie unei confuzii, p e caire o face omul in t re d u r a t a p u r ă şi spa ţ iu . De aci e roa­rea f u n d a m e n t a l ă a cunoaş t e r i i noas t r e ce s.paţializează t impul , adică îl omo­genizează , cons ide rându- l ca o p e r p e t u ă î n s u m a r e de p ă r ţ i Ident ice î n t r e ele ce se succed în t r ' o pe r fec tă r e g u l a r i t a t e . Ade­v ă r a t u l t imp, zice Bargson, es te d u r a t a evoluţ ie i necon ten i t c r ea toa re . O r i c e menit nt din aceas t ă evolu ţ ie n u es te i-den t i c cui n i c iunu l an t e r io r , d u p ă cum :ui va p u t e a fi cu n ic iunu l u r m ă t o r . Spa-ţ i a l i zându-ne t impul , sus ţ ine Bergson, roate concepte le n o a s t r e n u pot t r a d u c e în a f a r ă decâ t c a d a v r u l une i ex i s t en ţ e , adică un t r u p i n e r t d in ca re suf le tu l л p ier i t . Sp re a p u t e a s u r p r i n d e suf le tu l aces ta , Bergson p r o p u n e cunoaş t e r ea in­tu i t ivă , ad ică nu o c u n o a ş t e r e e x t e r i o a r ă , ci u n a i n t e r i o a r ă : să s t ă p â n i m cu cu­n o a ş t e r e a n o a s t r ă obiectul , t r ă indu-1 .

P r i m u l a s p e c t a l t eo r i e i ber|gso|nienu a r face p e cineva, s ă c readă , că a c e a s t ă cunoaş t e r e e x t e r i o a r ă a r cons t i tu i , d u p ă cele sus ţ inu t e de noi, c o n t e m p l a r e a es­te t ica pe când ceeace dep lo r ă Bergson în c u n o a ş t e r e a n o a s t r ă e v o l u a t ă eiste toc­mai acea. sipaţial izare a t impu lu i .

..Noi nu s u r p r i n d e m " scrie Bergson, tini s en t imen te l e noaistre decâ t aspectu l lor imper sona l , ace la pe ca r e l imbag iu l a p u t u t să-1 noteze o d a t ă p e n t r u t o t d e a u n a , p e n i r u c ă l imbag iu l e s t e a p r o a p e a c e l a ş . în ace leaş i condi ţ luni , p e n t r u toţi oa ­menii . Astfel , ch ia r în p r o p r i u l nos t ru individ, i nd iv idua l i t a t ea n e scapă. Ne mişcăm pn ln t re gene ra l i t ă ţ i şi s imbolur i , ca î n t r ' u n c â m p închis , u n d e for ţa noas tsră se m ă s o a r ă în mod ut i l cu a l t e foi (e ; t r ă i m în a f a r a luc ru r i lo r , în a f a ră de noi înş ine . Dar d in loc în, loc, n a t u r a susci tă suflete ma i d e t a ş a t e de v ia ţă . Nu vorbesc d e acea d e t a ş a r e voită, r a ţ i ona ­tă, s i s t emat i că t a r e este o p e r a ref lec-ţ iuni i şi a filosofici. Vorbesc de o de ta ­ş a r e n a t u r a l ă , î născu tă în s t r u c t u r a sim­ţu r i lo r şi a conştiinţei: şi c a r e se mani­festă î n t r ' u n fel feciorelnic de a vedea , de a î n ţ e l ege şi de a cugeta . D a c ă a-ceas tă d e t a ş a r e a r fi comple tă , dacă su­fletul n ' a r a d e r a la v ia ţa (obişnui tă) p r i n післіпа d in p e r c e p ţ i u n i l e sale, d e t a ş a r e a , d e : p r e ca r e e vorba , a r fi suf letul unu i a n i s t cum lumea n ' a ma i văzu t încă nici­odată , căci acel suflet a r exce la în toa te a r t e l e de odată , sau m a i d e girabă le -a r contoipi pe toa t e î n t r ' u n a s ingură . Ar s u r p r i n d e toa te l u c r u r i l e în p u r i t a t e a lor o r ig ina lă şi în p r i v i n ţ a formelor , şi a cu­lor i lor şi a sumelor d in l u m e a m a t e r i a l ă ca şi cele m a i sub t i le mişcă r i a le vieţ i i i n t e r ioa re . P e n t r u a c e e a însă d i n t r e noi. pe ca r e n a t u r a i-a făcut a r t i ş t i a r id i ­cat vă lu l n u m a i d in t r ' o s i ngu ră p a r t e şi шшіа і î n t â m p l ă t o r că a u i t a t să lege în acea s i ngu ră p a r t e pe rcep ţ i i l e cu nevoi le oamenilor . . . A r t a n a r e al t obiec t decât să dea la o p a r t e s imbolur i l e , în p rac t i că ut i le , gene ra l i t ă ţ i l e în mod convenţ iona l şi social a c c e p t a t e , în sfârşi t tot ceea ce ne maschează r ea l i t a t ea , s p r e a n e p u n e faţă în faţa cu însăş i r ea l i t a t ea" . (Le r i r e . Pa r i s 1919, p a g . 153 şi urm.) .

C u n o a ş t e r e a co t id iană n'air fi d u p ă Bergson decât o s impl i f icare p rac t i că .

In t r e noi şi r e a l i t a t e s e i n t e r p u n e o e-t i che tu ca r e s implif ică şi clasifică gene­r a l i z â n d . Aceas ta es te c u n o a ş t e r e a logi­că. A r t a a r ş t e r g e e t i che ta şi ne-ar face să p ă t r u n d e m în i n t e r i o r u l ob iec tu lu i ca să-1 cunoaş t em p r i n intuiţie.

D a c ă ne r e f e r im la c u n o a ş t e r e a primiţi , vă cons ta t ăm, d u p ă cum ami văzut , c ă ser i i le r e g u l a t e a le f enomene lo r în spa­ţ iu sunt ind i fe ren te , şi d u p ă cum sus ţ ine L e v y Brüh l , p r imi t i vu l n u dă nicio aten­ţ ie, cel p u ţ i n re f lec ta tă , succes iuni i ire­vers ib i le a cauze lo r şi efecte lor . In a» ceste condi ţ iun i r e p r e z e n t a r e a t impu lu i , diti iiipisă! de supor t , nu p o a t e fi decât in­dis t inc tă şi r ău def ini tă . Ea se apropie mai de g r a b ă de un sen t imen t subiectiT al d u r a t e i , n u fă ră o o a r e c a r e a n a l o g i e cu acea ca re a fost descr i să de Bergson. (La m e n t a l i t é primitive. C a p . II, Les puissances myst iques et invisibles. § VI, pag. 69—90).

Şi a tunc i c â n d a m n u m i t u n u l d in as ­pec te le f enomenu lu i es te t ic o s m u l t a n e i -z a r e a succes iuni , o spa ţ i a l i z a r e a t im­pului , n ' am lua t fo rmula a c e a s t a î n î n ţ e . leşul logic, ci î n cel p r i m i t i v .

P e n t r u p r imi t i v spajiiul e s t e p l in de! ca­l i tăţ i ; r eg iun i l e sale a u v i r tu ţ i proprii, ele pa r t i c i pă cu p u t e r i mistice r eve l a toa ­re. % a ţ i u l n u e a t â t r e p r e z e n t a t , cât mai de g r a b ă e s imţi t şi d i fe r i t e le d i rec ţ i i şi s i tua ţ i i în spa ţ iu se dis t ing, p e n t r u pri­mitiv, in mod ca l i ta t iv u n e l e de a l te le .

Şi cum p e n t r u p r i m i t i v n u exristă decât c a u / e p r i m o r d i a l e , în n i c iun caz cauze secii ade , t impu l va fi u n spa ţ iu calitativ. (IbiJ, p a g . 92).

Pe d e a l t ă pa r t e , f i indcă, g r a ţ i e p u n c ­tu lu i nos t ru de vede re , c u g e t a r e a evo­l u a t ă es te o a m a l g a m a r e de c u n o a ş t e r e p re log ică şi logică, spatial izairea concep­tua lă , ca re es te logică cu e sen ţa sa, re­d e v e n i n d în ac tu l de c o n t e m p l a r e esteti­că s p a ţ i a b z e r e p re log ică , în felul aces ta fo rma la b e r g s o n i a n ă n u o con t r az i ce p e a noas t ră , ci d impot r ivă , o î n t ă r e ş t e .

, Ceea ce ne-a in t e re sa t " , n e s p u n e Bergson, (du|pă ce a m as i s t a t la o d r a m ă izbut i tă ) , nu es te a t â t ceeace ni s'a po­vestit d e sp re a l tc ineva , cât ma i a les ceea ce , ne-a făcut să v e d e m în noi înş ine) , t oa t ă a c r a l u m e confuză d e l u c r u r i vagi, ca r ni fi voit s ă fie şi >ca,re p e n t r u fer i­c i rea noas t r ă , n ' au fost. In a ce l a ş t i m p

M A R G A R E T A C O S S A C E A N U : PORTRETUL LUI ETIENNE DE VIEL

CASTEL

8 UNIVERSUL LITERAR

part*, că o chemare a răzbătut până la a-mintirile atavice î n mod infinit stră­vechi, atât de profunde, atât de străine \ i e ţ i i noastre actuale, în cât această via­ţii ne apare câteva clipe ca ceva ireal pentru care va trebui să încejpem o alta ucenicie". (Le rire, pag. 164—165),

f ă r ă să se ffi referit anume la supra­vieţuirea e lementelor prelogice în actul de contemplare estetică, Bergson ajunge , poate fam să-şi dea seama, să staibi-І л і к а o .relaţiune între actul de contem­plări Î Î cunoaşterea primtivăj d^şi în •nod aparent respinsese spaţial-zare»» timpului. Am insistat, credem, de-ajuna asupra caracterului acestei spaţialii zări, ca să- nu ne închipuim, că a i exista o contradicţie în ideologia berg rouianâ, sau între aceasta şi aspectul formulat do noi cu privire la relaţiunea •atre cunoeşterea prelogică şi cea este­tică, pe care noi o conturăm mai pronun­ţat decât o întrezărire în treacăt Berg­son, mai ales că pentru cugetătorul francez problema estetică n ' a fost nici­odată obiectivul său princit

Rabindranath T a g o r e la Santiniketar

IMPRESII de SYLVAIN LEVI

Ială cum sublimarea freudiană articu­lată cu interpretarea lui Egger pe con-cetpul m&totelic al catharsisulud dobân­deşte o rezonanţă mai profundă prin i-eleologh estetică a lui Nietzsche sau Bergson şi după lucrările lui L e v y Brühl, care combate prin legea participaţiunii şo- i i l i n i trapologică şi etnografică en­gleza, utilizaridu-i însă întreg materialul.

Sunt şi alţi cugetători, care au obser vat feiioiiieiiul eliberării de o anumită comprimare lăuntrică, atunci când con­templăm opera de artă, şi între aceştia, deşi punctul de vedere este altul, n u p<u-tem omite pc Spengler (Der Untergang des Abendlandes, 1917) • gi pe Worringer, care analizează, fiecare potrivit punctu­lui său de vedere, acea „spaimă", ce se filtrează din adâncurile noastre sufle­teşti in faţa realităţii şi de care artă e în stare să ne vindece.

(Vezi : T. Vianu, Dual ismul artei, Bu­cureşti 1425, unele autorul face un refe­rat asupra estetici i germane contimpo­r a n e ) .

Primitivul se găsea într'o panică per­manentă, graţie tocmai faptului, că rea­litatea nu putea fi înhămată ideii de timp î n înţelesul nostru. Cugetarea omu­lui evoluat, care util izează mai ales t im­pul îl lace mai dominaut. Şi ori de câte

• ejii'i apar urme, fie e le chiar îndepărtate a l e cugetării primitive, urme articulate î n s ă pe planul evoluat al unei cugetări post primitive, cum ar fi stringenţa sin-t e t i t ă d in opera de artă, acea spaimă a-d'Hii i i tă î n fundul sufletului nostru se treveşie Dar acum ea este transvaluată, mi n e m a i umple sufletul de panică : readusă în planul conştiinţei de către contemplai ea artistică, ea nu ne mai do­mină, ci tecmai, fiindcă, înarmaţi fiind îuipotrh a ei am doborît-o, o aşteptăm cu .plăcere.

Sufletul nostru în faţa operei de artă s e îmbracă, par'că, în haine de sărbă-teidie, spre a asista la defilarea umilă a elnşma' ilor săi lăuntrici, de care se des­carcă, el iberându-se de o sarcină, ce îl teroriza altădată, şi pe care o el imină a-c u m neutru creşterea conştiinţei sale fa­ta ele propria sa securitate.

•

De ia s ine înţeles este, că această în­cercare de a împlini golurile textului a-ristotoiic n u însemnează, că în cugetarea Stag\ ritului raţionamentul trebue să se П petrecut aidoma. Ar fi fost şi o imjpo-s'biütate. Nu râvnim în niciun caz suc-( e s e l e u n u i Ed. Müller, Döring, Schasler, i' . ' iniiie-niiauu sau alţii, care vedeau în Aristotcl un precurscr al lui Kant, sau

Am uitat să vă spun că a v e m un boy , un creştin din Madras, care se grozăveşte eă cunoaşte pe occidentali şi manii le lor: Dacă ar avea făină, oţet şi brânză ce m a . ioneză bună ne-ar prepara ! Dar aceşti „Hindous people !" — şi cu un gest dis­preţuitor indica întreaga populaţie a In-eliei ou Tagore cu tot. Şi Gandhi ăsta ! Pentru noi catolicii, ce naivă e religia lor ! D a r domnul profesor n'a auzit astă-noapte, sgomotele acelea înăbuşite, do părea că bate cineva uşor în geam ? Un strigoi, domnule profesor. D e altfel se spune că sunt mulţi în această junglă.

E negru de tot, scumpul nostru Iosif, mândru ca un curcan şi e plin de ce le mai bune intenţii ; , a luat familiei Rathi pe cel mai bun „boy" care d e altfel, n'a rămas cu noi, : era de castă brahmanică ; Meinsahib (adică eu) îi dădea ordine ; şi hotărît n'a putut să se obicinuiască cu ..English people". Noi (mai bine zis Iosif) am găsit un altul. Boia, om de serviciu la bucătărie şi valet ; un al treilea, Latu, e măturător, cară apă, aranjează florile, goleşte vasele de noapte, fiecare avem servitorul nostru : India n'a adoptat or­ganizaţia noastră sanitară ; canalizarea e înlocuită de personagii mute şi invizi­bile, care se însărcinează cu curăţenia de tot felul. Or fi ex is tând multe alte ţări unde atâţia oameni să fie ocupaţi cu go­litul atâtor oale de noapte ?

