Jntrecerea arcasilor..

Ii.u ajuns la linta calatoriei lor pe Ja noua ceasuri de dimineala.Locul pregatit pentru tragerea cu arcul era In marginea unei dim-

pii ce se Intindea de la castelul Cleves pana la tarmul Rinului. Pe margi-nea paji~tei dinspre s.astel se ridicase 0 platforma' unde aveau sa urceprintul ~i alaiul sau. In partea dimpotriva, adica pe malul fluviului, seadunase gloata, oameni veniti de prin toate satele din Il11prejurimi, carea~teptau cu nerabdare spectacolul: concursul de tir. Fiecare spera sa fieIncoronat drept rege al arca~ilor un om venit din satul lui.

Un grup de arca~i veniti de pe meleaguri Indepartate, din nordulGermaniei, a~tepta la un capat al terenului de concurs. La ceIalalt capat,la 0 departare de 0 suta cincizeci de Pfl~i, se vedea tinta catre care con-curentii aveau sa-~i sloboada sagetile. In mijlocul unei panze albe se ve-dea un mare punct negru, Inconjurat de dOlla cercuri, unul ro~u ~iceIalalt albastru.

Cand orologiul din turnul castelului batea zece ceasuri, s-au allzittrompetele sunand. Portile castelului s-au deschis ~i multimea zari treidilareti In ve~minte princiare. ~rau printul Albert de Cleves, printesaElena ~i contele de Ravenstein. In urma lor, pe poteca Ingustfl ce coboracolina, ca un ~arpe vargat ce se Indrepta catre fjuviu, venea un alai nll-meros de valeti ~ipaji, caIari ca ~i stapanii lor.

Multimea i-a Intampinat cu urale ~i strigate vesele pe regele ~i peprintesa locului In clipa cand au urcat pe estrada pregatita anume pen-tru stralucitele fete ~i alaiullor. Singurul care nll scoase 0 yorba In cIipaaceea de entuziasm general, a fost Othon: baiatul ramasese mut de ad-rniratie vazand-o pe tanara printesa Elena.

~i, cu adevarat, se poate spune _caprintesa Elena era una din celernai frumoase fete din Germania de rniazanoapte, unde se Intalnesc In-deob~te numai chipuri palide ~i stravezii. AseI1lenea fIorilor care cresc Inumbra copacilor seculari, Infigandu-~i radacinile In painantul umed, Ele-nei Ii lipseau din obraji aceste culori vii ale tineretii care Impodobesc chi-purile fetiscanelor din tinuturile sudice. Era, In schimb, zvelta si plina defarmec suuv, ca delicatele flori ce cresc pe oglinda lacului, care' ziua apar

ca sa priveasca in jur ~i sa ia parte la sarbatoarea vietii iar in amurg se in-chid ~i se a~tern, sa doarma peste noapte, pe frunzele late ~i rotunde culujere nevazute, pe care Ie-au primit ca leagfm la na~tere. Printesa Elenapa~ea In urma tatalui ei, printul Adolf de Cleves, iar In urma ei veneatanarul conte de Ravenstein care, dupa spusele unora, urma sa devina,In curand, logodnicul ei. lar dupa cinstitele lor fete veneau pajii, pur-tand, pe 0 perna de catifea, paIaria ce avea sa fie dflruita invingatorului.In urma acestora, urcara pe estrada ofiterii din garda printului Adolf ~iocupara locurile anume pregatite. Dupa ce printesa Elena raspunseprintr-o gratioasa Inc1inare a capului murmurului de admiratie ce se auzidin multime, tatal ei Hicu semn ca poate incepe intrecerea.

La acest concurs, cell11ai vestit de pe tot cuprinsul Germaniei, par-ticipau in acest an nu mai putin de 0 suta douazeci de arca~i. .

Conditiile concursuilli erau bine cunoscute de toata lumea.Acei ca-re nu vor ni~eri de la prima lovitura patratul de panza alba erau obligatisa se retraga numaidedlt din concurs. Cei care, la a doua incercare, nureu~eau s~ trimita sageata In cercul ro~u, trebuiau, deasel11eni, sa se re-traga. lar pentru ultima intrecere nu aveau dreptul sa ram an a in luptadedlt arca~ii care infigeau sageata in l11ijloculcercului albastru.

Aceste reguli aspre aveau rostullor: in primul rand erau sco~i re-pede din competitie cei mai putin indemfmatici ~i se rarea mult numaruloncurentilor; in al doilea rand, fiind yorba de mai multe incercari, nu

era cu putinta ca, ajutat de ~tiu eu ce intamplare norocoasfl, sa iasa in-vingator un arca~ nepriceput.

La primul semn al printului, toti concurentii si-au intins arcurile si,i-au pregatit sagetile. ' , , , ,

Toti erau inscrisi pe tabele si Ie venea randul in ordine alfabetica.Un herald striga nmnele fiedlruia. Fiecare, auzindu-se strigat, inainta ~ilobozea sageata spre tinta.

Dupa prima incercare, in hohotele de ras ale l11ultimii, douazeci dereasi s-au retras rusinati, fiindea nu nimerisera tinta. Obieeiul cerea ea

.3j s~ priveasca mal' departe concursul dinfr-un' loc ingradit cu barnegroase de lemn fixate in stalpi scuqi; acolo aveau sa Ie tina de urit, in eu-:and, si alti tovarasi de nefericire.

La a' doua in~ercare, care era mult mai grea, numarul celor care auarasit concursul a fost si mai mare. Asa se face ca pentru cea de a treiaroba n-au mai ramas sf. se lnfrunte d'ecat unsprezece arca~i. Printre ei

= gaseall Frantz, Hermann si Othon. Acestia erau cei mai groiavi arcasi-' to ate tinuturile ce se intindeau lntre Strasbourg ~iNimegue. '

Peste intinderea campiei se Uisase tacerea. Multimea privea cu-ulta luare-aminte la ce se intampla, ~i chiar arca~ii care nu mai aveau--eptulla lupta, uitand de umilinta lndurata, imparta~eau aceasta nerab-- e, rugandu-se fiecare la Cel de sus ca norocul, care pe el 11 parasise,- ericeasca un prieten, un tovara~, un frate.

Cei unsprezeee area~i dizura pe loe Ia InvoiaIa ea sa aiba Ioe a pa-tra ineereare. Ca sa ramana mai departe in eoneurs ~i sa partieipe la Uf-

matoarea praba, area~ii trebuiau sa nimereasea punetul negru d'mijloeul tintei. .

~apte din eei unsprezeee tragatori n-au izbutit. Frantz ~iHermannau lovit marginea pllnetului negru, iar Mildar ~iOthon I-au Iovit In plin.

Aeest Mildar, al earui nume 11rastim pentru Intaia oara, era un ar-ea~ al eontelui Ravenstein, iar faima lui urease pe albia Rinului, de petarmul unde fluviul se pierde in nisipurile de la Ostreelet pana In inimamuntilor, la Saint-Gothard, unde I~iare izvorul. De multa vreme, Frantzsi Hermann, si ei areasi vestiti In toata Germania, doreau sa-linfrunte pe;eest renumit adversa~. '

Cu eat numarul tragatorilor seadea, nerabdarea privitorilor sporea.Cei patru area~i ee ramasesera in lupta erau tinta tuturar privirilor.

Trei dintre ei erau vestiti dupa izbanzile eueerite de-a lungul tim-pului, dar al patrulea Ie era eu totul neeunoscut. Fiecare i~i intreba veci-nul cum 11cheama, dar nimeni nu putea da alta deslu~ire deeat canumele lui este, dupa eum marturisise elinsu~i, Otholl arca~ltl.

Til)and seama de ordinea alfabetiea, eel dintai avea sa tragaFrantz. Inainta pana la locul anume insemnat eu 0 funie, alese eea maibuna sageata, i~i ridica arcul incet-incet, oehi cateva secunde cu multagrija, apoi slobozi eoarda ~i... sageata se implanta in punetul negru.

Frantz se dadu la 0 parte~ca sa faea loe tovara~ilor sai.AI doilea era Hermann. Inainta pana la locul marcat; ochi cu mare

atentie ~i... reu~i, la randull~i, sa nimereasca punetul negru.Mildar era al treilea. In mijloeul eelei mai adanci taeeri, se pregati

metieulos: alese 0 sageata din taIba, 0 puse pe deget, in eehilibru, ea savada daea nu eumva varful de fier aseutit nu atarna mai greu decat eap~-tul erestat, apoi, multumit de ee eonstatase, 0 a~eza pe coarda areului. Inclipa aeeea, eontele Ravenstein, stapanul sau, se ridiea ~i, seotand dinbuzunar 0 punga, ii striga:

- Mildar, daea atingi punetul negru mai in plin deeat adversariitai, punga asta va fi a ta. ,

~i arunea de sus, de pe estrada, punga, eare se rastogoli la picioa-rele area~ului. Dar acesta era atat de preoeupat de ceeea ee faeea di nicinu-l auzi. Cazand, punga se desfacu ~i monezile de aur sunatoare luciraimbietor.Dar Mildar nici nu intoarse capul intr-aeolo. Privirile spectato-rilor scotocira 0 clipa iarba sa vada aurul sclipind diavole~te printre eute-Ie de matase ale pungii, apoi se indreptara spre Mildar. A~teptareaeontelui Ravenstein nu fu in~eIata: sageata lui Mildar trecu exact prinmijloeul tintei. Un strigat de uimire izbucni din piepturile tuturar. Conte-Ie Ravenstein batu din palme ineantat. ~

Printesa Elena, in schimb, pali deodata. Ingrijorat, printul se pleeaspre ea s-o intrebe ce are. Dar ea, in loc sa raspunda, i~i scutura sura-

zand pletele blonde ~iprintul Adolf, multumit, I~iindrepra .rea spre eoneurenti. Mildar Ingenunehease ~i eulegea din iar ade aur, punandu-le In punga.

Mai ramasese un singur eoneurent, Othon. De fapt, privindu-l totiaveau aeela~i gand: sueeesullui Mildar nu-i mai lasa lui Othon nici 0 spe-ranta sa iasa Invingator. Dar pe fata lui se vazu un zambet fugar eea eeInsemna ea el nu se dadea batut.

Cel mai mult pareau ea se intereseaza de lupta, In clipele aeelea,Frantz ~iHermann. Asta pentru ea Frantz ~i Hermann I~ipuneau aeumtoata nadejdile In tovara~ul ~i prietenullor. Ei doi n-aveau eate 0 pungaeu aur sa i-o arunee la picioare, cum faeuse eontele Ravenstein, dar seapropiara de Othon ~iIi stransera mana barbate~te.

- Gandeste-te la onoarea areasilor din Kaln ... Ii zise Frantz.- ...de~i nu ~tiu cum ai putea s-o aperi, continua Hermann.- Ba eu ~tiu cum, prieteni, raspunse Othon. Smulgeti sageata lui

Mildar de-aeolo. Pe-a mea 0 voi face sa treaea exact prin gaura pe care afaeut-o In panza sageata lui.

Frantz ~iHermann se privira, nedumeriti.Othon faeuse aeeasta propunere eu un glas atat de calm, eu atata

sange-reee, ca tare-tare Ie venea sa-l ereada ea va face preeum a zis.Multimea, nerabdatoare, Ineepuse sa murmure. Cei doi faeura

semn ea vor sa vorbeasea si se faeu din nou liniste.Atunei Hermann, In'torcandu-se eu fata spre estrada unde se afla

printul de Cleves, patronul serbarii, anunta cu glas tare ee dorea Othon.Cererea aeeasta era a~a de uimitoare, Ineat a fost de Indata aceep-

tata. Mildar zambi, sigur pe el, caei soeotea ea Othon voie~te un lueru euneputinta de Indeplinit.

Othon lasa jos palaria, areul ~i sagetile ~i se duse el Insu~i, eu pasIneet ~i masurat, sa cereeteze tinta. Veni ~i Mildar, care smulse sageatasa. Frantz ~i Hermann s-au apropiat, vrand sa faca aeela~i lueru, darOthon Ii opri eu 0 privire. Au priceput dorinta lui ~ii-au raspuns eu eateun semn din cap. Othon culese din iarba 0 Hoare ~i 0 vad In gaura pecare 0 faeuse sageata lui Mildar, astfel ea, In mijlocul punetului negru sezarea aeum un punct alb. Apoi se Intoarse, cu pasul sigur, fara trufie ~ifara umilinta In priviri; ~tia ca, ~ide-ar fi pierdut Intreeerea, n-avea de eesa-i fie rusine: era tanar si venise pentru prima data aiei, sa-si Incereefortele eu eei mai buni areasi din tara. '

, Ajunse la loeul hotadt. ~tepta cateva elipe ea toti sa se a~eze lalocurile lor. Apoi, eand se faeu lini~te deplina, I~ilua areul, paru ca ia larntamplare 0 sageata din tolba sa - de~i un oehi mai ager ar fi bagat deseama ca 0 eautase, printre celelalte, pe aeeea eare-i trebuia - clatinaeapul ea sa-~i dea pletele blonde la 0 parte de pe obraji, apoi, lini~tit ~isurazator ea Insu~i zeul Apollo, fixa sageata pe coarda areului, 0 ridiea laInaltimea ochiului, duse mana dreapta Inapoi pana ce coarda arcului Ii

atinse umarul, ramase 0 clipa nemi~cat ca 0 statuie de piatra ... dupa ca-re, deodata, toti vazura sageata zburand ca un fulger ~i t10area disparandde la Iocul ei, din inima tintei.

Othon I~i respectase cuvantul: sageata lui trecuse prin gaura t"flclltade sageata lui Mildar. Un strigat de mirare strab[ltu mllltimea: era 0 ade-va rata minune.

Othon se Intoarse catre print ~i facu 0 plecaciune.Printesa Elena se Imbujora de pIacere iar conte Ie Ravenstein, aflat

la doi pasi de ea, rosi de ciuda.At~nci, printu'l Adolf de Cleves se ridica ~i spuse ca acest concurs

are doi Invingatori ~i ca, prin urmare, se vor da dOllfl premii: caciulitabrodata de fiica sa ~i lantul de aur pe care 11poarta ella gat. Dar, cum ~iel era dornic, ca toata lumea, sa-i mai admire pe cei doi arca~i, ceru cafiecare dintre cei doi ca~tigatori sa mai propuna cate 0 proba pe care ce-lala1t sa 0 primeasdi.

Othon ~i Mildar au Incuviintat pe data aceasta propunere, ca ~icum ei Insisi erau gata sa ceara asa ceva. Multimea, cuprinsa de veselie,pentru ca' avea sa vada prelungindu-se un spectacol atat de frumos, bfltUdin pal me ~i multumi Intr-un glas printului pentrll bun[ltatea Illi.

Dupa ordinea alfabetica, Mildar avea dreptul sa aleaga cel dintai.Se duse Ia tarmul apei, taie doua crengi subtiri de salcie, Infipse una InIocul unde fusese tinta, se Intoarse la locul de tragere, tinti ~i doborlcreanga cu sageata.

Othon infipse, la randul lui, cealalta creanga, In acela~i lac ~ia do-borl. Acurn avea sa arate, cu adevarat, ce poate. Lua doua s[lgeti, puseuna la cingatoare ~i a1ta 0 fixa pe coarda. 0 arunca in aer, astfellncat Intimp ce ea cadea pe pamant aproape vertical, a nimeri cu a doua sagea-ta, rupand-o in doua.

Lovitura aceasta Ii minuna pe toti. Mildar Insu~i spuse di nu s-a In-curnetat vreodata sa faca asa ceva, caci crezuse ca e eu neputinHi. Prinurmare, se da batut ~i Ii recunoa~te lui Othon dreptul de ~H?ialege singurprerniul: caciulita brodata de printesa Elena sau Iantul de am alprintului Adolf de Cleves.

