Cadru didactic. Prof Nastasa Georgiana

ROLUL EDUCATOAREI IN AMENAJAREA SPATIULUI EDUCATIONAL

MODALITATI DE AMENAJARE A SPATIULUI EDUCATIONAL IN VEDEREA EFICIENTIZARII ACTIVITATII INSTRUCTIV-EDUCATIVE

Succesul activităţii didactice este legat în mod cert şi de amenajarea spaţiului educaţional, de obţinerea unei atmosfere plăcute şi calde, de aducerea între zidurile grădiniţei a lumii în care copilul trăieşte, toate având ca rezultat dezvoltarea lui fizică şi intelectuală armonioasă. Fără un mediu educaţional protector, bine organizat şi frumos decorat, care să sporească starea emoţională a copiilor , să le stimuleze şi să le pună la încercare abilităţile individuale, finalităţile educaţionale sunt dificil de atins.

Mediul educaţional (spaţiul de învăţare) trebuie să stimuleze dezvoltarea şi învăţarea copiilor, să creeze ocazii de explorare şi descoperire, să vină în întâmpinarea nevoilor individuale ale acestora , să le asigure sănătatea şi protecţia fără a impune restricţii.

Cadrul didactic, respectiv educatoarea , joaca un rol esential in creearea mediului educational potrivit nivelului grupei sale. Ea, are datoria sa organizeze si sa adapteze periodic spatiul educational al grupei sale.

Curriculumul pentru învăţământul preşcolar, prefigurează ca tendinţă de schimbare, crearea unui mediu educaţional bogat, pentru o stimulare continuă a învăţării spontane a copilului.Organizarea spaţiului educaţional, în spiritul documentelor ce reglementează activitatea în învăţământul preşcolar, presupune: ● împărţirea sălii de grupă în zone: - zona de linişte, unde se desfăşoară activităţile de învăţare, ce necesită concentrare, linişte, aici amenajându-se de regulă următoarele sectoare/zone/arii de interes;

Biblioteca: cu un aranjament atractiv şi confortabil ; accesorii utile : rafturi joase pentru cărţi, imagini,pliante, jocuri cu jetoane ,atlase, spaţiu pentru expunerea lucrărilor, aparatură audio, discuri, CD-uri, calculator etc.; materiale pentru activităţile de scriere (masă şi scaune precum şi o gamă largă de ustensile şi suporturi pentru scris); existenţa literelor în variate forme, reviste, ziare;

Ştinţa: sector dotat cu măsuţă, etajeră cu materiale necesare experienţelor, investigaţiilor, observărilor de lungă durată ( eprubete, lupe, cântar, materiale din natură, insectar, mulaje, magneţi, obiecte pentru măsurare carioci, creioane, coli de hârtie, atlase, pliante, puzzle-uri, mozaicuri, materiale din natură:pietre, sâmburi, seminţe, etc); etc)

Arta (zonă a creativităţii) accesorizată cu o masă, de preferinţă acoperită cu un material plastic , rafturi pentru depozitarea ustensilelor şi materialelor specifice ( acuarele, pensule, creioane colorate, ceracolor, plastilină, planşete, foarfeci,bureţi, sortimente de hârtie, lipici, deşeuri de materiale, ziare, revistei, etc;)

Centrul tematic, este spaţiul din zona liniştită unde expunem materiale legate de tema proiectului în aşa fel încât copiii să le poată privi şi mânui, să se poată juca cu ele, să vorbească, să li se citească despre ele, să poată adăuga altele noi, produse sau procurate de ei. Acesta poate fi un dulăpior, un raft, o cutie de carton, un panou, unde vom expune titlul temei şi materialele legate de acesta.

1

O zonă cu mese şi scaune, pentru servirea gustării, şi pentru activităţile desfăşurate cu grupuri mici de copii;

O zonă pentru expunerea lucrărilor copiilor, formată din panouri, etajere, sfori întinse pe care copiii îşi expun lucrările pentru a le vizualiza, autoanaliza, compara cu ale colegilor. La evaluarea unui proiect( şi chiar la finele unei teme săptămânale), spaţiul educaţional, prin lucrările expuse, poate fi o dovadă elocventă a interesului de care s-a bucurat tema abordată în rândul copiilor, a modului în care le-a fost stimulată creativitatea.

- zona de mişcare, unde se desfăşoară activităţile mai zgomotoase, ce implică mişcare, manipulare de obiecte, cu următoarele sectoare/zone/arii de interes;

Joc de rol: Copiilor, la această vârstă le place mult să se joace „de-a ceva”. În acest sector ei născocesc mereu un pretext de joacă, inventează diferite scenarii în funcţie de ce-i interesează, de vârstă, etc. Aici, poate exista mobilier în miniatură – căsuţe, etajere, măsuţă de bucătărie, scăunele, aragaz, truse de joc, măşti, costumaţii, şi ustensile adaptate diferitelor contexte şi roluri asumate de copii în jocul lor;

Construcţii: zonă dotată cu materiale de construcţie din lemn şi plastic, plasată într-un loc îndepărtat de zona liniştită. Materialele vor fi dispuse în cutii, lădiţe, pe podea sau rafturi, pe categorii, aflate la un nivel unde copiii pot avea acces. De asemenea , în mediul apropiat (pe pereţii apropiaţi, pe etajere) pot exista imagini cu construcţii ce se pot realiza cu materialele respective.