Dar acest Iosif preţios şi catolic, care ne tratează ca pe coreligionari, nu gă­teşte prea rău, ştie ce nu ne place şi gă­teşte un pilaf de raci de mare delicios :

...Există ceva foarte prietenos în lu­cruri, în oameni, aceştia au o mare blân­deţe, puţină ironie, fineţe, cea mai largă umanitate (chiar şi animalele se bucură de ea), o politeţe frumoasă şi gravă, ni­mic d'in prefăcătoria pe care occidentul a elaborat-o atât de bine. Şi lucrurile au atât ele puţină valoare ! Cea mai frumoa­să instalaţie ar face să râdă p e cele mai uinile burgheze delà noi : camera de cul­care înseamnă un imens pat dur, un ca­dru de lemn, o saltea subţire ; dar în el dormi liniştit sub perdeaua care te apără de ţânţarii ; n'ai să te temi de animale. Niqi un scaun ; de obicei, pe pământ, se pun rogojini, ni s'a dat şi nouă câteva şi câteva mobile : dar anotimpurile succe dându-se, cel groaznic de cald şi ploios după cel groaznic de călduros şi uscat, fac să joace toate încheieturile. Sala de baie, e o odaie cimentată, cu enorme ba­zine pline de apă, un taburet jos pe care

Hegel, al lui Herbart saui al întregei es­tetici contimporane.

Am voit numai să iiiidicăm sugest i i le ce le poate procura la lumina esteticii contimporane aşchia rămasă din cugeta rea a ristotelică în ceea ce priveşte pur gare:a cathartică, ce a fost enunţată de el ipe.nl ru prima eiară.

E vorba cu alte cuvinte de istoria pos­taira 'í.ujiui concept aristotelic, sau, poa te T I I L I î de grabă, o încercare de a racor-ela diferitele păreri emise în legătură cu un ţpunct de vedere comun, deşi autorii lor nu ştiau unii de alţii şi mai puţin A-ristotel de ei toţi.

SCARLAT STRUŢEANU

te întinzi şi cu o oală care se aseamài cu o măsură de un litru, te stropeşti.

Am sosit în cel mai bun anot imp, iarnă ; ziua este arzătoare, seara şi ( mineaţa mai răcăroase, noaptea delicioi să. Cu toate astea toţi se înve lesc înfr guraţi ; unii tuşesc. Costumul redus 1 minimul la oamenii din popor, constă pei tru femei dintr'o lungă bucată de etofi sari, din care e le îşi fac în acelaş timpi jupă, o draperie care acoperă bustul | un văl pe oap.

Nimic mai pudic, mai frumos, şi care í prindă mai bine. Oamenii dintr'o drajx rie lungă îşi fac nişte pantaloni largi d tot, peste cari cade o tunică lungă. 0 mai econom o înlocueşte printr'o d maşă urâtă de a noastră şi astfel îmbrt cat am văzut venind la mine, pe mărul tul şi palidul profesor de l imba francezi e levul meu ; în pantaloni albi foarl largi, o cască colonială de culoare kat şi o cămaşe mică cu cute larg1".

...In frumoasa noastră casă a m intri Sâmbătă, 12 seara ; are un parter înălji împrejurul căruia se află o verandă lat gă ; o scară îngustă duce 1« o terasă und se află corbii şi porumbeii.

Nici un vecin, soarele se întoai ce jur împrejurul nostru, nu-i nimi care să ne adăpostească. Cam la vre> şease sute de metri se află copacii şi cil d i i i l e şcolii ; la trei sute, bangalowul fa miliei Rathi. Orizontul infinit este atât d clar, în acest aer atât de uscat, că se vS până la douăzeci de mile, profilându-j coline al căror nume nu-l cunosc. E ot zece, m'am sculat de şease ore şi jum! täte, şi noi suntem cei mai leneşi din ace mic univers , aici toţi s e scoală puţin ö nainte de răsăritul soarelui, .pentru ГЛ găciune şi meditare : ziua începe pri cântece şi elevii o sfârşesc tot cântând

După prânz abia pot să scriu, îndatoi rile mele de stăpână a casei fiind din cel mai reduse. Toate ordinele sunt date k Iosif ; el v ine să mă cheme pentrui o оаш parare de pui. Poetul şi familia Ratl cinând astăseară cu noi, e nevoie de oţ mari şi trei mici. Cheltuel i le le-am ral eluit ; era o casă în care l ipseau toate, a cunoscând nici una din cele cinci sute d limbi ale Indiei, sunt la discreţia fideli lui meu servitor ; schimbul valutar e ci tastrofal şi cu toate acestea dacă aţi « 'dea totalul ele azi, v'aţi îngălbeni de geh zie. Şi dacă aţi putea vedea bucătari mea, cuptorul meu de pământ, mica me masă. Când intru să-mi arunc ochii, gi şese întregul personal îmbrăcat în ce tume subţiri, aşezat pc vine, şeful curl ţind legumele pentru nesfârşitul lui pei sonal, ajutorul său spălând vesela, mate rătorul dispărând. Tot aşa, îmi spune w ţul meu, se petreceau lucrurile şi acm douăzeci şi cirrei de алі ; preţurile a cresout, organizaţia e aceeaş şi totuşi ni mic nu mai d de recunoscut : acest popo timid, fricos, care se l ipea de zid, пшм când vedea un occidental, umblă de «Й până colo, liniştit şi după cum îi e firw fără să-i p iese de străini. A trecut vn mea când se putea scrie în săli le de gart European Iad ies. Native females.

Marile principii invocate în timpul răi boiului : drepturile popoarelor, drepturi] omului — se aseamănă acestor spirite di vechile legende care, odată invocate ц mai pot fi nimicite ; înconjoară pământii Mai este şi pi lda Egiptului, a Irlandei. N mai e nici un indian, nici un englez cai

UNIVERSUL LITERAR

să ştie ce va aduce ziua de mâine. Mâine, înseamnă nesupunerea civi lă predicata de Gandhi, înseamnă boicotarea vizitei prinţului de Gall ia . D a r cât va dura a-ceastă nesupunere ? O imprudentă, şi In­dia ia foc. A m ascultat îndelung Poetul care ne-a e x p u s aspecte le acestei grave probleme, într'una din serile trecute, în marea tăcere a nopţii, p e care o întreru­pea numai sgometul dinamului (electri­c i tatea luminează, scoală, schitul, dar nu v ine încă până la noi) . Ne-a vorbit de îngrijorarea lui, nevoia de independenta, sosind mai înainte ca să fie rezolvate ce le mai grave dificultăţi ; rasele, reli­giile, castele, tot ce divizează marele po­por. Şi nici chiar el nu poate ghici ceace poate să aducă zilele apropiate. In aştep­tare, el îşi îndepl ineşte misiunea, fun­dând la Santiniketan alături de şcoală, Univers i tatea care o va prelungi.

Şi a început munca , a găsit aici e-levi aleşi, printre profesori, şi' câţiva că­lugări budişti din Ceylan, cu care speră să facă lucrul bun. In fiecare zi, cursuri de sanscrită ; în fiecare Duminică, con­ferinţe asupra literaturii budiste, texte , comentarii , e t c . , la care asistă studenţii care vin din Calcuta.

Iată-ne instalaţi pentru câteva luni, ne s imţim foarte bine, dar aşteptăm ştiri de acasă. Pentru India, în afară de ea nu ex is tă decât Anglia ; în timpul călătoriei delà Ceylan la Calcuta, singura ştire fran­ceză repetată succesiv de diferitele jur­nale privea recolta de sfeclă, defici­tară. Noroc de tratatul franco-kemalist, care ne-a adus câteva ştiri de acasă.

Viata noastră de societate e intensă ; sa loanele noastre, sau mai de grabă ve­randa noastră, este p b n ă de musafiri, doamne drapate ca statuile, lăsându-şi sandale!*- Jos în fata celor câteva trepte, cu talpa picioarelor îngrijit vopsită ca roşu şi atât de timide, că n u îndrăznesc să spună un cuvânt. Nu-mi amintesc până a c u m nici un nume nici o fată. Ierji! mi s"i» trimis în vizită un frumos sugaci d e trei luni, mare, gras, superb cu ochii săi atât de mari, măriţi şi mai mult cu colir, cu o a luni ţă neagră în mijlocul f runţ i . Ca doică, un vlăjgan negru, cu şort la brâu, care împingea căruţul.

P. S. — Azi dimineaţă, a m primit în •sfârşit o scrisoare delà copii, iată contac­tul restabilit. Ea ne-a fost adusă de patru fet i te şl un băieţaş ; şi ne-au cântaţi ulti­mul cântec al poetului. II auzisem cu to­ţii ieri seară, la adunarea ţinută în onoa­rea Iunei pline. Aici se poate înţe lege de ce se serbătoresc aceste seri vrăjite. Pe la şeapte , micul nostru ипіѵетв se grupa, cum ştiu să se grupeze orientalii , sub ce­rul imens a l nopţii, lumina aurită a lunii î l umplea c u o lumină extraordinară. Po­etul ş i nepotul său, grasul şi deliciosul Dunendra Nath Tagore corul copiilor a cântat şi m'am gândit că t inereţea noas­tră, trăeşte departe de natură.

In seara aceasta sunt invitată de doam­ne ; va trebui să l e spun ce-auî făcut fe­mei le în timpul răsboiului şi englezeasca mea e deplorabilă.

Mic Tratat de estetică literară

S A U

Lumea văzută estetic

(CE E S T E FENOMENUL E S T E T I C ? ARTISTUL)

5. Autospectatorul. Se spune că natura a creat pe om, re!

in ui lucid dintre animale, ca prin co 1 ş tiinta lui să-şi dea singur seama de pro-pria-J conştiinţă.

Nn ştim dacă în şti inţele fizice, chimice şi biologice s'a putut reconstitui prin semne grafice şi numerice o credin­cioasă imagine a naturei. Chest iunea e foarte controversată. Natura nul intra decât în parte, in ce priveşte cantitatea şi numai din profil, în ce priveşte ca­litatea, în formele şi formulele ştiinţi­fice ; acestea au pe de-asupra durerosul cusur că sunt, fără sfială, repudiate de oameni i de laborator la intervale îngriji­tor de scurte.

Tot atât de imperfectă e opera de artă dacă voim să credem că are men'rea primordială de a fi ogl inda în luciiul că­reia natura să cocheteze cu propria-i conştiinţă. Dar artistul, l iric sau epic, nu se poate reda în opera de artă decât p e sine, ş i c u cât e mai personal, cu a-táta e mai puţin ogl indă a naturei, dar e cu atât mai preţios pentru artă.

Artistul ar fi deci autospectatorml a cărui ciudată, manie e să se reproducă în cât mai multe opere de artă, imagini perfecte ale propriului său spectacol Precum a creat pietre, copaci, stele , na­tura a creat diferite valori personale , a căror menire este să se real izeze p e un plan superior al biologiei , planul estetic. Aceafetă unitate personală crează la rân­dul ei organicitatea şi unitatea operi lo i de artă a l e aceluiaşi artist. Cu această moleculă a personalitătei originale -e pot constitui familii şi popoare d e ar­tişti, de-asupra timpului şi spaţiului Pană acum nu s'a făcut o clasificare pe acest temei curat estetic, din pricina numeroaselor învelişuri străine care as­cundeau adevărata fată a valorii estetice.

...Dar această formulă a artistului au-tospectator, unic şi indivizibil , nu ne mulţumeşte. Simţim că împotriva lui se ridică originalitatea vie şi d iversă a ope-rilor de artă, răzvrătite împotriva pro­priului lor creator.

b) SPECTATORUL

(Lumea văzută es te t ic ) .

Invariabil egal zero A. Mnniu (Paharul cu otravă)

...Privesc fiecare obiect Şi fiinfă ca un e lement a l lumii, combinat pentru plăcerea mea j

Joseph Del te i l 1) Plăcerea estetică pură. N'am putea expl ica prea bine de ce u-

nele înfăţişări ale lumei ne fac plăcere, precum lumina soarelui, de ce a l t e Înfă­ţişări ne produc o plăcere amestecată cu un fior de teamă, precum lumina hi-s'ar reduce, poate, în ultimă anal iză la un sentiment de siguranţă sau nesigu­ranţă a vietü.

Şi totuşi aceste plăceri au a juns o ne­cesitate sufletească, un al iment — cum se spune — de „prima necesitate"

A . c ă u t a plăceri, însă, s i în înfăţişările penibi le a l e lumei, e o „perversiune" s u ­

fletească mai puţin comună, e drept, aar care poate fi găsită în toate timpurile şi în toate colturile pământului locuite de oameni. Căci omul e crud. Omul e sadic. Nevoia de spectacol e atât de tiranică — el privind origina ei, putem spune că dragostea de viată, manifestată prin sen­timentul siguranţei viefei e atât de pu­ternică — încât stârpeşte depl in teama de pericol, chiar când e foarte apropiat, spre a îngădui să înflorească, luxuriantă numai plăcerea spectacolului Іиліеі.

Sentimentul estetic este deci bucuria, adeseori sadică, deplină şi independentă de orice alte sentimente şi idei, la care ne ridicăm în faja spectacolului lumei. înglobând toate facultăţile sufleteşti , de­venite sens ib i le printr'o plăcere distri­buită egal pe toate antenele pe care le înt indem lumei, sent imentul estetic a-pare astfel ca cea mai puternică şi înaltă „conştiinţă" a exis tente i noastre.

Această „ s t a r e , d e gratie", sub forma ei cea mai pură şi l iberă, e numai privi­legiul spectatorului. Artistul întrucât în­cearcă să realizeze în opere de artă „sta­rea de gratie" îşi alterează, prin chiar faptul creaţiei, sentimentul estetic. El introduce preocupări intelectuale, din necesitatea de a fi expres iv , pasiuni, prin însăşi origina simţului creator, pu-nându-se astfel în afară de bucurie . Bu­curia artistului începe abea după crea­rea operei de artă când intră în rolul oricărui spectator — dacă mai poate fi în faţa propriei sale opere, spectatorul crud, iubitor numai de privelişte, şi a-tent numai la bucuria estetică. Şi cum n u sentimentul estet ic este origina ope­rei de artă (toţi avem acest sentiment, dar nu toti simţim nevoia de a creia) ci necesitatea creaţiei stimulată de diferite pricini de ordin psihologic, zadarnic am fi căutat la artist pentru lămurirea fe­nomenului estetic origina sentimentului e s t e t i c aşa cum ar părea firesc. Opera de artă, pentru spectator, adică pentru singurul e lement în stare să se ridice până la simţimântul estetic pur, este deci numai o privelişte, pe un plan nou, alături de celelalte privelişti a le lumei ; pe el îl interesează astfel nu artistul, cum se crede, ci opera de artă, precum îl interesează priveliştea lumei şi nu Dumnezeu. Pentru înţelegerea artistului spectatorul se adresează psihologiei , iar pentru înţe legerea lui Dumnezeu , meta­fizicei. Pentru plăcerea estet ică se adre­sează numai operei de artă, ca unei în­făţişări originale şi independente.

