1

EMILIAN M. DOBRESCU

SOCIOLOGIE ECONOMICĂ

EdiŃia a II-a

2

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României EMILIAN M. DOBRESCU

Sociologie economică. / Emilian M. Dobrescu. Ed. a 2-a -

Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007

176 p.; 20,5 cm

Bibliogr.

ISBN 978-973-725-781-9

316:33(075.8)

Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007

3

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

EMILIAN M. DOBRESCU

SOCIOLOGIE ECONOMICĂ

EdiŃia a II-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

4

5

CUPRINS

1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA ECONOMICĂ

1.1.Concepte de bază în sociologia economică ........................................ 7

1.2. Activitatea economico-socială şi sociologia economică ................... 9

1.3. Societatea şi economia contemporană în perspectiva globalizării..... 12

2. RELAłIA SOCIOLOGIEI ECONOMICE CU ŞTIINłELE SOCIOUMANE ŞI SOCIETATEA CIVILĂ

2.1. RelaŃia cu economia politică, sistemul ştiinŃelor economice şi

sociologia ....................................................................................................

23

2.2. RelaŃia cu psihologia şi cu alte discipline socioumane (etica,

morala, religia, antropologia) ....................................................................

24

2.3. Sociologia economică şi societatea civilă ........................................ 26

3. REPERE ALE SOCIOLOGIEI ECONOMICE

3.1. Teorii şi doctrine din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea ............... 45

3.2. Teorii şi doctrine din secolul al XIX-lea ....................... .................... 49

3.3. Teorii şi doctrine din secolul al XX-lea ...............................……… 58

4. CONCEPłII DESPRE OM ŞI SOCIETATE

4.1. Tipologia umană – determinări şi caracteristici ................................ 64

4.2. Structura psihologică a omului ...............................………………. 65

4.3. CondiŃionarea economică şi socială a omului ................................. 71

5. COMPORTAMENTUL ECONOMIC

5.1. Concepte şi teorii explicative ........................................................... 84

5.2. Factori de influenŃare .................................................... ...... 89

5.3. Modele şi metode de măsurare ...............................……….. 92

6

6. RELAłIILE ECONOMICE CA RELAłII INTERUMANE

6.1. Comunicarea interumană – concept şi forme de manifestare ……. 100

6.2. Comunicarea ca liant al acŃiunilor umane ………………………. 106

6.3. Teorii ale comunicării economice şi metode de studiere a acesteia 110

7. SISTEMUL ECONOMICO-SOCIAL

7.1. Rolul individului în economie şi societate ...............................…… 118

7.2. Tipologia sistemelor economice şi sociale ...............................…… 123

7.3. Economia şi societatea românească în tranziŃie ................................ 141

ANEXE

SUBIECTE, TESTE ŞI RĂSPUNSURI PENTRU EVALUAREA CUNOŞTINłELOR DE SOCIOLOGIE ECONOMICĂ .........................

147

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ...............................……………………. 173

7

1. INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA ECONOMICĂ

1.1. Concepte de bază în sociologia economică

Pentru ca o disciplină să existe, trebuie îndeplinite, simultan, trei condiŃii: 1) să aibă obiect de studiu – în cazul nostru, obiectul de studiu al Sociologiei economice îl constituie activitatea economico-socială, modul în care economia influenŃează societatea, şi reciproc; 2) să posede o metodologie proprie, adică un corpus de metode şi tehnici, cu ajutorul cărora să măsoare şi să cuantifice obiectul de studiu – în cazul nostru, sociologia economică împrumută de la sociologie şi economie politică aceste metode şi tehnici; 3) să existe mai multe cuvinte-cheie, noŃiuni esenŃiale, concepte de lucru, cu care să opereze în cunoaşterea obiectului său de studiu. Sociologia economică împrumută concepte-cheie din sociologie şi economie politică, precum şi din alte discipline socioumane. Cele mai semnificative concepte-cheie de care se serveşte sociologia economică sunt prezentate în dicŃionarul de termeni utili, aflat la sfârşitul sintezei. Explicăm, în continuare, câteva concepte, preluate de sociologia economică din economie, psihologie şi sociologie, ştiinŃele socioumane la intersecŃia cărora se află domeniul de studiu al acesteia.

Prin factori de producŃie înŃelegem totalitatea resurselor naturale, materiale, energetice, tehnice şi umane care, prin transformări succesive, servesc satisfacerii necesităŃilor individului.

Nevoile umane reprezintă cerinŃele indivizilor de a avea şi de a folosi bunuri materiale şi servicii în conformitate cu necesităŃile fiziologice, psihologice, sociale şi spirituale ale fiinŃei umane.

Există o piramidă a trebuinŃelor realizată de psihologul Abraham Maslow, care ierarhizează aceste nevoi umane. A. Maslow pune la baza piramidei trebuinŃele fiziologice, urmate de cele de confort social, de securitate materială şi spirituală. Pe cea mai înaltă treaptă, aşază satisfacerea

8

spiritului uman. Toate aceste trebuinŃe au o latură subiectivă, proprie fiecărui individ, dar şi o latură obiectivă, care Ńine de specificul tipului de societate în care trăieşte individul.

Caracteristicile nevoilor umane sunt: limitarea lor ca volum şi nelimitarea ca număr; sunt complementare, concurente şi substituibile (adică, unele se dezvoltă în detrimentul altora). În orice societate umană există nevoi individuale, de grup şi generale. În funcŃie de timp, nevoile pot fi: curente, de perspectivă, permanente, periodice şi întâmplătoare.

Nevoile umane cunosc o evoluŃie spaŃio-temporală specifică şi satisfacerea lor în cel mai înalt grad reprezintă scopul activităŃii economice.

Resursele umane reprezintă totalitatea potenŃialităŃilor fizice, profesionale şi spirituale de care dispune o persoană sau un grup de persoane. Angelica Băcescu şi Marius Băcescu1 vorbesc de resurse umane naŃionale, pe care le definesc ca totalitatea persoanelor fizice, de aceeaşi cetăŃenie, care locuiesc în interiorul sau în afara graniŃelor Ńării la un moment dat.

Bunurile economice reprezintă totalitatea mărfurilor şi serviciilor care pot satisface o anumită trebuinŃă umană. Conceptul de bunuri are două subdiviziuni: bunuri libere (naturale), de exemplu: apa, aerul, lumina, şi bunuri economice, care se manifestă numai în legătură cu satisfacerea unor trebuinŃe umane. În funcŃie de diferite criterii de clasificare, bunurile pot fi împărŃite în: materiale (servicii); directe (de consum personal); indirecte (de consum colectiv, de producŃie, de investiŃii, de transport). Între necesităŃile umane şi bunurile economice există o legătură reciprocă, în sensul că există o intercondiŃionare a unora cu celelalte şi o modificare reciprocă a acestora.

Un concept-cheie pentru ştiinŃa economiei îl reprezintă cel de reproducŃie a activităŃilor economice (de reluare de fiecare dată, pe o scară mai largă, a activităŃii economice anterioare, cu scopul de a satisface un număr mai mare de trebuinŃe). În reproducŃia activităŃii economice intră următoarele sfere (diviziuni): producŃia; repartiŃia; circulaŃia; consumul bunurilor economice.

ProducŃia este acea activitate economică prin intermediul căreia se combină, într-un mod creator, original, factori de producŃie, materiali şi

1 Angelica şi Marius Băcescu, DicŃionar de macroeconomie, Bucureşti,

Editura All, 1993, p. 106.

9

umani, în vederea obŃinerii de bunuri şi servicii economice. ProducŃia este de două feluri: de bunuri şi de servicii.

RepartiŃia bunurilor economice reprezintă un proces de dirijare la nivel social, prin mecanisme bine precizate, specifice fiecărui tip de societate umană, a bunurilor economice obŃinute de acea societate.

CirculaŃia este un ansamblu de procese, de dirijare precisă a bunurilor şi serviciilor într-o societate.

Consumul bunurilor reprezintă un domeniu distinct al activităŃii economice – actul care constă în folosirea efectivă a bunurilor economice, activitate care verifică utilitatea acestora şi concordanŃa lor cu nevoile şi dorinŃele oamenilor. Consumul poate fi individual sau social. Din altă perspectivă, consumul mai poate fi intermediar (care constă în folosirea unor bunuri economice în procesul de producŃie, ceea ce duce la pierderea caracteristicilor esenŃiale ale acestor bunuri şi obŃinerea altora, cu alte caracteristici) şi final (bunurile sunt folosite conform caracteristicilor pentru care au fost produse).

1.2. Activitatea economico-socială şi sociologia economică

Economia este o ştiinŃă dătătoare de soluŃii şi concluzii, care-l îmbogăŃesc pe cel care o practică. Totul are legătură cu realitatea, cu viaŃa de zi cu zi. Cifrele ascund în spatele lor activitatea oamenilor. În economie, cifrele arată cum evoluează o Ńară sau cum trăiesc oamenii acelei Ńări.

La nivelul economiei unei Ńări, se pot înregistra două mari zone de desfăşurare a activităŃii economice: 1) macroeconomia – care reprezintă evidenŃierea la dimensiunea întregii Ńări a tuturor activităŃilor economice desfăşurate şi 2) microeconomia – totalitatea activităŃilor economice înre-gistrate la nivelul unei întreprinderi sau a unei unităŃi economice (firme).

Economia se desfăşoară în modalităŃi specifice la nivelul celor două entităŃi şi este extrem de importantă cunoaşterea şi stăpânirea dinamicilor şi interdependenŃelor de dezvoltare specifice acestora. Conceptele care explică această dinamică sunt cele de fenomen şi proces economic. Fenomenul economic reprezintă forma exterioară a activităŃii economice, trăsăturile esenŃiale ale acestei activităŃi, care pot fi cunoscute de oameni în mod distinct. Procesul economic reprezintă totalitatea transformărilor cantitative, structurale şi calitative ale unei activităŃi economice, care pot fi cunoscute în timp şi spaŃiu.

10

O legătură esenŃială între activitatea economică şi ştiinŃa economică este ilustrată de premiile Nobel pentru ştiinŃe economice, atribuite de 37 ani. Premiul Nobel pentru ştiinŃe economice, din 1998, a fost atribuit de către Academia Regală de StiinŃe a Suediei, indianului Amartya Sen, pentru „contribuŃii esenŃiale în cercetarea chestiunilor fundamentale ale bunăstării economice şi analiza dezvoltării”.

Amartya Sen s-a născut în Bengal (India) în 1933, iar în 1981 a scris studiul Sărăcie şi foamete, prin care a stabilit că o înŃelegere a apariŃiei foametei presupune analiza impactului factorilor socio-economici asupra diferitelor grupuri sociale şi asupra posibilităŃii de a acŃiona a fiecărui individ. Fost profesor la Universitatea Harvard (SUA), iar în prezent, la Trinity College din Cambridge (Anglia), A. Sen are lucrări în domeniul teoriei alegerii sociale, studii despre bunăstare, foamete, sărăcie. „Analizând informaŃiile privind bunăstarea diferită a indivizilor în condiŃiile deciziei colective, el a dezvoltat fundamentele teoretice pentru compararea diferitelor distribuŃii ale bunăstării societăŃii şi a definit cu mai multă acurateŃe indicii de sărăcie”, se spunea în comunicatul Academiei Regale de ŞtiinŃe a Suediei. Studiind catastrofele sociale din India, Bangladesh, Etiopia şi Africa Sahariană, A. Sen a arătat că puŃinătatea hranei nu este o suficientă explicaŃie pentru foamete. Economist de marcă şi, în acelaşi timp, un profund umanist, laureatul Nobel a „aprofundat cunoaşterea condiŃiilor necesare pentru integrarea valorilor individuale în sânul unei decizii colective, astfel încât luarea deciziilor colective să fie compatibilă cu dreptul indivizilor”. A. Sen este al patrulea indian care primeşte Premiul Nobel, după Rabindranath Tagore (literatură, 1913), Chandrashekhar Venkata Raman (fizică, 1930) şi Maica Tereza (Premiul Nobel pentru pace, 1979). A fost pentru prima oară când s-a decernat Premiul Nobel pentru ştiinŃe economice unui economist din Asia.

După Dimitrie Gusti, mare sociolog român, întemeietorul Şcolii sociologice de la Bucureşti, activitatea economică reprezintă „manifestarea societăŃii în vederea satisfacerii nevoilor materiale ale membrilor care o compun… Activitatea economică începe, după cum se ştie din economia politică, de la trebuinŃă. Orice lucru în stare să satisfacă o trebuinŃă se numeşte bun economic. Acesta are ca atare o valoare economică. Activitatea pentru crearea de bunuri economice se cheamă producŃie, aceasta ridică apoi problema repartiŃiei şi circulaŃiei. Problemele

11

economiei iau sfârşit cu consumaŃia prin care trebuinŃa este satisfăcută şi, deci, ciclul vieŃii economice se închide”2.

Definind sociologia economică drept o disciplină tematică, aidoma altor ramuri ale sociologiei, precum sociologia familiei, a grupurilor mici, urbană, rurală, organizaŃională, Alin Teodorescu3 arată că aceasta studiază fenomenele sociale ce aparŃin domeniului economic sau, altfel spus, studiază activitatea economico-socială a oamenilor. Dificultatea de a defini sociologia economică provine din faptul că „variabila economică” apare în aproape toate sistemele teoretice şi cercetările empirice (practice) din sociologie. Astfel, distingem partea economică a unui fenomen social (de exemplu, studiul relaŃiilor dintre organizarea producŃiei şi structura socială generată de acestea în cazul satelor devălmaşe, studiu realizat de H.H. Stahl în lucrarea sa „ContribuŃii la studiul satelor devălmaşe”, 3 volume publicate între 1958 şi 1965) şi partea socială a unui fenomen economic (de exemplu, studiul aspectelor contractuale ale fenomenelor economice, realizat de E. Durkheim în lucrarea sa De la division du travail social, 1893). Chiar de la originile sociologiei, s-au înregistrat dificultăŃi de delimitare între sociologie şi economie politică, fapt remarcat încă din controversa dintre Auguste Comte, supranumit „întemeietorul sociologiei” (care susŃinea că sociologia înglobează economia politică), şi John Stuart Mill (adeptul ideii că sociologia şi economia politică au acelaşi statut epistemologic). În consecinŃă, spune Alin Teodorescu, sociologia economică este studiul condiŃiilor istorice şi sociale în care funcŃionează legile economice.

O clasificare a ramurilor sociologiei economice poate fi făcută după structura procesului economic, în:

� sociologia producŃiei – studiază comportamentul uman, relaŃiile dintre oameni şi organizaŃiile formate de aceştia în cursul desfăşurării producŃiei de bunuri economice, având ca disciplină de sine stătătoare sociologia muncii;

2 Dimitrie Gusti şi Traian Herseni, Elemente de sociologie, cu aplicări

la cunoaşterea Ńării şi a neamului nostru, sub redacŃia lui Ovidiu Bădina, Chişinău, 1992, cap. X – Activitatea economică, p. 175.

3 Apud Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu, coordonatori, DicŃionar de sociologie, Bucureşti, Editura Babel, 1993, p. 577-578 (selectiv).

12

� sociologia schimbului şi repartiŃiei economice – sudiază comportamentele activităŃilor de schimb, repartiŃie şi circulaŃie a bunurilor economice;

� sociologia consumului – are în atenŃie studiul comportamentelor şi aspiraŃiilor de consum de bunuri materiale şi culturale şi de servicii (comerciale, turistice, artistice etc.).

Sociologia economică este, deci, disciplina de graniŃă aflată la intersecŃia obiectelor de studiu ale economiei politice şi sociologiei, ce studiază activitatea umană desfăşurată pe palierul economic al societăŃii.

1.3. Societatea şi economia contemporană în perspectiva globalizării

Economia de piaŃă contemporană reprezintă soluŃia pentru dezvoltarea activităŃii economice în raport cu mecanismele pieŃei libere (oferta şi cererea oscilează cvasiliber), în condiŃiile în care se acceptă, de către majoritatea statelor planetei, o intervenŃie limitată, o dirijare a problemelor economice de către stat. łelul urmărit: producerea unor mărfuri şi servicii, care să satisfacă în cel mai înalt grad necesităŃile consumatorilor respectivi.

Alin Teodorescu arată că relaŃiile dintre economie şi societate pot fi analizate în context istoric sau contemporan. Astfel, există studii de sociologie economică a societăŃilor primitive (realizate de sociologii R. Thunrnwald, B. Malinovski, M. J. Herskovitč etc.), antice, asiatice, feudale, capitaliste, socialiste etc. În fiecare caz în parte, relaŃiile dintre societate şi economie se desfăşoară pe 3 niveluri:

− macrosocial, în care sociologia economică studiază raporturile dintre tipul şi structura societăŃii şi subsistemul său economic (vezi lucrarea Economie şi Societate, scrisă de T. Parsons şi N. J. Smelser, în 1956);

− mezosocial (interinstituŃional), în care sunt studiate relaŃiile dintre diferitele componente ale societăŃii: sectoare (economic, social, politic şi cultural); instituŃii (stat, armată, biserică); grupuri (familia, grupurile profe-sionale, de societate etc.) şi organizaŃii (oficiale, neguvernamentale) şi divi-ziunile corespunzătoare ale economiei (producŃie, repartiŃie, circulaŃie şi consum);

− microsocial (individual), nivel la care sociologia economică studiază comportamentele şi valorile după care se ghidează membrii unei

13

societăŃi într-o epocă dată, în raport cu sistemul economic respectiv ce induce: comportamentul de capitalizare, economisire, cumpărare, raŃio-nalitatea muncii individuale, locul muncii şi al consumului în viaŃa individuală etc.

Examinând perioada pe care o străbatem4, constatăm, în primul rând, că ea reprezintă un complex de tranziŃii interdependente:

� o tranziŃie de la economia centralizată, bazată pe proprietatea colectivă, la o economie de piaŃă, bazată pe proprietatea privată;

� o tranziŃie a României către un nou loc în economia mondială şi modificarea corespunzătoare a structurii de ramură a economiei naŃionale;

� o tranziŃie de la o structură socială de clasă la alta; � o tranziŃie politică, de la dictatură la democraŃia pluralistă şi, în

acest context, de la statul totalitar la statul democratic de drept; � în fine, tranziŃie de la un mod de viaŃă al populaŃiei şi de la un

comportament al ei la altele noi.

România este a doua Ńară ca dimensiune din Europa Centrală. Are o poziŃie ideală pentru circulaŃia mărfurilor între Marea Caspică, Marea Neagră şi Europa vestică. Posedă stabilitate politică, bune şi foarte bune relaŃii cu toate Ńările vecine, un sistem legislativ „croit” după standarde europene, care necesită însă o mai mare stabilitate şi rigoare. Cei cca 22 mi-lioane consumatori, cât reprezintă populaŃia României, constituie o piaŃă potenŃială de mărime medie pentru orice producător de bunuri economice. Analiza rezultatelor reformei întreprinse după 1990 relevă un dublu eşec. Pe de o parte, la nivel macroeconomic nu au fost create condiŃiile necesare creşterii eficacităŃii şi eficienŃei alocării resurselor. Pe de altă parte, recesiunea şi inflaŃia reprezintă problemele-cheie cu care s-a confruntat, aproape un deceniu din cei 17 ani de tranziŃie, economia României.

Etapele parcurse în cei 17 ani de tranziŃie de la planul centralizat la economia de piaŃă au cuprins: liberalizarea preŃurilor, dezvoltarea sectorului privat în paralel cu încercarea de restructurare şi privatizare a întreprinderilor de stat. Principala politică de stat promovată cu ardoare, aceea a fragmentării marilor combinate şi întreprinderi industriale în mai multe societăŃi comerciale mici – pe principiul divide et impera (divizează

4 Nicolae N. Constantinescu, Reformă şi redresare economică,

Bucureşti, Editura Economică, 1995, p. 111.

14

şi stăpâneşte), s-a dovedit a fi eronată. Politica „întâi privatizare”, apoi restructurare” s-a dovedit nepotrivită, puŃini investitori preferând întreprinderi falimentare, grevate în datorii. „Macrostabilizarea” a fost principiul defectuos aplicat, prin care s-a încercat să se influenŃeze politica economică generală. Nu a fost avută în vedere refacerea economică a Ńării, prin impulsul pe care l-ar fi dat evoluŃiile pozitive din agricultură şi industrie, ci s-a încercat dirijarea evoluŃiei economice prin măsuri monetare şi fiscale, fără a stăpâni baza reală a transformărilor produse. Rezultatele obŃinute au fost pe măsura lipsei politicilor economice concrete, esenŃiale şi aflate la baza construcŃiei economico-sociale.

Legile proprietăŃii trebuiau să se afle la baza reformei societăŃii româneşti postdecembriste. Dreptul de proprietate trebuie garantat şi nu ocrotit. Nu există nici acum o concepŃie generală privind toate formele de proprietate, mai ales în materie de revendicări sau despăgubiri pentru persoanele ale căror bunuri imobile au intrat după 1947 în proprietatea statului.

Reforma economică trebuie să fie neapărat însoŃită de o reformă instituŃională şi morală a societăŃii româneşti. Unul din elementele cheie ale reformei – privatizarea – a început în agricultură, mai precis în sistemul cooperatist din agricultură. Comparativ cu alte state central- şi est-euro-pene, cum ar fi Polonia, Cehia sau Ungaria, în România procesul de privatizare a fost mai lent, datorită indeciziei factorilor politici, dar şi dificultăŃilor legate de mentalitatea oamenilor, moştenită de la regimul totalitarist. Acest lucru a făcut şi face ca România să fie în acest proces în urma altor Ńări din regiune, ceea ce îi agravează şi mai mult dificultăŃile din economie.

Eroarea făcută în implementarea privatizării în Ńara noastră a fost aceea că s-a considerat şi s-a acŃionat pentru accelerarea procesului de privatizare, ca obiectiv principal pentru relansarea economică. Apreciem că trebuia să se procedeze invers: să se realizeze mai întâi relansarea econo-mică şi apoi să se facă privatizarea! Printre cauzele care au influenŃat în mod esenŃial derularea fenomenului de privatizare enumerăm: lipsa capita-lului intern şi extern, blocajul financiar, inflaŃia, criza economică prelungită, inconsecvenŃele de natură juridică şi politică (subvenŃionarea preferenŃială a unor firme de stat cu pierderi). Capacitatea redusă de retehnologizare, datorată puŃinelor investiŃii efectuate, a întreŃinut ritmul lent al restructurării.

15

România s-a plasat în grupul statelor în tranziŃie cu cele mai slabe performanŃe în domeniul fluxurilor de investiŃii străine directe.

În urma politicilor de liberalizare aplicate pe fondul unui sistem economic slab structurat, a apărut dublul deficit (cel bugetar şi cel de cont curent). Deficitul de cont curent a avut ca sursă principală dezechilibrul balanŃei comerciale. Deficitul bugetar a fost cauzat de creşterea nivelului cheltuielilor bugetare în condiŃiile declinului economic, de deteriorarea capacităŃii de colectare a veniturilor, precum şi de insuficienta transparenŃă a exerciŃiilor bugetare, care au permis canalizarea ineficientă a resurselor financiare. Propunându-şi ca principală ancoră controlul deficitului bugetar, autorităŃile au promovat politici fiscale severe. S-a demarat totodată procesul de aliniere la rigorile stabilite de Uniunea Europeană şi organismele internaŃionale, creându-se premisele diminuării ponderii deficitului bugetului general consolidat în produsul intern brut.

PiaŃa muncii a fost afectată de dezechilibre, la nivelul raportului dintre populaŃia activă şi populaŃia inactivă, cât şi în rata de ocupare. Pe fondul instaurării normelor şi instituŃiilor statului de drept, al activării şi organizării societăŃii civile, al creării cadrului normativ al noilor mecanisme ale economiei de piaŃă (cerute de liberalizarea preŃurilor, piaŃa bancară şi bursieră, piaŃa financiară, monetară, a asigurărilor etc.), România a înregistrat paşi importanŃi în direcŃia formării sistemului economiei de piaŃă, care încă nu este pe deplin funcŃional. O evaluare obiectivă arată însă că economia românească se prezintă ca un sistem slab structurat din punct de vedere instituŃional. Ea este neeficientă, neproductivă, nefuncŃională, necompetitivă şi nestructurată.

OperaŃionalitatea mecanismelor şi instituŃiilor create pentru imple-mentarea economiei de piaŃă este redusă din cauza insuficientei coerenŃe a cadrului normativ, a persistenŃei practicilor etatiste şi capacităŃii reduse a sistemului juridic de a asigura aplicarea legii. Pe de altă parte, activitatea economică se derulează încă, într-o proporŃie considerabilă, pe palierul informal al societăŃii (economia subterană).

Resursele minerale şi energetice constituie pilonul oricărei economii naŃionale. În iureşul oricăror procese de globalizare, regionalizare sau integrare, ele constituie, totodată, baza pentru buna funcŃionare a economiei respective. Reforma sistemului de exploatare a resurselor minerale şi a sistemului energetic naŃional trebuie să urmărească transformările din întreaga economie naŃională, pentru a o eficientiza şi dinamiza.

16

La începutul mileniului al treilea, România este din nou considerată o Ńară agrară, în care cca 42% din populaŃia activă este ocupată în acest sector economic important. Deşi s-a încercat o rezolvare a problemelor agriculturii româneşti, nu s-a avut în vedere importanŃa sa ca ramură de bază a economiei Ńării, care trebuie să asigure necesarul de produse agricole pentru toate celelalte ramuri şi pentru consumul populaŃiei. Este inadmisibil ca o Ńară cu potenŃial agricol cum are România să importe cea mai mare parte a produselor agricole necesare consumului. În condiŃiile în care Uniunea Europeană subvenŃionează masiv sectorul agricol, pentru virtuŃile sale legate de asigurarea a numeroase materii prime pentru industrie şi pentru consum, se impune să adoptăm acest comportament economic şi în Ńara noastră.

Ca sector important al economiei naŃionale, industria realizează, în pofida tranziŃiei sinuoase pe care o parcurge, cca 40% din produsul intern brut al României. Exceptând SchiŃa tranziŃiei la economia de piaŃă, elaborată încă din februarie 1990 de acad. Tudorel Postolache, împreună cu cei mai redutabili specialişti economişti autohtoni şi de care nimeni n-a Ńinut seamă la vremea respectivă, România a fost frustrată, până în 1999, de strategii naŃionale şi sectoriale, capabile să-i orienteze pe investitorii români şi străini. Nimeni nu a cunoscut până la sfârşitul deceniului trecut perspectivele de menŃinere, de lichidare, de reorientare sau de dezvoltare a producŃiei diferitelor ramuri, subramuri sau grupe de produse, iar operatorii economici industriali au fost nevoiŃi să ducă o politică de supravieŃuire, fiecare pe cont propriu, care a accentuat dezorganizarea şi degringolada sistemului economic. Principalele cauze care au limitat activitatea în industria prelucrătoare au fost cererea internă insuficientă şi insuficient stimulată, problemele financiare şi incertitudinile mediului economic. Reforma economică şi restructurarea au impus exigenŃe majore sectoarelor de producŃie puŃin elastice şi energofage.

łinând cont de specificul economiei româneşti şi de locul care i se rezervă acesteia în actuala şi viitoarea structură economică europeană, România a fost impulsionată să-şi dezvolte sectorul IMM. Marcate profund de criza economică, marea şi mica industrie a Ńării au cunoscut o tranziŃie care le-a complicat foarte mult existenŃa, deşi ar fi trebuit să constituie elementul important al tuturor strategiilor şi programelor de dezvoltare.

Lipsa acută de resurse financiare a condus la involuŃia accentuată a domeniului cercetării ştiinŃifice şi tehnologice. Se manifestă un interes

17

scăzut pentru rezultatele activităŃii de cercetare-dezvoltare, atât la nivel naŃional, prin politicile urmate, cât şi la nivel de firmă, datorită lipsei capacităŃilor de susŃinere a acestei activităŃi. Cota alocată cercetării-dezvoltării a fost, în medie, 0,4% din PIB, din care cca jumătate din fonduri publice (bugetare), iar cealaltă jumătate din fondurile agenŃilor economici cu capital de stat sau privat. Pentru comparaŃie, Ńările dezvoltate cheltuiesc pentru cercetare-dezvoltare 1-3% din PIB, iar cele mediu dezvoltate – inclusiv unele Ńări din centrul şi estul Europei – 0,5-1% din PIB.

InvestiŃiile şi construcŃiile sunt recunoscute a fi sectoarele greu încercate ale tranziŃiei, care au înregistrat o dinamică descendentă, controversată, marcată de declinul general al economiei. Acest lucru s-a datorat unor cauze obiective (reducerea permanentă a activităŃii economice într-o economie marcată de puternice dezechilibre structurale şi instituŃionale) şi unor cauze, să le numim subiective, deoarece au fost de ordin politic (schimbarea radicală a setului de politici economice aplicate de către toate guvernele din această perioadă, care au avut ca obiectiv principal consumul populaŃiei şi nu investiŃiile, acumularea, dezvoltarea activităŃii economice). Cauzele numărului mic de investiŃii străine sunt: legislaŃia greoaie aflată într-o permanentă schimbare, lipsa unor facilităŃi majore acordate pe o durată mai mare de timp, lipsa de transparenŃă în organizarea licitaŃiilor publice, corupŃia din administraŃie.

Datorită gravelor probleme manifestate de economia românească în tranziŃie, investiŃiile autohtone şi străine au fost insuficiente, astfel că s-a intrat într-un cerc vicios al modului de manifestare al acestui sector deo-sebit de important pentru dezvoltarea oricărei Ńări. De asemenea, a existat o inegalitate de tratament între investitorii români şi străini, în sensul favorizării celor din urmă. Considerăm că marea eroare săvârşită în cei 15 ani de tranziŃie, în sectoarele investiŃiilor şi construcŃiilor, a fost lipsa de stimulare, prin mecanisme legale şi instituŃionale adecvate, a investitorilor români. Relansarea economică nu poate fi obŃinută decât prin investiŃii masive de capital, din Ńară şi din străinătate, care trebuie să constituie o constantă definitorie şi permanentă a evoluŃiei economiei noastre.

Deşi economia României a trecut printr-o depresiune economică accentuată în 7 din cei 17 ani ai tranziŃiei, la nivelul deciziilor guvernamentale nu s-au luat măsurile necesare pentru aplicarea unor politici de stimulare a procesului investiŃional. Au fost utilizate mai mult pentru consum cele peste 20 miliarde dolari SUA împrumutate de statul

18

român din străinătate, ceea ce demonstrează, încă o dată, accentul disproporŃionat pus pe consum, în defavoarea investiŃiilor eficiente. A ignora politicile de stimulare a investiŃiilor înseamnă a nu Ńine seama de cerinŃele fundamentale de relansare şi dezvoltare economică ale României. Dacă această tendinŃă continuă, apare pericolul ca Ńara să se afunde tot mai mult în sărăcie.

S-a renunŃat la politica de promovare şi stimulare a exporturilor (prin mecanismul garantării unor exporturi de către stat, practicarea unor dobânzi diferenŃiate pentru creditele în favoarea producŃiei de export etc.). S-a încurajat, în schimb, liberalizarea exportului de materii prime, descurajându-se exportul de bunuri prelucrate şi înalt prelucrate. În puŃine situaŃii, exporturile noastre de bunuri economice au rămas competitive. A existat o scădere cantitativă a exporturilor, în paralel cu o scădere a valorii valutare încasate, din cauza deteriorării sistematice a structurii ofertei româneşti pe pieŃele externe şi, paradoxal, a devalorizării leului. Devalorizarea monedei naŃionale a ieftinit în permanenŃă exporturile (ceea ce ar fi trebuit să fie o măsură benefică în condiŃiile funcŃionării normale a economiei româneşti) şi a scumpit importurile. În ultimii ani, România a devenit o piaŃă de desfacere pentru multe mărfuri de o calitate îndoielnică. Dintr-o Ńară industrial-agrară, exportatoare de produse agro-alimentare, România a devenit o piaŃă de desfacere pentru produsele alimentare ale Ńărilor central şi vest-europene sau de pe alte continente. Volumul de alimente importate trece de 80% din totalul celor necesare consumului populaŃiei.

România este statul european, şi poate mondial, cu cele mai multe taxe şi impozite percepute populaŃiei şi agenŃilor economici; numărul lor este 225 (faŃă de 66 în FranŃa sau 20 în Portugalia, de exemplu). Gradul de fiscalitate – cuprins între 75% şi 80% – este unul din cele mai mari, dacă nu cel mai mare, de pe mapamond! Nenumăratele taxe şi impozite reŃinute de stat pun în evidenŃă uriaşa presiune fiscală care apasă asupra firmelor şi a cetăŃenilor, faptul că pentru aceeaşi activitate se plătesc mai multe impozite diferite şi se percepe chiar impozit la impozit! Fiscalitatea excesivă se datorează slabei dezvoltări economice şi unor politici fiscale defectuos aplicate. Reorganizarea sistemului fiscal a fost timidă şi înceată; astfel, acesta nu a putut răspunde stimulării necesare pentru dezvoltarea economiei şi îmbunătăŃirea climatului general de afaceri. TransparenŃa sistemului fiscal a lăsat de dorit şi a fost umbrită de lipsa de organizare, de

19

multe ori dezastruoasă, în colectarea impozitelor de la populaŃie. Organele de control ale statului au înregistrat numeroase abuzuri, unele grosolane, privind plata accizelor şi a TVA de către agenŃii economici. Sistemul de colectare a taxelor şi impozitelor funcŃionează greu, ineficient.

Sistemul bancar român este oglinda fidelă a economiei româneşti. În perioada tranziŃiei, sistemul bancar a încercat să impulsioneze economia reală prin modalităŃile specifice politicii monetare, ale încercării de a realiza „echilibrul macroeconomic prin măsuri monetare”. În realitate, economia este cea care influenŃează evoluŃia sistemului bancar, şi nu invers. Specialiştii în probleme bancare acceptă greu sensul acestei relaŃii, fiind preocupaŃi mai mult de efecte şi nu de cauze.

Rata de referinŃă (numită rata scontului, până la 1 februarie 2002), practicată de Banca NaŃională a României (BNR), a înregistrat de-a lungul tranziŃiei valori mari sau foarte mari, printre cele mai mari din lume, ceea ce a făcut ca, tot timpul, dobânzile practicate de băncile comerciale să fie şi mai mari, ceea ce, pe fondul prăbuşirii economiei româneşti, a impulsionat foarte puternic inflaŃia. Au fost astfel solicitate dobânzi mari şi foarte mari la creditele acordate agenŃilor economici de către băncile comerciale, cu efecte puternic negative pentru întreprinzători. Principala cauză a slăbiciunii sistemului bancar românesc a constat în supravegherea defectuoasă efectuată de BNR până în anul 1999. Lipsa de supraveghere specializată şi de transparenŃă în publicarea datelor de bilanŃ a unor bănci comerciale a permis raportarea unor profituri fictive, urmată de apariŃia unor probleme de gestionare a activelor băncilor respective. Au fost posibile, astfel, inginerii bancare – artificii monetare şi financiare, menite să substituie lipsa de bunuri economice de pe piaŃă sau să „ascundă” o parte din masa de bani în exces.

Deşi s-a încercat o tranziŃie de la plan la piaŃă, în realitate cursul de schimb al leului a evoluat după o planificare riguroasă a devalorizării acestuia, elaborată şi susŃinută de către instituŃiile internaŃionale precum Banca Mondială, Fondul Monetar InternaŃional sau Comisia Economică ONU pentru Europa. Ca urmare a acestui fapt, deşi timp de 3 ani, perioada 1997-1999, economia României a cunoscut ritmuri negative de dezvoltare, totuşi rezerva valutară a Ńării s-a consolidat, au fost plătite ratele şi dobânzile scadente la creditele externe contractate. Iar apoi, deşi între anii 2000 şi 2004 PIB-ul a înregistrat evoluŃii pozitive, datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut şi s-au adâncit decalajele economico-so-

20

ciale. S-a avansat ideea că doar fondurile unor bănci străine şi privatizarea masivă a sistemului bancar ar reprezenta soluŃia de salvare. Apreciem, din nou, că soluŃia viabilă pentru funcŃionarea normală a sistemului bancar autohton o reprezintă funcŃionarea normală a economiei şi a tuturor ramurilor acesteia, care pot astfel, prin fluxul de bunuri economice create, să susŃină fluxurile monetare pompate de bănci în economie şi societate.

Deşi dispunem de resurse umane comparabile calitativ cu cele din Ńările dezvoltate, utilizarea lor în toŃi aceşti ani a fost nesatisfăcătoare, datorită slabei activităŃi economice. ApariŃia şomajului, ca fenomen de masă, s-a datorat închiderii-lichidării sau vânzării întreprinderilor cu pierderi; gradul de ocupare a resurselor umane active s-a redus continuu, şomajul de lungă durată s-a cronicizat, riscul de şomaj la tineri fiind destul de mare. Pentru ca România să depăşească stările de lucruri negative din economie, apreciem că este necesară descătuşarea energiei creatoare a fiecăruia din cetăŃenii ei, într-un climat instituŃional şi juridic corespunzător, în paralel cu reforma morală a întregii societăŃi româneşti.

ÎNTREBĂRI – DEZBATERE

După lectura paragrafelor de mai sus şi asimilarea unor cunoştinŃe de bază din domeniile sociologiei şi economiei politice, vă rugăm să daŃi răspuns la următoarele întrebări, adaptate după Dimitrie Gusti şi Traian Herseni5:

1. Ce este activitatea economică? 2. În ce constă caracterul social al trebuinŃelor omeneşti? 3. Dar al valorilor economice? 4. Cum devine natura factor de producŃie? 5. De ce este munca un fenomen social? 6. Care sunt efectele sociale ale diviziunii muncii? 7. În ce constă natura socială a capitalului? 8. De ce este socială circulaŃia? 9. Dar repartiŃia? 10. De ce este proprietatea o funcŃie socială? 11. Prin ce este consumul o funcŃie socială?

5 Dimitrie Gusti şi Traian Herseni, Op. cit., p. 191-192.

21

12. Prin ce faze poate trece, în evoluŃia sa, o societate? 13. Este cu putinŃă activitatea economică în afara societăŃii? 14. Care este raportul dintre activitatea economică şi societate? 15. Ce este sociologia economică? TEST DE CUNOŞTINłE

CitiŃi cu atenŃie următoarele definiŃii ale ştiinŃei economice şi încercaŃi să stabiliŃi o legătură a conŃinutului lor ideatic cu sociologia economică:

� ŞtiinŃa economică este ştiinŃa care ajută la cunoaşterea

economiei societăŃii, ea arată cum îşi procură naŃiunea cele necesare

pentru a subzista (Jean Baptiste Say); � ŞtiinŃa economică este ştiinŃa muncii, adică acŃiunea inteligentă a

oamenilor în societate, asupra materiei în scopul prevăzut, de satisfacŃie

personală (Joseph Proudhon); � ŞtiinŃa economică tratează producŃia şi distribuŃia avuŃiilor în

măsura în care această producŃie şi distribuŃie depind de natura umană

(John Stuart Mill); � ŞtiinŃa economică este ştiinŃa care studiază comportamentul

uman ca o relaŃie între Ńeluri şi resursele rare, care au întrebuinŃări

alternative (John Kenneth Galbraith); � ŞtiinŃa economică este ştiinŃa administrării resurselor rare. Ea

studiază formele comportamentului uman în procesul de gospodărire a

acestor resurse, analizează şi explică modalităŃile prin care un individ sau

o societate alocă mijloace limitate satisfacerii unor nevoi numeroase şi

limitate (Raymond Barre); � ŞtiinŃa economică reprezintă studiul utilizării resurselor

productive limitate dintr-o societate pentru a satisface nevoile nelimitate

ale membrilor acestei societăŃi (David N. Hyman); � ŞtiinŃa economică este ştiinŃa care studiază resurse limitate

pentru a produce bunuri (mărfuri şi servicii) evaluabile şi a le distribui pe

grupe (Paul A. Samuelson);

22

� ŞtiinŃa economică – studiul modului în care se organizează

omenirea pentru a aborda problema rarităŃii resurselor (DicŃionar

Macmillan de Economie Modernă);

� ŞtiinŃa economică studiază modalitatea de desfăşurare a

mecanismului care urmăreşte o satisfacere cât mai bună a nevoilor umane

nelimitate ca număr, prin utilizarea eficientă (raŃională) a resurselor

limitate (Ioana Laura Pelcaru); � ŞtiinŃa economică – disciplina care studiază activitatea al cărei

scop este satisfacerea în cel mai înalt grad a nevoilor umane, printr-o

gamă diversificată de bunuri economice (Emilian M. Dobrescu).

23

2. RELAłIA SOCIOLOGIEI ECONOMICE CU ŞTIINłELE SOCIOUMANE ŞI SOCIETATEA CIVILĂ

2.1. RelaŃia cu economia politică, sistemul ştiinŃelor economice şi sociologia

Sistemele teoretice din sociologia economică pot fi clasificate în: a) sisteme în care variabilele economice sunt independente, generatoare de forme şi relaŃii sociale (vezi lucrările şi studiile unor economişti şi sociologi, precum Karl Marx, Werner Sombart, Vilfredo Pareto, Max Weber, Talcott Parsons, Henri H. Stahl); b) sisteme în care variabilele economice sunt dependente, economia find produsă de structuri: sociale, studiate dintr-o anumită perspectivă (de exemplu, sociologismul lui Emile Durkheim); biologice (organicismul lui Herber Spencer) sau geoclimatice (antropogeografismul).

Talcott Parsons, urmărind să explice „structura acŃiunii sociale”, s-a oprit în mod special asupra „motivării acŃiunilor economice” ale oamenilor, în lucrarea sa The Motivation of Economic Activities, din 1940, realizând o conexiune între ideile lui Vilfredo Pareto şi Max Weber, între cercetările economiştilor şi studiul comportamentului uman întreprins de sociologie, psihologie şi antropologie socială.

O idee esenŃială a lui Parsons este următoarea: motivarea economică nu depinde de natura umană, ci de „anumite trăsături ale sistemelor sociale de acŃiuni”. Această idee a fost ulterior preluată şi dezvoltată împreună cu N. J. Smelser în lucrarea Economy and Society. A Study in the Integration

of Economic and Social Theory („The Free Press”, 1956). În acelaşi timp, sistemele teoretice ale economiei politice pot avea ca

premise: a) propria structură productivă, studiată de K. Marx în lucrarea sa

fundamentală, Capitalul (vol. I, cartea a II-a, cap. al XX-lea);

24

b) comportamentul individual al oamenilor, studiat de doctrina economică marginalistă;

c) structurile sociale supraindividuale (organizaŃiile, clasele) şi încli-naŃiile psihosociale ale omului, studiate de economistul John Maynard Keynes.

Cu peste trei decenii în urmă, sociologul german Kurt Braureuther sublinia în studiul său esenŃial, Economia şi sociologia, că „nimeni nu se îndoieşte de necesitatea elaborării unor legături teoretice mai profunde între economie şi sociologie”, fapt care „va mai constitui câtăva vreme o sarcină”1. Astfel, este pe deplin demonstrată legătura interdisciplinară dintre economie şi sociologie, căreia „îi revine un rol important, în special atunci când trebuie rezolvate probleme ale întregii societăŃi, legătura generală socială dintre multe probleme sociale de amănunt fiind mai strânsă decât s-ar părea adesea la abordarea unor probleme noi. ConcepŃia prea îngustă a aspectelor economice ale întregii societăŃi duce foarte uşor la pierderea din vedere a înlănŃuirii evidente dintre problemele economice şi cele sociologice. Cunoaşterea faptului că o mulŃime de probleme sociologice sunt, în ultimă instanŃă, determinante din punct de vedere economic, permite o delimitare mai exactă a problematicii sociologice. Relevarea legăturilor economice şi sociologice din cadrul teoriei, permite o tratare sociologică mai consecventă a problemelor vieŃii economice a societăŃii în interesul utilităŃii practico-economice nemijlocite. Includerea problemelor de utilitate practico-economică nemijlocită nu numai că nu împiedică, ci stimulează cercetarea sociologică fundamentală”.

2.2. RelaŃia cu psihologia şi cu alte discipline socioumane

(etica, morala, religia, antropologia)

Psihologia studiază relaŃia individului cu sine însuşi, economia – relaŃiile economice din societate, iar ramura de graniŃă constituită din acestea – psihologia economică – are ca obiect de studiu comportamentul economic al indivizilor. În 1895, un psiholog francez clasic, Gustave Le Bon, punea bazele teoriei despre comportamentul social, în lucrarea sa,

1 După Kurt Braunreuther, Economia şi sociologia, în Sociologia

contemporană, lucrări prezentate la al VI-lea Congres mondial de sociologie, Evian, 1966, în volumul Teorie şi metodă în ştiinŃele sociale, vol. V, Bucureşti, Editura Politică, 1967, p. 388-389 (selectiv).

25

tradusă abia după cca 100 de ani la noi, „Psihologia mulŃimilor”, una din primele lucrări de psihologie socială.

Prima lucrare de psihologie economică, intitulată Psychologie

economique, care a apărut la Paris, în Editura Alcan, în două volume în 1902, o datorăm celebrului psiholog francez Gabriel Tarde. În 1918, într-o exegeză asupra aceleiaşi discipline2, un alt psiholog francez nota: „Mişcarea psihologică trebuie să modifice tendinŃele, metodele şi chiar obiectul însuşi al ştiinŃei economice. Economia încetează tot mai mult să fie o ştiinŃă obiectivă a avuŃiei şi devine studiul direcŃiilor activităŃii oamenilor pentru realizarea reciprocă a cerinŃelor lor”.

Conform opiniilor prof. Mihail Cernea3, în primele două decenii ale secolului trecut, „dominantă în evoluŃia psihologiei economice a fost tendinŃa, principial eronată, de a absorbi economia în psihologie (…), ceea ce a blocat drumul dezvoltării acestei discipline. Extragem de aici un avertisment sever şi pentru anumite tendinŃe subiectiviste mai recente (G.H. Mead ş.a.), de psihologizare a interpretării economicului. EvoluŃia cunoaşterii a respins ca nelegitimă ştiinŃific tendinŃa de a construi o economie psihologică, confirmând în schimb ca justificat şi fecund interesul pentru studiul psihologiei comportamentelor economice de masă”.

În 1964, prof. Pierre Louis Reynaud4 definea psihologia economică drept „studiul economiei, abordată în ceea ce priveşte aspectul ei subiectiv…, tratând problemele subiective puse de activitatea de creare a avuŃiilor, utilizând conceptele şi metodele psihologiei şi ale economiei moderne, a căror sinteză o face, provocând, la nevoie, depăşirea lor prin descoperirea unor noŃiuni şi metode originale.

În 1966, prof. Mihail Cernea5 nota că „dintre faptele de conştiinŃă care influenŃează comportamentul economic al oamenilor sunt luate în considerare, unilateral, doar cele care se situează pe palierul inferior al conştiinŃei, palierul psihologic, constituit mai mult sau mai puŃin spontan…

2 Maurice Roche-Augussol, La psychologie économique chez les

anglo-américains, Montpellier, 1918, p. 19. 3 Mihail Cernea, Sociologie, psihologie economică şi conştiinŃă

economică, în Sociologia dezvoltării – contribuŃii româneşti la al VI-lea

Congres internaŃional de sociologie de la Evian, 1966, în Teorie şi metodă în

ştiinŃele sociale, vol. IV, Bucureşti, Editura Politică, 1967, p. 134. 4 Pierre Louis Reynaud, La psychologie économique, Paris, 1964, p. 6-7. 5 Mihail Cernea, Op.cit., p.135.

26

Psihologia economică, ca disciplină, cel puŃin aşa cum se manifestă în unele lucrări, nu abordează diferenŃiat latura subiectivă a conduitei economice a diferitelor clase sau grupuri sociale, ci tratează tipuri (neclasiale) de comportament. Aportul ei în cunoaşterea economică este, de aceea, în mod corespunzător limitat”.

Între sociologia economică şi etică există legături care iau în considerare corectitudinea raportată la norme juridice şi cutume tradiŃionale, în care oamenii desfăşoară activităŃi economice. Morala (de la termenul latinesc mores = obiceiuri) cuprinde regulile de conduită valabile într-o societate sau într-un grup uman, ansamblul normelor de com-portament proprii unei societăŃi date. Religia reprezintă ansamblul cre-dinŃelor şi dogmelor care definesc raportul omului cu sacrul, cu fiinŃa su-premă, ansamblul practicilor şi riturilor proprii fiecărei credinŃe. Cu morala şi cu religia, sociologia economică stabileşte relaŃii care explică în ce mod oamenii sunt influenŃaŃi în activitatea lor economică de normele şi regulile pe care le cuprind aceste discipline socioumane esenŃiale (morala, religia).

Etnologia reprezintă, în opinia lui R. Cresswell, „sociologia altor culturi”, adică modul de configurare a structurii sociale, regulile de comportament social, modul de a produce şi de a repartiza bunurile, obiceiurile, miturile, instituŃiile sociale esenŃiale, structura puterii etc. Francezul Claude Levi-Strauss înŃelege prin etnologie, antropologia. Există mai multe feluri de antropologie: culturală, economică, socială sau politică. Sociologia economică aduce completări (pe care le presupune analiza activităŃii umane în context economic) la obiectele de studiu ale antro-pologiei şi etnologiei.

În acest fel, ca disciplină de graniŃă, de sine stătătoare, sociologia economică este un liant al disciplinelor socio-umane citate mai sus, iar activitatea umană constituie, în manierele specifice menŃionate, obiectul de analiză al fiecăreia în parte.

2.3. Sociologia economică şi societatea civilă

Sensul comun al termenului de societate civilă ne conduce la ideea că aceasta reprezintă o societate a cetăŃenilor. Etimologic, termenul provine din limba latină – civilis societas. Principalele sale semnificaŃii le datorăm, încă din antichitate, marelui orator roman Cicero. În accepŃiunea acestuia, prin societate civilă se desemna nu numai statul sau indivizii, ci şi condiŃiile

27

de viaŃă ale unei comunităŃi politice civilizate, suficient de dezvoltate pentru a cuprinde oraşe cu legi proprii, relaŃii sociale, avantajele şi libertăŃile unei vieŃi civile. Acad. Paul Mircea Cosmovici subliniază că „societatea civilă este un element constitutiv al sistemului democratic...Conceptul de «societate civilă» nu poate fi însă definit cu uşurinŃă, şi nu este de mirare că, pentru unii, este un concept paradoxal, care se conturează în diferite moduri în cadrul raporturilor dintre stat şi societate... Există două interpretări diferite ale conceptului, şi anume, o interpretare negativă în sensul că «societatea civilă» implică o limitare a puterilor statului, împiedicarea acestuia de a reglementa ansamblul activităŃii sociale, de a monopoliza iniŃiativele şi talentele care se manifestă în societate. Într-o interpretare pozitivă se pune accentul pe instituirea în cadrul societăŃii a unor centre care pot constitui un releu al opiniei publice, dar şi un instrument de presiune împotriva puterilor publice”6. Apreciem ca deosebit de relevante trăsăturile caracteristice ale unei „societăŃi civile”, nominalizate de acad. P. M. Cosmovici: economia de piaŃă care, sub aspectul ce interesează aici, descentralizează deciziile economice şi creează largi posibilităŃi de acŃiune şi de informare în cadrul societăŃii civile; autonomia mijloacelor de informare şi de comunicare, Ńinând seama că într-un regim democratic este necesară independenŃa efectivă a acestora, atât faŃă de guvernanŃi, cât şi faŃă de grupurile de interese particulare; centrele cu competenŃe independente faŃă de stat, care au posibilitatea de a aprecia problemele politice şi acŃiunile puterilor publice sub diferite aspecte; de asemenea, o reŃea în continuă extindere de asociaŃii voluntare în diverse domenii ale vieŃii sociale, care permit ca membrii acestor asociaŃii să-şi gestioneze propriile afaceri.