Othon Iua caciulita si Ingenunche In fata printesei Elena, In uralelemultirnii. ' , ",

In slujba prinfului

eand Othon se ridicil, purtand pe cre!tet caciulita bradata, aveachipul Imbujorat de fericire. Parul Elenei aproape se atinsese de al lui,I~i simtisera rasufJarea unul altuia. Era pentru prima oara ca sorbea ra-suflarea unei fete.

Costumul verde de arca~ Ii Incingea lui Othon de minune trupulmIadios dar puternic, ochii lui straluceau plini de bucuria pe care 0 In-cearca omul la cea dintai mare izbanda din viata lui; era atat de frumos~i de mandru, ca printul Adolf de Cleves se gai-Idi in clipa ac~ea cat defolositor i-ar fi un asemenea tanar dadll-ar lua in slujba sa. In timp ceOthon se pregatea sa coboare treptele de lemn, printul ii spuse:

- Mai z[lbove~te 0 clipa, voinice. Nadajduiesc ca nu ne vom des-parti asa de lesne.

, -' Sunt la porunca Inaltimii voastre, raspunse tanarul.- Care ti-e numele, voinicule?- Othon, monseniore.- Uite ce e, Othon, urma printul, ma cuno~ti, de vreme ce ai venit

la serbarea data la castelul meu. ~tii de asemenea ca slugile ~i o~teniimei au ramas intotdeauna multumiti de bunatatea mea. Esti In slujbacuiva? ' , ,

- Sunt liber, monseniore, raspunse Othon.- Ei, atunci ai vrea sa intri In slujba la mine?- Si ce treaba voiti sa-mi incredintati, monseniore?- Aceea care crect ca ti se potrive~te de minune, ca om si ca lupta-

tor: vei fi areas. " ,Othon z~mbi, gandindu-se ca oamenii nu vedeau In el de cat un ar-

ca~ dibaci. Era gata sa-i raspunda precum Ii cerea rangul sau, nu In-fati~area, cand vazu privirea !3Jenei, calda, atintita asupra sa. Cuvintele ise oprira pe buze, nerostite. In acest timp, copila l~i impreunase mainilein semn de rugaciune muta.

Othon simti ca mandria datorata rangului sau piere pe loc, topin-du-se sub raze1e calde ale privirii ei ~i zise, intorcfmdu- se din nou catreprint:

- Primesc, monseniore.Un zambet de bucurie stdiluci pe chipul printesei Elena.- Bun, asa dimane, urma printul. De azi, esti In slujba mea. Tine'

aceasta punga: e arvuna Invoielii dintre noi.' ,- Va multumesc, monseniore, raspunse Othon zambind, mi-au

mai ramas Inca ceva bani de la mama mea. Dar daca Inaltimea voastraImi arata atata bunavointa, i-a~face alta rugaminte. '

- Te ascult, zise printul~- Sa-l primiti In slujba Inaltimii voastre, odata cu mine, pe tanarul

acela, care tocmai sta rezemat In arc, pe nume Hermann. E un arca~destoinic si un tovaras de care n-as voi sa ma despart.

- Bine, zise printuI, fa-i c~noscut din partea mea ceea ce ti-amspus ~i, daca prime~te Invoiala, da-i aceasta punga pe care tu n-ai vruts-o primesti, poate ca el nu se va tine asa de tantos ca tine.

Othon se Inclina adanc, coborl t~epteie ~i,apropiindu-se de Her-mann, Ii aduse la cuno~tinta propunerea printului. Acesta primi cu bucu-rie ~i lua punga plin de recuno~tinta, In semn ca de azi-Inainte este offiulprintului.

La pIecare, printul Adolf nu mai dadu mana fiicei sale. Aceastacinste 0 ceruse contele Ravenstein ~ii se Ingaduise.

Alaiul printului Inainta cativa pa~i, pan a la locul unde a~teptau caii.Calul printesei Elena era pazit de un valet, iar pajul care trebuia sa tinascara se ratacise prin multimea privitorilor, Impins de curiozitate. Othonbaga de seama lipsa pajului ~i,uitand ca se putea da de gol - obiceiulstravechi stabile a ca numai un nobil are dreptul sa Indeplineasca slujbade paj sau pe aceea de scutier - se grabi sa vina In ajutorul fetei.

- Tinere, bag de seama ca biruinta te-a facut sa-ti uiti obarsia. Deasta data nu-ti putem ierta trufia In numele bunavointei tale, spuse con-tele.

Sangele Ii navali In obraji lui Othon cu asemenea putere ca Ii flutu-ra ca 0 flacara pe dinaitea ochilor. Dar pricepu ca, daca scoate un cu-vant, va fi pierdut.

Ramase mut ~ineclintit ca 0 stana de piatra.f:lena Ii multumi cu 0 privire sfioasa.Intre inimile lor tinere si curate, care abia se IntaInisera, era 0

Intelegere atat de adanca Incat' n-aveau nevoie de cuvinte.Calul pajului era liber. Valetul 11ducea de darlogi. Printul 11zari,

iar In urma lor 11vazu pe Othon venind Impreuna ell Hermann.- Othon zise printul stii sa caIaresti?, , " ,- Da, monseniore, raspunse Othon, surazand.- Ei, atunci, ia calul pajului. Nu e drept ca un Invingator sa mear-

ga pe jos.Othon se Inclina, In semn de supunere ~ide multumire toto data.Apoi se apropie de cal ~iInCaleca dintr-o saritura, fara sa puna pi-

ciorul In sdiri. Pentru cineva mai atent, se vedea bine ca acest obicei iiera intrat In sange, la fel ca ~i gestul plin de cavalerism pe care-l facusefata de domnita.

, Alaiullsi urma drumul.Ajuns la poarta cea mare a castelului, Othon baga de seama blazo-

nul, pe care erau sculptate ~i pictate armele casei de Cleves: 0 lebada deargint pe 0 mare verde. I~i am inti ca lebada era legata de 0 veche tra-ditie mostenita de familia de Cleves si pe care 0 auzise adeseori povesti-ta'In copiIarie. '

Deasupra portilor de la intrare se putea vedea un balcon greoi,masiv, diruia i se spunea "balconul printesei Beatrix" ~i, Intre poarta ~ibalcon, 0 sculptura de pe la anul 1200 Infati~a un cavaler adorrrtit Intr-obarca trasa de 0 lebada. Aceasta Infati~are heraldica se repeta aidomape toate ornamentele mai noi ce puteau fi admirate pe anumite portiuniale castelului, care fusese recIadit de curand.

Restul zilei a trecut In petrecere ~iveselie.Othon, considerat marele Invingator al concursului, a fost In aceea

zi In atentia tuturor. ~i, In vreme ce printul Adolf dadea eel or de neammare un ospat bogat, arca~ii au dat ~i ei unul, al c[lrui sarbatorit eraOthon. Un singur arca~ n-a vrut sa ia parte la veselia tuturor: Mildar.

A doua zi, Othon primi un costum de arca~ nou-nout pe care eracusut blazonul printului. Othon privi 0 vreme acest costum care, cu toateca era destinat unui o~tean, nu era altceva decat 0 livrea de slujba~. Gan-dindu-se la frumoasa Elena, I~i Invinse totu~i sila, prinse curaj, scoase depe el hainele comandate la Kaln ~i Ie Imbraca pe cele care Ie purtau totiarcasii printului.

, In ac~ea~i zi, Incepu slujba: paza turnurilor ~i a galeriilor. Cand Iiveni randul, lui Othon i-au dat sa pazeasdi 0 terasa atlata In fata feres-trelor castelului. Othon multumi Cerului pentru acest noroc. Nadajduiaca, prin ferestrele acelea care fusesera deschise ca sa patrunda Inauntrulumina razelor de soare ee mai seaparau, eand ~i cand, printre nouri, 0va putea zari pe Elena.

~i, Intr-adevar, a~teptarea nu i-a fost zadarnidi. Dupa 0 vreme, auaparut printul Adolf Impreuna cu Elena ~i contele Ravenstein. Cei treise oprisera ~i 11 priveau. Lui Othon i se parea chiar ca nobilii seniori vor-beau despre el.

Si chiar asa era.Printul Adolf de Cleves, multumit, Ii arata contelui Ravenstein ce

Infatisare pIacuta are noul sau arc~s In uniforma cea noua. Contele, peun ton acru, se grabi sa-i raspunda printului di, In ciuda legilor neserise,tanarul arca~ poarta parullung, ca un nobil, dqi oamenii de origine mo-desta sunt tin uti, de cand e lumea, sa poarte parul scurt.

Elena voi sa spuna un cuvant In apararea lui Othon, ea sa scape dela pieire pletele lui blonde ~i buclate, dar tatal sau, printul de Clev.es, iz-

bit de observatia dreapta a viitorului sau ginere, raspunse ca ceilaiti ar-ca~i ar putea, pe buna dreptate, sa se pIanga daca se ingaduie ea Othonsa inca Ice 0 regula bille-stabilita, direia i se supuneau cu totii.

Lui Othon nici prin gfllld nu-i trecea ca despre parullui carliontat,pe care mama lui il iubea atUt de l11ult,vorbeau cei trei. Trecea din vre-me In vreme prin fata ferestrelor, aruncand cate () privire lacoma inaun-trul odflilor locuite de aceea pe care 0 iubea de acum din tot sutletul.

Visuri de fericire, dar si planuri de razbunare, se invalmaseau inmintea lui inlantuite strans,' ea un ~arpe ucigator in jurul unu{ copacIncarcat cu roade coapte. Apoi, amintirea apasatoare a manieip[lrinte~ti, grozavfl ~i de nelnteles, ii posomora fruntea, a~ezfllldu-se caun nor intre viitor ~i soarele abia nascut al dragostei lui.

Cand iesi din post, Othon atJa ca este asteptat de barbierul castelu-Iui. II trimises'e printul ~i primise porunc[l sa~i taie pletele. Othon 11 facHsa-i repete de doufl ori cu ce treaba venise; dupa clipele fericite in care aputuse admira pe aleasa inimii lui, acum, atland a veste a~a de rea, nieinu-i venea sa creada ea e adevarata. Dar, gandindu-se mai bine, pricepuCflnu are cum nesocati vointa prilltului. Pentru print, Othon nu era de-cat un arca~, desigur, mai Indeman~tic dedlt altii, da~ dibflcia nu-l puteainnabila ~i, lucru ~tiut, numai nobilii aveau dreptul sa poarte parullung.

Avea, deci, de ales: ori se supune poruncii printului, ori parase~tecastelul, renuntand la slujba. Tare greu Ii era lui Othon sa se hotarasca,fiinddl pe vremea aceea a purta parullung era 0 mare cinste; ~i gandeadl, pentru cinstea lui ~i a neamului sau, n-ar trebui sa Indure 0 astfel deocarfL. De altfel, daca s-ar fi supus tTlrf1erflcnire, ar fi devenit, In ochiiElenei, un simplu arcas ca multi altii si, de aceea, parca isi dorea maidegrabfl sa piece de langa ea de~at sri se lase Injasit pan[l Inti-atilt.

Tocmai era adaneit in aceste ganduri, cand Il VflZUpe print trecandIa bratul fiicei sale. Othon daclu sa se apropie de el ~i printul Adolf,Intelegfllld ca arca~ul vrea sa-i vorbeasdi, se opri, privindu-I cu multa bu-navointa.

-' Monseniore, ii zise Othan, iertati-mi indrazneala ca va fac 0astfel de Intrebare: e adevarat ca ati dat porunca sa mi se taie parul'?

- fara IndoiaJa, raspunse printul, mirat. Dar de ce ma intrebi?- Inaltimea voastra nu mi-a vorbit de asta cand mi-a eerut sa ra-

mf111printre ~rcasii lnaltimii sale.- Nu ti-an; vorbit, zise printul, fiind efl nu m-am gandit ef1vei na-

dajdui sa poqi parul cum nu s-ar cuveni unui om ca tine. Te tragi oaredintr-un neam de nobili, ca Sfl parti parul lung, aidoma ullui baron sauunui cavaler'?

- Totusi, insista Othon, fara sa rflspunda la intrebare, daca stiamefl imi yeti ce(e 0 astfel de jertfa paate n-as fi primit, desi eram dor~ic saraman in'slujba lnflltimii vaastre. ' ,

- Mai e timp sa-ti schimbi gandul, voinice, rf1spullse printul, di-

ruia i se paru eam eiudata Impotrivirea lui. Nu uita Ins[l ea mciipatBnareata nu-ti va sluji prea mult, diei eel dinWi senior pe domeniul caruia veiajunge, nu-ti va Ingadui niei el ~i, pe deasupra, niei n-o sa-~i piarda vre-mea eu vorbe de prisos.

- Pentru oriean~~aIt senior In locul Inaltimii voastre, man eniore,raspunse Othon zambind trufa~ - ceea ee 11 mira pe print ~i 0 Jngrozi peElena -, asta ar fi lesne de Ineereat dar greu de Indeplinit. Sum arca~ ~i,urma el punfmd mana pe sageti, port asupra mea la eingfltoare precumvedeti, viata a doisprezece oameni.

'- PC)l"ti1eeastelului sunt desehise: pleaea sau ramai, dupa cum ti-evoia. Dar nu schimb porunea pe care am dat-o. Hot[lra~te singur. $tiiaeum ce conditie Iti pun, ~in-ai a te pIange vreodatfl 61 l11-ampurtat ne-drept eu tine.

- Hotarlrea mea e luata, monseniore, raspunse Othon, facand 0pledleiune respectuoasa dar plinf1 de mandrie ~i rostind aceste cuvintesigur pe el.

- Pleci? Intreba printul.Othon deschise gura Sfl raspunda. Dar, mai Inaite de a rosti cuvin-

tele ce trebuia sa-l desparta pentru totdeauna de Elena, cuteZ[l sa-iarunce 0 ultimf1 privire.

o lacrima tremura In oehii fetei. Othon 0 zflri.- Pleci? mai Intreba 0 clalfl printul, mirat ca rflspunsul unui sluji-

tor se lasa atata a~teptat.- Nu, monseniore. Raman.- Bine, zise printul, sunt multumit ca judeci cu Intelepciune.Si Isi urma drumul.Ele'na nll scoase 0 Yorba, clar 11 privi pe Gthon cu atata recu-

nostinta Ind'tt, cuprins brusc de 0 mare vesel ie, tanflrul se duse de acolodrept in mflinile barbierului, care a~tepta nerflbdator raspunsul.

- Hai, me~tere, treei la treaba! Ii spuse Othon.$i, lufmdu-l la brat, 11 trase repede cle-a lungul galeriei, II Impinse

intr-o odaie pe care 0 gasi deschisa, se a~eza pe un scaun ~i intinse capulspre eaIaul lui, aseuItator. Bflrbierul se puse Cll sarg pe treaba, fara sapriceapa ceva din ce se petrecuAse mailnainte. Nu-i trebui mai l11ulttimpdedit pentru oricare aIt client. In ciHeva minute, lespezile au fast aeope-rite cle pflru[ dlrliontat ~i blond, care mai adineauri Impoelobea chipul tf1-narului arcas.

Othon'rfunase singur. Oricat de tare dorise sa se supllnfl porunciipe care 0 citise In ochii Elenei, nll putea privi farfl aelancrl parere de raubuclele matasoase ell care mamei lui Ii placea sa se joace. In lini~tea cle-plina care se Uisase In jurul sau, i se paru crl aucle, dinspre capatul culoa-rului, un zgomot abia simtit.