Există un fenomen de acomodare a vieţei , din cele mai e lementare, care face ca o mână ţinută mai multă vreme în apă caldă să nu mai simtă căldura apei, ca nimeni dintre noi să nu mai fie conş­tient de bătăile inimei — pentrucă bate d e mii de ani — şi tot astfel. Plăcerea în fata priveliştei lumei scade şi se anu­lează prin însăşi repetarea şi menţiunea acestei privelişti.

Cea dintâi condiţie de menţinere şi re-înoire a simtimântului estetic es te deci schimbarea peisagiului .

Plăcerea pe care ne-o procură schim­barea peisagiului fizic — indiferent dacă

10 UNIVERSUL LITERAR

pe isag iu l e sau n u ceeace ob i şnu im să n u m i m „f rumos" — văzut d in t r ă s u r ă , din au tomobi l , din t r en , e de n a t u r ă es­tet ică. Tot astfel p l ă c e r e a de a p r i v i fo­cul care-ş i s ch imbă a t â t de r e p e d e forma f lăcăr i lor . C inematogra fu l îşi d a t o r e ş t e în b u n ă p a r t e succesul n u n u m a i cupr in ­sulu i p ropr iu -z i s al f i lmelor, c i şi p lăce­ri i es te t ice e l e m e n t a r e p r o d u s ă d e suc­ces iunea r a p i d ă a pe rsonag i i lo r .

D in aces te două fapte — b u c u r i a pr in e x i s t e n ţ a în faţa p r ive l i ş t e lo r lumei şi s c h i m b a r e a pe i sag iu lu i p e n t r u men ţ ine ­r ea bucur i e i — vom t r a g e î n c h e e r e a că unui j oc cât ma i o r ig ina l şi ma i complex de p r ive l i ş te , îi va co re spunde o p l ă c e r e cât m a i vie şi m a i d u r a b i l ă de n a t u r ă es­tet ică.

2) Fiinţa estetică perfectă. Am pomeni t cuvân tu l „ joc" ; n u c p r e a

g r e u să a d u c e m aci p r e z e n ţ a copi lului c a r e p r i n depli im-i l i be r t a t e fa ţă de sine, d c n a t u r ă , de soc ie ta te (nu şt ie m a i ni­mic, n u a r e gr i ja n imănui ) p r i n s imţi-rea- i p r o a s p ă t ă şi dorn ică de v ia ţă , es te f i inţa es te t i că per fec tă . Cop i lu l în chip li r o c ştie si v rea n u m a i să se j oace . Este c rud cu al ţ i i , p e n t r u c ă pe el îl in te­r e sează n u m a i p r ive l i ş t ea , ş i cele mai îng roz i toa re ca tac l i sme — moar t e , c u t r e ­m u r e , p r ă b u ş i r i , incendi i — p e n t r u el tot j o c u r i sunt .

Nu voim să s p u n e m că e lipsit de. ce le­la l te facul tă ţ i a le vieţei . Copi lu l a r e în­deosebi , exage ra t , ins t inc tu l pe r ico lu lu i şi, devia t , ins t inc tu l s exua l . D a r s t a r e a lui f i rească, p e r m a n e n t ă , î n t r e t ă i a t ă ex­cep ţ iona l de e l emen te s t r ă ine , e b u c u r i a estetică pură, d in p r ive l i ş t ea lumei şi jo ­cur i le e i ! x)

*) Un t a t ă n e poves t e ş t e u r m ă t o a r e l e : „Micul meu p r i e t e n Marce l a p l âns cu lacr imi gre le din p r i c ină fă t r e b u i a să se d e s p a r t ă de t a t ă l său, c h e m a t de t r e ­b u r i p e n t r u o v r e m e în al t o r a ş . T o a t e amen ji l ţurile, toa te făgădue l i l e n ' au is-bu t i t să a l u n g e d u r e r e a copilului . Singu­rul mij loc de a-1 potol i încă vre-o câ teva clipe măcar , fusese că ta ică-su l'a lua t la g a r ă De pe p l a t fo rma vagonu lu i t a t ă l făgăduia o mie şi unu l de d a r u r i copi lu­lui ca re se zbă tea p l â n g â n d î n t r e b r a ţ e l e mamei . D a r d c ' n d a t ă ce t r e n u l a p o r n ' t şl t a t ă l făcea s emne şi m a i pa s iona t e cu g u r a si ba t i s ta , copilul poto l i t ca pr in m i n u n e , î ncân ta t , cu ochii m a r i p r i vea - - n u la fiinţa a t â t de iub i t ă a t a t ă lu i pc ca re , vai !... o p e r d e a — ci... la roa te le vagoane lo r c a r e s e ' nvâ r t eau .

Aceas tă f i rească „s ta re de g r a ţ i e " ca r e ţ ine ne n t r e r u p t p â n ă la o v â r s t ă r e l a t iv î n a i n t a t ă — deobicei p â n ă la apa r i ţ i a p u b e r t ă ţ e i , când copi lul se d e ş t e a p t ă cu d i n t r e la mar i l e po runc i a le lume i di­n ă u n t r u şi din a f a r ă — es te condi ţ ia cea mal p r i e ln i că scânte i lor de inven ţ ie , că­re ia îi d a t o r ă m toa t ă civi l izaţ ia . S p i r t u l inven t iv şi b u c u r i a es te t ică sun t ca rac ­te r i s t ice pue r i l e , pe ca r e o a m e n i i d in u l ­t imele două veacu r i şcolile d e azi — d e la cele e l e m e n t a r e la cele s u p e r i o a r e — cul t ivă spi r i tu l i nven t iv şi a t i t u d i n e a e -te t lcă. Vom r e ţ i n e doar vechea a f i rm . ţ ie ca re s'a făcut desp re ar t i ş t i , că sunt ir 'ş te „copii ma r i " .

Dacă inf luenţa omulu i m a t u r a s u p r a copilului şi sp i r i tu lu i copi lă resc e discu­tab i lă , inf luenţa copi lului a s u p r a omulu i m a t u r , deşi necu l t iva tă , e s igură . Indi fe­r e n t de rez i s ten ţa omulu i m a t u r , mo l ip ­si rea se faco i n s t an t aneu . Su râ su l a r e înf loreşte pc f igura celei m a i zbâ rc i t e h a b e sau a moşulu i celui ma i u r suz , de 'n -•dată ce a p a r e copilul cu f i reasca şi .proaspăta lui bucu r i e es te t ică , e un fapt de obse rva ţ i e comună . P e n t r u a u t o r u l o r i că ru i t r a t a t de es te t ică — m a r e sau mic — apa r i ţ i a copi lului î n t r e o a m e n i i m a t u r i a r e un scop prec is : r e î m p r o s p ă ­t a r e a puer i l i t a ţe i , m u l ţ u m i t ă că re i a omul m a t u r îşi r e inoeş t e i nven t iv i t a t ea care- i u ş u r e a z ă bir ip 'nţa în v ia ţă , i a r sp i r i tu l său încovoiat a s u p r a t r i s t e lo r r ea l i t ă ţ i î n c o n j u r ă t o a r e , r e d o b â n d e ş t e v i r t u t e " d e a se b u c u r a d in nou de pr ive l i ş tea lumei şi jocur i l e ci .

3) Spectatorul în faţa ope re i de artă. O p e r a de a r t ă , desfăcută de toa t e l egă­

tu r i l e ei d idact ice , is torice, mora l e , şi so­ciale, în ochii, spec ta to ru lu i a r e ace laş i:veţ ca or ice alt pe isagiu a l lumei . In faţa ope re i de a r t ă spec t a to ru l se găseş te însă in fa ţa pe isag iu lu i r id ica t la a l t p lan, in p lânsu l în ca re se află s t ic lu ţa c e p a r f u m fa ţă de zece mii de k i l og ra ­me de flori, sau formula loga r i tmică fa ţă de o î n m u l ţ i r e ca re a r d u r a câ t eva de­cenii .

De la peisagiul care g lasueş te d i rec t şi uneor i cu un f a rmec special , e l emen ta r , omulu i celui ma i s implu , p â n ă la ace la ş pe i sag iu închis în filele u n e i că r ţ i , e o d i s t an ţă ps ihologică prea m a r e ca să ne înch ipu im că a r p u t e a fi c u u ş u r i n ţ ă s t r ă b ă t u t d e or ice suflet . E nevoe de o p r e g ă t i r e şi u n efort d in p a r t e a specta­to ru lu i sp re a se r id ica de la pe i sag iu l

fizic l a a c e a l u m e de r u g u r i l uminoase , în j oc frizat, pe c a r e p e r v e r s i u n e a c rea ­toa re a o m u l u i o î nch ide în c â t e v a file f ragi le d e hâ r t i e .

Şi aci a p a r e g r e a u a p r o b l e m ă a spec­t a t o r u l u i în fa ţa ope r i l d e a r t ă : f ineţea o r g a n e l o r lui d e pe r cep ţ i e , c a l i t a t ea şi e-duca ţ i a firii lui es te t ice .

Deşi în m a i t oa t e t r a t a t e l e d e es te t ică fac torul r ecep t iv a fost l ăsa t pe al doi lea p lan , cl e singurul în stare să autentifice şi să valorif ice, prin starea sa estetică) existenta reală şi specială a fenomenu­lui estetic. Se c rede î n d e o b ş t e că fepp-m e n u l es te t ic p u r c e d e d e l a a r t i s t — fac­to ru l c r e a t o r — ca re e m a i m u l t s a u mai p u ţ i n per fec t , m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n o r ig ina l ; fac toru l r ecep t iv — spec ta to ­ru l — a fost l ua t ca de Ia s ine în ţe les perfect , eroare c a r e a falsificat şi falsi­fică pe de-a'ntregul în judecata oameni­l o r însăşi natura fenomenului estetic. O -p e r i l e de a r t ă n u sun t p r o d u s e a l e sen­t i m e n t u l u i es te t ic , a r t i s t u l n u p u r c e d e de la s e n t i m e n t u l es te t ic în f renezia sa c r ea ­toare , ci cie ia for ţe suf le teş t i d i fer i te , dacă nu chiar c o n t r a r e şi v r ă j m a ş e sen­t i m e n t u l u i es te t ic , p e când a t i t u d i n e a re­cep t ivă es te t i că ţ ine exc lus iv de c apac i ­t a t e a şi ca l i t a tea spec ta to ru lu i .

De la aces t a d e v ă r îna in t e , c r i t i ca li­t e r a r ă şi a r t i s t i ca — d a c ă n u es te ea în ­săşi obiect d e a r t ă — ţ ine de or ice a l t ă d isc ip l ină min ta l ă , n u î n să şi d e cea es­tet ică. Cr i t i ca l i t e r a r ă si a r t i s t i c ă n ' a r e a l tă v a l o a r e decâ t a ce i a a ind iv idu lu i ca­re o exe rc i t ă , şi n u va p u t e a r id ica p e nici u n u l din ci t i tor i i săi la t r e a p t a de pe rcep ţ i e es te t ică la c a r e se află, dacă ci t i tori i săi n ' au ace iaş i c a l i t a t e r e c e p ­t ivă, sau u n a supe r ioa ră . U t i l i t a t ea cr i ­t icei l i t e r a r e şi a r t i s t i ce s t ă î n r ecunoaş ­t e r e a aces te i r e l a t iv i t ă ţ i a spec t a to ru lu i şi în d e n u n ţ a r e a f i inţelor s imi l i -ar t i s t ice . C â n d in tueş t e , descoperă , r e c u n o a ş t e ş i in i ţ iază, c r i t i cu l scr ie d o a r u n z i a r in t im.

De la ace laş a d e v ă r î n a i n t e —- r e l a t ' -V i ta tea spec t a to ru lu i — t r e b u e să r e c u ­noaş tem leg i t imi ta tea ex i s t en ţe i t u t u r o r f i inţelor a r t i s t i ce , c r ea to r i şi o p e r e de a r t ă , p â n ă la c a r e se po t r id ica spec ta ­tori i dor i to r i de p l ăce r i es te t i ce l ) . G r u ­pele a r t i s t i ce ca r e s 'au ivi t în t o a t e t im­p u r i l e şl în toa te ţ ă r i l e a u fost m a i cu­r â n d asocia ţ i i în j u r u l une i a x e l a a n u ­mit n ivel in u n i v e r s u l es te t ic , decâ t aso­ciaţ i i a r t i s t i ce p e „p r inc ip i i " d i feren­ţ ia te .

U r i a ş a l i t e r a t u r ă c a r e s'a scr is şi se ma i scr ie în acest d o m e n i u e p r o v o c a t ă de n e r e c u n o a ş t e r e a d i f e ren ţ i e r i i celor t re i factor i (c rea tor , spec ta to r , o p e r ă de a r t ă ) , c a r e a lcăfuese f enomenu l es te t ic . S'au emis d i r ec t ive cr i t ice d in p u n c t u l de v e d e r e al unu i c rea to r , a c ă r u i c a u z ă ps ihologică de c rea ţ i e a u r id ica t ' o la r a n ­gul de u n i v e r s a l p r i n c i p i u d e a r t ă .

S'au emis d i rec t ive d in p u n c t u l de ve ­d e r e al o p e r e i de a r t ă , ce rându- l i - se a-mini i tc „ t end in ţ i " — de cup r in s sau de Гоппа — ca re a r in f luen ţa în b ine si în util pc spec t a to ru l dor i to r d e emoţ i i es­te t ice . In sfârş i t o s e a m ă de es te ţ i a u r i ­dicat sens ib i l i t a t ea lo r e x t r e m de vie la r a n g u l de p r inc ip iu dc a r t ă , l ă s â n d astfel d e o p a r t e toa te t r e p t e l e i n t e r m e d i a r e pe c a r e se p roduc , uneo r i la c a t ego r . i so­ciale în t reg i , a u t e n t i c e şi u r i a ş e b u c u r i i de a r t ă . Aceşt i es te t i sun t î n s ă foar te pu ţ i n numeroş i , ei a u p r iv i l eg iu l d is t ins de a l up t a p e n t r u cât mai c o m p l e x e ma i sub t i le şi mai o r ig ina le pr ive l i ş t i de a r -

*) T r e b u e să facem dis t inc ţ ia î n t r e plă­cerea p e ca r e o r e s imte c ro i to reasa c a r e c i teş te cu foc a v e n t u r i l e „Mirese i r ăp i t ă în n o a p t e a nun ţe l " , şi a ce i a a i ng ine ru ­lui c a r e c i teş te o s t rofă de P a u l V a l é r y : e d is t incţ ia însăşi a p l ăce re i es te t ice , dc ce le la l te p lăce r i a l e v ie te i .

WI PERSUL LITERAR 11

Chestiuni de limbă SCHIŢA

Lui Sergiu Ioneseu

; In t ramvai . . . A tmos fe ră specialii ])cn-tiu d-scuţii pur teoretice şi a n o n i m e .

! Trib ii iiii a m b u l a n t ă dc d c s b a t e r i ueaş t ep -! ta te şi fără scop, — ş a r p e l iurui tor , clo-• client şi impersonal, — tramvai...