Financiarul şi gânditorul George Soros, un aplicant al conceptului, prin intermediul reŃelei de fundaŃii care-i poartă numele, deschise în 25 de Ńări, subliniază că acest „concept universal” nu şi-a pierdut relevanŃa, numai că trebuie regândit, reformulat, prin recunoaşterea faptului că interesul comun trebuie să aibă prioritate faŃă de interesele individuale. „După părerea mea, notează Soros într-un studiu de mare profunzime a ideilor – AmeninŃarea capitalismului, publicat în ianuarie 1997 în „Die Zeit” şi reluat apoi în „The Atlantic Monthly”– «societatea deschisă poate fi

6 Apud România 2020, sub egida Academiei Române şi a Programului

NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare, Editura Conspress, Bucureşti, 1998, p. 285-286.

28

ameninŃată şi din partea opusă, de individualismul excesiv, de exagerat de multă competiŃie sau de prea puŃină cooperare... Teoria economică riscă să devină o ideologie ostilă «societăŃii deschise», din cauza premisei că ar exista cunoaştere perfectă – ceea ce la început s-a afirmat deschis, iar apoi s-a travestit în mijloc ideologic”7. Apreciem că societatea civilă este un subiect care ar trebui dezbătut cât mai larg la noi în această perioadă. ExistenŃa societăŃii civile este o dovadă a maturizării economice şi social-democratice. Astfel, pe lângă puterea statului, trebuie să existe o societate civilă activă şi suficient de consolidată. Aceasta face posibil ca puterea în societate să fie scoasă de sub monopolul statului şi translatată către structuri neguvernamentale. Este vorba de un proces mult mai larg, prin care centrele de putere din afara controlului de stat sunt progresiv întărite.

În paralel cu conceptul de societate civilă au fost utilizate şi o serie de concepte conexe, cum sunt cele de „pact social”, „ordine civilă” sau „cultură civică”. În lucrarea sa fundamentală, Contractul social, filosoful iluminist francez J.J. Rousseau (1712-1778) sublinia că „pactul social” se află la originea societăŃii: „Vreau să caut dacă în ordinea civilă poate să existe o regulă de administrare legitimă şi sigură, luând oamenii aşa cum sunt şi legile aşa cum pot să fie”8. „Primul om care, împrejmuind un teren, s-a încumetat să spună acesta este al meu şi care a găsit oameni destul de proşti ca să-l creadă a fost adevăratul întemeietor al societăŃii civile”9. Pentru a descoperi originea societăŃii, trebuie să demonstrăm o primă convenŃie – pactul social –, adică o asociere politică, ce apără şi protejează, prin intermediul forŃei comune, voinŃa generală, persoana şi bunurile fiecărei societăŃi.

Prof. univ. dr. Sergiu Tămaş propune un concept înrudit cu cel de societate civilă, şi anume, „cultură civică”, pe care o defineşte ca o cultură socială proprie cetăŃenilor, sesizabilă prin atitudinile şi comportamentele lor în procesul abordării şi rezolvării problemelor cotidiene ale colectivităŃii sau societăŃii din care fac parte. Ea se exteriorizează printr-un ansamblu de cunoştinŃe, percepŃii şi mentalităŃi despre drepturile şi îndatoririle

7 George Soros, AmeninŃarea capitalismului, în „22 plus”, supliment al

„Revistei 22”, nr. 44, 4 martie 1997, p. 2. 8 J.J. Rousseau, Du contrat social, Paris, Garnier-Flammarion, 1966, p. 39. 9 J.J. Rousseau, Discurs asupra inegalităŃii dintre oameni, Bucureşti,

Editura ŞtiinŃifică, 1958, p. 118.

29

cetăŃenilor, normele de comportare socială, mecanismele de luare a deciziilor, relaŃiile dintre guvern şi guvernaŃi. Cultura civică reprezintă un factor de stabilitate politică şi o condiŃie a bunei funcŃionări a instituŃiilor democraŃiei10. Expresia „societate civilă” poartă amprenta unei moşteniri istorice particulare, încărcate de imprecizie şi contradicŃii. Aceasta din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi dubla şi succesiva întrebuinŃare a termenului de „societate civilă” pentru a denumi realităŃi distincte. IniŃial, „societatea civilă” desemna o societate organizată ca stat, adică statul. Pentru ca, ulterior, şi în prezent, ea să denumească o sferă a vieŃii sociale, coexistentă statului, dar autonomă şi aflată, am putea spune, într-un echilibru cu acesta...Termenul de societate civilă a apărut şi a căpătat semnificaŃie proprie în spaŃiul culturii filosofice şi al civilizaŃiei moderne occidentale. El a desemnat, în consecinŃă, realităŃi şi forme de organizare specifice dezvoltării societăŃilor în cauză. De aici şi incongruenŃa dintre acest concept şi funcŃionarea societăŃilor din spaŃiul extraoccidental. ConŃinutul noŃiunii de societate civilă este, de aceea, în bună măsură legat de procesul modernizării sociale şi politice11.

În perioada modernă de dezvoltare a societăŃii omeneşti, filosoful englez John Locke (1632-1704) sublinia că societatea civilă se opune autorităŃii militare sau religioase, fiind un factor de progres, generator de ordine socială bazată pe lege. Atât el, cât şi contemporanul său, juristul german Samuel Pufendorf (1632-1694), foloseau termenul de societate civilă (societas civilis în latină sau civil society în engleză) ca sinonim cu cel de stat. Meritul de a fi explicat diferenŃa dintre stat şi societate civilă, în lucrarea Principiile filosofiei dreptului (1821), i-a revenit lui Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), reprezentantul cel mai de seamă al filosofiei clasice germane. Dintr-o perspectivă teoretică opusă celei hegeliene, Karl Marx (1818-1883) admite şi el coexistenŃa celor două domenii distincte de existenŃă socială – societatea civilă şi statul – dar face din primul cauza şi originea celui de-al doilea12. Pentru el „societatea civilă

10 Sergiu Tămaş, DicŃionar politic – instituŃiile democraŃiei şi cultura

civică, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993, p. 65. 11 Aristide Cioabă, Lorena Păvălan şi Rozmari Pogoceanu, Societatea

civilă şi drepturile omului, Bucureşti, Editura Institutului de Teorie Socială, 1997, p. 55-56.

12 Ibidem, p. 58.

30

cuprinde toate relaŃiile materiale ale indivizilor în cadrul unui anumit stadiu de dezvoltare a forŃelor de producŃie”. Sau, cu alte cuvinte, „organizarea socială care se dezvoltă direct din producŃie şi din schimb şi care formează în toate timpurile baza statului şi a oricărei suprastructuri idealiste”13.

În perioada modernă şi contemporană a istoriei, termenul s-a îmbogăŃit în semnificaŃii, referitoare, mai ales, la aspectele nonpolitice ale ordinii sociale, a căror importanŃă a crescut din ce în ce mai mult. În acest context, s-a pus în discuŃie, pe bazele dreptului modern, raportul între cetăŃeni şi stat. Frederich Augustus von Hayek (1899-1972), unul din teoreticienii statului de drept, susŃinea că libertatea individuală trebuie concepută şi realizată numai în cadrul societăŃii civile, nu în afara ei.

Deci, societatea civilă este în acelaşi timp: 1) o sferă (un domeniu) a vieŃii sociale reglementate de o anumită ordine legală (un set de reguli, cutume), dar autonomă în raport cu statul, în care se manifestă spontan iniŃiativa voluntară a indivizilor şi grupurilor umane în vederea satisfacerii intereselor, aspiraŃiilor private şi de grup, precum şi 2) diversitatea formelor de organizare (de asociere), prin care se exprimă public şi se încearcă promovarea acestor interese, de la cele economice, culturale, informaŃionale, educative, profesionale, până la cele civice şi politice. Modernizarea economică şi politică este o condiŃie necesară pentru afirmarea societăŃii civile, dar nu şi suficientă. Starea şi forŃa de manifestare ale societăŃii civile depind de progresul cristalizării unor factori culturali şi psiho-sociali, între care autonomia individului şi deci individualizarea raporturilor dintre oameni, propensiunea spre libertate economică şi a persoanei umane, emanciparea de cadrul particular comunitar, de credinŃele tradiŃionale pe care se fondează autoritatea acestuia şi formarea loialităŃii cetăŃeneşti, ca trăsătură identitară comună tuturor membrilor unei societăŃi care se constituie ca stat şi se supune aceloraşi legi generale14. Dar, secolul nostru a folosit în paralel cu conceptul de societate civilă pe cel de societate deschisă.

Termenul de „societate deschisă”, pe care-l socotim apropiat ca sens de cel de societate civilă, a fost propus de filosoful francez Henri Bergson (1859-1941), în lucrarea sa Cele două surse ale moralităŃii şi religiei

13 K. Marx şi F. Engels, Ideologia germană, în Opere, vol. 2,

Bucureşti, Editura Politică, 1958, p. 37. 14 Aristide Cioabă şi colab., Op. cit., p. 60 şi 68.

31

(1932). H. Bergson a conceput şi explicat, de asemenea, termenul de „societate închisă”, pentru a desemna acel tip de transformări petrecute în interiorul unei societăŃi fără legătură cu exteriorul. Spre deosebire de „societatea închisă”, „societatea deschisă”, pluralistă, reprezintă cadrul (aproape) ideal pentru evoluŃia constructivă a societăŃii civile, este însăşi această societate, construită de cetăŃeni pentru ei înşişi. În societăŃile deschise, pluraliste, societatea civilă cuprinde aspectele nonpolitice ale ordinii sociale contemporane, a căror importanŃă şi influenŃă au crescut tot mai mult în ultimele decenii. Societatea civilă constituie azi una din formele cele mai importante de apărare a indivizilor şi grupurilor umane împotriva expansiunii statale.

În urmă cu mai bine de o jumătate de secol, filosoful şi logicianul austriac Karl Popper a analizat acest concept în lucrarea sa Societatea

deschisă şi duşmanii ei (1945). Popper înŃelegea prin societate civilă o modalitate de convieŃuire umană, în care libertatea individului, lipsa de violenŃă, apărarea minorităŃilor, a celor slabi, constituie valori importante. Referindu-se la K. Popper în studiul citat anterior, George Soros nota: „K. Popper a opus ideologiilor totalitare o altă viziune asupra societăŃii, aceea în care se recunoaşte că nimeni nu deŃine monopolul adevărului. DiferiŃii oameni au variate păreri şi este nevoie de instituŃii care să le permită să trăiască împreună în pace. Aceste instituŃii protejează drepturile cetăŃenilor şi asigură libertatea de alegere şi libertatea de expresie. Popper a numit această formă de organizare socială «societatea deschisă», duşmanii ei fiind ideologiile totalitare”.

Principiile de construcŃie a unei societăŃi deschise implică astăzi, conform regulilor Institutului pentru o Societate Deschisă, cu sediul la New York, ca necesitatea şi oportunitatea de a obŃine sprijin să fie echitabilă şi deschisă tuturor şi nu restrânsă sau parŃial restrânsă la un grup de presiune. Prima încercare a lui George Soros de a susŃine edificarea societăŃii deschise într-o societate închisă, totalitară, a fost înfiinŃarea unei fundaŃii care-i purta numele, în Africa de Sud, în 1979, pe vremea regimului de apartheid (evident, încercarea s-a constituit într-un eşec). Iată ce mărturiseşte „experimentatorul”: „Recunosc faptul că o «societate deschisă» este o formă mai evoluată, mai sofisticată de organizare socială decât o «societate închisă» (fiindcă în «societatea închisă» n-avem decât un şablon impus societăŃii, în timp ce în «societatea deschisă» fiecare cetăŃean are nu numai permisiunea, ci şi obligaŃia să gândească pentru sine)”. După

32

insuccesul din Africa de Sud, George Soros şi-a îndreptat atenŃia spre Ńările central- şi est-europene, în 1984 înfiinŃând fundaŃia din Ungaria, apoi în 1987 – fundaŃia din fosta Uniunea Sovietică, 1988 – din Polonia, 1990 – Bulgaria, Estonia, Lituania, România (filiala din Cluj-Napoca) şi Ucraina; în 1991, s-a constituit fundaŃia din Iugoslavia; 1992 – din Albania, Belarus, Bosnia şi HerŃegovina, CroaŃia, Cehia, Letonia, Macedonia, Moldova, Slovacia şi Slovenia; 1993 – Kazahstan, Kîrghîzstan şi, din nou, în Africa de Sud; 1994 – Georgia, iar în 1995, chiar în Haiti. În cadrul societăŃii deschise pe care o promovează toate aceste 24 de fundaŃii, care fac parte din „Open Society Fund”, George Soros respinge liberalismul de tip laissez-faire, darvinismul social şi geopolitica. „Fiindcă «societatea deschisă» nu e doar lipsa intervenŃiei guvernamentale şi a opresiunii. Este o structură complicată, sofisticată, care poate fi instaurată şi menŃinută doar printr-un efort deliberat. Având în vedere că «societatea deschisă» este mai sofisticată decât sistemul pe care-l înlocuieşte şi cere instituŃii complexe pentru a supravieŃui, o tranziŃie rapidă are nevoie de asistenŃă externă. Însă combinaŃia ideii laissez-faire cu darwinismul social şi realismul geopolitic, care a dominat SUA şi Marea Britanie, n-a lăsat să se dezvolte speranŃa de a avea o asemenea asistenŃă. Dacă liderii americani şi britanici ar fi avut o altă concepŃie asupra lumii, ei ar fi putut stabili baze ferme pentru o nouă ordine mondială, bazată pe o „societate deschisă globală”. În momentul colapsului Uniunii Sovietice, ONU a avut ocazia de a funcŃiona în conformitate cu mandatul său iniŃial. Însă, de atunci până acum, această ocazie a fost ratată. Pentru ONU, Bosnia a însemnat ceea ce, în 1936, a fost Abisinia pentru Liga NaŃiunilor”.

Societatea deschisă este cadrul în care diferite puncte de vedere privind problemele sociale şi politice pot fi reconciliate şi reprezintă un mod de a trăi împreună şi de a rezolva anumite probleme sociale. Cei ce susŃin «societatea deschisă» afirmă şi perfectibilitatea acesteia, cred în libertatea de expresie şi comentează liber criteriile de stabilire a ceea ce este bun sau adevărat. Unul din oamenii politici de nuanŃă democrat-creştină, dar şi teoretician al perfectibilităŃii societăŃii civile, fostul preşedinte al Venezuelei, Rafael Caldera, declara: „Nu suntem determinişti, nu credem în fatalitatea destinului. Recunoaştem influenŃa pe care factorii naturali, geografici, rasiali, economici, culturali o exercită asupra vieŃii popoarelor, influenŃă mai mare sau mai mică potrivit circumstanŃelor. Dar, credem că omul şi societatea – constituită din oameni – au, în ultimă instanŃă,

33

capacitatea de a hotărî asupra propriului destin, de a acŃiona transformând circumstanŃele şi realitatea. Astfel că, pentru noi, societatea nu constituie un fapt în faŃa căruia trebuie să ne supunem total şi inert, ci o realitate pe care avem posibilitatea şi datoria să o transformăm, în sensul de a o perfecŃiona”15.

Este important să înŃelegem în fiecare moment ce este societatea civilă, care îi sunt binefacerile şi limitele, cum îşi poate păstra sau pierde vitalitatea. Societatea civilă nu poate să apară decât ca un produs al activităŃii cetăŃenilor, care se organizează şi acŃionează liber. Se apreciază astăzi tot mai mult că societatea civilă este esenŃială pentru succesul economic şi politic. Există însă un risc în actuala popularitate a societăŃii civile: ea poate fi „confiscată” de stat sau de sectorul privat. SocietăŃile contemporane edifică societatea civilă de secole sau decenii întregi. Statele central şi est-europene, foste comuniste, deci totalitare, au început procesul acesta cu mult timp înaintea Ńării noastre. Prin amploarea şi efectele revoluŃiilor de la Berlin (1953) şi din Ungaria (l956), ale „primăverii” de la Praga (din 1968), ale Cartei 77 din Cehoslovacia şi ale mişcării „Solidaritatea” din Polonia (după 1981), putem aprecia că toate aceste evenimente au fost şi rodul unei societăŃi civile în curs de structurare în statele respective. Datorită represiunii dictaturii totalitare din România, cu excepŃia mişcărilor muncitoreşti din Valea Jiului (1978) şi Braşov (1984) şi a unor dizidenŃe sporadice şi individuale ale unor intelectuali români, societatea civilă românească era foarte puŃin structurată în decembrie 1989, aproape lipsea. Iată, de altfel, ce notează legat de acest aspect acad. P.M. Cosmovici16: „Trebuie reŃinut însă că România a suferit înainte de 1989 cea mai cumplită dictatură comunistă. Nu au existat premise pentru apariŃia şi dezvoltarea unei societăŃi civile. Nici condiŃii ca acelea din Polonia – unde „Solidaritatea” a deschis un nou capitol în istoria Europei răsăritene, datorită declinului autorităŃii partidului conservator şi creşterii voinŃei populare – şi nici ca în Cehoslovacia – în care după „Primăvara de la Praga” s-a născut opŃiunea politică a Cartei 77, anticipând o nouă formă a politicii caracteristică ideologiei postcomuniste, ce îşi găseşte expresia în societatea civilă. Chiar şi în Ungaria, dizidenŃa nu a fost supusă unui regim

15 Rafael Caldera, Specificitatea democraŃiei creştine, traducere de

Doina Lascu, Editura Progresul Românesc SA, Bucureşti, 1992, p. 65. 16 * * * România 2020, Editura Conspres, Bucureşti, 1998, p. 287.

34

de foarte mare severitate, astfel că, în anii ’80, Ungaria părea cea mai avansată Ńară din blocul sovietic sub aspectul liberalizării pe plan intern”.

Prin înlăturarea totalitarismului ceauşist, s-au creat şi germenii funcŃionării societăŃii civile. Prin evoluŃia acestui fenomen în Ńara noastră, s-a reuşit destul de mult implicarea politicului şi subordonarea unor fenomene ale „societăŃii civile” factorilor de decizie administrativă şi, evident, politică, atât înainte de alegerile din noiembrie 1996, cât şi după acestea. „Principala noastră sarcină este resuscitarea grabnică a societăŃii civile” – notează Stelian Tănase17. „Această operă realizată va produce schimbarea raportului de forŃe între cele două elemente aflate în conflict: statul şi societatea civilă. Deocamdată, acest raport de forŃe este defavorabil societăŃii civile. Aici aflăm cauza tuturor eşecurilor procesului demarat în 22 decembrie... Totuşi, asaltul pentru o schimbare a raportului de forŃe nu poate să pornească decât de pe poziŃiile deja existente ale societăŃii civile”.

RelaŃia guvernare-democraŃie-societate civilă pare a fi cea care contribuie la structurarea actuală a societăŃii civile, influenŃată evident de instituŃiile oficiale ale statului, pe de o parte, dar şi de procesul propriu de formare, pe de altă parte. În cadrul relaŃiei sus-amintite, rolul ONG-urilor este acela de a promova adevărul, de a acŃiona ca medici spirituali ai societăŃii. În celelalte Ńări din Europa de est, mişcările civice au evoluat ca grupuri instituŃionale, care joacă un rol de propunere, de evaluare, de implementare a politicilor guvernamentale, acoperind întregul spectru politic. Acest rol de punte între populaŃie şi administraŃia publică, între asociaŃiile profesionale şi puterea politică este tocmai ceea ce mişcările civice au neglijat cel mai mult la noi în Ńară. Încercând eliminarea acestor cauze şi evitarea greşelilor produse de ele, soarta relaŃiei guvernare- demo-craŃie-societate civilă ar putea să se schimbe în favoarea ultimei verigi, aşezând-o la locul ce i se cuvine în mecanismul social. În multe cazuri, relaŃia guvernare-democraŃie-societate civilă trebuie înŃeleasă ca funcŃionând nu numai la nivel naŃional, ci şi internaŃional şi, mai ales, regional. ÎmbunătăŃirea stării generale a societăŃii respective, asigurarea ca-drului juridic şi instituŃional pentru promovarea egală a drepturilor şi liber-tăŃilor omului, a participării acestuia la activităŃile obişnuite sunt elemente indispensabile ale funcŃionării trinomului guvernare-democraŃie-societate

17 Stelian Tănase, Societatea civilă românească şi violenŃa, în „Agora”,

vol. IV, nr. 3, iulie-septembrie 1991, p. 27.

35

civilă. Analizând şi explicând activitatea oamenilor în câmpul economic şi social, sociologia economică este chemată să contribuie mai mult şi mai eficient la înŃelegerea aspiraŃiilor şi acŃiunilor umane în cadrul societăŃii civile.

Vă rugăm să comentaŃi următoarele texte: 1. Sociologia este profund înrudită şi legată de două ştiinŃe sociale –

economia politică şi politica, de două grupe de ştiinŃe sociale – ştiinŃele economice şi ştiinŃele politice. Cercetările şi concluziile sociologice se întemeiază pe cercetările economice, în primul rând, şi se finalizează în propuneri politice. …Fără producŃia şi reproducŃia celor necesare traiului, existenŃa socială nu poate continua. Aceasta nu înseamnă că voinŃa socială se reduce numai la viaŃa materială, este mult mai vastă, mai complexă, este multilaterală, dar raporturile de producŃie formează nucleul, miezul tuturor relaŃiilor sociale de toate felurile… Pe de altă parte, depăşind planul cunoaşterii şi abordând domeniul vieŃii sociale, este un fapt recunoscut că orice intervenŃie radicală în viaŃa socială presupune, în primul rând, acŃiunea în economie, în infrastructura economică.

2. Conceptul de societate deschisă care domină astăzi pare a fi un fenomen temporar... Cred că în acest moment trebuie redefinit, pentru a include mai mult decât libertate faŃă de ortodoxia impusă oficial. În loc de dihotomia simplă între „societăŃi închise” şi „societăŃi deschise”, eu văd „societatea deschisă” ocupând terenul de mijloc, unde drepturile individuale sunt apărate, dar unde există şi valori împărtăşite, care dau coeziune societăŃii. Acest teren de mijloc este ameninŃat din toate părŃile. La o extremă, doctrinele totalitare ar duce la dominarea de către stat. La cealaltă, capitalismul laissez-faire ar duce la instabilitate şi chiar dezagregare... Totuşi, cred că schimbarea radicală de atitudine, care se cere pentru succesul „societăŃii deschise”, este posibilă şi ne va permite să ne dezvoltăm potenŃialul mai bine decât un sistem social, care pretinde a fi în posesia adevărului ultim. Există un precedent istoric (iluminismul – n.n.) pentru o schimbare de o asemenea magnitudine.

36

Lectură

POPORUL DE ÎMPĂRAłI DIN łARA NIMĂNUI

dr. Mircea Dogaru

Astăzi, popoarele care au dăruit lumii marile civilizaŃii ori au dispărut (sumerienii, perşii, vechii egipteni, incaşii...), ori, comparativ cu gloria trecută, vegetează (grecii, italienii, olandezii, spaniolii, portughezii, englezii, turcii, arabii etc.). Noi, cei născuŃi din ciocnirea a două civilizaŃii care au modelat faŃa Lumii Vechi, traco-dacă şi romană, nu am avut încă momentul nostru de strălucire. Ba parcă, cel puŃin teritorial, trăim într-un regres continuu!

Suntem un popor născut bătrân, sau neterminat spun unii, popor vegetal, proclamă alŃii! Străinii sunt de vină şi faptul că ne-am născut în calea răutăŃilor, proclamăm noi! Sau greaua moştenire a trecutului, susŃine fiecare generaŃie, lamentându-se că nu sunt vremurile sub oameni, ci bietul om sub vremi şi refuzând să priceapă că omul nu poate fi sub vremi, ci tot sub oameni, sub alŃi oameni, care au avut tăria să-şi supună vremurile! Şi niciodată nu ne-am pus întrebarea de bun-simŃ... Dar noi, noi chiar nu avem nici o vină?

Străinii ne resping pentru că au ceva cu noi sau pentru că nu pot să ne înŃeleagă? Dar noi, noi îi înŃelegem, oare? Am făcut ceva concret să-i înŃelegem şi să ne facem înŃeleşi? Îi vorbim străinului, adesea copilul sau chiar nepotul nostru, la scara Istoriei, în limba lui şi pe coordonatele mentalului lui, sau în limba noastră şi pe coordonatele gândirii noastre întortocheate, de ghiuj bătrân şi sfătos chiar şi când cere? Se împacă vreunul dintre noi cu ideea de a fi doar simplu soldat al datoriei şi nu un Napoleon genial în toate, gata să găsească soluŃii şi să dea sfaturi oricui, la orice, oricând şi în oricare împrejurare? Se simte vreunul dintre noi în stare să şi primească lecŃii, nu numai să dea? Vrem cu adevărat să învăŃăm despre şi de la alŃii şi să-i învăŃăm, la rândul nostru, câte ceva despre noi? Ştim şi, dacă ştim, recunoaştem oare cine suntem cu adevărat?

De ce? Ne tragem seva, ca popor statornic, în această parte a Lumii Vechi,

dintr-o seminŃie care era, pentru antici, cea mai numeroasă după aceea a inzilor. O seminŃie care, considera Herodot, cu două milenii şi jumătate în

37

urmă, ar fi putut fi de neînfrânt şi cu mult mai puternică decât toate seminŃiile pământului! Ar fi putut fi, dar nu a fost! De ce? Nu numai că înaintaşii noştri nu au durat un imperiu care să supună lumea, dar şi-au pierdut treptat baştina!

SpaŃiul nord tracic, spaŃiu al etnogenezei româneşti, cuprins între Dunărea de Mijloc şi Adriatica, Nipru şi Marea Neagră, CarpaŃii Păduroşi şi Albania, Kosovo, nordul Greciei (linia Skok-Jirecek-Philippide), a explodat în puzderie de insule gravitând de jur împrejurul continentului nord-dunărean (Adolf Armbruster), redus la ceea ce, la 1 decembrie 1918, s-a numit România Mare. Şi erodarea a continuat: am pierdut Tisa cu Jula, Seghedinul şi DebreŃinul, Timocul şi vestul Banatului, în 1920, Moldova de est şi de nord, cu łara HerŃei, în 1940, Vlahia Drîstorului care s-a dus, tot în 1940, după fosta Vlahie, care este łara lui Asan, Insula Şerpilor, în 1948... De ce, dacă vitejia nu ne-a contestat-o niciodată nimeni? Şi nici dreapta judecată! De ce, dacă înaintaşii noştri au fost cei mai viteji şi cei mai drepŃi dintre traci (Herodot)?

În evul mediu românesc, nici un proiect de cruciadă nu ne-a ocolit, împăratul latin de Constantinopol, Henri de Hainaut (1206-1216), fiind încredinŃat că românii erau oamenii... cei mai temuŃi şi cei mai tari ai întregului Imperiu, ba chiar ai pământului! Şi nici un papă, rege, ori împărat catolic n-a imaginat o cruciadă antiotomană fără Magna Valahia (Marea łară a Românilor, Mapamondul Borgian, sec. XV) sau blocul dacic (1595, Barton, agent englez la Poartă). De ce, dacă s-a temut însuşi Soliman (Magnificul, după Anton Verancsics) să ne atace în 1526, când a desfiinŃat Ungaria, sau în 1529, când a îndrăznit să asedieze Viena, de ce, când în prima conflagraŃie mondială, Occidentul, prin Georges Clemenceau, declara „în faŃa poporului român îmi scot respectuos pălăria”, am pierdut treptat aproape totul? De ce am câştigat bătălii după bătălii, dar am pierdut de fiecare dată războiul? De ce vitejii traco-daci şi-au pierdut rând pe rând pământurile în faŃa legiunilor Romei, între 146 î.Hr. şi 106 d.Hr.? De ce, dacă erau superiori aproape tuturor popoarelor şi aproape egali cu grecii (Cassius Dio), şi-au pierdut limba, mare parte din obiceiuri, tradiŃii, într-un cuvânt cultura, capotând în faŃa civilizaŃiei romane? Şi dacă tot şi-au împletit destinul cu al seminŃiilor mediteraneene, de limbă şi cultură latină, venite în Dacii ex toto orbe Romano (Eutropius), de ce poporul rezultat din împletire n-a moştenit de la romani tenacitatea, disciplina, acceptarea ordinii şi supunerii faŃă de porunci (Strabon), care, racordate calităŃilor lor

38

naŃionale, aceleaşi ca şi ale romanilor, i-ar fi făcut stăpânii lumii? De ce i-au influenŃat ei pe cuceritori, o dată deveniŃi cetăŃeni ai republicii şi militari, legiune după legiune proclamându-şi comandantul împărat şi îndreptân- du-se de la Dunăre spre Roma, cu vechea netemere de moarte a poporului nemuritorilor (Herodot, Ovidiu, Pomponius Mela, Strabon)? De ce n-am suportat, ca germanicii, ideea unui conducător pe care să-l urmăm? De ce, inteligenŃi fiind şi autori individuali de planuri perfecte, niciodată aproape duse la bun sfârşit, n-am durat o putere care să înfrunte veacurile? De ce împăraŃii basmelor noastre, Roş Împărat, Verde Împărat etc., în realitate sunt simpli cnezi de sate, de ce FeŃii noştri Frumoşi au alergat după himere şi tinereŃe fără de bătrâneŃe sau viaŃă fără de moarte, nu după concret, chiar dacă fetele noastre l-au preferat pe Cătălin Luceafărului? De ce Ńăranii noştri şi-au spus pruncilor coconi, adică fii de împărat, şi nevestelor lor cocoane, de ce voievozii s-au numit dominus – domn, purtând mantia de purpură şi coroana imperială? De ce, având ca indivizi toate calităŃile şi stăpânind un pământ atât de bogat, a cărui dulceaŃă am preschimbat-o în Eden pentru latrones gentium din toate timpurile, am fost şi suntem condamnaŃi să fim veşnic poporul sărac din Ńara bogată? De ce, dârzi şi războinici, adevărată întruchipare a lui Marte (Ovidiu), ne-am topit în popoarele moderne vecine, constituite pe pământul nostru, cu sângele nostru curgându-le prin vene, cu trăsăturile noastre, dar cu alte apucături în spatele pavezei ridicate de limbi străine nouă, pe care le-am însuşit uitându-ne stirpea? De ce suntem români dar şi, în parte, unguri, secui, ceangăi, bulgari, sârbi, croaŃi, sloveni, slovaci, cehi, huŃuli şi, de foarte curând, ucraineni? De ce buciumele şi doinele noastre plâng? De ce întotdeauna în baladele noastre eroul moare, acceptându-şi cu fatalism destinul? De ce la trei români doi se întorc întotdeauna împotriva celui de-al treilea? De ce, beneficiind de uriaşul bagaj de cunoştinŃe tehnice şi inventivitate moştenit de la înaintaşii traco-romani, am durat o civilizaŃie a lemnului în łara de piatră? De ce noi, urmaşii cetăŃenilor Romei care au clădit Europa, noi, un artefact al istoriei, suntem astăzi invitaŃi să intrăm alături de urmaşii barbarilor în casa comună care a fost, în fapt, casa noastră? De ce din bagajul de înŃelepciune moştenit ne-am făcut lozinci doar din proverbele ce acceptă fatalitatea: Apa trece pietrele rămân!, Capul plecat, sabia nu-l taie!, Fă-te frate cu dracul până treci puntea! s.c.l., sugrumându-ne în numele lor, în faşă, eroii? Şi fără să ne gândim că, apa trecând, roade piatra care în timp se tot micşorează, că nu e nevoie ca sabia

39

să desprindă capul care va fi strivit de cizma străină pusă pe grumaz şi ca, o dată pe punte, diavolul ne va arunca de fiecare dată în hău! De ce ne-am împiedicat eroii să-şi urmeze destinul? Din pizma care, potrivit cronicilor, l-a ucis şi pe Domnul Unirii? Ca nu cumva să sară cizmarul peste calapod? De ce ne place să ne punem în frunte proşti, pentru a putea să-i batjocorim apoi cum ne vine la gură, arătându-ne superioritatea doar prin vorbe? Şi de ce vedem întotdeauna doar paiul din ochii altora şi niciodată bârna din proprii ochi? De ce la noi prostul moare întotdeauna de grija altuia? De ce n-am acceptat niciodată principiul omul potrivit, la locul potrivit? De ce clamăm nevoia de łepes, dar admitem că hoŃul neprins e negustor cinstit? De ce admitem transformarea hoŃilor în negustori cinstiŃi şi a trădătorilor în eroi, gratulându-i cu invidie cu un „Bravo lui, băiat deştept!”. Cine poate, oase roade!? De ce generaŃie după generaŃie ne confruntăm, în sărăcie cu lustru, exact cu aceleaşi probleme, refacem ca Sisif drumul la infinit, când soluŃia era moştenită? De ce sfârşim la bătrâneŃe prin a deveni exact ceea ce uram mai mult în tinereŃe, pentru ca generaŃia următoare să o ia de la capăt, cu speranŃa că, dacă strângem cureaua un pic, o să ne fie bine cândva, la paştele cailor sau, mai curând, pe lumea cealaltă? „Vulturii nu vânează muşte!”, ne-au lăsat odată moşii şi exact asta facem, născându-ne şi murind, generaŃie după generaŃie, în una şi aceeaşi veşnică reformă, care ne scoate periodic gunoaiele la suprafaŃă, ca furtuna ce răscoleşte fundul apelor adânci, fiindcă mândria ne-a împiedicat de fiecare dată să începem cu începutul – cu acel strop de înŃelepciune, care spune „Cunoaşte-te pe tine însuŃi!” Şi, cunoscându-ne, ne-am fi dat seama că tragedia noastră încape întreagă în cinci vorbe – „Să moară şi capra vecinului!”.

Avem tot ce ne trebuie să clădim piramide, dar construcŃia noastră nu depăşeşte stadiul de plan, fiindcă de mii de ani ne amăgim cu minciuna că „Pe-al nostru steag e scris Unire,/ Unire-n cuget şi-n simŃiri!”. Noi, cei care sărim întotdeauna cu uşurinŃa nevăstuicii dintr-o extremă în cealaltă! Votând schimbarea cu eterna majoritate zdrobitoare de 99,98%! De ce, scăpaŃi de marxism, de patriotardism, ne aruncăm astăzi, cu bucuria prostului, într-un nou tip de internaŃionalism, la fel de antiuman ca şi cel proletar? Chiar nu putem trăi fără isme?

Ce ne lipseşte? Cheia insucceselor noastre dintotdeauna nu stă în suma defectelor

noastre care, trecând pe prim-plan la elite, ne sabotează interesul naŃional,

40

aceleaşi defecte sesizate de Herodot în veacul al V-lea î.n.Hr., de Mauricius, în veacul al VI-lea d.Hr., de Kekaumenos, în 1078, de mii de tineri reformatori ai naŃiei sau de observatori străini pe care ne grăbim să-i huiduim şi chiar de noi înşine, atunci când ne analizăm la rece clasa politică în cuvinte identice pe parcursul a două milenii şi jumătate: umblă pe toŃi să-i înşele şi minte straşnic şi fură mult, jurându-ne zilnic cu jurăminte înfricoşate – şi îşi calcă uşor jurămintele şi făcând şi frăŃii de cruce, şi cumetrii, închipuindu-şi că prin aceasta îi vor înşela pe cei mai simpli! Cheia se află în cuvintele lui Herodot – sub o conducere unitară! Sub o conducere unitară, seminŃia înaintaşilor noştri şi a noastră ar fi putut deveni de neînfrânt şi cu mult mai puternică decât toate seminŃiile pământului!

Dar de câte ori au acceptat înaintaşii noştri şi noi înşine unitatea în istorie? De ce ăla şi nu eu? De circumstanŃă l-au acceptat pe Burebista în faŃa asaltului Romei şi, când Cezar a pierit, de Maur n-a mai fost nevoie! PorniŃi pe un drum, uniŃi în interes naŃional s-au găsit întotdeauna, de-a doua zi, unii mai cu idei, care au acŃionat independent şi contrar, din poziŃie subalternă. Decebal trădat şi părăsit, Vitalian trădat şi ucis, Gelu părăsit şi uitat, Ahtum trădat şi ucis, şi aşa mai departe, Vlad Dracul, Vlad łepes, Ion Vodă, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Horea, Tudor, Avram Iancu, Ion Antonescu etc. Au rezistat ca lideri la români cei foarte norocoşi şi cei ce au ştiut să-i scurteze de cap pe hicleni: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi ceilalŃi, dar acestora li s-a dus vestea de degrabă vărsatoriu de sânge nevinovat. łara a rămas aceeaşi şi a îndurat mai departe, suportându-şi fatalist boierii, pe care Macarie îi definea la 1538, pentru eternitate, drept minŃi oarbe pentru cele ce vor veni, dornici doar să-şi însuşească averi ale altora, iar pe ale lor să le înmulŃească cu mijloace nedrepte, prea rar săturându-se de nesfârşita reformă şi sculându-se „împotriva balaurilor care ne înghit de vii” (Tudor Vladimirescu)! Ba chiar acceptând periculoasa idee că nu am fost şi nu suntem în stare să facem nimic decât sub bici!

Soarta noastră ar fi fost alta şi va putea fi alta dacă am fi înŃeles ori vom înŃelege că, în numele interesului naŃional, ar fi trebuit sau va trebui, o dată decizia luată şi liderul ales, să acŃionăm unit şi nu numai prin vorbe, de la opincă la vlădică, pentru Ńelul propus, fără să acordăm prioritate intereselor personale sau de grup. Dovadă că, în ceea ce priveşte trezirea conştiinŃei naŃionale, două milenii de istorie, de experienŃe catastrofale, de pierderi irecuperabile, de la Herodot citire, n-au schimbat într-adevăr nimic.

41

Stă în plângerea reformiştilor de la 1769, care-şi doreau exact ce ne dorim şi noi, astăzi: „În patru părŃi ale lumii/ Pre numiŃi era românii/ Că sunt escusiŃi la fire/ Dar n-au între ei unire./ Şi dintr-a lor neunire/ Va veni a Ńării peire.” (Istoria łării Româneşti da la let.1769).

Iar dacă cei ajunşi, cel mai adesea pe nemerit, în fruntea bucatelor au subordonat aproape întotdeauna interesul naŃional lăcomiei, setei de putere, ambiŃiilor lor meschine, poporul s-a făcut în egală măsură vinovat de a se fi complăcut, adaptându-se fără ambiŃii oricărei situaŃii şi făcând din complacere şi adaptabilitate un modus vivendi. În 1736-1739, unul din cumplitele războaie ruso-austro-turce, decise să rezolve Chestiunea Orientală (nerezolvată nici astăzi, cu toate bombardamentele pacifiste din Kosovo), ne-a însângerat pentru a mia oară Ńara, excese deosebite petrecându-se în Banat, acolo unde românii luptaseră atât în armata romano-germană, cât şi în armata turcă şi, cei mai mulŃi, pe cont propriu, ca haiduci împotriva coloniştilor catolici. Cu stupoare notau agenŃii imperiali că, la hore, duminica, jucau alături Ńărani, haiduci şi soldaŃi români în uniforme nemŃeşti sau otomane, chiuind „łine Doamne tot aşa, nici cu turcu, nici cu neamŃu! łine Doamne tot aşa! Haosul devenise stare naturală, iar urmaşii cuceritorilor Lumii Vechi – un popor de supravieŃuitori!

Trădările şi ambiŃiile personale, lipsa de unitate au făcut ca planul unirii tuturor românilor, conceput atunci, la jumătatea veacului al XVIII-lea, să tot fie amânat, până când Europa s-a încăierat, miza fiind tocmai bogăŃiile noastre, şi războiul Crimeii a pus capăt celei de-a n-a Noi Ordini continentale, introdusă cu tunul de Sfânta AlianŃă. Condusă de tineri cu pregătire militară, dar şi şcoliŃi în revoluŃiile europene, generaŃia paşoptistă a reuşit să-şi impună voinŃa vechilor boieri şi să realizeze, dintr-o ficŃiune numită Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, printr-o luptă tenace, în perioada 24 ianuarie 1859-11 decembrie 1861, unirea reală, într-un singur stat numit România. Cum? Ne dezvăluie secretul scrisoarea din 13 ianuarie 1856 a lui Mihail Kogălniceanu către C.A. Rosetti: Am îndemnat pe toată lumea, şi sper să fi reuşit, ca fiecare să lase deoparte orice duşmănie, orice părere de mâna a doua şi să ne Ńinem hotărât şi uniŃi sub marele şi nobilul steag al Unirii!

Printr-un efort de voinŃă surprinzător, care a dovedit că se poate, unitatea a rezistat atunci până la împlinirea obiectivului Unirii, având, deci, ca liant camarazii de arme şi idei, dar a capotat ulterior în faŃa magicului cuvânt Reformă. Proiectul de reformă agrară, din 1862, i-a făcut pe cei ce

42

purtau în suflet germenul parvenirii şi demonul lăcomiei să devină peste noapte, din marxişti, boieri. Este cazul lui I.C. Brătianu, dacă nu artizanul, cel puŃin sufletul Monstruoasei coaliŃii, care a dus la răsturnarea ctitorului României moderne, Alexandru Ioan I Cuza, punând sub semnul întrebării însăşi Unirea în perioada 11 februarie-10 mai 1866!

În locul lui Cuza, care a acceptat sacrificiul de dragul interesului naŃional, a fost adus un străin şi inoculată criminala idee că nu suntem în stare să ne guvernăm singuri. Că ne trebuie un mediator străin pentru a realiza ceva! Nemaivorbind de faptul că noi, cei născuŃi într-o republică de-venită imperium mundi, am acceptat reîntoarcerea de la democraŃie la bar-barie prin regalitatea reintrodusă, într-o Europă unită şi civilizată, de ger-manici (franci, ostrogoŃi, vizigoŃi, vandali, saxoni) la începuturile evului întunecat!

Uităm adesea, datorită meritelor minore incontestabile ale lui I.C. Brătianu, în continuarea operei cuziştilor de modernizare a structurilor statale, că, la apusul carierei, el a fost, alături de Carol I, artizanul şi semnatarul unui tratat secret de alianŃă a României cu Austro-Ungaria (Viena, 18/30 octombrie 1883), îndreptat nu numai împotriva FranŃei, Marii Britanii şi Rusiei, dar şi a interesului naŃional care cerea eliberarea teritoriilor celor patru milioane de români supuşi de Ungaria dualistă genocidului etnic şi cultural şi Unirea lor cu Ńara! Ca o ironie a sorŃii însă, cel ce va relua munca lui Mihail Kogălniceanu şi Cuza, în perspectiva primei mari conflagraŃii mondiale, avea să fie tocmai fiul său, Ionel Brătianu, adevăratul artizan, alături de Regina Maria, al Marii Uniri din 1918. Cu diplomaŃie, dar şi duritate, el a explicat generaŃiei sale că în chestiunile cele mari, în acelea de ordin moral, care stăpânesc viitorul unui neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare şi de naŃionalitate, nu pot fi preŃuri de tocmeală, nu pot fi motive de oportunitate ca să te hotărască a le compromite, coborându-te de pe tărâmul înalt şi sigur al principiilor. Oricare ar fi vicisitudinile zilelor şi anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora răsplătirii!

De ce era necesară o astfel de punere la punct? Pentru că adevărul în privinŃa elitei noastre politice din primele decenii ale veacului trecut, elita idealizată de urmaşii săi întru totul de astăzi, diferă de ceea ce ni s-a inoculat prin educaŃie. Şi, fără cunoaşterea acestui adevăr, am ajuns să facem scump plătită greşeala din 1996, când ne-am dat pe mâna celor 15.000 de specialişti, adică a propriilor noastre himere! În cuvinte cumplit

43

de actuale, unul dintre analiştii politici lucizi făcea, din interior, radiografia elitei politice româneşti a anilor 1914-1919, definind-o drept Turn Babel... în care cele mai scârboase ambiŃii căutau să-şi facă jocul la adăpostul declamaŃiilor patriotice... Toată lumea făcea politică europeană şi nimeni românească, adică toată lumea se preocupa de soarta Europei şi nimeni de a României. Românii se împărŃeau în francofoni şi germanofili şi cereau intrarea noastră imediat în război, după cum simpatiile lor se îndreptau spre unii sau spre alŃii din beligeranŃi, fără să se ocupe de interesele româneşti. Nimeni nu mai simŃea româneşte! (C. Argetoianu).

Dacă am fi cunoscut şi acceptat acest adevăr, am mai fi fost oare nevoiŃi să o luăm de la capăt sau să suportăm orăcăiala bicisnică a unor falşi profeŃi botezaŃi analişti politici? Fiindcă Europa nu a permis Unirii celei Mari, plătită cu un milion de martiri, cărora, în loc de Remembrance Day, le dăm astăzi Valentine's Day, să existe decât 20 de ani, după care, în anul trădării generale 1940, când diplomaŃii leşinau ca midinetele, semnându-i decesul, când regele, politicienii şi generalii şi-au pus limba în ghips, armata łării, neprimind ordinul de luptă, s-a retras de la toate fruntariile fără să fi tras (suprema umilinŃă!) un foc de armă! Cu o singură excepŃie – maiorul Valeriu Carp, simplu comandant de batalion, care s-a jertfit interesului naŃional, oprindu-i pe ruşi cu foc în faŃa Putnei! Iar răsplata i-a fost pe măsură! Proclamat de ruşi criminal de război, figurează încă pe lista infamiei în Ńara în care o justiŃie chioară i-a declarat eroi pe spionii defectori care, vânzând secrete economice şi militare, n-au trădat poporul român, ci pe Ceauşescu.

În aceeaşi situaŃie se află Reîntregitorul, militarul care a reînviat

virtutea română, angajându-i pe români într-un război naŃional, fără aliaŃi consfinŃiŃi prin tratate! Şi a făcut-o ridicând prin proclamaŃia Către români, din ianuarie 1941, steagul lui Mihai Kogălniceanu, Cuza şi Ion Brătianu: „Fii om, fii drept şi recunoaşte că deasupra ambiŃiilor şi intrigilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim întotdeauna chiar dacă nu ne înŃelegem de fiecare dată!” (Ion Antonescu). Pentru că nu Unirea pământurilor noastre într-un tot a fost cheia de boltă a edificiului nostru naŃional, ci unirea în cuget şi-n simŃiri, unitatea care ne-a lipsit aproape întotdeauna şi ne lipseşte şi astăzi când suntem pe cale să cedăm pentru eternitate părŃi din puŃinul rămas, fără să ne punem, orbi la colapsul spre care ne îndreptăm ca neam, întrebări...

44

Ai voie? Ai voie în dispreŃul majorităŃii, urmând doar propriul interes, să calci

în picioare jertfa generaŃiilor trecute şi viitorul generaŃiilor nenăscute? Ai voie să te substitui lui Dumnezeu, decizând unilateral că binele general nu Ńine de voinŃa majorităŃii dispreŃuite, ci de voinŃa celor puŃini şi (auto)aleşi, despre a căror moralitate şi calităŃi reale ar fi multe de spus? Ai voie să vinzi în detrimentul interesului naŃional suflete de români, pământ românesc, păduri, păşuni, ape, fabrici, holde, mine, drumuri, flote, bănci? Gândeşte-te, spunea geniul naŃional şi el hulit astăzi de epigoni, că łara aceasta este rodul muncii unor zeci de generaŃii şi că aparŃine altor zeci de generaŃii care vor veni (Mihai Eminescu). Iar interesul naŃional este liantul fără de care ne-am înceta existenŃa ca fiinŃă etnică, este coloana noastră vertebrală, este ceea ce ne face demni şi egali în rândul celorlalte naŃiuni, amintindu-le că avem şi noi o misie a împlini în lume (Nicolae Bălcescu). Cu singura condiŃie de a ne Ńine hotărât şi uniŃi sub steagul lui! Cine s-a săturat de România este liber să plece unde o vedea cu ochii! Dar fără pământul morŃilor noştri şi al pruncilor noştri nenăscuŃi, pe tălpi! Pentru că nimeni nu are dreptul să ia decizii pentru alŃii!

De mii de ani ne lamentăm! De mii de ani clădim scenarii şi ne ucidem, din indolenŃă sau invidie, visele. De mii de ani sperăm că poate o nouă generaŃie va avea curajul să se privească sincer în oglinda sufletului şi să extirpe, în sfârşit, cancerul din noi! Românul... duşmanul românului! Singurul etern! De mii de ani! Şi tot de mii de ani adormim cu speranŃa că generaŃia copiilor noştri va fi poate cea aleasă, aceea care va găsi soluŃia nu în isme, nu pe pământ străin, ci în sine! Să fi sosit oare clipa? Să se fi născut în sfârşit o generaŃie de români-soldaŃi, după atâtea şi atâtea generaŃii de români-Napoleoni şi împăraŃi? O generaŃie unită, capabilă să-şi schimbe mentalul, genetic moştenit, de supravieŃuitor într-unul de cuceritor? Şi dacă aceasta este generaŃia, va înŃelege ea, oare, că nu Canada trebuie cucerită, nu Statele Unite, nu Germania, ci... România?

45

3. REPERE ALE SOCIOLOGIEI ECONOMICE 3.1. Teorii şi doctrine din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea

Mercantilismul reprezintă un curent important al gândirii economice, a cărui paradigmă era reprezentată de bani (paradigmă = noŃiune esenŃială, chintesenŃă teoretică, model reprezentativ). Concomitent cu mercantilismul, cu gânditorii care socoteau că într-o economie contează forŃa banului, au existat şi alŃi gânditori, fiziocraŃii, care considerau pământul ca principal element economic, productiv. Cel mai important reprezentant al fiziocraŃilor a fost medicul francez, de la curtea regelui Ludovic al XVI-lea, François Quesnay.

Economia, ca ştiinŃă, îşi face simŃită prezenŃa începând cu secolul al XVIII-lea, prin aceste încercări de teoretizare realizate de mercantilişti şi fiziocraŃi, cei care au socotit că factorul esenŃial în dezvoltarea unei Ńări îl constituie banii, respectiv pământul. Această dualitate în gândirea eco-nomică a funcŃionat pe parcursul a două secole, al XVII-lea şi al XVIII-lea, când oameni învăŃaŃi ai timpului, de la curtea principalelor monarhii europene, au început să sesizeze şi să studieze unii factori în evoluŃia societăŃii, primordialitatea care trebuie acordată unora din aceşti factori, atitudinea pe care statul trebuie să o aibă faŃă de supuşii săi care lucrau cu toŃii pentru preamărirea suveranului. Asupra ştiinŃei economice îşi punea amprenta aşa-numita ordine divină, cea în care credeau membrii bogaŃi şi săraci ai societăŃii respective.