Isi aseuti auzlli si b~nui dlSUllt pasii usori ai printesei, care treceaca 0 adiere d~ vant. ' ",

~i atunei, de~i faeuse aceasta jertfa pentru ea, ii fu ru~ine sa se ara-te astfelin fata ei, eu eapullipsit de frumoasa lui podoaba, ~i se ascunsedegraba intr-o firida aeop,erita de 0 perdea.

Niei nu se aseunse bine ~i Elena intra in incapere. Mergea ineet, easi cum ar fi cautat eeva. Trecand prin fata usii, ochii ei se fixara perodele, intr-un anume loe. Privind grijulie'in jurul ei ~i convinsa ca esingura se opri 0 c1ipa, asculta, intra IDeet, se apleca, apai, luand 0 ~uvitade par blond de pe jos, 0 ascunse in san ~i fugi.

Vazand toate acestea, Othan cazu In genunchi acolo un de se afla,dupa perdea, cu buzele lntredesehise ~i mainile lmpreunate. Pe ehipulbaiatlllui se putea eiti 0 fericire fara margini.

In aeeea~i zi, atunci eand nimeni nu se a~tepta, contele de Ravens-tein porunci slujitorilor lui sa se pregateasea de plecare, pentru a dauazi. Toata lumea s-a mirat de atata graba. Dar, In aeeea~i seara, printrevaletii printului de Cleves se raspftndi zvonul ea, Intrebata de tatal ei da-ca vrea sa-l ia de barbat pe eontele Ravenstein, care Ii ceruse mana,Elena raspunsese fara ~ovaiaIa ea ar prefera sa intre Intr-o manastire de-cat sa ajunga vreodata sotia eontelui.

PI'0\70C'll'ea

{;) pt zile dupa IntampIarile povestite In eel din urma capitol, exactIn clipa cand printu1 Adolf de Cleves se scula de la masa, fu vestit di unsol al contelui de Ravenstein intrase In curtea castelului, aducand provo-carea stapanului sau.

Printul privi ditre fata sa cu 0 expresie in care se amestecau man-gaierea ~i mustrarea. Elena ro~i ~i I~i pleca ochii. DUp{l cateva clipe detacere, printul porunci sa intre solu!.

Acesta era un tanar nobil, Invesmantat In culorile casei de Ravens-tein ~i avand pe piept chiar b1azonui contelui. 11saluta pe print printr-oreverenta adanca, dupa care, cu un glas plin de hotarare dar fara a uitasa aduca Iaude pentru stralucirea ~i puterea printului, i~i Indeplini misiu-nea, aducandu-i la cunostinta declaratia de razboi a contelui de Raven-stein. Fara sa liimureasch In' nici un fel pricina acestei declaratii, conteledadea de veste ca se va razbuna pe printul Adolf oriunde II va intalni, fiesingur, fie insotit, inarmat sau nu, ziua sau noaptea, In munti sau pe in-tinderea campiei.

Printul asculta toate acestea lini~tit. Apoi se ridica, lua de pe jilt,unde se at1a, mantia de catifea captu~ita eu hermina, 0 arundi pe umeriisolului, I~i destacu lantul de aur de 1a gat, 11petreeu pe gatul solului ~iraspunse, cu glas masurat ~i gray, ea Ii multurne~te pentru vestea pe carei-a adus-o. Solul parasi apoi castelul ~i Ie spuse, uimit, razboinicilor care11insoteau, ca printul Adolf de Cleves prime~te ° declaratie de razboiexact ca 0 invitatie Ia petre cere.

Adevarul este ca sub aceasta Infatisare nepasatoare printul aseUI1-, '>' "dea ° mare ingrijorare. Ajunsese la varsta cand armura Incepe sa fieprea grea pentru umerii razboinicului. Nu avea nici un fiu, nici un nepotdiruia sa-i incredinteze povara griji10r cele mari. Avea doar cativa prie-!eni ~i spera ca, de~i traiau vremuri de mare tulburare cu totii, ehiar ~iImparatul, va g~si Ia ei ajutor de nadejde. Trimise, dar, de veste la totiace~ti seniori, eerand sa-i promita sprijin in razboiul ce se apropia. Apoise grabi sa repare castelul acolo unde zidurile erau ruinate, ~i porunci sase strang[l in camari merinde pentru multa vreme.

La randul lui, conte Ie de Ravenstein se preg[ltise In aceste opt ziles[11nceap[11upta impotriva du~manului S[lU.

Asa se face di, intr-o buna zi, mai Inainte ca aliatii printul de Cle-ves sa-i' poata veni intr-ajutor, se auzi, de la un post de paza ~hemarea:"La arme!" Era glasullui Othon, care Hicea de paza pe ziduri ~i care za-rise departe, pe linia orizontului, undeva langa ora~ul Nimegue, un norde praf in mijlocul caruia sclipeau Iancile, coifurile ~i plato~ele, aidomascanteilor intr-un nor de fum.

Cu toate efl nu se a~teptase la un atac atflt de grabnic, printul eragata de lupta. Porunci sa se inchid[l poqile, sa se rid ice podurile mobilede deasupra santurilor cu apfl si isi orandui ostasii sus, pe metereze. Ele-na coboriin Japela contesei B~at;ix sa se roage.'

Cand armata contelui de Ravenstein ajunse la numai a jumatatede leghe de castel, acela~i sol care mai venise a data la castel din parteast[lp,lnului S[lU,ca sa anunte declaratia de razboi, iesi din rflllduri, urmatde l!n trambita~, ~i se apropie de zidl~rile castelului. '

Odata ajun~i la poalele zidurilor, trambita~ul suna de trei ori _~iso-!~Lrosti cu glas puternic provocarea contelui·de Ravenstein: ~i anume ea'£!:.intul sa~ oricine_altul, supus sau prieten al sau, ar voi sa lupte in locullullmpotriv.':l eontelui, sa se infati~eze, trei zile la rand, in becare dimi-neata, pe campul ce des parte castelul de malurile fluviului, ~i-sa cel.!ralupnnntre doi cavaleri; dupfl care, dadi nu-:.~iva respecta cuvantlll, vaincepe lupta [ntre o~tenii celor doua tabere. Incheindu-~i solia pentru ca-re venise, tanarul nobil se apropie si mai mult de intrare si tintui in lem-nul portii, cu pumnalul, manusa cOI~telui. ' ,

In' loe de raspuns, print~1 arllllcfl manu~a lui din in[tltimea metere-zuluiJ Apoi, cum ineepuse sa se intunece, o~tenii din cetate se pregatirade aparare, iar cei din afanl zidurilor se pregfltira sa asedieze castelu!'

Othon, hind chemat de la postullui ~iyazand eft primejdia e aproa-pe, cobori de pe metereze ~i intra in castel. In sinea lui, spera ca, trecandprin incaperile area~ilor ~i prin cele ale slujitorilor, va avea noroeul, a~acum semaiintamplase.sa 0 zareasefl pe printesa Elena pe vreun cor i-dor. Atunci cand se intalneau, desi nu stia ca fusese vazuta de tanarul ar-ea~ dind ridicase bucla de par, zcimbe~ uneori, se ro~ea intodeauna. Demulte ori gflsea cate un motiv ca Sfl se opreasca sa stea de vorbfl cu Ot-hon. In zi'Ua aceea, era sarbatoare in sufletul lui ~i, dupa ee se des-paqeall, se ascundea intr-un ungher mai retras al eastellllui, aseulta, dinnou ~i din nou, in amintire, cuvintele tinerei caste lane ~i revedea, Inchi-zand ochii, zambetlll ei dulce ~i ro~eata feciorelniefl ce-i apflrea in obraji.

De data asta, insa, a~teptarea lui fu zadarniefl. B[ltu toate coridoa-rele in lung ~i-n lat, i~i pironi privirea in toate ferestrele, dar n-o Intalni ~i

•nici n-o V[lZU.Se gandi apoi efl poate fata se dusese in capela castelului sa se roa-

ge, ~i cohori acolo. .

Bisericuta era pustie.Atunci, I~i zise Othon, nu poate fi dedit In capela conte ei Beatrix.

Dar aceasHi capela, destinata numai familiei printului, se atla in alt coltal castelului si in ea slujitorii nu intrau dedit daca erau chemati.

~tiind ca incalea un obicei respectat cu severitat~ de mUlte gene-ratii, Othon ~ovaia sa intre in capela contesei Beatrix. In cele din urmagandindu-se di primejdiile care ameninp castelul ar fi 0 scuza pentrupurtarea lui, I~i lua inima-n dinti ~i se indrepta spre acest loc un de nadaj-duia s-o gaseasdi. Intra, si tragand usor perdeau din fata usii. 0 zari peElena ingenuncheata in fata altarului.' ' "

Othon intra pentru prima oara In aceasta capelrl. Era un lrlca~ Intu-necos ~i cucernic, unde lumina abia de patrundea, prin vitraliile coloratesi unde sufletul se simtea Indemnat spre meditatie si rug[lciune., In mica Incaper~ ardea 0 singura tOq[l; er;l atflrnat[l deasupra alta-rului ~i sub ea, pe perete, era Infati~ata, dupa 0 veche traditie, imagineacavalerului purtat pe ape de 0 lebada.

Aici, capul cavalerului era Inconjurat de 0 aureola stralucitoare, iarde eei doi staJpi ce Incadrau tabloul erau agatate, de () parte () spada, cumanerul si teaca din aur si, de cealalta parte, un corn de fildes Incrustatcu perle si rubine. Intre stalpi si deasupra tabloului, asa cum este si aziobiceiull~ Germania, era atan~at un scut,iar deasupr~ lui un coif. Erauchiar scutul si coiful care se vedeau In tablou si erau lesne de recunoscutcaci, pe pan~a ca ~i pe otel, se vedea acela~i blazon: pe un fond auriu, 0cruce Incoronata cu spini pe un munte verde.

, ~pada, cornul, coiful ~i scutul erau, fara Indoiam, ale Cavalerului culebada, iar cavalerul fusese un luptator vestit de pe vremea celei dintaiCruciade. \

OTOOnse apropie cu pa~i u~ori de printesa. Ea se ruga In ~oapta Infata cavalerului ca si cum ar fi facut-o in fata lui lsus Cristos sau In fataunui martir, si tinea in mana un sirag de matanii de abanos Incrustate eusidef, la capa'tui caruia atarna un' clopotel care nu scotea nici un sunet.

La zgomotul pe care il facu Othon mi~cand un scaun, fata se In-toarse ~i, fara sa para deloc mirata ca el 0 urmare~te, II privi cu un zam-bet trist dar hlfll1d:

- Vezi, spuse ea, fiecare din noi se poarta dupa suiletul pe careDumnezeu I-a sad it in el. Tat[ll meu se pregate~te de lupt[l, ell ma rog.Dumneata nadajduiqti sa izbande~ti prin jertfe de sange, eu prin lacrimi~i rug[lciuni.

- ~i dirlli sfant Ii Inchini rllgaciuni? a Intrebfl Othon, 1l11pinsdecuriozitatea pe care i-a insuflase vederea acestui chip de cavaler Inmti~atIn piatra ~i In panza. E cumva Sfantul Mihail sau Sfantul Gheorghe?Spllne-mi numele lui, ca sa m[l rog ~i eu la acela~i sfant.

- Nu e nici unul, nici altul, rasp LInse copila. E Rudolf de Alost.Pictorul a gre~it cand i-a facut aureola, dici cavalerul Rudolf de Alost a

fost martir al crestinatatii, nu sEant.- Totusi, 'contin~a Othon, te rogi lui ca si cum ar fi asezat In

dreapta lui D~mnezeu. Cu ce te poate ajuta el? ' ,- Cu 0 minune ca aceea pe care a facut-o pentru bunicul meu

Intr-o Imprejurare aidoma. Dar vail mataniile contesei Beatrix nu maispun astazi nimic nimanui iar glasul clopotelului blagoslovit nu-l va trezipentru a doua oara pe cavalerul Rudolf din sfantullui mormant.

- N u stiu ce sa cred, caci nu stiu despre ce minune vorbesti.- Nu ~uno~ti aceasta traditie' care s-a pastrat In neamul nostru din

mosi-stramosi?, - N u cunosc mai mult decat ce am vazut aici: un cavaler care stra-

bate Rinul Intr-o barca trasa de 0 lebada., Fara IndoiaIa, cavalerul Ru-dolf a scapat-o pe contesa Beatrix din vreo primejdie?

- Dintr-o primejdie asemeni aceleia ce ne ameninta acum. A1ta-data 0 sa-ti povestesc totul, adauga Elena, ridicandu- se sa pIece.

- De ce nu acum'? grai Othon, facand un gest ca s-o opreasca. Lo-cuI ~i Imprejurarile sunt cum nu se poate mai potrivite pentru 0 legendarazboinica si 0 traditie de familie Inaltatoare.

- At'unci, ~e~i aici si asculta, ;aspunse fata, care de-abia a~teptaun prilej ca sa dimana cu 6th on.

Othon clatina din cap, In semn ca nu a uitat deosebirea de rangdintre ei ~i ramase In picioare.

- ~tii, zise fata, ea vestitul Godefroy de Bouillon era unchiulprintesei Beatrix de Cleves, bunica noastra.

- ~tiu, raspunse tanarul.- Dar nu ~tii ca printul Robert de Cleves, care se casatorise cu so-

ra eroului brabanson, Godefroy de Bouillon, se hotarl sa-~i urmeze cum-natul In cruciade ~i, cu toate rugamintile fierbinti ale fiicei sale, Beatrix,se pregatea sa Indeplineasca aceasta misiune sfanta ...

...Cat era el de eucernie, Godefroy voi mai Intai sa-l faca sa-~ischimbe planul, caci, plecand spre Sfantul Mormant, Robert Iasa singura~i fara sprijin pe singura lui copila, In varsta de abia paisprezece ani. Darnimie nu-l putu opri pe batranul o~tean ~i la to ate dHe Ii spuneau altii,raspundea prin deviza Inserisa pe steagullui: "Prin voia lui Dumnezeu!"Se Invoisera ca, In drumul sau, Godefroy de Bouillon sa treaca sa-l ia peeumnatul sau. Crueiatii aveau sa calatoreasca prin Germania ~i Ungaria~i astfel Godefroy nu se Indeparta In nici un fel din eale. EI voia, de alt-fel, sa-si ia ram as-bun de la nepoata lui, Beatrix.

Isi Iasa deei oastea, alcatuita din zece mii de caIareti si saptezeci demii de 'pedestrasi, sub comanda fratilor lui, Eustatiu si B~u'douin, dandu-Ie drept ajutor pe cavalerul Rudolf de Alost, pri~tenul sau, ~i cobori pemalurile Rinului de la Kaln la Cleves.

N-o mai vazuse pe Beatrix de ~ase ani. In acest rastimp, se facuse 0

fata frumoasa, numai buna de maritat. Se vorbea pana hat-depane des-pre frumusetea ei care, dupa aceea, ani de zi1ea minunat 0 multime de1ume, incat ~i azi, prin partea 10cu1ui,cand vrei sa vorbe~ti de acest darminunat hanlzit femeii, oamenii spun: "Frumoasa ca prin~esa Beatrix".

Godefroy incerca din nou sa-l convinga pe cumnatul sau sa nu sedesparta de copila lui. Zadarnic. Printu11uase, zicea el, toate masurile casa-i insoteasca 1a razboi pe viitorii sHipani ai Ierusalimului. Un scutier,pe nume Gerard, vestit prin puterea ~i curajul sau ~i in care stapanulavea multa incredere, fusese ales ca s-o apere pe tanara printesa ~iprimitoate drepturi1e unui tutore. Godefroy, care, intr-o c1ipade divina inspi-ratie, prooroci ca randuieli1e astea n-or sa aduca nimic bun, lasa nepoa-tei sale in dar mataniile pe care Ie tineam in mana cand ai intrat.