C h e s t i u n i de filologie... — „ D o m n u l e , s fânt e t r a m v a i u l !..." U n d o m n s u r â z ă t o r , po rn ind suliit, fa­

jra cauză , zise : — „ A t â t n u m a i cu mi sc zice corect

i t r am viii..." ! — ..Dar c u m ? !..." zise tot s u r â z ă t o r : necunoscu ta persoană . . . " ; — „Dacă ai c u n o a ş t e isvorul din ca r e Ipurcede c u v â n t u l , n 'ai mai «ţpune aşa.. ." ! r ă s p u n s e grav cu vocea îngroşată,—cea­lal tă p e r s o a n ă a n o n i m ă .

i O a r e c u m at ins , r ă s p u n s e celălal t : • — „ l i m b ă ?... C e l imbă C a r e l im­bă ?...."

— „De s igur , d o m n u l e , dc sigur... Lim­ba de o r i g i n e : l imba scandinavă. . ."

j — „Serios ?..."

AL. LASCAROV MOLDOVANU

— „De sigur... Dacă ai şti, ai s p u n e tremuè (eu a c c e n t pe u l t imul e)..."

— „Fug i d o m n u l e de-aici... Nu fii ca ra ­ghios.. Eu ştiu că-i zice t ramvai . . . Asta !..."

\ — „Ştii d-ta, — d a r nu e bine. . ." Í A t r a s ă de pe r spec t ive e t imologice, o i a t re ia pe r soană , îşi des făşură , neche-: mată , cunoş t i n ţ e l e : 1 — . .Dacă vrej i să ştiji : e x a c t - e x a c t nu e nici tramvai, nici tremuè... A d e v ă r a t » р г о п ш ф е este.. ." şi când vru să spună , fu î n t r e r u p t ă de a doua p e r s o a n ă :

: tă, în vederea unor bucur i i de in t ens i t a t e co re spunză toa re .

F e n o m e n u l es te t ic pr ivi t in î n t r eg imea ' lui ne a r a t ă că b u c u r i a es te t i ce esie re ­l a t i v ă Ia p e r s o n a l i t a t e a c r e a t o r u l u i ope -'rei de a r t ă , i c l a t i v ă la ca l i t a t ea spec ta ­torului . O r i g i n a l i t a t e a , u r a de repe t i ţ i e ,

! r a r c p r ez idează la p r o d u c e r e a p lăcer i i Iestetice, se vădeş t e as t fe l d o m i n â n d şi ^rapor tur i le cu totul p e r s o n a l e de la in-]<Ii\id la pr ive l i ş te , de la spec ta to r la o-Ipeyâ — iTeiind şi 'n aceste raporturi pri­velişti nuniri inedite,

s F. Л І Ш І С А

— „Te rog, te rog... nu p r i m e s c lecţii... F u ştiu acest luc ru ad originalem..."

— „Ştii d-ta — zise a t r e i a a n o n i m ă — da r p r o n u n ţ i a a d e v ă r a t ă , clasică, e t rai ivé (cu n şi cu e accen tua t . . . ) "

— „Pfu !... Mă rog unde aji auz i t dv. aceas t ă p r o n u n ţ a r e ?..."

— „Fu, domnule , am auz i t ' o cu j j i i le-ju l celui din u r m ă voiaj în Europa. . ."

— „Da ? !..." Cel cu tramvai t ăcuse în fata acesfoi

desha tec i . c a r e îneqpieau a fi savante p e n t r u el...."

("el de-al t re i lea , u r m ă : — „ T r e b u e un distinguo : dacă frec­

v e n t ă m une le ce rcu r i , a tunci . . . (şi v o r b a nu se ma i auzi din cauza 'sgoinotului) . . . . i a r dacă, oricum.. . atunci . . ." (şi ia r vo rba nil] se m a i auzi) . . .

Cel cu tremuè, f ixat b ine în gu l e ru l t a r e şi p r i v i n d o a r e c u m de travers pe cel cu franvè, — finea buze l e umf la te una peste a l ta , iparcă a r fi fost botos d in nat ură .

C â t e v a ch ipur i obos i te şi p l ic t is i te , în­t r e c a r e o p r i v i r e de d o m n i ş o a r ă cloro­tică şi două punc te n e g r e cu c e a r c ă n e de nesomn in jur , a le une i d o a m n e mai în vâ r s t ă — cons t i tu iau o a r e c u m ansam­blul celor t r e i p e r s o a n e anon ime , p r in se in mre j e l e ne în ţe l e se a le e t imologie i şl

pu tem zice — şi ale foneticei. . . I a r o & treia p ă t u r ă î n c o n j u r ă t o a r e o făceau : cea la l t ă l u m e din tremuè. — sgomotul — şi inf ini tu l de afară. . .

O 1 use uscată şi semnif icat ivă , ca a eclora ca r e se (pregătesc să ţ ină un discurs la o a d u n a r e comemora t ivă , — dovedea că în d iscu t iune , i n t e r v i n e o ь p a t r a componentă . . .

Un domn, b i n e d u p ă în fă ţ i şa re , d a r cu nasul p rea ^piifin cam mare" , i n t e rven i , gâfâind dc-o emoţ ie i n t e r i o a r ă :

— „Dacă vrej i să ştifi, nici una din p i o n u n e i a ţ i u n i l e pos tu l a t e p â n ă în mo­mentu l de fajă. nu sunt , — cum să zic ? — ipusc à point... Hm !... I lm !..."

Cei t re i a scu l t au , în di fer i te poziţ i i , da r sceptici. . .

O r a t o r u l u r m ă l a r g : — „ A d e v ă r a t a p r o n u n c i n t i u n e s tă în

găs i rea i svoa re lo r p ro funde a le l imbei — cum să zic ? — de origine. . . In j a r g o n

clasic, c u v â n t u l se ' p ronun ţă t remuai . . . " Cei t re i — şi înconjur i mea — căsoară

ochii.. . Ce l de-al p a t r u l e a p r i v e a doctora l , de­

cisiv şi definitiv.. . T r a m v a i u l ( fără p i 'onunc 'a j iu i ie pre­

cisă) m e r g e a , —• şi mai a les h u r u i a . ne-y ă s ă t o r . în i i c r ă r i a lui , dc d e m n u r i l e ce i se dădeau. . .

De-o b u c a t ă de v r e m e , o leacă ma i deo­par te , s tă tea a t en t , cu niustăfi p r e a „pu­ţin cam lung i " ş i cu un neg b ine p lasa t , un al c inci lea anonim. . . D u p ă chip; se vedea că îl f r ă m â n t ă şi pe e l demonu l t r a m v a i e de a in t r a n e a p ă r a t în discu­t iune , — şi ma i î na in t e de a se sui la t r i b u n a l i b e r ă şi a n o n i m ă , — s u r â s e în pă ru l bine l ins al n e g u l u i p r ec i s şi ne­gru... Dădu ацх)і cu cotul u n u i t o v a r ă ş din d r e a p t a şi ma i î n a i n t e d e a i n t r a în di. 'cutia publ ică , se î n t r e ţ i n u cu tovară­şul int r 'o scur t ă convorb i r e part iculară:

— ..Auzi, m i c ă , ce zic ăşt ia ? !..." Voia sâ-şi facă a d e r e n ţ i sau să cerce dacă nu c I I I I I vii e nu pros t .

T o v a r ă ş u l zise : - - „li n iş te proş t i , iiiii neică..." Ipc-ornjat de aceas t ă a p r o b a r e , negul

făcu o s for (arc şi a j u n s e pe t r i b u n a ce­lor patru. . . Şi cum nu cunoş tea i cgu le l e

la 1835,, L isz t f ă când în p rov inc i e u n t u r n e u de conce r t e , a v u n e p l ă c e r e a să cons t a t e , î n t r ' u n m i c orăşe l , că î n sa lă n u s u n t decâ t 7 persoane^ E l n u se tu r ­b u r ă , ci i e ş ind p e scenă , ţ i n u u r m ă t o r u l d i s c u r s :

„ D o a m n e l o r şi d o m n i l o r , s u n t foar te î n c â n t a t de a t e n ţ i a dv., d a r g ă s e s c că s a l a a c e a s t a n u es te d e s t u l de confor ta ­bi lă şi deci, d a c ă accep t a ţ i , voiu t r a n s ­p o r t a p i a n u l la h o t e l u l m e u , u n d e voki e x e c u t a p r o g r a m u l a n u n ţ a t " .

P r o p u n e r e a fu p r i m i t ă şi Lisz t oferi i nv i t a ţ i l o r , în a f a r ă de m u z i c ă , o m a s ă copioasă , cu ş a m p a n i e şi de l i ca tese .

A d o u a zi, fu a n u n ţ a t u n al' do i lea concer t , la ca r e to t o r a ş u l se g r ă b i să v i n ă . D a r de d a t a a c e a s t a , a r t i s t u l se pnezentă , c â n t ă do măi b u c ă ţ i şi p lecă .

Şi de a t u n c i Liszt, n u m a i fu v ă z u t p r i n acel o răşe l .

* Celebru l a c t o r i t a l i a n Masca rot i i a v e a

o d a t ă o m a r e nevo ie d e ban i . C u m se p r i c e p e a şi la p i c t u r ă , el s e a n g a j a s ă facă p o r t r e t u l unui- a m e r i c a n . D a r în-d a l ă îi a p ă r u o p i e d i c ă g r o z a v ă : p ic to­rul n ' a v e a p â n z ă . D u p ă m u l t e c ă u t ă r i , găs i în cu l i se le t e a t r u l u i o tobă f ăcu t ă d in piele de m ă g a r , pe ca re o l uă . o p u s e in t r ' o r a m ă şi făcu p o r t r e t u l . Ase­m ă n a r e a e ra p e r f e c t ă şi a m e r i c a n u l în­c â n t a t .

D a r v e n i n d t i m p u l ploi lor , p o r t r e t u l î n c e p u s ă se s t r â n g ă d e v e n i n d d e n e r e -e u n o s c u t . P r i m ă v a r a , p r o p r i e t a r u l ta­b l o u l u i tot m a i c ă u t a c a u z a a c e s t u i fe­n o m e n , c â n d văzu că, s u b in f luen ta t i m p u l u i u sca t , p o r t r e t u l î ş i re ia vechea fizionomiei. Şi aces t a c c i d e n t se r epe t ă , astfel că t a b l o u l fu î n t r e b u i n ţ a t ca ba­r o m e t r u .

„ I a t ă că m ă s t r â n g , s p u n e a a m e r i c a ­n u l deci v o m a v e a p loa ie" .

* O doamnă , i nv i t ă , î n t r ' o zi, pe Alex.

D u m a s la m a s ă şi-1 a ş e z ă a l ă t u r i de u n g e n e r a l c ă r u i îi vo rb i se cu m u l t ă căl­d u r ă d e s p r e sp i r i t u l m a r e l u i r o m a n c i e r . Dar c u m a c e s t a nu-ş i î n t r e b u i n ţ a g u r a d e c â t p e n t r u m â n c a r e , d o a m n a îi re p r e ş ă :

„ D r a g ă m a e s t r e " , n u e f r u m o s d m p a r t e a d- talo că n u vo rbeş t i n i m i c ; ge­n e r a l u l e r a foar te b u c u r o s d e a te fi î n t â l n i t " .

. Oa re eu l - am r u g a t s ă t r a g ă v reo sa lvă de t u n u r i ?", r ă s p u n s e D u m a s .

ZOE V. LKCCA

Iprosodice, i rup ţ i a lui fu p r ec ip i t a t ă : — „Ce to t unublaji dv. cu mişmaşur i

Ce tranvalé, tremure, tramvoà ? !... Go­goşi. — al neichii cu dulce.. . — gogoşi.. ."

loji a ş t ep tau , o a r e c u m ind igna ţ i . O m u l u r m ă : Gogoşi , — p ă cinste... ă s ta - i t r a ivan ,

nciculi tă . . . cum te văz... Ce-mi tot um-Ыс)і cu acade le ? !..."

AL. L A S C A R O V - M O L D O V A N U

12

ia din u m b r a legilor In anul când ..Tribuna" din Sibiu îşi

înceta, după 20 de ani de apariţie re­fu la tă şi neîncetată, apariţie pentru tot­deauna, ziarul maghiar care apărea a-tunci în Bucureşti „Bukaresti Magyar Ujsag scria :

, In România 150.000 de maghiari îşi câştigă în permanentă pâinea, pe care acasă nu o pot găsi. Unde se găsesc în grupuri mai mari pot să se organizeze în societ&ti, să înfi inţeze şi să întreţină şcoli şi biserici. Nimenea nu-i împiedică ca între zidurile acestor societăţi, şcoli sau biserici să ducă o viaţă cui adevărat maghiară. Nu este adevărat că maghiari­lor le-ar merge rău în România, unde industria şi comerţul unguresc sunt primite cu mai multă simpatie decât rele din alte state''.

Dacă nu s'ar cunoaşte spiritul larg de toleranţă care a domnit totdeauna în vechiul Regat faţă de naţionalităţi, s'ar putea crede, că această declaraţie a ziarului maghiar din Bucureşti a fost făcută sub o presiune din partea auto­rităţilor române. Deşeartă credinţă ! Pe vremea aceea autorită|i'le române nici idee nu aveau ce va să zică o problemă naţională în România sau, cum s'ar zix azi, o „problemă minoritară''. Era atâta l ibertate în vechiul regat român, încât nimeni nu se sinchisea de ceea ce s e ti­părea într'un ziar1 maghiar care pro­babil că n'avea mai mult de 1000 de ci­titorii în tot regatul.

Alta era însă adevărata cauză care a determinat ziarul maghiar din Bucureşti să facă declaraţia de sus. Intre procu­rorii maghiari şi presa română din Ar­deal s e întinsese rău coarda şi ameninţa în tot momentul să se rupă. Factori 1

politici responsabili delà Budapesta îşi dedeau foarte bine seama de gubredita-tea acţiunei lor de prigoană împotriva presei române din Ardeal şi ca să mas­cheze i legalitatea acestei acţiuni acuz iu prin presa judeo-maghiară delà Buda­pesta guvernul din Bucureşti de perse-cuţiuni împotriva maghiari meii, care trăia răsleţită, în situaţii sociale foarte inferioare, şi prin urmare fără nici an pericol, în diferitele oraşe din vechiul Regat. Atacuri le acestea deveniseră în anul 1903 atât de dese şi vehemente în cât presa maghiară din Bucureşti, care îşi dedea mai bine seama de realitate, se vă?u nevoită ş ă protesteze împotriva prese' delà Budapesta. într'un număr diii acelaş an, ace laş ziar maghiar din Bucureşti s e văzu nevoit în urma min­ciunilor sfruntate a l e confraţilor săi din Budapesta, să-şi avert izeze confraţii ,,aă nu mai facă pe apărătorii maghiarimei din România, care se simte foarte bine a i c ; ' .

In acelaş timp „Tribuna" din Sibiu făcea bilanţul pedepselor îndurate, în bani şi în temniţă în ultimul deceniu delà 1893—1903. Bilanţul acesta s e pre­zent;), în cifre, în următorul mod :

Amenzi în bani şi spese de proces Cor. 40.656.55

Spese cu întreţ inerea rfc j

dactorilor închişi 16.262.— Total coroane 56.918.55

In aceeaşi perioadă de ani redactorii ,.Tribunei'' au suferit în total 17 ani temniţă de stat.