Dezvoltarea economică a statelor vest-europene a produs, alături de cuceriririle din ştiinŃă şi transformările culturale (Renaşterea şi Reforma), o puternică efervescenŃă spirituală, care avea să marcheze definitiv dezvol-tarea societăŃii europene de-a lungul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. Se poartă discuŃii despre libertatea omului în societate, despre drepturile naturale (divine) şi convenŃionale ale omului, despre implicarea statului în

46

dirijarea activităŃii umane. Toate aceste precepte constituie baza unui nou curent economic, a unei noi doctrine, cea a liberalismului economic.

Liberalii sunt primii gânditori care, de pe poziŃiile ştiinŃei economice, au început să nege ordinea naturală existentă în societate. Sunt cei care au determinat, în plus faŃă de mercantilişti şi fiziocraŃi, obiectul ştiinŃei economice – cercetarea cauzei avuŃiei individuale şi avuŃiei popoarelor. Ei sunt primii gânditori economici care au descoperit şi aplicat metoda abstractizării în cercetările pe care le efectuau. Dintre primii gânditori liberali, care au fost şi economişti, cităm pe englezii W. Petty şi J. Locke. Pentru W. Petty, valoarea este creată de muncă: „munca este dată de principiul avuŃiei, în timp ce pământul îi este mamă”. Lucrarea sa de referinŃă este Aritmetica politică, în care descrie pământul şi populaŃia ca factori principali ai economiei; el este primul care introduce principiile rentei şi salariului.

J. Locke era adept al concepŃiei ordinii naturale, care trebuia să fie înlocuită însă de o ordine economică şi socială nouă. Pentru J. Locke, societatea civilă este cea care garantează dreptul la viaŃă şi libertatea cetăŃenilor, iar valoarea este un dat obiectiv, dependent de mai mulŃi factori legaŃi de activitatea oamenilor în societatea civilă. În timp ce Petty era un adept al fiziocratismului, J. Locke avea o concepŃie mercantilistă, fiind socotit un reprezentant al valorii cantitative a banilor, pe care avea să o definească, puŃin mai târziu, David Ricardo.

Dintre gânditorii francezi, precursori ai liberalismului economic, cităm pe Richard Cantillon şi Etienne Condillac. ComerŃ şi guvernare – principala lucrare a lui Condillac – încearcă să demonstreze importanŃa valorii întemeiate pe schimbul cu surplusul de bunuri (comerŃ). Valoarea mărfurilor era dată de utilitatea, numărul şi raritatea acestora.

Liberalii secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea au fost cei care au descoperit şi au postulat importanŃa valorii produselor, a avuŃiei economice individuale şi sociale, a influenŃelor pe care le determină munca în producerea mărfurilor.

Adam Smith (1723-1790) este unul din liberalii clasici. Cele mai importante lucrări ale sale sunt Teoria sentimentelor morale şi AvuŃia naŃiunilor (1776). Pentru Smith, „munca manuală a oricărei naŃiuni constituie fondul care, dintotdeauna, o aprovizionează cu toate bunurile necesare şi de înlesnire a traiului, pe care le consumă anual şi care constau fie în produsul imediat al acestei munci, fie din ceea ce se cumpără cu acest

47

produs de la alte naŃiuni”. Smith a avut, pentru sfârşitul de secol al XVIII-lea, una dintre cele mai originale concepŃii economice, depăşind net ideile mercantiliste şi fiziocrate ale secolelor dinaintea sa. Este primul economist liberal clasic care vorbeşte despre productivitatea muncii mai mare în industrie (manufacturi) decât în agricultură (munca la câmp). De aici, trage concluzia referitoare la primordialitatea dezvoltării industriale.

EficienŃa cu care este cheltuită munca socială ne dă imaginea productivităŃii muncii. „Munca reprezintă măsura reală a valorii mărfii”. A. Smith a creat noŃiunile de valoare de schimb – influenŃată de salariul muncii, profitul capitalistului şi rentă a pământului. Salariul, profitul şi renta sunt cei trei factori principali ai valorii, cei care sunt daŃi de muncă, capitalul investit şi, respectiv, de natură.

A. Smith a fost primul care a formulat teoria capitalului şi a acumulării. El înŃelege prin capital partea de la care se aşteaptă un venit. „Venitul brut al locuitorilor unei Ńări cuprinde produsul total anual al pământului şi muncii lor, iar venitul net, ceea ce ne rămâne după ce se scad cheltuielile de întreŃinere, mai întâi a capitalului fix, apoi a celui circulant....”. Acumularea de capital şi de bunuri permite reluarea activităŃii respective la un nivel superior. Tot Smith este autorul teoriei diviziunii muncii între naŃiuni, a comerŃului între Ńări şi a avantajului absolut, dat de condiŃiile naturale diferite de existenŃă şi de aprovizionare cu materii prime, la fabricarea produsului respectiv.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Adam Smith, primul mare economist clasic, lansa, în una din cele mai importante lucrări ale sale şi ale gândirii economice – AvuŃia naŃiunilor (1776) –, conceptul de om economic. „Astăzi1, s-a uitat faptul esenŃial că el a scris nu numai AvuŃia naŃiunilor, în care porneşte de la ipoteza că omul ar fi strict individualist şi egoist, ci şi o a doua mare lucrare, de care era foarte mândru: Teoria sentimentelor morale, care are alt punct de plecare: profund umanist, moral şi altruist…prin care Adam Smith întregea analiza făcută lumii. [Astăzi], declarându-se ipoteza lui din AvuŃie drept singura bază de desfăşurare a activităŃii în societate, se poate promova mai uşor un soi de darvinism social, folositor unora, dar dăunător marii majorităŃi a populaŃiei, prin care statului îi mai rămâne doar rolul să guverneze acumularea primitivă a

1Nicolae N. Constantinescu, Reformă şi redresare economică,

Bucureşti, Editura Economică, 1995, p. 9.

48

capitalului şi goana după profit, oamenii comportându-se unii faŃă de alŃii, aşa cum spuneau anticii, ca lupii”.

David Richardo (1772-1823) a elaborat prima sa paradigmă economică în lucrarea Despre principiile economiei politice şi ale impunerii (1817): valoarea şi avuŃia constituie obiectul economiei politice. El este primul gânditor care prezintă cele trei clase ale societăŃii: pro-prietarul de pământ (care obŃine renta); arendaşul pământului (obŃine pro-fitul); muncitorii (Ńăranii) (obŃin salariul pentru activitatea prestată); distri-buŃia rentei, a profitul şi a salariului constituie principala problemă în eco-nomia politică. Valoarea se deosebeşte de bogăŃie. BogăŃia se acumulează şi se stochează, în timp ce valoarea este un produs al muncii omului.

A doua paradigmă a lui Ricardo se referă la impozite. Cele patru maxime fundamentale referitoare la impozite sunt: a) supuşii să contribuie la susŃinerea statului în conformitate cu posibilităŃile lor; b) impozitele să fie sigure, nu arbitrare; c) impozitul să fie convenabil; d) să fie cât mai mic posibil. D. Ricardo a mai gândit la rolul maşinismului în economie, precum şi la teoria avantajelor relative – condiŃiile sociale diferite în care se produce o marfă, precum şi partea de muncă umană încorporată în acea marfă.

În paralel cu liberalismul economic, de-a lungul secolului al XIX-lea s-au dezvoltat şi alte teorii economice, dintre care cele mai importante au fost: socialismul utopic, marxismul şi protecŃionismul. ReprezentanŃii socialismului utopic susŃineau dezvoltarea egală, accesul egal al tuturor oamenilor la valorile create. Celebre utopii creaseră filosoful idealist antic Platon, autorul lucrării Republica, şi Thomaso Campanella, autorul lucrării Cetatea soarelui. Cei mai cunoscuŃi socialişti utopici au fost Saint Simon, Pierre Proudhon, Charles Fourier şi Robert Owen. ToŃi aceştia au propus, pornind de la principiile liberalismului clasic, societăŃi socialiste, egalitariste, care să asigure oamenilor libera dezvoltare a facultăŃilor lor şi care să aplice principiul de repartiŃie – de la fiecare după capacităŃi, fiecăruia după muncă.

Pe terenul socialismului utopic, al economiei politice engleze, propulsată de filosofia clasică germană, a apărut doctrina marxistă, care propunea dezvoltarea societăŃii pe principiile strictei planificări a evoluŃiei acesteia.

Liberalismul a fost dezvoltat şi de Thomas Robert Malthus (1766-1834), un prelat englez, care a scris, la 1820, Principii de economie politică. Malthus considera economia drept o ştiinŃă esenŃialmente practică

49

şi aplicabilă la treburile obişnuite ale vieŃii oamenilor. Pentru el, avuŃia reprezintă obiectele materiale necesare, utile sau plăcute omului, avuŃia naŃională fiind dată de munca productivă şi serviciile oferite de cetăŃeni, iar renta reprezintă un venit justificat pentru posesorul pământului.

Dintre adepŃii protecŃionismului, îl cităm pe germanul Fr. List (1779-1846), al cărui concept principal este cel de naŃionalitate, ca verigă între individ şi omenire. Criticând bagajul teoretic acumulat până la el, List numeşte economia politică – o ştiinŃă experimentală, iar adevărata economie politică – o ştiinŃă economică a naŃiunii, pe care o numeşte „sistemul organic naŃional de economie politică”. Astfel, economia realizează legătura între toate forŃele productive ale naŃiunii. Ea garantează nu numai posesiunea, ci şi sporirea valorilor, înlocuirea acestora, dezvoltarea lor progresivă. Teoria forŃelor productive ale naŃiunii reprezintă „reacŃia chimică” a spiritualităŃii germane la ideile economiei liberale vehiculate în epocă şi pune accentul pe importanŃa specificului naŃional în evoluŃia economică.

3.2. Teorii şi doctrine din secolul al XIX-lea

John Stuart Mill (1806-1873) a pornit de la legătura dintre libertatea economică şi libertatea politică, pe care nu le separă, susŃinând că tot ce limitează concurenŃa este rău, iar tot ce o extinde e un bine definitiv. A fost un adept al reformelor, propunând un program liberal de politică socială, prin care sugera două direcŃii de reformă: schimbarea repartiŃiei, nu a producŃiei şi circulaŃiei; proprietatea individuală este bună, dacă şi regulile gestionării ei şi ale împărŃirii rezultatelor sunt bune. Problema schimbării proprietăŃii individuale a fost pusă în contextul calităŃii regulilor gestionării, ale repartiŃiei, ale rezultatelor vizând condiŃiile de trai şi de civilizaŃie ale oamenilor. J.S. Mill compară proprietatea colectivă cu proprietatea privată individuală, analizând măsura în care cele două sisteme de proprietate acordă suma cea mai mare de libertate şi de spontaneitate umană. După ce mijloacele de subzistenŃă sunt asigurate, nevoia cea mai imperioasă a fiinŃei umane este cea de libertate... Intensitatea acestei nevoi sporeşte în loc să se micşoreze, pe măsură ce inteligenŃa şi facultăŃile morale se dezvoltă. Se înŃelege că orice sistem de proprietate, prin care se asigură sporirea bunăstării materiale în detrimentul libertăŃii, este sortit, mai devreme sau mai târziu, eşecului.

50

În demersul teoretic în problemele proprietăŃii şi ale repartiŃiei, J.S. Mill pune în discuŃie şi problemele viitorului societăŃii, oscilând între libertate şi socialism. ContradicŃiile, inechităŃile, distorsiunile economiei şi societăŃii capitaliste l-au condus spre un socialism sui-generis, în care pro-blema socială a viitorului ar consta în a concilia cea mai mare libertate de acŃiune a individului cu dreptul tuturor asupra proprietăŃii materiilor oferite de planetă şi cu participarea tuturor la profiturile muncii în comun.

Leon Walras (1834-1910), profesor de economie politică la Universitatea din Lausanne, a dorit să fie un reformator, care să amelioreze condiŃiile sociale, ca urmare a abordării ştiinŃifice a mecanismelor economice, făcând distincŃie între trei domenii ale ştiinŃei economice, şi anume: economia pură, economia concurenŃială (aplicată) şi economia socială. În lucrarea sa Teoria matematică a avuŃiei sociale (1883), pune în evidenŃă atât distincŃia cât şi legătura dintre aceste trei domenii. După L. Walras, economia pură studiază în principal fenomenele rezultând din raporturile omului cu bunurile, iar economia socială este acea parte a ştiinŃei economice, despre avuŃia socială, care tratează repartiŃia acestei avuŃii între indivizi şi stat şi care recurge la principiul dreptăŃii. El arată că economia pură reprezintă baza economică a economiei sociale, dacă economia concurenŃială este lăsată să funcŃioneze liber. Astfel, economia concurenŃială alocă în aşa fel factorii şi proporŃionează valorile de întrebuinŃare, încât asigură pentru societate belşug şi bunăstare, în termenii satisfacerii necesităŃilor oamenilor, de acces la bunuri şi servicii. Practic, el a sugerat teoria bunăstării economice, de mai târziu, care îşi propune să soluŃioneze problema optimizării distribuirii veniturilor, în condiŃiile asigurării avantajului atât la nivelul individului, cât şi la cel social.

Deşi, în elaborarea teoriei echilibrului economic general, L. Walras a făcut abstracŃie de rolul statului, totuşi realitatea i-a arătat că statul este necesar şi în acest sens menŃiona: „O societate economică n-ar putea să funcŃioneze fără intervenŃia unei autorităŃi însărcinată cu menŃinerea ordinii, securităŃii, cu realizarea dreptăŃii, cu asigurarea apărării naŃionale şi cu înfăptuirea multor altor lucruri necesare. Or, statul nu este un întreprinzător; el nu-şi vinde produsele pe piaŃă, nici după principiul liberei concurenŃe, nici după principiul monopolului sau al maximizării produsului net; el le vinde adesea cu pierdere, le dă uneori gratuit...Şi noi credem (…) că el trebuie să procedeze în acest fel din motivul că serviciile statului fac obiectul unui consum colectiv şi nu individual. Cheltuielile făcute de stat, în

51

sensul arătat, sunt acoperite, de regulă, din impozite luate de la populaŃie, fapt considerat de el ca incorect şi nedrept”. După L. Walras, corect ar fi ca acestea să fie acoperite din renta ce ar trebui încasată de stat prin trecerea în proprietatea statului a pământului şi a altor monopoluri economice naturale, care ar asigura resursele necesare statului şi ar duce la desfiinŃarea impozitelor. Această răscumpărare s-ar face, practic, prin intermediul unei emisiuni de rente, ale căror titluri ar fi oferite proprietarilor în schimbul pământului lor şi prin răscumpărarea minelor, a drumurilor de fier şi a altor monopoluri economice, cu scopul de a uşura şi stimula desfăşurarea concurenŃei în condiŃii cât mai bune.

După L. Walras, statul şi individul nu se opun unul altuia, ci se completează, având fiecare domeniul lui. Statul este însărcinat să asigure condiŃiile generale de existenŃă comună tuturor oamenilor; individul este însărcinat să-şi realizeze, după aptitudinile, munca şi perseverenŃa sa, poziŃia personală în societate. Pentru ca fiecare să-şi poată îndeplini sarcina, trebuie să i se asigure resursele necesare: individului – resursele provenind din munca şi capacitatea sa de economisire, statului – venitul provenind din progresul social general, adică renta pământului. Astfel, statul nu va mai avea nevoie să ia particularilor, prin impozit, o parte din fructele muncii lor.

Teoria economică imaginată de L. Walras despre rolul statului nu este decât un socialism ştiinŃific particular, diferit de cel marxist; un socialism care se înfăŃişează ca o economie de piaŃă, cu un stat puternic şi ferm, capabil să Ńină frâu liberei concurenŃe, un stat însărcinat cu punerea în practică a principiului cerere-ofertă, un stat chemat să fie prezent în producŃie şi repartiŃie, cu responsabilităŃi foarte clare pentru a realiza un echilibru între drepturile individului şi cele ale statului însuşi. Walras a încercat să arate că piaŃa şi concurenŃa pot exista foarte bine şi dincolo de capitalism, că drepturile de proprietate asociate pieŃei transcend capitalismul. FaŃă de problemele economico-sociale cu care se confruntau economiile naŃionale de piaŃă după primul război mondial, probleme acutizate de criza din 1929-1933, au fost exprimate şi alte atitudini.

Economiştii germani domină, la rândul lor, prima parte a secolului al XIX-lea în teoria economică. Pornind de la criteriul schimbului, R. Hildebrand a propus trei tipuri de economii: economia fără schimb, economia cu monedă şi economia cu credit. Elaborându-şi al său sistem al economiei naŃionale, Friedrich List a clasificat patru tipuri de economii:

52

pastorală, agricolă, agricolă-manufacturieră şi manufacturieră. Iar Karl Bucher, la rândul său, a propus patru stadii:

− economia domestică închisă (casnică sau familială), în care nu există decât producŃie personală; economia nu cunoaşte schimbul, bunurile se consumă chiar de producător. Ea există la noi într-o anumită măsură în gospodăriile Ńărăneşti2: de pildă, îmbrăcămintea lucrată de ai casei din cânepa sau lâna produsă în gospodărie şi purtată de familie. Se produce personal şi se consumă chiar de producători;

− economia urbană (orăşenească), în care producŃia se face pentru clienŃi, adică schimbul se face direct, bunurile trec nemijlocit de la producător la consumator. Ea se întâlneşte şi la noi, la meseriaşii care lucrează la comandă (încălŃăminte, mobilă etc.) şi care cedează direct, fără intermediari, producŃia lor clienŃilor;

− economia naŃională, în care se produce marfă, adică bunuri de circulaŃie. Bunurile trec de la producător la intermediar, până ajung la consumator. Aceasta presupune libertatea comerŃului, chiar liberul schimb;

− economia mondială, în care producŃia se realizează într-o Ńară, iar prin comerŃul internaŃional ajunge să se consume în altă Ńară. Aşa sunt toate mărfurile pe care le cumpărăm din străinătate.

łara noastră cunoaşte toate patru formele în acelaşi timp. Ele nu arată numai patru forme de relaŃii economice, ci patru cercuri sociale de manifestare. Prima se manifestă în familie, a doua într-o localitate (sat sau oraş), a treia în sânul unei naŃiuni, a patra între mai multe naŃiuni. Dezvoltarea economică se petrece, deci, şi aici în funcŃie de dezvoltarea formelor sociale. De aceea, activităŃile economice au, ca orice fenomen social, în mare parte un caracter tradiŃional şi obligatoriu.

Darvinismul social3 este un curent sociologic apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care încearcă să explice dezvoltarea socială şi raporturile dintre oameni prin extinderea mecanică asupra vieŃii sociale a legilor biologice ale luptei pentru existenŃă şi ale selecŃiei naturale, descoperite de Darwin în lumea plantelor şi animalelor. Darvinismul social neagă legitatea obiectivă specifică dezvoltării societăŃii şi încearcă, pe

2 Dimtrie Gusti şi Traian Herseni, Elemente de sociologie, cu aplicaŃii

la cunoaşterea Ńării şi a neamului nostru, Chişinău, 1992, p. 185-186. 3 R. Sommer şi R. Tomoiagă, Mic dicŃionar filosofic, ediŃia a II-a,

Bucureşti, Editura Politică, 1973, p. 130-131 (selectiv).

53

această bază, să prezinte capitalismul ca o orânduire conformă naturii şi, prin urmare, veşnică.

Sfârşitul secolului al XIX-lea lansează pe piaŃa ideilor economice o doctrină nouă, care vine să completeze lupta de idei între adepŃii celor menŃionate până acum. Doctrina marginalistă analizează mecanismul economic nu la nivel macro – unde, conform liberalului A. Smith, „o mână invizibilă reglează totul”, ci la nivel micro, punând pentru prima dată în istoria doctrinelor economice accentul pe decizia subiectivă, pe psihologia individului şi perceperea rolului pe care îl are fiecare individ în producerea valorii. Elementul principal este ultima unitate din bunul economic respectiv, care se numeşte unitate marginală şi a cărei valoare este chintesenŃa care mişcă mecanismul economic. În funcŃie de adepŃii teoriei marginaliste, există mai multe şcoli:

� şcoala austriacă, reprezentată de Carl Menger, cel care a scris în 1871 lucrarea Fundamentele economiei politice, conform căreia individul reprezintă scopul şi obiectul activităŃii economice, activitate ce depinde de nevoile umane;

� şcoala marginalistă engleză: reprezentată de W.S. Jevons (1871 – Teoria economiei politice), care propune introducerea „calculului hedonist” (măsurarea senzaŃiilor de satisfacŃie ale consumatorului). Acesta trebuie să fie noul fundament în ştiinŃa economică. Metoda propusă este cea a observaŃiei, pe baza căreia formulează legea unicităŃii dreptului de schimb;

� şcoala marginalistă elveŃiană, al cărei reprezentant de marcă, Leon Walras, este socotit „primul fondator al ştiinŃei economiei moderne” sau „cel mai mare economist al tuturor timpurilor”. Lucrarea sa de referinŃă este Teoria matematică a avuŃiei, publicată în 1883; era prima lucrare în care un economist încerca să formalizeze, să matematizeze ştiinŃa economică, introducând o serie de axiome care explică într-un limbaj matematic transformările din economie. El face abstracŃie, în modelul său economic, de rolul statului şi propune ecuaŃiile schimbului şi ale capitalizării;

� şcoala marginalistă americană, reprezentată de J.B. Clark. Un fenomen cu profunde cauze şi semnificaŃii economice şi sociale

este cel al sinuciderii, studiat de sociologi încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Sinuciderea, ca act asocial, a fost semnalată încă din antichitate, primele sinucideri apărând în rândul unor persoane dezaxate

54

nervos sau care consumau prea mult alcool. Cazurile semnalate de sinucideri s-au înmulŃit mult în vremea Imperiului Roman, când ar fi apărut şi primele probleme psihice grave. Psihiatrii explică apariŃia primilor nebuni prin schimbările survenite în viaŃa oamenilor în această perioadă. Sinuciderea este un act condamnat dur de doctrina creştină, care o consideră un mare păcat, deoarece Dumnezeu este cel care ne-a dat viaŃa şi tot el este singurul care ne-o poate lua. Doctrina religioasă apreciază că acei care se sinucid sunt necredincioşi, iar un om care crede în ceva este superior unuia care nu crede în nimic. De aceea, preoŃii nu oficiază slujbe de înmormântare persoanelor care şi-au luat singure viaŃa.

Cel mai important studiu despre sinucidere, reŃinut de istoria sociologiei – Le suicide. Etude sociologique, a apărut la Paris, în 1897, şi aparŃine lui Emile Durkheim. Acesta a subliniat în studiul său că nu există o legătură cauzală între numărul şi intensitatea stărilor psihopatologice şi numărul sinuciderilor. Durkheim deosebeşte patru tipuri de sinucidere: anomică, egoistă, altruistă şi fatalistă. Iată cum le caracterizează sociologul francez:

Sinuciderea anomică (etimologic, a-nomos semnifică „fără nume”) este favorizată de situaŃiile sociale caracterizate prin: dezintegrarea structurilor normative şi valorice, definirea neclară a scopurilor individuale, conflicte înregistrate între mijloace şi scopuri. Dacă orientările valorice dominante în societate sunt de tip individualist, sunt favorizate sinuciderile de tip egoist. Pentru sinuciderea altruistă, motivaŃia o constitue dorinŃa de a face bine altora (de exemplu, prin comiterea unor acte de eroism). Sinuciderea fatalistă se produce ca reacŃie la norme prea restrictive, care blochează orice perspectivă individuală (de exemplu, sinuciderea sclavilor).

Fenomenul sinuciderii este influenŃat de: a) comunitatea de reşedinŃă, fiind mai intens la oraşe, unde relaŃiile sociale sunt mai „rarefiate” decât la sate; b) convingerile religioase, fiind mai pronunŃat la liber cugetători, decât la credincioşi; c) mobilitatea socială, iar în acest sens, mobilitatea descendentă favorizează sinuciderea; d) stabilitatea vieŃii de familie – s-au înregistrat sinucideri mai frecvente la femeile divorŃate, decât la cele căsătorite); e) imitaŃia sau contagiunea socială; f) vârsta – sinuciderea creşte ca frecvenŃă o dată cu numărul de ani); g) sexul – s-au înregistrat sinucideri mai fecvente la bărbaŃi decât la femei, ca act împlinit, dar ca tentativă, sinuciderea este mai frecventă la femei; h) categoria socială căreia îi aparŃine sinucigaşul, persoanele defavorizate economic şi social fiind mai

55

mult predispuse; i) perioadele de criză economică, de tranziŃie socială sau de război, care, de asemenea, favorizează sinuciderile. Astfel, crizele economice şi sociale determină o stare de instabilitate familială, fiind urmate de creşterea numărului de divorŃuri în condiŃiile înrăutăŃirii statutului economic al familiei. Stările deviante ale societăŃii – criza şi opulenŃa – produc, la rândul lor, creşteri ale numărului de sinucideri. Exagerarea caracterului competitiv al relaŃiilor sociale, provoacă uneori, mai ales la firile slabe, stări de nelinişte, care conduc la sinucidere.

Sinuciderea este un exemplu de comportament deviant, în care factori de mediu, psihologici şi genetici se intercondiŃionează, nici unul din ei nefiind suficient singur. Se pare că există factori genetici ce favorizează sinucidere şi care operează, independent sau adiŃional, faŃă de depresie sau alte psihoze majore. De asemenea, anumite trăsături de personalitate, precum: emotivitatea, impulsivitatea, labilitatea, dominanŃa afectivităŃii, înclină balanŃa în favoarea comportamentelor suicidare.

Din punct de vedere social, frecvenŃa sinuciderii este mai mare la celibatari decât la căsătoriŃi, la văduvi faŃă de cei căsătoriŃi, la persoanele căsătorite fără copii decât la cele cu copii. Un risc crescut pentru sinucidere îl au, de asemenea, copiii proveniŃi din două familii diferite, în cazul cărora se creează o atmosferă atipică, datorată supraprotecŃiei pe care fiecare părinte o acordă propriilor copii; copiii proveniŃi din familii descompuse, fie ca urmare a divorŃului, fie prin decesul unuia din părinŃi, caz în care copilul rămas fără părinte depinde foarte mult de părintele rămas, care trebuie să compenseze dragostea celui plecat sau dispărut. Pe de altă parte, condiŃiile economice şi socio-culturale ale familiei nu au acelaşi efect asupra tuturor copiilor, ci diferă în raport cu numărul acestora şi cu ordinea naşterii lor.

Profesia intervine în măsura în care ea implică un anumit nivel intelectual, precum şi un anumit mod de viaŃă. Astfel, în Anglia se produc mai multe sinucideri în clasele superioare şi medii decât în cele inferioare. În SUA, există o rată foarte ridicată a sinuciderilor în rândul medicilor: 38,5 pentru 100.000 de locuitori, faŃă de 13-16 la 100.000 de locuitori, cât reprezintă rata medie a sinuciderilor în general. La militari, rata sinuciderilor este cu cel puŃin 25 la sută mai ridicată decât la civili. Diferite studii subliniază că şi coborârea pe scara socială conduce la un risc suicidar crescut. S-a mai constatat că rata sinuciderii la populaŃia de religie

56

protestantă este mai ridicată decât la populaŃia de religie catolică, iar la populaŃia catolică, mai ridicată decât la evrei.

În ultimii zeci de ani, s-au manifestat fenomene îngrijorătoare de suicid colectiv, petrecute mai ales în sânul unor secte religioase. Actul suicidar comis simultan de mai mulŃi membri ai aceleiaşi secte a primit ca principală explicaŃie influenŃa liderului religios în inducerea sau limitarea dorinŃei de moarte.

Un posibil rol de încurajare a comportamentului suicidar este atribuit şi factorilor meteorologici, reprezentaŃi prin temperatură, presiune atmosferică, umiditate, nebulozitate şi viteza vântului. Dintre aceşti factori, E. Durkheim acorda o mai mare importanŃă temperaturii, evidenŃiind o relaŃie între zilele cu călduri toride şi creşterea numărului de sinucideri în Ńările mediteraneene. Alte corelaŃii semnificative au mai fost comunicate de către diferiŃi autori din Italia, Spania, Marea Britanie, Mongolia şi chiar Japonia, în legătură cu presiunea atmosferică şi, în mai mică măsură, cu gradul de umiditate a aerului. S-a constatat, de asemenea, că influenŃa factorilor bioclimatici afectează mai mult rata sinuciderilor la populaŃia vârstnică.

Sociologii, scriitorii şi psihiatrii cred că sinucigaşul e cel care sfidează absolut tot. Îi sfidează pe cei vii prin renunŃarea la o existenŃă pe care o socotea nesatisfăcătoare sau intolerabilă. Îi sfidează pe cei morŃi, cărora li se alătură cu o grabă de neînŃeles4. Sinucigaşul, scriu Philippe Aries şi George Duby în Istoria vieŃii private, „îl sfidează pe Dumnezeu, deoarece îi contestă propria-i CreaŃie şi, de aceea, preoŃii consideră că sinuciderea prin spânzurare, ca a lui Iuda Iscarioteanul, e un păcat mortal”.

Avalanşa de sinucideri din a doua parte a anului 2004 i-a pus pe gânduri pe sociologi şi psihologi. Unii au fost de părere că mediatizatul caz al morŃii magnatului Mihai Erbaşu ar fi putut declanşa o adevărată psihoză, alŃii au comentat că fenomenul se datorează caniculei din vara anului respectiv. SituaŃiile caniculare sunt, într-adevăr, cauze reale pentru sinucideri. Canicula (deşi nu s-a putut explica clar până acum care este motivul) a sporit rata actelor suicidare pe perioada verii, chestiune reală şi măsurată statistic. Atunci când creşte peste medie numărul sinuciderilor, faptul s-ar datora unui fenomen de inducŃie a stărilor de suicid. În esenŃă,

4 După Simona Suciu şi Claudiu Loghin, Ispita morŃii, în „Monitorul

Expres”, 15 septembrie 2004.

57

apariŃia unei situaŃii de tip Erbaşu, aşa cum a fost prezentată în media, poate declanşa celelalte cazuri de sinucidere. În astfel de situaŃii, se realizează o psihoză la nivel de mase. Cea din a doua parte a anului 2004, de la noi, este similară cu ce s-a întâmplat în America în vara anului 1980, când s-a consemnat un val de sinucideri fără precedent, în decurs de două săptămâni.

Statisticile arată că 16 români din 100.000 se sinucid în fiecare an. Braşovul are o rată apropiată de media pe Ńară. Numărul bărbaŃilor care îşi pun capăt zilelor este de două ori şi jumătate mai mare decât cel al femeilor, care au însă mai multe tentative. BărbaŃii cu tendinŃe sinucigaşe sunt cei necăsătoriŃi, divorŃaŃi sau văduvi. Numărul sinuciderilor este mai mare la oraş decât în zonele rurale. Tot statisticile arată că intelectualii îşi pun capăt zilelor mult mai des decât oamenii fără studii. În primele 8 luni din 2004, la Braşov au fost 155 de sinucideri. 80 la sută dintre victime au fost bărbaŃi. Cei care au decis să-şi încheie în acest mod socotelile cu viaŃa aveau vârste cuprinse între 15 şi 90 de ani. Aproape jumătate dintre ei au ales să-şi pună ştreangul de gât. AlŃi 20 la sută s-au aruncat de la înălŃime, iar alŃi 15 la sută s-au azvârlit în faŃa trenului. Ca număr de cazuri, urmează sinuciderile cu tablete. În situaŃii mai rare, victimele au murit după ce s-au împuşcat, şi-au tăiat gâtul sau au înghiŃit diferite substanŃe toxice, cum ar fi detergenŃi, produse de curăŃat sau chiar acizi.

Există trei categorii de oameni cu tendinŃe sinucigaşe. Cei care nu vor cu adevărat să-şi pună capăt zilelor aleg metode cu şanse mici de reuşită, în speranŃa că vor fi găsiŃi la timp şi salvaŃi. AlŃii se sinucid în momentul unei crize puternice, fără a-şi planifica actul în sine, ca un gest disperat, ca o salvare de moment. Cei din a treia categorie îşi plănuiesc cu atenŃie şi în detaliu moartea. Şi sunt hotărâŃi să nu dea greş. Aleg o metodă violentă, ca să fie siguri că nu pot fi salvaŃi. O gândesc ca pe un fel de pedeapsă pe care şi-o aplică. Şi pe care cred că o merită. Specialiştii mai spun că sinucigaşilor le este de cele mai multe ori şi ruşine de alegerea lor. De aici şi gestul de a-şi dezbrăca hainele şi de a-şi scoate papucii. Pentru a nu le murdări. Cei care şi-au plănuit pe îndelete moartea sunt cei care lasă, de obicei, un bilet în care îşi motivează gestul.

Sărăcia, stresul, dar, mai ales, nesiguranŃa zilei de mâine îi aduc pe români în pragul sinuciderii. DecepŃiile în dragoste şi, mai rar, bolile incurabile sunt alte motive pentru unii de a-şi lua viaŃa. „Este falsă convingerea că suicidul ar fi doar apanajul bolilor psihice. Tentative se pot

58

întâlni şi la persoanele normale, în anumite condiŃii existenŃiale care favorizează o anumită vulnerabilitate. Oamenii se lasă copleşiŃi de emoŃii şi îşi pierd controlul. La astfel de persoane se observă o creştere a numărului de sinucideri. Acestea se pot datora stresului socio-economic determinat de urbanizare, pensionare sau şomaj. Cauze ale suicidului pot fi şi conflictele familiale şi judiciare. De multe ori, frica de pedeapsă poate fi foarte mare. TendinŃele sinucigaşe pot apărea şi din cauza unor situaŃii de eşec sau a unor boli grave, urmate de convalescenŃă sau subnutriŃie”, explică dr. Ion Călinescu, medic primar psihiatru.

Adesea, sinucigaşii au mai multe tentative înainte de a-şi pune capăt zilelor. Este modul lor de a cere ajutor. Dacă ar fi duşi la timp la specialist, ar putea fi salvaŃi. „Uneori, mai ales în cazul persoanelor cu tulburări de personalitate, întâlnim tentative de suicid care urmăresc depăşirea unei situaŃii dificile sau obŃinerea unui beneficiu moral sau material. Este un strigăt după ajutor şi orice tentativă de suicid, oricât de teatrală ar părea, trebuie tratată cu toată seriozitatea. Sinuciderea poate fi prevenită dacă omul este ajutat de familie şi adus la medic. RelaŃia dintre pacient, familie şi medic trebuie să se bazeze pe căldură şi înŃelegere, pe încredere şi sprijin reciproc”, a mai spus dr. Ion Călinescu.

3.3. Teorii şi doctrine din secolul al XX-lea

În 1912, Joseph Alois Schumpeter, economist, sociolog şi istoric economic austriac, susŃinea în lucrarea Teoria evoluŃiei economice că motorul progresului economic este inovaŃia, în lipsa căreia economia ar stagna şi s-ar rezuma la un simplu circuit. InovaŃia determină dinamismul şi profitul, ea se află la originea dobânzii şi a creditului. În 1913, în teoria sa asupra ciclurilor, considera inovaŃia drept cauza explicativă a celor trei mari cicluri economice capitaliste: 1) 1787-1842: caracterizat de producerea bumbacului, a oŃelului şi a maşinilor cu abur; 2) 1843-1897: căile ferate, forŃa aburului; 3) 1898-1937: electricitatea, chimia, automobilul.

Conform doctrinei keynesiste, cea mai importantă şcoală din această perioadă, reprezentată de autorul ei, John Maynard Keynes (1883-1946), economia de piaŃă dirijată (dirijismul) explică rolul limitat al intervenŃiei statului în desfăşurarea proceselor economice. Cele mai valoroase idei elaborate în aproape trei secole de evoluŃie a ştiinŃei economice se regăsesc în această doctrină. Principalele lucrări ale lui J.M. Keynes au fost:

59

Urmările economice ale păcii (1919), Tratatul asupra banilor (1930) şi Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor (1936). În ultima lucrare, preluând şi dezvoltând cele mai valoroase teorii economice ale predecesorilor săi, marxişti şi marginalişti, formulează legile sau înclinaŃiile psihologice ale oamenilor (legea înclinaŃiei marginale spre consum; legea înclinaŃiei întreprinzătorului spre eficienŃa marginală a investiŃiilor şi legea înclinaŃiei spre valori lichide). Aceste legi guvernează activitatea economică din orice societate.

Keynes este şi autorul celebrelor deja postulate privitoare la salariu: salariul este egal cu produsul marginal al muncii şi utilitatea salariului depinde de cantitatea de bunuri ce poate fi cumpărată cu acesta. Pornind de la noi concepte, precum: cost-factorial (volumul de ocupare a mâinii de lucru), venit-global (venit al întreprinzătorului), preŃ-global de ofertă, Keynes formulează o nouă teorie economică, consfinŃind faptul că poate fi măsurat, evaluat şi apreciat comportamentul economic al subiecŃilor. În legătură cu consumul, a lansat următoarele trei postulate: 1) nivelul no-minal al venitului real depinde de volumul ocupării mâinii de lucru; 2) chel-tuielile de consum neproductive depind de înclinaŃia spre consum a individului; 3) nivelul ocupării depinde de cererea efectivă, precum şi ecuaŃia fundamentală, Y = C+I (unde: Y = venitul; C = consumul şi I = in-vestiŃiile). Această ecuaŃie reprezintă starea de echilibru a unei economii.

Economia de piaŃă dirijată, ale cărei baze le-a pus Keynes, explică în ce mod statul poate să intervină în funcŃionarea unei economii. Cu aceste concepte, ecuaŃii şi legi, Keynes restructurează teoria economică generală, subliniind angajarea activă a statului în economie, în legătură cu starea şi caracteristicile sistemului economic respectiv. Dacă şcoala marginalistă acorda un rol important economiei la nivel micro, şcoala keynesistă pune bazele teoriei macro, relaŃia principală analizată fiind cea dintre bunurile acumulate, capacitatea de consum, investirea sau economisirea bunurilor respective.

În tot acest mecanism economic, rolul principal revine comporta-mentului uman, care sporeşte ciclic, în funcŃie de mecanisme psihologice sau economice, consumul sau a investiŃiile. ÎnclinaŃia marginală spre consum, diminuarea acestui consum produce un spor de investiŃii, serveşte imboldului la investiŃii şi sporeşte eficienŃa marginală a capitalului. În felul acesta, economia cunoaşte o evoluŃie ciclică în cadrul căreia modificarea

60

permanentă a consumului sau a investiŃiilor îi permite să folosească, cu mai puŃină sau mai multă eficienŃă, veniturile.

Neokeynesismul este reprezentat de trei doctrine cu bătaie lungă: teoria dinamicii economice, sinteza neoclasică şi noua stângă de la Cambridge. Principalii reprezentanŃi ai ultimei doctrine sunt Pierro Sraffa şi Joan Robinson. Conform acestora, proprietatea este un sistem economic determinat de modificări produse în economie, între sferele economice, de variaŃiile pe care le înregistrează factorii folosiŃi. Într-o economie de piaŃă, totul se vinde şi se cumpără. Bunurile produse sunt fundamentale (servesc pentru satisfacerea unor trebuinŃe generale) sau de lux (servesc pentru satisfacerea unor trebuinŃe speciale). Dacă sistemul economic produce mai multe mărfuri decât minimul necesar pentru existenŃa membrilor săi, economia respectivă este cea care realizează un surplus de produse, care urmează să fie redistribuit între membrii respectivi. Apare o contradicŃie ce cuprinde repartizarea mărfurilor care servesc pentru satisfacerea unor trebuinŃe speciale.

Noua stângă de la Cambridge a propus analiza importanŃei raportului dintre muncă şi mijloacele de producŃie utilizate, subliniind importanŃa subiecŃilor economici: persoane fizice sau persoane juridice. Valorile relative ale mărfurilor sunt proporŃionale cu costurile lor în muncă, adică cu cantitatea de muncă necesară, direct sau indirect, pentru a le produce.

Reprezentantul de marcă al sintezei neoclasice a fost Paul A. Samuelson, laureat al Premiului Nobel pentru economie. Lucrarea sa de referinŃă, Economics, a cunoscut nenumărate ediŃii succesive şi a propus între altele următoarele idei: statul trebuie să menŃină la un nivel ridicat ocuparea resurselor umane (adică, să urmărească diminuarea şomajului); creşterea economică riguroasă se întemeiază pe stabilitatea preŃurilor; este necesară folosirea permanentă de către stat a pârghiilor fiscale şi monetare; sporirea masei monetare în societate influenŃează rata dobânzii, cererea şi oferta de bani.

Principalul reprezentant al teoriei dinamicii economice, Roy Harrod, face o analiză paralelă a staticii şi dinamicii economice, înŃelegând prin dinamică o schimbare permanentă a nivelului producŃiei, fie în sensul creşterii, fie în sensul micşorării. Acest sistem evită analiza staticii economice şi propune echilibrul static sau echilibrul dinamic, adică găsirea acelei stări caracteristice pentru evoluŃia contemporană a sistemului

61

economic de piaŃă în care „diferiŃi indicatori economici rămân constanŃi şi producŃia în totalitatea ei îşi continuă mişcarea în cerc”.

Alte teorii economice specifice perioadei contemporane sunt: – Teoria monetaristă; M. Friedman, adept al acestei teorii, reia pe

baze moderne principiile mercantilismului. Lucrarea sa Economia liberă de piaŃă privată susŃine că rolul cel mai important în desfăşurarea proceselor economice îl au moneda şi manevrarea masei monetare.

– Teoria statului de drept, reprezentată de Friedrich Augustus von Hayek. Doctrina statului de drept concepe o ordine spontană sau catalactică, ce trebuie să acŃioneze într-un stat. Această ordine spontană conduce la cunoaşterea incompletă şi incertă a evenimentelor în evoluŃie din societatea respectivă. De aceea trebuie construite o serie de mecanisme juridice şi economice, care să prevină influenŃa spontană, aleatoare a factorilor economici şi sociali, şi acest lucru se poate realiza numai într-un stat de drept (un stat în care primează forŃa legilor).

Sociologul Werner Sombart deosebea între economia socială şi cea individuală, iar Mihai Ralea a propus patru tipuri de societăŃi cu economie specifică în fiecare caz în parte: domestico-religioasă (corespunzătoare economiei comunitare a clanului), juridico-religioasă (corespunzătoare eco-nomiei familiale), politică (pentru economia rurală şi urbană) şi economică (corespunzătoare economiei naŃionale şi internaŃionale). DefiniŃia socio-logică a fenomenului economic trebuie căutată încă, spunea Mihai Ralea5. De exemplu, relaŃiile economice de schimb ori de producŃie sunt foarte greu realizabile sau chiar imposibile între indivizi izolaŃi, pentru că funcŃiunea economică este eminamente socială.

După F. Simiand, pentru o apreciere individuală, subiectivă, valoarea este o problemă de calitate; preŃul unui lucru variază extrem de la individ la individ: unul poate găsi ca cel mai preŃios lucru – florile, altul – cărŃile, un al treilea – pietrele scumpe. Capriciul subiectiv poate găsi valoarea acolo unde altul nu găseşte nimic. Valoarea economică poate fi măsurată obiectiv, generalizarea, socializarea valorii economice aduce cuantificarea acesteia. „Valorile economice, continuă M. Ralea, nu variază după capriciile individuale, dar pot varia după stările de opinie într-un moment dat. Economia clasică greşeşte atunci când consideră că homo economicus

5 Mihai Ralea, Introducere în sociologie, Casa Şcoalelor, 1944,

p. 62–63 (selectiv).

62

este acelaşi în toate timpurile, iar economia este o funcŃie eternă, independentă de tipurile sociale în care apare. RelaŃiile economice variază în strânsă legătură cu toate celelalte funcŃiuni sociale”.

În teza sa de doctorat în filosofie, la Universitatea din Bucureşti, Traian Herseni6 susŃine că „economicul (sau civilizaŃia) este tot spirit obiectiv, dar în alt gen decât cultura…, sensul economicului nu vine decât de la om, de aceea civilizaŃia nu constituie un domeniu de scopuri, ci un do-meniu de mijloace. CivilizaŃia ne ajută să trăim, ne măreşte confortul, ne fa-ce să fim ceea ce suntem şi ne menŃine, cultura merge însă mai departe. Ea constituie adevăratul progres, ea ne indică ceea ce ar trebui să fim şi ajută la treptata îndepărtare a omului de animalitate, la realizarea omului ca om”.

Vă rugăm să comentaŃi următoarele texte: 1. „Progresul şi civilizaŃia mea au drept scop îndreptarea relelor şi

îmbunătăŃirea societăŃi omeneşti, iar nu desfiinŃarea lor şi întoarcerea la omul sălbatec sau la omul naturii…[Omul trebuie să fie neapărat sociabil], fiindcă numai în contactul cu alŃi oameni îşi poate mulŃumi aspiraŃiunile sufletului şi ale intelectului, căci numai în starea socială poate găsi sprijinul necesar la împlinirea trebuinŃelor şi dorinŃelor sale, numai în viaŃa socială se poate lumina şi perfecŃiona. Prin schimbul ideilor sale cu acelea ale altor oameni îşi măreşte cercul cunoştinŃelor; puterea fiecăruia se adaugă şi se înmulŃeşte cu puterile de aceeaşi natură ale celorlalŃi şi dobândeşte astfel ceea ce putem numi lucrarea spiritului românesc. Industria şi meşteşugurile, artele, ştiinŃele şi literatura, aceste mari şi frumoase producte ale inteligenŃei, care suie pe om atât de sus în ordinul moral şi intelectual, sunt monumente nedestructibile ridicate de lucrarea colectivă a spiritului şi a puterii omeneşti, adică a sociabilităŃii”.7

2. „În urmă cu trei ani, întreg oraşul a fost zguduit de sinuciderea unei fetiŃe de 13 ani, care s-a aruncat în faŃa trenului pentru că a luat nota şase la purtare. Anca Cojocaru era elevă în clasa a VI-a. Îşi modificase

6 Traian Herseni, Realitatea socială – încercare de ontologie

regională, Editura Institutului Social Român, Institutul de Arte Grafice Luceafărul, fără an, p. 102.

7 Ion Ghica, Scrisori, vol. I, p. 123-124, citat după Miron Constantinescu şi colaboratorii – Gândirea sociologică din România, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974, p. 27.

63

notele în carnet şi se temea că mama ei va afla. Într-o seară, a plecat de la cursuri şi s-a dus la calea ferată din dreptul podului de peste strada 13 Decembrie. Când a observat că se apropie un tren s-a culcat pe burtă pe calea ferată. Biletul pe care fetiŃa i l-a lăsat mamei sale a fost unul cutremurător. „Dragă mamă, Te rog din tot sufletul care a rămas să mă ierŃi. Te rog ca la înmormântarea mea să fii singura îmbrăcată în alb şi de fiecare dată când vii la mormântul meu să pui un trandafir roşu. Te iubesc şi te voi iubi mereu! Am făcut acest lucru pentru că am înŃeles că viaŃa mea nu mai are nici un rost. Nu mai puteam să intru la nici un liceu şi pe deasupra îŃi cream numai probleme şi griji. Te rog, iartă-mă! Anca. TE IUBESC”8.

8 După Simona Suciu şi Claudiu Loghin, Op. cit.

64

4. CONCEPłII DESPRE OM ŞI SOCIETATE

4.1. Tipologia umană – determinări şi caracteristici

Există numeroase tipuri umane obiective, determinate de condiŃiile specifice, economice, de mediu şi sociale, caracteristice fiecărei societăŃi în care omul îşi desfăşoară activitatea. Ca atare, există oameni diferiŃi în tipuri de economii diferite, în medii diferite şi, respectiv, în societăŃi diferite. Economia, mediul şi societatea îşi pun hotărâtor amprenta asupra omului respectiv, care le însufleŃeşte şi le dinamizează, în felul acesta formându-se şi modificându-se şi pe sine. Omul este, deci, produsul economiei, mediului şi societăŃii în care trăieşte, iar, la rândul său, determină şi influenŃează hotărâtor prin acŃiunile şi ideile sale economia, mediul şi societatea căreia îi este contemporan.

După cum atestă DirecŃia Generală de EvidenŃă Informatizată a Persoanei, în Ńara noastră există prenume ca: Strugurel (192 de persoane), Portocală (65 de persoane), Ministru (22), Lămâia (18), PoliŃia (3), JustiŃia (2), Semafor (1)1. În ceea ce priveşte prenumele cele mai comune, Maria ocupă prima poziŃie în topul românilor, cu 876.690 de persoane înregistrate,

1 Lista numelor hilare este mult mai lungă, printre care: Curcă (4.796

de persoane), Bucă (2.996), Flocea (1.728), Păsărică (1.669), Labă (880), Nebunu (850), Bou negru (611), Mortu (581), Sulica (540), Blegu (515), Belibou (507), Găleată (276), Sarcină (255), PuŃică (244), Muia (233), Bucilă (228), Pipi (226), BeŃivu (219), Sulă (193), SlăbuŃu (193), Slănină (186), Roadevin (173), Boubătrân (119), Oasenegre (109), Jegu (95), Bubă (87), Stricatu (80), Nespălatu (70), GăinaŃ (61), Pişu (54), BotderaŃă (48), Gunoi (41), Muc (29), Regulatu (27), Castron (25), Pierdevară (23), BăŃmândru (21), Sfârc (16), Uşăînchisă (10), PârŃan (9), Bulan (7), Pizdelea (7), Curu (6), Acru (6), Bulă (5), BoroboaŃă (5), Coi (3), Caca (2), Prostu (1), Hitler (1), Muci (1).

65

urmat de Gheorghe, cu 511.721, Elena şi Ioan. Popa este cel mai frecvent nume de familie, întâlnit la 191.938 de persoane.

4.2. Structura psihologică a omului

În general, fiinŃa umană este un complex de influenŃe şi factori bio-psiho-sociali. Norbert Sillamy2 defineşte structura ca un mod în care părŃile unui tot se ordonează între ele. În acest sens, vorbim atât de structura unui edificiu sau a organismului (K. Goldstein), cât şi de structura unui grup social sau a comportamentului (M. Merleau-Ponty). Structura este aceea care îi dă ansamblului unitatea sa şi părŃilor valoarea lor, este „forma” unică, nativă şi educată a organizării elementelor care o compun. Structura psihologică ordonează toŃi factorii care Ńin de personalitatea umană, elementul stabil al conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizează şi o diferenŃiază de altă persoană.