Cum activităţile desfăşurate în această zonă pot fi zgomotoase, e de preferat să existe covor pe jos, pentru a atenua zgomotul.

Curriculumul pentru învăţământul preşcolar lasă cadrelor didactice libertatea de a amenaja spaţiul de care dispun, ţinând cont de condiţiile particulare ale grădiniţei, spaţiul sălii de grupă, materialele de care dispune, interesele copiilor, propria creativitate. În organizarea spaţiului educaţional se va ţine seama de următoarele cerinţe :

Sala de grupă să fie luminoasă, văruită în culori calde, vesele; Mobilierul să fie corespunzător vârstei şi dezvoltării fizice a copiilor, corect dimensionat,

rezistent, uşor de mânuit, din materiale netoxice, în culori vii; Dacă mobilierul este uşor şi poate fi mutat, spaţiul clasei poate fi modificat mereu, deplasându-l şi rearanjându-l în funcţie de cerinţele activităţii; ■Poziţionarea corectă a centrelor în spaţiul sălii;■ Delimitarea spaţiilor, pentru a da impresia mai multor universuri ce aşteaptă să fie descoperite; Asigurarea accesului liber al copilului la materiale expuse la diferite sectoare; Alegerea materialelor în funcţie de vârsta şi interesele copiilor din grupă; Sortarea periodică a materialelor; Introducerea treptată a materialelor noi; Atenţie la caracteristicile estetice şi metodice ale mijloacelor vizuale expuse sau prezentate

copiilor. Acestea vor avea o dimensiune adecvată momentului şi obiectivului propus; culorile, forma şi realizarea artistică se vor armoniza, oferind copilului încântarea pe care o provoacă orice lucru despre care se poate spune că este frumos;

Necesitatea stabilirii unor reguli de folosire a materialelor puse la dispoziţia copiilor în zonele clasei, îndeosebi a cărţilor, jocurilor, imaginilor pe care aceştia le mânuiesc mai des, de strângere şi ordonare a materialelor de lucru;

Pe lângă sectorizarea clasei şi dotarea cu materiale , un aspect esenţial îl reprezintă modul în care se decorează sala de grupă, urmărind ca fiecare obiect, fiecare imagine să transmită ceva copilului sau să-l pună în situaţia de a cerceta, de a face predicţii în legătură cu o temă de interes. O

2

aglomerare de materiale, fără nici un mesaj legat de interesul de moment al copilului, va crea disconfort şi agitaţie în sufletul lui şi o situaţie conflictuală în clasă, între copii. Este recomandabil să se regăsească în spaţiul educaţional elemente de decor sugestive pentru anotimpul în care ne aflăm, pentru marcarea unui eveniment important social, cultural, religios ce urmează să se desfăşoare( sau este în derulare).

Un alt aspect ce trebuie avut în vedere, este acela în care interacţionează copiii unii cu alţii. La 3-4 ani, le place să se joace singuri sau câte doi, chiar dacă stau unii lângă alţii. Pe măsură ce cresc, încep din ce în ce mai mult să relaţioneze unii cu alţii, lucrează în grupuri mai mici sau mai mari, chiar dacă uneori simt nevoia să fie singuri, retraşi în spaţii mai mici. În aceste condiţii, este foarte important să fie văzuţi toţi copiii şi monitorizaţi, dirijându-li-se activitatea şi preîntâmpinând conflictele, fapt ce solicită atenţie distributivă din partea educatoarei, pentru a putea supraveghea singură atâţia copii , cu atâtea preocupări.

Un studiu elaborat de UNICEF (în anul şcolar 2003-2004), pe un eşantion de 1559 educatoare, privind educaţia preşcolară din România, evidenţia printre alte aspecte şi deficienţe în ceea ce priveşte organizarea zonelor de activitate din sălile de grupă:

- sunt săli de grupă nesectorizate, în care nu este amenajată nici o zonă de lucru;- există situaţii în care, din lipsa spaţiului, există doar 2-3 sectoare , de regulă Biblioteca ,

Căsuţa , Construcţii;- aranjarea mobilierului este gândită pentru derularea cu preponderenţă a unor activităţi

statice, la măsuţe;- nu în toate situaţiile materialul didactic este suficient, atractiv, sunt exploatate valenţele lui;Chiar dacă între timp situaţia s-a îmbunătăţit, există încă insuficientă responsabilizare faţă de

problema amenajării mediului educaţional. De aceea, prin tematica cercului de azi, dorim să conştientizăm faptul că spaţiul educaţional este terenul unei educaţii timpurii adaptate copilului şi ritmului său de dezvoltare, o treaptă a devenirii lui, furnizându-i informaţii în care găseşte răspuns propriilor întrebări. Un mediu educaţional planificat cu multă grijă, stimulează învăţarea şi dezvoltarea copiilor, ajută la diminuarea comportamentelor negative.

Bibliografie: 1. Didactica preşcolară – editura V&I, Bucureşti 2000 2. Grădiniţa altfel – editura V&I, Bucureşti 2003 3.Scrisoare metodică”Strategiile didactice utilizate în înv. preşcolar”;

3