Citind azi articolele din „Tribuna" din acea vreme, împrocesuate de pro­curorii maghiari rămâi nedumerit . P e de-oparte surprinde nedibăcia profesio­nistă a autorilor articolelor împroce­

suate, mai cu seamă ai celor din ulti­mii ani, p e de altă parte nu-ţii poti e x ­plica procedeul procurorilor maghiari, cari au putut găsi în acele articole mo­tive destul de grave pentru a trage în judecată nu câţiva gazetari, ci un întreg popor.

Lucrurile de-atunci, văzute prin pris­ma judecăţii de azi, nu pot avea decât următoarea expl icaţ ie ;

Sciziunea dintre ..Tribuna'* şi „Tribu-buna Poporului" s'a făcut în detrimen­tul politic şi moral al celei dintâi. Cu­rentul activist triumfase asupra celui pasivist . Opinia publică se declarase în majoritate covârşitoare pentru activita­tea politică şi multă lume nu mai putea înţelege cum de conducerea partidului naţional persista încă cu încăpăţânare în pasivitate. D e ani de zi le se făcea prin „Tribuna Poporului" şi prin „Li­bertatea" propagandă activistă şi cu toate acestea „Tribuna" scria la 24 Ia­nuarie 1903, cred că prin pana regreta­tului Ion Scurtu următoarele rânduri, ceeace dovedeşte în mod eficace că, con­ducerea partidului naţional din acele timpuri nu mai era orientată asupra a-devăratului sentiment al poporului ro­mân.

„Partidul activist scrie „Tribuna" la loc de frunte, poate servi de un refugiu sigur şi comod pentru toţi aventurierii , cari în lipsă de altă ocupaţiune serioasă şi cinstită într'o bună dimineaţă s'ar de­cide să-şi pună candidatura în vre-un cerc electoral român".

Era evident, că ,.Tribuna" îmbătrânise în ce i 20 de ani de apariţie ca şi când ar й trăit 200 de ani. Oficialitatea partidu­lui naţional n'a ştiut să ţină pas cu evo ­luţia timpurilor moderne nici pe teren polit ic şi mai puţin pe cel cultural, căci în vreme ce în primii ani de apariţie ai „Tribunei" s'au editat în biblioteca popo­rală a „Tribunei" 48 de numere, î o ulti­mi :i zece ani nu s'a mai publicat nici o singură broşură, iar suplimentul literar care mai masca în ultimul t imp tradiţia culturală, n'a avut nici o calitate.

Nu mai încape discuţie că în urma sc i -z'unei „Tribuna" intrase în perioada de decadenţă, care şi sfârşi cu! încetarea a-pariţiei în ziua de 16 April ie 1903.

Adversarii politici şi publicişt i i delà Arad simţiseră atât slăbiciunea celor ră­maşi în jurul „Tribunei" cât şi noul puls al opiniei publ ice şi prin urmare începu­seră atacuri vehemente împotriva celor delà .Tribuna". In lupta aceasta despera­tă nu se cruţa nici un mijloc. Cei delà „Tribuna" erau atacaţi nu numai în pri­vinţa atitudinei lor politice, c i atacurile atingeau de multe ori şi viaţa lor intimă familiară. Lupta degenerase până la scâr-Ibă.

Situaţia aceasta penibi lă era cu atât mai grea cu cât cei delà „Tribuna" erau puşi oarecum sub interdicţie, căci nu a-veau voie să riposteze cu aceleaşi m i j -loe ce.

In astfel de împrejurări era evident, că guvernanţii şi presa delà Budapesta gă-iscau destule prilejuri să dea în poporul român. Presa judeo-maghiară ţipa ca din gura şarpelui împotriva .valahilor", iar procurorii intentau procesele cu duiumul. Tinta tuturor era desfiinţarea „Tribunei". Se proclamase tirania din umbra legilor şi procese peste procese curgeau, uşu­rate în mare parte şi de felul cum se scria în ultimii ani la acest ziar cu un început atât de glorios.

Politica împotriva naţionalităţi lor s e

UNIVERSUL LITERAR

Hermanosa din Corint

Tainele Hexamiliei - Vedeam pe ziduri umbra de cărbune şi mă opream, de frică să răsune în pieptul meu bătăi le nebune.

Apoi fugii spre Cenchres, către port: ; s imţeam că dorul n u pot să-1 mai port j :

plesnea deasupră-mi vântul ca un cort, ! i

Când apucai cărarea cotitoare \ şi m'ameţiră portocalii'n floare, mo'mpletecean petelele*n picioare.

Sub cearcănul de lună străveziu, se zugrăvise cearcănul lor v iu in roun unui fluier argintiu.

Şi dintr'odatà o femeie, două sărind pişcate, pare-se, de rouă, prinserâ-aripi ca pentru-o zare аоиа.

Jucau, se sbeguiau cu sânii goi. Acum prindeau pământ ; foşneau din foi; ji braţul încrustat era altoi.

Dar vreascuri noi pocniră din crotale, rupând ştergarul zărilor astrale cu ţipete silhui de bacanale.

S v â r l o u în lună pieptul lor cabrat pân'se frângeau î n iarbă, şi deodaf se Mirupeu în tropot sacadat.

Un semn — şi hora lor ţăcănitoare sii'nşnruhă'n frenetică vâltoare, până căzură fripte de sudoare.

Un salt făeuse turma de satiri, cări trupurile prinse de delir îi nţteptau cu stele în priviri.

Perechi, perechi st ingeau în iarba mare a ritmului lunară aiurare : văzui uu şir de stele funerare.

MARCEL ROMANESCU

inaugurase cu mult succes la Budapesta. Care erau obiect ivele aceleil politici ne-o spune şovinistul ziar judeo-maghiar „Ъѵ/ dapesti Hirlap", care scrie la acea epo­că : ;

, Unul dintre cei mai puternici factori ai propagandei nationale este lăţirea foi. lor de limbi străine din patrie şi din străinătate. In Ungaria apar 394 de pu-blicaţiuni străine şi 6572 de publicaţiunî străine sunt importate de peste graniţă".

(Relevăm aici pentru minoritarii noştri faptul, că şi presa maghiară califică na­ţionalităţile din fosta Ungarie ca „stră­ini"), j

„Al doilea mijloc, spune mai deparftj acelaş ziar al propagandei naţionale este şcoala. După 36 de ani de viaţă cow stituţională sunt încă, conform statisticei ministeriale, 1500 de învăţători, cari noj ştiu sau nu vreau să propună în limbai maghiară".

Aşadar obiect ivele politicei ungare e-rau ' presa naţionalistă şi şcoala ^conM sională. împotriva acestora se deslăntuisei toată furia. Din nenorocire atacul acesta găsi în presa românilor ardeleni mi te­ren ^prielnic după sciziunea dintre „Tri* buna" şi „Tribuna Poporului".

ION 3AILÁ

Ardealul şl problemele culturale

UNIVERSUL LITERAR 13

M U Z ,1 C A

O, muzică ce deschizi adâncuri le sufle-Ы. Tu nimiceşt i cumpănirea obişnuită jsufletului. In viaţa d e toate zi lele , su­l e l e sunt oa nişte cămări închise înă-jtru, se vestejesc pruterile neîntrebuin-te, virtuţile şi v ic iüe a căror întrebuin-fe ne stânjeneşte ; înţeleaptă raţiune actică, laşul s imtimânt comun, ţin chei-[cămării. N u arată decât câte-va pla­ide, în mod burghez orânduite. Muzica <ă poartă ramura magică ce face să. ca-j încuietorile. Porţile se deschid. D e m o -l inimii ies, la iveală . Şi sufletul se ve-I liber, pentru prima oară.

Jotu l e muzică pentru un suflet niuzi-\ Tot ceeace vibrează, se mişcă, pai-jă şi se agită, z i le le însorite de vara. Mile în cari suflă vântul, lumina ce se g â n d e ş t e , scânteierea astrelor, furtu-(e, ciripitul păsărilor, bâzâitul insecte-i, freamătul arborilor, vocile dragi ori «te, gălăgia dintr'un cămin, a usei ce Irjâie, a sângelui ce umflă arterele în terea nopţii, — tot ce există, e muzică : î trebuie decât ascultată.

iuzica, într'o casă e ca soarele într'o Ііе. Muzica e afară, peste tot, când tu tpiri aerul proaspăt a l Domnului .

Lfară că-i o artă intimă, muzica poate îi o artă socială ; ea e fiica reculegerii д durerii ; dar poate fi şi a vesel ie i şi «r a frivolităţii . Ea se conformează ii tuturor neamurilor şi vremurilor; id i se cunoaşte istoria şi diferitele for-jpe cari de-a luat în scurgerea veacu-jff, nu mai e de mirare contradicţia ţtre definit iunile date de esteţi. Unul peşte muzică o arhitectură în mişcare; jaL o artă de pură expres iune morală, jitru cutare teoretician, esenţa muzicii melodia , pentru altul armonia. Şi în-ktevăr toate acestea sunt adevărate şi |cu toţii dreptate. Muzica este o archi-Itură de sunete în anumite veacuri d» thiectură şi la popoarele architecte, ca Franco-Flamanzii din sec. XVI-lea. E en, figură, melodie frumuseţe plasti-la popoarele pictoire şi sculptoare, ca lienii. E poez ie intimă, efuziune liri-meditaţiune filosofică la popoarele cu

t poetic şi filosofic ca Germanii. Muzi-s'adaptează tuturor condiţiunilor socie-ii. E o artă a curţii galante şi poetice iată în t impul Reformei ; o artă de sa-

în sec. XVIII-lea, odată cu apropie-revoluţiei , devine expres iunea lirica

iersonalităţilor revoluţionare ; ea va fi sul societăţi lor democratice ale viito-ai, după cum al societăţi lor aristocrate trecut. Nici o formulă n'o 'ncercuieş-

Muzica e cântul veacurilor şi floarea tiei, ea creşte pe durerea şi pe vese-omenirii .

i sunete, produse chiar de -uu prost, 8«. i atâta putere de viaţă, încât pot des-jui furtuni într'un suflet naiv.

ROMAIN ROLLAND

înflorirea dezordonată a l irismului individual are de vre-un secol şi jumă­tate ceva bolnăvicios. Măreţia moralei consistă î n a simţi şi stăpâni mult, în al fi sobru în vorbe şi cast în gândire, a nu o expune, a vorbi de-o privire, de-un cu­vânt profund, fără exagerat iuni copilă­reşti, fără isbucniri femeieşti , pentru a-cei ce ştiu să priceapă în puţine vorbe, pentru oameni. Muzica modernă care ştie să vorbească atâta despre s ine şi a-mestecă la orice vorbă, mărturisiri in ­discrete este o l ipsă d e pudoare şi de gust. Seamănă cu acei bolnavi cari nu s e gândesc decât la boalele lor şi de cari nu se mai pl ict isesc să tot vorbească altora, cu amănunte respingătoare şi caraghioa­se. Ridicolul acesta al artei se acuză de ѵге-ид secol.

Spectacolul veşniciei înflorirea muzicii e o binefacere morală. E o odihnă în mi j ­locul agitaţiei universale. Istoria polit ică şi socială e o luptă nesfârşită, o împin-sătură a omeniri i către іш progres veş­nic discutat, oprit la orice pas, recucerit bucată cu bucată, cu o împătimire gro­zavă. D a r din istoria artistică se degajă un caracter de plinătate şi de pace. Pro­gresul nu-i aici. Cât de departe a m privi înapoia noastră, vedem că perfecţ iunea a fost de-acum atinsă şi e absurd acel ce crede c ă străduinţele veacurilor au putut apropia p e om de-o treaptă mai aproape ide frumuseţe, delà sf. Grigoire şi Pales-trina. Pentru spirit nu ex i s tă nimic trist ,şi umilitor. Dimpotrivă arta este vtsul umanităţii , un vis de lumină, de l ibertate, de forţă senină. Visul acesta nu conte­neşte niciodată şi n'avem de ce să ne te­mem în viitor. Nel iniştea şi orgoliul ar vrea uneori să ne încredinţeze că a m a-tins piscul artei şi a junul declinului . Aşa a fost întotdeauna.

In toate veacuri le s'a gemut ; „Totul s'a spus, de-acum, e prea târziu !" S'a spus poate chiar totul. Insă totul a mai rămas să fie spus. Arta este inepuizabilă ca şi viaţa. Nimic nu face lucrul acesta mai adevărat ca muzica nesecată, — o-ceanul de muzică ce umple veacurile.

trad. de M. GRINDEA

Pasteluri ludustriale

[După amiază Prin porumbişti , departe de oraş Mă pl imb şi porumbişti le îmi cântă — Şi sufletu-şi croieşte nou făgaş Prin vântul ce pirin lanuri s e avântă

...Şi sufletu-mi dospind şi cânt şi lan, Mă pierd de-oraş c u pitorescu 'n zare.„ Dar înnapoi mă ia un horn avan Cu-adâncă şi prelungă suspinare.. .

STELIAN CONSTANTIN

ARTA, PROFESORUL ŞI ABECEDARUL (Divagare nesusţinută)

Am colindat prin câteva expoziţi i dea-rândul — şi m'am întors acasă -cu su­fletul greu de gol. s

Hotărît : avem prea mulţi pictori cari ar fi putut împlini în viaţă, alte rosturi, cu temeiuri mai binecuvântate.

Goana după carieri le artistice este o boală a veacului nostru.

Pricinile cari o provoacă sunt amorul propriu şi lenea.

Dar mai presus de toate ignoranţa. D e aici atâtea victime, în mare măsură

nevinovate. Căci vinovatul adevărat e şcoala. Nu mă gândesc numai la şcoala de Ar­

te Frumoase, — despre a cărei dezastru­oasă înrâurire asupra tineretului m'am ocupat dese ori, — ci la ori ce aşeză­mânt public sau privat unde copilul cade sub suggestia profesorului.

Fi indcă nu există — în ogorul artei — mentalitate mai dăunătoare suf leteşte şi mai derutantă socialmente, de cât a-ceia a profesorului.

Fireşte , vorbim de profesorul tip : prostuţ pedant şi suficient.

Adică cel mai bine notat în cataloa­ge le oficialiiăţii — şi cel mai î n stima publică.

Profesorul t ip ideal, trăieşte în afară de sensibil i tatea epocii lui.

E, îndeobşte, un întârziat de câte-va secole.

Neîmplinit prin naştere şi educaţie — el nu poate recunoaşte nici o valoare, prin efort propriu.

Almanahuri le , monografii le şi istoriile sunt singura lui călăuză.

Geeace nu es te consacrat — prin timp şi erudiţie — nu există.

Dacă nu ex i s tă pentru: el — nu există nici pentru elev.