Fiecare om are particularităŃile sale, a căror structură organizată determină personalitatea în cauză. Fiecare om este, totodată, asemănător cu semenii săi, dar şi diferit de ei prin structura unică, irepetabilă în spaŃiu şi timp a personalităŃii sale. În esenŃă, omul este un ansamblu structurat al dispoziŃiilor înnăscute – transmise prin ereditate, condiŃionărilor economice şi de mediu şi al dispoziŃiilor dobândite – transmise prin educaŃie, cultură şi tradiŃii. Stadiile de evoluŃie prin care trece un individ la nivelul gospodăriei (familiei), din care face parte, au fost minuŃios analizate de Mălina Voicu, cercetător ştiinŃific la Institutul de Cercetare a CalităŃii VieŃii din cadrul Academiei Române. Preluăm, cu permisiunea autoarei, acest studiu excepŃional despre „ciclurile vieŃii”3:

Ciclurile vieŃii reprezintă o succesiune de stadii prin care trece o gospodărie de la formarea sa până la disoluŃie. Stadiile sunt caracterizate prin pattern-uri diferite de consum şi prin variaŃia veniturilor, atât din punctul de vedere al mărimii, cât şi al structurii. Trecerea de la un stadiu la altul presupune o modificare a structurii gospodăriei şi a relaŃiilor dintre membrii acesteia, cum ar fi naşterea unui copil, plecarea acestuia din gospodărie sau dispariŃia unuia dintre soŃi. R. Wilkes (1995, 1999) arată că în aceste situaŃii de tranziŃie, de la o etapă a vieŃii la alta, au loc realocări ale

2 Norbert Sillamy, DicŃionar de psihologie, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1996, p. 302.

3 După www.Ciclurile vieŃii gospodariei (Malina Voicu).htm

66

resurselor gospodăriei, în scopul adaptării la noua situaŃie. De asemenea, de-a lungul vieŃii, pattern-urile de venit ale gospodăriei variază, ca urmare a schimbărilor în implicarea pe piaŃa muncii şi a modificării capacităŃilor de câştig. Pete Alcock (1997) relevă faptul că pattern-ul mediu de venit în timpul vieŃii are formă de U întors: creşte la adultul tânăr, atinge un platou la adultul de vârstă medie şi scade la bătrâneŃe.

Franco Modigliani (1947) a propus o teorie a dimensiunii consumului actual în funcŃie de veniturile prezente, experienŃa veniturilor anterioare şi veniturile prognozate pentru viitor, dezvoltată ulterior de James Dussenberry (1967) şi dezvoltată şi în prezent. Astfel, indivizii, gospodăriile au tendinŃa naturală să îşi echilibreze consumul, astfel încât suma cheltuielilor pe care ei le fac de-a lungul vieŃii să egaleze suma câştigurilor lor totale. Nivelul consumului prezent este determinat de veniturile din perioadele anterioare: o gospodărie (A) care a câştigat puŃin în trecut va avea cheltuieli prezente mai reduse decât o altă gospodărie (B) care câştigă similar în prezent, dar a câştigat mai mult decât (A) în trecut. În al doilea rând, nivelul câştigului aşteptat determină consumul prezent. O gospodărie de adulŃi, care se apropie de pensionare, va tinde să îşi reducă cheltuielile, economisind pentru mai târziu. În mod similar, o familie tânără, anticipând câştiguri viitoare mai mari, va prezenta un comportament de împrumut în contul veniturilor aşteptate. În al treilea rând, această dimensiune a consumului, după cum arată Dussenberry, suferă ajustări în funcŃie de raportul dintre utilitatea asociată consumului unei unităŃi în prezent şi utilitatea asociată consumului unei unităŃi în viitor. Pentru indivizii/gospodăriile înclinate spre hedonism, acest raport este supraunitar (consumul prezent presupune satisfacŃii/utilităŃi asociate, superioare oricărui consum viitor). Hedoniştii vor consuma majoritatea veniturilor prezente indiferent de veniturile prognozate în viitor. Gospodăriile care evită riscul şi care îşi prognozează scăderi ale veniturilor în viitor vor manifesta comportamente de economisire mai accentuate, reducându-şi consumul prezent, în comparaŃie cu gospodăriile hedoniste aflate într-o situaŃie similară.

Ciclurile vieŃii gospodăriei au fost investigate în cadrul sociologiei şi al marketingului. Cercetările din sfera sociologiei s-au focalizat mai ales pe riscul crescut pentru intrarea în sărăcie în anumite stadii, în timp ce studiile de marketing au vizat mai ales comportamentul de consum şi variaŃiile acestuia de-a lungul diferitelor stadii prin care trece gospodăria. Primele

67

studii care s-au focalizat asupra problematicii ciclurilor vieŃii gospodăriei îi aparŃin lui S. Rowntree (1901). Acesta identifică cinci stadii ale vieŃii gospodăriei, pornind de la alternanŃa între perioade de deprivare şi perioade de prosperitate, care caracterizează anumite etape ale vieŃii. Rowntree distinge cinci perioade: copilăria, adultul tânăr care lucrează, creşterea copiilor, perioada de muncă după ce au crescut copiii şi bătrâneŃea, observând modelul vieŃii muncitorului englez de la începutul secolului. Trei dintre aceste perioade prezintă un risc crescut de sărăcie: copilăria, creşterea copiilor şi bătrâneŃea.

O altă clasificare realizată în cadrul sociologiei, în prima jumătate a secolului trecut, consideră drept criteriu în delimitarea ciclurilor vieŃii schimbarea componenŃei familiei. Autorii, Sorokin, Zimmermann şi Galpin, identifică patru stadii de evoluŃie: cupluri căsătorite care îşi încep existenŃa economică independentă, cupluri cu unul sau mai mulŃi copii, cupluri cu unul sau mai mulŃi copii adulŃi care sunt independenŃi economic şi cupluri vârstnice (apud Murphy, Staples, 1979). Într-un studiu de marketing elaborat în anii 60, Wells şi Gubar (1966) identifică nouă stadii ale ciclurilor vieŃii folosind drept criterii de delimitare a perioadelor: vârsta părinŃilor, vârsta copiilor şi statusul ocupaŃional al membrilor gospodăriei. Stadiile identificate sunt: 1. tânărul necăsătorit care nu locuieşte cu părinŃii, 2. cuplu tânăr căsătorit, fără copii, 3. cuibul plin I (cuplu cu copii mai mici de 6 ani), 4. cuibul plin II (cuplu cu copii în vârstă de 6 ani şi peste), 5. cui-bul plin III (cuplu căsătorit de mult timp, având copii dependenŃi), 6. cuibul gol I (gospodărie din care copiii au plecat, iar capul de gospodărie lucrează), 7. cuibul gol II (gospodărie din care au plecat copiii, iar capul de gospodărie s-a pensionat), 8. supravieŃuitorul singur care lucrează, 9. supra-vieŃuitorul singur pensionat.

Însă modificările survenite în epoca postbelică la nivelul demografic şi în structura familiei au dus la necesitatea reconsiderării etapelor ciclului vieŃii. Scăderea fertilităŃii, a nupŃialităŃii, a mortalităŃii şi creşterea divorŃialităŃii au avut un impact puternic asupra etapelor prin care trece o gospodărie. A crescut astfel numărul gospodăriilor compuse dintr-o singură persoană, precum şi numărul familiilor monoparentale, categorii care nu erau deloc luate în considerare de către clasificările anterioare. Implicarea crescută a femeilor pe piaŃa muncii a determinat, pe de o parte, scăderea sau amânarea fertilităŃii şi, pe de altă parte, scăderea perioadei destinate îngrijirii copilului, fapt care presupune o serie de costuri suplimentare

68

pentru familie. Studiile realizate (Murphy, Staples, 1979) semnalează prelungirea primelor două stadii identificate de Gubar şi Wells, adică o creştere a vârstei la prima căsătorie şi o amânare a naşterii primului copil. În acest context, au fost făcute o serie de studii care au încercat să elaboreze o delimitare a stadiilor prin care trece gospodăria, Ńinând cont de noile evoluŃii demografice şi ale structurii familiei. Murphy şi Staples (1979) şi Wilkes (1995) elaborează o nouă clasificare a perioadelor care compun ciclurile vieŃii, pornind de la noile evoluŃii survenite în societate. Primii autori citaŃi stabilesc cinci cicluri mari (tânărul singur, tânărul căsătorit, alte tipuri de tineri, adultul de vârstă medie şi bătrânul), pe care le sparg în mai multe categorii, ce includ şi persoanele divorŃate cu copii sau fără. Wilkes foloseşte drept principal criteriu vârsta adulŃilor din gospodărie. Pornind de la acest criteriu, autorul stabileşte trei stadii mari (gospodării sub 35 de ani, gospodării peste 35 ani, în care bărbatul nu este pensionat, şi gospodării peste 35 de ani, în care bărbatul este pensionat), pe care le împarte apoi în funcŃie de starea civilă (căsătorit, divorŃat, necăsătorit) şi de prezenŃa sau absenŃa copiilor. Atât în cazul cercetării efectuate de Wells şi Gubar, cât şi în cazul celor făcute ulterior (Murphy şi Staples; Wilkes), accentul cade pe comportamentul de consum şi pe modificarea pattern-rilor de consum ale gospodăriei de-al lungul ciclurilor vieŃii. De exemplu, întemeierea familiei este însoŃită de creşterea cheltuielilor destinate dotării gospodăriei cu obiecte de folosinŃă îndelungată. ApariŃia copiilor în gospodărie modifică pattern-ul de consum. În etapa Cuibului Plin I, cresc cheltuielile destinate îngrijirii medicale, îngrijirii copiilor (hrană, îmbrăcăminte, jucării) şi descresc cheltuielile pentru achiziŃionarea de orice fel de alte produse. Creşterea în vârstă a copiilor este însoŃită de o nouă modificare a comportamentului de consum, gospodăria începând să investească în aparatura electro-casnică, în călătorii, distracŃii.

O’Higgins, Bradshaw şi Walker reiau, în 1982, cercetările făcute de Rowntree la începutul secolului şi încearcă să stabilească o compatibilitate între stadiile identificate de acesta şi cele pe care le descriu ei. Folosind drept criterii: vârsta adulŃilor, statusul marital, vârsta copilului cel mai mare şi a celui mai mic din gospodărie, numărul de copii, numărul de adulŃi şi statusul economic (persoană activă sau pensionar), cei trei identifică zece stadii de evoluŃie a gospodăriei. Stadiile identificate sunt: 1. tânărul singur (adult sub 35 de ani), 2. tânărul căsătorit, 3. formarea familiei (cuplu căsătorit cu copii sub 5 ani), 4. cuplu cu un copil sub 5 ani şi restul între 5 şi

69

15 ani, 5. familia completă (cuplu căsătorit, toŃi copiii – între 5 şi 15 ani), 6. dispersarea timpurie (cuplu căsătorit, cu un copil între 5 şi 15 ani şi restul peste 16 ani), 7. două generaŃii (cuplu căsătorit, nici un copil sub 16 ani şi măcar unul între 16 şi 24 ani), 8. cuibul gol (cuplu căsătorit, bărbatul între 45 şi 65 ani), 9. pensionarii timpurii (cuplu căsătorit, ambii pensionari), 10. bătrân şi singur (un adult pensionar) (O’Higgins, Bradshaw, Walker, 1988). La aceste zece stadii, autorii mai adaugă un al unsprezecelea, părintele singur cu un copil sub 16 ani. Concluzia la care conduc datele acestei cercetări este că o parte a inegalităŃilor în distribuŃia veniturilor este asociată cu factori care Ńin de ciclurile vieŃii, aşa cum arăta Rowntree. Deşi etapizarea ciclurilor vieŃii este mult mai detaliată, totuşi perioadele cu risc maxim de sărăcie sunt cele identificate la începutul secolului

Stadiile caracterizate de prosperitate sunt cea a cuplului tânăr fără copii şi cea de după plecarea copiilor din gospodărie. Perioadele cu risc maxim de sărăcie pentru gospodărie sunt apariŃia copiilor şi bătrâneŃea. Cuplurile care au copii sub 16 ani şi bătrânii suferă grade similare de deprivare. Impactul pe care îl are apariŃia copiilor asupra standardului de viaŃă al familiei este profund, „copiii reprezintă un cost economic pentru părinŃi” (Mitchell, Cooke, 1988, p.29). Creşterea unui copil implică două tipuri de costuri: directe şi indirecte, arată Mitchell şi Cooke. Costurile directe sunt reprezentate de cheltuielile de consum făcute pentru copii, cumpărarea de hrană în plus, de îmbrăcăminte, medicamente, jucării etc. Costurile indirecte reprezintă costurile oportunităŃii de a avea copii şi se măsoară prin diferenŃa între veniturile potenŃiale ale familiei dacă nu ar avea copii şi veniturile familiei dacă are copii. Retragerea, chiar şi temporară, a mamei de pe piaŃa muncii duce la diminuarea veniturilor familiei. Un alt mod de a calcula costurile indirecte îl reprezintă estimarea costurilor necesare pentru a plăti îngrijirea copilului de către altcineva decât de către părinŃi. Deci, apariŃia unuia sau mai multor copii în gospodărie diminuează veniturile familiei şi impune costuri suplimentare, crescând riscul de intrare în sărăcie al familiei. Datele cercetării efectuate, în 1982, în Marea Britanie, de către O’Higgins, Bradshaw, Walker, indică faptul că nici o familie cu copii sub 15 ani nu are un standard de viaŃă mai mare de două treimi din cel al unui cuplu tânăr fără copii. Riscul de intrare în sărăcie al familiilor cu copii are repercusiuni asupra dezvoltării intelectuale, fizice şi psihice a copiilor provenind din familiile care intră în această perioadă a vieŃii.

70

O altă etapă a vieŃii expusă unui risc ridicat de sărăcie este bătrâneŃea. Pensionarea este însoŃită de scăderea veniturilor, iar înaintarea în vârstă determină scăderea capacităŃilor fizice şi creşterea riscului de îmbolnăvire. În aceste condiŃii, pattern-ul de consum al gospodăriei se modifică. Cresc cheltuielile destinate îngrijirii medicale şi plăŃii unei persoane care acordă ajutor în treburile casnice. Scad, în schimb, cheltuielile destinate achiziŃionării de îmbrăcăminte, aparatură casnică, mobilă, cele destinate călătoriilor şi distracŃiilor. O atenŃie aparte a fost acordată eterogenităŃii veniturilor şi consumului la vârsta a treia. Bătrânii nu reprezintă un grup omogen în ceea ce priveşte expunerea faŃă de riscul sărăciei. DiferenŃele între vârstnici pot fi structurate în funcŃie de vârstă şi sex. Cercetările au indicat faptul că „cei mai bătrâni” dintre bătrâni sunt mai săraci deoarece: puŃine cupluri mai rămân intacte până la vârste înaintate (după 75 de ani), economiile celor mai în vârstă au fost erodate de inflaŃie, cohortele mai tinere au beneficiat de condiŃii mai avantajoase de pensionare (formule de calcul al pensiei mai generoase, scheme de asigurare mai bune) (Walker, Hutton, 1988), numărul de femei prezente pe piaŃa muncii a fost mai mare la cohortele mai tinere. Femeile vârstnice sunt mai sărace decât bărbaŃii vârstnici, deoarece multe dintre ele au o pregătire profesională mai slabă şi au lucrat în posturi cu salarii mai mici (Vic George, 1996) sau nu au fost deloc integrate în piaŃa muncii. Deci, departe de a constitui un grup omogen, bătrânii sunt expuşi în mod diferit riscului sărăciei.

Însă cercetările efectuate au relevat faptul că nu există o omogenitate foarte mare în cadrul etapelor care compun ciclurile vieŃii (O’Higgins, Bradshaw, Walker, 1988; Hans-Jürgen Andress, Katia Schulte, 1998). Datele culese de O’Higgins ş.a. arată că în fiecare grupă de gospodării care aparŃine unui ciclu al vieŃii diferit există gospodării cu venituri suficiente ca să se plaseze în quintilele superioare. Factorii pe care îi identifică autorii ca fiind determinanŃi pentru variaŃia în interiorul fiecărui ciclu al vieŃii sunt: poziŃia familiei în raport cu piaŃa muncii, proprietatea pe care o deŃine, starea fizică şi de sănătate, rolul redistributiv al statului. Hans-Jürgen Andress şi Katia Schulte demonstrează că vulnerabilitatea faŃă de riscul de intrare în sărăcie în anumite etape ale ciclului vieŃii depinde de nivelul de educaŃie. Astfel, persoanele cu studii superioare sunt cel mai puŃin expuse riscului de sărăcie datorat variaŃiei veniturilor şi pattern-urilor de consum în diferite etape ale viaŃii. Riscul maxim pentru această categorie apare la

71

intrarea pe piaŃa muncii. În schimb, acest risc este crescut pentru persoanele cu pregătire şcolară redusă.

4.3. CondiŃionarea economică şi socială a omului

PiaŃa resurselor umane (piaŃa muncii) reprezintă o altă trăsătură specifică a societăŃii româneşti actuale. Procesul de restructurare şi transformare a economiei a impus adoptarea unui nou model al pieŃei muncii. O dată cu demararea reformei economice, modelul centralizat-planificat a devenit depăşit, învechit, fiind înlocuit de un model nou, caracterizat prin liberalizarea pieŃei muncii şi creşterea numărului de angajaŃi în sectorul privat, precum şi prin extinderea funcŃiilor de reglare ale statului, în ceea ce priveşte utilizarea resurselor umane.

Prăbuşirea activităŃii economice, mai ales în primii ani ai tranziŃiei, a marcat profund piaŃa resurselor umane în România. PopulaŃia activă ocupată a scăzut, ca urmare a declinului producŃiei, iar şomajul a crescut până la peste 10% din populaŃia activă, estimându-se noi creşteri, cel puŃin pe termen scurt, în contextul continuării politicii de reformă. În prezent, sectorul privat cuprinde aproape 50% din forŃa de muncă, dar multe întreprinderi de stat menŃin încă un număr supradimensionat de salariaŃi.

România dispune de un însemnat potenŃial uman, determinat atât cantitativ, cât şi calitativ, compatibil, în multe domenii, cu cel din Ńările dezvoltate. Efortul general pentru realizarea reformei economice trebuie să conducă la utilizarea resurselor umane la adevăratul lor potenŃial, la creşterea finală a calităŃii vieŃii populaŃiei.

łara noastră a ratificat, în 1990, ConvenŃia ONU cu privire la drepturile copilului, iar în 1994 – ConvenŃia europeană privind drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului (intrată în vigoare la 3 septembrie 1953). De asemenea, a semnat, în 1997, Carta socială europeană (adoptată de ComunităŃile Europene în 1961 şi intrată în vigoare în 1995); România s-a înscris printre primele 10 Ńări care au semnat Carta socială europeană, fapt apreciat de partenerii din UE drept un semnal al voinŃei politice de integrare în UE.

În deceniul 1991-2000, piaŃa resurselor umane a evoluat ca o piaŃă tensionată, în care presiunea ofertei asupra cererii de resurse umane s-a menŃinut constantă. Tensiunile înregistrate au fost determinate de efectele crizei economice exercitate la nivelul ocupării resurselor umane, de

72

echilibrul precar, neproductiv şi neperformant între politicile active şi cele pasive de pe piaŃa muncii.

Unul din principiile dreptului muncii – egalitatea de tratament – a fost sistematic încălcat de-a lungul acestei tranziŃii. România a fost, din nou, prima Ńară din lume în care minerii s-au închis în subteran, la începutul anului 1997, pentru a fi trimişi în şomaj şi a primi astfel plăŃi compensatorii extrem de avantajoase (echivalentul a 15 salarii) ! Prima consecinŃă de aici – reforma economică a devenit un proces complex şi dificil, desfăşurat în aceste condiŃii atipice.

Principalele instituŃii ale pieŃei muncii din Ńara noastră sunt următoarele:

� Consiliul Economic şi Social, înfiinŃat prin Legea nr. 109 din 1997, reprezintă un organism tripartit (sindicate – patronat – stat), ce are şi competenŃe pentru negocieri colective, soluŃionarea unor conflicte de muncă şi a unor probleme sociale ale tranziŃiei, asigurarea şi consolidarea coeziunii şi păcii sociale.

� AgenŃia NaŃională de Ocupare şi Formare Profesională (ANOFP), înfiinŃată prin Legea nr. 145 din 1998, organizează şi controlează la nivel naŃional activitatea de ocupare şi de formare a resurselor umane. Principalele sale obiective sunt: instituŃionalizarea dialogului social în domeniul ocupării şi formării profesionale, aplicarea strategiilor de ocupare şi formare profesională, protecŃia socială a persoanelor neîncadrate în muncă. FuncŃionează de la 1 ianuarie 1999 şi are în subordine agenŃii judeŃene de ocupare şi formare profesională.

� Consiliul NaŃional de Formare Profesională a AdulŃilor, organism tripartit, cu rol consultativ în elaborarea politicilor de specializare a adulŃilor.

� InspecŃia Muncii, instituŃie ce a luat fiinŃă la începutul anului 2000, prevăzută cu un corp propriu de control. Şomajul – evoluŃie şi caracteristici

La 1 martie 2003, a intrat în vigoare noul Cod al Muncii. Principala

sa prevedere, cu caracter de noutate, ce priveşte înlocuirea carnetelor de muncă cu Registrul salariaŃilor se va aplica treptat. Hotărârea Guvernului privind întocmirea şi completarea Registrului de evidenŃă a salariaŃilor stabileşte metodologia de întocmire a Registrului salariaŃilor, înregistrările care se efectuează, precum şi orice elemente în legătură cu întocmirea

73

acestora. Încadrarea în muncă a unei persoane se realizează, potrivit noului Cod al Muncii, prin încheierea unui contract individual de muncă, în temeiul căruia persoana fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraŃii denumite salariu. Fiecare angajator are obligaŃia de a înfiinŃa un Registru general de evidenŃă a salariaŃilor. Hotărârea prevede că, în termen de 10 zile lucrătoare de la data începerii activităŃii, angajatorul are obligaŃia de a înregistra registrul la inspectoratul de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul, după caz.

Angajatorii care îşi desfăşurau activitatea la 1 martie 2003 au obligaŃia înfiinŃării Registrului salariaŃilor într-un interval de 60 de zile calendaristice, în cazul depăşirii acestui termen amenzile aplicate situându-se între 20.000.000 de lei şi 50.000.000 lei. Carnetele de munca vor dispărea practic la 1 ianuarie 2007. Codul Muncii prevede că vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2006 se probează cu carnetul de muncă. În cazul în care o persoană nu posedă carnet de muncă, vechimea în muncă se reconstituie la cerere de către instanŃa judecătorească competentă să soluŃioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenŃa raporturilor de muncă. Până la data de 31 decembrie 2006, angajatorii sau, după caz, inspectoratele teritoriale de muncă ce deŃin carnetele de muncă ale salariaŃilor vor elibera, în mod eşalonat, carnetele respective titularilor, pe bază de proces-verbal individual de predare-primire. Angajatorii au obligaŃia de a achita inspectoratelor teritoriale de muncă, în continuare, comisionul de 0,25%, respectiv 0,75% din fondul lunar de salarii, datorat în baza Legii 130/1999 privind unele măsuri de protecŃie a persoanelor încadrate în muncă, cu modificările şi completările ulterioare, până la data finalizării operaŃiunilor de eliberare a carnetelor de muncă. Se recomandă salariaŃilor să verifice datele înscrise în carnetele de muncă, dar şi cele din Registrul general de evidenŃă a salariaŃilor.

Trecerea de la înscrierea datelor din carnetul de muncă în Registrul general de evidenŃă a salariatului obligă patronii să elibereze, la solicitarea salariatului, o copie a dosarului personal, precum şi a filei din Registrul general, care cuprinde înscrieri cu toate înregistrările la zi. Timpul de muncă reprezintă, potrivit noului Cod al Muncii, timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă. Pentru salariaŃii angajaŃi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi

74

şi de 40 de ore pe săptămână. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus. În funcŃie de specificul unităŃii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.

Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, cu condiŃia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână. Aceste prevederi nu se aplică însă tinerilor care nu au împlinit 18 ani. Codul Muncii prevede ca pentru anumite sectoare de activitate, unităŃi sau profesii să se poată stabili, prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice, o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore. Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore. Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin con-tractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absenŃa acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern. Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinŃa salariaŃilor şi sunt afişate la sediul angajatorului. Acesta poate stabili programe individualizate de muncă, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză, dacă această posibilitate este prevăzută în contractele colective de muncă, aplicabile la nivelul angajatorului sau, în absenŃa acestora, în regulamentele interne.

Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă. Durata zilnică a timpului de lucru este împărŃită în două perioade: o perioadă fixă, în care personalul se află simultan la locul de muncă, şi o perioadă variabilă, mobilă, în care salariatul îşi alege orele de sosire şi de plecare, cu respectarea timpului de muncă zilnic. Acest program poate funcŃiona numai cu respectarea duratei normale sau maxime legale. Angajatorul are obligaŃia de a Ńine evidenŃa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecŃiei muncii această evidenŃă ori de câte ori este solicitat. În aceste condiŃii, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru. În cazul în care compensarea prin

75

ore libere plătite nu este posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariul corespunzător duratei acesteia. Sporul acordat se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă, sau, după caz, al contractului individual de muncă şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară.

Munca suplimentară este definită de noul Cod al Muncii ca munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal (8 ore pe zi şi 40 de ore săptămânal, iar în cazul tinerilor până la 18 ani, 6 ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână). Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepŃia cazului de forŃă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinŃelor unui accident. La solicitarea angajatorului, salariaŃii pot efectua munca suplimentară, dar fără a depăşi durata maximă legală a timpului de muncă (48 de ore pe săptămână), inclusiv orele suplimentare. Codul Muncii interzice efectuarea muncii suplimentare peste această limită.

Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, numai prin acordul părŃilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părŃi. În perioada respectivă, se suspendă prestarea muncii de către salariat şi a plăŃii drepturilor de natură salarială de către angajator. În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării, acesta nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de salariat. Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaŃii ale părŃilor dacă, prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contractele individuale de muncă sau regulamente interne nu se prevede altfel.

Codul Muncii prevede situaŃiile în care contractul individual de muncă se suspendă: concediu de maternitate, concediu pentru incapacitate temporară de muncă; carantină; efectuarea serviciului militar obligatoriu; exercitarea unei funcŃii în cadrul unei autorităŃi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului; îndeplinirea unei funcŃii de conducere salarizate în sindicat; forŃa majoră; în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiŃiile Codului de Procedură Penală şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Contractul individual de muncă poate fi suspendat, din iniŃiativa salariatului, în următoarele situaŃii: concediu pentru creşterea copilului în

76

vârstă de până la 2 ani sau în cazul copilului cu handicap până la împlinirea vârstei de 3 ani; concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecŃiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani; concediu paternal; concediu de formare profesională; exercitarea unor funcŃii elective în cadrul organismelor profesionale, constituite la nivel central sau local, pe toată durata mandatului; participarea la grevă; absenŃe nemotivate.

Codul Muncii prevede suspendarea contractului individual de muncă din iniŃiativa angajatorului, în următoarele situaŃii: pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiŃiile legii; ca sancŃiune disciplinară; în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis la judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti; în cazul întreruperii temporare a activităŃii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare; pe durata detaşării. În primele trei situaŃii, dacă se constată nevinovăŃia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea avută anterior şi i se va plăti o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.

Prin acordul părŃilor, contractul individual de muncă poate fi suspendat în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale. Pe durata întreruperii temporare a activităŃii angajatorului, salariaŃii beneficiază de o indemnizaŃie plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat. Pe durata acestei întreruperi temporare, salariaŃii se vor afla la dispoziŃia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităŃii.

În perioada 1990-2003, populaŃia ocupată a scăzut cu 1,8 milioane de persoane, respectiv, de la 10,84 milioane de persoane, la 9,04 milioane de persoane, după cum reiese din datele Institutului NaŃional de Statistică (INS). Majoritatea populaŃiei ocupate a fost reprezentată, la sfârşitul anului 2003, de bărbaŃi (55% din total) şi de persoanele rezidente în mediul urban (51,7%). Aproape trei sferturi din populaŃia ocupată este activă în sectorul privat (72%), sectorului public revenindu-i mai puŃin de un sfert (23%). În sectorul mixt lucrau circa 5% din totalul persoanelor ocupate. În perioada la care ne referim, rata medie a şomajului (calculată ca număr de şomeri în populaŃia activă) a fost de 7% la nivelul Ńării, mai ridicată la oraşe (9%) şi

77

mai scăzută în mediul rural (4%). Cca 40% din populaŃia activă ar trebui să îşi schimbe domeniul de activitate pentru ca structura economiei româneşti să se ajusteze la standarde europene. Totodată, nivelul educaŃiei perma-nente este foarte scăzut: doar 1,3% dintre adulŃi urmează diverse forme de perfecŃionare.

Potrivit metodologiei utilizate de INS, populaŃia ocupată include toate persoanele care desfăşoară o activitate economico-socială aducătoare de venituri, cu excepŃia cadrelor militare şi a persoanelor asimilate acestora – personalul Ministerului Apărării NaŃionale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de InformaŃii, militari în termen. De asemenea, nu sunt incluşi deŃinuŃii şi salariaŃii organizaŃiilor politice şi obşteşti.

ApariŃia şomajului ca fenomen de masă s-a datorat promovării măsurilor de reformă economică, în special închiderii întreprinderilor cu pierderi. Gradul de ocupare a resurselor umane s-a redus continuu, şomajul de lungă durată s-a cronicizat, iar riscul de şomaj la tineri a fost foarte înalt. Cea mai importantă şi atipică tendinŃă în evoluŃia structurii populaŃiei ocupate a fost sporirea populaŃiei ocupate în agricultură, în condiŃiile practicării unei agriculturi cu accente de subzistenŃă. Constant, rata şomajului a fost mai mare în rândurile femeilor (care au o pondere superioară bărbaŃilor şi în populaŃia activă). După nivelul de instrucŃie, aproape jumătate din şomeri sunt tinerii absolvenŃi de liceu, iar un sfert îl reprezintă cei care au absolvit o şcoală profesională sau de ucenici; de asemenea, un număr din absolvenŃii de facultate sunt şomeri.

InstituŃiile abilitate ale pieŃei resurselor umane urmăresc constant promovarea unor politici active de ocupare a resurselor umane, concretizate în măsuri, precum: sprijinirea creării de locuri de muncă pentru şomeri; acordarea de facilităŃi fiscale agenŃilor economici care angajează şomeri; cuprinderea şomerilor în programe de recalificare şi creşterea gradului de reintegrare a acestora în activitate; acordarea de subsidii agenŃilor economici care angajează absolvenŃi; elaborarea unor programe speciale de ocupare pentru zonele defavorizate; sprijinirea şomerilor pentru a demara activităŃi independente.

ProtecŃia socială a fost aplicată pentru persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective, inclusiv salariaŃii de la angajatorii cu capital preponderent privat, ca şi cei proveniŃi din unităŃi şi instituŃii finanŃate din fonduri bugetare şi extrabugetare, cu excepŃia salariaŃilor din administraŃia centrală şi locală.

78

Cuantumul plăŃilor compensatorii este reglementat unitar luând ca bază de calcul salariul mediu net pe unitate şi este diferenŃiat în funcŃie de vechimea în muncă la nivelul de 6, 9 sau 12 salarii de referinŃă. Pentru situaŃiile speciale se pot acorda şi alte plăŃi compensatorii, dar nu mai mult de 8 salarii medii lunare. SalariaŃii disponibilizaŃi prin concedieri colective care nu se încadrează în muncă în perioada pentru care primesc plăŃi compensatorii, beneficiază de ajutor de şomaj din prima lună după expirarea acestei perioade, ajutor stabilit in condiŃiile reglementate de Legea nr. 1/1991.

În Ńara noastră, beneficiază de ajutor de şomaj: persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut din iniŃiativa unităŃii; persoanele al căror contract a fost desfăcut din iniŃiativa lor, din motive care, potrivit legii, nu întrerup vechimea în muncă; persoanele care au fost încadrate cu contract determinat de muncă; persoanele autorizate să desfăşoare o activitate individuală, care-şi întrerup activitatea renunŃând la autorizaŃia de funcŃionare. De asemenea, beneficiază de ajutor de integrare: absolvenŃii instituŃiilor de învăŃământ care au 18 ani şi care nu au reuşit să se încadreze potrivit pregătirii profesionale; absolvenŃii de învăŃământ care au 16 ani, în cazurile justificate de lipsa susŃinătorilor legali.

Ajutorul de şomaj şi ajutorul de integrare profesională se plătesc pe o perioadă de cel mult 270 de zile calendaristice. În această perioadă, persoanele sunt în evidenŃa direcŃiilor de muncă şi protecŃie socială, care organizează cursuri de calificare, recalificare, perfecŃionare profesională, ce trebuie urmate de cei în cauză. Persoanele care au beneficiat de ajutor de şomaj sau de ajutor de integrare profesională şi care, după 270 de zile, nu s-au încadrat în muncă, pot beneficia în continuare de o alocaŃie de sprijin pe o perioadă de 18 luni. Persoanele care primesc ajutor de şomaj, ajutor de integrare profesională sau alocaŃie de sprijin beneficiază de alocaŃie pentru copii şi de asistenŃă medicală gratuită.

AgenŃia NaŃională pentru Ocupare şi Formare Profesională şi sub-unităŃile sale din teritoriu autorizează, urmăresc şi controlează activitatea de formare profesională, iar Consiliul NaŃional de Formare Profesională este organul consultativ al AgenŃiei, care elaborează avize cu privire la metodologia şi criteriile de autorizare, precum şi avize asupra criteriilor standard, pe care se bazează programele de pregătire.

Politica naŃională în domeniul formării profesionale se stabileşte prin consultarea partenerilor sociali implicaŃi: persoanele în cauză, patronatul şi

79

sindicatele. ActivităŃile se organizează descentralizat prin crearea unor comitete zonale de parteneriat, de către partenerii sus-menŃionaŃi. Cea mai uzitată formă de pregătire este ucenicia la locul de activitate, pe baza unor standarde de pregătire şi profesionale, care urmăresc calitatea, evaluarea şi atestarea calificărilor obŃinute.

FinanŃarea activităŃii de formare profesională se realizează dintr-un fond naŃional sau de ramură, constituit prin aplicarea unei cote de 0,2-0,5% asupra fondului de salarii al agenŃilor economici şi prin aplicarea de stimulente pentru firmele care-şi formează propriii salariaŃi (sub forma scutirilor de impozit ca pentru profitul reinvestit, formarea profesională fiind echivalentă cu o investiŃie); de asemenea, din ajutoare după nevoi din fondul de şomaj sau dintr-un fond de formare profesională, care să ia forma unor contribuŃii procentuale la finanŃarea formării salariaŃilor firmei respective.

Salariul reprezintă principala sursă de venit pentru o parte însemnată a resurselor umane din România. Costul scăzut al resurselor umane reprezintă un avantaj comparativ, deosebit pentru mediul economic din România. În cei 15 ani de tranziŃie, s-a redus permanent puterea de cumpărare a salariului real, pe fondul promovării unor inegalităŃi salariale. Cele mai multe activităŃi, între care cele din învăŃământ, sănătate, cercetare, unele servicii, sunt salarizate sub valoarea salariului mediu net pe economie. Salariul minim nu oferă posesorului său posibilitatea unui trai la limita minimă a subzistenŃei. Criza economică a societăŃii româneşti a impus de multe ori politici de austeritate salarială, mai ales în sectorul bugetar, în timp ce legislaŃia liberală în domeniul salarizării a permis creşteri deosebite ale salariilor în domeniul bancar sau al firmelor private, accentuând astfel procesele de polarizare socială.

În ceea ce priveşte politicile privind resursele umane, Guvernul a atins următoarele obiective: îmbunătăŃirea cadrului legal şi instituŃional pentru reglementarea conflictelor de muncă; crearea cadrului legal şi instituŃional pentru eliminarea muncii la negru; modificarea legislaŃiei privind activitatea sindicatelor şi perfecŃionarea dialogului social. Pentru diminuarea conflictelor de muncă şi detensionarea relaŃiilor de muncă s-au reglementat procedurile de conciliere, mediere şi arbitrare a conflictelor de interese, s-au creat complete specializate pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în cadrul judecătoriilor şi curŃilor de apel, s-a perfecŃionat sistemul partenerial în raporturile de muncă. Este încă în curs de rodare dialogul autorităŃi ale

80

statului-patronat-sindicate. Majoritatea lucrătorilor disponibilizaŃi sunt confruntaŃi cu o protecŃie socială inadecvată, specifică unui stat dominat de cea mai puternică şi îndelungată criză economică din istoria sa.

În domeniul politicilor vizând mobilitatea resurselor umane, s-a reuşit un fapt normal pentru relaŃiile de pe piaŃa resurselor umane: includerea cheltuielilor de formare şi perfecŃionare profesională şi a cheltuielilor privind mobilitatea personalului în costurile de personal, precum şi protejarea dreptului angajaŃilor la dezvoltarea carierei, cu finanŃarea angajatorului.

Politicile salariale au avut în vedere liberalizarea completă a salariilor în sectorul privat şi controlul riguros al costurilor aferente utilizării resurselor umane în sectorul public, concomitent cu introducerea unui sistem de criterii de performanŃă specifice sectoarelor de activitate finanŃate din bugete publice, ceea ce a permis remunerarea diferenŃiată a angajaŃilor în funcŃie de performanŃa muncii prestate. Pentru protecŃia salariaŃilor care îşi desfăşoară activitatea în Ńară, au fost elaborate măsuri juridice privind încadrarea personalului pe baza contractelor individuale de muncă şi un proiect de lege privind protecŃia cetăŃenilor români care lucrează în străinătate, în acord cu documentele Uniunii Europene şi OrganizaŃiei InternaŃionale a Muncii.

Politicile de ocupare au avut în vedere accelerarea adoptării standardelor ocupaŃionale şi de evaluare, precum şi echilibrarea raportului dintre cererea şi oferta de resurse umane. Reforma în domeniul ocupării şi al protecŃiei şomerilor a urmărit: protecŃia persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, creşterea ponderii măsurilor active în totalul măsurilor de protecŃie; modernizarea instituŃiilor şi a structurilor manageriale centrale şi locale privind serviciile de ocupare; crearea unui cadru unitar de protecŃie a diferitelor categorii de populaŃie activă.

Politicile de protecŃie socială a şomerilor au urmărit creşterea eficienŃei programelor de sprijin acordat, precum şi eliminarea aplicării paralele a unor prestaŃii. Ajutoarele de şomaj, alocaŃia de sprijin şi ajutorul de integrare profesională au fost achitate conform legislaŃiei în vigoare. Ajutorul de şomaj este insuficient pentru un trai decent, iar sistemul de găsire a locurilor de muncă pentru şomeri este inadecvat. Se aşteaptă ca AgenŃia NaŃională pentru Ocupare şi Formare Profesională să aibă mai mult succes cu programele de recalificare.

După ultimele evoluŃii economico-sociale, clasa de mijloc încă nu este bine structurată. Dacă o socotim drept clasa situată între cei lipsiŃi de

81

proprietate şi marii proprietari, clasa de mijloc se află încă în formare şi statuare legislativă, după mai mult de un deceniu de transformări destul de puŃin eficiente, datorate, în principal, faptului că tranziŃia socială a rămas în urma tranziŃiei economice, care este şi ea mult încetinită. După cum nota acad. N.N. Constantinescu, „Strategia de guvernare (din 1992 – n.n.), aprobată de Parlament, prevedea să se ajungă la trei clase: o clasă a micilor proprietari, formată din micii proprietari de terenuri, bunuri mobiliare (locuinŃe, întreprinderi mici şi mijlocii etc.) şi de valori (acŃiuni, bonuri de stat), care, se spune, pe termen mediu, va fi predominantă în structura socială; o clasă a celor lipsiŃi de proprietate şi o clasă puŃin numeroasă a marilor proprietari de capitaluri. Practica arată că acea clasă, puŃin numeroasă, a marilor proprietari de capitaluri se formează destul de rapid. Sub ochii îngroziŃi ai populaŃiei, un număr mic de oameni au devenit în 1-2-3 ani posesori nu doar a sute de milioane, ci a mai multor miliarde de lei, în condiŃiile unei corupŃii fără precedent. Principalele surse de formare a acestor averi au fost acapararea mai pe nimic a bunurilor publice şi specularea populaŃiei. De altfel, însăşi Strategia de guvernare prevede favorizarea proceselor de concentrare a capitalurilor, iar lupta contra corupŃiei şi a speculei a fost fără rezultate (se vorbeşte tot timpul de ea, dar nu se iau măsurile cuvenite). În ceea ce priveşte clasa celor lipsiŃi de proprietate, trebuie spus că ea se formează rapid în proporŃii crescânde… Chiar dacă ne oprim aici, se observă că, dacă reforma va continua în acelaşi chip ca până acum, predominantă în societate va fi, nu clasa micilor proprietari anunŃată drept clasă mijlocie, ci clasa celor privaŃi de proprietate, ceea ce constituie un mare pericol social. Drept urmare, se impune o politică în stare să oprească procesul de sărăcire dramatică a populaŃiei şi să asigure Ńării clasă mijlocie reală”.

Lipsa unui loc de muncă şi a unei perspective sociale sunt principalele probleme ale tinerilor de azi. 40-45% din tinerii în vârstă de 15-24 de ani sunt şomeri, rata de şomaj a acestora fiind de 2-2,5 ori mai mare decât rata medie totală. PopulaŃia tânără este în scădere accentuată datorită ratei mici a natalităŃii, indusă de problemele tranziŃiei economice. Tinerii nu mai urmează modelele sociale ale părinŃilor lor. Numai 5,5% dintre gospodării erau conduse la jumătatea anului 2000 de persoane tinere, cu vârsta între 18 şi 30 ani. DivorŃialitatea şi însingurarea fac ravagii printre tineri. Conform unui sondaj Gallup din 2004, preferinŃele tinerilor în timpul liber se îndreaptă către: vizionarea programelor tv (80%), muzică (60%),

82

întâlniri cu prietenii (58%), lectură (40%). Printre activităŃile mai puŃin preferate, se numără sportul (5%) şi frecventarea unor instituŃii de cultură (5%). Pentru grupa de vârstă 20-24 ani, procentul persoanelor căsătorite s-a micşorat în 2004 cu 18% faŃă de 1992, iar la grupa de vârstă 25-29 ani, pentru aceeaşi perioadă de timp, procentul s-a diminuat cu 6%. Cauzele principale ale diminuării numărului de căsătorii la tineri sunt legate, în principal, de insecuritatea economică, lipsa unei locuinŃe personale, 38% din tineri fiind nevoiŃi să locuiască şi după căsătorie cu părinŃii şi doar foarte puŃini (9%) reuşind ca după căsătorie să-şi cumpere o locuinŃă. Vârsta medie la prima căsătorie este în creştere atât pentru bărbaŃi, cât şi pentru femei. Au crescut rata brută a divorŃialităŃii (rată calculată la 1.000 locuitori) şi rata totală a divorŃialităŃii (divorŃuri la 100 căsătorii).

FaŃă de 1990, puterea de cumpărare a populaŃiei a scăzut dramatic, în timp ce rata cumulată a inflaŃiei a crescut în ultimii 15 ani de aproape 1.750 de ori! Ca urmare, cca 30% din populaŃia Ńării trăieşte sub nivelul minim necesar. Peste 45% din populaŃia României trăieşte la sate, trei sferturi din populaŃia ocupată de la sate lucrează în agricultură sau industria alimentară, iar 65% din veniturile gospodăriilor săteşti provin din agricultură. Iată câteva din concluziile studiului Consumul nealimentar sub influenŃa

inflaŃiei, realizat de ConstanŃa Petcu, de la Institutul de Economie NaŃională al Academiei Române: a) reducerea cererii solvabile a condus la restrângerea consumului celei mai mari majorităŃi a populaŃiei la strictul necesar pentru subzistenŃă (produse alimentare, nealimentare, unele servicii de bază); b) structura consumului populaŃiei s-a degradat permanent. Ponderea cheltuielilor afectate consumului alimentar în totalul cheltuielilor de consum a crescut, fără ca în volum absolut acesta să se îmbunătăŃească. Această situaŃie este caracteristică unei economii slab dezvoltate, cu o populaŃie săracă; c) auto-consumul de produse alimentare deŃine o pondere importantă în consumul populaŃiei. În acest fel, populaŃia încearcă să amortizeze scăderea veniturilor reale, să se protejeze prin adaptarea la situaŃia de criză economică; d) consumul realizat din economia paralelă, prin cumpărarea de produse de speculă, provenite din furturi sau contrabandă, a luat proporŃii. Acesta este un răspuns la incapacitatea societăŃii de a asigura condiŃiile care să facă posibilă satisfacerea nevoilor populaŃiei la un nivel decent; abundenŃa produselor de import pe piaŃa românească a devenit o frână în relansarea producŃiei interne de bunuri de consum. ProducŃia internă, slab performantă, nu poate face faŃă, din punct

83

de vedere calitativ, concurenŃei externe; e) mase largi ale populaŃiei sunt defavorizate privind consumul: familiile cu mulŃi copii, şomerii, pensionarii, salariaŃii din sectorul bugetar; f) scăderea consumului şi, implicit, a nivelului de trai are efecte negative asupra vieŃii materiale şi spirituale, prejudiciind în mod grav dezvoltarea fizică şi starea de sănătate a marii majorităŃi a populaŃiei.

Vă rugăm să comentaŃi următoarele texte: 1. „Orice om conştient îşi dă seama că prosperitatea deplină a unui

popor nu se poate realiza, la scară istorică, într-un mod spontan, miraculos, ca în basmele orientale străvechi. Cantitatea de fericire a unui popor, ca să spunem aşa, este o funcŃie ce depinde de cantitatea de muncă liberă, creatoare, pe care o depune pentru făurirea temeliei destinului său istoric”.4

2. „Mişcarea şi progresul economic al societăŃii trebuie să se producă în folosul ansamblului membrilor ei, mai ales că şi costul acestora le revine inevitabil. Aşa se face că în toate Ńările civilizate, guvernele sunt judecate, în primul rând, după evoluŃia nivelului de trai al populaŃiei şi după calitatea mediului. Indiscutabil, aceloraşi repere se supune şi justificarea trecerii de la economia de comandă la economia de piaŃă în România”.5

4 Gheorghe Trandafir, Sociologia modului de trai, Bucureşti, Editura

ŞtiinŃifică, 1969, p. 127. 5 Nicolae N. Constantinescu, Reformă şi redresare economică,

Bucureşti, Editura Economică, 1995, p. 93.

84

5. COMPORTAMENTUL ECONOMIC

5.1. Concepte şi teorii explicative

PiaŃa este conceptul cheie din expresia economie de piaŃă. PiaŃa este locul de întâlnire dintre oferta de bunuri ale agenŃilor economici şi cererea existentă din partea consumatorilor. În sens practic, piaŃa este locul în care se tranzacŃionează vânzarea sau cumpărarea unui bun economic. În sens abstract, piaŃa reprezintă o sumă de informaŃii despre cum se vinde sau se cumpără un bun economic. Există mai multe accepŃiuni şi tipuri ale termenului de piaŃă: piaŃă de mărfuri, piaŃă de capital şi piaŃă de valori. PreŃul bunurilor economice se formează pe piaŃă, în funcŃie de cererea şi oferta existente pentru bunul economic respectiv. O astfel de economie în care preŃul bunurilor economice se formează pe piaŃă, în funcŃie de cerere şi ofertă este economia de piaŃă.

În economia de piaŃă clasică acŃionează, de regulă, legea generală a ofertei, care reglează relaŃia existentă între cantitatea de bunuri economice oferite spre consum şi preŃul unitar mediu al acestora. În economia de piaŃă perfectă, echilibrul tuturor forŃelor pieŃei, dintre cerere şi ofertă este cel care influenŃează hotărâtor evoluŃia economiei şi societăŃii. În realitate, există concurenŃa, competiŃia între agenŃii economici şi consumatorii care participă la activităŃi de piaŃă. ConcurenŃa reprezintă o confruntare specifică între agenŃii economici, atunci când în cadrul mecanismului economic existent se încearcă funcŃionarea pentru obŃinerea de profit de către agenŃii economici respectivi. EsenŃa oricărui tip practic de economie de piaŃă este, deci, obŃinerea de profit în urma proceselor economice de vânzare sau cumpărare de pe piaŃa respectivă.

Walter Euken, principalul ideolog al economiei sociale de piaŃă, este cel care a formulat teoria tipurilor ideale de economie – tipuri care reflectă economia concretă, tipuri reale ce caracterizează organizaŃia economică sau treapta dezvoltării economice, modele create de mintea oamenilor, forme

85

ideale, adevărate tipuri ideale. Cele două tipuri ideale de economie propuse de Euken erau:

� un sistem de pieŃe libere, unde guvernează competiŃia sau legea cererii şi a ofertei (Freie Verkehrswirtschaft);

� un regim de economie centralizată sau monopol de stat (Zentralgeleitete Wirtschaft).

Referindu-se la aceste modele, Anghel Rugină, membru de onoare al Academiei Române, nota: „De aici şi din multe alte convorbiri avute cu el (cu W. Euken – n.n.), nu mi-a fost greu să descopăr că primul model reprezintă de fapt un sistem de echilibru şi al doilea model, un sistem de dezechilibru, deşi Euken niciodată nu a abordat această linie de gândire sau terminologie”.

Economia socială de piaŃă reuneşte sistemul de pieŃe libere cu intervenŃia statului în domeniul social, în special în ceea ce priveşte echilibrarea veniturilor, asistenŃa socială, gratuitatea unor servicii sociale. Cele patru tipuri de intervenŃii pozitive ale statului sunt: de reglare, de compensare, de protecŃie şi de satisfacere a unor nevoi colective, iar cele trei tipuri de efecte negative se măsoară în: impactul politicilor sociale asupra dinamismului economic, atitudinea de pasivitate creată de sistemul de protecŃie socială, agravarea unor situaŃii tratate social.

Alte accepŃiuni ale economiei sociale subliniază că aceasta regru-pează activităŃi economice exercitate de societăŃi cooperative sau asociaŃii mutuale (de întrajutorare), în care etica acŃiunilor realizate se regăseşte în principiile următoare: autonomia gestiunii, întâietatea persoanelor şi a mun-cii asupra capitalului în repartizarea veniturilor.

Cele mai importante obiective ale economiei sociale sunt: reorga-nizarea muncii şi participarea lucrătorilor la procesul de decizie în între-prinderi şi servicii publice; dezvoltarea regională, locală şi comunitară; orientarea strategiilor desfăşurate de actori sociali, sindicate şi asociaŃii patronale. Analizând separat cei doi termeni ai conceptului „economie socială”, constatăm că primul dintre ei se referă la producŃia concretă de mărfuri sau servicii, la o creştere netă a bogăŃiei colective, iar al doilea, la măsura în care se ameliorează calitatea vieŃii populaŃiei, la modul în care se creează posibilităŃi de activitate pentru persoanele fără loc de muncă în cadrul unor servicii publice sau prin intermediul unor prestaŃii sociale.

Sectorul economiei sociale nu poate fi considerat nici public, pentru că este finanŃat în cea mai mare parte din surse neguvernamentale, nici

86

privat, pentru că nu aparŃine cuiva, ci tuturor. Economia socială regrupează activităŃi economice exersate de întreprinderi sau asociaŃii a căror etică se traduce prin principiile următoare: finalitatea serviciilor pentru membrii sau colectivitatea respectivă, înaintea profitului; autonomia de gestiune; proce-sul de decizie democratică; primatul persoanelor şi al muncii asupra capita-lului, în repartiŃia veniturilor; luarea în sarcină a responsabilităŃilor individuale şi colective.