Matanii1e astea fusesera aduse de la Sfantu1 Mormant chiar de ca-tre Peter Sihastrul. Acesta atinsese mormantu1 Domnului nostru Isus sifusese binecuvantat de catre prea cucernicul preot pazitor al Sfantul~iMormant. Peter Sihastrul daruise mataniile cava1eru1ui Godefroy deBouillon ca pe un talisman sfant facator de minuni.

Dandu-i mataniile nepoatei sale, Godefroy 0 incredinta ca, daca 0va ameninta vreo primejdie, n-are decat sa spuna rugaciunea, cu inimacurata ~ifierbinte, ~iatunci el va auzi, oriunde s-ar gasi, sunetu1 c10tope-lului ce atarna de matanii, chiar de va fi departe-departe, peste nouamari si noua tari.

Beatrix' primi cu multa recuno~tinta pretiosul dar, a carui put ereminunata n-o cuno~teau decat ea, tatal ~i unchiul ei ~i ceru printu1uiingaduinta sa c1adeasca 0 capeIa unde sa inchida intr-un scrin demarmura talismanu1 miracu10s.

E de la sine inteles ca aceasta cerere i-a fost primita.Cruciatii au p1ecat. 0 inscriptie pe care 0 poti citi langa poarta cas-

telu1ui ~i despre care se spune ca a fost sapata de mana lui Godefroy,arata ca ei au pomit in marea caIatorie pe data de 3 septembrie 1096.

Au trecut prin Germania ~iprin Ungaria fara sa intampine primej-dii, au atins hotarele Imperiului grec ~i,dupa ce ~i-au mai tras sufletul 0vreme la Constantinopol, au intrat in Bithynia, in inima Asiei Mici. Se in-dreptau spre Niceea ~in-aveau cum sa gre~easca drumu1, caci el era in-semnat de oase1e 0~teni1ordin cele doua armate care 1uptasera inaintealor cu necredinciosii, cea dintai comandata de Peter Sihastrul, cea de-adoua de Gauthier-ee1-Sarac.

Au ajuns langa Niceea.Cuno~ti ce s-a intamp1at la acest asediu. La al treilea asalt, printul

Robert de Cleves a fost ucis. Cumplita veste avea sa ajunga abia dupa~ase luni la urechea printesei Beatrix, care a imbracat ve~minte de doliu.

Oastea cruciatilor ~i-a urmat apoi drumu1 spre miazazi, cu pretu1unor ingrozitoare eforturi ~isuferinte. Ajun~i 1a capatu1 puterilor, de ca-te ori un ora~ se vedea in departare, cruciatii intrebau daca nu este, in

sfar~it, eetatea Ierusalimului, tinta ealatoriei lor razboiniee.Dupa 0 vreme, ealdura deveni atat de eople~itoare Incat, pe drum,

Ie mureau cainii In zgarda ~i ~oimii In zbor. Se spune ca la un popas aumurit nu mai putin de einei sute de oameni, din eauza ea nu aveau apasa-~i astampere setea.

Dumnezeu sa-i odihneasca.In eursul aeestui mars istovitor, In mintea neferieitilor crueiati reve-

neau, mai puterniee deeat' orieand, amintiri seumpe din loeurile ~atale,iar gandurile la eei de-aeasa Ii chinuiau fara ragaz. Lui Godefroy deBouillon, Intristat amarnie de moartea cumnatului sau Robert de Cleves,amintirile nu-i dadeau pace. El Ii vorbea adesea tanarului sau prietenRobert de AIost despre frumoasa Iui nepoata, Beatrix. Era Incredintatca fara Ingaduinta lui nu va Indrazni sa se gandeasca la mariti~ ~i nadaj-duia ea, daca expeditia aceea Insufletita de idealurile erestinatatii nu seva prelungi prea mdt, Intorcandu-se' acasa va putea s~ u'neasca' pentruveeie soarta viteazului Rudolf eu a frumoasei Beatrix. Ii vorbise de ata-tea ori ~i cu atata ealdura despre ea tanarului razboinic Incat acesta seIndragosti de printesa numai dupa descrierile ce i Ie facuse batranulo~tean. A~a se face ea, daca treeea vreo zi fara ea Godefroy sa-i vorbeas-ca lui Rudolf despre Beatrix, Ii vorbea despre ea Rudolf lui Godefroy.

Oastea cre~tina ajunsese langa Antiohia.Dupa un asediu care a durat ~ase luni, ora~ul a fost cucerit. Dar,

dupa atata mers sub soarele de foc, dupa setea chinuitoare din inimade~ertului, s-a ivit curand 0 alta primejdie ~i mai groaznica: foamea.

Nu mai aveau cum sa ramana In acest oras la care ravnisera ca laun liman de Iiniste. Ierusalimul era acum nu do'ar tinta visata a calato-riei, ei si un port unde aveau sa-si ostoiasca foamea, setea si oboseala.Crueiatii au iesit din Antiohia cantand psalmuI: Domnul sa se scoale dinmorti sf dusma;zii lui sa se risipeasca si au mers spre sud, catre Ierusalim.In c~l~ din' urma, au zarit, de pe InaI{imile Emausului, Cetatea sfanta.

Din noua sute de mii, cati erau cand plecasera, mai ramaseseraabia patruzeei de mii.

A doua zi Incepu Iupta.Au dat trei asalturi, fara nici un rezultat.AI treilea asalt tinea deja de trei zile, cand, In sfarsit, vineri 15 iuIie

1099, exact In ziua ~j'Ia ceasuI cand Isus fusese rastignit, doi oameni auajuns pe creasta meterezelor.

UnuI dintre cei doi luptatori cazu, rapus de du~mani. Celalaltramase necIintit In picioare.

CeI ram as In viata era Godefroy de Bouillon. CeI ucis era Rudolfde Alost, 10godnicuI Iui Beatrix.

Visul de aur aiinvingatorului se stinsese.Godefroy de Bouillon a fost uns apoi rege, dar el nu Inceta nici 0

clip a de a fi soldat.

Cfmd se Intoarse dintr-o expeditie Impotriva sultanului din Da-rnase, emirul din Cezareea veni la el eu daruri si-i oferi fruete din Palesti-na. Dupa patru zile, la 18 iulie, anul 1100, Godefroy de Bouillon rnun.Dornnise ea rege, pe meleaguri straine, numai unsprezeee luni de zjle.Treeusera patru ani de cfmd pleease de-aeasa. Ceru, In ultirnele lui elipe,ea mormantul sa-i fie a~ezat alaturi de eel al Hlnarului sau pneten Ru-dolf de Alost. I s-a Indeplinit eu sfintenie ultima dorinta.

j-~ ,""', .~ -

;. -~.!;..•. -,--:-,...~ ~-~. -

Cavalerul cu lebilda

De pe indep1irtateletaramuri rasantene saseau din cand in candve~ti negre. Iar doua dintre ele Intristara cum nu se mai poate sufletulluiBeatrix: aflase rand pe rand de moartea printului de Cleves, tatal ei,apoi de moartea lui Rudolf de Alost, logodnicul ei, ~i, In cele din urma,de aceea a unchiului ei, Godefroy de Bouillon. Cea mai putin dureroasadintre ele era vestea disparitiei tanarului Rudolf de Alost, pe care eanu-l cunoscuse. Dar celeialte doua 0 zguduisera, caci prin ele devenisede doua ori orfana. Caci, pierzandu-I pe Godefroy de Bouillon, Beatrixsimtea ca ~i-apierdut un al doilea tata.

In scurt timp, 0 noua durere veni sa se adauge ceiorlaite. In ceicinci ani care se scursesera de Ia plecarea o~tenilor In cruciade ~ipana Iamoartea Iui Godefroy, Beatrix devenise tot mai frumoasa. Era 0 fata denouasprezece ani plina de sensibilitate ~i bagase de seama ca scutierulcaruia Ii fusese data In grija nu era de Ioc nepasator Ia sentimentele pecare ea Ie inspira tuturor acelor. care ii erau apropiati.

Atata vreme cat ea mai avea un tutore dupa lege, Gerard I~izavo-rise dragostea In inima. Dar, de cum 0 vazu pe Beatrix orfana ~ifara desprijin, se hotari sa-i spuna ca 0 iubqte. Beatrix primi aceasta marturisi-re asa cum se cuvenea s-o primeasca fiica unui print. Inainte de a-si dez-valui sentimentele ascunse, Gerard luase 0 hotartre importanta: El Iideclarase printesei ca ii ingaduie sa poarte doliu dupa tatal sau un an,dupa care Ii va cere sa-l ia de barbat.

Se petrecuse 0 schimbare ciudata cu Gerard cel bland: slujitorul demai ieri vorbea astazi ca un stapan.

Beatrix era slaba, singura ~i fara nici un sprijin. Nu se mai a~teptala nici un ajutor din parte a oamenilor. Se Increzuse In puterea lui Dum-nezeu ~iDumnezeu ii trimisese, daca nu nadejdea, cel putin resemnarea.

In aceea~i zi, Gerard porunci sa se ferece portile castelului ~ipusela fiecare din ele paza stra~nica, temandu-se ca Beatrix sa nu fuga.

Precum ti-am spus, Beatrix cladise aceasta capeIa ca sa Inchida aicimataniile pe care i Ie daruise unchiul ei.

Daca Godefroy ar mai fi trait, n-ar mai fi avut teama de nimic,

fiinddi inima ei era plina de credinta ~i unchiul ei Ii spusese ca, oriunde.s-ar afla, peste tari ~l mari, va auzi sunetul c1opotelului stant ~i-iva aler-ga Intr-ajutor. Dar, din nefericire, Godefroy murise ~i, la fiecare rugaciu-ne, ..~lopotelul suna dar ea nu mai nadajduia sa-i vina de niciunde unSpTlJlll.

A~a au trecut zile, apoi saptamani, apoi luni.Gerard statuse de veghe zi ~i noapte, astfel ca nimeni sa TIU ~tie

unde se afla ascunsa Beatrix. De altfel, din cauza expeditiei la SfantulMormant, floarea nobilimii din Germania se caIatorise pe meleagurifndepartate ~i mai ramasesera pe malurile Rinului doar doi sau treicavaleri care ar fi cutezat sa ia apararea frumoasei sc1ave de neam malt.Caci puterea ~icurajullui Gerard erau cunoscute ~itemute.

Se mai scurse un an.In cea din urma zi a lui, Beatrix, ca de obicei, I~ifilcea rugaciunea

In zori; soarele stralucea pe cerul curat, ca ~i cum lumina ce cadea dinInalturi promitea tuturor pace ~ifericire. Copila ie~i in baleon ~i, de-aco-10, privirea ei se Indrepta spre tarmul raului.

In locul acela, Indeob~te pustiu, i se paru ca vede un punct mi~can-du-se, dar, din pricina departarii, nu putea deslu~i ce anume este. Totu~i,de cum 11zarise, un glas misterios Ii ~opti ca 0 veste buna este aproape.Prive'l mai departe ~iill sufletul ei Incoltea 0 nadejde fara nume.

I~i atintise privirea asupra acelui punct necunoscut cu atilta sta-ruinta Incat din ochii ei curgeau lacrimi, mai mult de oboseala de cat dedurere.

Dar, iata, prin panza lacrimilor Incepu sa zareasca 0 barca. Dupa 0vreme, vazu ca barca e trasa de 0 lebada alba ca neaua iar In ea un cava-ler statea semet in picioare, la prova, cu fata spre ea, iar la pupa nechezaun cal negru, inve~mantat in zale, pregatit de lupta.

Pe masura ce barca se apropia, Beatrix putea deosebi ~i alte ama-nunte: lebada tragea barca cea mare cu lanturi de aur; cavalerul erainarmat pana-n dinti, dar coiful ~i scutul Ie tinea aIaturi de el; se putealesne vedea ca era un tanar de douazeci si cinci-douazeci si sase de ani;chipullui era innegrit de aqita sudului, dar parul blond ~i carliontat iitrada originea germanica.

Adancita fn contemplare, Beatrix nu observase ca meterezele seumplusera de soldati, atra~i ~iei de acest spectacol nemaivazut. Fata eradin ce in ce mai curioasa, constatand ca barca se indreapta direct sprecastel. Cand ajunse la mal, cavaleruli~i puse coiful pe cap, lua scutul Inmana stanga, sari pe mal, trase calul dupa el, sari in ~a ~i,facand lebedeiun semn de bun-ramas cu dreapta, illainta spre castel, in vreme ce barcaurca pe firul apei inapoi.

Cand ajunse la cincizeci de pa~i de poarta principaIa, cavalerulapuca un corn de filde~ de la cingatoare ~i, apropiindu-l de buze, scoasetrei sunete puternice ~iprelungi ca ~icum ar fi poruncit sa se faca tacere,

apoi striga, cu glas tunator:- Eu, soldat al Cerului ~i nobil pamantean, i1i poruncesc 1ie, Ge-

rard, paznic al acestui castel, In numele legilor divine ~i omene~ti, sa re-nun1i la preten1iile tale asupra mainii prin1esei Beatrix, pe care 0 1iiInchisa spre ocara nasterii si rangului ei, si sa parasesti neintarziat acestelocuri, in care ai intrat ca sI'ujitor ~i in care cutezi sa porunce~ti ca stapan.Trufie de neiertat, pentru care te voi pedepsi fara cru1are, prin lance ~ispada, secure ~i pumnal, dici asta e rasplata ce se cuvine unui uciga~ ~iunui nerecunoscator a~a cum e~ti tu; ceea ce voi dovedi, cu ajutorul luiDumnezeu ~i a Sfintei Fecioare din Mont-Carmel! Drept pentru care,iata si manusa mea!

, Atund cavalerul trase manu~a de pe dreapta sa ~i, cand 0 arunca,pe unul din degete se vazu lucind diamantul pe care cred di l-ai bagat deseama la mana tatalui meu si care e atat de valoros incat pretuieste catjum[ltate din averea lui. ' , ,

Gerard, precum 1i-am spus, era viteaz ~i de nimeni n-avea teama.Drept orice raspuns, poarta principala a castelului se deschise; ie~i pepoarta mai Intai un paj care ridica manu~a, iar pu1in In urma lui, Gerardcastelanul, calare, inve~mantat in armura de razboi.

Cei doi dusmani nu si-au spus nici 0 yorba.Cavalerul ~ecunosc~t Isi cobori viziera peste fata. Gerard faeu la, ,

Cei doi luptatori I~i alesera fieeare locul sau de pornire, IntinseraIaneile catre adversar ~i se napl1stira unul spre celalalt in galopul eailor.

Gerard trecea drept unul dintre cei mai eutezatori ~i mai puterniciluptatori din Germania. Purta 0 plato~a de zale lucrata de eel mai iscusitarmurier din KOln. Varful Jancii lui fusese lnmuiat in sangele unui mis-tre1 ucis de caini, in clipa cand salbaticiunea se zvarcolea in ghearelemortii.

, Si totusi, eand se Infruntara, laneea lui Gerard se franse ca 0 sureeaizbindu-se de plato~a eavalerului necunoseut. In sehimb, lancea acestuiastrapunse dintr-o singura loviturfl seutul, plato~a ~i inima du~manului.