Astfel cetăţeanul cu studii superioare adică ieşit de sub teascul profesoral — nu cunoaşte şi n u cercetează, în l itera­tură, de cât p e Dante , Shakespeare, Racine şi Goethe, în muzică pe Rossini, Mozart şi Verdi, — în pictură p e Michel Angelo, RaffaeL şi Rubens — în critică p e Diderot şi Taine .

Aceasta p e tărâmul universalităţii . Cât priveşte România — (fiindcă ţin­

tim la profesorul român) — el ştie tot aşa de puţin lucru despre arta ţării lui, adică despre manifestări le sufleteşti su­perioare ale patriei lui cât şt ia acum cinci zeci de ani ultimul autor străin al ultimului volum de istorie universală.

Cafeneaua şi gazeta sunt, câteodată, s ingurele lui surse de informaţii, întâm-

u UNIVERSUL LITÈR Áít

p l ă t o a r e , a s u p r a a r t e i noas t r e , p e c a r i însă, n u p r e a p u n e temei f i indcă profe­sorul t ip n u c rede decât în b u c h e a doc­tă , cu a u t o r i t a t e a ver i f ica tă .

I a t ă p e n t r u ce că r ţ i l e n o a s t r e de şcoală începând cu ace le p e n t r u şcoli le p r i m a r e şi s fâ r ş ind cu ace le p e n t r u u-zul un ivers i t ă ţ i lo r nu r e s f r âng nimic d in m a r i l e f rumuseţ i sufleteşt i , a c tua l e , a le n e a m u l u i nos t ru .

Car tea de şcoa lă — o p e r ă a profeso­ru lu i — ţ ine p e copil până ce aces ta a-j u n g e om cu ros tu r i sociale, în cea mai desăvârş i t ă i g n o r a n ţ ă de sp re cea nun îna l tă , ma', nobilă .şi niai g lor ioasă în­s u ş i r e a tfontemporainilor : ARTA RO­MANEASCA.

C e r c e t â n d căr ţ i le de şcoală a l e copi­ilor mei , ani putu t , do piklă , af la că St. losif s'a născut la G i u r g i u — d a r n'ain descoper i t nici un r î n d p r i v i t o r la pic­tor i i , sculp tor i i şi compozi tor i i noş t r i muri , cari fac pes t e h o t a r e fa ima ţăr i i noas t r e .

G r a ţ i e în tunec imi i p rofesoru lu i — e-duca io r cu vorba , cu ca r t ea şi cu pi lda —ar t a r o m â n e a s c ă nu c i rculă viu, nu pă ­t r u n d e în masse , ca să le p r i m e n e a s c ă şi să le îna l ţ e suf leteşte , ci . rămâne exc lu­s iva p r e o c u p a r e a câ to rva ce rcu r i foar­te r e s t r ânse , din cap i t a l a ţă r i i .

D e câ ţ iva an i s'a i n t r o d u s — da r mi­litai pen t ru şcolile s e c u n d a r e d e fete, — un curs de is tor ie a a r t e lo r .

N u m e şi date. . . Nici o cunoş t in ţă de sp re a r t a con tem­

p o r a n ă , n imic d e s p r e a r t a r o m â n e a s c ă de as tăz i .

P rofesoru l a s tabi l i t şi a ic i fatala; g ra­ni ţă î n t r e sens ib i l i tă ţ i le suror i .

I s tor ia a c e a s t a a a r t e lo r p e n t r u dom­nişoare , r ă m â n e sim.plu o r n a m e n t dc sa­lon — şi c a r ac t e r i z ează suf ic ient halul de neser ioz i t a te , i g n o r a n ţ ă şi r idicol a p rofesoru lu i , furn izor de p r o g r a m e ofi­c ia le .

Ul t imele expozi ţ i i — produis al şcoa-lelor noas t r e s a u a l ce lo r s imi la re , s t r ă ine , lasă ce rce tă to ru lu i , do rn i c de sat is facţ i i suf le teş t i î na l t e , n u ştiu ce p â r l ă grea şi d e p r i m a n t ă nu şt iu ce gol l ăun t r i c , pes te p u t i n ţ ă de definit , însă j ign i to r şi d u r e r o s .

G u v e r n a n ţ i i au ho t ă r î t în u l t imul t imp să re facă şi să c o m p l e c t e l e p r o g r a m a d e t e s t a b i l ă а şcolilor n o a s t r e dc Belle-Ar t e , din car i , în f iecare an, sun t a r u n ­caţ i în s t r a d ă p ic tor i cu a p u c ă t u r i de pedagogi răsuf la ţ i , şi profesor i cu a e r e de a r t i ş t i , g ro teş t i .

Cu redactairea p ro iec tu lu i de reformă a fost î n să rc ina t însă — tot un profe­sor.

Rezu l t a t e l e sunt m a t e m a t e c cunoscute . Şcolile de Be l le -Ar te vor r ă m â n e ma i

d e p a r t e ceea ce a u fost p â n ă a c u m a : l abo ra to r i i de mumi f i ca re .

Reor.ganizartca şcoale lor n o a s t r e dfo A r t e F r u m o a s e e în s t r â n s ă şi o rgan ică l e g ă t u r ă cu s c h i m b a r e a a tmosfer i i ma­n u a l e l o r d idac t ice ca re t r e b u i e s c aduse la r i t m u l sens ib i l i tă ţ i i şi p r e o c u p ă r i l o r c o n t e m p o r a n e .

Ziarul c a r e a r id ica t ches t iunea căr ţ i i de c i t i re p e n t r u copil, a pus cea m i i se r ioasă şi m a i s u r p r i n z ă t o a r e p r o b l e m ă «! anu lu i .

Păca t î n s ă că s'a a d r e s a t — p e n t r u condescenden ţă fa ţă de c i t i tor i — m a i cu s e a m ă profesor i lor , sau pol i t ic ian i lor cu m e n t a l i t a t e a s e m ă n ă t o a r e .

P e mine , pe r sona l , m ' a r fi pas iona t să şiiu ce c r e d e Enescu , H a n sau D e m o s -t e n e Botez de sp re ca r tea şcolaru lu i , de cât , b u n ă o a r ă d. dr. Angelesou sau M a d g e a r u .

Şi a ş fi folosit — vă ac.iguir; —• înmii t mai mul t .

N. N. TONITZA

Cronicei m u z i c a l a ZALESKI ŞI RA1CEFF LA . .OPERA R O M A N A " : Q U A R T E T U L „ROSE"

Spectacole le e x t r a o r d i n a r e o rgan i za t e de , O p e r a r o m â n ă " a u înfă ţ i şa t din nou pub l i cu lu i nos t ru două c l e m e n t e l i r ice de seamă : b a r i t o n u l Zaleski şi t eno ru l Rai-eelf. In a f a r ă de capac i t a t ea voca lă şi şcoala de cânt , es te de a t r a s a l c n | i u n e a în deosebi a s u p r a for ţe lor ac tor iceş t i , mi j loace le d r a m a t i c e pe ca re le ut i l izea­ză aceşt i a r t i ş t i ele o p e r ă în in t e rp re t ă ­r i le lor. D e pe scenele l irice de unde ne vin, ei (poartă sp re noi din conv inger i l e s t a to rn ic i t e a i u r e a a s u p r a in te resu lu i cen t r a l pe ca re t r ebue să-l a i bă acţ iu­nea d rama t i că , scenică, t ea t ru l , în re -ipre zentaţiia d-e operat. Mujica este dc: pr iv i t , deci, ca a u x i l i a r a , ca e l emen t sus ţ ină to r şi p romova to r al d r a m e i . Nu, ca a r t ă in­dependen tă , pr in u r ina re a f lâudu-ş i li-na l i i a t ea în sine însăşi, p o t r i \ : t p ro­pr i i lo r sale legi es te t ice , ci încadra tă , a-l ă t u r i de toa te ce le la l te mij loace scenice, spor i r i i exp re s iun i i şi in tens i f icăr i i in te­resulu i d r a m a t i c , — astfel t r e b u e consi­d e r a iă şi t r a t a t ă muzica în t ea t ru l muzi­cal. Or icâ t de covâ r ş i t oa re iprepondc-r a n ţ ă es te î n c r e d i n ţ a t ă muzici i , sau mi­ma ' cân tu lu i ch iar în une l e epoci din is-toi iu t ea t ru lu i muzica l , ceeace d e t e r m i n ă o l uc ra re muz ica lă d r ep t operă, es te loc­ului aceas t ă î n suş i r e specifică a lucrăr i i , p e n t r u r e a l i z a r e a că re ia e.ste n e c e s a r ă o complex i t a t e de mij loace scenice, la ca re se adaogă şr< muzică, — tot ea, mij loc, î m p r e u n a t e î n t r ' un scop d r a m a t i c , tea­t ra l e x p r i m a t . Una este de exemplu , o-p e r a şi alta o ra to r iu l , deş i la .;;rima ve­dere , s 'ar p ă r e a că sunt ident ice aceşti: două forme de muzică . Şi ceeace Ie deo-s ibeş te — în gene ra l vo rb ind — este tocmai e l ementu l t ea t r a l şi d rama t i c , ho­t ă r â t o r în operă , de nenflut în o ra to r iu .

Cân t ă r e ţ i i Zaleski şi IlaieelT, pr in jo­cul lor, p l edează p e n t r u t ema ce punem aci, iar succese le pe ca re le dobândesc

în faţa publ icului nostru dovedesc case res imte şi la noi a c e a s t ă nevoe de а «• r i en ' a r ep rezen ta ţ i i l e de o p e r ă sjj.re un, ţel d r ama t i c . Iar cei ee vor profi ta mai mult . clin în ţe lege rea şi a d a p t a r e a aces­tui pr inc ip ia l punct de vedere , vor fi de b u n ă seamă, cân t ă r e ţ i i wiuâ i i i , dispună-tori abi l i de aşa f rumoase g lasur i , da r fă­ră prea mult in te res în a fa ră de ra r i ex­cepţii , pen t ru t ea t ru l p e ( a r e sunt che­maţi să-l rea l izeze în i r ' o 1 epre/entaţif de ope ră .

Ce le t re i concer te de muzică de ca­meră da te de Qnaitetul ,Rosé" au tre-z : t ace la ş en tuz iasm de od in ioa ră , rendu, când p r i n t r e noi ace laş spir i t şi fel îna l t de în ţ e l ege re şi exteriorizare» mu­zicală. Cei p a t r u i n s t rumen t i ş t i , Amol« Rosé ( \ iol ina l) . Anton Riizifska (viola), Paul Fischer (violina II) v Anton Wal tei (violoncel) , nu pot li socotiţi ca solişti (li f runte . In cxecuţi i i i i i le lor, când compo­ziţia piesei i m p u n e un solo mai proemi­nent , p a r e ch ia r s t i n g h e r i t in st ru menii* tul respec t iv . Iar i n t e r p r e t a r e a ce (li ii ăr ţ i i de solo a p a r e nu ca o reliefai'' pe r sona lă , ei mai mul t ca o chemare , a n s a m b l u l u i . Căci foiţa f iecărui iustru mentis t în a n s a m b l u se valorifică. Al a juns , î n t r ' adevă r , aceş t i p u r t ă t o r i de ar c.uşe la o de ; . ă \ â r ş i t ă con top i re a fiera n i i t i m b r u în ansamblu l gene ra l . Ai im [j resia că sunetele ' r ă s a r d i n t r ' u n or nisin un i t a r , însufleţ i t de un s ingur .w sonor i tă ţ i l e îniplet indi i-se ideal în t r 'o mi mina tă ţ e s ă tu r ă . Avân tu l concer tan t a q i iar tc t i i lu l „Rosé ' ' es te cumpăn i t prin t r 'o g r a d a r e d inamică minu ţ ioasă şi tem ;j oui 'ile r iguros o b s e r v a t e fura însă ci un sune t mă ea să fie mecan ic , să nu fii greu de exp re s iv i t a t e , să nu întăreasci pu te rea de emotivi tă ţ i - a p iese i exe cu ta te .

Cr'.ORGl-: Dl A CU

INSTITUTUL DE LITERATUEA

• I n „ C u v â n t u l l i t e r a r ş i a r t i s t i c " , p r e ţ i o s u l s u p l i m e n t l i t e r a r d e D u m i n i c ă a l „ C u v â n t u l u i " , a f l ă m o c o n v o r b i r e :i cl-Jui p r o f e s o r O v i d D e n s u ş i n n u , î n l e ­g ă t u r ă c u s o a r t a I n s t i t u t u l u i d e l i t e r a ­t u r ă .

P e n t r u i m p o r t a n t a d e c l a r a ţ i i l o r , c a ş i p e n t r u g r a v i t a t e a c e l o r d e s t ă i n u i t e , r e ­p r o d u c e m :

— „E adevărat că după discuţii în două şe­dinţe chestiunea s'a pus la vot în consiliul ţinut Sâmbăta trecută, dar rezultatul e atâta cât ni­mic. Din \2 profesori care erau de faţă 9 s'au abţinut, 2 au fost pentru recunoaşteiea Institu­tului — D. Dragomircscu. fireşte, şi П. Rădu-lescu-Motru, — iar contra am fost mimai eu. Exces de abţinerii cum n'am mai. văzut la vo­tările delà Facultate. Hi.pcrtrafiem mereu com­promiterile şi comicul.

,,Atitudinea profesorilor era totuş clar indi­cată de legea învăţământului! superior, care spune, la art. 58—59. că nu se poale crea pe lângă o catedră fie vreun institut, fie vreun laborator, decât dacă se cerc avizul facultăţii respective.

Cu Institutul de literatură nui s'a procedat ;işa : Facultatea dc litere nu a fost întrebată

asupra utilităţii lui. El a ieşit din cădelniţa po iiificei ; luni dc-a-rândul D. Dragomirescif i cântat genialitatea protectoare din partidul li berat şi, ca răsplată, într'o bună zi, Instituţii a răsărit din voturile delà Cameră.

„Chiar dacă nu ar fi legea, un simţ elemen tar de colegialitate ar fi trebuit să-i spuie d-lii Dragomircscu să ceară părerea celorlalţi profe sori şi să i se spună ducă s'ar fi arătat ci numai de institut de literatură nu avea nevoi Facultatea noastră, şi mai ales aşa cum îl în ţelege dânsul : cu neştiinţa literaturii, cu pro cedee de balcanism şi cu suspecte operaţii I; care sunt făcuţi părtaşi şi studenţii.

,.Multe fac politica şi scrvilitatca ciliar l: Universitate, dar mă miră că un msnistrm a instrucţiei şi Camera au putut lua în serio; neastâmpărul în continuă tovărăşie cu ridicolul I). Dragomircscu a fost totdeauna antipoda bunului simţ şi atitudinile-i hilariante i-au fixa de I i i LI 11 silueta — cu intrusiuni' în critică, undi neirţelegerea ridicolului arată şi ea inaptitudi nea cuiva.

..Dacă ridicolul institutului zis dc literata se restrânge şii asupra celor care au patrona înfiinţarea lui, credeam că măcar votul Făcui tatii dc litere îl va îngropa. A fost şi el o pri velişte făcând şirag cu altele, un adaus la c mereu răsare din fauna noastră universitară".