Economia socială poate să se dezvolte în toate sectoarele care răspund unor nevoi ale populaŃiei şi ale colectivităŃii. În unele din aceste sectoare şi, mai ales, în cele care răspund nevoilor sociale, economia socială constituie acel sector intermediar între stat şi piaŃa privată. ForŃele economiei sociale sunt: capacitatea sa de a detecta noi nevoi şi de a le satisface; capacitatea de a transforma nevoile în locuri de muncă; capacitatea de a mobiliza forŃele şi reŃelele cele mai diverse şi mai numeroase; marea sa capacitate de democratizare; capacitatea de a asigura o mai bună utilizare a resurselor sociale redistribuite. Gilles Beauchamp, preşedintele Comitetului pentru pregătirea Colocviului anului 2000 – „O planetă, un sat”, susŃinea necesitatea practicilor de dezvoltare comunitară şi dezvoltare socială pe glob, precum şi dezvoltarea autonomiei organizaŃiilor societăŃii civile. „Este timpul – afirma acesta – ca acŃiunea noastră locală să ofere mijloacele de a intra în legătură cu alte acŃiuni locale, într-o lume în care se confruntă aceleaşi efecte perverse ale unei liberalizări exagerate într-un capitalism mondializat. Trebuie să favorizăm emergenŃa unui «social mondializat» care impulsionează o responsabilitate cetăŃenească la scară internaŃională”.

Economia mixtă de piaŃă social-umanistă este o construcŃie teoretică, o îmbinare sui-generis a caracteristicilor definitorii ale economiei de piaŃă cu cele ale economiei sociale. După opinia regretatului acad. N.N. Constantinescu, criteriile fundamentale ale economiei mixte de piaŃă sunt: eficienŃa economică, eficienŃa socială şi eficienŃa ecologică, corelate reciproc. Această economie tinde să răspundă cât mai concret posibil drepturilor omului la viaŃă, la libertate, la muncă, la un trai decent, la o locuinŃă decentă, ca şi dreptului fiecărei naŃiuni la dezvoltare în toate domeniile evoluŃiei moderne.

Economia mixtă de piaŃă social-umanistă este o economie deschisă, ce combină interesele economice şi sociale naŃionale cu cele internaŃionale. Ea foloseşte regulile economice ale pieŃei concurenŃiale, dispunând, prin

87

intervenŃia statului, de pârghiile necesare pentru corectarea erorilor sau eşecurilor pieŃei; alături de concurenŃă şi libera iniŃiativă, dezvoltă partene-riatul economico-social, coordonând mişcările de ansamblu ale economiei şi societăŃii.

Consumul reprezintă secvenŃa ultimă (ciclul fiind: producŃie, circu-laŃie, repartiŃie şi consum) a activităŃii economice, care constă în folosirea bunurilor economice (mărfuri sau servicii) de către persoane sau stat, pentru satisfacerea trebuinŃelor lor individuale sau colective. Dacă bunul economic este folosit pentru a produce alte bunuri, atunci consumul este productiv, iar dacă este folosit pentru satisfacerea unor trebuinŃe personale, este consum final. Consumul este şi un act social, deoarece reflectă tradiŃii, sisteme de valori, obişnuinŃe, ritualuri. Autoconsumul reprezintă ceea ce consumă individul şi este produs în gospodăria proprie; în special în zonele rurale, autoconsumul constituie un procent, uneori, însemnat al consumului total al individului sau familiei respective. Consumul individual sau privat se referă la persoana care foloseşte un bun economic în folosul său. Consumul public este alcătuit mai mult din servicii (precum cele educative, administrative, iluminatul public etc.) adresate mai multor persoane sau chiar întregii colectivităŃi (societăŃi).

Modul de consum exprimă forma pe care o ia consumul într-un anumit moment al evoluŃiei economico-sociale, Ńinând seama de resursele individuale şi sociale disponibile. Modul de consum reprezintă şi un mod de reflectare a tradiŃiilor, obiceiurilor şi culturii unei societăŃi, într-un anumit moment al evoluŃiei sale.

Venitul obŃinut de un individ (persoană fizică) sau de un agent economic (persoană juridică), în urma activităŃilor economice şi sociale desfăşurate, poate să fie consumat sau economisit (o parte din economii pot fi, apoi, investite). O egalitate economică fundamentală ne spune că:

Venitul = Consum + Economisire

ÎnclinaŃia spre consum măsoară procentul din venit destinat consu-mului.

Elisabeta Nicorescu subliniază că soarta producŃiei este hotărâtă de consum, că nivelul şi structura repartiŃiei influenŃează nivelul şi structura consumului, iar schimbul de mărfuri creează o formă specifică de

88

manifestare a trebuinŃelor populaŃiei, anume, cererea de mărfuri1. După opinia noastră, „soarta producŃiei” este influenŃată direct de capacitatea bunului economic respectiv de a satisface în cea mai înaltă măsură necesităŃile şi trebuinŃele consumatorului, care, astfel, va prefera să folosească, în repetate rânduri, acel bun, şi nu altul.

Comportamentul reprezintă, după N. Sillamy2, conduita unui subiect luat în considerare într-un timp mediu şi într-o unitate de timp dată. Comportamentul, care depinde atât de individ cât şi de mediu, are întotdeuna un sens. El corespunde căutării unei soluŃii sau unui obiect susceptibil să reducă tensiunile şi să satisfacă trebuinŃele individului. După H. Pieron, comportamentul desemnează modul de a fi şi de a acŃiona al omului, reprezentând o manifestare obiectivă a întregii activităŃi umane.

Comportamentul consumatorului reprezintă un ansamblu de atitudini care au ca scop satisfacerea – în cel mai înalt grad – a necesităŃilor şi trebuinŃelor individului în cauză. După Ph. Kotler, comportamentul consu-matorului corespunde ieşirilor unui sistem ale cărui intrări sunt: situaŃia economică generală, calitatea bunului economic (produs sau serviciu), utili-tatea acestuia, prezentarea, probabilitatea de alegere, tradiŃiile, obiceiurile şi cultura individului respectiv. Oamenii se deosebesc între ei după sex, vârstă, ocupaŃie, mod de viaŃă, ceea ce le determină idei, sentimente, emoŃii, deprinderi diferite, deci comportamente de consumatori diferite.

Publicul consumator reprezintă totalitatea persoanelor care posedă gusturi şi preferinŃe comune pentru anumite bunuri economice, pe care le cumpără în vederea consumului. PreferinŃa pentru anumite mărfuri sau ser-vicii se modifică în funcŃie de acŃiunea unor factori de influenŃare a achi-ziŃionării acestora şi de nivelul de satisfacere a trebuinŃelor fiecărui individ, membru al publicului.

După Paul Popescu-Neveanu, comportamentul economic al consu-matorului reprezintă actele şi hotărârile consumatorului privind utilizarea veniturilor pentru diferite cumpărături curente, bunuri de uz îndelungat sau economii, precum şi în legătură cu atitudinile acestuia.

1 Elisabeta Nicorescu, Sociologie economică, curs, Universitatea

Bucureşti,1996, p.57. 2 Norbert Sillamy, DicŃionar de psihologie, Bucureşti, Editura Univers

Enciclopedic, 1996, p. 74.

89

5.2. Factori de influenŃare

Economia socială de piaŃă, ca doctrină şi model economic, are o istorie, prin a cărei înŃelegere se poate lămuri şi clarifica conceptual; se poate explica cum a apărut, a prins contur şi s-a integrat elementul social în jocul pieŃei libere. Deşi mai multe surse de informaŃie leagă momentul naşterii economiei sociale de piaŃă de condiŃiile speciale ale Germaniei în primii ani de după al doilea război mondial, totuşi premisele acestui tip de economie au început să prindă contur, cu mult timp înainte, chiar la unii economişti de orientare liberală.

Prefacerile economice şi politice care au urmat după primul război mondial au surprins gândirea economică convenŃională, de orientare neo-clasică şi liberală, total nepregătită să facă faŃă, prin explicaŃii şi propuneri practice, problemelor economice cu care era confruntată omenirea, în special Europa şi SUA. Presiunile noilor fenomene economice şi sociale, precum revoluŃiile ruse din 1917, proliferarea regimurilor totalitare, criticile primite din partea unor gânditori de alte orientări, i-au silit pe reprezentanŃii neoclasicismului şi ai liberalismului tradiŃional să caute modalităŃi de adaptare la realitatea aflată în plin proces de transformare.

SusŃinând economia modernă de piaŃă şi liberalismul economic, dar, în acelaşi timp, recunoscând unele imperfecŃiuni şi neajunsuri ale acestora, o serie de gânditori liberali au formulat critici la adresa lor şi unele opŃiuni de politică economică ce contrazic sau încalcă, în parte, liberalismului eco-nomic clasic. Principala critică la adresa economiei moderne de piaŃă, rea-lizată chiar din interiorul liberalismului, a constituit-o contrastul supărător între bogaŃi şi săraci, respectiv prezenŃa unor grupuri sociale cu câştiguri mari, bazate pe monopolul proprietăŃii private asupra unor factori de pro-ducŃie, şi a altora cu câştiguri mici, bazate doar pe efortul propriu, inegal apreciat. ConsecinŃa practică a acestei critici a fost propunerea unor măsuri de politică economică menite să limiteze situaŃiile celor privilegiaŃi de proprietatea privată.

Criticile aduse liberalismului de adversarii lui prezintă interes ştiinŃific, nu atât sub aspect ideologic, cât mai ales metodologic şi analitic, în sensul că au dezvăluit nişte carenŃe reale ale acestuia şi au contribuit la îmbogăŃirea instrumentelor de analiză pentru investigarea mai minuŃioasă şi mai profundă a economiei de piaŃă. O caracteristică a gânditorilor liberali radicali o constituie apelul lor insistent la intervenŃia statului pentru a atenua

90

contrastul îngrijorător între bogaŃi şi săraci, pentru a adopta anumite măsuri practice, de politică economică, mai ales în domeniul repartiŃiei şi redistribuirii venitului naŃional. Aceştia au fost adesea calificaŃi ca liberali socialişti sau chiar socialişti, pentru că măsurile pe care le propuneau vizau îmbunătăŃirea situaŃiei materiale a celor mai săraci.

Practic, s-a conturat o dublă mişcare de idei care a încercat să suplinească unele lacune şi carenŃe ale gândirii economice neoclasice: pe de o parte, tendinŃa unora dintre neoclasici, mai receptivi la aspectele realităŃii, de a Ńine seama atât de aprecierile subiective ale oamenilor, cât şi de factorii obiectivi din economie, iar pe de altă parte, manifestarea unor critici împotriva unora dintre deficienŃele reale ale gândirii economice neoclasice şi împotriva unor încercări de reînnoire metodologică şi teoretică în economie.

Factorii de influenŃare ai comportamentului consumatorului, în economia socială de piaŃă, pot fi clasificaŃi astfel:

� factori biologici: sex, vârstă, rasă; � factori economici: veniturile individuale, preŃurile bunurilor,

modul de dezvoltare al economiei, modul de consum, inflaŃia; � factori psihologici: afectivitate, nivel al gusturilor, sensibilităŃilor,

preferinŃelor şi trebuinŃelor, temperament şi caracter; � factori sociali: număr de membri ai familiei, număr de copii,

mediu de provenienŃă, mod de viaŃă; � factori profesionali: ocupaŃie/profesie, condiŃiile de exercitare; � factori spirituali: tradiŃii, obiceiuri, cultură, religie. Fiecare dintre aceşti factori comportă o analiză separată, iar unii

dintre ei o discuŃie specială. De exemplu, persoanele de sex feminin se carac-terizează prin afectivitate pronunŃată, sensibilitate şi participare sufletească, receptivitate şi preocupare sporită în actul alegerii şi cumpărării unui bun economic.

Dintre factorii sus-menŃionaŃi, inflaŃia are o influenŃă considerabilă, mai ales în Ńările cu o economie în tranziŃie, cum este şi România; „…inflaŃia loveşte în special categoriile defavorizate ale populaŃiei şi încurajează achiziŃia de bunuri existente deja pe piaŃă. Cu alte cuvinte, deşi

91

inflaŃia îi face pe oameni mai orientaŃi spre consum, îi şi diferenŃiază în acelaşi timp după capacitatea acestora de a consuma”3.

Comportamentul economic poate fi considerat ca efectul a două categorii principale de factori:

� factori exogeni, corespunzători mediului social în care trăieşte consumatorul, care cuprind: nevoi, valori, obiceiuri, credinŃe sociale etc.;

� factori endogeni, corespunzători personalităŃii consumatorului respectiv şi care cuprind: nevoi, aspiraŃii, percepŃii, atitudini, motivaŃii individuale etc.

Când omul şi-a satisfăcut nevoile fiziologice, spune cunoscutul gân-ditor şi economist John Kenneth Galbraith, nevoile psihologice le iau locul; acestea sunt de mai mică importanŃă, dar pot să fie la fel de presante ca şi nevoile fiziologice.

Psihologul Abraham Maslow, recunoscut pentru celebra sa „pira-midă a trebuinŃelor sau necesităŃilor umane”, deosebeşte:

� necesităŃi de supravieŃuire sau fiziologice (nevoi de bază): aerul, apa, adăpostul, hrana, îmbrăcămintea, sexul;

� necesităŃi de siguranŃă sau securitate: economii băneşti, rezerve de bunuri, asigurări;

� necesităŃi de afectivitate sau apartenenŃă: acceptarea de către o persoană sau un grup, participarea la activităŃile respective, asocierea, comunicarea;

� necesităŃi privind stima şi poziŃia socială: statutul, rangul, însemnele distinctive;

� necesităŃi privind împlinirea personală, autorealizarea: valorificarea şi concretizarea potenŃialului individual, a fi ceea ce eşti capabil să devii.

În funcŃie de temperament, consumatorul poate fi un: � tip slab, visător, corespunzător temperamentului melancolic; � tip puternic, neechilibrat, corespunzător temperamentului coleric; � tip echilibrat, inert, corespunzător temperamentului flegmatic; � tipul echilibrat, mobil, corespunzător temperamentului sanguinic. Având în vedere trăsăturile pozitive sau negative de caracter,

Elisabeta Nicorescu4 desprinde următoarele categorii de consumatori:

3 Mannuel Castells, City Class and Power, Londra, Macmillan

Publishers, 1985, p. 20.

92

• consumatorul atotştiutor, care nu pierde vreo ocazie de a-şi etala cunoştinŃele, are multă încredere în competenŃa sa şi nu suportă să fie con-trazis;

• consumatorul dificil – este pretenŃios, se hotărăşte greu, descoperă tot timpul defecte ale mărfurilor şi serviciilor, are reacŃii negative la argu-mentele vânzătorului;

• consumatorul econom, care apreciază bunul economic dorit şi se hotărăşte să-l cumpere după o îndelungată chibzuinŃă;

• consumatorul timid, care nu are curajul să-şi manifeste micile sale dorinŃe şi se simte jenat dacă i se acordă prea multă atenŃie la achiziŃionarea unei mărfi;

• consumatorul entuziast, care admiră în mod nejustificat produsele şi laudă exagerat mărfurile şi serviciile solicitate;

• consumatorul impulsiv, ce ia decizii fără o judecată prealabilă, având în vedere numai anumite trăsături ale mărfii sau serviciului (marca, aspectul estetic etc.);

• consumatorul grăbit, care nu are răbdare şi i se pare mereu că servirea este prea lentă, iar dacă este nevoit să se aşeze la rând, renunŃă;

• consumatorul nemulŃumit, care nu este satisfăcut de nici un serviciu sau produs;

• consumatorul nedecis, care nu ştie ce anume să aleagă şi apelează la recomandarea vânzătorului;

• consumatorul ideal este cel ce are un scop precis, ştie bine ce doreşte, vrea să fie servit repede şi dă indicaŃii scurte şi precise în legătură cu bunul solicitat.

Determinante esenŃiale ale variabilelor exogene, nevoile sociale reprezintă ansamblul cerinŃelor sau trebuinŃelor de consum productiv sau neproductiv al unităŃilor economice, instituŃiilor şi populaŃiei

5.3. Modele şi metode de măsurare

Investigarea fenomenelor şi proceselor economice şi sociale se concentrează pe două direcŃii principale:

� studierea ofertei de bunuri de consum, precum şi a fenomenelor sociale, prin intermediul unor metode de măsurare cantitativă şi constatativă;

4 Elisabeta Nicorescu, Op. cit., p. 59.

93

� cercetarea cererii de bunuri de consum şi a omului ca fiinŃă socială, prin intermediul unor metode de măsurare calitativă şi proiectivă.

După Elisabeta Nicorescu5, cercetarea calitativă, respectiv cercetarea motivaŃională, se concentrează asupra cunoaşterii cât mai adâncite a răspunsurilor la întrebări fundamentale, precum: de ce?, pentru ce?, cum?, în ce măsură? A răspunde la aceste întrebări echivalează cu „a explica” sau „a înŃelege” mecanismele care se desfăşoară în psihicul consumatorului sau al cetăŃeanului ca fiinŃă socială; a găsi înlănŃuirile necesare şi legăturile cauză-efect, care sunt determinate de existenŃa anumitor nevoi ce impun decizii constituite în scopuri pentru consumator.

Cercetarea de tip calitativ, motivaŃional şi proiectiv poate răspunde la întrebările de mai sus, propunând măsurile pentru construcŃia feed-back-ului necesar şi depăşind astfel măsurarea cantitativă şi pur constatativă. Rezul-tatele cercetărilor de tip motivaŃional au permis construirea unor scheme şi modele ale comportamentului consumatorului, care descriu procesele comportamentale în funcŃie de acŃiunea unor stimuli. O modalitate de a contrui şi aplica un sistem de măsurare a comportamentelor economice sociale o constituie indicele libertăŃii economice6. Adevărata libertate constă în capacitatea de a acŃiona şi în respectul pe care societatea îl dă iniŃiativelor pornite din exerciŃiul libertăŃii. O formă importantă a exerciŃiului libertăŃii este libertatea economică. TranziŃia este un proces continuu de liberalizare, care face trecerea de la economia de comandă, unde proprietatea privată era redusă la bunurile personale, la economia capitalistă, bazată pe iniŃiativa liberă şi proprietatea privată. Libertatea economică este, de aceea, un barometru important al reuşitelor tranziŃiei.

Libertatea economică poate fi definită ca un act conştient al persoanei, ce presupune absenŃa unor îngrădiri exterioare, a căror sursă este, cel mai adesea, autoritatea de stat. De aceea, libertatea economică poate fi definită ca absenŃa coerciŃiei sau constrângerilor guvernamentale asupra producŃiei, distribuŃiei sau consumului de bunuri şi servicii, în măsura în care această absenŃă e menită să protejeze şi să menŃină libertatea cetăŃenilor. Aceste constrângeri trebuie limitate la nivelul la care nu devin o

5 Ibidem, p. 70-71 (selectiv). 6 După Varujan Vosganian, Potrivit experŃilor de la Heritage

Foundation, în România, libertatea economică este limitată, în „Ziua”, 1 iulie 2003.

94

ameninŃare la adresa libertăŃii. Acceptăm, prin aceasta, faptul că o anume implicare a Guvernului este necesară, pentru a permite naŃiunilor şi cetă-Ńenilor să se protejeze în comun, să dezvolte societatea civilă şi să asigure redistribuirea rezultatelor muncii. Libertatea economică nu este doar un concept abstract, o asumare individuală, precum fericirea. Expertiza economică a căutat să-i dea, pe cât posibil, o evaluare concretă, pentru a putea, astfel, să sancŃioneze încălcările libertăŃii, acolo unde ele se petrec. O astfel de evaluare se concretizează într-un indice al libertăŃii economice. El este rezultatul studierii unui număr de factori ai libertăŃii economice. O astfel de evaluare realizează, începând cu anul 1995, Heritage Foundation, din Statele Unite ale Americii, oferind comunităŃii internaŃionale, anual, un indice al libertăŃii economice, bazat pe studierea a zece factori şi aplicat unui număr de aproape 160 de Ńări, printre care şi România.

Pentru a calcula indicele libertăŃii economice, autorii evaluărilor anuale efectuate de Heritage Foudation au în vedere circa 50 de variabile economice pe care le grupează în 10 categorii sau factori ai libertăŃii economice. Aceşti factori sunt următorii: politica comercială; fiscalitatea; intervenŃia Guvernului în economie; politica monetară; fluxurile de capital şi investiŃiile străine; finanŃele şi sistemul bancar; salarii şi preŃuri; dreptul de proprietate; reglementările; piaŃa neagră (economia subterană). Cei zece factori sunt trataŃi ca având pondere egală în evaluarea gradului de libertate economică în fiecare Ńară.

1. Politica comercială

Politica comercială este un factor-cheie în măsurarea libertăŃii economice. Gradul în care Guvernul împiedică fluxurile comerciale externe poate avea o legătură directă cu abilitatea de a-şi urmări scopurile econo-mice. Evaluările au în vedere modul de utilizare a taxelor şi tarifelor comer-ciale, a protecŃionismului netarifar. Autorii consideră că limitările la import reduc libertatea economică, descurajând agenŃii economici în iniŃiativele lor. De asemenea, limitările la import reduc capacitatea consumatorului de a alege. Evident că nivelul taxelor vamale nu poate fi unicul indicator în ceea ce priveşte calitatea politicii comerciale. Alte variabile avute în vedere sunt barierele netarifare şi corupŃia din serviciile vamale.

95

2. Fiscalitatea

Măsurarea acestui factor se face prin examinarea a două variabile: rata fiscalităŃii şi nivelul cheltuielilor guvernamentale. Rata fiscalităŃii mă-soară „preŃul” plătit de iniŃiativa privată pentru a se putea implica în mediul economic. Cheltuielile guvernamentale, ca procent din PIB, exprimă adevăratul cost al guvernării. Cheltuielile guvernamentale semnifică faptul că anumite resurse sunt preluate din mediul privat şi utilizate în scopuri pu-blice, fie pentru Guvernul însuşi, fie pentru redistribuirea acestor resurse între cetăŃeni. Potrivit scalei utilizate de experŃii de la Heritage Foundation, o fiscalitate foarte scăzută, pentru veniturile individuale, este aceea în care rata fiscalităŃii este nulă, o fiscalitate scăzută este aceea în care rata se situează între 0 şi 25%, o fiscalitate moderată situează rata fiscalităŃii între 25% şi 35%, o fiscalitate înaltă poate avea rata fiscalităŃii între 35% şi 50%, iar una foarte înaltă, la peste 50%. În ceea ce priveşte societăŃile comerciale, o fiscalitate foarte scăzută poate fi socotită mai mică sau egală cu 20%, scă-zută – pentru intervalul 20%-25%, moderată – pentru intervalul 25-35%, înaltă – pentru intervalul 35-45%, şi foarte înaltă – la peste 45%.

3. IntervenŃia statului în economie

Acest factor măsoară utilizarea directă de către Guvern a resurselor rare şi controlul asupra tuturor celorlalte resurse prin intermediul proprie-tăŃii de stat. Se au în vedere atât consumul guvernamental, cât şi producŃia din sectorul de stat. Consumul guvernamental constă în achiziŃiile nete de bunuri, servicii sau infrastructură (drumuri, poduri, imobile etc.), salariile plătite funcŃionarilor publici, precum şi activele firmelor de stat. Aşadar, variabilele avute în vedere pentru evaluarea acestui factor sunt consumul guvernamental, ca procent din PIB, ponderea proprietăŃii de stat, cota veniturilor guvernamentale din firmele de stat şi output-ul produs de sectorul de stat. Potrivit procentelor ce rezultă din evaluarea variabilelor de mai sus, intensitatea intervenŃiei guvernamentale poate fi aşezată pe următoarea scală: foarte scăzută – mai puŃin de 10% din PIB, scăzută – între 10% şi 25%, moderată – între 25% şi 35%, înaltă – între 35% şi 45%, şi foarte înaltă – peste 45%.

4. Politica monetară

Acest factor se referă la evoluŃia monedei naŃionale. Cu cât politica monetară favorizează formarea preŃurilor pe piaŃa liberă, cu atât mai mare

96

este libertatea economică. Constrângerea evoluŃiei preŃurilor generează, cel mai adesea, o formă de inflaŃie care poate crea un transfer de putere de cumpărare de la cetăŃeni către stat. InflaŃia nu numai că duce la confiscarea de avuŃie, dar distorsionează preŃurile, duce la o alocare greşită a resurselor şi îngrădeşte, prin incertitudine, libertatea economică. Scala acestui factor este următoarea: foarte scăzută – rata medie a inflaŃiei sub 3%; scăzută – între 3% şi 6%; moderată – între 6% şi 12%; înaltă – între 12% şi 20%; foarte înaltă – peste 20%.

5. Fluxurile de capital şi investiŃiile străine

RestricŃiile în ce priveşte accesul investiŃiilor străine limitează dezvoltarea capitalului şi, astfel, limitează libertatea economică. Variabilele utilizate pentru evaluarea acestui factor sunt: legislaŃia referitoare la investiŃiile străine; exercitarea dreptului de proprietate al străinilor; restric-Ńionarea sectoarelor economice deschise investiŃiilor străine; restricŃii sau performanŃe solicitate discriminatoriu investiŃiilor străine; dreptul de pro-prietate al străinilor asupra pământului; tratamentul egal al afacerilor autoh-tone şi străine; restricŃii la repatrierea veniturilor; accesibilitatea finanŃărilor locale pentru străini. Scala, în cazul acestui factor, are următoarea înfăŃişare: foarte scăzută – tratament deschis şi imparŃial pentru investiŃiile străine, legislaŃie permisivă, acces neîngrădit, cu excepŃia sectoarelor ce privesc securitatea naŃională; scăzută – restricŃii pentru investiŃiile străine în câteva sectoare, cum ar fi utilităŃile vitale pentru securitatea naŃională şi resursele naturale, proceduri de înfiinŃare sumare şi eficiente; moderată – restricŃii pentru o seamă de investiŃii, proceduri birocratice de înfiinŃare; înaltă – investiŃii permise de la caz la caz, birocraŃie şi corupŃie; foarte înaltă – guvernul obstrucŃionează penetrarea investiŃiilor străine, iar corupŃia este ridicată.

6. Activitatea din domeniile financiar şi bancar

Băncile furnizează servicii care favorizează creşterea economică. Cu cât băncile sunt mai controlate de Guvern, cu atât libertatea economică este mai îngrădită. Acelaşi lucru se petrece şi atunci când activitatea bancară este reglementată în exces. Variabilele avute în vedere în evaluarea acestui factor sunt: ponderea proprietăŃii de stat în sectorul bancar, restricŃii la deschiderea, de către băncile străine, de sucursale şi filiale; influenŃarea, de către Guvern, a alocării creditului; reglementările guvernamentale; liberta-

97

tea de a oferi orice tip de servicii financiare, obligaŃiuni şi poliŃe de asigu-rare. Iată şi scala pentru acest factor: foarte scăzut – implicarea guverna-mentală în sectorul bancar este neglijabilă, investiŃiile străine nerestric-Ńionate, iar băncile pot derula orice tip de serviciu financiar; scăzută – implicare minimală a Guvernului în sectorul bancar, limite reduse în calea investiŃiilor străine, unele bariere în calea activităŃii bancare; moderată – influenŃa guvernamentală substanŃială, statul posedă sau influenŃează anumite bănci, guvernul controlează creditul şi activitatea bancară se confruntă cu bariere; înaltă – implicare masivă a guvernului, sistem bancar în tranziŃie, corupŃie; foarte înaltă – sistem financiar în haos.

7. Salarii şi preŃuri

În economia de piaŃă, preŃurile sunt cele care contribuie la alocarea resurselor. Acelaşi lucru se petrece pe piaŃa muncii, prin evoluŃia preŃului muncii. Variabilele în evaluarea acestui factor sunt: legislaŃia salariului mi-nim; formarea liberă a preŃurilor pe piaŃă; controlul guvernamental al preŃurilor şi modul în care el este utilizat; ajutoare de stat care afectează preŃurile; influenŃa guvernamentală asupra mărimii salariilor. Conform evo-luŃiei acestor variabile, scala este următoarea: foarte scăzută – preŃurile se formează pe piaŃă, nu există legislaŃie a salariului minim şi Guvernul poate participa la negocieri colective, fără să impună condiŃii; scăzută – Guvernul controlează anumite preŃuri, salariul minim funcŃionează în anumite sectoare şi Guvernul se implică activ în negocierile colective; moderată – Guvernul controlează preŃurile în mod semnificativ şi reglementează o parte importantă a negocierilor salariale; înaltă – Guvernul determină o mare parte a preŃurilor şi salariilor; foarte înaltă – preŃurile şi salariile sunt aproape complet controlate de Guvern.

8. Dreptul de proprietate

Abilitatea de a acumula proprietate privată este cea mai importantă motivaŃie în economia de piaŃă. Garantarea dreptului de proprietate dă încredere cetăŃenilor şi stabilitate mediului economic. Variabilele avute în vedere sunt: libertatea sistemului juridic; calitatea codului comercial: sancŃionarea arbitrariului în disputele contractuale; legislaŃia exproprierii; corupŃia în justiŃie; întârzieri în elaborarea sentinŃelor juridice; protecŃia legală a proprietăŃii private. Scala acestui factor este următoarea: foarte înaltă – proprietatea privată garantată; funcŃionarea corectă şi eficientă a justiŃiei;

98

corupŃie aproape nulă şi inexistenŃa exproprierilor; înaltă – proprietatea privată garantată, justiŃia nu funcŃionează cu rapiditate, corupŃie scăzută şi pericolul exproprierii nul; moderată – sistemul judiciar ineficient, corupŃie, justiŃia poate fi influenŃată de Guvern şi pericolul exproprierii existent; scăzută – dreptul de proprietate slab protejat, sistemul juridic ineficient, corupŃie, influenŃa guvernamentală asupra justiŃiei şi pericol de expropriere; foarte scăzută – proprietatea privată neprotejată, aproape toate proprietăŃile aparŃin statului, corupŃie şi exproprieri frecvente.

9. Reglementările

Reglementările şi restricŃiile pot crea dificultăŃi pentru iniŃierea de noi afaceri. Variabilele avute în vedere sunt: procedurile necesare pentru a ope-ra; facilitatea de a obŃine autorizări; corupŃie şi birocraŃie; codul muncii; sistemele de asigurări sociale; limitările impuse prin lege afacerilor. Iată şi scala corespondentă a acestui factor: foarte scăzută – reglementări stabile şi uniforme, care nu limitează afacerile, corupŃie ca şi inexistentă; scăzută – proceduri de autorizare, reglementările destul de stabile şi uniforme, anumite limitări şi corupŃie existentă, dar scăzută; moderată – proceduri complicate, reglementările impun limitări mediului de afaceri şi sunt neuniforme, corupŃie; înaltă – existenŃa cotelor de producŃie şi a planificării, bariere în calea afacerilor, corupŃie înaltă; foarte înaltă – Guvernul împie-dică apariŃia unor noi afaceri, corupŃie galopantă, reglementările se aplică întâmplător.

10. PiaŃa neagră

Chiar dacă uneori piaŃa neagră compensează deficienŃele pieŃelor reglementate, ea este un semnal clar al nefuncŃionării pieŃelor şi al abuzu-rilor guvernamentale. Variabilele avute în vedere sunt: contrabanda, pirateria intelectuală; producŃia agricolă, ori manufacturată, ori serviciile vândute pe piaŃa neagră; munca la negru. Scala acestui factor arată astfel: foarte scăzută – piaŃa neagră limitată doar la activităŃi precum traficul de droguri şi de armament; scăzută – nivel redus al pieŃei negre, cum ar fi în agricultură şi pe piaŃa muncii; moderată – piaŃa neagră în majoritatea sectoarelor; înaltă – nivel ridicat al pieŃei negre, contrabandei; foarte înaltă – piaŃa neagră este comparabilă, dacă nu chiar depăşeşte economia formală.

99

Indicele libertăŃii economice

Fiecare din cei zece factori are o pondere egală în evaluarea finală a indicelui. Fiecare factor este numerotat de la 1 la 5, funcŃie de poziŃia sa pe scală. În final, factorii sunt adunaŃi şi se face media. Cele patru categorii care rezultă sunt următoarele: economie liberă – Ńări cu un scor final sub 1,95; aproape liberă – Ńări cu un scor final între 2,0 şi 2,95; aproape neliberă – între 3,0 şi 3,95; economie represivă – 4,0 sau mai mult.

ComentaŃi următoarele texte: 1. Economia socială de piaŃă a fost, în perioada elaborării doctrinei

şi aplicării ei, numită şi considerată „a treia cale” de evoluŃie economică şi social-politică. După succesele remarcabile ale aplicării economiei sociale de piaŃă în Germania, Suedia şi Japonia, în perioada postbelică, s-au cristalizat opinii care au teoretizat acest efort aplicativ sub numele deja consacrat de „a treia cale”.

2. Potrivit evaluărilor experŃilor de la Heritage Foundation, economia românească are, pe total, un scor de 3,75. Acesta rezultă din următoarea evaluare: politici comerciale – 4,0; fiscalitate – 4,5; intervenŃie guvernamentală – 3,0; politică monetară – 5,0; investiŃii străine – 3,0; finanŃe-bănci – 3,0; dreptul de proprietate – 4,0; reglementări – 4,0; piaŃa neagră – 4,0. Această evaluare arată că pentru analiştii respectivi economia românească are, pentru majoritatea factorilor, un caracter represiv. Interesantă este evoluŃia acestui indicator în perioada 1995-2004. Acesta arată că în perioada de guvernare PDSR, libertatea economică a fost mult mai redusă decât în perioada 1997-2000. Pe clasamentul efectuat pe un număr de 161 de Ńări, România are o poziŃie deosebit de ingrată, este situată abia pe poziŃia 138, fiind întrecută de toate Ńările europene (cu excepŃia FederaŃiei Iugoslave şi a Bosniei HerŃegovina), dar şi de numeroase state din Asia, Africa şi America Latină.

100

6. RELAłIILE ECONOMICE CA RELAłII INTERUMANE

6.1. Comunicarea interumană – concept şi forme de manifestare

Comunicarea (de la termenul latin comunis = comun) semnifică încercarea de a stabili o comunitate cu cineva, de a pune în comun informaŃii, idei, atitudini, de a le asocia, raporta sau de a stabili legături între ele. Wilbur Schram înŃelege prin comunicare „procesul stabilirii unei comuniuni sau identităŃi de reflecŃii, idei, concepŃii între emiŃătorul mesajului şi receptorul mesajului1 prin intermediul unui canal de comunicaŃie”. Este un concept de bază în sociologia şi psihologia socială, unde se utilizează în diferite accepŃiuni:

a) procesul prin care individualităŃile observă stimulii şi reacŃionează în grade diferite la perceperea lor;

b) mecanismul prin care relaŃiile umane există şi se dezvoltă; c) toate simbolurile gândirii, împreună cu mijloacele de propagare şi

conservare a lor; d) comunicare socială, definită fie ca expresie generală pentru a

desemna toate formele de relaŃii sociale în care există o participare conştientă a indivizilor şi grupurilor, fie ca raporturi interpersonale comportând o comuniune sau fuziune a conştiinŃelor (comunicare interpersonală);

e) comunicare economică, definită ca totalitatea relaŃiilor stabilite între indivizi în desfăşurarea proceselor şi fenomenelor economice.

Comunicarea poate fi: directă sau indirectă; unilaterală sau reciprocă; privată sau publică. Combinarea primelor patru tipuri de comunicare poate naşte alte patru forme de comunicare – cele mai întâlnite de altfel: 1) reciprocă directă (faŃă în faŃă); 2) reciprocă indirectă sau interactivă (prin

1 Wilbur Schram, Process and Effects of Mass Communication, f.e.,

f.l., 1995.

101

intermediul radioului, telefonului); 3) unilaterală directă (într-o conferinŃă); 4) unilaterală indirectă (prin intermediul discului, filmului, scrisorii).

După tipurile de activităŃi umane, J. L. Aranguren2 deosebeşte comunicare: obişnuită (comună), ştiinŃifică şi/sau tehnică, de noutăŃi (informaŃii), publicitară, pedagogică, estetică (artistică), socială, economică, politică, religioasă etc.

O formă cu totul aparte o reprezintă comunicarea empatică (de la cuvintele greceşti patheia, pathos = „ceea ce simŃi”), pe care H. Pieron o numeşte „o specie de comunicare afectivă prin care cineva se identifică cu altcineva, măsurându-şi sentimentele”, iar H. Sillamy – „un fenomen de rezonanŃă psihică, de comunicare afectivă cu altul”.

Comunicarea de masă se adresează mai multor indivizi, fiind o comunicare publică. După Gina Stoiciu3, comunicarea de masă reprezintă un caz particular (cu caracteristici proprii) al comunicării umane, care poate fi raportată prin analiza canalelor, a tipurilor de conŃinuturi difuzate, a limbajelor specifice, precum şi a modului de receptare.

Comunicarea de masă, ca orice comunicare, reprezintă un transfer de informaŃie, prin intermediul unui mesaj şi cu ajutorul unui canal de comunicaŃie; ea facilitează atât circulaŃia socială a informaŃiei, cât şi blocarea, denaturarea şi standardizarea ei. Comunicarea de masă poate fi inclusă printre cele mai redutabile şi eficiente narcotice sociale, a căror influenŃă este studiată de sociologia propagandei. Astfel, comunicarea de masă funcŃionează ca „un agent de întărire a valorilor şi atitudinilor existente”4. DicŃionarul de Sociologie5 subliniază că, în cazul comunicării de masă, acelaşi emiŃător dispune de posibilităŃi de transmitere a aceluiaşi mesaj la un număr foarte mare de receptori potenŃiali. Aceste posibilităŃi sunt oferite de mijloacele tehnice de comunicaŃie de masă (mass-media),

2 J. L. Aranguren, Sociologie de l'information, L'Univers de connaissances,

Paris, Hachette, 1967, cap. III (selectiv). 3 Gina Stoiciu, Orientări operaŃionale în cercetarea comunicării de masă,

rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Bucureşti, Facultatea de istorie-filosofie, 1977, p. 11.

4 George Friedmann, Sociologia comunicaŃiilor de masă, în Sociologia

franceză contemporană, antologie de I. Drăgan şi I. Aluaş, Editura Politică, 1971, p. 602.

5 Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu (coordonatori), DicŃionar de sociologie,

Bucureşti, Editura Babel, 1993, p. 125.

102

respectiv presă, radio şi televiziune. Comunicarea de masă este un proces ce se realizează prin intermediul unor mijloace de comunicare, care permit şi înlesnesc efectuarea comunicaŃiei de masă. Prin media se înŃelege orice suport pentru un mesaj. Mass media (media de masă) desemnează grupa suporturilor de aceeaşi natură, constituind un mijloc de expresie destinat publicului (exemplu: radio, tv, cinema, afişe, presă).

Propunem următoarele criterii de clasificare a comunicării: 1. mijlocirea comunicării: directă sau indirectă. După canalul de

comunicaŃie care mijloceşte comunicarea poate să existe: comunicare audio (prin radio, casete audio, discuri, compact discuri, telefon); comunicare video-tv (prin tv, aparat video, tv prin cablu sau satelit, videotelefon); comunicare scrisă (carte, presă scrisă, scrisori); comunicare artistică (teatru, film, muzică, arte plastice).

2. sensul comunicării: unilaterală sau reciprocă; 3. numărul receptorilor: privată sau publică; individuală sau socială

(interpersonală, interumană, de grup, de masă – cu sensuri separate pentru fiecare termen). „Masa – scrie Jose Ortega y Gasset1 – este omul mediu, este calitatea comună, ceea ce aparŃine tuturor şi fiecăruia, este omul atât cât el nu se diferenŃiază de ceilalŃi oameni”. Comunicarea de masă este cea care se adresează omului de masă – cel care poate fi concomitent, atât emiŃător cât şi receptor multiplu al unei comunicări efectuate cu o anumită conformitate. „ConştiinŃa acestei conformităŃi eliberează omul atomizat de neliniştea sa şi-l face om de masă”6;

4. perenitatea comunicării: verbală (efemeră) sau scrisă (perma-nentă). În cadrul comunicării permanente, în funcŃie de suportul de stocare, deosebim: comunicare prin intermediul hârtiei, benzii video-audio, discului – videodiscului, computerului etc. Comunicarea verbală limitează distanŃele spaŃio-temporale, iar comunicarea scrisă, în lipsa expresiei vizuale şi acustice a partenerilor, poate spori posibilităŃile de interpretare eronată a mesajului transmis. Există şi o comunicare nonverbală, prin gestică, mimică (fizionomie), pantomimică (îmbinarea celor două forme);

Ca tipuri aparte de comunicare, menŃionăm: a. comunicarea empatică (explicată mai sus); b. comunicarea impersonală şi anonimă, după Jean Lohisse, în care

emiŃătorul nu este clar precizat, nici chiar receptorul. Exemplu: tradiŃiile,

6 Jose Ortega y Gasset, La révolte des masses, Paris, Stock, 1961, p. 50.

103

obiceiurile, folclorul – „acest fermecat izvor de apă vie, de la care vin să se adape toŃi cei care se simt ai acestui pământ” (Mihail Sadoveanu);

c. comunicarea blocată, produsă, după Mahele Ilombi, ca urmare a limitării accesului la informaŃie, considerat un drept inalienabil şi fundamental al individului. Există şi sunt promovaŃi factori de blocare – tehnici, politici şi umani7.

Considerăm mai importante criteriile referitoare la perenitatea comunicării şi numărul receptorilor. Conform acestora, prezentăm două tipuri de comunicare, frecvent întâlnite în societate: comunicarea verbală (orală) şi comunicarea interumană (de grup).

După Abraham Moles, mesajele transmise pot fi: a) sonore, constând în vorbire (limbajul oamenilor), muzică (limbajul senzaŃiilor) şi zgomote (limbajul lucrurilor); şi animalele, dar şi forŃele naturii produc zgomote; b) vizuale, manifestate în simboluri ale textului, mesaje ale acestor simboluri, precum şi mesaje artistice.

Elementul esenŃial, indispensabil, hotărâtor pentru efectuarea unei comunicări verbale îl constituie cuvântul, pe care Ion Biberi îl numeşte instrumentul de mijlocire a dialogului dintre om şi lume, ca şi al comunicării dintre oameni înăuntrul unei sfere culturale.

Comunicarea interumană (de grup) reprezintă una din cele mai des întâlnite forme de comunicare. Ca atare, diverşi cercetători i-au acordat o deosebită atenŃie. Încă din 1948, Bavelas a propus un model matematic pentru înŃelegerea structurii de comunicare în grup, subliniind că toate fenomenele vieŃii de grup sunt direct şi unic determinate de diversele proprietăŃi ale reŃelei de comunicare. ProprietăŃile reŃelei de comunicare nu determină aspectele activităŃii de grup decât în funcŃie de natura acestei activităŃi. În 1950, Leon Festinger şi colaboratorii au studiat procesul de comunicare în grup în interacŃiune cu alte procese psihologice şi sociologice complexe. Între 1951-1953, Robert F. Bales şi colaboratorii săi au identificat structurile de comunicare dezvoltate spontan în grup (lanŃ de comunicare, diadă, triadă, pentadă, stea, în Y etc.). Gordon Allport a descris fenomenele de facilitare informaŃională şi polarizare informaŃională. În Ńara

7 Jean Lohise, La communication anonyme, Éditions Universitaires,

Université Catholique de Louvain, 1969, p. 23.

104

noastră, dintre cercetătorii care au studiat cu succes acest tip de comunicare umană îl putem cita pe Corneliu Mircea8.

DiferiŃi specialişti clasifică în maniere proprii funcŃiile comunicării: a. 1. informativă (informează auditoriul în probleme de actualitate

sau în probleme generale); 2. de exprimare şi cristalizare a opiniilor; 3. de instruire şi educare; 4. de distracŃie, destindere, deconectare şi folosire a timpului liber; 5. de convingere, integrare socială şi întărire a participării sociale a individului;

b. 1. instructivă; 2. educativă, culturalizatoare; 3. de control social; 4. de compensare, deconectare; 5. publicitară.

După Gregory Bateson şi Jurgen Ruesch9, funcŃiile comunicării sunt: 1. primirea, stocarea şi transmiterea mesajelor; 2. prelucrarea informaŃiilor; 3. amorsarea şi modificarea proceselor psihologice; 4. influenŃarea şi dirijarea unor evenimente exterioare.

Harold D. Lasswell10 a stabilit următoarele funcŃii pentru comu-nicarea de masă: 1. supravegherea mediului; 2. corelarea segmentelor societăŃii; 3. transmiterea moştenirii culturale, în timp ce alŃi autori sta-bilesc pentru comunicarea de masă 6 funcŃii: 1. deservirea sistemului po-litic; 2. protejarea libertăŃilor civice; 3. ordonarea efortului public; 4. obŃinerea de profit; 5. deservirea sistemului economic; 6. de divertisment.

După Jean-Claude Bertrand11, există 4 regimuri de presă posibile (două autoritare – propriu-zis şi comunist; două democratice – liberal şi al responsabilităŃii sociale). FuncŃiile mass-media în regimul liberal sunt: 1. supravegherea mediului înconjurător; 2. furnizarea unei imagini a lumii; 3. transmiterea culturii; 4. servirea forumului (societăŃii); 5. divertismentul.

8 Corneliu Mircea, Inter-comunicare, Bucureşti, Editura SŃiinŃifică şi

Enciclopedică, 1979, colecŃia Psyche. 9 Gregory Bateson, Jurgen Ruesch, Communication et société, Seuil,

Paris, 1988, p. 30. 10 H.D. Lasswell, Structure et fonction de la communication dans la

société, în F. Balle et J. Padioleau, Sociologie de l’information, Paris, Larousse, 1973, p. 32.

11 Jean-Claude Bertrand, Les fonctions des médias, în J.C. Bertrand (ed.), Médias, Paris, Ellipses, p.27-35.

105

J. R. Dominick12 subliniază că mass-media ocupă un loc important în viaŃa noastră, având următoarele funcŃii: 1. de control; 2. de interpretare; 3. de legătură; 4. de transmitere a valorilor; 5. de divertisment.

Acelaşi autor menŃionează că oamenii folosesc mass-media la nivel individual pentru: cunoaştere, evadare din cotidian, stimulare, relaxare, utilitate socială.

Specialiştii autohtoni stabilesc următoarele funcŃii ale comunicării de masă:

– prof. univ. dr. Mihai Coman13 le numeşte chiar funcŃii so-cioculturale ale mass-media: 1. de informare; 2. de interpretare; 3. de legătură; 4. culturalizatoare; 5. de divertisment.

– prof. univ. dr. Aurelian Bondrea14 menŃionează că „cercetarea şi stabilirea funcŃiilor comunicaŃiilor de masă reprezintă o problemă care întâmpină dificultăŃi la nivelul teoriei (concepŃia despre funcŃii) şi al operaŃionalizării”. Pentru reviste, în deplin acord cu Malcom Wiley, prof. A. Bondrea stabileşte funcŃii ca: 1. de informare; 2. de analiză a informaŃiilor; 3. de constituire a unui „cadru general”; 4. distractivă (de loisir); 5. enciclopedică (a furniza o informaŃie suficient de diversificată).

Orice intenŃie de comunicare presupune, pe lângă motivaŃiile morale, o strategie coerentă, adecvată şi realistă, o regulă elementară a acestei strategii fiind aceea că publicul căruia i te adresezi nu poate fi nici subestimat, nici supraevaluat15.

DisfuncŃiile comunicării de masă sunt: 1. deformează gusturile; 2. stimulează abaterea de la norme; 3. deteriorează morala (individuală şi colectivă); 4. – diminuează conştiinŃa politică; 5. înnăbuşă tendinŃele creatoare.

12 J.R. Dominick, The Dynamics of Mass Communication, A.W. Publ.,

1983, p. 32-56. 13 Mihai Coman, Din culisele celei de-a patra puteri (Introducere în

sistemul mass-media), Bucureşti, Editura Carro, 1996, p. 98-123. 14 Aurelian Bondrea, Sociologia culturii de masă, Bucureşti, Editura

FundaŃiei România de Mâine, 1996, p. 273. 15 Aurelian Bondrea, Societate, comunicare şi valori (I), în „Opinia

naŃională”, nr. 86/20 martie, 1995, p.6.

106

6.2. Comunicarea ca liant al acŃiunilor umane

Comunicarea este un proces în care un emiŃător (E), numit şi sursă de comunicare, transmite un mesaj (M) sau un repertoriu de mesaje (Rm), ce cuprinde conŃinuturi comunicaŃionale, prin intermediul unui canal (C), către un receptor (R), numit şi destinatar sau public consumator. Mesajul, înŃeles ca ansamblu al semnelor transmise de emiŃător, este vehiculat prin intermediul unui canal comunicaŃional, care reprezintă suportul material al comunicării.

Mediile comunicaŃionale – radio, tv, cinema, teatru, presă, discuri, casete etc. formează suporturile clasice ale comunicărilor umane, în care informaŃiile sunt codificate într-un grad mai mare sau mai mic, folosind mai multă sau mai puŃină tehnică de specialitate. SemnificaŃia atribuită mesajului de către receptor se numeşte decodificare. Răspunsul înglobează ansamblul reacŃiilor receptorului după primirea mesajului. Procesul de retransmitere poate fi direct sau indirect (intermediat). În procesul de transmitere sau retransmitere a mesajului (feed-back) pot interveni unul sau mai multe elemente perturbatoare, care influenŃează fenomenele de învăŃare sau reînvăŃare specifică receptorului şi apoi acŃiunile acestuia. Astfel, comunicarea „se transformă în participare, scopul oricărei comunicări devenind comunicare participativă, adică acŃiunea de a face un individ sau un organism să participe la experienŃa de viaŃă a unui alt individ sau organism”16.

O comunicare între două persoane este completă atunci când acestea înŃeleg două semnale în acelaşi fel, deci atunci când fac apel la acelaşi sistem de decodificare. Mai multe persoane care comunică formează un lanŃ de comunicare sau o reŃea de comunicare. Orice comunicare poate decurge direct (nemijlocit, natural), între emiŃător şi receptor, sau indirect (mijlocit, artificial), prin intermediul mijloacelor sau mediilor comuni-caŃionale. Comunicarea reprezintă un câmp al interdependenŃelor. ToŃi factorii care concură la realizarea ei o pot influenŃa în câmpul comu-nicaŃional creat.

16 Cf. Francis Dessart (prof. dr. la Facultatea Liberă de ŞtiinŃe ale

Comunicării, Levallois, Paris), Abordarea comunicaŃională a unei reînnoiri a

relaŃiilor internaŃionale, în „Revista română de studii internaŃionale”, anul XXVI, nr. 3-4 (119 -120), mai-august 1992, p. 193-209.

107

Comunicarea este deci un proces complex, ai cărui factori se intercondiŃionează reciproc. Pot fi imaginate trei modele ale comunicării: liniar (comunicarea este unidirecŃională); interacŃional (comunicare bidirecŃională) şi tranzacŃional (emiŃătorul şi receptorul mesajului joacă roluri permutabile, alternante pe toată durata comunicării).

Blocajul comunicaŃional este generat, de regulă, de o înŃelegere neadecvată intereselor şi scopurilor emiŃătorului, din partea receptorului mesajului, care are, la rândul lui, interese şi scopuri proprii. Se poate datora unei decodificări eronate – voit sau nu – a mesajului transmis, ca urmare a diferenŃelor de grad de cunoaştere dintre polii comunicării sau, în mai puŃine situaŃii, datorită unei imperfecŃiuni a canalului comunicaŃional. Cauza blocajului comunicaŃional poate fi, deci, de natură umană sau tehnică. De regulă, blocajul comunicaŃional este generat de diferenŃa de înŃelegere a codurilor de comunicare între emiŃător şi receptor (paradoxul nivelului).