Gerard cazu din ~a, fulgerat parca, fara a mai apuca sa rosteaseaun euvant, si isi dadu obstescul sfarsit fara impartasanie si fara sa mai ai-ba ragazul de ~ se cai pe~tru faptel~ lui mar~ave.' ,

Strainul se Intoarse cu fata spre Beatrix. Se aseza in genunchi si Iimu11umi lui Dumnezeu ea il aju'tase sa-l doboare pe eel Rau. '

Lupta fusese atat de seurta ~i uimirea ee-i euprinsese pe privitoriatat de pl1ternica, lncat o~tenii lui Gerard nici nu se gandisera, vazand eastapanul lor cade, fara suflare, sa inchida poarta eastelului. Cavalerul in-tra pe poarta fara sa-l opreasea nimeni, des caleca, atarna fraul calului deun beIciug de fier ~i pa~i, semeh eatre seara eea mare. Cand puse picio-rul pe eea dintai treapta, Beatrix se ivea pe cea mai de sus.

Prin1esa venea In Intampinarea salvatorului ei.

- Castelul acesta e al dumitale, cavalere, zise ea, caci dumneatal-ai recucerit de la du~manul meu. Va fi pentru dumneata 0 locuin~aprimitoare. Cu cat vei ramane mai mult timp aid, cu atat mai mare va firecunostinta mea.

-' Frumoasa prin~esa, Ii raspunse cavalerul, nu mie trebuie sa-mimul~ume~ti, ci lui Dumnezeu, caci Dumnezeu m-a trimis sa-~i vin ill aju-tor. Castelul acesta e lacasul stramosilor dumitale de aproape sase vea-curi si as vrea sa ramana Inca zece veacuri urmasilor dumitale. '

, Beatrix ro~i, caei era, deoeamdata, eel di~ urma vlastar al acestuineam falnie.

Cavalerul primi sa fie oaspetele eastelului. Era tanar. Era frumos.Beatrix era singura ~i stapana pe inima ei.Dupa trei luni, cei doi tineri bagara de seama ca Intre ei exista, din

partea unuia ceva mai mult decat 0 prietenie ~i, din partea celuilalt, maimult deeat reeunostinta.

intr-o buna' zi, , manat de 0 porn ire de nelnvins, cavalerul I~idesehise inima ~i Ii vorbi despre dragoste. De~i nu pretinsese ca ar aveanici titluri, nici avere, pare a totu~i nascut Intr-o familie nobila. Beatrix,bogata pentru amandoi, fericita ca poate face eeva pentru acela care 0salvase de la 0 soarta trista, Ii oferi, odata cu mana ei, micul regat pecare 11pastrase dand dovada de mult euraj.

CavAalerul i se prosterna la picioare. Printesa voi sa-l ridice.- Iti cer iertare, printesa, spuse cavalerul, am nevoie de mga-

duinta dumitale ca sa vorbesc ~ivoi ramane astfel pana mi-o vei da.- Vorbe~te, raspunse Beatrix. Te ascult. Sunt gata sa ma supun

tie, ca ~i cum ai fi de pe acum stapanul ~i domnul meu.- 0 sa ti se para dud at, tara Indoiala, zise cavalerul, ca,

at1andu-ma la un pas de ferieire, Indraznesc sa mai pun 0 conditie.- Spune-mi, cavalere, care e aceasta conditie ~i ea va fi aceeptata.- Doresc sa nu ma Intrebi niciodata de numele meu, nici de un de

vin, nici de unde am aflat de primejdia ce te ameninta. Daca mi-o vei ce-re totu~i, fiinddi te iubesc, nu voi avea eurajul sa-ti ascund nimic ~i, dinc1ipa In care vei ~ti totul, nu voi mai putea ramane alaturi de dumneata ~iyom fi despartiti pentru totdeauna. Aceasta lege mi-a fost impusa de pu-terea ce m-a calauzit prin munti, peste campii ~i ape, In lunga calatoriece am facut-o ca sa ajung pana aid. .

- Ce-mi pasa mie de numele tau? Ce-mi pasa de undevii? Ce-mipas a cine ti-a spus ca sunt In primejdie? 0 sa uit trecutul ca sa pot traiviitoruL Numele tau ti-l dau eu, acum, ~i el va fi Cavalerul cu lebada. Viidintr-un tinut binecuvfmtat si Dumnezeu te-a trimis. Nu voiesc sa stiumai mult.' Primeste mana mea. '

Fericit, ca~alerul Ii saruta mana ~i, dupa 0 luna., preotul Ii unea pecei doi tineri cu legamantul casatoriei, In aceea~i capela unde Beatrix, te-mandu-se de Gerard, se rugase pIangand un an mcheiat. Cerul binecu-

vanta unirea lor.In trei ani de zile, Beatrix nascu pe rand trei baieti, care au fost bo-

tezati Robert, Godefroy ~i Rudolf. Au mai venit apoi trei ani, in care ceidoi tineri soti au fost fericiti si s-au inteles de minune. Iar fericirea lorpareaAca tine de cu totul alt~ l~me decat de cea pamanteasca.

Intr-o bun a zi, micul Robert 0 intreba pe Beatrix:- Mama, cum 11 cheama pe tatal meu?- De ce vrei sa stii asta? tresari printesa Beatrix.- Fiindca m-a hItrebat ~ipe mine fi~l baronului d'Asperen.- Numele sau este Cavalerul cu lebada si nu mai are alt nume in

afara de acesta. 'Copilul se multumi cu raspunsul primit ~i pleca sa se joace cu alti

copii de seama lui.Mai trecu un an. Cei doi soti, chiar daca nu mai traiau fericirea de

dinainte, se simteau stapaniti de' acea stare de pace ~i multumire careveste~Ateintelegerea dintre sufletele nobile ~i curate.

Intr-o bun a zi, micul Godefroy 0 intreba pe printesa Beatrix:- Mama, cand a sosit aici, intr-o barca trasa de 0 lebada, de pe ce

taramuri venea tatal meu?- De ce ma intrebi? raspunse mama lui oftand.- M-a intrebat ~i pe mine fiul contelui de Megen.- Venea dintr-o tara indepartata ~i necunoscuta, zise printesa. As-

ta e tot ce stiu.Copilul se multumi cu acest raspuns ~i pleca sa se joace mai depar-

te cu nepasarea si nevinovatia varstei lui, pe tarmul Rinului.A mai trec~t un an, in timpul caruia c~lValerul 0 surprinse adesea

pe BeFtrix pierduta in visuri nedeslu~ite, cu 0 nelini~te ciudata pe chip.Intr-o buna zi, micul Rudolf 0 intreba pe printesa Beatrix:- Mama, cine i-a spus tatalui meu ca ai nevoie de ajutor, dnd a

venirpe apele Rinului ca sa te scape de Gerard eel crud?- De ce vrei sa afli asta? zise Beatrix cu lacrimi in ochi.- Baiatul margrafului de Gorkum m-a intrebat.- Dumnezeu I-a vestit ~i I-a trimis, fiule, Dumnezeu, care ii vede

pe cei ce sufera ~i Ie trimite pe ingerii Sai intr-ajutorul eel or napastuiti.Copilul nu mai intreba nimic. Fusesera obi~nuiti sa-l priveasca pe

Dumnezeu ca pe un tata; nu se mira, deci, ca un tata face pentru copilulsau ceea ce Dumnezeu face pentru mama lui.

Dar principesa Beatrix intelegea lucrurile in alt fel. Ea se gandiseca cea dintai comoara a copiilor era numele tatalui lor. Iar ace~ti trei co-pii nu primisera de la tatal lor nume. I~i inchipuia ca intrebarile ce i Iepusesera ei copiii i Ie vor pune ~i altii ~i ca nu va putea raspunde nimanuiceea ce Ie raspunsese copiilor. De aceea, cazu prada unei mahniri adan-ci, tara leac. Se hotari ca, orice s-ar intampla, sa-i smulga barbatului eitaina pe care ii tagaduise ca nu va incerca niciodata sa 0 at1e.

f=avalerulli citi mahrurea in priviri ~i-ighici pricina.In cateva randuri, vazand cat de nefericita este Beatrix, fu ese gata

sa-i spuna tot, dar de fiecare data 11oprea gandulingrozitor ca aceastaspovedanie va fi urmata de 0 despartire ve~nica.

Intr-o zi, Beatrix nu se mai putu stapani, 11diuta pe s0tul au ~i ca-zand in genunchi, 11implora, in numele copiilor, sa-i spuna cine este deunde a venit si cine 11trimisese.

Cavalerul pali. Era galben ca un om pe patul moqii. Sarumnd-o pefrunte, cavalerul murmura, oftand:

- Vai, ma a~teptam sa vina ~i clipa asta! Asta-seara iti voi spunetotuI, iubita mea sotie.

MiIrturisirea

eobara amurgul pe (armurile Rinului. Spre !ase ceasuri, cava le-rul si sotia lui se asezara In balcon. Beatrix parea nedumerita si 11 priyeaInd~renita, tara a ~pune 0 yorba. Cayalerul era trist. '

Amandoi ramasera tacu1i 0 Yreme. Priyirile lor se indreptau, taras{l-~idea seama, spre locul un de se iYise cayalerulln ziua luptei hotarl-to are cu Gerard. Si tinerei femei i se nazari ca, si acum, In acelasi loc, ra-sare un punct mi~cator. Beatrix tresari. CaYaIer~l ofta. '°senza1ie ciudata pe care 0 traiau amandoi in aeeea~i cIipa Ii facusa se priYeasca. Ochii barbatului erau umezi ~i dezvaluiau 0 durere atatde adanca Incat Beatrix nu putu s-o Indure ~i cazu In genunehi.

- 0, nu, te rag, nu, dragul meu! exclama ea. Nu spune nici un eu-yant, daca trebuie sa pIatim a~a de scump. Uita ce 1i-am eerut. Chiar de-ar fi sa nu lasi un nume eopiilor, yor fi yiteji ca tatallor si Isi yor face eisinguri unul. ' , ,

- Asculta-ma, Beatrix, raspunse cayalerul, toate acestea au fosthotarlte de Dumnezeu ~i, fiindca el a Ingaduit ca tu sa-mi ceri ceea cemi-ai cerut, Inseamna di totul s-a sfar~it. Am petrecut noua ani langa ti-ne. Noua ani am trait 0 fericire pe care nimeni n-a cunoseut-o Inca, 0 fe-ricire ce n-a fost data muritorilor pana acum. Sa mul1umim amfmdoi luiDumnezeu si ia aminte la ce am sa-ti spun.

- N u; nu spune nici un CUyant! striga Beatrix. Nici un CUyant, [0-

gu-te.CayalerulIntinse mana spre punctul care se deslu~ea tot mai Iamu-

rit si Beatrix recunoscu barca trasa de 0 lebada., - Vezi bine ea e zadarnic, ofta barbatul. Asculta dar ceea ce do-

reai de mult sa stii. Trebuie sa-ti raspund la Intrebare.Hohotind'de plans, Beatrix I~i Iasa capul, Indurerata, pe genunchii

cavalerului. Aeesta 0 privi cu 0 triste1e nesfar~ita, cu 0 dragoste nemargi-nita ~i, punandu-i mana pe umar, zise:

- Sunt tovara~ul de arme al tatalui tau, Robert de Cleves ~i priete-nul unchiului tau Godefray de Bouillon. Sunt contele Rudolf de Alost,mort la asediul Ierusalimului.

Beatrix scoase un tipat, ridica fruntea-i palida ~i atinti asupra lui 0privire ratacita. Ar fi vrut sa vorbeasca, dar nu putu bolborosi deeM su-nete nedeslu~ite, de parca ar fi vorbit In somn.

- Da, sunt Rudolf de Alost, repeta cavalerul. Pare de neerezut,dar ia aminte, Beatrix, ca domnul nostru Isus a facut pentru mine 0 mi-nune, aidoma celei ce 0 facuse pe vremuri pentru copila lui lair ,i pentrufratele Magdalenei.

- Ah, Doamne, Doamne! striga Beatrix Ingenunchind eeea cespui nu poate fi adevarat.

- Te credeam mai credincioasa, Beatrix, raspunse cavalerul.- Esti Intr-adevar Rudolf de Alost'? murmura printesa.- El Insusi. Precum bine stii, Godefroy Imi lasase'mie si celor doi

frati ai lui comanda armatei ca 'sa vina sa-l gaseasca pe tatal'tau. Cands-a Intors In rfmdurile noastre, era asa de fermecat de frumusetea ta faraseaman Incat tot drumul n-a vorbit decat des pre tine. Godefroy ne iubeadeopotriva: pe tine ca pe fata lui, iar pe mine ca pe fratele lui. ~a seface ca, de cum te-a vazut, n-a mai avut decal un gand: sa ne uneascapentru totdeauna. Aveam pe-atunci douazeci de ani ~i un sufletneprihanit ea al unei fecioare. Mi te-a 'infati~:mtastfel 'ineat inima mea s-aaprins, si In eurand te iubeam ea si cum t~~as fi cunoseut din copilarie.jnteleg~rea no astra era atat de p~rfecta ca ~l Imi spunea de peAatuneinepoate ... Tatal tau a murit In lupta. L-am plans ca pe tatal meu. In clipamortii mi-a dat binecuvantarea lui si m-a asigurat ea nimic din ceea cefagaduise nu se va schimba. '

De atunci, m-am gfmdit la tine ca la logodnica mea. De~i chipul taudimanea neeunoscut, Imi era gandul numai la tine. N umele tau reveneaIn toate rugaciunile mele.

Am ajuns la zidurile Ierusalimului. Trei asalturi ale noastre au fostrespinse de aparatorii cetatii. Cel de-al treilea asalt a tinut nu mai putinde ~aizeei de eeasuri. Nici unuia dintre noi nu-i treeea prin gand sa re-nunte la asediu: ne puteam lipsi de orice, dar Cetatea Smnta trebuia s-ocucerim neaparat, caci pentru asta batusem atata cale.

Godefroy hotarJ: sa dam al patrulea atac.Mergeam calare, alaturi de el, In fruntea unei coloane. Am ajuns la

ziduri. Am sprijinit doua scari pe metereze ~i am urcat amandoi, umar laumar. In cele din urma am ajuns pe eulme. Am Intins bratul sa ma agatde un colt al erenelului zidului. Am vazut sclipind 0 lance, m-a fulgerat Inpiept; urma 0 durere ascutita, apoi un fior de gheta Imi treeu prin totcorpul. Am rostit numele tau drag ~i am eazut pe spate, de la Inaltime,fara sa mai vad nimic. Murisem.

Nu stiu cat timp am Incremenit In acest somn al mortii. Intr-un tar-ziu, am siintit ca 0 mana ma zgaltaie de umar. Crezui ea a venit ziua luiIosafat.

Un deget Imi atinse pleoapele. Am deschis ochii. Eram culcat

intr-un mormant a dirui lespede se ridica ~i, in fata mea, in -picioare, amvazut un om. L-am recunoscut cu greu pe Godefroy, caci purta 0 man tiede purpura pe umeri ~i 0 coroana pe cap, iar in jurul fruntii lui straluceao aureola. Se apleca spre mine, imi sufla peste gura ~iam simtit ca inpieptul meu patrunde din nou suflul vietii. Ma simteam inca legat demormant cu lanturi de fier. Am vrut"sa vo~besc, dar buzele mi se miscautara :;a pot rosti ~n cuvant. '

- Treze~te-te, Rudolf, este voia lui Dumnezeu, zise Godefroy, ~iasculti'i ce vreau sa-ti spun.

Am facut atunci 0 sfortare supraomeneasca, in care s-au reunittoate puterile abia nascande ale noii mele vieti ~i am rostit numele tau.