UNIVERSUL UTÈliAR 15

C O U R I E CAPITULARE

In ciuda tuturor previziunilor premiul l i terar al „Universului Literar" nu mai poate fi acordat.

Regretele noastre nu vor atenua nici­odată sângele rău pe care acest premiu 1-a făcut celor peste două sute de concu­renţi.

Cu toate scuze le pe care o astfel de si-tuafie, le comportă, ţ inem manuscrisele Ia dispoziţia d-lor autori-concurenti.

Ele pot fi sau ridicate delà redacţie sau expediate , de către noi, la adresele origi­nare după un aviz anume al d-lor autori.

REDACŢIONALE

• I n n u m e r e l e v i i t oa r e v o m începe p u b l i c a r e a m a r e l u i p o e m „Ciei do i sp re ­z e c e ' , de A lexandru Blok, î n t r a d u c e r e a d- lu i I o n Buzdugan . V e r s i u n e a v a fi, în­s o ţ i t ă de 13 compozi ţ i i o r i g ina l e , a d m i ­r a b i l e ca l in ie şi i n t e r p r e t a r e , d a t o r i t e p i c t o r u l u i V. Feodorov. Ci t i tor i i n o ş t r i a u a v u t u n s a v u r o s a p e r i t i v de a r t ă cu p u b l i c a r e a poeme i Scyţl i , d i n n u m e r e l e t r e c u t e ,

SCRIITORII • D-l A lexandru Marca, v a l o r o s u l no­

s t r u c o l a b o r a t o r , e m i n e n t u l c u n o s c ă t o r a l l i t e ra tu r i i ! i t a l i a n e , des-pre c a r e i n i ţ i a ­ză, d e c â ţ i v a an i , l i t e re le r o m â n e , p r i n s t u d i i şi t r a d u c e r i Literare, a d a t l a i-v e a l ă o c u l e g e r e d e N u v e l e a l e se d in a u t o r u l a s t ă z i în f a ima p u b l i c ă : P iran­del lo .

V o l u m u l a p ă r u t î n e d i t u r a „ A n c o r a -B e n v e n i s t i " (274 pag. , lei 75), e în so ţ i t de u n p r e ţ i o s s t u d i u cr i t ic a s u p r a ope­rei şi ca r i e re i l i t e r a r e a lu i P i r a n d e l l o .

L u c r a r e a d-lui A l e x a n d r u M a r c u e u n m a r e se rv ic iu a d u s l i t e r a t u r i i r o m â n e şi n e n u m ă r a ţ i l o r c i t i to r i , p e n t r u c a r i P i r a n d e l l o e m a i p u ţ i n acces ib i l c u tea­t r u l s ă u .

A s u p r a aces te i î n s e m n a t e l u c r ă r i v o m r e v e n i .

• D-na Aurel ia Last a p u b l i c a t î n ed. . . F u n d a ţ i e i P r i n c i p e l e Caro l" , o e l e g a n t ă p l a c h e t ă de p o e m e g e r m a n e : Gedichte.

• S c r i i t o r u l C a m i l B a l t a z á r face să a p a r ă l u n a a c e a s t a c a r t e a sa „ S t r i g ă r i t r u p e ş t i l â n g ă g lesne" , î n t r ' o ed i ţ i e ele­g a n t ă de n u m a i 99 e x e m p l a r e şi cu g ra ­v u r i o r i g ina l e î n text . Se poa t e r e ţ i n e n u m a i l a „Bibl iof i la" .

CONGRESUL AVANTENILOR

• I n zi lele de 5 şi 6 Decembrie : a r e loc l a B ră i l a , c o n g r e s u l A v â n t e n i l o r d i n î n t r e a g a ţ a r ă . R s ă r b ă t o a r e a î m p l i n i r i i a 30 de a n i de s t r ă d u i n ţ ă c u l t u r a l ă p e n ­t r u r i d i c a r e a p rov inc ie i , m u n c ă de p e u r m a c ă r e i a a u folosit n e n u m ă r a t e ge­n e r a ţ i i . B r ă i l a a cunoscu t , m a i cu sea­m ă , b i n e f a c e r i l e aces te i o r g a n i z ă r i cu l ­t u r a l e (şezători 1 , b ibl ioteci să te ş t i , c ic lur i de con fe r in ţ e , etc.), de pe u r m a c ă r e i a posedă , şi p â n ă a s t ă z i s i n g u r a ei bibl io­tecă p u b l i c ă „ P e t r e A r m e n c e a " .

P i l d ă de i d e a l i s m , r â v n a „ A v â n t e n i ­lo r " e o n o b i l ă e x e m p l i f i c a r e a ace lu i reg iona l i sm cu l tura l d e s p r e ca r e vo rbea , d e u n ă z i , u n u l d i n a n i m a t o r i i „ A v â n t u ­l u i " , d-l p r o f e s o r u n i v e r s i t a r Nae Io-n e s c u .

GRIGORESCU DE F. ŞIRATO • U l t i m u l n u m ă r al „ G â n d i r p i " , se

d e s c h i d e cu o s c h i ţ ă c r i t i că , s e m n a t ă de e m i n e n t u l c r i t ic de a r t ă şi p i c t o r u l se­ver , î n a c e l a ş t i m p , c a r e e s t e d-l F . Si­r a t ó . D u p ă ce v o r b e ş t e de i m p r e s i o n i s -

m u l l u i Gr igorescu , de p r e d i l e c ţ i a lu i p e n t r u schiţă' , în î n ţ e l e s u l l a r g a l c u v â n ­tu lu i , t e r m i n ă cu .aceste r â n d u r i - c o n c l u -zii, p e n t r u o c a r i e r ă şi p e n t r u u n n u m e :

Calitatea de seamă, si preţuită deosebit, a a-cestui pictor delicat, înfrigurat de personal, este că, primul la noi, a părăsit atelierul ca să lucreze în plin aer. Că a înţeles importanta lucrului în plin aer, e marele lui merit : Paleta pictorilor a fost înviorată dc armonii de co­loare noui, ce alungă mohorîtul ton de galerie.

De asemeinea a priceput rostul tabloului de şevalet şi al coloarei de ulei. A înţeles impor­tanta, de neocolit, pentru artist, a materialului în care lucrează. Coloarea de ulei prin sub­stanţa ei grasă, păstrează şi, prin strălucirea ei, e expresiunea materialului potrivit pentru re­prezentarea lucrărilor lumeşti pline de seva vteţei, a materiei. Pictura în ulei mai e plă­cerea păgână ce frământă un material pentru posibilităţile pe care le oferă si constituie o frumuseţe în siine.

Plasându-şi opera cu hotărîre pe subiectul românesc, el deschide o carte cu slove cunos­cute tuturor şi înţelese, în cuprins, de către toţi. Intr'adevăr imaginile ţării Româneşti, fa­miliär« fiilor ei, prin simţirea ce-şi găseşte în natura ei isvor, se va exprima cu uşurinţa gra­iului pământean şi plin de înţeles...

Cultivarea acestei simţiri e pentru Grigo-rescui rostul artei româneşti, e învăţătura lui.

Pentru acestea toate, exprimate în opera lui, Grigorescu în plastica românească t u este nu­mai un nume, este o aureolă şi de aceea un simbol.

BIBLIOTECA „REVISTA IDEEI" • D-ll Pana i t Muşoi , c u n o s c u t c i t i to r i ­

lor p r i n r ev i s t e l e „ M i ş c a r e a Soc i a l ă " şi „Rev i s t a Idee i" , p e ca r e le-a d i r i j a t , c a şi p r i n n e n u m ă r a t e i broşur i i o r i g i n a l e s a u t r a d u s e d i n l i t e r a t u r a soc ia l ă s a u fi losofică s t r ă i n ă , d ă l a i v e a l ă în a c e e a ş co lec ţ ie a bibl iotecei „Revis te i Ideei" , o b r o ş u r ă co l l ee tanee c u p r i n z â n d A l te zări s c r i s de d^sa, Despre mater ia l i sm, de An t ioco Z u c c a şi L u m e a c u m ar putea să fie, d e B e r t r a n d Russe l l .

P r e o c u p ă r i l e d e cele s p i r i t u a l e a le d- lui P . Muşo iu , s u n t de u n r a r exem­p l u d e i d e a l i s m c u a t â t m a i s t r ă l u c i t , cu câ t zi lele de a s t ă z i s u n t m a i n e p o t r i ­v i te . S c r i s u l s ă u e l i m p e d e , s f ă tos ş i de o m a r e s e n i n ă t a t e în accen t .

REVISTE

• „Viafa Românească", 1926 anu l XVIII, O c t o m b r i e , No. 10.

Ionel Teodoreanu, Rodioa ; I. Petrovici, La m a r e şi la m u n t e (Note de d r u m ) ; I. Şiadbei, N e a m u l r o m â n e s c (Asupra s tu­d i u l u i e tnologic a l d- lui O. G. Lccca.) ; G. Bărgăuanu, P r ive l i ş t e în sa t . — Ţin-t i r im ; Petre Marcu P s i h a n a l i z a j u d i ­c ia ră ; Caterina Onea, D e s p ă r ţ i r e . —Me­lancol ie , Cezar Petrescu, Scr isor i bucu -r e ş t e n e (Sfârşit de vacan ţă . — T o a m n ă r u r a l ă şi t o a m n ă u r b a n ă . C u m redevi i bucuireştean) ; Const . I. Vişoianu, C r o ­nica e x t e r n ă (Pactul f ranco-român.— Pac tu l i t a lo - român) ; M. Sevastos, C r o ­nica t e a t r a l ă : Bucureş t i (Revis te le—Ba­le tul . — Esope. — Visul u n u i a m u r g de iub i re . — Livada cu vişini . — Negus to r i i de glorie) ; P. Nicanor & Co., Miseel la-nea ( Iarăş i democra ţ i a . — F r a n ţ a r epu­b l i c a n ă ! — Şcoala. —• Genul! poet ic . — Filozofia modei . — Mişcarea l i t e r a r ă . — Greşe l i de t ipa r ) .

Recenzii, Revista Revistelor, Mişca­rea intelectuală în străinătate, Biblio­grafie.

• , Răsăritul" anu l IX. No. Noem-b r i e 1926.

T i r a n i a senza ţ ie i : prof. Pr. T. Chiri-cuţă ; Ba ladă : Al. Lascarov-Moldovanu ; P ă m â n t (versur i ) : Arthur Enăşescu ; Ul t ima p r o b ă : N. Pora ; D o i n a (,poem) : V. Militaru ; 7 ani de là m o a r t e a lui Vla-lmţă : I. Gr. Oprişan ; G h e o r g h e Taşcă : I. Gr. O ; Pag ina c reş t ină ' D . Nanu ; Ecouri , rev is ta că r ţ i lo r şi revis te lor , b i ­b l iograf ie şi c ronologia e v e n i m e n t e l o r sotial-naţioniTle de I. Gr. O. şi Al. Las­carov-Moldovanu.

• „Societatea de mâine", a n u l IU N-r i i 47—48 , 21 şi 28 N o e m b r i e 1926. Cu ­p r in su l : „ P r o b l e m e economice" : S tab i ­l i za rea m o n e t a r ă : N. Dascovici ; Con­tab i l i t a t ea publ ică şi con tab i l i t a t ea p r i ­va tă : N, Ghiulea ; Mari i p r o p r i e t a r i ş* colonizarea : Ion L. Ciomac ; .Actual i ­t ă ţ i " : Paneg i r i cu l lui G. Bi laşcu : dr. I. Iacobovici ; Ape lu r i l e la con t r ibu ţ i a pu­bl ică ; H. Trandaf ir; „P rog rese ş t i in ţ i ­f ice": P r i n „ P a r c u r i l e N a ţ i o n a l e " din S t a t e l c -Un i t e : dr. A lex . Borza ; , ,Pro-b l eme sociale ' ' : D e m o c r a ţ i e şi d i c t a tu r i în G r e c i a ' Tiberiu Boldur ; Do i ex i l a ţ i cehi din secolul XVII în Angl ia : V. V. Tilea ; „Sup l imen t l i t e r a r " : S t r ămoşesc p ă m â n t ; R u g ă c i u n e ; Când va s u n a su­p r e m u l ceas ; Ca două r â u r i ce se în tâ l ­nesc ; Mint ză r i l e de a r g i n t ; D e min ' mă desipart , Liniş te ; Aicea sunt î n t r e g ; D o r de ducă ; Copacu l : A. Cotruş ; T o a m n a 'n sa t ; O l'oae g a l b e n ă : T. Mu-reşanu ; C â n t ă r i p e n t r u omul m o r t ' Vu-leriu Bora ; Me tempsychoză : Vasile Al.-George ; F e m e e a m o a r t ă : Iustin Il ieşiu; C o a r d a r u p t ă : Ecaterina Pitiş ; L ibe r ­t a t e , de L. A n d r e e v , t r ad . de V. Ghimpii; Dic ţ ionaru l Academie i ; Masca t i m p u l u i ; P r i n vechi co l ţur i de Bucureş t i : Ema-noil Bucuţa ; „Cronici c u l t u r a l e şi a r t i s ­t ice ' ' ' C u m ne cunosc minor i t a r i i — T e a t r u ( „Domnişoa ra Iu l ia ' ' de S t r ind-b e r g ; „S i r i ana ' ' de Alfred Moşoiu ; Tur ­neu l Mar i a F i lo t t i ; „ R o m a n ţ a " de R. de F i e r s şi Croisse t ) . — Confe r in ţ e (V. Băr ­ba t : S u b s t r a t u l un ian a l cu l tu r i i mo­d e r n e ; Emil I sac : P r o p a g a n d a a r t i s t i că ) : B. & B.; „Cron ica economică şi f inan­c i a r ă ' S t ab i l i za rea în Belgia. — C r i z a fi­n a n c i a r ă d in Aus t r i a : Sabin Cioranu ; „ F a p t e şi o b s e rv a ţ i u n i s ă p t ă m â n a l e ' ' ; Dr . P e t r u Lucac iu . — Mişcarea social-economică . — Un m u z ă u Gr igorescu . — D a ţ i u n mi l i a rd p e n t r u cu l tu ră . —• Sa te şi o ra şe . —• M a r a m u r e ş u l r â d e . — F r o n ­tu l mic munc i to resc . •— A r t a t i p a r u l u i la noi. — Bule t inu l F e d e r a ţ i e i I n t e r n a ­ţ ionale i s indica le de là A m s t e r d a m . — Ins t i t u tu l p e n t r u s tud iu l E u r o p e i sudes -tice. — Concur su l soc. . G u t e n b e r g " . — cour i . — Cronică m ă r u n t ă . — Biblio­graf ie .