Blocajul comunicaŃional poate apărea, intenŃionat sau involuntar, la toate nivelurile comunicării umane: cu sine însuşi, interpersonală, de grup, publică. Considerăm că în istoria tumultoasă a omenirii, de la primele forme de comunicare interumană şi până în prezent, rezultatele negative ale faptelor umane s-au datorat unor blocaje de comunicare intervenite între oameni cu acele prilejuri; şi reciproc, rezultatele pozitive s-au datorat depăşirii cu succes a unor potenŃiale blocaje comunicaŃionale.

ConsecinŃele blocajelor comunicaŃionale sunt: cognitive (infor-maŃionale), afective (comportamentale) şi social-politice (la nivel naŃional şi internaŃional). Blocajul comunicaŃional semnifică puternic ireversibilitatea spaŃio-temporală a comunicării interumane. Am reŃinut, pentru a comenta, câte două exemple celebre de termeni, respectiv de afirmaŃii, care i-au pus şi îi pot pune încă pe participanŃii la o comunicare în situaŃia de blocaj17:

− „Rahat!” (exclamaŃie care, în franceză, sună: Merde; termenul l-au preluat şi americanii) – cuvântul rostit, în seara zile de 18 iulie 1815, la Waterloo, de către generalul francez Pierre Cambronne, la propunerea englezilor: „Bravi, francezi, predaŃi-vă !”;

− „Nuts!” (exclamaŃie folosită de americani, care ar putea fi tradusă cu „Lua-v-ar dracu!” sau „PuneŃi-vă pofta-n cui !”) – termen rostit de

17 După François Bluche, De la Cezar la Churchill, vorbe memorabile

explicate în contextul lor istoric, traducere de Petru CreŃia, ediŃia a II-a, Bucureşti, Humanitas, 2000 (selectiv).

108

generalul american McAuliffe, ca răspuns la un ultimatum german, în noaptea de 20 spre 21 decembrie 1944, la Bastogne, în Belgia;

− „Şi tu, fiul meu, Brutus?” – la 14 martie 44 î. Hr., Iulius Cezar, bănuit că vrea să devină monarh al Romei, este asasinat în plin Senat de un grup de conjuraŃi republicani. Văzându-l printre ei şi pe Marcus Iunius Brutus, pe care-l aprecia în mod deosebit, i-ar fi strigat aceste cuvinte, rămase de atunci memorabile;

− „– Dumnezeule, ce eveniment ! – Nu este un eveniment, doamnă, este doar o ştire!” – dialog între doamna Crawford şi Taleyrand, într-o seară de iulie a anului 1821, când, în timpul unui dineu, a sosit vestea morŃii, pe insula Sfânta Elena, a lui Napoleon.

Pentru e evita blocajul comunicaŃional, este nevoie ca fiecare din cei doi poli ai comunicării – emiŃătorul şi receptorul – să posede o competenŃă de comunicare, care să-i ajute să-şi îndeplinească interesele şi scopurile. Factorii care influenŃează competenŃa de comunicare şi, deci, apariŃia sau diminuarea blocajului informaŃional sunt:

− contextul comunicaŃional (câmpul comunicării) spaŃio-temporal; − experienŃa relaŃiilor umane şi cunoaşterea psihologiei umane; − retorica (arta de a comunica convingător) şi tehnica discursului; − cunoaşterea reciprocă a elementelor culturale caracteristice

partenerului de dialog; − mesajele non-verbale: mimica, gestica, atingerile, volumul, ritmul

şi inflexiunile vocii. Pentru a ieşi cu măiestrie dintr-un blocaj comunicaŃional, în care ne

aflăm în postura de receptor, este nevoie de o puternică autocunoaştere (cunoaştere proprie, cunoaştere de sine) a punctelor forte şi slabe ale personalităŃii emiŃătorului, precum şi a oportunităŃilor şi pericolelor pe care le presupune continuarea/blocarea comunicării. Ameliorarea imaginii de sine pentru a evita cu tact un blocaj comunicaŃional presupune practicarea unor tehnici de autocunoaştere, cum sunt: conştientizarea propriei stări fizice şi psihice; încercarea permanentă de afirmare de sine; alegerea celor mai potriviŃi prieteni; dorinŃa de a creşte şansele de reuşită proprie; controlul mimicii şi al vocii; planificarea minuŃioasă a unor acŃiuni viitoare.

Se spune că marele filosof al antichităŃii, Aristotel, a fost întrebat de un discipol: „În ce măsură oamenii comunicativi şi instruiŃi sunt superiori

109

celor necomunicativi şi neinstruiŃi?” Aristotel a răspuns: „În aceeaşi măsură în care cei vii sunt superiori celor morŃi”.

Deşi este produs de nivelurile de cunoaştere şi interesele diferite pe care le au cei doi poli ai comunicării, blocajul comunicaŃional poate fi diminuat sau eliminat prin:

− comunicare empatică (afectivă, de rezonanŃă psihică); − comunicare extrasenzorială (bazată pe percepŃia extrasenzorială,

„paranormală”, în afara celor cinci simŃuri obişnuite: auzul, văzul, mirosul, gustul, pipăitul);

− comunicare subliminală (primirea, transmiterea şi descifrarea de mesaje sub pragul percepŃiei umane conştiente; excitaŃii energetice slabe, percepute numai la nivel fiziologic, de către subconştientul subiectului uman, fără participarea sa conştientă).

La comunicarea empatică se poate ajunge printr-o foarte bună autocunoaştere (cunoaştere de sine). Toate fiinŃele umane sunt capabile, latent, să realizeze comunicare extrasenzorială sau comunicare subliminală. Aceste două forme de comunicare ancestrală, care fac parte din abilităŃile naturale ale omului, sunt limitate azi, după milenii de „evoluŃie umană”, de binefacerile civilizaŃiei, ale ştiinŃei şi tehnicii. Se spune, de asemenea, că „telepatia este inhibată de existenŃa telefonului sau a altor mijloace comode de comunicare, levitaŃia este inhibată de existenŃa mijloacelor de locomoŃie ş.a.m.d. În plus, se acuză insuficienta cunoaştere a creierului uman şi se speră că cercetări viitoare vor putea aduce progrese, astăzi, de nebănuit”18.

După Doina Tătaru19, pentru o eficientizare a demersurilor întreprinse de persoanele şi instituŃiile din serviciul public, procesul de comunicare având ca scop evitarea blocajelor comunicaŃionale trebuie abordat din patru perspective:

1) organizarea sistemică din care face parte instituŃia respectivă: Felix A. Nigro şi Lloyd G. Nigro20 propun următoarele niveluri sistemice

18 Apud Ştefan Prutianu, Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi,

Polirom, 1998, p. 228. 19 Apud Alexandru Mihăilescu (coord.), Probleme actuale ale

relansării activităŃii economice, în „Studii şi cercetări economice”, nr.8, 1994, cap. 7, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare Economică, p. 118-123 (selectiv).

20 În „Modern Public Administration”, 1989, p. 125.

110

de comunicare: individual – interpersonal – intragrup – intergrup – organi-zaŃional – interorganizaŃional – societal – global, fiecare dintre ele având o importanŃă deosebită în apariŃia şi dezvoltarea unor blocaje comu-nicaŃonale. La aceste niveluri ierarhice, se impune planificarea acŃiunilor şi verificarea realizării lor pe parcurs, precum şi delegarea responsabilităŃilor pentru a stabili acea comunicare care să evite blocajele şi să furnizeze informaŃia de cea mai mare acurateŃe;

2) tehnicile de comunicare folosite, precum: transmiterea infor-maŃiilor şi instrucŃiunilor prin vorbire directă sau note scrise; întocmirea unor materiale, rapoarte, analize, scrisori etc. Din nou, cei doi poli ai comunicării trebuie să posede sisteme similare de codificare şi decodificare a mesajelor transmise prin intermediul acestor tehnici;

3) aptitudinile dobândite sau native în legătură cu: alegerea celui mai adecvat limbaj; controlul reacŃiilor emoŃionale; cultivarea relaŃiilor interumane;

4) atitudinile adoptate: evitarea ideilor fixe, preconcepute; ascultarea partenerului de dialog şi cultivarea dialogului; contactul permanent cu semenii, cu opinia publică; evidenŃierea adevărului, în toate împrejurările.

6.3. Teorii ale comunicării economice şi metode de studiere a acesteia

Sunt cunoscute caracteristicile teoriilor ştiinŃifice, valabile şi în cadrul sociologiei economice: a) de a fi izvor de inspiraŃie pentru datele empirice; b) de a interacŃiona permanent cu practica; c) de a înlesni orice cunoaştere a faptelor. Pornind de la principalele grupe de discipline socio-umane înrudite cu sociologia comunicării – cele lingvistice, psihologice şi sociologice –, considerăm că sunt semnificative pentru procesul comu-nicării economice următoarele teorii:

� Teoria competenŃei comunicative, propusă de Jurgen Habermas21, conform căreia orice om are o anumită competenŃă de comunicare deter-minată de competenŃa lingvistică şi universaliile pragmatice, utilizate într-una din cele două forme ale comunicării curente: acŃiunea comunicativă şi discursul.

CompetenŃa lingvistică a fiecărui individ reprezintă capacitatea acestuia de a comunica semenilor ideile pe care le are, folosind cuvintele,

21 J. Habermas, Cunoaştere şi Comunicare, Bucureşti, Editura Politică, 1983, ColecŃia „Idei contemporane”, p. 190-230.

111

bogate în sensuri şi semnificaŃii. Între competenŃa lingvistică şi cea comu-nicativă există o determinare directă, în cadrul căreia un rol important îl joacă universaliile pragmatice – propuneri de sistematizare a actelor de vorbire, cele mai des utilizate cuvinte în limbajul comun sau ştiinŃific. Principalele universalii pragmatice sunt:

– pronumele personale (eu, tu, el, ea, noi etc.); – cuvintele tipice şi întorsăturile de frază des utilizate; – exprimările deictice (care fac legătura între spaŃiu şi timp): mo-

durile gramaticale, timpurile verbelor; – verbele performative, utilizate la forma interogativă, modul impe-

rativ sau vorbirea indirectă; – verbele intenŃionale, utilizate neperformativ, precum şi unele adver-

be de mod. Clasele de vorbire determinate de aceste universalii pragmatice sunt

următoarele: 1. comunicative; 2. constatative; 3. reprezentative; 4. regulative (ordonatoare); 5. universaliile pragmatice propriu-zise (exemple: a saluta, a felicita, a mulŃumi, a exprima condoleanŃe, a se căsători, a se logodi, a face cunoscut, a bea, a mânca, a fuma, a arăta, a vorbi, a prezenta etc.).

În discursul sau acŃiunea comunicativă cotidiană, individul îşi manifestă de fapt prin jocuri de vorbire competenŃa comunicativă ce îl caracterizează, marcându-i activitatea în societate.

� Teoria comunicării interumane şi internivelice – aparŃine românului Corneliu Mircea22 şi este o teorie cu substrat psihologic. Autorul porneşte de la conceptele:

– instinctualitate (sexualitate, libido), aparŃinând teoriei psihanalitice a lui S. Freud;

– afectivitate, aparŃinând teoriei sociometrice a lui J. L. Moreno; – realitate spirituală, aparŃinând teoriei spiritualiste a lui Max Scheler. Luate împreună, acestea determină preferinŃa sau alegerea

partenerului pentru comunicare, determinând evoluŃia acestei preferinŃe în următoarele stadii: tandreŃe, afecŃiune, interes, simpatie mentală. Conform părerii lui Corneliu Mircea, Eu-l se îndreaptă spre altul graŃie puterii atractive care sălăşluieşte în instinctualitate, afectivitate şi spirit. Pentru orice comunicare umană este valabil proverbul popular: „Spune-mi cu cine

22 Corneliu Mircea, Op. cit.

112

te însoŃeşti, ca să-Ńi spun cine eşti”. Cele două criterii ale preferinŃei interpersonale, care conduc la comunicarea între indivizi, sunt asemănarea şi complementaritatea; ele contribuie la identificarea, dar şi la diferenŃierea partenerilor, generând 5 modele aberante de comunicare23:

1) modelul nevrotic – primul pas al alienării în comunicare; mai poartă încă semnul atracŃiei, însă atracŃia nevroticului se preschimbă pe nesimŃite în repulsie; eu-l nevrotic se află între atracŃie şi repulsie;

2) modelul desocializant – al introversiunii, lipsei de voinŃă, de vlagă şi al inerŃiei; sinele se retrage în singurătatea suferinŃei, eşecurile repetate sunt resimŃite dureros, se părăseşte scena intercomunicării, ceea ce conduce la dezinteres şi indiferenŃă, este alterat sentimentul tonic al comunicării normale;

3) modelul psihopatiform – atracŃia se preschimbă imprevizibil în repulsie, sinele se smulge pe neaşteptate din actul comunicării şi respinge brutal fiinŃa celuilalt, ceea ce poate conduce la iritabilitate sau acte agresive;

4) modelul delirant – îl conduce pe cel în cauză într-un Ńinut străin de realitate, imaginar, în care sinele este permanent agresat de fiinŃa celuilalt;

5) modelul autist – care descrie însingurarea sinelui, până la ruperea acestuia de realitate.

Acestor modele le corespund cinci zone nivelice: 1) instinctualitatea (inclusiv sexualitatea); 2) imaginaŃia; 3) afectivitatea; 4) raŃiunea; 5) cu-noaşterea paroxistică de sine.

Astfel, comunicarea interumană se desfăşoară între aceste zone nivelice, iar atunci când intră în sfera patologicului, se încadrează într-unul din modelele prezentate mai sus.

� Teoria sociodinamică a modurilor de comunicare – aparŃine lui Abraham Moles24, care, luând în considerare factorii sociali, propune 5 doctrine ce caracterizează cultura şi comunicarea în societate:

1) doctrina demagogică – se află în serviciul publicităŃii subliniind imersiunea individului în câmpul publicitar (G. Maletzke), pentru a obŃine cea mai mare satisfacŃie a majorităŃii ascultătorilor (A. Moles);

2) doctrina dogmatică – legată de forme propagandistice, are scopul de a transforma auditoriul conform unei ideologii, definite în prealabil;

23 C. Mircea, Op. cit., p. 100-110 (selectiv). 24 A. Moles, Sociodinamica culturii, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică,

1976.

113

3) doctrina piramidală – separă straturile sociale, cu valorile lor proprii, dispuse de regulă piramidal;

4) doctrina eclectică (culturalistă) – conform căreia, scopul omului îl constituie comunicarea valorilor, selectarea şi ierarhizarea lor; reflectarea evenimentelor culturale joacă un rol relativ secundar în comunicare;

5) doctrina sociodinamică a modurilor de comunicare – care explică, după A. Moles, schimbările intervenite în comunicarea între indivizi, ca urmare a schimbărilor produse în cultura acestora; poate fi explicată prin prisma funcŃionalismului comunicaŃional. Teoria sociodinamică a modurilor de comunicare pune accentul pe factorii sociali în explicarea fenomenului comunicării; determinarea culturală a acestora este surprinsă de Moles în cele cinci doctrine ale modelului său teoretic.

� Teoria instrumentalistă, propusă de Herbert Marshall McLuhan, porneşte da la ideea că mass-media nu sunt doar instrumente, canale de transmitere a informaŃiilor, ci mediumuri – mesaje, adică factori care contribuie activ şi specific, prin particularităŃile tehnologiei lor şi ale modului specific de percepŃie pe care îl solicită, la efectele globale ale comunicării25.

Formula celebră a lui Marshall McLuhan – „mediumul este mesajul” – subliniază că „rolul mass-media nu se reduce la transmiterea unei informaŃii; fiecare mijloc mass-media modifică, în perioada istorică a dominaŃiei sale (...), modul în care individul percepe lumea, îi modelează sensibilitatea şi gândirea, prelungindu-se pe această cale efectele până la nivelul societăŃii globale şi al evoluŃiei istorice a omenirii”26. După McLuhan, evoluŃia modalităŃilor de comunicare induce modificări în evolu-Ńia diferitelor tipuri de societăŃi şi civilizaŃii: „SocietăŃile au fost totdeauna remodelate mai mult de natura mediumurilor (mijloacelor de comunicare) prin care oamenii comunică, decât prin conŃinutul comunicării”27. În realitate însă, apreciem că este important şi conŃinutul comunicării

25 Serge Moscovici, Sous la direction de Introduction à la psychologie

sociale, Paris, Larousse Université, 1972, p. 226. 26 Ioan Drăgan, ModalităŃi de transmitere eficientă a mesajelor

propagandei, în Factori de eficienŃă ai propagande politice, coordonator Gh. Arădăvoaice, Bucureşti, Editura Militară, 1984, p. 77.

27 Marshall McLuhan, Galaxia Gutenberg, Bucureşti, Editura Politică, 1979, Introducere.

114

transmise de emiŃător receptorului, toŃi aceşti factori (emiŃătorul, receptorul, mesajul) fiind condiŃionaŃi economic şi social. În lucrarea sa Galaxia

Gutenberg, publicată iniŃial în 1962, Herbert Marshall McLuhan subliniază că istoria umanităŃii se articulează următoarelor trei moduri de comunicare:

– graiul viu – care a dominat viaŃa tribală; – cuvântul scris – din antichitate şi până la jumătatea secolului al XX-lea; – satul global, care începe cu televiziunea. � Teoria matricei psihosociale – poate constitui o încercare de

explicare a fenomenului comunicării, pornind de la combinarea factorilor psihici (care Ńin de Eu-l individual) cu factori economici şi sociali (care Ńin de mediul în care acesta îşi desfăşoară activitatea). Astfel, în afara caracteristicilor biologice şi lingvistice specifice unei anumite persoane, aceasta posedă o matrice psihosocială proprie. Această matrice psihosocială caracterizează în mod unic fiecare persoană şi personalitate umană.

Pot comunica eficient, inclusiv pe probleme economice, două persoane ale căror matrici psihosociale sunt asemănătoare, deci persoanele respective au fost condiŃionate similar de factorii psihici proprii şi cei economico-sociali, care le determină existenŃa. O comunicare perfectă, ideală nu este posibilă, întrucât nu pot exista două matrici psihosociale identice. De aceea, prin (auto)educaŃie, individul uman îşi poate structura permanent matricea psihosocială proprie, contribuind în felul acesta la îmbunătăŃirea comunicării sale cu semenii.

MAXIME ŞI CUGETĂRI

(în legătură cu blocajele comunicaŃionale)

− Spune-mi cu cine te însoŃeşti, ca să-Ńi spun cine eşti (proverb românesc);

− Vorba zboară, scrisul rămâne (proverb latin); − Şi tăcerea este un răspuns (proverb românesc); − Ordinea depinde de corectitudinea limbajului (Confucius); − Numai o limbă, dar două urechi Ńi-a dat natura, pentru ca să

asculŃi de două ori mai mult decât vorbeşti (Epictet); − Cititul îl face pe om deplin, vorbirea îl face prompt, iar scrisul

exact (F. Bacon); − Înainte de a scrie, învaŃă să gândeşti (N. Boileau);

115

− În tonul vocii, în ochii şi aerul unei persoane, nu este mai puŃină elocvenŃă decât în alegerea cuvintelor (La Rochefoucauld);

− Cuvintele sunt cel mai puternic drog al omenirii (R. Kipling). TEST DE CUNOŞTINłE

DETERMINAREA SOCIOECONOMICĂ A COMUNICĂRII INTERUMANE

1. ImaginaŃi o schemă, conŃinând legături logice, între elementele principale ale unei comunicări: emiŃător (E), receptor (R), mesaj (M), canal comunicaŃional (C), repertoriu de mesaje (Rm), câmp comunicaŃional. Ce factori economici şi sociali puteŃi introduce în schemă ?

2. StabiliŃi o conexiune şi justificaŃi-o, între următoarele tipuri de comunicare: economică, empatică, de masă şi socială.

3. Dintre teoriile cunoscute asupra comunicării, pe care o agreaŃi mai mult (justificaŃi alegerea) ?

4. Care sunt cuvintele cheie (paradigmele) ale teoriilor: − competenŃei comunicative; − comunicării interumane şi internivelice; − sociodinamica modurilor de comunicare; − instrumentalistă; − matricei psihosociale.

5. StabiliŃi o ierarhizare a modelelor aberante de comunicare (nevrotic, desocializant, psihopatiform, delirant, autist).

6. Pe care dintre doctrinele teoriei sociodinamice a modurilor de comunicare o preferaŃi şi de ce ?

7. ExplicaŃi ce înŃelegeŃi prin formula celebră a lui Marshall McLuhan – mediumul este mesajul.

Studiul de caz nr. 1

AnalizaŃi şi comentaŃi următoarele afirmaŃii ale marelui savant şi

literat german Johan Wolfgand Goethe: − Ceea ce nu pricepi, nu posezi. − Nimeni n-ar mai vorbi atât de mult dacă şi-ar da seama cât de des

înŃelege greşit pe alŃii.

116

− Suprema culme la care poate ajunge omul este conştiinŃa propriilor sale concepŃii şi idei, cunoaşterea de sine, care-i deschide calea să cunoască temeinic şi alte firi.

RăspundeŃi la următoarele întrebări, legate de deontologia comuni-

cării interumane: − Este bine să impunem altora modelul, credinŃele şi filosofia

noastră de viaŃă ? − Este moral să manipulăm, chiar dacă o facem spre binele celuilalt ? − Cine, ce, cum determină şi cu ce efecte se poate ajunge la un

blocaj de comunicare ?

Care dintre următoarele stări ale eului (conform analizei tranzacŃio-

nale)28

sunt importante pentru evitarea blocajelor comunicaŃionale: − raŃiunea – cuprinde: gândirea analitică, capacitatea de a trage

concluzii şi de a lua decizii; adună şi evaluează faptele, datele, informaŃiile; − sentimentele – cuprind toate stările noastre afective: pozitive (râs,

bucurie, joacă etc.), neutre (mecanismele de apărare, de manipulare etc.), negative (încăpăŃânare, invidie, supărare etc.);

− educaŃia – păreri, cunoştinŃe, prejudecăŃi, modele de comportament învăŃate şi adoptate.

Din ce perspectivă (stare) puteŃi gestiona cel mai bine un blocaj

comunicaŃional ?

Studiul de caz nr. 2

AnalizaŃi şi comentaŃi pasajele următoare, care cuprind opinii

aparŃinând ex-ambasadorului SUA la Bucureşti, Michael Guest:

♦ … în paralel cu demersurile pentru integrare în Uniunea Europeană, România trebuie să îşi apere propriile interese. Unele Ńări s-au descurcat mai bine decât altele în procesul de negociere pentru aderare, iar unele state din UE se pricep clar şi suficient de bine să îşi protejeze sau să îşi promoveze interesele naŃionale specifice, în calitatea lor de state

28 Vezi Vera F. Birkenbihl, Antrenamentul comunicării sau arta de a

ne înŃelege. Stabilirea unor relaŃii umane eficiente, traducere şi note de Aurelia Mihalache, Bucureşti, Editura Gemma Pres, 1998.

117

membre. Suntem de părere că interesul dvs. naŃional este să aderaŃi la UE şi aveŃi sprijinul nostru în pregătirile de aderare la UE. Dar integrarea nu ar trebui făcută cu orice preŃ. StabiliŃi-vă interesele şi apăraŃi-le. Acesta este dreptul vostru suveran şi veŃi fi, probabil, cu atât mai mult respectaŃi, chiar şi din interiorul UE, pentru că faceŃi asta…

Îmi este clar că românii aşteaptă de la conducătorii lor – şi de la cei care pretind că le sunt conducători – un program pozitiv, nu o retorică inflamantă şi atacuri negative care nu au nici o legătură cu problemele cu care se confruntă această Ńară.

Mihaela MătăchiŃă – Interviu cu Michael Guest, ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti – România are sprijinul Americii în pregătirea pentru aderarea la UE, în „România liberă”, 25 iulie 2003.

♦ … fără un efort serios şi susŃinut din partea Guvernului României, asistenŃa oferită de SUA este în pericol (…). Sunt dispus să finanŃez măsurile anticorupŃie. Oferta mea rămâne deschisă, dar nu poate rămâne deschisă la nesfârşit.

* * * Ambasadorul SUA avertizează asupra riscului pierderii asistenŃei economice americane (cu ocazia unui simpozion pe tema accesului bolnavilor de SIDA la tratament), în „Adevărul economic”, nr. 5, 4-10.02.2004, p. 4.

AnalizaŃi şi comentaŃi pasajul următor, care cuprinde opinii aparŃi-

nând şefului DelegaŃiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele:

♦ AtribuŃiile administraŃiei publice din România nu sunt bine definite. Cei mai mulŃi dintre oamenii politici de vârf nu au beneficiat de o expunere continuă la un model de administraŃie occidental (…). (Guvernul român – n.n.) petrece prea mult timp în şedinŃe pentru chestiuni care ar trebui rezolvate la nivel ministerial… Problema administraŃiei publice nu va putea fi rezolvată până în 2007. În plus, anul acesta alegerile nu ne vor ajuta. Este clar că putem uita de această problemă într-un an electoral. În cel mai bun caz, va fi posibilă pregătirea reformei în administraŃia publică.

* * * Ce cred oficialii europeni că ar trebui schimbat în România (Jonathan Scheele la întâlnirea cu oameni de afaceri şi manageri, organizată de camera de ComerŃ Britanico-Română), în „Adevărul economic”, nr. 4, 28.01-03.02.2004, p. 5.

118

7. SISTEMUL ECONOMICO-SOCIAL

7.1. Rolul individului în economie şi societate

Schimbările economice şi politice ale tranziŃiei au consecinŃe importante asupra resurselor umane. CetăŃenii trebuie să-şi asume noi responsabilităŃi, noi roluri sociale, economice şi politice, să-şi valorifice cunoştinŃele, experienŃa şi competenŃele într-un context cu totul diferit. Acest context rezultă din acŃiunea convergentă a iniŃiativei private, a concurenŃei şi a insecurităŃii sociale, dar şi din dificultăŃile inerente oricărei schimbări de regim. În noile circumstanŃe economice şi sociale, capitalul uman existent cunoaşte o puternică eroziune, dar şi procese de valorificare alternativă prin adaptare şi creaŃie. Această situaŃie contradictorie, care îmbină declinul şi apatia cu apariŃia unor noi competenŃe, instituŃii şi centre de excelenŃă, trebuie valorificată în strategia de dezvoltare a resurselor umane. Noile focare de inovare şi expertiză trebuie să devină pârghia principală a schimbării sociale. Pentru aceasta, ele nu trebuie doar protejate sau conservate, ci identificate, încurajate şi valorificate ca centre de decizie, management şi influenŃă socială.

În ceea ce priveşte piaŃa resurselor umane, s-a luat în considerare o anumită creştere a ratei de participare, ca reacŃie firească a populaŃiei apte de muncă la consecinŃele pauperizării sale înalte; s-a exclus ipoteza pensionărilor anticipate. Nu se întrevăd perturbaŃii notabile în trend-urile conturate deja în domeniul demografic (numărul şi structura pe vârste a populaŃiei, resursele de muncă, migraŃia teritorială, emigraŃia externă).

Efortul investiŃional preconizat pentru această perioadă – din resurse interne, finanŃări nerambursabile şi atragerea mult mai intensă a capitalului extern privat – se va solda cu crearea unui important număr de noi locuri de muncă. O contribuŃie substanŃială va avea în acest sens şi stimularea extinderii sectorului de firme mici şi mijlocii.

119

ProiecŃiile sectoriale iau în considerare redimensionarea ramurilor industriale cu cele mai grele probleme, revigorarea sectorului viabil inhibat din cauza subcapitalizării, accelerarea procesului de restructurare a economiei. Întărirea disciplinei financiare este reflectată prin comprimarea severă a distorsiunii monetare induse în special de arierate şi diverse scheme compensatorii de tip barter (bi- sau multilateral). Ajustarea în sectorul industrial trebuie corelată cu obiectivele de creştere a competitivităŃii externe şi a productivităŃii interne în raport cu toŃi factorii de producŃie. În acest sens, se urmăreşte:

� amplificarea procesului de remodelare a capacităŃii şi structurii producŃiei industriale, inclusiv prin dezvoltarea şi stimularea cooperării cu parteneri din UE, pe fondul consolidării funcŃionării economiei de piaŃă, al instaurării unui climat concurenŃial;

� revitalizarea întreprinderilor mijlocii şi mari cu potenŃial de competitivitate;

� secvenŃializarea procesului de selecŃie şi redimensionare a agenŃilor economici angajaŃi în procesul de restructurare, urmărind asigurarea condiŃiilor normale de desfăşurare a activităŃii pentru satisfacerea cererii interne, aflată în creştere, şi pentru sporirea semnificativă a volumului şi eficienŃei exportului de bunuri şi servicii;

� finalizarea procesului de privatizare a societăŃilor comerciale din industrie; expunerea unităŃilor industriale rămase în proprietate publică la forŃele pieŃei, în condiŃiile întăririi disciplinei legislative din domeniul concurenŃei (inclusiv prin aplicarea prevederilor Legii Falimentului);

� restructurarea sectoarelor energo şi material intensive, a celor cu supracapacităŃi, în sensul reducerii pierderilor şi al obŃinerii de sporuri substanŃiale de productivitate; stimularea promovării tehnologiilor care asigură reducerea consumurilor energetice;

� revigorarea şi valorificarea eficientă a potenŃialului naŃional de cercetare şi dezvoltare tehnologică, inclusiv a cercetării de firmă;

� creşterea potenŃialului concurenŃial prin promovarea alianŃelor strategice, a structurilor de tip holding şi a grupurilor economice de interes, în scopul racordării industriei româneşti la procesul globalizării, inclusiv a dezvoltării exporturilor complexe;

� dezvoltarea accelerată, externalizarea şi specializarea serviciilor pentru producŃie;

120

� creşterea în ritm susŃinut a volumului şi eficienŃei exportului, încurajând exportul produselor cu grad ridicat de prelucrare şi valoare adăugată mare; susŃinerea prioritară, în limitele permise de cadrul reglementărilor internaŃionale, a sectoarelor industriale pentru care piaŃa mondială este în expansiune sau care sunt purtătoare de tehnologii de înaltă performanŃă şi care reprezintă industrii imature în România;

� valorificarea poziŃiei geografice a României, prin direcŃionarea exporturilor şi către zone învecinate ce pot deveni pieŃe de desfacere de maxim interes pentru UE.

Rezultatele obŃinute prin aplicarea măsurilor de reformă în sectorul agricol trebuie consolidate în următorii ani, avându-se în vedere securitatea alimentaŃiei populaŃiei şi necesitatea modernizării satului românesc:

� trebuie stimulată formarea de exploataŃii de dimensiuni optimale, eficiente din punct de vedere economic. Politica din acest domeniu va avea ca Ńintă creşterea suprafeŃelor, prin asociere, schimb şi cumpărare, descurajându-se diviziunea proprietăŃii sub o anumită limită. Este nevoie de promovarea unor forme asociative, de parteneriat, de integrare şi manageriat, pe baza competitivităŃii şi a intereselor producătorilor agricoli, inclusiv practicarea arendării şi concesionării pe durată îndelungată, în scopul promovării progresului tehnic în producŃia agricolă;

� trebuie continuate reformele structurale, cu accent deosebit pe consolidarea exploataŃiilor agricole, privatizarea societăŃilor comerciale din mediul rural la care statul este majoritar. Se impune perfecŃionarea cadrului legal şi instituŃional pentru funcŃionarea pieŃelor agricole şi rurale esenŃiale – piaŃa produselor, a materiilor prime şi serviciilor pentru agricultură, piaŃa creditului şi cea funciară – şi dezvoltarea infrastructurii necesare pentru funcŃionarea acestor pieŃe;

� sunt necesare politici de produs vizând sprijinirea creşterii eficienŃei economice pe întregul lanŃ de activitate agricolă, de la producŃie până la comercializarea pe piaŃa internă şi externă.

Dezvoltarea infrastructurilor, cu luarea în considerare a Planului

NaŃional de Amenajare a Teritoriului şi a conexiunilor cu sistemul infrastructurilor europene, va avea un rol major în relansarea economiei şi asigurarea de noi locuri de muncă. În contextul sporirii sprijinului financiar al UE (prin instrumentul de preaderare ISPA) şi atragerii de resurse private,

121

se au în vedere modernizarea, reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurilor de transport. În acest domeniu, priorităŃile sunt:

� demararea construcŃiei de autostrăzi, în conformitate cu prevederile Raportului final TINA, în scopul integrării infrastructurii româneşti de transport în ReŃeaua pan-europeană de transport;

� modernizarea infrastructurii feroviare şi rutiere, construirea unor poduri şi variante de ocolire a aglomerărilor urbane pe traseele coridoarelor pan-europene de transport nr. IV şi IX, în scopul asigurării creşterii mobilităŃii populaŃiei, bunurilor şi serviciilor;

� modificarea actualului sistem de taxe şi tarife din domeniul transporturilor feroviare şi rutiere în vederea creşterii accesibilităŃii serviciilor şi a alinierii la standardele europene;

� valorificarea mai eficientă a potenŃialului turistic constituie un obiectiv prioritar al dezvoltării pe termen mediu;

� strategia are în vedere relansarea construcŃiei de locuinŃe, reabilitarea, consolidarea şi modernizarea fondului existent, cu asigurarea protecŃiei seismice;

� este necesară accelerarea procesului de informatizare a societăŃii româneşti. Trebuie să fie stimulate acŃiunile destinate dezvoltării tehnologiei informaŃiei şi comunicaŃiilor, racordării României la fluxurile informaŃionale, cu prioritate ale Ńărilor membre UE.

În vederea valorificării importantului potenŃial de creştere economică şi de creare de locuri de muncă pe care îl are sectorul IMM, se va urmări:

� acordarea de facilităŃi stimulative (garanŃii pentru credite, subvenŃionarea de dobândă, granturi);

� organizarea de centre de consultanŃă şi training, pregătirea intreprenorială, parcuri tehnologice şi incubatoare de afaceri, asistate de către stat, care să furnizeze servicii IMM, gratuit sau la preŃuri reduse;

� sprijinirea participării IMM la proiectele bazate pe investiŃii publice sau realizate cu finanŃare externă.

Obiectivele prioritare pe termen mediu în domeniul ştiinŃei şi

tehnologiei vizează: � dezvoltarea capacităŃii de generare a cunoştinŃelor ştiinŃifice şi

tehnologice, prin: sprijinirea formării şi extinderii nucleelor, centrelor şi reŃelelor de excelenŃă, în domenii considerate prioritare; creşterea resurselor din domeniul cercetării prin programele de cercetare – dezvoltare, precum

122

şi prin programele de granturi pentru cercetare ale Ministerului EducaŃiei şi Cercetării şi ale Academiei Române; îmbunătăŃirea accesului la sursele de informare; perfecŃionarea managementului proiectelor de cercetare-dezvoltare; integrarea unităŃilor de profil româneşti în reŃelele şi programele internaŃionale;

� principalele condiŃionări ale creşterii calităŃii şi eficienŃei activităŃii unităŃilor de cercetare-dezvoltare sunt:

− reducerea decalajelor tehnologice privind dotarea materială; − dezvoltarea infrastructurii informaŃionale; − aplicarea unor proceduri standard de evaluare a organizaŃiilor,

activităŃilor şi personalului din domeniul cercetării-dezvoltării, conform uzanŃelor internaŃionale;

� îmbunătăŃirea procedurilor de selecŃie, a practicilor manageriale şi a orientării spre piaŃă a unităŃilor de cercetare-dezvoltare;

� aplicarea unui sistem de remunerare în funcŃie de valoarea confirmată în plan ştiinŃific sau tehnologic a activităŃii şi rezultatelor;

� dezvoltarea capacităŃii de difuzare a cunoştinŃelor ştiinŃifice şi tehnologice prin extinderea serviciilor de marketing, a birourilor de legătură cu industria etc.; dezvoltarea activităŃilor de promovare publică;

� dezvoltarea capacităŃii de absorbŃie a inovării în mediul economic; susŃinerea mobilităŃii cercetătorilor, specialiştilor şi a studenŃilor din institute şi universităŃi către firme; îmbunătăŃirea accesului firmelor la facilităŃi informaŃionale şi la servicii de asistenŃă ştiinŃifică şi tehnologică.

Dezvoltarea potenŃialului de cercetare-dezvoltare şi inovare la nivelul firmelor se realizează prin proiecte comune cu institutele şi centrele de profil, precum şi prin utilizarea de scheme stimulative de cofinanŃare. Începând cu anul 2001, ponderea în PIB a resurselor destinate cercetării ştiinŃifice şi dezvoltării tehnologice a fost gradual mărită (0,5-0,7 la sută), pentru a ajunge la niveluri comparabile cu statele membre ale UE (1-3 la sută).

Este nevoie ca resursele umane din fiecare sector de activitate să contribuie direct la obŃinerea unor noi standarde sociale şi economice. În această perspectivă, trebuie luate în considerare următoarele surse majore de susŃinere:

� realocarea generală a resurselor în cadrul sectorului public, astfel încât sectoarele neproductive să capete un rol central; altfel spus, sectoarele care contribuie direct la dezvoltarea resurselor umane trebuie să devină

123

prioritate naŃională, atât din punctul de vedere al susŃinerii financiare, cât şi din cel al interesului public;

� contribuŃia sporită a sectorului privat, interesat să-şi asigure propriile resurse umane, astfel încât să devină competitiv şi să se adapteze la cerinŃele societăŃii informaŃionale;

� aportul instituŃiilor creditoare externe (Banca Mondiala, Fondul Monetar InternaŃional, Uniunea Europeană, Consiliul Europei etc.), care va avea drept consecinŃă mult promisele şi aşteptate infuzii de capital şi asistenŃă în domeniul resurselor umane.

7.2. Tipologia sistemelor economice şi sociale

România a cunoscut disparităŃi regionale de-a lungul întregii ei evoluŃii statale. În timp ce activitatea industrială era concentrată în anumite regiuni ale Ńării, preponderent acolo unde se aflau şi resursele minerale şi energetice accesibile, alte regiuni se caracterizau prin dominanŃa activităŃilor agricole şi de servicii.

După cel de-al doilea război mondial, conducerea comunistă a urmărit, în procesul de implementare a politicii de industrializare a Ńării, o serie de principii majore privind amplasarea noilor obiective industriale, precum: amplasarea în apropierea surselor de materii prime sau a principalelor aglomeraŃii urbane; utilizarea la maximum a resurselor de muncă disponibile, mai ales în zonele subdezvoltate; valorificarea prin industrializare şi prelucrare a materiilor prime locale; sprijinirea creşterii şi dezvoltării de noi platforme industriale în arii urbane. Astfel, în judeŃele cele mai sărace ale Ńării, precum BistriŃa-Năsăud, Buzău, IalomiŃa, MehedinŃi, Olt, Sălaj, Vaslui, au fost dezvoltate ramuri ale industriei grele şi uşoare: construcŃii de maşini, chimie, metalurgie, textile şi confecŃii-textile etc. Între 1970 şi 1989, ritmul de creştere a producŃiei industriale din aceste noi ramuri a fost impresionant.

În anul 1975, conducerea politică a Ńării a definit, în termeni foarte precişi, obiectivele politicii de dezvoltare teritorială în cadrul procesului de industrializare. Acestea se exprimau prin stabilirea pragului minim de 10 mld. lei producŃie industrială anuală, ca obiectiv şi sarcină la nivelul fiecărui judeŃ. În 1980, acest prag a fost modificat, fiind corelat cu mărimea fiecărui judeŃ. Urmarea procesului de industrializare a fost crearea unei baze de producŃie industrială în fiecare judeŃ. MotivaŃia şi obiectivul acestei

124

dezvoltări au fost de a utiliza integral potenŃialul resurselor de muncă şi de a diminua disparităŃile interjudeŃene. Acest mod de redistribuire a resurselor naŃionale globale a condus în cele din urmă la o încetinire a ritmului de dezvoltare economică pe ansamblul Ńării.

După introducerea sistemului economiei de piaŃă, resursele tind să se orienteze către acele regiuni unde maximizarea utilizării lor este posibilă. Ca urmare, regiunile cele mai sărace, care au cunoscut o dezvoltare industrială artificială, suportă în prezent un impact sever al procesului de tranziŃie şi al ajustării structurale în vederea trecerii la sistemul economiei de piaŃă.

O hartă ad-hoc a disparităŃilor regionale din România permite localizarea spaŃială a sărăciei şi subdezvoltării, în două arii principale ale Ńării: nord-estul, care include practic în totalitate regiunea istorică a Moldovei, şi sudul, respectiv cea mai extinsă zonă agricolă a Ńării – Câmpia Română. Spre deosebire de aceste două arii, Vestul şi Centrul Ńării se conturează drept zonele mai bogate şi mai puternic dezvoltate, din punct de vedere al veniturilor din gospodăriile populaŃiei, precum şi al echipării şi dotării tehnico-sociale şi a potenŃialului economic. Dincolo de disparităŃile generale şi globale, analizele au relevat o serie de aspecte de detaliu, simptomatice pentru tipologia problemelor specifice diferitelor arii. Drept principale concluzii pot fi amintite următoarele:

1. JudeŃele cu cel mai scăzut nivel de trai sunt localizate în cele două principale zone ale sărăciei: prima, cu o situaŃie deosebit de critică, este situată în estul Moldovei şi cuprinde judeŃele Vaslui şi Botoşani, iar a doua, în zona de câmpie din sudul Ńării, şi cuprinde judeŃele Teleorman, Giurgiu, Călăraşi şi IalomiŃa. Despre judeŃele Botoşani şi Vaslui, se poate spune că se caracterizează printr-o stare generalizată de sărăcie, având resurse materiale foarte reduse şi niveluri înalte ale mortalităŃii infantile, ale migraŃiei şi şomajului. JudeŃele din sudul Ńării şi, mai ales, Călăraşi, Giurgiu şi Teleorman sunt exemple tipice de sărăcie culturală, după cum susŃin sociologii, caracterizate printr-un nivel educaŃional scăzut şi printr-o rată înaltă a mortalităŃii infantile, datorată precarităŃii condiŃiilor sanitare.

2. Subdezvoltarea infrastructurii şi sărăcia din gospodăriile populaŃiei sunt puse în evidenŃă de unele cazuri tipice, precum cel al judeŃului Gorj, caracterizat prin nivelul scăzut de dezvoltare a infrastructurii (tehnice şi sociale). Urmează situaŃia din judeŃele Hunedoara şi ConstanŃa, unde nivelul scăzut al calităŃii vieŃii din gospodăriile populaŃiei contrastează cu

125

nivelul ridicat al activităŃilor economice, exprimat ca atare de indicatorii specifici.

Studiul disparităŃilor regionale şi al evoluŃiei acestora trebuie să fie însoŃit şi de analize privind schimbările petrecute în structura ocupaŃională a populaŃiei şi în sectorul antreprenorial. Aceste analize adaugă noi aspecte şi semnificaŃii în vederea unei mai bune înŃelegeri a disparităŃilor regionale. Principala corelaŃie între fenomenele de natură economică şi aspectele vieŃii sociale, la nivel regional, o reprezintă declinul numărului locurilor de muncă din industrie. Scăderea numărului de salariaŃi din industrie a fost de peste 50% din totalul scăderilor înregistrate pe ansamblul economiei.

Peste 45% din numărul total al firmelor înregistrate în România se concentrează în cele mai dezvoltate 8 judeŃe, cu un total de 30% din populaŃia Ńării. Valori mai ridicate ale şomajului se înregistrează în judeŃele cu un nivel mai scăzut de dezvoltare şi cu o rată ridicată a declinului numărului de salariaŃi din industrie (BistriŃa-Năsăud, Botoşani, Tulcea, Vaslui etc.). Sub aspectul distribuŃiei spaŃiale, poate fi observată, de asemenea, o grupare a disparităŃilor globale, cu diferenŃe majore între estul şi sudul Ńării şi zonele centrale şi de vest. Cele mai multe dintre judeŃele slab şi foarte slab dezvoltate se află în Moldova şi Muntenia, în timp ce majoritatea celor cu nivel ridicat şi foarte ridicat de dezvoltare se află în Transilvania şi Banat. Regiunile istorice ale Olteniei şi Maramureşului se caracterizează printr-un nivel mediu de dezvoltare. Una dintre ariile cele mai puŃin dezvoltate se află în jurul Capitalei, excepŃie făcând doar zona puternic industrializată şi urbanizată a judeŃului Prahova.

DisparităŃile regionale ating valori remarcabile pentru anumiŃi indicatori, evidenŃiind decalajele din domeniile economic, social, ale echipării tehnice sau în ceea ce priveşte calitatea vieŃii, în general. Schimbările cele mai dinamice au fost evidenŃiate în rândul indicatorilor care ilustrează categoriile infrastructură şi socio-demografie. Indicatorii economici s-au caracterizat printr-un declin general în ultimii 11 ani, în timp ce indicatorii calităŃii vieŃii au crescut pentru o mare parte a populaŃiei în aceeaşi perioadă. Schimbările pozitive cele mai dinamice au putut fi observate la indicatorii creşterea numărului de autoturisme proprietate personală şi a numărului abonamentelor telefonice. Nivelul de urbanizare, exprimat ca procent al populaŃiei urbane din populaŃia totală a unui judeŃ, a rămas relativ constant, indicând lipsa unor deplasări majore ale populaŃiei din mediul rural către mediul urban, sau invers.

126

Cele mai relevante scăderi ale nivelurilor de dezvoltare au fost înregistrate în judeŃele MehedinŃi, Caraş-Severin şi Hunedoara, în timp ce judeŃele Brăila, DâmboviŃa şi IalomiŃa au cunoscut unele creşteri. Maximum de stabilitate s-a înregistrat atât în cazul judeŃelor bine dezvoltate (Sibiu, Braşov, Cluj şi Timiş), cât şi în cazul celor mai slab dezvoltate (Giurgiu, Botoşani, Vaslui, Călăraşi, Teleorman). Dinamicile regionale în România s-au caracterizat printr-o creştere a disparităŃilor economice în condiŃiile unui declin general al economiei naŃionale. Schimbările regionale au evoluat după modele diferite în cazul resurselor gospodăreşti, a infrastructurii sau a structurilor economice. ProducŃia întreprinderilor industriale a suferit cel mai acut declin, dovedind că aceste structuri au fost cel mai puŃin capabile de a se adapta la schimbările specifice economiei de piaŃă. Viteza cu care se desfăşoară reforma economică este cea care influenŃează, în ultimă instanŃă, creşterea, mai lentă sau mai rapidă, a disparităŃilor regionale.

IniŃiat în cadrul PHARE, de către Uniunea Europeană şi Guvernul României, programul pentru politica de dezvoltare regională a demarat în luna februarie 1996. ÎmpărŃirea României în zone sau regiuni de dezvoltare a suscitat multe opinii, generate de caracterul de noutate al proiectului şi soluŃiile, parŃial finalizate, de aplicare a principiilor regionalismului în Ńara noastră. Începând cu anul 2001, România primeşte, timp de şase ani, cca 100 milioane de euro, anual, din partea Uniunii Europene, prin programe de dezvoltare regională. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, prin aceste programe de dezvoltare regională s-ar putea crea în Ńara noastră cca 50.000 noi locuri de muncă, în special în sectorul privat, susŃinut cu precădere în dezvoltarea sa de către Uniunea Europeană. ContribuŃia Guvernului român la derularea acestor programe, în parteneriat cu Uniunea Europeană, este de 25% din totalul fondurilor europene alocate.

AgenŃia NaŃională pentru Dezvoltare Regională (ANDR) gestionează zonele defavorizate şi are în componenŃă 7 agenŃii de dezvoltare regională (ADR): ADR 1 nord-est (sediul la Piatra NeamŃ); ADR 2 sud-est (sediul la Brăila); ADR 3 sud-Muntenia (sediul la Călăraşi); ADR 4 sud-vest Oltenia (sediul la Craiova); ADR 5 vest-România (cu sediul la Timişoara); ADR 6 nord-vest (cu sediul la Cluj-Napoca) şi ADR 7 centru (cu sediul la Alba Iulia). La acestea se adaugă ADR 8, cu sediul la Bucureşti. Pe de altă parte, cu sprijinul financiar al Băncii Mondiale, Guvernului Marii Britanii şi al Uniunii Europene, AgenŃia NaŃională pentru Dezvoltarea şi Implementarea

127

Programelor de ReconstrucŃie a Zonelor Miniere a urmărit înfiinŃarea unor centre de promovare şi facilitare a investiŃiilor în zonele miniere, centre de plasament, centre comunitare de profil şi cantine pentru săraci. Scopul principal al acestei agenŃii guvernamentale este cel de absorbŃie a forŃei de muncă disponibilizate şi de refacere a zonelor miniere. Cea mai industrializată regiune este cea de Centru, iar cea mai slab industrializată – Regiunea de Nord-Est. Agricultura este cel mai bine reprezentată în Regiunea de Sud, urmată de Sud-Vest şi Nord-Est, în timp ce comerŃul şi sectorul financiar bancar sunt cel mai bine reprezentate în Regiunea Bucureşti. Programul PHARE de dezvoltare regională şi coeziune economică (vezi şi Anexa cursului) este coordonat în România de AgenŃia NaŃională de Dezvoltare Regională (ANDR) şi se derulează prin intermediul celor opt agenŃii de dezvoltare regională de mai sus, create la nivel local, pe principalele macroregiuni.

Principalele obiective ale Proiectului pentru dezvoltare rurală sunt întărirea capacităŃii instituŃionale locale pentru dezvoltare rurală şi promovarea accesului la serviciile de infrastructură rurală. Costul total era estimat, în 2001, la 120 milioane dolari SUA, din care Banca Mondială trebuia să participe cu un împrumut în valoare de 100 milioane dolari SUA, iar judeŃele selecŃionate să contribuie cu 10% din valoarea investiŃiei. Perioada de implementare a proiectului a fost estimată la 4 ani. În primii doi ani, s-a urmărit construirea unei capacităŃi iniŃiale pentru dezvoltarea rurală şi s-au disponibilizat fonduri pentru infrastructura din cinci judeŃe, aparŃinând diferitelor regiuni de dezvoltare. Cele cinci judeŃe au fost selectate din cadrul celor opt regiuni existente, pe baza criteriului celui mai mic venit pe locuitor şi pe baza altor indicatori sociali.

Au fost identificate mai multe centre rurale, ca potenŃiali poli de creştere economică în spaŃiul rural, care, pentru dezvoltarea lor economică şi inducerea dezvoltării în spaŃiul rural adiacent, trebuie să realizeze următoarele obiective:

1. dezvoltarea infrastructurii fizice şi de susŃinere a activităŃii economice specifice;

2. stimularea dezvoltării activităŃilor cu caracter non-agricol; 3. dezvoltarea turismului rural; 4. dezvoltarea silvo-turismului; 5. dezvoltarea enduro-turismului.

128

Pentru ca centrele urbane să-şi asigure rolul de centre de polarizare economică, este necesar să se realizeze, în continuare, următoarele obiective:

1. menŃinerea dezvoltării industriale, a serviciilor şi a formelor de turism specifice existente;

2. dezvoltarea infrastructurii fizice şi de susŃinere a activităŃii economice;

3. extinderea dezvoltării sectorului de întreprinderi mici şi mijlocii, diversificarea şi optimizarea sectorului de servicii, dezvoltarea turismului urban;

4. descentralizarea dezvoltării economice spre zonele de influenŃă în vederea stimulării dezvoltării echilibrate a judeŃului.