- De ea am venit sa-ti vorbesc, imi spuse Godefroy.- Dar, spune-mi, il intrerupse Beatrix, Godefroy nu murise?- Ba da, raspunse Rudolf, ~i iata ce se intamplase. Godefroy mu-

rise otravit ~i, cu ultima suflare ceruse ca trupul sau sa se odihneasca lan-ga al meu. Dorinta lui a fost indeplinita. A fost inmormantat inve~mintele regale. Iar mantiei de purpura ~i diademei Dumnezeu Iiadaugase aureola celor preafericiti. Godefroy imi povesti toate cele in-tamplate dupa moartea mea, n-aveam cum Ie ~ti.

- Si Beatrix? I-am intrebat eu.- Asculta-ma bine, imi raspunse Godefroy. Dormeam, ca ~i tine,

in mormant, a~teptand clip a Judeca.tii, cand mi se paru ca., incet-incet, casi cum m-as fi desteptat dintr-un somn adanc, reveneam la viata. Cel din-tai simt ca;e se trezi fu auzul. Mi se paru ca aud sunetul unui ~lopotel ~i,pe masura ce viata punea stapanire pe mine, sunetul devenea tot maideslu~it. Curand, am recunoscut sunetul clopotelului ce i-I daruisem luiBeatrix. Mi-am adus aminte imediat de vraja mataniilor aduse de PeterSihastruI. Asta insemna ca Beatrix era in mare primejdie ~i ca Domnulingaduise ca sunetul clopotelului smnt sa patrunda in bezna mormantu-lui meu si sa ma smulga din bratele mortii. Am deschis ochii. Era noapte.Ma cuprinse 0 spaima necunos~uta. FiiiJdca n-aveam cuno~tinta de vre-mea ce trecuse, am crezut ca am fost inmormantat de viu. Dar, in clipaurmatoare, un iz de tamaie imbalsama cavouI. Doi ingeri dadura la 0parte lespedea de pe mormantul meu, ~i I-am zarit pe Crist alaturi deSfanta lui mama, pe un tron de nori. Am vrut sa ma prostern in fata lor,dar n-am putut sa fac nici 0 mi~care.Am simtit, deodata, ca se desfac za-gazurile vorbirii ~i am strigat:

- Doamne! Doamne! Numele tau fie binecuvantat!Crist insu~i mi se adresa ~i cuvintele lui au ajuns pana la mine blan-

de ca un cantec:- Godefroy, nobilul ~i cucernicul meu slujitor, nu auzi nimic?- Vai, Stapane, i-am raspuns, aud sunetul clopotelu1ui smnt care

ma vesteste ca aceea al carei tata si-a dat viata pentru tine, a1 carei 10-godnic ~i~adat viata pentru tine ~i ~l carei un~hi ~i-a dat viata pentru ti-

ne, se afla In aceste clipe In primejdie ~inu are alt sprijin dedit pe Tine.- ~i atunci, ce pot face pentru tine? zise Christ. Sunt Dumnezeul

care I~iraspIate~te credincio~ii, cere-mi ce dore~ti ~ice Imi vei cere Iti voida.

- 0, Stapane! am raspuns, nu vreau sa cer nimic pentru mine,caci pentru mine ai facut mai mult decat pentru oricare altul. M-ai alessa fiu capetenia cruciatilor, sa scap Ora~ul Stant de la pieire. Mi-aidestin at coroana de aur acolo unde Tu ai purtat cununa de spini ~i te-aimilostivit Iasandu-ma sa mor spre slava numelui Tau. Nu am nimic sa-ticer pentru mine, Stapane, mai ales acum, cand ochii mei au contemplatdivinitatea Ta In eternitate. Dar daca a~Indrazni sa te rog pentru altul...

- Nu ti-am spus ca ceea ce-mi vei cere Iti voi da, de vreme ce aicrezut In cuvantul meu dupa moarte?

- Ei bine, Stapane, i-am raspuns, Tu, care cite~ti cel mai bine Ininima omeneasca, ~tii cu cata parere de rau am simtit ca mi se smulgeviata. Timp de patru ani am nutrit 0 nadejde ce Imi umplea inima de fe-ricire: aceea de a-I uni pe tanarul pe care 11iubeam ca pe un frate maimic cu aceea pe care am iubit-o ca pe 0 fiica. Moartea i-a despartit. Ru-dolf de Alost a murit pentru Tine. Te implor, Stapane, da-i Inapoi zilelepe care trebuia sa Ie traiasca ~iIngaduie-i sa mearga In ajutorullogodni-cei lui pe care 0 ameninta 0 mare primejdie, caci, dupa sunetul clo-potelului, care nu se mai sfar~e~te, Inteleg di ea se roaga Intruna.

- Fie precum voie~ti, zise Qthon: Rudolf de Alost se~vascula dinmorti ~iva purcede neIntarziat In ajutorul logodnicei sale. 11las sa iasadin mormant pana In ziua cand sotia lui va afla cine este, de unde vine ~icine I-a trimis. Aceste trei lucruri vor fi semnul dupa care va ~ti ca I-amrechemat.

- Doamne! Doamne! am strigat eu, numele tau sa fie In veci bine-cuvantat.

N-am rostit bine aceste cuvinte di un nor de praf se pOgorI Intrenoi ~ipreastanta vedenie pieri. Atunci m-am ridicat din mormant ~iamvenit Ia mormantul tau. Ti-am pus mana pe umar sa te trezesc din morti.Ti-am atins pleoapele si ti-am redat graiul si viata ..., ...~i acum, Rudoif de Alost, ridica-te '~iumbIa, caci asta e vointa luiChristos: sa porne~ti neintarziat In ajutorul logodnicei tale ~i sa ramailanga ea pan a In ziua cand ea te va Intreba cine e~ti, de unde vii ~i cinete-a trimis.

Nu spusese bine Godefroy aceste cuvinte ~isimtii ca se rup lanturi-Ie ce ma legau de mormant. M-am mi~cat; eram plin de viata exact caInainte de-a primi de la du~man lovitura de moarte; fiindca ma In-ve~mantasera In plato~a, eram gata de lupta; Imi lipsea doar spada, pier-duta pe metereze, In valtoarea luptei, ~ipe care, de buna seam a, n-o maigasisera.

Vflzand asta, Godefroy ma Incinse cu spada lui de aur bfltutfl In

diamante, imi atarna de gat cornul de care se slujea la nevoie in valtoa-rea luptei ~i-mi petrecu pe deget inelul pe care i-I dad use imparatul Ale-xis Comnenul. Apoi, m[l imbrati~a ~iimi spuse:

- Frate, Dumnezeu ma cheama iar la el. A~aza lespedea mor-rnantului peste mine ~i pleaca degraba, tara a zabovi, sa 0 salvezi peBeatrix.

Zicand acestea, se culdi in mormant, inchise ochii si murrnurapentru a treia oara: '

- Doarnne! Doamne! Fie-ti numele binecuvantat!M-am pIe cat sa-l rnai sarut,'dar adormise intru Domnul.Am Iasat sa cada deasupra lui lespedea pe care 0 vointa divina 0 ri-

dicase. Am ingenuncheat la altar, mi-am tacut rugaciunea ~i, fara sa maistall PAeganduri, m-am hot[lrlt sa-ti vin in ajutor.

In curtea bisericii am gasit un cal inve~mantat in zale. 0 lance erasprijinita langa zid. Am fost incredintat ca pe mine ma a~teptau. Amapucat lancea, am sarit in ~a ~i, gandindu-ma ca Domnul ii harazise ani-malului grija de a ma conduce, dandu-i frau liber, am Iasat calul sa-~i ur-meze drumul.

Am st!abatut Siria, Capadocia, Turcia, Tracia, Dalmatia, Halia ~iGermania. In sffi.r~it,dupa un an ~i 0 zi de caIatorie, am ajuns pe tarmulRinului. Aiei, am gasit pregatita 0 barca trasa de-o lebada cu un lant cutotul si cu totul din aur. Am urcat in barca 5i lebada m-a adus in fata cas-telului. "

Restul 1Istii.- Vail striga Beatrix, iata lebada ~i barca oprindu-se in acela~i loc

unde s-au oprit atunci. Vai mie, caci de data asta au venit ca sa te ia.Rudolf, Rudolf, iarta-ma!

- Nu am a-ti ierta ceva, Beatrix, spuse bland Rudolf ~i 0 saruta.S-a implinit sorocul. Dumnezeu ma cheama, asta e tot. Sa-i multumimpentru cei noua ani de fericire ce ni i-a daruit si sa-i cerem altii asemenipentru atunci cand ne yom relntaIni in paradis.' ,

Apoi, cavalel:ul ii chema la el pe cei trei baieti, care se jucau in liva-da. Ei venira iute. II saruta mai intfli pe Robert, cel mai mare, ii dadu pa-vaza si spada si 1I numi urmasul lui si mostenitorul castelului si alpama~turilar din jurul lui. II san;ta apoi 'pe Godefroy, cel de-al doil~a, iidadu cornu I si-i lasa drept mostenire comitatul Lowen. La urma, 1Isaru-ta pe Rudolf: eel de-al treilea,' ~i ii darui inelul ~i comitatul Messe. Dupace 0 stranse in brate pe Beatrix pentru cea din urrna oara, ii parunci sanu-l urmeze ~i ii indemna pe copii sa 0 mangaie pe mama lor, pe care 0vedeau plangand Hira sa inteleaga de ceo

Cobori in curte, unde 1Ia~tepta calul in~euat, strabatu livada, intor-cand capul spre c~stel la fiecare pas, urca in barca ~i lua drumul inapoiin susul Rinului. In curand pieri, inghitit de umbrele tot mai de5e alenoptii care se Iasa din inalturi.

De atunci ~i pfma In clip a moqii sale, printesa Beatrix se opri Infiecare zi, la orele asfintitului, In bakon, dar nu mai vazu niciodata nicibarca, nici lebada, nicicavalerul...

- Iar eu venisem aiei sa ma rog lui Rudolf de Alost eel viteaz, I~iIncheie printesa Elena povestea ei, ca sa-l roage el pe Dumnezeu sa faeapentru mine 0 minune ea aeeea pe care, la eeas de mare cumpana, a fa-cut-o pentru printesa Beatrix.

- Amin! spuse Othon zambind.

e luptil pe viatil si pe moarte, ,

eontele de Ravenstein i!i pnuse fiigiiduiala. in zon, putea fi vazutflutunlnd steagul in fata cortului sau, in inima campiei ce despartea flu-viul de castel. La intra rea acestui cort era atarnat scutul, pe care se ve-dea lucind in soare blazonul contelui: un leu de aur urcand a stanca deargint. '"L~stimpuri, un tnlmbita~, care pornea de la cart ~i se intorcearand pe rand spre cele patru parti ale zarii, facea sa se auda a melodiemenita sa anunte pregatirea lupteL!

Ziua trecu fara ca cineva sa fi raspuns provocarii contelui de Ra-venstein. Caci, dupa cum am spus, prietenii, aliatii sau rudele printuluide Adolf de Cleves fusesera in~tiintati prea tarziu s~u erau, poate, ocu-pati cu vreo treaba importanta pentru ei sau pentru Imparat. A~a se faceca nu se ivea nici un adversar pentrul trufa~ul conte.

Batranul arca~ se plimba, ros de nelini~te, pe metereze. Elena,prosternata in capela principesei Beatrix, i~i trecea timpul inaltand rugifierbinti. Othon facu prinsoare cu tovarasii lui ca va nimeri, cu trei sagetila rand, leul de aur de pe blazonul contelui de Ravenstein. HermaniIpierise fara urma; la apelul de dimineata nu raspunsese ~i nimeni nu ~tiade soarta lui.

Noaptea veni fara sa aduca a schimbare. A

Elena nu cuteza sa ridice privirea spre tatal ei. Inte]esese acum ceurmari ingrozitoare avea faptul ca nu acceptase sa fie sotia contelui deRavenstein. Pe deasupra, cum raspunsul ei fusese cat se poate de grab-nic ~i de nea~teptat, ea tremura de teama ca nu cumva batranul print san-o intrebe care fusese pricina refuzului ei.

Se ivira zorii, anuntand a zi la fel de trista ~i plina de primejdii caaceea care trecuse. ~i, odata cu ziua care incepea, pornira sa-~i vesteascaprovocarea, cu ~imai mare ison, trambitele contelui de Ravenstein.

Printu] urea din rand in cand pe metereze, scrutand orizontul sprecele patru zari, la fel ca trambita~ii du~manului sau; se jura ca-n tine-retea lui a~a ceva nu se intampla fara ca zece cavaleri sa nu vina sa aperea cauza sfanta ca aceasta.

Elena nu parasea capela printesei Beatrix.

In mijlocul agitatiei tuturor, Othon parea cat se poate de lini~tit,dar pierdut in gandurile lui, de nimeni cunoscute.

Hermann nu se ivise inca.~i cea de-a doua noapte trecu la fel, plina de nelini~te.A doua zi avea sa fie si cea din urma. Daca nimeni nu mdraznea

sa-l infrunte pe conte, avea sa Inceapa asaltul asupra ceHi.tii,~i lupta peviata si pe moarte dintre asediati si asediatori avea sa-i coste viata pe su-te de oameni, care urmau sa pla'teasca astfel nazurile unei copi1e~

Cand cele dintai raze ale soarelui au strapuns matasea diafana acerului cu sulitele lor, Elena, care-~i petrecuse noaptea pIangand ~i ru-gandu-se in capela, era hotarita sa se jertfeasca sple a pune capat, catmai era timp, du~maniei dintre cele doua tabere. In timp ce strabateacurtea interioara a castelului ca sa ajunga la tatal ei, care se afla fn salade scrima, ea afIa ca la apelul de dimineata lipsise ~i Othon ~i ca totierau convin~ica el parasise castelul, urmandu-l pe Hermann.

Aceasta veste a fost ca 0 lovitura de maciuca pentru Elena: Othonsa-l paraseaca pe tatal ei, sa fuga tocmai atunci cand ajutorul fiecaruiostean, si mai ales al unuia atat de Indemanatic ca el, era atat detr'ebuindos pentru apararea castelului, iata 0 fapta pe care nu ~i-oputus~ Inchipui. A

II gasi pe tatal ei, printul, Inarmandu-se. Incercatul razboinic i~iadusese aminte de tineretea lui apriga ~i,nadajduind ca Dumnezeu IIvareda puterea de odinioara, se hotarise sa-l Infrunte el Insu~i pe contelede Ravenstein, spre a-~iscapa supu~ii de un razboi sangeros.

Elena pricepu pe loc la ce nenorocire putea duce hotarireaprintului. Cazu la picioarele lui, cu ochii InIacrimati, strigand ca e gata aprimi sa fie sotia contelui. Dar, spunand aceste vorbe, se simtea atatadurere In glasul ei ~i atatea lacrimi curgeau din ochii ei, Incat printulmtelese ca e mult mai Intelept din partea lui sa moara decat sa-~i vadafiica s!:Iferind,pana la sfar~itul zilelor lui.

In clipa In care printullua mana fetei sale, cerandu-i sa se ridice ~io stranse cu mult drag la piept, se auzi iara~i chemarea trambitei dinspretabara contelui de Ravenstein. Tatal ~i fiica tresarira, cuprin~i de negrepresimtiri.

o Hicere de moarte urma acestui semnal razboinic.Dar, de asta data, lini~tea nu dura mult. Un sunet prelung de corn

raspunse din departare la chemarea trambitei.Printul ~i printesa Elena au tresarit din nou, dar de bucurie. Au

urcat degraba, amandoi, in balconul printesei Beatrix, ca sa vadadincotro venea acest ajutor nea~teptat. Privirile tuturor erau indreptateIntr-acolo, iar multi, cuprin~i de entuziasm, i~i intindeau bratele indireqia de unde se ivise aparatorul, nesperat, al cetatii. Un cavalerInarmat pana-n dinti, cu fata ascunsa de viziera, cobora pe apelemaiestuoase ale Rinului Intr-o barca, avand aIaturi pe scutierul sau,

Inarmat ~i el. Calul sau, pregatit de lupta, statea la prora ~i raspundeaprin nechezaturi puternice chemarii razboinice a trambitei. Pe masurace se apropia, se putea zari, zugravit pe scutul atarnat la oblanc,blazonul cavalerului, iar, pe acesta, 0 lebada de argint.