• Ramuri — Drum drept. No. 7—9, Iu l ie — S e p t e m b r i e 1926 :

N. Iorga : Un poet Sas ; Zulnia Cân­ta : Sc r i soa re (poezie) ; Gib. I. Mihăescu' Squa iml ; Ion Buzdugan : Iu fure de t o a m n ă (poezie) ; Şt. Bălceşti şi A. Pop Marţian : C e n u ş ă r e a s a (poezie) ; D . To-mescu : D. D r a g o m i r e s c u şi S ă m ă n ă t o ­r i smul ; Al. Iacobescu' Elegii, (ve r su r i ) , D. G. Chiţoiu : Fec io ru l lui B u r ă h ; Zul­nia Cânta : D o r (poezie) ; AI. Lascarov-Moldovanu ; H r u b a r u , — P r i z o n i e r u l ; Ştefan Bălceşti : C â n t e c p e n t r u mâ in i l e ei (poezie) ; Ştefan Fălcoianu : U n com­pozi tor nou ; I. U. Soricu : As t r a la Za­lău ; D. I. Atanasiu : C r o n i c a t e a t r a l ă . Revis te : „Ţa ra n o a s t r ă ' . . Cos inzeana" , „Soc ie ta tea de m â i n e " , ,Cele t r e i C r i -şur i ' ' . (D. Tomescu) . î n s e m n ă r i : Gib . I. Mihăescu . (D. Tomescu) .

16

tri* ta ! Chiar şi c u u n microscop, n u des­coperi î n fiecare zi, minun i . A m ă n u n t e l e cercetării sfârşesc pr in a înăbuş i fn si irit lucruri cari ar v#i* să-şi ia zborul...".

TEATRALE • Teatrul Popular, v a relua, In cursul

luni i Decembrie, cu prilejul reintrării d-lui Vasi le Brezeanu, comedia „Extem­poralul".

PIESELE ORIGINALE PREZENTATE TEATRULUI NAŢIONAL

• Piese le a l e căror titluri le enumă-răm mai jos au fost înregistrate numai în ult imele lumi.

„Luminiţă" de d-ra Ticu Arhip ; „Eva" d e d. Ion Sân Giorgiu ; . J a v i E o n u l c u umbre" de d. Gib. M i h ă e s c u , „Daria" d e d. Lucian Blaga ; „Moşnenii" d e <L Sandu Teleajan ; „Tani Viorica" de T. Scortescu ; „Calvarul" d e d-na S. Cas-van-Pas ; „Fetele tătucului" de Stempo ; „Farsa" d e Tavernier şi I. R&căcuini; „Frământări" de Mincu ; „Acord fami­liar" d e V. I. Popa ; „Nuvelă d e coman­dă" d e aVnii L , Donic i gá V. Savel ; „Cleo­patra" de d. N. I o r g a , „Greerele şi Fur­nica" d e d. Lascarov Moldoveanu ; .Zvas­tica" de Kostia Rovine ; „Gloria" dei Aida Vrioni ; „Fu poruncă delà Suceava" de d. G. M. Zamf/rescu ; „Perle împrăştiate" d e d -na Marie Dolores Coşoiu ; -Gemma" d e d. Dumitrescu-Buzdoigan ; £Pünü" de Drumes Mihail ; „Banul Mărăcine" de Dumitresc-u-Colţeşti , „Fiori de toamnă" de d-nii I. Foti şi R. Voinescu ; „La Răs­pântie" d e d-<na Lucia Borş; „Drum drept" d e d. Budiş Gheorghe ; „Ministrul" de d. Brăeecu ; „Acel care joacă pentru alţii" d e Cocoş Valeriu ; „Ospăţul lui Caiafa" de Cocoş Valeriu ; „Rostogolirea" de P.

- Cătunaru ; „Puntea Craiului" d e d-na I-sabela Sion , „Cuiburi sfărâmate" de d~ Sandu Teleajen ; „Amorul Social" de d. Const. Stoianovici ; „Sfârlă Năsdrăvanul" de <L G. M. Zamfirescu; „Cărare nouă" de d. Const. Bacalbaşa ; „Strada Umbrei" de Isaia Răcăciuni şi M. Franchetti ; „Mocir­la" d e d. Ol imp Gr. Ioan ; „Două sentin­ţei" de Paul Pást ion ; „Ceasul rău" de Ra-domir , „Heralda" de Alc iun ; „Rivala" de I. C. Aslan ; „Dragoste nordică" de d. Em. Antonescu ; „Orfana" de d. Al . Fi lo-reanu ; „Camelia" de d-ra Gall ia Tudor; „Jertfa datoriei" d e Galita Mihail ; „E-pave" de H a y w a r d Gordon ; „Ironia Vie­ţei" de Const. Renţiescu, etc., etc.

Parte din aoestt p iese a u fost admist spre reprezentare. O altă categorie de piese sunt însoţite de rapoarte ale mem­brilor din comitet, iar a l te le m'au fost încă citite.

Cine ştie câte cajpo-d'-opere stau as­cunse.

(Rampa)

DIN STRĂINĂTATE • Premiu l Kleist, unu l d in cele m a i

. importante premii de l i teratură d in Germania, care es te decernat în fiecare an de către o personal i tate l i terară, a fest anul aces ta decernat de dr. Bern­hard Diebold, autorul á două lucrăr i de critică: Der Deuhjspieler Georg Kaiser şi Anarch ie i m Drama.

Premiul Kleist , în va loare de 1500 mărci, a fost repartizat între doi tineri

- scr i i tor i : dramaturgu lu i aus tr iac Ler-net-Holenia , pentru drama sa Deme­trius , (1000 mărci) ş i povest i torului Al­fred N e u m a n n , autorul v o l u m e l o r Kö­nig Haber Der Teufe l ş i a l dramei „Der Patriot , care v a fi reprezentată l u n a aceas ta la S t u t g a r t

Menţ iunea de onoare a premiu lu i Kleist, a fost acordată lui Martin Kes­sel pentru v o l u m u l de n u v e l e şi poezi i: Gebändigte Karóén .

UNIVERSUL LITERAR

5 Decembrie , 1859 : S'a născut î n Te­cuci scri i torul N. Petraşcu.

1665 : B. P. H a ş d e u a vorbit l a Ateneul R o m â n despre «Trei t ipuri dramat ice : Shylnck, Gobsek ş i НоШ".

1866 : S'a n ă s c u t în Craiova Traian Demctrescu .

6 Decembrie , 1890: A .D. Xenopol a vorbit la A t e n e u l Român despre „In­f luenţa grecească î n ţările române".

7 Decembrie , 1897 : Reapare în Bucu­reşti sub conducerea lu i Vasi le M. Ko-gă ln iceanu „Steaua Dunării", ziar fon­dat în 1855 de M. Kogălniceanu.

8 Decembrie , 1867 : B. P. Haşdeu a v o r b i t la Ateneu l R o m â n despre „In­s trucţ iunea română i n Transi lvania".

1868 : Ioan El iade Rădulescu a vorbit la Ateneul R o m â n despre „Epopea ro­m â n ă . Biblicele".

9 Decembrie , 1884 : V. A. Urech iă a vorbit la Ateneul R o m â n despre „Cnltn-ra R o m â n ă în seco lu l Х Ѵ П — Ï T O T .

10 Decembrie , 1900 : Doctorul Luca a vorbit la Ateneul R o m â n d e s p r e „Peri­peţi i le mora le î n raport cu créerai ş i e-reditatea".

11 Decembrie , 1867 : Ioan El iade Ră­dulescu a vorbit la Ateneul R o m â n des­pre „Poezia epică. Oseian".

1913 : A m u r i t Ioan Kalinderu.

Redactor PERPE88ICIUI

ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL", STR, BREZOIANU No. l i , BUCUREgT/

Lernet-Holenia are 29 de ani , N e u ­m a n n 31, şi Kessel! n u m a i 25.

Anul trecut, premiul Kleist a fost de­cernat lui Cari Zuckmayer , ţ e n i r a med ia sa: Der froeliebe Weinberg.

• La Par i s a apărut r e v i s t a „Wf sub direcţia lui Maasímo Bontempel i i şri e redactată în franţuzeşte şi italie­neşte .

Dintre scri itori i i ta l ieni , colaborează : Nino Franck, Alberto Cecchi, P ie tro Solari, Conrado Alvaro, B r u n o Barriti şi Bontempel i i .

Franţa e reprezentată prin: Soupault , Pierre Mac-Orlan şi Ivan Goli; Angl ia prin James Joyce; Span ia prin R a m o n Gomez delà Serna; Germania prim Georg Kaiser, care publ ică o tragedie într'un act.

• Mussol in i dbicinueşte, ca t n cu­vântăr i le sale, s ă facă dese incurs iuni în istoria Romani lor , pentru a găsi jus­tificare mul tor fapte ale sale. „Nouvel-les Littéraires" publică această, notă , ca să arate că „Ducele" n u e prea sigur pe cunoşt inţe le sa le istorice:

„In m o m e n t u l retragerii s imbol ice a parlamentari lor opoziţionişti , pe m u n ­tele Avent in , Mussolini , compară pe principalul s ă u adversar, Amendola , cu Menen ius Agrippa. El l u a pe acela care a. adus plebea înapoi, povesrtindu-i fa­bula cu s tomacul şi membrele , drept şeful răsvrătiţiilor.

„In a l tă zi, comiparându-se cu Sylla, Duce l e ş i -a arătat din n o u ignoranţa. Syl la , spuse , a avut şi el afacerea sa, Matteott i ; partizanii săi omorând pe Cinna, când Sy l la a trebuit s ă plece în Asia. Eroare: numai când Sy l la se întoarse d i n Asia, Cinna, consul , îm­preună cu Mar%ie, a plecat în fruntea une i armate împotr iva lu i Sy l la şi a fost măce lăr i t în drum, de proprii săi partizani.

Şi ar fi a tât de s implu su nu vor­bească nici de Menenius Agrippa şi nici de Sylla".

BILANŢUL CRITICEI • Viaţa l i terară (I, 29), d in 27 N o e m -

br i e , p u b l i c ă s u b t i t l u l de m a i s u s pa­g in i l e d e î n c h e i e r e a v o l u m u l u i al doi­l e a d i n Is toria l i teraturi i r o m a n e con­t imporane : Evoluţ ia cri t icei l i terare, de d-1 E . Lovinesou. E x t r a g e m u n frag­m e n t r e c a p i t u l a t i v :

Fixata cu o mână atât de sigură de Maio-rescu, deşi fără alte preocupări de technică şi amănunt, critica estetică a continuat, totuş, să se desvolte şi sub valul acesta de misticism naţional si social : d. M. Dragoieirescu e cel ce a reprezentat-o cu mai multă insistenţă ; lipsit de o adevărată intuiţie estetică si chiar de frâna simţului comun, exagerat si veşnic în fierberea căutării genialităţii printre tinerii săi discipoli, raţionalist, didactic, d-sa şi-a prac­ticat dialectica critică la căpătâiul oiperelor de artă, din care a înţeles mai mult elementul in­telectual, arhitectonic şi discursiv ; spirit s is ­tematic, d. Dragomirescui a ajuns în cursul ani­lor până la vasta construcţie a unei „ştiinţe a literaturii", pe care nimic n'o legitimează. In posesiunea unui „frumos absolut", era firesc ca d-sa să nu aibă nici un fel de receptivitate pentru formele noui ale artei ; pentru a o a-dapta evoluţiei conceptului estetic, critica a in­trat deci pe mâna poeţilor modernişti sau a artiştilor (Ovid Densuşianu, N. Davidescu, F. Aderca, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Perpes-sicius), sau, mai rar. a unor critici dominaţi de sensul estetic al ar i i (Paul Zarifopol, cu exa­gerare estetizantă, l u d o r Vianu, abstract, Pom-piliu Constantinescu, pragmatic).

ISTORICUL PRESEI BRAILENE D E L A 1839 LA 4926

• E t i t l u l noue i v a s t e l u c r ă r i de p e s t e 250 p a g . da to r i t ă d-lui S. Semi lan , p u b l i ­cist din Bră i la .

L u c r a r e a va înfă ţ işa Bră i la sub toate a s p e c t e l e ei, i s tor icu l o r a ş u l u i , data a-suptra locui tor i lor lui , b iograf i i le tuturor pe r sona l i t ă ţ i l o r car i a u i l u s t r a t o ra şu l pe toa te t ă r â m u r i l e vieţ i i şi'n| spec ia l istori­cul p r e s e i b r ă i l e n e d e l à î n c e p u t u l ei pâ-n ă ' n p r e z e n t . 1 ! 'аЛ l

P u s ă sub t ipa r , l u c r a r e a va apare pes ­te d o u ă luni.

CERCUL ftSBURATORULUI" Li D u m i n i c ă , 28 c . D-l G. B r ă e e c u a

ci t i t . î n c e r c u l . . S b u r ă t o r u l u i " . u n f rag­m e n t d in r o m a n u l sau „Moş Belea" . D-1 E. Lov inescu , î n t r ' u n a r t i c o l d i n vo lu ­m u l a l 2-lea a l i s to r ie i l i t e r a t u r e i ro­m â n e c o n t e m p o r a n e , a înfăţ işat per-sonal i t f i tea c r i t i c ă a d - lu i Ovid Derasu-i ' ianu.

D-na H o r t e n s i a P a p a d a t B e n g e s c u a ci t i t p r i m u l cap i to l d imt r ' un n o u r o m a n . S 'au cit i t , de a s e m e n e a , n u m e r o a s e poezii .

Au a s i s t a t : d-nele T. Lovinescu , P e -trovic i , Ge t t a C a n t u n i a r i , S a r i n a P a s d-goarele : C e r k e z Bebs D e l a v r a n c e a , Sanda Movilă şi d-nii : 1. Pe t rov ic i , m i ­n i s t ru In s t ruc ţ iun i i pub l i ce , Pompi l i u C o n s t a n t i n e s c u , G. Niclii ta, I. V a l é r i á n C. Na r ly , A. Holbau , I. Că l inescu , Gu l i an , Ba l tazár , e tc .

LITERAT ŞI OM DE ŞTIINŢA • î n t r ' u n a r t i co l al f r a ţ i l o r Tharaud :

. P e n t r u u n l i t e r a t s u n t a t â t e a m o m e n t e c r u d e , c â n d e s i n g u r î n fa ta mese i de l u c r u , î n f a ţ a u n e i m a t e r i i care тш e ni­mic, u n v i s vag , u n nor d i n care trebuie să s c o a t ă ceva. A c e s t ' c e v a fi-va oare o b u n ă p loa ie r o d i t o a r e s a u m a i curând a p a i n u t i l ă ce cu rge d i n t r ' u n robinet d' i.chis ? C a r e d i n t r e no i n ' a cunoscut m o m e n t e s in i s t r e î n fa ţa aces te i între­b ă r i : „ P e n t r u ce s ă s c r i u ? L a ce bun ? M'af fi maii c u m i n t e să fac indiferent ce, exerc i ţ i i de h a l t e r e s a u g imnas t i că •suedeză ?". Aşa de r a r ni se în tâmplă sa a f l ăm ceva c a r e să merite oboseala de a fi scris.. . . D a r îmi închipuiesc că şi'n l a b o r a t o r i i sunt des tu l e d imiaet i