Zonele defavorizate reprezintă o arie geografică, strict delimitată

teritorial, care îndeplineşte cel puŃin una din următoarele condiŃii: are structuri productive monoindustriale, care, în activitatea zonei, mobilizează mai mult de 50% din populaŃia salariată; este o zonă minieră unde personalul a fost disponibilizat, în proporŃie de peste 25%, prin concedieri colective; este o zonă în care s-au efectuat concedieri colective în urma lichidării, restructurării sau privatizării unor agenŃi economici, care au afectat mai mult de 25% din numărul angajaŃilor cu domiciliul în zona respectivă; rata şomajului depăşeşte cu 30% media existentă la nivel naŃional; este o zonă izolată, lipsită de mijloace de comunicaŃii, iar infrastructura sa este slab dezvoltată. O zonă defavorizată poate aparŃine uneia sau mai multor unităŃi administrativ-teritoriale.

La 25 martie 1999, a fost emisă Hotărârea de Guvern nr. 191 privind declararea următoarelor zone miniere ca zone defavorizate: Albeni, Schela şi Motru-Rovinari, din jud. Gorj; Sărmăşag-Chiojd-Bobota, jud. Sălaj; Baia Mare şi Borşa-Vişeu, jud. Maramureş; Ştei-Nucet, jud. Bihor; Ip, jud. Sălaj; Filipeşti, jud. Prahova; Borod-Şuncuiuş-Dobreşti-Vadu Crişului şi Popeşti-Derna-Aleşd, jud. Bihor; Ceptura şi Comăneşti, jud. Bacău; Bucovina, jud. Suceava; Bocşa, Rusca Montană şi Moldova Nouă-Anina, jud. Caraş-Severin; Altân Tepe, jud. Tulcea; Baraolt, jud. Covasna; Hida-Surduc-Jibou-Bălan, jud. Alba. La începutul lunii octombrie 1999, a fost declarată ca zonă defavorizată, pe o perioadă de 10 ani, zona minieră Apuseni, jud. Sălaj. Aria geografică a zonei miniere Apuseni ca zonă defavorizată

129

cuprinde localităŃile Zlatna, Almaşu Mare, Abrud, Ciuruleasa, Bucium Sohodol, Mogoş, Roşia Montana, Baia de Arieş, Bistra, Lupşa şi Sălciua.

Fondul Român de Dezvoltare Socială a fost creat prin Legea nr. 129, din 1998, şi este destinat finanŃării proiectelor locale în combaterea sărăciei la nivelul comunităŃilor. Beneficiarii sunt grupuri de comunităŃi rurale sărace, grupuri dezavantajate şi grupuri productive provenind din comunităŃi sărace. Pentru a beneficia de prevederile acestei legi, comu-nităŃile rurale sărace şi grupurile productive provenite din comunităŃi sărace trebuie să dobândească personalitate juridică, pe baza actului de constituire, încheiat de cel puŃin 10 membri ai comunităŃii şi înregistrat la primăria comunei în raza căreia se află satul sau aşezarea umană izolată. Fondul are ca scop contribuŃia la reducerea sărăciei prin finanŃarea de proiecte pentru comunităŃi sărace beneficiare şi pentru grupurile dezavantajate, creşterea capacităŃii manageriale locale, susŃinerea descentralizării administrative şi creşterea capacităŃii de organizare la nivel local. Fondul Român de Dezvoltare Socială este constituit cu susŃinerea financiară a organizaŃiilor financiare internaŃionale şi a altor donatori din Ńară şi străinătate. Valoarea maximă a unei finanŃări acordate este de 75.000 dolari SUA pe proiect; comunitatea beneficiară are obligaŃia de a contribui cu minimum 10% din valoarea proiectului. Dintre proiectele posibile pentru finanŃare din Fondul Român de Dezvoltare Socială, cităm: mica infrastructură, cuprinzând drumuri, podeŃe, aprovizionarea cu apă şi canalizare în zonele rurale; serviciile sociale comunitare, compuse din asistenŃa pentru copii abandonaŃi, îngrijirea la domiciliu pentru cei vârstnici şi servicii pentru persoane fără adăpost; organizarea de cursuri de calificare şi asistenŃă tehnică pentru crearea de locuri de muncă în satele sărace.

Ariile identificate ca fiind zone slab dezvoltate se confruntă, în prezent, ca urmare a trecerii la economia de piaŃă, cu mari probleme de ordin economic şi social, dovedind imposibilitatea de a se redresa singure şi de a se adapta la noile condiŃii impuse de mecanismele pieŃei libere. Cunoscând faptul că tranziŃia la economia de piaŃă adânceşte disparităŃile existente între zonele dezvoltate şi zonele slab dezvoltate, datorită faptului că resursele tind să se orienteze spre acele zone unde maximizarea utilizării lor este posibilă, se impune intervenŃia directă şi susŃinută a administraŃiei publice, prin programe specifice de natură economică şi socială. Pe măsură ce reforma avansează pe plan naŃional şi local, se impune elaborarea unor

130

programe de redresare economică şi de protecŃie socială pentru zonele defavorizate.

Obiectivul major pentru dezvoltarea zonelor defavorizate identificate îl constituie restructurarea economică, elaborarea şi implementarea alternativelor de dezvoltare. Apreciem că cele mai importante obiective ale dezvoltări regionale în Ńara noastră sunt:

� reducerea disparităŃilor regionale între diferite regiuni ale României;

� integrarea activităŃilor din sectorul public, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor.

S-au conturat şi câteva obiective de ordin calitativ, care reliefează sensul diversificat al dezvoltării economico-sociale judeŃene, şi anume: ridicarea standardului de viaŃă; crearea de noi locuri de muncă; protecŃia şi regenerarea calităŃii mediului; oferirea de bunuri competitive pe plan internaŃional; regenerarea ambientului.

Legat de acesta, se pot contura următoarele obiective operaŃionale: reabilitarea infrastructurii fizice a zonelor defavorizate; identificarea potenŃialelor locale şi promovarea avantajelor comparative; atragerea de investiŃii în zonă; promovarea programelor sociale specifice zonelor defavorizate. Domeniile Ńintă, considerate ca direcŃii principale de dezvoltare în vederea realizării obiectivului general şi a obiectivelor calitative, sunt: industria, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, spaŃiul rural, turismul şi serviciile.

Pentru realizarea acestor obiective, este necesară implicarea tuturor actorilor cu responsabilităŃi în dezvoltarea locală, cu sprijinul implicit din partea autorităŃilor guvernamentale şi participarea directă şi consistentă a sectorului privat. Fără realizarea unui larg parteneriat, în care să fie implicată şi întreaga comunitate locală, problemele zonelor defavorizate nu vor fi rezolvate corect şi durabil. Prin realizarea obiectivelor propuse, pe termen mediu şi lung, se va ajunge la ridicarea standardului de viaŃă în zonele identificate în prezent ca defavorizate şi se va putea preîntâmpina producerea de noi dezechilibre. Procesul de reabilitare a zonelor defavorizate se poate conduce pe trei direcŃii prioritare: recalificarea şi reîncadrarea în muncă a persoanelor disponibilzate ca urmare a res-tructurării industriale, atragerea de mari firme în zonă şi înfiinŃarea de incubatoare şi prestări de servicii pentru întreprinzători, cât şi a unui centru tehnologic.

131

Obiectivele urmărite pentru dezvoltarea industriei au fost: restruc-turarea industriei grele; dezvoltarea şi specializarea ramurilor existente; stimularea înfiinŃării de noi ramuri industriale. Prin atingerea acestor obiective, produsele industriei trebuie să răspundă rigorilor pieŃei, cerinŃelor consumatorilor şi utilizatorilor, sub aspectul unor criterii economice şi sociale. Dezvoltarea viitoare a industriei este privită în strânsă conexiune cu dezvoltarea celorlalte ramuri economice şi, în mod special, ca un suport pentru sprijinirea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Există şi obiective operaŃionale, precum: modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii industriale; crearea unui mediu propice activităŃilor inovative din industrie; stimularea şi folosirea efectelor sinergetice ale cooperării judeŃene, regionale şi internaŃionale; dezvoltarea unor ramuri industriale ecologice; adaptarea nivelului de calificare-recalificare a resurselor umane la cerinŃele pieŃei; îmbunătăŃirea condiŃiilor de sănătate şi de protecŃie a muncii.

În sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii s-a urmărit stimularea constituirii şi dezvoltării IMM-urilor productive, a întreprinderilor micilor meşteşugari, precum şi a IMM-urilor de servicii în sprijinul activităŃilor productive. În acest sens, s-au formulat următoarele obiective operaŃionale, care vizează domeniile de acŃiune: stimularea înfiinŃării de noi IMM-uri prin dezvoltarea unei infrastructuri specifice; pregătirea întreprinzătorilor şi a forŃei de muncă specifice; crearea unui mediu favorabil înfiinŃării de noi întreprinderi şi susŃinerii celor existente; dezvoltarea parteneriatului între IMM-uri şi a cooperării între IMM-uri; sprijinirea IMM-urilor ecologice.

Pentru dezvoltarea spaŃiului rural se are în vedere promovarea unei agriculturi performante şi revigorarea spaŃiului rural, ca alternativă socio-economică a mediului urban. În acest sens, s-au creionat următoarele obiective specifice: exploatarea extensivă şi intensivă a solului; stimularea dezvoltării ramurilor agricole – zootehnie, silvicultură, pomicultură, viticultură, piscicultură şi apicultură; revigorarea mediului rural ca alternativă socială a mediului urban. În vederea realizării acestor obiective s-au formulat următoarele obiective operaŃionale, care vizează domeniile de acŃiune: dezvoltarea infrastructurii activităŃii asociative în spaŃiul rural; repopularea spaŃiului rural şi pregătirea forŃei de muncă pentru agricultură şi servicii complementare; crearea unui cadru favorabil de informare şi cooperare; stimularea producŃiei agricole ecologice; revitalizarea şi conservarea structurilor sociale caracteristice vieŃii rurale; stimularea dezvoltării sistemului sanitar în spaŃiul rural, în domeniul sănătăŃii.

132

S-au urmărit, de asemenea, şi obiective ale dezvoltării turismului, care se referă la: încurajarea turismului local la mică distanŃă; reabilitarea şi dezvoltarea obiectivelor turistice ale judeŃului; promovarea altor forme de turism. Pentru aceasta, s-au definit următoarele obiective operaŃionale: îmbunătăŃirea calităŃii serviciilor turistice; crearea de noi locuri de muncă şi pregătirea corespunzătoare a resurselor umane; stimularea iniŃiativei private în turism şi crearea unui cadru de susŃinere a turismului local; întărirea bazei economice a turismului prin stimularea cooperării în reŃea; protecŃia, conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural-istoric al regiunii tu-ristice respective; revigorarea activităŃii staŃiunilor balneare şi de tratament.

Obiectivele urmărite pentru dezvoltarea serviciilor au fost: dezvol-tarea şi îmbunătăŃirea serviciilor publice; dezvoltarea serviciilor financiar-bancare; dezvoltarea unor structuri de servicii specializate, orientate spre atragerea de noi întreprinderi, astfel încât sectorul servicii să devină un sector cu putere economică în sine, dar şi un suport real al dezvoltării celorlalte domenii economice. Obiectivele operaŃionale propuse pentru dezvoltarea acestui segment al economiei sunt: crearea facilităŃilor infrastructurale pentru dezvoltarea serviciilor orientate spre înfiinŃarea de noi întreprinderi; crearea de noi locuri de muncă şi pregătirea forŃei de muncă pentru ridicarea calităŃii serviciilor; crearea unui cadru informaŃional adecvat diversificării gamei serviciilor de calitate; stimularea unei reŃele de colaborare între serviciile publice şi private; stimularea serviciilor cu orien-tare ecologică; stimularea iniŃiativei private în domeniul serviciilor sanitare.

Prin implementarea politicii de dezvoltare regională în România au fost iniŃiate parteneriate active între administraŃiile publice, centrală şi locale, dar şi între administraŃiile publice locale ale judeŃelor constitutive ale regiunilor de dezvoltare economică, create în baza legii privind dezvoltarea regională. Se pune însă problema intensificării relaŃiilor în toate planurile vieŃii socio-economice şi politice, astfel încât să se asigure dezvoltarea socio-economică durabilă a întregii regiuni, în contextul dezvoltării naŃionale. Pe lângă obiectivul economic, cooperarea regională trebuie să se dezvolte şi în domenii de interes şi de relevanŃă regională, de exemplu, sectorul de întreprinderi mici şi mijlocii şi turismul.

În privinŃa cooperării interregionale, trebuie să existe două variante de abordare: a) se pot derula colaborări punctuale, chiar complementare, mergând pe sistemul reciprocităŃii între oricare judeŃ dintr-o regiunea şi alte judeŃe ale Ńării, pe coordonatele impuse de priorităŃile de dezvoltare ale

133

acestor regiuni; b) se pot derula relaŃii de cooperare între regiunile de dezvoltare înŃelese ca un tot unitar, pe proiecte cu grade diferite de complexitate şi de relevanŃă regională. În acest sens, este necesar ca regiunile respective să-şi definească priorităŃile, eventual în cadrul unor strategii judeŃene, ceea ce ar permite interconectarea şi armonizarea diverselor programe de dezvoltare.

DEZVOLTAREA ORAŞELOR ŞI JUDEłELOR łĂRII – STUDII

DE CAZ

� Craiova a reprezentat dintotdeauna o importantă zonă economică a României, sprijinită însă de creşterea permanentă a populaŃiei în perioada modernă şi contemporană a istoriei oraşului.

În 1735, oraşul înregistra cca 4.000 locuitori, în 1848 – 20.000 lo-cuitori, 1859 – 25.000 locuitori, 1899 – 40.000 locuitori. În primele două decenii ale secolului al XIX-lea, dezvoltarea Craiovei a fost caracterizată de înflorirea economică, urban-edilitară, de multiplicarea preocupărilor locuitorilor săi în ramurile meşteşugurilor, comerŃului, serviciilor publice. Craiova era un important nod comercial, administrativ şi cultural de prim rang al łării Româneşti.

În 1832, existau un număr de 595 de prăvălii, din care „197 de lemn şi 398 de zid”. Oraşul era socotit centrul comercial cel mai important al Olteniei; exporta în Austria şi Turcia cereale, piei, ceară, animale, seu şi cerviş. Ca urmare a cerinŃelor mereu crescânde ale exportului, în 1846 s-a înfiinŃat prima societate românească pe acŃiuni pentru transportul cerealelor cu vaporul pe Dunăre, la Brăila. În preajma anului 1860, în Craiova existau 4.633 clădiri, dintre care 3.220 case, 26 biserici, 11 şcoli, 60 fabrici-ateliere; existau şi aproximativ 90 de stabilimente cu caracter industrial, dintre care: 12 mori, 3 fabrici de bere, 2 fabrici de gaz şi ulei, 4 tăbăcării, 2 tipografii. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Craiova era un oraş ce avea mici fabrici şi ateliere de produse chimice, maşini agricole, arte grafice, tăbăcării, textile, materiale de construcŃii etc. La 26 octombrie 1896, intra în funcŃiune uzina electrică a Craiovei, cu echipamente AEG (Allgemeine Elektricitats Gesellschaft), având o putere instalată de 310 cai putere, care alimenta 365 lămpi, plasate pe 39 străzi, cuprinse într-o reŃea de 30 km. Craiova a fost primul oraş al Ńării alimentat cu curent electric produs de motoare cu combustie internă.

134

În anul 1900, Craiova deŃinea 924 de firme industriale, care reprezentau 43% din numărul întreprinderilor industriale din Oltenia. În 1910, cu 51.404 locuitori, Craiova era, ca număr de locuitori, al doilea oraş al României, după Bucureşti, în 1930 avea 63.215 locuitori, în 1948 – 84.574 locuitori; 1956 – 96.897 locuitori; 1965 – 150.098 locuitori; 1975 – 197.820 locuitori; 1985 – 275.098 locuitori; 1995 – 308.000 locuitori. Se afirmă şi comerŃul bancar; la începutul secolului al XX-lea existau deja 6 bănci şi două case de schimb valutar. În 1925, numărul stabilimentelor „industriei mari” se ridica la 40, iar în 1930, numărul de lucrători era de 5.530.

În perioada interbelică, oraşul, situat într-o zonă eminamente agrară, înaintează cu paşi mici pe calea industrializării, în raport cu alte zone urbane ale Ńării. Numărul întreprinzătorilor ce s-au apropiat de industrie a fost extrem de mic. Specific pentru economia oraşului, lipsită de marea producŃie de fabrică, este ponderea însemnată pe care o ocupă munca la domiciliu. În 1939, în Craiova existau numai 7 întreprinderi cu peste 100 de lucrători: Fabrica de postav „Oltenia”, Tipografia „Scrisul Românesc”, Fabrica de paste făinoase „Concordia”, Fabrica de pâine şi paste făinoase „Barbu Druga”, Uzinele „Semănătoarea”, Uzina Electrică şi Fabrica de pâine „Traiul”. Singura ramură industrială ale cărei întreprinderi puteau fi comparate cu unităŃi similare din alte centre ale Ńării era industria artelor grafice: cele două întreprinderi tipografice craiovene „Ramuri” (cu mai puŃin de 100 lucrători) şi „Scrisul Românesc” se bucurau de un frumos renume în Ńară şi chiar peste hotare.

În perioada socialistă a Ńării, începând din anii '60, oraşul devine un puternic centru industrial: se dezvoltă industria constructoare de maşini şi utilaje, de avioane, industria chimică, alimentară, uşoară, a materialelor de construcŃii, industria electrotehnică, industria extractivă, industria energetică.

PopulaŃia ocupată a municipiului – cca 110.000 persoane – este repartizată astfel: 38% în industrie, 15% în comerŃ şi reparaŃii, 10% în transporturi şi depozitare, 8% în învăŃământ, 6% în domeniul medical. Perioada de tranziŃie la economia de piaŃă pe care o parcurge în prezent Craiova a condus la modificări importante în domeniul economic prin descentralizarea conducerii tuturor întreprinderilor municipiului. Are loc o repunere în valoare a spiritului de proprietate, prin liberalizarea iniŃiativei particulare şi privatizarea unor bunuri care au aparŃinut în exclusivitate

135

statului. Deşi industria continuă să reprezinte ramura de activitate cu cea mai mare pondere în economia oraşului (70%), aceasta se caracterizează prin scăderea producŃiei tuturor capacităŃilor în funcŃiune. S-au înregistrat progrese reale în dezvoltarea serviciilor de telecomunicaŃii, a serviciilor bancare şi de asigurări, a serviciilor de consultanŃă în afaceri (în oraş există un Centru pentru Dezvoltarea Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, un Centru Româno-American de afaceri). La nivelul judeŃului a avut loc creşterea numărului de firme mixte şi a valorii capitalului investit, situând judeŃul Dolj şi municipiul Craiova pe unul din primele locuri din România, din acest punct de vedere. Firma „Daewoo Automobile România” posedă cel mai mare volum de investiŃii din judeŃ, urmată de firme din Italia, Belgia, Austria, Germania, ElveŃia etc.).

� Focşani. Începutul secolului al XX-lea marchează apariŃia unei industrii diversificate în municipiul Focşani. Industria alimentară deŃinea ponderea cea mai mare în producŃia industrială a municipiului, urmată de industria metalurgică, industria textilă şi de prelucrare a lemnului. Aici îşi desfăşurau activitatea agenŃi economici care realizau laminate finite, aparate electrice de joasă tensiune, tricotaje, fire de bumbac şi lână, mase plastice, mobilier divers, produse alimentare. În prezent, municipiul Focşani a atins un stadiu avansat al privatizării. SocietăŃile de industrie uşoară, construcŃii, precum şi cele comerciale sunt privatizate.

SuprafaŃa totală administrativă a municipiului este de 4.815 ha, din care, intravilan 1.193 ha şi 3.622 – extravilan. SpaŃiile verzi ocupă o suprafaŃă de 66 ha. ToŃi cei ce au avut dreptul de a deŃine teren agricol au devenit proprietari. ProducŃia vegetală este profilată pe cultura cerealelor, pomicultură şi viticultură. ProducŃia animală se referă în special la creşterea păsărilor şi porcilor. Există în municipiu agenŃi economici de stat şi particulari, care au atât activitate de producŃie, cât şi de cercetare: StaŃiunea de cercetare pomicolă Focşani, S.C. SUINTEST S.A. Focşani, StaŃiunea Silvică Focşani, S.C. AGROMIXT S.A. Focşani, S.C. AVICOLA S.A. Focşani, S.C. COMBIVRA S. A. Focşani, S.C. PISCICOLA S.A. Focşani, S.C. SALF S. A. Focşani, S. C. AGROIND S. A. Focşani, ROMCEREAL, S.C. VINCON S.A. Focşani, S.C. VINICOLA S.A. Focşani.

Prin poziŃia geografică favorizantă, Focşaniul se află situat într-un nod de comunicaŃii, aici întâlnindu-se căi de comunicaŃie rutiere şi fero-viare din toate colŃurile Ńării. Cu excepŃia transportului local, toate celelalte

136

societăŃi ce asigură transportul populaŃiei sunt privatizate. În interiorul municipiului, traficul este asigurat prin reŃeaua de autobuze în lungime de 31 km, lungimea totală a străzilor fiind de 95 km. ReŃeaua comercială a municipiului Focşani numără 1.146 unităŃi comerciale, amplasate în zona centrală, dar şi în cartierele oraşului şi posedă o varietate structurală de activităŃi comerciale şi de prestări servicii.

� Ploieştiul ocupă primul loc după Bucureşti în privinŃa valorii producŃiei industriale realizate. Circa trei sferturi din producŃia industrială se leagă de prelucrarea petrolului la societăŃile Petrotel, Astra şi Vega, iar în imediata vecinătate a oraşului funcŃionează Petro Brazi. Există, de asemenea, o tradiŃie ploieşteană consolidată în producŃia şi exportul de utilaj petrolier, chimic şi petrochimic (UPETROM, UZUC, UZTEL, 24 IANUARIE), rulmenŃi grei, detergenŃi, cabluri etc. În oraş, activează importante unităŃi producătoare de utilaje şi materiale pentru construcŃii, obiecte sanitare şi de uz casnic, unităŃi de construcŃii civile şi industriale, întreprinderi de industrie alimentară.

Remarcăm în economia Ploieştiului preponderenŃa agenŃilor economici foarte mari şi mari, în defavoarea unităŃilor mijlocii şi mici de producŃie şi, mai ales, de prestări servicii. De aici, flexibilitatea redusă în adaptarea la regulile economiei de piaŃă, implicit în asigurarea unor servicii destinate populaŃiei.

În comerŃ, pe lângă unităŃile mari cu capital de stat, au luat fiinŃă peste 3.000 agenŃi economici individuali şi asociaŃi cu capital privat, acoperind toată raza oraşului cu activităŃi specifice, care, în paralel cu o ameliorare simŃitoare a aprovizionării populaŃiei din toate cartierele, au dus la proliferarea construcŃiilor improvizate pentru această destinaŃie, în timp ce spaŃii comerciale mari, aparŃinând unităŃilor de stat, prezintă un grad foarte scăzut de utilizare.

� Zalău. Activitatea de bază a municipiului Zalău este industria, în care ponderea principală este deŃinută de industria prelucrătoare. Celelalte ramuri industriale sunt reprezentate astfel: industria alimentară: SC PRODPAN SA, SC VINALCOOL SA, SC SILVANIA-CARNEPREP SA, SC FORTUNA, SC ALBER SA, SC COMBI; industria textilă: SC FILATURA SA, SC ARTIN SA; industria cauciucului şi a maselor plastice: SC SILVANIA SA; industria metalurgică: SC SILCOTUB SA; industria de maşini şi echipamente: SC IAIFO SA; industria de maşini şi aparate

137

electrice: SC ELCOND SA; industria mobilei: SC STEJARUL SA, SC SALIMOB SA; industria reciclării deşeurilor şi resturilor de materiale: SC REMAT SA; turism şi comerŃ: SC ALCOM SA, SC SILVANIA SA, SC SALAJANCA SA, SC COMAT SA, SC COMTUR SA.

Agricultura, ramură cu tradiŃie în economia municipiului, a evoluat sub impactul mutaŃiilor produse în structura pe forme de proprietate a fondului funciar şi a efectivelor de animale. SuprafaŃa agricolă s-a menŃinut constantă şi s-a fragmentat, ca efect al legii fondului funciar, într-o multi-tudine de parcele mici, sistem care îngreunează realizarea lucrărilor meca-nizate. SuprafaŃa agricolă a municipiului este de 4.907 ha, din care teren arabil 1.853 ha, livezi 775 ha, vii 135 ha, păşuni 1.680 ha şi fâneŃe 464 ha.

� JUDEłUL BACĂU ocupă o suprafaŃă de 662 mii ha,

reprezentând 3% din teritoriul Ńării. JudeŃul Bacău este compus din 87 unităŃi administrativ-teritoriale de bază: 2 municipii (Bacău şi Oneşti), 6 oraşe (Buhuşi, Comăneşti, Darmăneşti, Moineşti, Slănic Moldova şi Târgu Ocna) şi 79 de comune.

Resursele naturale de petrol şi gaze naturale se află situate în zona subcarpatică, cărbune brun şi lignit în depresiunea Dărmăneşti, sare la Târgu Ocna şi Sărata. Acestea au condus la o dezvoltare economică multidirecŃională a regiunii.

În judeŃ sunt înmatriculaŃi cca 20.300 agenŃi economici, cu un capital social de peste 361 milioane dolari SUA, care realizează o cifră de afaceri de peste 1.150 milioane dolari SUA. InvestiŃiile străine provin din 41 de Ńări, sunt în valoare de peste 30 milioane dolari SUA şi sunt concentrate în 470 firme.

Ocupă locul al VI-lea pe Ńară sub aspectul dezvoltării industriale, realizând 4,5 % din producŃia totală a Ńării. Principalele ramuri industriale ale judeŃului sunt: industria extractivă a petrolului, gazelor naturale, cărbunelui şi sării; industria chimică şi petrochimică; industria constructoare de maşini; industria lemnului; industria celulozei şi hârtiei; industria uşoară; industria alimentară.

Aici îşi desfăşoară activitatea unicul producător din Ńară de cauciuc sintetic, precum şi producători de acid sulfuric, cherestea şi îngrăşăminte chimice. Prelucrarea ŃiŃeiului, una din ramurile de bază ale industriei băcăuane, este reprezentată de cele două mari rafinării amplasate în localităŃile Oneşti şi Dărmăneşti, unde se produce cocsul acicular. Industria

138

constructoare de maşini este dezvoltată în special în următoarele domenii de producŃie: maşini-unelte, aviaŃie, armături industriale, organe de asam-blare, echipamente electropneumatice, echipamente tehnologice pentru industriile prelucrătoare din chimie şi petrochimie, celuloză şi hârtie, industria extractivă şi industria de prelucrare a lemnului.

Faptul că pădurile reprezintă una din principalele bogăŃii naturale ale judeŃului a condus la dezvoltarea industriei forestiere, concretizată prin unităŃi de exploatare şi prelucrare a lemnului, 70% din producŃie fiind destinată exportului. Industria textilă şi a confecŃiilor are o pondere însemnată în industria judeŃului, principalele produse realizate (Ńesături din lână şi tip lână, confecŃii textile) fiind destinate în special exportului. Industria alimentară e reprezentată de firme în domeniul prelucrării cărnii şi a laptelui, a fabricării produselor de panificaŃie, precum şi în domeniul producŃiei de băuturi alcoolice.

Sectorul agricol, cu o pondere importantă în activitatea economică a judeŃului, este reprezentat de producŃia agricolă, care deŃine 3% din totalul producŃiei vegetale pe Ńară, şi de sectorul zootehnic, care realizează 3% din totalul producŃiei animale.

Exporturile reprezintă 24% din producŃia industrială a judeŃului, principalele produse comercializate în exteriorul Ńării fiind: îngrăşăminte chimice, cherestea, hârtie, Ńesături, confecŃii, încălŃăminte şi produse alimentare, în principal pe pieŃele Europei de Vest. Importurile realizate sunt în principal: produse chimice, maşini şi utilaje agricole şi industriale, produse alimentare şi bunuri de larg consum.

Cadrul natural şi existenŃa izvoarelor de ape minerale recomandate în tratamentul afecŃiunilor aparatului digestiv, căilor respiratorii, rinichilor, bolilor cardiovasculare şi reumatologice au favorizat dezvoltarea turismului în zonele: Slănic Moldova, Târgu Ocna, Poiana Sărată şi Poiana Uzului. Cele 22 izvoare de ape mineralizate, dotările şi condiŃiile de cazare au transformat staŃiunea Slănic Moldova într-o veritabilă „perlă” a Moldovei.

JudeŃul Bacău dispune de o densă reŃea de căi de comunicaŃie. Lungimea totală a reŃelei de căi ferate ce străbate judeŃul este de 226 km, din care 191 km sunt căi ferate electrificate. ReŃeaua drumurilor publice însumează peste 301 km, din care 7% sunt drumuri europene, 12% drumuri naŃionale, 35% drumuri judeŃene şi 46% drumuri comunale. ReŃeaua de telecomunicaŃii asigură 132.000 linii telefonice cu 120.000 de abonaŃi. În judeŃ activează 4 societăŃi de televiziune prin cablu şi 3 posturi de radio.

139

Serviciile de poştă sunt asigurate prin 101 oficii poştale. Aeroportul Bacău este situat în sudul municipiului şi dispune de o aerogară destinată transportului intern şi internaŃional de marfă şi persoane.

ReŃeaua unităŃilor sanitare publice şi private cuprinde 9 spitale cu un număr de peste 4.200 paturi, 14 policlinici şi 95 de farmacii, la care se adaugă 168 de dispensare urbane şi rurale.

ÎnvăŃământul universitar şi preuniversitar se desfăşoară în 564 şcoli primare şi gimnaziale, 30 de licee, 22 de şcoli profesionale şi 2 universităŃi: Universitatea Bacău şi Universitatea particulară „George Bacovia”.

Activitatea culturală a judeŃului este susŃinută, în principal, de Teatrul Dramatic Bacovia, Teatrul de AnimaŃie, Centrul InternaŃional de Cultură şi Artă „George Apostu” şi de Filarmonica „Mihail Jora”. Prin numărul mare de instituŃii culturale, case memoriale, muzee şi galerii de artă se oferă iubitorilor de artă un fascinant univers.

� JUDEłUL CLUJ face parte din categoria judeŃelor cu o economie complexă şi diversificată, cu o pondere importantă în economia naŃională, fiind, din acest punct de vedere, cel mai important centru administrativ-te-ritorial din nord-vestul Ńării. PotenŃialul economic al judeŃului este relevat de existenŃa a peste 28.700 societăŃi comerciale, din care cca 28.400 cu capital privat. Pe raza judeŃului există 46 regii autonome, sucursale şi filiale ale acestora, precum şi 251 societăŃi comerciale cu capital majoritar de stat

Economia judeŃului a avut şi are la bază bogate resurse materiale, poziŃie geografică avantajoasă, cu posibilităŃi facile de comunicaŃie pe căile feroviare şi rutiere, rezerve importante de forŃă de muncă de înaltă calificare şi tradiŃie în numeroase domenii, capacitate deosebită de adaptare la cerinŃele pieŃei concurenŃiale. Numărul investitorilor străini este de 2.240, iar valoarea capitalului investit de 110 milioane dolari SUA, reprezentat în special de investitori din ElveŃia, Luxemburg, Italia, FranŃa.

În structura activităŃilor economice, locul preponderent îl ocupă industria. Peste 34% din populaŃia activă ocupată îşi desfăşoară activitatea în subramurile industriale. Cele mai importante ponderi în activitatea industrială le deŃin: industria materialelor de construcŃii, porŃelan, obiecte sanitare, sticlărie – 18%; industria metalurgică – 16%; industria alimentară – 15%; industria chimică şi de medicamente – 11%; industria de maşini şi echipamente – 7%; industria de celuloză, hârtie şi carton – 7%; industria de pielărie şi încălŃăminte – 6% etc.

140

A doua ramură economică în economia judeŃului o constituie agricultura. Peste 27% din populaŃia ocupată îşi desfăşoară activitatea în agricultură. SuprafaŃa totală a fondului funciar este de 667.291 ha, din care terenul arabil ocupă 202.130 ha. Pădurile se întind pe o suprafaŃă de 169.291 ha. Pe terenurile în pantă au fost create numeroase livezi cu pomi fructiferi valoroşi, îndeosebi în partea centrală, de nord şi de nord-est a judeŃului, pe dealurile din zona municipiului Cluj sau din zona localităŃilor Baciu, Apahida, Huedin, Unguraş, Nires, Bobâlna, Dej.

Materialele de construcŃie existente în stare naturală, ca şi cele rezultate din prelucrarea industrială, au favorizat dezvoltarea unei reprezentative ramuri de profil – industria materialelor de construcŃii.

Fondul forestier, care acoperă o suprafaŃă de 154.582 ha (23% din suprafaŃa judeŃului), a fost şi este organic conectat la dezvoltarea mai multor ramuri economice, îndeosebi a industriei şi a construcŃiilor.

JudeŃul Cluj posedă un bogat şi variat potenŃial turistic, cu precădere în zona MunŃilor Apuseni, cu posibilităŃi reale de amplificare a activităŃilor din acest domeniu, în cadrul proceselor de restructurare şi privatizare care se desfăşoară în judeŃ.

� JUDEłUL SĂLAJ Economia judeŃului dispune de importante capacităŃi de producŃie, al

căror potenŃial ar putea fi valorificat prin elaborarea unor programe de restructurare a industriei. Activitatea de bază din judeŃ este industria, cea mai mare parte a ei fiind reprezentată de industria alimentară, textilă, a cauciucului, metalurgică, de maşini şi echipamente, mobilă, materiale refolosibile. De o atenŃie deosebită se bucură acŃiunile de retehnologizare şi diversificare a producŃiei, urmărindu-se creşterea productivităŃii muncii şi a calităŃii produselor, în vederea ridicării competitivităŃii lor pe piaŃa mondială. Astfel de programe sunt întocmite în societăŃile comerciale I.A.I.F.O., ELCOND, SILCOTUB, dar preocupări există în toate unităŃile.

Agricultura este ramura tradiŃională a economiei judeŃului, suprafaŃa agricolă fiind de 239.362 ha, din care 122.004 ha arabil. Există posibilităŃi reale de cooperare cu firme străine de profil, în vederea creşterii gradului de prelucrare a fructelor şi produselor zootehnice (carne, lapte), produse care se pot obŃine în condiŃii ecologice deosebite.

141

� JUDEłUL TIMIŞ Situat în partea de vest a României, judeŃul Timis are o suprafaŃă de

8.697 kmp, ceea ce reprezintă 4% din suprafaŃa Ńării, fiind cel mai întins judeŃ. Are cea mai mare lungime de cursuri de râu canalizate şi cel mai mare procent de suprafeŃe drenate şi desecate. Pe teritoriul judeŃului se află cel mai vestic punct al Ńării, Beba Veche, situat la 20°16’ longitudine estică. În funcŃie de punctele de trecere a frontierei, distanŃa medie până la capitalele celor două Ńări învecinate, Belgrad şi Budapesta, este de 170 şi, respectiv, de 300 km. Viena se află la aproximativ aceeaşi distanŃă ca şi Bucureştiul – 550 km.

BogăŃiile solului şi subsolului, ca şi aşezarea geografică la confluenŃa dintre civilizaŃiile occidentală şi răsăriteană au avut un rol important în dezvoltarea economică, cu toate consecinŃele sale pe plan social şi spiritual. Cele mai importante resurse de substanŃe minerale utile (oxizi de fier, minereuri de mangan) se găsesc situate în zona MunŃilor Poiana Ruscă. Nisipurile cuarŃoase, bazalt şi marmură apar în zona de est a judeŃului. O categorie importantă a resurselor de subsol o constituie materialele de construcŃii (nisipuri, argile, pietrişuri), care sunt răspândite pe aproape întreg teritoriul judeŃului. O altă bogăŃie, dar insuficient exploatată, o reprezintă apele termale şi minerale, care se găsesc în zona de vest, cât şi în zona centrală a judeŃului.

Solurile, deosebit de fertile, constituie principalul factor de favorabilitate a agriculturii. Din suprafaŃa totală a judeŃului, suprafaŃa agricolă reprezintă 82%. Creşterea animalelor este o îndeletnicire importantă a locuitorilor judeŃului.

PopulaŃia totală este de cca 700.000 locuitori. Gradul de urbanizare este de 63% (faŃă de cca 50% media pe Ńară), în timp ce densitatea popu-laŃiei atinge 80 locuitori pe kmp (media pe Ńară este 96 locuitori pe kmp).

Pe teritoriul judeŃului există două municipii, 5 oraşe, 75 comune şi 318 sate. Municipiul Timişoara, important centru economic, social şi cul-tural al Ńării, este situat pe locul trei în ierarhia municipiilor reşedinŃă de judeŃ.

7.3. Economia şi societatea românească în tranziŃie

Studierea tranziŃiei economice şi sociale ne ajută la formularea următoarelor idei: oferă posibilitatea cunoaşterii dinamicii şi contradicŃiilor procesului de schimbare, a efectelor pozitive şi negative ale unor procese şi

142

fenomene din economie şi societate; poate conduce la identificarea modelelor, strategiilor şi proiectelor sociologice propuse ca soluŃii posibile ale realizării cerinŃelor modernizării societăŃii româneşti; permite evaluarea aspectelor pozitive şi a limitelor acestora, a posibilităŃilor de utilizare în soluŃionarea problemelor practice, concrete; poate asigura – şi în ce măsură – abordarea şi soluŃionarea corectă a exigenŃelor trecerii eficiente a so-cietăŃii româneşti contemporane de la faza tradiŃională a dezvoltării la cea modernă şi postmodernă, în contextul creşterii interdependenŃelor, a inter-naŃionalizării şi globalizării proceselor şi problemelor economice şi sociale.

În stadiul actual, reforma economico-socială din Ńara noastră presu-pune dezetatizarea, adică restructurarea şi privatizarea, precum şi generalizarea mecanismelor pieŃiei, care ajută la dezvoltarea mediului concurenŃial. Există situaŃii când restructurarea este realizată după privatizare. Este un risc pe care investitorul şi-l asumă singur. Dacă ne referim la costuri, este limpede că privatizarea este o prioritate, iar restructurarea este o problemă care nu mai priveşte statul, ci pe investitor. O strategie de privatizare a fost aplicată în agricultură, turism şi comunicaŃii; o altă strategie este pe cale de a fi elaborată pentru industrie şi transporturi. Obiectivele programului anual de privatizare coincid cu punctul de vedere exprimat de Banca Mondială. PriorităŃile sunt privatizarea pe piaŃa secundară de capital, privatizarea cu investitori strategici şi de portofoliu, restructurarea şi privatizarea regiilor autonome. Principalele sectoare în care au fost privatizate societăŃi comerciale sunt industria materialelor de construcŃii, industria metalurgică, construcŃiile mecanice, industria chimică şi petrochimică.

Investitorii care nu sunt rezidenŃi în România au dreptul de a transfera în străinătate, fără nici o restricŃie, după plata impozitelor şi a taxelor legale, o serie de venituri în devize convertibile. Este cazul, în primul rând, al dividendelor şi al beneficiului obŃinut de la societatea comercială – dacă sunt acŃionari sau asociaŃi – sau din profitul unei sucursale. De altfel, ei pot transfera în străinătate, în aceleaşi condiŃii, venitul obŃinut în cazul unei asociaŃii cu participare, ca şi veniturile obŃinute prin vânzarea de acŃiuni sau părŃi sociale. De acelaşi regim juridic se bucură sumele obŃinute din lichidarea unei societăŃi, sumele obŃinute cu titlu de despăgubiri, ca urmare a unei exproprieri sau a aplicării unei alte măsuri cu efect echivalent, precum şi alte venituri, potrivit formei de realizare a investiŃiei. Cadrul legislativ prevede în mod expres acordarea de asistenŃă

143

formalităŃilor administrative şi reducerea lor considerabilă. Întreprinzătorii străini au dreptul de a converti sumele de bani în lei, precum şi dreptul de a transfera devizele în Ńara de origine, în limita reglementărilor asupra regimului devizelor. Ei au şi dreptul de a-şi alege instanŃele judiciare şi arbitrajul competente pentru a regla eventualele litigii.

În funcŃie de capitalul societăŃii comerciale, de pachetul de acŃiuni şi de necesitatea de a atrage investitori strategici, sunt utilizate următoarele metode tehnice de privatizare:

� pentru investiŃiile directe: licitaŃii deschise; licitaŃii în plic închis; licitaŃii preselecŃionate; negociere directă, iar

� pentru investiŃiile de portofoliu: licitaŃia electronică pe piaŃa secundară de capital RASDAQ; oferta publică prin intermediul Bursei de valori Bucureşti.

În noua sa formă din 2001, Legea investiŃiilor nu introduce discriminări între investitorii străini şi cei români şi prevede o serie de facilităŃi. Potrivit acestui act normativ, investiŃiile directe având valori de 1 până la 10 milioane de dolari SUA, realizate într-un termen de maximum 24 de luni, vor fi controlate direct de minister, în timp ce investiŃiile de mai mult de 10 milioane de dolari vor fi urmărite de agenŃia guvernamentală care se ocupă de investiŃiile străine. Pentru cei care investesc mai mult de un milion de dolari SUA în modernizarea infrastructurii şi creează noi locuri de muncă, se acordă facilităŃi substanŃiale.

O altă dispoziŃie legală vizează simplificarea procedurilor şi scurtarea considerabilă a termenelor în care vor fi emise avizele, autorizaŃiile şi licenŃele de înregistrare a firmelor. În acelaşi timp, pentru a simplifica procedurile de constituire/ înscriere a unei noi firme, la Camerele de comerŃ judeŃene au fost deschise ghişee unice pentru întreprinzători, unde se depun un minimum de acte în vederea aprobării şi de unde se primeşte, în termen de 30 de zile, aprobarea definitivă. Investitorii străini au dreptul, potrivit acestei legi, să transfere integral în străinătate profiturile lor anuale, în condiŃiile regimului devizelor în România. Investitorii străini pot, de asemenea, să transfere în străinătate profiturile lor anuale în devizele în care a fost realizată investiŃia, sumele obŃinute din vânzarea acŃiunilor, „precum şi sumele provenite din lichidarea investiŃiilor, în condiŃiile regimului devizelor din România” – se arată în lege. InvestiŃiile realizate în România nu pot fi naŃionalizate, expropriate sau supuse altor măsuri echivalente, cu excepŃia cazurilor de interes public. Asemenea măsuri sunt nedis-

144

crminatorii, efectuate în conformitate cu legea şi precedate de o despăgubire adecvată şi efectivă, potrivit valorii de piaŃă a investiŃiei, la data luării măsurii respective. Dacă valoarea despăgubirii nu poate fi determinată, ea va fi stabilită de comun acord de către părŃi, „pe baza principiilor echitabile, în funcŃie de capitalul investit şi de valoarea de piaŃă a investiŃiei”. Bunurile importate constituie un aport la investiŃia realizată, fiind exonerate de taxe pe valoarea adăugată (TVA). De acelaşi regim beneficiază materiile prime, materialele consumabile, piesele de schimb şi componentele importate „necesare şi utilizate efectiv în producŃia proprie pe o perioadă de doi ani, calculată de la data punerii în funcŃiune a obiectivului”. Dacă aceste bunuri sunt cumpărate în România, ele vor fi, de asemenea, exonerate de TVA. InvestiŃiile realizate în România sunt, totodată, exonerate de impozitul pe profit. Astfel, investiŃiile din agricultură şi industria alimentară, infrastructura de transport, tehnologia informaŃiei şi a comunicaŃiilor, cercetare, sănătate, învăŃământ şi turism sunt exonerate de impozitul pe profit pe o perioadă de patru ani de la data punerii în funcŃiune a obiectivului.

După această perioadă de „graŃie”, investitorii beneficiază anual de o reducere de impozit pe profit, în următoarele condiŃii: 50% pentru impozitul pe profitul reinvestit, pentru a cumpăra maşini, utilaje şi echipamente noi sau de 25% pentru impozitul pe profit, dacă mai mult de 15% din cheltuieli sunt destinate cercetării ştiinŃifice vizând dezvoltarea tehnologiilor noi în România şi procesului de formare profesională şi dacă cel puŃin 30 de noi locuri de muncă sunt create prin dezvoltarea investiŃiei existente sau printr-o nouă investiŃie. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt exonerate de taxe vamale pentru maşini, instalaŃii, echipamente industriale, bunurile importate pentru a dezvolta activităŃile proprii de producŃie şi servicii şi care sunt plătite din fonduri proprii sau cu ajutorul creditelor prin băncile române sau străine.

Apreciem că pentru definitivarea tranziŃiei economico-sociale în Ńara noastră sunt necesare următoarele acŃiuni:

a) consolidarea unor pieŃe agricole stabile şi competitive. Legea nr.73/2002 privind organizarea şi funcŃionarea pieŃelor agricole şi alimentare a condus la crearea organismelor instituŃionale necesare: Comitetul Interministerial pentru coordonarea organizării şi funcŃionării pieŃelor produselor agroalimentare, înfiinŃarea şi autorizarea unui număr de şase organizaŃii interprofesionale pe produs sau grupă de produse (zahăr,

145

carne de porc, vie-vin, orz-bere, lapte, cereale). Organizarea pieŃei cerealelor este reglementată prin Legea nr.149/2003 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitării seminŃelor de consum, regimul certificatelor de depozit şi constituirea Fondului de Garantare;

b) instituirea Sistemului NaŃional de Gradare a Cerealelor, prin Hotărârea de Guvern nr. 1.336/2002 şi Legea nr.266/2002 privind producerea, prelucrarea, comercializarea seminŃelor şi a materialului săditor şi înregistrarea soiurilor de plante; înfiinŃarea şi funcŃionarea Bursei cerealelor pe contracte futures, la Sibiu, şi cea pe contracte spot, la Brăila;

c) organizarea pieŃei tutunului, prin Legea nr. 236/2003; d) organizarea pieŃei viei şi vinului, prin Legea nr. 244/2002; e) organizarea pieŃei legumelor de câmp, prin Legea nr. 312/2003.

Este funcŃională Legea creditului agricol pentru producŃie nr. 150/2003, însoŃită de pachetul de acte normative secundare pentru aplicarea prevederilor ei, adică Hotărârile de Guvern nr.816 şi nr. 981/2003;

f) finalizarea reformei şi a privatizării în toate ramurile economiei naŃionale;

g) îmbunătăŃirea mediului de afaceri pentru ca investiŃiile străine directe (ISD) să crească. România merită mai multe investiŃii străine decât primeşte, dar instabilitatea legislativă şi corupŃia avansată au creat un mit care cu greu va putea fi depăşit. ISD aduc nu numai bani, dar şi idei, cunoştinŃe, tehnologie nouă şi îmbunătăŃesc calificarea angajaŃilor.

h) trebuie acordată o atenŃie mai mare problemelor de mediu, definitivării reformei instituŃionale, restructurării sistemului judecătoresc, a administraŃiei publice şi combaterii corupŃiei.

ExerciŃii de gândire

A. Economia şi societatea se află într-o permanentă tranziŃie de la o stare la altă stare. Economia şi societatea românească se găsesc în „tranziŃia de la plan la piaŃă”. Vă rugăm să meditaŃi asupra următoarelor aspecte ale sinuoasei tranziŃii pe care o parcurgem:

� ca proces amplu al transformărilor profunde, structurale, ale organizării, conducerii şi desfăşurării tuturor activităŃilor economice, reforma economică nu a reuşit îmbunătăŃirea performanŃelor sistemului economic şi nici diversificarea şi satisfacerea la un nivel optim a trebuinŃelor consumatorilor;

146

� în mod similar, reforma socială şi umană – condiŃionată de reforma economică – este mult întârziată.

B. Atunci când creionaŃi cadrul general de analiză a unui judeŃ sau realizaŃi monografia localităŃii de domiciliu, pentru referatul necesar la această disciplină, vă rugăm să aveŃi în atenŃie următoarele probleme importante:

− contextul economico-social al judeŃului respectiv în plan regional şi naŃional;

− dotarea cu infrastructuri, activităŃile productive şi serviciile; − spaŃiul urban şi rural, evoluŃia turismului în zona respectivă; − populaŃia sau resursele umane; mediul de viaŃă şi starea socio-

culturală a locuitorilor; − obiectivele şi măsurile de dezvoltare socio-economică a zonelor

respective, în vederea diminuării disparităŃilor existente; − strategiile sectoriale de dezvoltare economică: industria, sectorul

întreprinderilor mici şi mijlocii, serviciile, spaŃiul rural, turismul; − cooperare intra, interregională şi transfrontalieră; − dezvoltarea şi îmbunătăŃirea serviciilor publice; − dezvoltarea serviciilor financiar-bancare; − dezvoltarea unor structuri de servicii specializate.

165

SUBIECTE, TESTE ŞI RĂSPUNSURI PENTRU EVALUAREA CUNOŞTINłELOR DE SOCIOLOGIE ECONOMICĂ l. Economia şi sociologia – ştiinŃe socio-umane importante; 2. Statutul şi determinările sociologiei economice; 3. AplicaŃiile teoriilor şi doctrinelor sociologiei economice; 4. Raportul om-economie-societate; 5. Comportamentul consumatorului – influenŃare şi modelare; 6. Comunicarea ca liant al acŃiunilor umane; 7. Economia şi societatea românească în tranziŃie; 8. Rolul individului în economie şi societate; 9. Tipologia sistemelor economice şi sociale; 10. Tipologia umană în economie-determinări şi caracteristici; 11. CondiŃionarea economică şi socială a omului; 12. Societatea şi economia contemporană în perspectiva globalizării.

30 de subiecte pentru SOCIOLOGIE ECONOMICĂ

1. Ce este sociologia economică ? 2. Care sunt condiŃiile necesare pentru ca o disciplină să fie

considerată ştiinŃifică ? 3. DefiniŃi faptul social. 4. PrezentaŃi în ce constă piramida trebuinŃelor lui A. Maslow. 5. Care sunt ramurile sociologiei economice ? 6. Care sunt nivelurile pe care se desfăşoară relaŃiile dintre economie

şi societate ? 7. Cum pot fi clasificate sistemele teoretice din sociologia

economică ? 8. Ce lucrare a fost tipărită în 1895 ? 9. În ce an a fost tipărită prima lucrare de psihologie economică ? 10. Cum definea prof. Pierre Louis Reynaud psihologia economică ? 11. DefiniŃi succint etnologia. 12. Ce este ştiinŃa economică ? 13. Ce este mercantilismul ? 14. Ce cunoaşteŃi despre liberali ?