Elena era tare nedumerita: oare Rudolf de Alost Ii auzise rugaciu-nea? Un aparator trimis din alta lume putea reinnoi minunea de necre-zut pe care Dumnezeu 0 facuse doaro singura data, Intru salvareaprintesei Beatrix? Gricare ar fi fost explicatia, barca se apropia, tot maimult, urmariai de privirile uimite ale celor de pe mal.

Trase la tarm, In locul unde se oprise, cu doua veacuri In urma,contele Rudolf de Alost. Cavalerul necunoscut sari pe mal, apuca dedarlogi calul, care 11urma supus, sari In ~a ~i,In timp ce scutierul ramaseIn barca, se duse sa-i salute pe printul Adolf ~i pe printesa Elena; apoi,mergand drept catre cortul contelui de Ravenstein, lovi In scut eu lancea.Gestullui Insemna ca e gata de lupta.

Scutierul contelui de Ravenstein iesi din cort si cerceta atent arme-Ie necunoscutului. Acesta avea 0 lance In mana, 0 spada la brau ~i0 se-cure legata la ~a; mai purta la gat un pumnal mic, ce se numea "pumnalde multumire". Dupa care, scutierul intra iarasi In cort.

c'avalerul, dupa ee mai saluta 0 data pe' acei In ajutorul carora ve-nise, aduna In jurul sau numarul de o~teni ce se cuvenea sa-l Insoteascape campul de lupta, apoi, oprindu-se la 0 suta de pa~i In fata cortului, I~ia~tepta adversarul.

~teptarea n-a durat mult.Contele era gata Inarmat, astfel ca nu avea deeat sa-~i puna coiful

pe cap ca sa poata intra In lupta. Ie~idin cort. I se aduse calul ~isari In ~acu asemenea avant Incat toti privitorii au putut Intelege ca dore~te calupta sa Inceapa cat mai repede.

Totu~i, oricat de grabit era, arunca 0 privire asupra du~manului, In-cercand sa recunoasca, dupa vreun semn heraldic, cu cine are de-a face.Cavalerul purta pe coif, drept semn distinctiv, 0 coroana de aur ce repre-zenta 0 ramura de frunze de vita, ceea ce dadea de Inteles ca purtatorulei este print sau fiu de print.

S-au scurs cateva clipe In tacere. Cei doi luptatori I~ipregateau ar-mele. Privitorii Ii masurau din ochi pe amandoi, stand Intr-o a~teptare In-cordata.

Conte Ie de Ravenstein, la cei treizeci sau treizeci ~i cinci de ani ailui, In toata puterea barbatiei sale, semet pe calul sau roib, parea sa fiechiar Intruchiparea foqei. Ajungea numai sa-l prive~ti ca sa-ti dai seamaca e lafel de greu sa-l clinte~ti din ~ape cat de greu este sa smulgi un ste-jar dilLradacina.

Cavalerul necunoscut, dimpotriva, dupa u~urinta mi~carilor, pareasa fie un tinerel abia iesit din adolescenta. Armura lui, cu toate ca era 0aldituire teapana de metal, avea, parca', pe el, unduirile pieii de ~arpe.

Sub inveli~ul de fier puteai banui ca alearga sange tanar ~i iute. ~i, indi-ferent daca soarta II harazise sa fie invingator sau invins, presim1eai caavea sa duca lupta In felul sau anume, cu totul aItul de cat se a~tepta con-tele de Ravens ern. ,

Trambita contelui suna iarasi. Ii raspunse cornul cavalerului necu-noscut. Print~l Adolf de Cleves care, din inal1imea balconului, privealupta, imboldit de amintirile vijelioasei sale tinere1i, strig[l cu glas de tu-net:

- Incepeti!Intr-o clip ita, cei doi cavaleri se napustira unul asupra celuilaIt,

oprindu-se brusc la distan1a potrivita pentru lupta. Lancea contelui alu-neca pe marginea scutului 1inut de necunoscut in mana ~tanga, apoi sefranse izbindu-se de un aIt scut ce-l purta atarnat -de gat. In schimb, lan~cea necunoscutului izbi in plin coiful adversarului, ii reteza legatura desub barbie ~i i-I smulse de pe cap, Hisandu-l pe conte fara lance ~i cu ca-pul gol. Cateva picaturi de sange ce se prelingeau pe obrazul lui aratauca lancea, smulgandu-i coiful, 11 ranise la tampIa. .

Cavalerul cu lebada de argint se opri, ca sa lase timp contelui sa-~iia alt coif ~i aWi lance. EI arata astfel ca nu vrea sa profite de prilejul cei-I ofera primul succes spre a-~i ingenunchea definitiv adversarul ~i caera gat a sa inceapa lupta din nou, in condi1ii egale. Contele ~ovai un mo-ment, inainte de a se hotar!. Totu~i, cum adversarul sfm· dad use dovadaca e un luptator de temut, arunca lancea ~tirbita, lua din mainile scutie-rului un coif nou ~i, respingand cu un gest scmt lancea pe care acesta i-ooferi, trase spada de la obanc, salutand cu ea ceremonios, in semn ca egata de 0 noua infruntare.

Trambitele au rasunat din nou ~i cei doi luptatori s-au napustitunul catre celalaIt ca ~i prima oar a, in galopul mare al calului. Se oprirala mica distan1a ~i lupta reincepu, inver~unata. De la cele dintai lovituri,spectatorii au vazut ca presimtirile nu-i in~elasera; unul dintre luptatorise folosea de putere, celalaIt de dibacie; fiecare avea un fel aparte de alovi: unul oblic, ceIalalt drept in fata, caci contele urmarea sa sfflsie ar-mura celuilaIt, iar Cavalerul cu l~bada sa strapunga dintr-o singuramiscare bine tintita pe-aceea a adversarului.

, Lupta ~ra teribiIa, infernaIa. Contele de Ravenstein, care 1ineaspada cu amandoua mainile, smulgea, cu fiecare lovitura, buca1i demetal, sffl~iind treptat camap de zale a Cavalerului cu lebada ~ifrumoasele lui ve~minte de razboinic: mai intai pieri fara urme frumoasalebada de argint de pe scut, apoi scutul insu~i incepu sa se rupa in buca1iiar coroana de aur cazu la pamant sfaramata. La randul lui, cavalerulnecunoscut incercase to ate caile pe un de moartea s-ar fi putut apropiade inima du~manului; ~i, dupa ce despidi pe rand gulerul de fier de subcoif ~i umerii de zale, pe armura contelui se ivira picaturi de sange caredovedeau ca spada necunoscutului patrunsese printr-o despicatura,

dinindu-l. Dadi lupta continua in acest fel, salbatica, necrutatoare, immai putea dura mult. Fiecare se intreba daca armura Cavalerului culebada avea sa reziste pEma in clipa cand contele de Ravenstein isi vapierde ~iultima bruma de putere in urma ranilor primite. . ,

La un moment dat, 0 formidabiIa lovitura de spada a contelui deRavenstein zdrobi coiful adversarului, Iasandu-i cre~tetul descoperit.Contele

Aparea ca se apropie de biruinta ~i inima Elenei se facu cat un

purice. II prinse strans de mana pe tatal ei, care, de~i era un razboinic in-cercat, se simtea foarte tulburat de intorsatura pe care parea sa 0 ia lup-ta. Dar spaima lor nu tinu mult. Tanarul necunoscut pricepu ea trebuiasa-~i sehimbe tactiea: nu mai ineerea sa ataee, se straduia doar sa se ape-re cat mai precis de ploaia de lovituri.

Atunci, toti privitorii de pe metereze ~ide pe eampia Rinului vazu-ra un speetaeol uimitor: Cavalerul eu lebada de argint ramasese ne-mi~eat ea 0 statuie; numai bratul ~i spada, manuite eu 0 dibaeienemaivazuta, pareau ca au viata lor proprie; spada contelui se lovea me-reu de a sa ~inu mai reu~ea sa-i atinga armura. De~i eontele era un lup-tator foarte indemanatie, adversarul sau parea sa eunoasea in chipdesavar~it toate ~iretlieurile luptei eu spada.

Cele doua tai~uri se urmareau de parea le-ar fi atras un magnet.Erau ea doua fulgere impereeheate.

Dar, intr-adevar, lupta nu mai putea dura mult. Ranile eonteluisangerau ~i stropii rubinii se prelingeau pe ~a in jos ~i de-aeolo pe burtacalului, de unde pieurau pe pamant. Sangele se inehega in coif ~i, dinvreme in vreme, eontele era silit sa rasufle prin orifieiile mai mici aflatein dreptul oehilor. Simtea ea 111asaputerile ~i ea privirea i se Ineeto~ea-za. Dibacia du~manului 11faeea sa nu mai spere nimie de la spada sa. Deaeeea, luand 0 ultima hotarire, eu 0 mana arunea departe spada ~i eueealalta smulse seeurea ce atarna la oblaneul seii.

Cavalerul neeunoseut ii raspunse pe dat~ schimband ~iel arma. Ceidoi luptatori erau gat a sa ineeapa 0 noua lupta, care avea sa hotaraseainvingatorul.

Dupa primele lovituri, speetatorii au observat ea situatia se inver-sase. Contele de Ravenstein se apara iar Cavalerul eu lebada de argintataea neobosit, cu atata putere ~i iuteaIa ea iti era eu neputinta sa urma-re~ti eu privirea arma scurta ~igrea ee-i fulgera in mana. Contele se ara-

/cil ./d' mcepU'/ v.redL7.icde .t.:?M7d' ce {./-o cdr/15c:?se Cd' .ra'zbomk: Va'£, Ia' U'.t7mom~nt dat, exeeutand cu intarziere 0 parada, securea adversarului ii iz-bi eoiful din plin, ii turti ereasta ~i, de~i nu Ii zdrobi capul, parea ca a ni-merit adane.

Contele, invins, se Iasa moale pe greabanul ealului, prinzandu-sede el eu amandoua mflinile, eautand un reazem. Securea ii aluneea dinmana. CIatinandu-se Intr-o parte, apoi in cealalta, se prabu~i in cele dinurma la pamant, fara ea adversarul sau sa-l mai loveasea.

Scutierii au dat fuga ~i i-au scos coiful. Contele zacea fara cu-nostinta; sangele Ii siroia pe nas si pe gura. L-au carat In cort si i-au scosar~ur~. Au descoperit alte cinci rani, in diferite parti ale trup~lui.

Cavalerul cu lebada de argint i~i atarna securea'la oblanc, vari spa-da in teaca, i~iculese lancea de unde 0 aruncase mai inainte ~i,lnaintandspre balconul printesei Beatrix, ii saluta, inclinandu-se adanc, pe printulAdolf de Cleves ~i pe fiiea sa, apoi, eand toti erau eonvin~i ea salvatorullor va intra In castel pe poarta cea mare, 11vazura Indreptandu-se spretarm, coborand de pe cal ~i suindu-se in barca ce-l a~tepta. Vasla~ii por-nira inapoi, in josul fluviului, dueandu-l cu ei pe Invingatorul neeunoscut.

Dupa doua ceasuri, eontele, venindu-~i In fire, porunci o~tenilor sadesfaca degraba cortul ~i sa porneasca spre ducatul Ravenstein.

Spre seara, se ivi eontele Karl de Homburg eu douazeei deluptatori. Venise In ajutorul printului Adolf de Cleves, care, precum amspus, trimisese solii pe la toti prietenii ~i aliatii din veeinatate. Ajutorulera aeum de prisos. Dar batranul razboinie nu a fost, pentru asta, maiputin bine primit.

Jntoarcerea eroului

l'n limp ee In Cleves so pelreeeau eele de mai sus, landgrafulLudwig, care nu mai avea pe lfmga el dedit pe batranul sau prieten ~i to-vara~ de lupte Karl de Homburg, ramasese, insingurat ~i trist, in castelulGodesberg, pIangand-o pe Ema, care Ilu mai vraia sa iasa din manastire,~i pe Othon, pe care il credea mort. In zadar contele Karl incerca sa-limbarbateze, spunandu-i di sotia il va ierta ~i ca fiullui scapase prababiltravers and Rinul inot. Bietul landgraf nu mai avea niei 0 nadejde ~i spu-nea ea, osandind doi nevinovati se osfmdise de fapt pe el insu~i, pentrutotdeauna, ~i ca gre~ala lui era de neiertat. Apasat de 0 tristete fara leae,landgraful se inchisese in incaperile cele mai dosnice ~i mai intunecoaseale casteltI1ui Godesberg. Karl de Homburg era singurul oaspete primitacolo, in sihastria lui, dar de muite ori treceau zile intregi fara ea eI sa-~ipoata vedea prietenul.

CavaleruI Karl nu ~tia cum e mai bine: acum ar fi pIeeat s-o eautepe Ema la manastirea Nouenwerth, dar se temea ca, daea ea nu va ae-eepta sa se intoarca la sotul ei care 0 alungase, mahnirea conteIui Lud-wig va fi ~i mai adfmca; acum ar fi plecat in cautarea Iui Othon, dargandul ca cercetarile lui s-ar putea dovedi zadarnice, indurerandu-I pes-te ma~ura pe bietul parinte, il ±'acea sa renunte.

In acel morl1ent au aparut Ia castelu! Godesberg trimi~ii printuluiAdolf de Cleves. In orice alta imprejurare, landgraful Ludwig s-ar fi gra-bit el insu~i in ajutoruI celui aflat la ananghie, dar, hind eopIe~it de dure-re, ii dadu imputernicire lui Karl de Homburg, prietenuI sau. ConteIeKarl il pregati pe bunul sau tovara~ Hans, punandu-i armura de Iupta ~i,insotit de 0 ceata de douazeci de osteni, se indreptara spre principatulde Cleves; ajunse in seara zilei cand 'avusese loc, intre Cavalerul cu leba-da de argint ~i contele de Ravenstein, lupta de neuitat pe care am des-cris-o mai inainte. Contele Karl fu primit cu onorurile cuvenite unuivechi tovara~ de lupta.

Castelul era in sarbatoare. Un singur fapt, pe care nimeni nu era instare sa-l explice, arunca 0 umbra de tristete pe chipul printuIui: cavale-rul necunoscut plecase pe nea~teptate ~i atat de repede incat printuI nu

mai avusese digazul sa-l invite, ca pe un oaspete drag, In castelul sau.Umbrele Inserarii au coborit pe meleagurile Rinului. Toata noap-

tea lumea nu vorbi decat despre aceasta ciudata Intamplare ~i, de~i auIntors-o pe toate fetele, nimeni nu putea pricepe ceva.

Gandurile printului erau ~iele atintite asupra nea~teptatului salva-tor. Abia cand ramase singur, a doua zi, I~i aduse aminte ca Othon ~iHermann, doi dintre arca~ii sai, disparusera fara urma Inaintea luptei. 0astfel de purtare la vreme de primejdie era atat de ciudata din parteaunor o~teni Incat hotarl ca, daca aveau sa se reIntoarca la castel ~inu sevor putea dezvinovati, sa fie adu~i In fata tuturor ~ifacuti de ru~ine pen-tru la~itatea lor. Printul dadu porunca o~tenilor ce faceau de paza noap-tea sa-i dea de veste In zori daca cei doi fugari s-au Intors.

A doua zi, la revarsatul zorilor, un slujitor intra In dormitorulprintului: Ii dadea de ~tire ca Othon ~i Hermann au intrat In corpul degarda pe la ceasurile doua din noapte. Printul se Imbraca ~iporunci sa ise Intatiseze degraba Othon arcasul.

Dtipa cateva minute, Othon patrunse In camera de primire a sta-panului sau. Parea lini~tit; pe chipul sau nu puteai citi nici cea mai micaumbra de tulburare, teama sau vinovatie.

Printul Ii arunca 0 privire crunta, sfredelitoare, de parca voia sa-iciteasca In tainitele cele mai ascunse ale sufletului. Othon i~ipleca ochii,dar nu de ru~ine, ci In semn de respect pentru cel In simbria caruia seatla.

Printul nu pricepu insa. II cerceta cu intrebari aspre. Othon ii ras-punse la ele cu un ton foarte potolit, dar hotarlt: avusese deunazi de sa-var~it 0 treaba importanta, ce nu suferea amanare, ~i pentru aceasta 11Intovara~ise prietenul sau Hermann; atat putea marturisi, ~i nimic maimulto 1n cele ce-l privea pe Hermann, Othon I~i lua toata raspundereaasupra-~i: Hermann Ii datora viata ~inu putea sa-l refuze eu niei un chipatunci cand 11 chema intr-ajutor.

Printul nu pricepu, nici de data asta, nimic. Oricum, verdictul luiera categoric: la vina de a fi incalcat disciplina militara se adauga nesu-punerea fata de stapan; de aceea, Ii spuse lui Othon ca, de~i ii pare rausa se desparta de un arca~ bun, se vede obligat sa renunte la un aseme-nea o~tean care pleaca din castel fara a ~ere Ingaduinta ~iatunci cand seIntoarce refuza sa spuna de unde vine. In ochii lui Othon se ivira douaboabe de lacrimi, dar ele se uscara repede la tlacara care Ii Impurpuraobrajii. Tanarul arcas se Inclina si iesi.

Printl.il se hot~rlse cu gr~u ;a-l pedepseasca atat de aspru pevinovat. IIbatea gandul ca poate Othon se va cai in ultima clipa. Alergala fereastra de unde se zarea curtea pe care trebuia s-o strabata Othonin drumul spre locuinta arca~ilor ~ise ascunse dupa 0 perdea ca sa nu fievazut: nadajduia ca Othon sa se Intoarca si sa-si ceara iertare. DarOthon se Indeparta tara sa Intoarca macar ~apul: Printul 11 urmari cu

privirea; I~ipierduse nadejdea ca 11va revedea vreodata pe acest o~teanpentru care avea 0 slabiciune aparte, de parca ar fi fost copilul sau.

Dar iata ca din partea opusa a curtii se ivi contele Karl de Hom-burg, care se ducea la grajduri sa-i dea el Insu~i ovaz prietenului sauHans, la ora obi~nuita. Batranul conte ~itanarul arca~ se Indreptau unulcatre ceIalalt; la un moment dat privirile lor se Intalnira ~i s-au oprit 10-viti, parca, de trasnet. Othon 11recunoscu pe Karl; Karl 11recunoscu peOthon. Prima mi~care a tanarului fu sa se Indeparteze; dar contele Karl11opri, strangandu-lla piept, cu toata puterea ce i-o dadea prietenia ce-llega, de treizeci de ani, de tatallui Othon.

Printul crezu ca batranul Karl si-o fi pierdut mintile: un conte re-spectabil ~a Imbrati~eze pe un arca~ din garzile sale, iata ceva ce nu erade crezut ~i nu mai vazuse vreodata. Se repezi; deschise fereastra ~i 11striga pe Karl din toate puterile.

Auzindu-l pe stapanul sau, tanarul mai avu vreme sa-i ceara batra-nului cavaler sa-i pastreze taina ~iintra gdibit In corpul de garda, In timpce Hornburg se apropie de fereastra la care statea printul. Printulii cerului Karl deslu~iri, dar aeesta se multumi sa-i raspunda ca Othon fusesemulta vreme In slujba landgrafului de Godesberg, ca 11cunoseuse decand era un copilandru ~i se legase atat de tare de el Incat acum, reva-zandu-l, nu se putuse stapani sa nu-limbrati~eze, atat de mare Ii era bu-curia. Printul, caruia Ii parea rau ca se purtase a~a de aspru cu Othon,mai ales ca banuia ca arcasul ascunde 0 mare taina, se folosi de acestprilej ca sa repare nedreptatea. Chema un valet ~iporunci sa-i spuna ar-casului Othon ca, la staruintele contelui Karl 11iertase si ca poate sa ra-m~na In slujba sa. Dar valetul se Intoarse cu vestea ca bthon nu era degasit nicaieri ~iea, odata eu el, disparuse tara urma ~iHermann.

Printul fu preoeupat 0 vreme de fuga lui Othon. Dar, dupa catevaceasuri Ii reveni In minte lupta din ajun ~i,0 data cu ea, parerea de rallca nu raspIatise In nici un fel nobletea ~ivitejia Cavalerului cu lebada. Iipovesti d-a-fir-a-par contelui Karl toate IntampIarile; acesta 11statui sadea sfoara In tara ea de azi mana Elenei este de drept a Cavalerului culebada ~ica el este a~teptat la castel sa-~iprimeasea rasplata. ~i, daca negandim la frumusetea ~ibogatia Elenei, trebuie sa spunem ca era 0 ras-plata demna ~ide un fiu de rege.

fn aeeea~i seara, contele Karl parasi castelul, eu toate ea printuldorea sa-l aiba cat mai mult ca oaspete. Treburi importante care nu su-fera amanare, zieea contele, 11cheama langa vechiul sau prieten, land-graful de Godesberg.

De fapt, a~a cum se Intelesesera, Othon 11a~tepta pe contele Karl>, la Kervenheim; aici el afla de la vechiul prieten al familiei despre desna-dejdea landgrafului de Godesberg. ~i, In fata acestul gand, ca tatal sausufera, orice altceva Ii pieri din minte, chiar ~idorinta de a 0 revedea peElena. Era gata sa pIece cu eontele spre castelul parintesc. Dar contele

Karl avea un plan Indnlznet: sa-i aduca deodata In fata landgrafului pesotia si copilul lui; el spera di Othon va reusi sa inmoaie cerbicia mameisaie ~{a va face sa paraseasca manastirea. '

Karl de Homburg nu se in~elase. Dupa trei zile privea, cu lacrimide bucurie in ochi, pe vechiul sau prieten strangandu-si in brate sotia sicopilu), pe care ii crezuse pierduti pentru totdeauna.' ",

In aceasHi vreme, castelul de Cleves parea pustiu: plecand, Othonparca luase cu el pofta de viala, veselia. Elena se inchidea in capelaprintesei Beatrix, ridicfmd Intruna rugi fierbinli catre Cel de sus. PrinlulAdolf state a in balcon cat era ziua de lunga privind catre toate cele pa-tru zari, doar-doar se va ivi de undeva Cavalerul cu lebada. Tatal si fiicanu se vedeau decat la masa. Fiecare purta cu sine tristetea lui ~i i~isimleC}sufletulinnegurat de tristetea celuilalt.

Intr-o zi, spre seara, dupa ce Elena, care se rugase in capeIaceasuri intregi ~i se retragea spre camera ei, unde avea de gand sa seroage ~ipeste noapte, fu oprita in prag de tatal ei cu aceste vorbe:

- Elena, nu te-ai mai gandit niciodata Ja Cavalerul necunoscut,din ziua cand, dand dovada de a vitejie rara, ne-a scapat pentru totdeau-na de razbunarea contelui de Ravenstein?

- Ba da, monseniore, raspunse printesa, din ziua aceea nu cred caa fost zi sa ma rag la Dumnezeu fara sa-i cer a-I raspIati precum meritape viteazul cavaler, de vreme ce tu lnSUli n-ai putut sa-l raspIate~ti.

- Singura rasplata ce s-ar cuveni dupa dreptate acestui nobil ta-nar ar fi mana aceleia pe care a salvat-o, spuse printul.

- Ce vrei sa spui, tata? exclama Elena, cu obrajii imbujorati.- Vreau sa spun, continua prinlul, vazand pe chipul copilei mai

mult surprindere decat nelini~te, ca imi pare rau acum ca n-am urmatsfatul ce mi I-a dat Karl de Homburg.

- Si ce te-a sfatuit contele Karl? intreba Elena.- \rei at1a maine in zori, ii raspunse prinlul cu un aer misterios.A doua zi, printul trimise vestitori spre Kaln ~i Dortrek sa anunte

peste tot ca printul Adolf face cunoscut Cavalerului cu Iebad a ca estea~teptat in castelul Cleves sa-~i ia rasplata ce i se cuvine pentru fapta luinobila; iar aceasta rasplata este chiar mana printesei Elena.

Trecu 0 zi. Trecura daua. Trecu 0 saptamana.Spre sfar~itul celei de-a ~aptea zile, prinlul Adolf ~i prinlesa Elena

sedeau in balconul printesei Beatrix. Deodata, Elena puse mana pebratul tatalui sau, aratan'du-i un punct negru mi~cator, ce se zarea peapele Rinului, departe, spre Dornick, adica exact pe unde plecase pevremuri Robert de Alost.

Curand punctul se deslusi din ce in ce mai bine. Elena recunoscu, ,mai intai 0 barca mare; dupa 0 vreme putu sa vada ca in bar~a se aflatrei seniori si sase vaslasi; apoi ca cei trei seniori sunt imbracatlin armu-ra, au pe c~p'coiful, cl1 viziera coborita sub barbie ~i ca cel din mijloc

poarta pe bratul stang un semn. Din c1ipaaceea privirea fetei nu mai pa-rasi vesmantul cavalerului din miJ"loculbarcii. Si presimtirea ei se adeve-

, 9 ' ,ri: 0 lebada de argint pe un camp azuriu. Ii spuse ~i printului, care nuputea deosebi aceste amanunte de la distanta, ~i bucuria lui era taramargini. Elena tremura din tot trupul.

Barca ajunse la tarm. Cei trei cavaleri coborira pe mal ~ise indrep-tara spre castel.

Printul 0 lua pe Elena de mana ~i, silind-o sa coboare din baleon,de~i ea tremura parca de teama, 0 duse, aproape tara voia ei, sa dea fatacu eliberatorul ei. Dar, pe la mijlocul scarii, 0 lasara puterile ~iprintul funevoit sa se opreasca.

in aceea~i clipa, cei trei cavaleri intrasera in curte. Printulle striga,de sus:

- Fiti bineveniti, oricine sunteti, ~i daca printre domniile voastrese afla intr-adevar viteazul cavaler care a venit in ajutorul nostru, sa seapropie ~isa-~idescopere chipul, ca sa-l pot saruta pe obraz.

Atunci, cel ce purta semnul cu lebada de argint, se opri 0 clipa,sprijinindu-se de umerii celor doi cavaleri ce-l insoteau, caci s-ar fi zis ca~ipe el illasasera puterile, de emotie. Dar curand paru ca i~i-vinein fire~i, urcand treptele incet, avandu-i mai departe alaturea pe cei doi tova-ra~i ai sai, se opri pe ultima treapta, ingenunche in fata Elenei ~i,dupa 0ultima ~ovaire, i~iridica de pe fata viziera.

- Othon arca~ul ! striga printul, incremenind.- Imi spusese inima, murmura copila, ascunzandu-~i fata la piep-

tul tatalui ei.- Dar cine ti-a dat dreptul sa porti un coif cu coroana nobiliara?

striga iar printul.- Na~terea mea, raspunse tanarul, cuviincios dar stapan pe sine.- Cine-mi poate dovedi aceasta'? striga pentru a treia oara printul

Adolf, indoindu-se de vorbele lui.- Eu, na~ullui, zise conte Ie Karl de Homburg.- Eu, tatallui, zise landgraful de Godesberg.~i amandoi, rostind aceste cuvinte, i~iridicara vizierele de pe chip.Dupa 0 saptamana, cei doi tineri, fericiti ca sunt in sfar~it impreu-

na, au fost uniti prin legamant sot ~isotie, in capela printesei Beatrix.

Aceasta e povestea lui Othon arca~ul, a~a cum am auzit-o euinsumi, istorisita candva, pe tarmurile Rinului.

••.. . , ~ :.- =-

Cuprins

Un castelan I'ntristat .Spovedania .....Othon are noi prieteni.Aventura lui Hermann.Intrecerea arcasilor..In slujba prinlului.Provocarea.Cavalerul cu lebada.Marturisirea. ....o lupta pe viala ~i pe moarte.Intoarcerea eroului. .....

.510202734394552586470

tipare~te, In seria

pentru prima oara In traducere romfmeasca,pove~ti, basme ~ilegende datorate marelui scriitor

francez.

Intr-o succesiune inepuizabila de naratiuni, care al-terneaza emotiile intense ale episoadelor dramatice cu pa-sajele pline de umor 9i ironie Ingaduitoare, suntem calauzitide autor In cele mai pitore9ti 9i mai 3urprinzatoare colturiale Terrei, iar interesul nostru e mereu provocat 9i sustinutde Intamplari 90cante, imprevizibile. Castele cu spiridu9i 9ifantome, cavaleri medievali care lupta pe viata 9i pe moar-te spre a 0 salva pe printesa iubita din mainile dU9manilor,expeditii pline de riscuri In inima continentului african, nau-fragii ale unor nave celebre In Oceanul Pacific 9i lupte cupiratii, Infruntari cu banditii sangero9i din muntii Spaniei -iata numai cateva secvente din acest univers fascinant, ca-leidoscopic, al carui creator genial ne impresioneaza dinnou prin fantezia sa inepuizabila 9i farmecul sau de poves-titor.

Copertile 9i ilustratiile volumelor sunt realizate decunoscutul grafician Done Stan ..

1. Castelnl en spiridn~i, un fermeditor basm, a carui actiune se pe-trece pe meleagurile Germaniei medievale. Spiridu~i veseli ~i ghidu~i,fantome blfulde ~igeneroase, cavaleri Iaudaro~i dar frico~i, cavaleri cura:. .J"osisi drepti - iata eroii cu care ne intaInim in aceasta carte., , ,

2. OthOD arca~u1, in care inicii cititori pot urmari aventurile prin ca-re trece Othon, fiul contelui Ludwig, dupa ce este alungat din castelul pa-rintesc. Iscusinta lui de arca~, vitejia ~i cinstea 11vor ajuta sa infrunte cubine toate incercarile.

3. Razboinl jncliriilor san Spargatorul de DueitntfunpIarile prin care trece mica Marie oscileaza intre vis ~irealita-

te. tn intunericul noptii, fetita asista la razboiul aprig pe care jucariile dindulapul-vitrina, insufletite de Spargatorul de nuci, favoritul ei, 11duc im-potriva armatei ~orice~ti,comandata de regele ~oarecilor, cel cu ~apte ca-pete ~i~apte coroane. Vom afla, impreuna Cll Marie, povestea ciudata aSpargatorului de nuci (de fapt un print frumos, care se afla in putereaunei Vfaji) ~iyom urmari aventurile prin care trec iscusitul me~ter Dros-selmeyer ~iAstrologul, plecati in lumea larga sa-i dea de urma nucii Kra-katuk, singurulleac ce poate s-o vindece pe printesa Pirlipate, care ~i-apierdut tineretea ~i frumusetea. Dupace Spargatorul de nud 11ucide inlupta pe regele ~oarecilor, Marie nu pregeta sa-l insoteasca pe prietenul~isalvatorul ei intr-o nemaipomenita caIatorie in Tara jucariilor.