166

15. Care sunt cele trei clase ale societăŃii prezentate de David Ricardo?

16. Cine au fost cei mai cunoscuŃi socialişti utopici ? 17. În ce constă teoria forŃelor productive ale naŃiunii ? 18. Care sunt cele trei mari cicluri capitaliste ? 19. Care au fost principalele lucrări ale lui J. M. Keynes ? 20. În ce constă teoria statului de drept ? 21. EnumeraŃi sectoarele economice şi sociale. 22. Ce cuprinde un sector economic şi social ? 23. Ce înŃelegeŃi prin comunicare ? 24. AlegeŃi elementele esenŃiale ale teoriei matricei psihosociale. 25. Ce reprezintă consumul ? 26. Ce este darwinismul social ? 27. Care sunt factorii sociali principali de influenŃare a consumului ? 28. Dar factorii psihologici principali ? 29. Care sunt factorii spirituali principali de influenŃare a

consumului? 30. Dar biologici ?

167

30 DE TESTE PENTRU SOCIOLOGIE ECONOMICĂ

1. Sociologia economică este: a) disciplină de graniŃă, situată între economie şi sociologie, care

studiază în ce măsură economia este influenŃată de faptele sociale umane, şi reciproc;

b) modul în care comportamentul uman, individual şi social, este determinat de principalele domenii ale vieŃii economice (producŃie, circulaŃie, repartiŃie şi consum);

c) disciplina care nu împrumută metode şi tehnici de studiu, precum şi concepte cheie din alte ştiinŃe socio-umane: economia, psihologia şi sociologia.

2. Pentru ca o disciplină să fie considerată ştiinŃifică, trebuie îndeplinite,

simultan, trei condiŃii: a) să aibă obiect de studiu – în cazul nostru, obiectul de studiu al

Sociologiei economice îl constituie activitatea economico-socială, modul în care economia influenŃează societatea, şi reciproc;

b) nu este strict necesar să posede o metodologie proprie, adică un corpus de metode şi tehnici, cu ajutorul cărora să măsoare şi să cuantifice obiectul de studiu;

c) să existe mai multe cuvinte-cheie, noŃiuni esenŃiale, concepte de lucru, cu care să opereze în cunoaşterea obiectului său de studiu.

3. Fapt social:

a) nu este orice mod de a acŃiona, fixat sau nu, susceptibil de a exercita asupra individului o constrângere exterioară (Emile Durkheim);

b) poate fi considerat ca un lucru, este exterior conştiinŃei noastre; c) are un efect coercitiv asupra omului.

4. Piramida trebuinŃelor, realizată de psihologul Abraham Maslow: a) ierarhizează nevoile umane; b) pune la bază trebuinŃele de confort social; c) aşază pe cea mai înaltă treaptă satisfacerea spiritului uman.

5. Ramurile sociologiei economice sunt: a) sociologia producŃiei – studiază comportamentul uman, relaŃiile

dintre oameni şi organizaŃiile formate de aceştia în cursul

168

desfăşurării producŃiei de bunuri economice, având ca disciplină de sine stătătoare sociologia muncii;

b) sociologia schimbului şi repartiŃiei economice – studiază comportamentele activităŃilor de schimb, repartiŃie şi circulaŃie a bunurilor economice;

c) sociologia timpului liber – are în atenŃie studiul comportamentelor şi aspiraŃiilor de consum de bunuri materiale şi culturale şi de servicii (comerciale, turistice, artistice etc.).

6. RelaŃiile dintre societate şi economie se desfăşoară pe 3 niveluri:

a) macrosocial, în care sociologia economică studiază raporturile dintre tipul şi structura societăŃii şi subsistemul său economic;

b) mezosocial, în care sunt studiate relaŃiile dintre diferitele componente ale societăŃii: sectoare (economic, social, politic şi cultural); instituŃii (stat, armată, biserică); grupuri (familia, grupurile profesionale, de societate etc.) şi organizaŃii (oficiale, neguvernamentale) şi diviziunile corespunzătoare ale economiei (producŃie, repartiŃie, circulaŃie şi consum );

c) interinstituŃional, nivel la care sociologia economică studiază comportamentele şi valorile după care se ghidează membrii unei societăŃi într-o epocă dată, în raport cu sistemul economic respectiv, ce induce: comportamentul de capitalizare, economisire, cumpărare, raŃionalitatea muncii individuale, locul muncii şi al consumului în viaŃa individuală etc.

7. Sistemele teoretice din sociologia economică pot fi clasificate în:

a) sisteme în care variabilele economice nu există şi nu sunt generatoare de forme şi relaŃii sociale;

b) sisteme în care variabilele economice sunt independente, generatoare de forme şi relaŃii sociale;

c) sisteme în care variabilele economice sunt dependente.

8. În 1895, un psiholog francez clasic, Gustave Le Bon, punea bazele teoriei despre comportamentul social, în lucrarea sa: a) Psihologia mulŃimilor; b) Psihologia socio-economică, una din primele lucrări de psihologie

socială; c) una din cele două lucrări a fost tradusă abia după cca 100 de ani la

noi.

9. Prima lucrare de psihologie economică, intitulată Psychologie economique, a apărut la Paris, în Editura Alcan, în două volume în: a) 1902; b) 1922; c) nici unul din ani nu este corect.

169

10. Prof. Pierre Louis Reynaud definea psihologia economică drept: a) lipsa faptelor de conştiinŃă care influenŃează comportamentul

economic al oamenilor; b) studiul economiei, abordată în ceea ce priveşte aspectul ei

subiectiv; c) problemele subiective puse de activitatea de creare a avuŃiilor,

utilizând conceptele şi metodele psihologiei şi ale economiei moderne, a căror sinteză o face, provocând, la nevoie, depăşirea lor prin descoperirea unor noŃiuni şi metode originale.

11. Etnologia reprezintă:

a) sociologia altor culturi, adică modul de configurare a structurii sociale;

b) regulile de comportament social, modul de a produce şi de a repartiza bunurile, obiceiurile, miturile, instituŃiile sociale esenŃiale, structura puterii etc.;

c) psihologia aplicată popoarelor celor mai diverse de pe mapamond.

12. ŞtiinŃa economică este: a) ştiinŃa care studiază comportamentul uman ca o relaŃie între Ńeluri

şi resursele rare, care au întrebuinŃări alternative; b) ştiinŃa administrării resurselor umane pure şi rare; c) disciplina al cărei scop este satisfacerea în cel mai înalt grad a

nevoilor umane, printr-o gamă diversificată de bunuri economice.

13. Mercantilismul este: a) un curent important al gândirii economice, a cărui paradigmă era

reprezentată de bani; b) considerarea pământului ca principal element economic,

productiv; c) politică economică şi curent de gândire economică, apărute în

Anglia, în secolul al XVI–lea.

14. Liberalii sunt primii gânditori care, de pe poziŃiile ştiinŃei economice: a) au început să nege ordinea naturală existentă în societate, b) au determinat obiectul ştiinŃei economice – cercetarea cauzei

avuŃiei individuale şi avuŃiei popoarelor; c) au descoperit şi aplicat metoda concretizării în cercetările pe care

le efectuau.

15. David Ricardo este primul gânditor care a prezentat cele trei clase ale societăŃii: a) proprietarul de pământ (care obŃine renta); b) arendaşul pământului (obŃine profitul); c) proprietarul de mijloace de producŃie (obŃine salariul).

170

16. Cei mai cunoscuŃi socialişti utopici au fost: a) Saint Simon şi Pierre Proudhomme; b) Charles Fourrier şi Robert Owen; c) Thomas Robert Malthus şi Friedrich List.

17. Teoria forŃelor productive ale naŃiunii reprezintă:

a) „reacŃia chimică” a spiritualităŃii europene la ideile economiei liberale vehiculate în epocă;

b) „reacŃia chimică” a spiritualităŃii germane la ideile economiei liberale vehiculate în epocă;

c) accentul pus pe importanŃa specificului naŃional în evoluŃia economică.

18. Cele trei mari cicluri capitaliste în concepŃia lui Joseph Alois

Schumpeter sunt: a) 1787-1842: caracterizat de producerea bumbacului, a oŃelului şi a

maşinilor cu abur; b) 1847-1897: căile ferate, forŃa aburului; c) 1898-1937: electricitatea, chimia, automobilul.

19. Principalele lucrări ale lui J.M. Keynes au fost:

a) „Teoria matematică a avuŃiei” (1883); b) „Urmările economice ale păcii” (1919); c) „Tratatul asupra banilor” (1930).

20. Teoria statului de drept concepe:

a) o ordine spontană sau catalactică, ce trebuie să acŃioneze într-un stat;

b) cunoaşterea incompletă a evenimentelor în evoluŃie din societatea respectivă;

c) cunoaşterea certă a evenimentelor în evoluŃie din societatea respectivă.

21. Sectoare economice şi sociale – diviziunile cele mai importante ale

activităŃilor economice şi sociale sunt: a) sectorul primitiv – grupează activităŃile legate de transformarea

mediului specific omului; b) sectorul primar – grupează activităŃile legate de transformarea

mediului natural, agricultura, pescuitul, activităŃile forestiere; unii autori au inclus şi activităŃile extractive (mine), pe care alŃii le situează în sectorul secundar;

c) sectorul secundar – cuprinde activităŃile industriale; se exclud adesea transporturile din acest sector, pentru a le include la servicii.

171

22. Sistemul economic şi social cuprinde: a) un ansamblu coerent de instituŃii şi mecanisme ale producŃiei,

consumului şi repartiŃiei, precum şi un stil de viaŃă, o interpretare generală tradusă în acŃiuni ale vieŃii sociale, care se bazează pe o ierarhie determinată de valori;

b) modul de clasare a situaŃiilor, persoanelor, actelor şi ideilor, de la cele mai apreciate din punct de vedere social, până la cele mai puŃin apreciate;

c) un ansamblu coerent de instituŃii şi mecanisme economice. 23. Comunicarea reprezintă:

a) procesul stabilirii unei comuniuni sau identităŃi de reflecŃii, idei, concepŃii între emiŃătorul mesajului şi receptorul mesajului prin intermediul unui canal de comunicaŃie;

b) un concept derivat din demografie, unde se utilizează în diferite accepŃiuni;

c) procesul prin care individualităŃile observă stimulii şi reacŃionează în grade diferite la perceperea lor.

24. Teoria matricei psihosociale:

a) poate constitui o încercare de explicare a fenomenului comunicării, pornind de la combinarea factorilor psihici (care Ńin de Eu-l individual) cu factori economici şi sociali (care Ńin de mediul în care acesta îşi desfăşoară activitatea);

b) semnifică faptul că pot comunica eficient, inclusiv pe probleme economice, două persoane ale căror matrici psihosociale sunt diferite, deci persoanele respective au fost condiŃionate de alŃi factori psihici decât cei economico-sociali;

c) reprezintă permanent matricea psihosocială proprie, contribuind în felul acesta la îmbunătăŃirea comunicării sale cu semenii.

25. Consumul reprezintă secvenŃa:

a) primă, ciclul fiind: consum, producŃie, circulaŃie şi repartiŃie; b) ultimă, ciclul fiind: producŃie, circulaŃie, repartiŃie şi consum; c) specifică fiecărei etape a ciclului de producŃie sus-amintit.

26. Darvinismul social a fost:

a) un curent sociologic apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care încearcă să explice dezvoltarea socială şi raporturile dintre oameni prin extinderea mecanică asupra vieŃii sociale a legilor biologice ale luptei pentru existenŃă şi ale selecŃiei naturale;

172

b) descoperit de Darwin în lumea plantelor şi animalelor.

Darvinismul social neagă legitatea obiectivă specifică a dezvoltării societăŃii şi încearcă, pe această bază, să prezinte capitalismul ca o orânduire conformă naturii şi, prin urmare, veşnică;

c) curentul ce are ca scop îndreptarea relelor şi îmbunătăŃirea societăŃii omeneşti, desfiinŃarea acestora şi întoarcerea la omul sălbatic sau la omul naturii.

27. Factorii sociali principali de influenŃare a consumului sunt:

a) temperamentul şi caracterul; b) numărul de membri ai familiei şi numărul de copii; c) mediul de provenienŃă şi modul de viaŃă.

28. Factorii psihologici principali de influenŃare a consumului sunt:

a) obiceiurile; b) afectivitatea; c) modul de viaŃă. 29. Factorii spirituali principali de influenŃare a consumului sunt:

a) nivelul gusturilor; b) tradiŃiile; c) nivelul sensibilităŃilor. 30. Factorii biologici principali de influenŃare a consumului sunt:

a) nivelul preferinŃelor şi trebuinŃelor; b) rasa; c) mediul de provenienŃă.

30 de răspunsuri – SOCIOLOGIE ECONOMICĂ

1.c 2.b 3.a 4.b 5.c 6.c 7.a 8.b 9.b 10.a

11.c 12.b 13.b 14.c 15.c 16.c 17.a 18.b 19.a 20.c

21.a 22.b 23.b 24.b 25.a 26.c 27.a 28.b 29.b 30.b

147

ANEXE

LEGEA nr. 15 din 7 august 1990

privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale,

publicată în „Monitorul Oficial” nr. 98, din 8 august 1990 – extrase –

ART 1. UnităŃile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea, se organizează şi funcŃionează, în conformitate cu dispoziŃiile prezentei legi, sub formă de regii autonome sau societăŃi comerciale.

De asemenea, unităŃi economice, bunuri sau activităŃi pot fi, după caz, concesionate sau închiriate cu respectarea prevederilor prezentei legi. Regiile autonome şi societăŃile comerciale pot, în condiŃiile prezentei legi, să se asocieze pentru realizarea în comun de activităŃi productive şi de comercializare.

ART. 2. Regiile autonome se organizează şi funcŃionează în ramurile strategice ale economiei naŃionale – industria de armament, energetică, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare –, precum şi în unele domenii aparŃinând altor ramuri stabilite de guvern.

ART. 3. Regiile autonome sunt persoane juridice şi funcŃionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.

Regii autonome se pot înfiinŃa prin hotărâre a guvernului, pentru cele de interes naŃional sau prin hotărâre a organelor judeŃene şi municipale ale administraŃiei de stat, pentru cele de interes local, din ramurile şi domeniile stabilite potrivit art. 2.

Regiile autonome pot înfiinŃa în cadrul structurii lor: uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale şi alte asemenea subunităŃi necesare realizării obiectului de activitate. Modalitatea de constituire a acestora şi relaŃiile lor din cadrul regiei autonome şi cu terŃii sunt stabilite prin regulamentul de organizare şi funcŃionare al regiei autonome, elaborat de consiliul de administraŃie şi aprobat de organul care a înfiinŃat regia respectivă.

ART. 6. Regia autonomă trebuie să acopere cu veniturile provenite din activitatea sa toate cheltuielile, inclusiv dobânzile, amortizarea investiŃiilor şi rambursarea creditelor şi să obŃină profit.

148

Cheltuielile vor putea depăşi veniturile numai pentru motive temeinice – în special pentru executarea de lucrări şi servicii în interes public – cu aprobarea, pentru fiecare caz în parte, a ministrului de stat pentru orientarea economică, pe baza propunerii ministerului de resort, avizată de Ministerul FinanŃelor. În asemenea cazuri, o dată cu aprobarea, se vor stabili cuantumul şi sursele de compensare a pierderilor suferite de regie.

ART. 16. UnităŃile economice de stat, cu excepŃia celor care se constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăŃi pe acŃiuni sau societăŃi cu răspundere limitată, în condiŃiile prevăzute de lege.

ART. 17. UnităŃile economice de interes republican se organizează ca societăŃi comerciale prin hotărâre a guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administraŃiei locale de stat.

ART. 23. SocietăŃile comerciale, constituite potrivit prezentei legi, vor transmite AgenŃiei naŃionale pentru privatizare un titlu de valoare egal cu 30% din cuantumul capitalului social stabilit, în termen de 30 de zile de la constituirea lor.

În temeiul titlurilor astfel primite, AgenŃia naŃionala pentru privatizare va emite înscrisuri nominative de valoare a câte 5.000 lei, pe care le va distribui în mod egal şi gratuit tuturor cetăŃenilor români cu domiciliul în Ńară, care până la data de 31 decembrie 1990 au împlinit vârsta de 18 ani.

Înscrisurile de valoare vor fi utilizate de către titular în limitele valorii lor nominale, pentru achiziŃionarea de acŃiuni sau părŃi sociale la societăŃile comerciale constituite prin transformarea actualelor unităŃi economice de stat, potrivit legislaŃiei speciale.

Guvernul va prezenta Parlamentului programul şi principiile acŃiunii de privatizare, urmărind formularea unor soluŃii fundamentate pe criterii economice şi diferenŃiate în funcŃie de specificul fiecărui sector economic şi fiecărei unităŃi, precum şi crearea unui regim de protecŃie şi de preferinŃă pentru salariaŃii societăŃilor comerciale care urmează a fi privatizate.

ART. 33. Regiile autonome şi societăŃile comerciale se pot asocia în vederea realizării de activităŃi comune care prezintă interes pentru asociaŃi. Prin această asociere nu se naşte o nouă persoană juridică, iar raporturile dintre asociaŃi se vor stabili prin contractul de asociere.

ART. 35. Regiile autonome şi societăŃile comerciale cu capital parŃial sau total de stat se pot asocia între ele sau cu terŃe persoane juridice sau fizice, române sau străine, în scopul creării de noi societăŃi comerciale.

149

ART. 40. Statul îşi poate rezerva activităŃi economice pe care să le

desfăşoare în mod exclusiv cu titlu de monopoluri de stat. Asemenea monopoluri, precum şi modul lor de administrare, se stabilesc prin legi speciale.

ART. 43. Activitatea regiilor autonome şi a societăŃilor comerciale poate fi influenŃată de stat prin pârghii economice, cum sunt credite cu dobânzi preferenŃiale, comenzi de stat, subvenŃii, impozite şi taxe.

SocietăŃile comerciale create pe baza prezentei legi pot fi subvenŃionate pe baza hotărârii guvernului pe o perioadă de maximum 4 ani, cu reduceri anuale ale cuantumului subvenŃiei cu rate de 20% din suma iniŃială.

Nu se acordă subvenŃii în caz de bancrută.

ART. 52. Până la liberalizarea totală a schimburilor şi eliminarea sistemului de repartiŃii prin balanŃe materiale, regiile autonome şi societăŃile comerciale cu capital de stat integral sunt obligate să execute sarcinile de livrare stabilite prin balanŃele întocmite de Ministerul Resurselor şi Industriei.

ART. 55. Actualele centrale şi celelalte unităŃi cu statut similar îşi încetează activitatea pe măsura înfiinŃării regiilor autonome şi societăŃilor comerciale potrivit prezentei legi.

Patrimoniile acestora vor fi transmise entităŃilor nou create în conformitate cu hotărârile guvernului care se vor adopta pentru fiecare caz.

Această lege a fost adoptată de Senat şi de Adunarea DeputaŃilor în şedinŃele separate din ziua de 31 iulie 1990.

150

HOTĂRÂREA DE GUVERN nr. 266 din 10 iunie 1993 privind ramurile şi domeniile în care funcŃionează

regiile autonome de interes naŃional, publicată în „Monitorul Oficial” nr. 156, din 9 iulie 1993

ART. 1. În aplicarea art. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale, regiile autonome funcŃionează în următoarele ramuri şi domenii:

A. Ramuri strategice ale economiei naŃionale: (1) producŃia şi distribuŃia de energie electrică şi termică; (2) exploatarea substanŃelor minerale utile şi livrarea acestora spre prelucrare în forme specifice, cu excepŃia exploatării maselor de roci comune, carierelor de materiale de construcŃii şi zăcămintelor de turbă; (3) poştă şi telecomunicaŃii; (4) transporturi feroviare şi metrou; (5) producŃia de armament, muniŃii, explozibili şi tehnică de luptă.

B. În alte ramuri ale economiei naŃionale: 1) administrarea porturilor, aeroporturilor, drumurilor şi canalelor navigabile; controlul şi dirijarea traficului în spaŃiul aerian; (2) registrul feroviar, aerian, naval, auto; (3) administrarea fondului forestier şi cinegetic; (4) gospodărirea resurselor de apă; (5) fabricarea produselor cu caracter strategic (zirconiu, uraniu, titan şi altele asemenea); (6) prelucrarea metalelor preŃioase în lingouri şi bare; (7) producerea şi comercializarea stupefiantelor şi a medicamentelor ce conŃin astfel de substanŃe; (8) monetăria statului şi imprimeriile naŃionale; (9) editarea Monitorului Oficial al României şi a publicaŃiilor legislative oficiale; (10) producerea de timbre; (11) organizarea jocurilor de noroc; (12) administrarea zonelor libere în condiŃiile prevăzute de legea specială; (13) administrarea bunurilor proprietate publică.

ART. 2 – Activitatea regiei autonome ce funcŃionează în domeniile

prevăzute la art. 1 trebuie să îndeplinească unul din următoarele criterii:

151

(1) să constituie „monopol natural”, în sensul unei activităŃi de producŃie sau de servicii, care, datorită necesităŃii unor tehnologii specifice sau a unor investiŃii de capital cu costuri ridicate, nu se poate realiza în condiŃii de eficienŃă normală în unităŃi concurenŃiale sau care ar deveni concurenŃiale pe termen scurt sau mediu; (2) să fie de interes public naŃional; (3) să producă bunuri şi servicii esenŃiale pentru apărarea Ńării şi siguranŃa

naŃională.

ART. 3 – Se interzice regiilor autonome desfăşurarea altor activităŃi care exced prevederilor art. 1 şi 2 din prezenta hotărâre.

ART. 4 – Bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei regii autonome se aprobă de Guvern, urmărindu-se acoperirea cheltuielilor cu veniturile din activitatea proprie a regiei sau, după caz, limitarea la minimul admisibil a sumelor care depăşesc veniturile, în cazul regiilor autonome care realizează produse sau prestează servicii subvenŃionate temporar.

ART. 5 – RelaŃiile dintre reprezentanŃii prin care statul îşi exercită prerogativele în sfera regiilor autonome de interes naŃional şi conducătorii acestor regii se stabilesc prin contractul de management.

ART. 6 – Ministerele şi celelalte organe ale administraŃiei publice centrale de specialitate care au sub autoritatea lor regii autonome vor prezenta Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, propuneri de reorganizare şi transformare a unor regii autonome, parŃial sau total, în societăŃi comerciale.

PRIM-MINISTRU, Nicolae Văcăroiu

152

CLASIFICAREA OCUPAłIILOR ÎN ROMÂNIA

Clasificarea ocupaŃiilor în România s-a făcut în conformitate cu standardele internaŃionale elaborate de Comunitatea Europeană şi ONU şi Ńinând cont de specificul economiei româneşti.

Clasificarea ocupaŃiilor este operaŃia de sistematizare a ocupaŃiilor (funcŃiilor şi meseriilor) populaŃiei active, în care o ocupaŃie este un instrument util în studierea fenomenelor demografice, a fenomenelor legate de piaŃa muncii, ca, de exemplu, structura ocupaŃională a şomerilor şi orientarea forŃei de muncă, oferind un plus de cunoaştere în domeniile analizate.

OcupaŃiile în România sunt structurate în zece grupe majore: Grupa majoră 1: membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalŃi

conducători ai administraŃiei publice, conducători şi funcŃionari superiori din unităŃile economico-sociale şi politice. Această grupă are următorul scop: modifică şi aprobă legi constituŃionale, organice şi ordinare, aprobă programul de guvernare, asigură realizarea politicii interne şi externe, exercită conducerea generală a administraŃiei publice pe întreg teritoriul Ńării, contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaŃilor în raport cu statutele lor.

Grupa majoră 2: specialişti cu ocupaŃii intelectuale şi ştiinŃifice, care îndeplinesc sarcini profesionale ce necesită cunoştinŃe de înalt nivel în ştiinŃe fizice, biologice, sociale şi umane, întreprind analize şi cercetări, elaborează concepte, teorii şi metode, aplică în practică cunoştinŃele dobândite, predau în învăŃământul de diverse grade, susŃin comunicări ştiinŃifice.

Grupa majoră 3: din această grupă fac parte tehnicieni, maiştri şi asimilaŃi. Tehnicienii şi asimilaŃii acestora sunt absolvenŃi ai învăŃământului liceal, postliceal şi de maiştri, aflaŃi în subordinea cadrelor de conducere sau specialişti cu profesiuni intelectuale şi ştiinŃifice care îndeplinesc sarcini cu caracter tehnic şi înrudite cu cercetarea în domeniul ştiinŃelor fizice (inginerie şi tehnologie), ştiinŃelor vieŃii (profesiuni medicale), ştiinŃelor sociale şi umaniste.

Grupa majoră 4: funcŃionarii administrativi având un nivel de pregătire medie şi, eventual, cursuri de specializare, cei care înregistrează şi realizează prelucrarea informaŃiilor şi execută lucrări de birou şi secretariat.

153

Grupa majoră 5: lucrători operativi în servicii, comerŃ şi transporturi, precum şi asimilaŃii acestora, care organizează şi oferă diverse servicii pasagerilor în timpul voiajelor, prestează lucrări casnice, pregătesc şi servesc gustări şi băuturi, servicii de igienă personală (coafură, cosmetică, manichiură), care protejează persoanele şi bunurile împotriva incendiilor şi actelor de delincvenŃă şi supraveghează păstrarea ordinii publice.

Grupa majoră 6: agricultori şi lucrători calificaŃi în agricultură, silvicultură şi pescuit, care efectuează lucrări de pregătire a solului, recoltarea culturilor de câmp, plantări de pomi fructiferi, creşterea şi valorificarea animalelor, în principal pentru carne şi lapte, creşterea viermilor de mătase şi albinelor, cei care valorifică produsele către organisme specializate sau cumpărători.

Grupa majoră 7: meşteşugari şi lucrători calificaŃi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreŃinere a maşinilor şi instalaŃiilor. Majoritatea ocupaŃiilor din această grupă necesită cunoştinŃe profesionale care se dobândesc în şcoli profesionale, licee industriale sau cursuri de calificare în domeniul: extragerii materiilor prime şi prelucrarea acestora, construcŃii de maşini-unelte, motoare, accesorii precum şi întreŃinerea şi repararea acestora, fabricarea de instrumente de precizie, bijuterii, obiecte din metale preŃioase, lucrări de imprimerie, producerea şi prelucrarea bunurilor alimentare, textile, din piele.

Grupa majoră 8: operatori la instalaŃii, maşini şi asamblări de maşini, echipamente şi alte produse. Operatorii şi asamblorii conduc şi supraveghează maşini şi instalaŃii, asamblează echipamente, părŃi componente ale acestora, conform unor specificaŃii stabilite sau procese tehnologice de fabricaŃie. Calificarea necesară se dobândeşte în licee de specialitate, şcoli profesionale sau practică la locul de muncă.

Grupa majoră 9: muncitori necalificaŃi care execută sarcini ce necesită folosirea uneltelor manuale şi, în cele mai multe cazuri, depunerea unui efort fizic: vânzarea mărfurilor pe stradă, furnizarea de servicii diverse pe stradă, spălarea geamurilor, vitrinelor, colectarea gunoaielor, curăŃarea străzilor, manipularea mărfurilor.

Grupa majoră 10: cuprinde persoanele din forŃele armate care, în baza obligaŃiilor de serviciu sau în virtutea obligaŃiei stabilite de legislaŃia în vigoare, prestează activitate în cadrul diferitelor arme, servicii auxiliare, fără permisiunea de a cumula şi alte activităŃi în viaŃa civilă. În această grupă intră cadrele permanente ale armatei terestre, marinei, aviaŃiei, alte arme sau servicii, precum şi cele recrutate pentru o perioadă reglementară, în vederea îndeplinirii serviciului militar sau serviciului civil.

154

INFORMAłII PRIVIND MEDIUL MACROECONOMIC InformaŃii oferite Sursa de informare

Suport informaŃional

• Serii de date statistice referitoare la: Institutul NaŃional Anuarul – geografie şi mediul înconjurător; de Statistică statistic – populaŃie; al României – forŃa de muncă; (anual) – venituri, cheltuieli şi consumul populaŃiei; – sănătate şi asistenŃă socială; – învăŃământ-cercetare; – cultură-sport; – preŃuri; – agricultură şi silvicultură; – industrie şi construcŃii; – transporturi şi telecomunicaŃii; – comerŃ, turism, servicii; – justiŃie; – finanŃe; – teritoriu; – statistică internaŃională. • Concluzii bazate pe date statistice, „ „Starea socială referitoare la starea socială şi economia şi economia României, pe total şi pe ramuri de activitate României” (anual) • Serii de date statistice din diferite domenii „ „România în ale vieŃii şi activităŃii economice şi sociale cifre

– breviar statistic” (anual)

155

• Date referitoare la cadrul natural, „ „Mediul resurse, activităŃi economice cu impact înconjurător asupra mediului, factorii de mediu în România şi protecŃia mediului (anual) • Serii de date statistice cu privire la „ „Anuarul numărul şi structura populaŃiei şi demografic evoluŃia unor fenomene demografice al României” (anual) • Date statistice privind locul „ „Economia mondială României şi al altor Ńări în în cifre” (anual) economia mondială • EvoluŃia principalilor indicatori „ „Buletin statistic economico-sociali şi date statistice lunar” referitoare la principalele domenii ale activităŃii economice şi sociale din România • Resursele energetice din producŃia „ „Buletin statistic – proprie şi din import şi productivitatea industrie” (lunar) muncii în industrie • Serii de date statistice referitoare la „ „Buletin statistic principalele domenii ale activităŃii trimestrial” economice şi sociale: populaŃie, sănătate, protecŃie socială, industrie, comerŃ etc. • Date statistice privind investiŃii „ „Seria InvestiŃii- realizate la nivelul economiei naŃionale, ConstrucŃii” valoarea lucrărilor de construcŃii, (semestrial) numărul locuinŃelor construite şi în curs de execuŃie

156

• Date statistice privind „ „Seria evoluŃia natalităŃii, mortalităŃii, PopulaŃie” nupŃialităŃii şi divorŃialităŃii (trimestrial) • Date statistice privind producŃia „ „Seria Agricultură- agricolă, suprafeŃele cultivate, Silvicultură” efectivele de animale şi silvicultura (anual) • Numărul, structura şi câştigul „ „Seria ForŃa mediu al salariaŃilor pe principalele de muncă” ramuri ale economiei naŃionale (anual) • PopulaŃia activă şi ocupată, şomeri „ „Seria ForŃa şi populaŃie inactivă, pe medii de de muncă” reşedinŃă, grupe şi sexe (anual) • Date referitoare la înzestrarea „ „Seria Turism- şi activitatea turistică în România Activitatea de turism” (trimestrial) • InformaŃii referitoare la fenomene „ Baza de date a demografice, populaŃie totală, pe ani populaŃiei de vârstă, pe judeŃe şi localităŃi (InformaŃii la cerere) de peste 50.000 locuitori • InformaŃii diverse la nivel de „ Baza de date judeŃe şi localităŃi: organizare în profil teritorial administrativă, populaŃie, forŃă (InformaŃii la cerere) de muncă, sănătate, industrie, agricultură, transporturi etc.

157

• InformaŃii selectate din literatura „ ColecŃia străină şi autohtonă, apărută în „Cercetări ultimii cinci ani, referitoare la documentare” domenii şi teme diverse, incluzând ramurile şi subramurile economice, transporturile, telecomunicaŃiile, protecŃia mediului etc. • Date macroeconomice pe bază „ Cercetări de cercetare bibliografică şi documentare selectare de informaŃii faptice, complexe efectuate de INID după (la cerere) criterii stabilite de beneficiar • Date despre diverse Ńări, „ Monografii referitoare la: geografie, istorie, de Ńări organizare socială şi politică, (la cerere) resurse naturale, caracteristicile şi dinamica diferitelor ramuri, indicatori macroeconomici, învăŃământ, cultură şi prognoze • Date referitoare la stadiul mondial Oficiul de Stat Servicii al tehnicii pe teme înguste. Prognoze, pentru InvenŃii la cerere pe termen scurt şi mediu, ale evoluŃiei şi Mărci tehnicii, pe baza literaturii de brevete • Rezultate ale cercetării ştiinŃifice Institutul „Studii şi privind economia naŃională, NaŃional de cercetări macroeconomie, finanŃe, agricultură, Cercetări economice” industrie, integrarea economică, Economice (lunar) prognoză economică, economia mondială, „Probleme calitatea vieŃii economice (săptămânal)

158

• Date din descrieri bibliografice ale Oficiul de „Semnalări documentelor intrate în biblioteca Informare şi bibliografice” OIDPM (articole, comunicări, rapoarte, Documentare standarde, brevete de invenŃii etc.) pentru referitoare la: poluare şi protecŃia ProtecŃia aerului, apelor şi solului, Mediului gospodărirea deşeurilor, hidrologie ş.a. • Date din cercetări documentare cu privire „ „Cercetări la diverse probleme ale mediului: politica documentare şi strategia mediului, impactul agriculturii bibliografice asupra mediului, reciclarea deşeurilor ş.a. retrospective” • LegislaŃie şi reglementări pe plan naŃional „ „Culegeri pentru protecŃia mediului. ConvenŃii şi de acte legislaŃie internaŃională pentru protecŃia normative” mediului • Cercetare bibliografică şi sinteze „ Servicii documentare pe teme de specialitate. la cerere Traduceri din literatura străină existentă în bibliotecă. Copii de documente din biblioteca specializată • Legi, decrete, hotărâri şi ordonanŃe Regia „Monitorul ale Guvernului, circulare şi Autonomă Oficial” instrucŃiuni ale ministerelor „Monitorul Partea I privind modul de aplicare a Oficial” unor legi şi hotărâri, acte ale CurŃii ConstituŃionale, CurŃii de Conturi şi Băncii NaŃionale, precum şi acte emise în executarea legilor de către autorităŃile administraŃiei publice centrale

159

• „LegislaŃia României şi Hotărâri „ ColecŃii

ale Guvernului”, precum şi alte acte diferite normative sub formă de colecŃii (trimestrial) grupate, acte ale forului legislativ şi ale executivului • LegislaŃie economică, financiară „ PublicaŃii şi comercială neperiodice • LegislaŃie economică, financiară Revista şi comercială, diverse articole economice „Capital” • Indicatori financiari şi politica financiar-bancară. „Bursa” Activitatea burselor de valori şi de mărfuri. TranzacŃii comerciale diverse • Indicatori macroeconomici din diverse Ńări. „Adevărul Prezentare macroeconomică a unor Ńări. Economic” Economia mondială în date şi în cifre. LegislaŃie economică în România. FinanŃe-bănci. Dobânzi acordate de bănci. Socioeconomie • LegislaŃie care reglementează afacerile în „Business România. Statistică macroeconomică Journal” • Acte normative diverse în cadrul unui „Tribuna supliment economico-legislativ, articole Economică” pe teme economice • Articole pe teme economice. „Economistul” Economia naŃională şi mondială în date şi cifre

160

PROGRAME SPRIJINITE DE COMISIA EUROPEANĂ

• COST – este un cadru european de cooperare în ştiinŃă şi tehnologie,

care permite o coordonare la nivel european a cercetărilor finanŃate din surse naŃionale.

• Ecos/Ouverture – promovează cooperarea est-vest, creşterea capacităŃii autorităŃilor locale şi regionale din Europa Centrală şi de Est, prin implicarea lor în proiecte de cooperare interregională.

• ERA-NET – noutate a celui de-al VI-lea Program-Cadru de cercetare al Uniunii Europene (PC-6), care susŃine coordonarea diferitelor programe naŃionale sau regionale de cercetare, în domeniile cele mai diverse. Se adresează nu numai cercetătorilor, ci şi gestionarilor de programe aparŃinând ministerelor, serviciilor publice, agenŃiilor de dezvoltare şi de finanŃare. Această cooperare permite, mai ales, finanŃarea într-o reŃea transnaŃională de activităŃi, desfăşurarea unor acŃiuni în consorŃiu etc. Pentru perioada 2003-2005, ERA-NET a beneficiat de un buget global de 148 milioane euro.

• EUREKA – are ca scop creşterea competitivităŃii industriei şi a calităŃii vieŃii, prin sprijinirea dezvoltării de produse, tehnologii şi servicii, prin colaborarea companiilor, unităŃilor de cercetare-dezvoltare şi universităŃilor din Ńările europene.

• Leonardo da Vinci – contribuie la îmbunătăŃirea pregătirii profesionale a lucrătorilor, dezvoltarea politicilor de pregătire profesională în meserii recunoscute de statele membre ale UE, promovarea calităŃii şi a inovării în sistemele naŃionale de pregătire profesională. Programul „Leonardo da Vinci” are o nouă fază, care a început pe 1 ianuarie 2000 şi continuă până la 31 decembrie 2006, fiind astfel proiectat încât să contribuie la dezvoltarea unei arii europene de cooperare în domeniul educaŃiei şi formării profesionale în Ńările candidate la aderare. Bugetul total de 1.150 milioane euro ajută la susŃinerea următoarelor obiective: îmbunătăŃirea competenŃelor şi abilităŃilor cetăŃenilor, în special tineri, prin intermediul pregătirii profesionale la toate nivelurile; creşterea şi dezvoltarea adaptabilităŃii la

161

schimbările tehnologice şi organizaŃionale; promovarea şi consolidarea contribuŃiei pregătirii profesionale la procesul de inovare, cu scopul de a îmbunătăŃi competitivitatea. Pentru realizarea acestor obiective sunt utilizate următoarele modalităŃi: acordarea de sprijin pentru proiectele pilot bazate pe parteneriate transnaŃionale, iniŃiate pentru a dezvolta inovaŃia şi calitatea în pregătirea profesională; promovarea cunoştinŃelor şi înŃelegerii diferitelor culturi în contextul pregătirii profesionale; acordarea de sprijin pentru dezvoltarea reŃelelor de cooperare transnaŃională, care facilitează schimbul de experienŃă pentru formarea profesională; actualizarea materialelor de referinŃă şi realizarea de analize şi studii globale.

• LIFE – este un instrument financiar destinat finanŃării unor proiecte ce urmăresc conservarea sau îmbunătăŃirea condiŃiilor de mediu.

• NATO – Science For Peace – stimulează colaborarea internaŃională dintre cercetătorii din Ńările euro-atlantice partenere, în cadrul a patru subprograme.

• PHARE (Poland Hungary Aid for Reconstruction of Economy) este primul instrument financiar nerambursabil, conceput de Uniunea Europeană pentru a sprijini Europa Centrala şi de Est în evoluŃia către o societate democratică şi o economie de piaŃă.

ÎnfiinŃat la începutul anului 1989 pentru Polonia şi Ungaria (primele două Ńări în care s-a realizat trecerea de la regimul comunist la democraŃie), programul s-a extins treptat, incluzând în prezent 10 Ńări partenere din regiune. Prin hotărârea Consiliului European de la Essen din decembrie 1994, Phare a devenit instrumentul financiar al strategiei de preaderare. PHARE se concentrează asupra a trei aspecte:

1. consolidarea administraŃiei publice şi a instituŃiilor din statele candidate pentru ca acestea să poată funcŃiona eficient în cadrul Uniunii (dezvoltare instituŃională);

2. sprijinirea statelor candidate în efortul investiŃional de aliniere a activităŃilor industriale şi a infrastructurii la standardele UE (investiŃii pentru sprijinirea aplicării legislaŃiei comunitare);

3. promovarea coeziunii economice şi sociale (investiŃii în coeziune economică şi socială).

Între 1990-2000, România a primit peste 1,5 miliarde euro prin programul PHARE. În perioada 2001-2006, România primeşte anual prin PHARE

162

aproximativ 260 milioane euro, fiind a doua Ńară beneficiară, după Polonia, din punct de vedere al volumului fondurilor alocate. În prezent, programul PHARE se concentrează în întregime pe sprijinirea eforturilor statelor candidate în perioada de preaderare, în concordanŃă cu Parteneriatele de Aderare (care furnizează o evaluare a domeniilor prioritare în care fiecare Ńară trebuie să facă progrese în vederea aderării). Programul PHARE are următoarele subdiviziuni:

− PHARE Europa – programul finanŃează proiecte care contribuie la mai buna cunoaştere a procesului de integrare europeană, la intensificarea acestui proces, la creşterea vizibilităŃii activităŃilor Uniunii Europene în România;

− PHARE Democracy – urmăreşte: (1) dobândirea cunoştin-Ńelor şi tehnicilor de practică şi organizare parlamentară de către grupuri de politicieni şi de către staff-ul parlamentului; (2) susŃinerea activităŃii organizaŃiilor neguvernamentale; (3) transferul de expertiză în domeniul practicilor democratice;

− PHARE JOP Joint Venture Programme, pentru crearea de societăŃi mixte – facilitează investiŃiile comunitare productive în Ńările din Europa Centrală şi de Est, prin crearea unui sector particular competitiv;

− PHARE Lien – stimulează dezvoltarea activităŃii organizaŃiilor neguvernamentale, care activează în sectorul social în favoarea grupurilor dezavantajate ale populaŃiei;

− PHARE MARR Fund – for the reconstruction of mining regions – fondul Phare (4 mil. euro) pentru reconstrucŃia zonelor miniere, sprijină proiectele propuse pentru dezvoltarea economică şi socială a zonelor defavorizate Valea Jiului şi judeŃul Gorj;

− PHARE Parteneriat – urmăreşte: (1) întărirea sistemului instituŃional prin susŃinerea iniŃiativelor de cooperare descen-tralizată; (2) promovarea dezvoltării economice susŃinute la nivel local, prin folosirea eficientă a resurselor locale; (3) încurajarea cooperării interregionale între Ńări şi consolidarea parteneriatelor;

163

− PHARE Programme – a credit pilot scheme for SMEs – sprijină sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii prin îmbunătăŃirea accesului la credite;

− PHARE programme for Technology Transfer and Quality Management TTQM – urmăreşte sprijinirea întreprinderilor industriale în vederea îmbunătăŃirii managementului calităŃii, pentru creşterea potenŃialului de cooperare cu parteneri vest-europeni şi o înŃelegere mai bună a conceptului de calitate în România;

− PHARE RICOP – fondurile RICOP sunt folosite pentru a contribui direct la finanŃarea disponibilizărilor, a creării de noi locuri de muncă, finanŃarea investiŃiilor productive private şi a celor privind infrastructura publică.

• SOCRATES – urmăreşte dezvoltarea unei dimensiuni europene în învăŃământul de toate nivelurile, pentru a consolida spiritul cetăŃeniei europene, promovarea studiului limbilor statelor Uniunii, promovarea unei cooperări intensive în aceste domenii.

• SAPARD – Special Accession Programme for Agriculture and Rural Development – este un program pentru dezvoltare rurală integrată, ce urmăreşte: alinierea agriculturii româneşti la standardele europene legate de producŃie, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole; rezolvarea problemelor specifice regiunilor rurale, cum sunt: lipsa infrastructurii şi a resurselor financiare, nivelul scăzut al educaŃiei şi îmbătrânirea populaŃiei.

Politica de dezvoltare rurală, axată în principal pe susŃinerea financiară din cadrul Programului SAPARD al UE, urmăreşte în principal:

• modernizarea şi articularea sectoarelor de producŃie şi comercializare în conformitate cu standardele de calitate şi normele UE;

• consolidarea exploataŃiilor agricole de dimensiuni optimale şi diversificarea activităŃilor complementare cu caracter nonagricol;

• dezvoltarea infrastructurii social-edilitare; • acordarea de consultanŃă şi instruirea producătorilor agricoli, a

proprietarilor de terenuri şi păduri.

164

• ISPA – Instrument for Structural Policies for Pre-Accession – reprezintă un instrument de asistare a Ńărilor din Europa Centrală şi de Est pentru aderarea la Uniunea Europeană. Se desfăşoară în perioada 2000-2006 şi are un buget de 1.040 mil. euro/an.

• SYNERGY – promovează cooperarea internaŃională cu Ńări terŃe pentru elaborarea, formularea şi implementarea de politici energetice de interes comun.

• TEMPUS – contribuie la dezvoltarea învăŃământului superior, sub forma cooperării descentralizate.

173

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Aranguren, J. L., Sociologie de l'information, L'Univers de connaissances, Paris

Hachette, 1967.

Băcescu, Angelica şi Marius, DicŃionar de macroeconomie, Bucureşti, Editura All, 1993.

Birkenbihl, Vera F., Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înŃelege. Stabilirea

unor relaŃii umane eficiente, traducere şi note de Aurelia Mihalache, Bucureşti,

Editura Gemma Pres, 1998.

Blaug, Mark, Teoria economică în retrospectivă, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1992. Bondrea, Aurelian, Sociologia culturii de masã, Bucureşti, Editura FundaŃiei

România de Mâine, 1996.

Braunreuter, Kurt, Economia şi sociologia, în Sociologia contemporană, al VI-lea

Congres internaŃional de sociologie de la Evian, 1966, Bucureşti, Editura

Politică, 1967, p.375-391.

Boudon, Raymond, Texte sociologice alese, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990. Bremond, J. şi Geledan, A., DicŃionar social-economic, Bucureşti, Editura Expert,

1995.

Cernea, Mihail, Sociologie, psihologie economică şi conştiinŃă economică, în

Sociologia dezvoltării, contribuŃii româneşti la al VI-lea Congres internaŃional

de sociologie de la Evian, 1966, Bucureşti, Editura Politică, 1967, p. 131-144.

Chelcea, Septimiu, Experimentul în psihosociologie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1982.

Chombart de Lauwe, P.H., Pentru o sociologie a aspiraŃiilor, Bucureşti, Editura

Dacia, 1972.

Cioabă, Aristide; Păvălan, Lorena şi Pogoceanu, Rozmari, Societatea civilă şi

drepturile omului, Bucureşti, Editura Institutului de Teorie Socială, 1997. Coandă, Lisette, Elemente de sociologie economică, Bucureşti, Editura Expert, 2002.

Constantinescu, Nicolae N., Reformă şi redresare economică, Bucureşti, Editura

Economică, 1995.

Didier, Michel, Economia. Regulile jocului, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994.

174

Dobrescu, Emilian M., Sinteze de curs, Sociologie economică, anul I, Facultatea de Sociologie-Psihologie, Universitatea Spiru Haret, Editura FundaŃiei România

de Mâine, 2003.

Dogan, Mattei şi Pahre, Robert, Noile ştiinŃe sociale. Interpenetrarea disciplinelor,

traducere din limba franceză de Nicolae Lotreanu, ediŃia a II-a, Bucureşti,

Editura Academiei, 1993 sau Editura Alternative, 1997.

Durkheim, Emile, EducaŃie şi sociologie, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1930. Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1974.

Durkheim, Emile, Despre sinucidere, Editura Institutului European, 1993.

Durkheim, Emile, Formele elementare ale vieŃii religioase, Editura Polirom, Iaşi,

1995.

Friedmann, George, Sociologia comunicaŃiilor de masă, în Sociologia franceză contemporană, antologie de I. Drăgan şi I. Aluaş, Editura Politică, 1971.

Fromm, Erich, Texte alese, Bucureşti, Editura Politică, 1982.

Galbraith, John Kenneth, ŞtiinŃa economică şi interesul public, Bucureşti, Editura

Politică, 1982.

Galbraith, John Kenneth, Societatea perfectă, Eurosong and Book, 1997.

Gambutas, Maria, CivilizaŃie şi cultură, Bucureşti, Editura Meridiane, 1989. Gusti, Dimitrie, Sociologia militans, Bucureşti, Editura Institutului Social Român,

1934.

Gusti, Dimitrie, Pagini alese, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1965.

Gusti, Dimitrie şi Herseni, Traian, Elemente de sociologie, cu aplicări la cunoaşterea

Ńării şi a neamului nostru, sub redacŃia lui Ovidiu Bădina, Chişinău, 1992.

Habermas, Jurgen, Cunoaştere şi comunicare, Bucureşti, Editura Politică, 1983 Heyne, Paul, Modul economic de gândire, mersul economiei de piaŃă libere,

Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1991.

* * * Introducere în sociologie: sociologie economică, texte selectate, organizate,

introducere, cuvânt înainte şi prefaŃă de Ovidiu Bădina, Chişinău, Complexul

editorial-poligrafic al Academiei de ŞtiinŃe Economice a Moldovei, 1998.

Jouvenel, Bertrand de, Progresul în om, Bucureşti, Editura Politică, 1982. Kotarbinski, Tadeusz, Tratat despre lucrul bine făcut, Bucureşti, Editura Politică,

1974.

Le Bon, Gustave, Psihologia mulŃimilor, Bucureşti, Editura Anima, 1990.

Lévi Strauss, Claude, Antropologia structurală, Bucureşti, Editura Politică, 1978.

Linton, Ralph, Fundamentul cultural al personalităŃii, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1968.

Mauss, Marcel, Eseu despre dar, Editura Institutului European, 1993.

McLuhan, Marshall, Galaxia Gutenberg, Bucureşti, Editura Politică, 1979.

Mills, C.Wright, ImaginaŃia sociologică, Bucureşti, Editura Politică, colecŃia Idei

contemporane, 1975.

175

Mircea, Corneliu, Inter-comunicare, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1979, colecŃia Psyche.

Moles, Abraham, Sociodinamica culturii, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1976.

Moscovici, Serge, Sous la direction de Introduction a la psychologie sociale, Paris,

Larousse Universite, 1972.

Nicorescu, Elisabeta, Sociologie economică, curs, Universitatea Bucureşti, 1996.

Prutianu, Ştefan, Comunicare şi negociere în afaceri, Iaşi, Polirom, 1998. Reynaud, Pierre Louis, La psychologie economique, Paris, 1964.

* * * România 2020, sub egida Academiei Române şi a Programului NaŃiunilor

Unite pentru Dezvoltare, Editura Conspress, Bucureşti, 1998.

Rousseau, Jean-Jacques, Du contrat social, Paris, Garnier-Flammarion, 1966.

Rousseau, Jean-Jacques, Discurs asupra inegalităŃii dintre oameni, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1958.

Schram, Wilbur, Process and Effects of Mass Communication, f.e., f.l., 1995.

Sillamy, Norbert, DicŃionar de psihologie, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,

1996.

Spencer, Herbert, Individul împotriva statului, Iaşi, Editura Timpul, 1996.

Smith, Adam, AvuŃia naŃiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei, vol.1, Editura Academiei Bucureşti, 1962.

Stahl, Henri H., Teoria şi practica investigaŃiilor sociale, vol. 1-2, Bucureşti, Editura

ŞtiinŃifică, 1974.

Stoetzel, J. şi Girard, A., Sondajele de opinie publică, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, 1975.

Toynbee, Arnold, Oraşele în mişcare, Bucureşti, Editura Politică, 1979. Ungureanu, Ion şi Costea, Ştefan, Introducere în sociologia contemporană, Bucureşti,

Editura ŞtiinŃifică, 1985.

Ungureanu, Ion, Idealuri naŃionale şi realităŃi sociale, Biblioteca de sociologie,

Editura Academiei, 1986.

Ungureanu, Ion, RaŃiunea umană şi raŃionalitatea socială, Bucureşti, Editura

ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,1990. Ungureanu, Ion, Paradigme ale cunoaşterii societăŃii, Bucureşti, Editura Humanitas,

1994.

Weber, Max, Politica, o vocaŃie şi o profesie, Bucureşti, Editura Anima, 1992.

Weber, Max, Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Bucureşti, Editura

Humanitas, 1993. Zamfir, Cătălin şi Vlăsceanu, Lazăr, DicŃionar de sociologie, Bucureşti, Editura

Babel, 1998.

176

Redactor: Maria CERNA Tehnoredactor: Marcela OLARU

Coperta: Stan BARON

Bun de tipar: 19.02 2007; Coli tipar: 11

Format: 16/61×86

Editura FundaŃiei România de Mâine

Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro

e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro