ADMINISTRAŢ

“APELE http://www

IA NAŢIONALĂROMÂNE .rowater.ro

1

2

1. Introducere ....................................................................................... 3 2. Surse de poluare................................................................................ 5 2.1. Poluarea produsă de evacuarea apelor uzate ................................. 5 Apele uzate orăşeneşti .......................................................................... 5 2.2. Poluarea Dâmboviţei ..................................................................... 7 2.3. Poluările accidentale...................................................................... 8 2.4. Amenzile aplicate în acţiunea de salubrizare ................................ 9 3. Starea calităţii apelor de suprafaţă................................................... 11 3.1. Încadrarea in clase de calitate....................................................... 11 3.2. Laboratoarele de monitorizare a calităţii resurselor de apă .........14 4. Schemele Directoare de Amenajare şi Management a bazinelor

hidrografice din România ...................................................................15 4.1. Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice .................15 4.2. Planurile de Amenajare ale Bazinelor Hidrografice.....................19 5. Arii protejate ................................................................................... 20 6. Schimbările climatice şi inundaţiile ............................................... 22

3

Actiunea de salubrizare si igenizare a cursurilor de apa luna

februarie 2008

Prin actiunile de control intreprinse de compartimentele de Inspectia Apelor din cadrul Directiilor de Ape au fost desfiintate un numar de 420 puncte de depozitare necontrolata a deseurilor totalizand un volum de 2485 mc deseuri de tip menajer, 1.100 mc deseuri de constructii, 8360mc de rumegus si material lemnos .

Majoritatea depozitelor de rumeguş sunt raportate in bazinul Siretului, unde se desfasoară activitaţi de prelucrare a lemnului.

Totodata Directiile de Ape, prin formatiile de lucru, au actionat conform planului tehnic pentru igienizarea cursurilor de apa, astfel ca, in aceasta perioada, s-au colectat si transportat la rampele de gunoi 65 mc de gunoi menajer, 3400 kg PET-uri, 30 kg cauciucuri, 11 mc rumegus si material lemnos si 8 mc deseuri de constructii si s-au defrisat 7800 mp vegetatie din albie. Ca zone critice se pot enumera: Comuna Agas-raul Trotus Comuna Oituz- pr. Oituz Comuna Casin-pr. Casin Rucar-raul Dambovita Comuna Bascov-raul Bascov Comuna Micesti-raul Doamnei Baile Herculane-raul Cerna Comuna Petru Rares- raul Somesul Mare Comuna Rebrisoara - raul Somesul Mare Comuna Hoghiz -raul Olt Localitatea Rasnov-paraul.Ghimbasel Localitatea Vama Buzaului - paraul Buzoiel

4

1. Introducere

Implementarea politicii de gospodărire durabilă a apelor prin asigurarea protecţiei calitative şi cantitative a acestora, apărarea împotriva acţiunii lor distructive, precum şi valorificarea potenţialului acestor resurse este în concordanţă cu cerinţele dezvoltării societăţii şi în acord cu directivele şi standardele europene în domeniu.

După cum se cunoaşte, obiectivul general în domeniul apei este atingerea “stării bune” a apelor şi ecosistemelor acvatice şi o calitate corespunzătoare a apei pentru utilizatori. Realizarea acestor deziderate presupune un management corespunzător al resurselor de apă şi eforturi serioase din partea autorităţii de gospodărirea apelor, dar şi din partea celorlalţi factori implicaţi, inclusiv publicul larg. Schema directoare de amenajare şi management la nivelul bazinului hidrografic trebuie să sintetizeze suma tuturor acţiunilor şi activităţilor în domeniul apelor.

Resursele de apă disponibile pe teritoriul României sunt puternic influenţate, atât cantitativ cât şi calitativ, de activităţile umane: pe de o parte prin prelevări apropiate de limita resurselor socio-economice (bazinul hidrografic Argeş), iar pe de altă parte, printr-o poluare pronunţată (râurile Tur, Lăpuş, Cavnic, Arieş, Târnava, Cibin, Dâmboviţa, Vaslui, Jijia).

În general, cota cea mai mare din potenţialul de poluare, în cazul surselor de poluare punctiforme, aparţine unităţilor din domeniile gospodăriei comunale, industriei chimice şi zootehniei. Urmează, apoi, agenţii economici din industriile extractivă şi metalurgică. Poluarea difuză, mai greu de evidenţiat, este reprezentată în special de poluarea din agricultură şi de poluările cauzate de consumul de produse/materii prime în industrie (industria extractivă).

Administraţia Naţională ”Apele Române”, în calitate de autoritate competenta în domeniul gospodăririi apelor asigură implementarea prevederilor Directivei Cadru a Apei. În acest sens elaborarea a Planului de Management în cadrul fiecărui bazin hidrografic, pană în decembrie 2009, reprezintă o serioasă provocare. Implementarea directivelor din domeniul calităţii apei se prezintă ca un proces complex şi de durată, implicând eforturi financiare considerabile şi abordarea unor noi modalităţi manageriale şi structurale.

Trebuie subliniat faptul că, în demersurile României privind implementarea directivelor, mai ales în domeniul celor care privesc reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii de apă suntem susţinuţi de către Uniunea Europeană, prin programele sale de finanţare: ISPA, SAMTID, SAPARD, care au fost dezvoltate pentru a îmbunătăţii alimentarea cu apă a populaţiei, în oraşe şi sate şi de a reduce impactul apelor uzate

5

neepurate asupra cursurilor de apă şi asupra diversităţii ecologice. Este semnificativ în acest sens faptul că, una din priorităţile Programului Operaţional Sectorial de Mediu este dedicată îmbunătăţirii infrastructurii pentru protecţia şi utilizarea raţională a resurselor de apă pentru care vor fi alocate aproape 60% din fondurile europene care vor fi derulate prin acest program.

Suprafaţa totală a reţelei de arii naturale protejate a ajuns la sfârşitul anului 2007 la ~ 19 % din teritoriul naţional. Proporţii importante din cursurile unor râuri mari precum Olt, Jiu, Argeş, Siret, Prut şi Fluviul Dunărea precum şi însemnate zone costiere la Marea Neagră sunt incluse în reţeaua europeană de arii protejate Natura 2000, fapt care impune elaborarea unor Planuri de management ale siturilor şi adoptarea unor masuri de protecţie a acestora.

2. Surse de poluare

2.1. Poluarea produsă de evacuarea apelor uzate Principalele surse de poluare punctiforme care contribuie la degradarea calităţii

resurselor de apă din România sunt: a. marile aglomerări urbane: în special cele care nu au staţii de epurare sau cele ale

căror staţii de epurare nu funcţionează în conformitate cu cerinţele legislative (Bucureşti, Galaţi, Brăila, Tulcea, Giurgiu, Turnu Severin, Timişoara, Ploieşti, Târgovişte, Bacău, Bârlad, Vaslui, Suceava, Botoşani, Huşi, Timişoara);

b. complexele de creştere a animalelor care după o perioadă de tranziţie trebuie să se conformeze (cel târziu până în 2013);

c. unităţile industriale şi de exploatare minieră: în special cele care evacuează substanţe periculoase pentru mediul acvatic.

Apele uzate orăşeneşti România a raportat la Comisia Europeana baza de date referitoare la dotarea cu

sisteme de colectare (reţele de canalizare) şi staţii de epurare, precum şi performanţele (eficienţele) realizate la epurarea apelor uzate şi calitatea efluenţilor evacuaţi în resursele de apă. Este vorba despre prima bază de date naţională privind implementarea Directivei 91/271/CEE, privind epurarea apelor uzate urbane realizate de România ca stat membru al UE, realizată cu ajutorul sistemului WISE (sistemul informatic european pentru apă). România a realizat instrumentele legislative şi organizatorice pentru accesarea fondurilor europene în domeniul infrastructurii de apă fiind pregătită pentru promovarea proiectelor finanţate din fonduri structurale.

6

Este cea mai costisitoare Directivă, dintre directivele europene privind calitatea apelor. Astfel pentru realizarea lucrărilor de conformare necesare, în anul 2004 s-au estimat costuri de implementare de circa 13 miliarde de Euro, pentru ca, după promovarea şi realizarea Master Planurilor de la nivelul judeţelor să se preconizeze costuri de cel puţin 20 miliarde de Euro.

In statisticile anuale se estimează că volumul total al apelor uzate descărcate in receptorii naturali este de 3586,126 milioane m3/an, apele uzate urbane reprezentând 1328,189 milioane m3/an (37%), iar 2231,416 milioane m3/an (62,22%) fiind ape uzate industriale.

Din volumul total de ape uzate orăşeneşti numai 251,149 milioane m3/an (19 %) au fost suficient epurate, un volum de 591,614 milioane m3/an (44,5%) a fost insuficient epurat şi 485,426 milioane m3/an (36,5%) au fost evacuate fără a fi epurate în receptorii naturali.

Încărcarea cu poluanţi a apelor uzate evacuate din aglomerările urbane au fost în 2006 de aproximativ:

- 159.632,229 tone/an MTS (materii totale in suspensie); - 67.743,758 tone/an CBO5 (substanţe organice biodegradabile) ; - 212.074,224 tone/an CCO-Cr (substanţe organice); - 18.473,076 tone/an Nt (azot total); - 4667,700 tone/an Pt (fosfor total).

Din cele 397 staţii de epurare municipale, numai 14 funcţionează în conformitate

cu legislaţia şi anume: 2- în judeţul Bihor (Suplacu de Barcău, Balc - Almasu Mic şi Almaşu Mare), 2- în judeţul Harghita (Tuşnad şi Bălan), 2 în judeţul Vâlcea (Brezoi şi Băile Govora), 2- în judeţul Prahova (Cornu şi Plopeni), 1-judeţul Vrancea (Vidra), 1- în judeţul Caraş-Severin (Băile Herculane), 1 -în judeţul Timiş (Nădrag), 1- în judeţul Braşov (Victoria), 1- judeţul Dâmboviţa (Fieni), 1- în judeţul Tulcea (Baia). De asemenea, alte 20 de staţii de epurare s-au finalizat şi, până la sfârşitul acestui an vor funcţiona corespunzător.

Pentru marile aglomerări urbane cu mai mult de 100.000 locuitori echivalenţi sunt în derulare 30 de proiecte ISPA şi au fost elaborate Master Planurile pentru zece judeţe, iar alte 27 Master Planuri urmează sa fie finalizate. Cele 10 MASTER PLANURI finalizate sunt pentru judeţele: Braşov, Teleorman, Călăraşi, Cluj-Napoca, Giurgiu, Teleorman, Gorj, Olt, Sibiu, Tulcea.

Potrivit datelor de la sfârşitul anului 2007, există 513 aglomerări dotate cu reţele de canalizare (577,025 km fiind realizaţi în 2007), înregistrându-se o lungime totală a reţelelor de canalizare de 18.653,762 km liniari. Dintre sistemele de canalizare realizate,

7

doar 18 dintre acestea sunt conforme cu legislaţia in vigoare, şi anume cele din localităţile: Constanţa, Timişoara, Oradea, Dobreta Turnu-Severin, Bistriţa, Alba-Iulia, Mangalia, Mediaş, Câmpia Turzii, Gherla, Salonta, Beiuş, Aleşd, Valea lui Mihai, Victoria, Săcuieni, Ştei.

La sfârşitul anului 2007 existau 497 de proiecte in promovare şi execuţie pentru aglomerări cu 2000 – 10.000 locuitori echivalenţi, înregistrându-se o creştere a numărului proiectelor privind realizarea reţelelor de canalizare si a staţiilor de epurare, faţă de sfârşitul anului 2006, când existau un număr 335.

De asemenea, se constată existenţa a 29 de proiecte privind extinderea, înfiinţarea, reabilitarea de sisteme de canalizare şi staţiilor de epurare dar care nu au finanţare, deşi sunt menţionate în diferite Hotărâri ale Guvernului. În acelaşi timp, sunt 150 de localităţi care au întocmită documentaţia în vederea accesării fondurilor necesare realizării lucrărilor şi care sunt cuprinse în programele de etapizare, parte integrantă a autorizaţiilor de gospodărire a apelor. Susţinerea financiară a lucrărilor se realizează din diverse surse ca bugetul de stat, buget local, surse proprii, surse SAPARD, Banca Mondiala, BEI .

2.2. Poluarea Dâmboviţei Râul Dâmboviţa se varsă în Argeş la Budeşti înainte de a se vărsa în Dunăre lângă

Olteniţa. Evacuarea la Glina a apelor uzate neepurate provenind din Bucureşti reprezintă una dintre cele mai mari surse de poluare din bazinul Dunării. În conformitate cu prevederile avizului, staţia de epurare va avea 2 linii de epurare, care se vor executa în 2 etape:

• Faza 1 (2005-2009): lucrări la prima linie de epurare (extindere şi reabilitare), cu un debit de 10 mc/s;

• Faza 2 (2010-2013): completarea şi mărirea capacităţii de epurare prin construirea unei noi linii de 8 mc/s şi a unui incinerator de nămol.

Volumul apelor uzate evacuate din municipiul Bucureşti, în anul 2007 a fost de 368.004,8 mii mc. Pentru acest volum, pe baza concentraţiilor medii anuale înregistrate, s-au determinat cantităţile de poluanţi evacuaţi in receptorul natural Dâmboviţa.

Având în vedere că beneficiarul Apa Nova are în derulare un program de etapizare, condiţiile de calitative de evacuare sunt cele specificate de HG 352/2005 – NTPA 002 (normativ referitor la calitatea apelor uzate evacuate în reţelele de canalizare). După realizarea staţiei de epurare, apele epurate evacuate este necesar sa se încadreze in

8

limitele prevăzute de normativul NTPA 001 (din acelaşi HG 352/2005), normativ referitor la calitatea apelor evacuate in receptorii naturali.

În prezent, chiar dacă nu sunt înregistrate depăşiri frecvente ai parametrilor specifici monitorizaţi, trebuie remarcată, totuşi, încărcarea apelor uzate cu nutrienţi (reflectată de valorile ridicate ale Azotului total si Fosforului total), parametrii care susţin astfel necesitatea epurării terţiare a apelor uzate orăşeneşti.

2.3. Poluările accidentale În anul 2007 s-au înregistrat 82 de poluări accidentale, din care 49 cu produse

petroliere, 15 cu substanţe organice, 8 cu produse de origine anorganica şi 10 poluări de altă natură. Producerea de poluări accidentale se explică, atât prin neglijenta manifestată de unii operatori economici în timpul desfăşurării proceselor tehnologice, cât şi prin lipsa retehnologizării proceselor tehnologice din unele unităţi industriale (66%), spargeri de conducte de transport produse petroliere datorită furturilor de combustibil sau uzurii acestora (12%), scurgeri pluviale din zone infestate. Fenomenele meteorologice periculoase (ploi torenţiale, alunecări de teren) au contribuit în mică măsură la poluarea apelor râurilor (2 poluări)

Din totalul poluărilor din anul 2007, 20% provin din surse neidentificate, 12% s-au produs pe Fluviul Dunărea, iar 8% au dus la mortalitate piscicolă.

Din analiza poluărilor accidentale cu produse petroliere (60%) este semnificativ faptul că, 43% provin din surse neidentificate şi apă de santină (amestec de apă, ulei şi combustibil care se adună în partea de jos a navelor).

Repartiţia pe bazine hidrografice arată că cele mai multe poluări s-au produs in BH Dobrogea - Litoral (17 poluări), BH Argeş - Vedea şi BH Jiu (12 poluări) şi BH Olt (10 poluări).

Măsurile de prevenire a poluărilor accidentale sunt:

• gospodărirea unitară a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi protecţia acestora împotriva epuizării şi degradării;

• monitorizarea stării si evoluţiei cantitative şi calitative a apelor; • asigurarea funcţionării Sistemul naţional de monitorizare cantitativ şi calitativ a

resurselor de apă care furnizează informaţiile necesare pentru luarea deciziilor operative în domeniul gospodăririi apelor şi pentru prevenirea şi combaterea poluărilor accidentale, precum şi pentru elaborarea Planului de management a bazinelor hidrografice;

9

• controlul utilizatorilor de apa şi a lucrărilor construite pe ape şi în legătură cu apele, din punct de vedere al funcţionarii şi al încadrării în prevederile avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor;

• întocmirea, în mod corelat, pe ansamblul fiecărui bazin hidrografic, de propuneri de lucrări noi de amenajare, necesare satisfacerii cerinţelor de apa, protecţiei calităţii apelor şi restaurării cursurilor de apa, precum şi prevenirii acţiunii distructive a apelor;

• coordonarea exploatării lacurilor de acumulare, pe bazine hidrografice, indiferent de deţinătorul acestora; dispunerea în perioadele de ape mari, în caz de poluări accidentale, precum şi în caz de introducere a restricţiilor în alimentarea cu apă, a măsurilor operative obligatorii în legătura cu exploatarea acestora;

• constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de legislaţia în domeniul gospodăririi apelor;

• instituirea regimului de supraveghere specială la folosinţe în condiţiile legii şi urmărirea realizării acestuia;

• realizarea sistemului informatic şi de telecomunicaţii în unităţile sistemului de gospodărire a apelor; elaborarea de produse software în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei;

• aplicarea mecanismului economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a apelor;

• participarea în caz de producere a poluărilor accidentale la activităţile operative de avertizare a utilizatorilor de apa şi a autorităţilor administraţiei publice din aval, de eliminare a cauzelor şi de diminuare a efectelor şi monitorizarea propagării undei poluante;

• colaborarea permanentă cu comisiile de dezastre, cu unităţile de ordine publică, cu autorităţile publice teritoriale, pentru sănătate şi altele, pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor poluărilor accidentale;

• elaborarea şi urmărirea aplicării Planurilor bazinale de prevenire şi de înlăturare a efectelor poluărilor accidentale, coordonarea elaborării de către utilizatorii de apa a planurilor proprii de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale, precum şi asigurarea unei protecţii sporite şi îmbunătăţirea calităţii mediului acvatic prin măsuri specifice de reducere progresivă a poluării.

2.4. Amenzile aplicate în acţiunea de salubrizare Din totalul de aproximativ 1 milion de controale, s-au dat avertismente la cca. 230 de

primării, iar altele 24 au fost amendate cu amenzi în valoare de 1,1 milioane lei.

10

sanctiuni avertismente amenzi

Nr. ctr Bazinul hidrografic

Nr. controale

Nr. Nr. Valoare-lei

Amenzi

1 Arges-Vedea 120 120 7 480.000 Primaria sect. 2.- Plumbuita. Primăria Rucăr, Primăria

Berevoiesti, Primăria Cernica, Primăria Afumaţi, Primăria Vidra, Primăria Voluntari – fiecare cate

80.000 lei 2 Banat 23 3 - - 3 Crisuri 20 1 5 130.000 Primăria Sârbi-75.000 lei, Primăria

Pietroasele-10.000, Primăria Carpinet-10.000, Primăria

Dobreşti-10.000, persoană fizică 25.000

4 Dobrogea-Litoral

61 - - -

5 Ialomita-Buzău 25 17 2 85.000 Primăria Poşta Câlnau-10.000, Primăria Feteşti-75.000

6 Jiu 12 3 - - 7 Mures 21 4 - - 8 Olt 70 - - - 9 Prut (judeţele

Iaşi şi Botoşani) 214 47 7 340.000 Primăria Coarnele Caprei-75.000,

Movileni, Erbiceni, Probota, Voinesti, Dumeşti, fiecare câte 35.000 lei, Lunca(75.000 lei),

Văculeşti, 20.000 10 Siret 196 17 1 10.000 Primăria Fărcaşa-10.000 11 Somes-Tisa 143 15 1 15.000 Primăria Viseul de Jos-15.000

Total 955 227 24 1.060.000

În acţiunea de salubrizare a malurilor şi albiilor cursurilor de apă este necesară o mai mare implicare a autorităţilor publice locale în conştientizarea populaţiei pentru păstrarea curăţeniei, în conformitate cu prevederile Ordonanţei nr. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale.

În acest sens sunt necesare: - amenajarea în localităţi a punctelor gospodăreşti de colectare a deşeurilor

provenite din gospodăriile populaţiei; - încheierea de contracte cu unităţi specializate pentru colectarea, transportul şi

depozitarea deşeurilor; - asigurarea capacităţii de transport a albiei în zona podurilor (decolmatări).

11

3. Starea calităţii apelor de suprafaţă

3.1. Încadrarea in clase de calitate

Supravegherea apelor curgatoare de suprafaţă s-a efectuat având în vedere 842 secţiuni pentru râuri, 102 de lacuri naturale şi de acumulare (pe mai multe secţiuni si profiluri de adâncime), 18 secţiuni pentru apele tranzitorii, 39 secţiuni pentru apele costiere, precum şi 1947 de foraje pentru monitorizarea calităţii apelor subterane, prin intermediul celor 41 laboratoare de calitatea apei. S-au realizat un număr de 866.236 analize fizico-chimice, biologice şi bacteriologice, pentru indicatorii de calitate: biologici (plancton, microfitobentos, macrofite, zoobentos, fauna piscicolă), bacteriologici (coliformi totali, coliformi fecali, streptococi fecali) şi fizico-chimici din grupele: indicatorii fizici, regimul oxigenului, nutrienţi, ioni generali - salinitate, substanţe prioritare/prioritar periculoase.

Din punct de vedere fizico-chimic, rezultatele obţinute din monitorizarea de supraveghere a calităţii apelor curgătoare de suprafaţă, la nivel naţional, efectuat pe întreaga lungime a cursurilor de apa au pus în evidenţă urmatoarele:

• faţă de lungimea totala a râurilor codificate, 29,8 % s-au încadrat în clasa I-a de calitate; 46,4 % în clasa a II-a; 16,5 % în clasa a III-a; 5,1 % în clasa a IV-a şi 2,2 % în clasa a V-a.

12

Repartiţia lungimii râurilor din România, pe clase de calitate (din punct de vedere chimic)

clasa I: 29 .8%

clasa II : 46 .4%

clasa II I: 16 .5%

clasa IV : 5 .1%

clasa V : 2 .2%

Din punct de vedere saprobiologic, rezultatele obţinute din monitorizarea de

supraveghere a calităţii apelor curgătoare de suprafaţă, la nivel naţional, au pus în evidenţă urmatoarele aspecte:

- 28,4 % km s-au incadrat în clasa I de calitate-stare ecologică foarte bună; - 45,6 % în clasa a II a de calitate – stare ecologică bună; - 19,3 % în clasa a III a de calitate – stare ecologică moderată; - 5,2 % în clasa a IV a de calitate – stare ecologică slabă;

- 1,5 % în clasa a V a de calitate – stare ecologică proastă.

Repartitia lungimii raurilor din Romania pe clase de calitate - din punct de vedere

saprobiologic

45.6%

19.3%

5.2%28.4%

1.5%

F.buna Buna Moderata Slaba Proasta

13

Calitatea apei celor 102 lacuri naturale şi de acumulare monitorizate au condus la urmatoarele concluzii:

-din punct de vedere al nutrienţilor (azot total şi fosfor total): 4 lacuri (3,9 %) au corespuns categoriei ultraoligotrofe, 1 lac (1,0%) categoriei oligotrofe, 1 lac (1,0 %) categoriei oligo-mezotrofe, 13 lacuri(12,7 %) categoriei mezotrofe, 14 lacuri (13,7 %) categoriei mezo-eutrofe, 35 lacuri (34,4 %) categoriei eutrofe, 16 lacuri (15,7 %) categoriei eutrof-hipertrof , 18 lacuri (17,6%) categoriei hipertrofe;

- din punct de vedere al biomasei fitoplanctonice:

Calitatea principalelor lacuri din Romania d.p.d.v. al nutrientilor

1.0%

34.4%

15.7%

17.6%

1.0%

12.7%

3.9%

13.7%

UO O O-M M M-E E E-H H

15 lacuri (14,7%) au corespuns categoriei ultraoligotrofe, 33 lacuri (32,4%) au corespuns categoriei oligotrofe, 17 lacuri (16,7 %) categoriei mezotrofe, 8 lacuri (7,8 %) categoriei mezo-eutrofe, 12 lacuri (11,8%) categoriei eutrofe, 4 lacuri (3,9 %) categoriei eutrof-hipertrof , 13 lacuri (12,7%) categoriei hipertrofe.

14

Calitatea principalelor lacuri din

Romania d.p.d.v. al biomaselor fitoplanctonice

12.73.9

16.7

32.4

7.8

14.7

UO O M M-E E EH H

În perioada 9 – 29 septembrie 2007, s-a desfăşurat pe tronsonul românesc al Dunării

Expediţia de Supraveghere a Fluviului Dunărea (JDS2), la care au participat şi specialişti din cadrul laboratoarelor Direcţiilor bazinale de apă, sub coordonarea unor specialişti din sediul central al Administraţiei. S-au monitorizat în 21 de staţii, din care 15 pe fluviul Dunărea şi 6 pe afluenţi (r. Olt, r. Argeş, r. Prut), toate elementele biologice, elementele chimice şi elementele hidromorfologice. În prezent se desfăşoară la Centrul de Instruire şi Perfecţionare al ANAR de la Voina, întâlnirea de lucru privind discutarea rezultatelor analizelor fizico-chimice şi biologice obţinute în perioada expediţiei, atât pe Dunăre cât şi pe afluenţi.

3.2. Laboratoarele de monitorizare a calităţii resurselor de apă

Peste 5 milioane de Euro vor fi investiţi pentru dotarea laboratoarelor regionale aparţinând Administraţiei Naţionale „Apele Române”. Astfel, Laboratoarele Regionale Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Cluj şi Bacău şi unele laboratoare bazinale, vor fi dotate cu echipamente performante destinate monitorizării calităţii resurselor de apă. Finanţarea este asigurată de Comisia Europeană, prin fonduri PHARE (70%), cu cofinanţare (30%) de la bugetul de stat prin Fondul Naţional de Preaderare. Proiectul va da posibilitatea utilizării unor echipamente de ultimă generaţie şi a unor tehnici moderne pentru determinarea substanţelor prioritare/prioritar periculoase, în conformitate cu prevederile Directivei Cadru a Apei 2000/60/EC. Echipamentele vor permite realizarea unor analize complexe, în special monitorizarea substanţelor prioritare/prioritar periculoase, adică a substanţelor care prezintă un risc semnificativ asupra resurselor de apă, cu efecte negative

15

asupra mediului acvatic, precum şi, asupra omului şi a folosinţelor de apă. Rezultatele vor fi importante pentru identificarea micropoluanţilor organici şi a metalelor grele, care afectează biodiversitatea apelor, precum şi pentru identificarea surselor de poluare care evacuează astfel de substanţe.

4. Schemele Directoare de Amenajare şi Management a bazinelor hidrografice din România

În România, Schema Directoare este instrumentul de planificare în domeniul apelor la nivel de bazin hidrografic sau grupe de bazine hidrografice. Schemele Directoare se elaborează pe bazine sau grupe de bazine hidrografice şi sunt destinate stabilirii orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară, echilibrată şi complexă a resurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice, precum şi pentru protejarea zonelor umede. Schema Directoare de Amenajare şi Management este alcătuită din Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic (PABH) şi Planul de Management al Bazinului Hidrografic (PMBH). Planul de Management al Bazinului Hidrografic constituie componenta de gestionare calitativă a resurselor de apă.

4.1. Planurile de Management ale Bazinelor Hidrografice Directiva Cadru în domeniul apei (2000/60/EC) asigură cadrul necesar gospodăririi

durabile a apei, ceea ce presupune gestiunea cantitativă şi calitativă a apelor şi ecosisteme sănătoase, având ca scop atingerea “stării bune” a apelor până în anul 2015 şi definind apa ca pe un patrimoniu ce trebuie protejat, tratat şi conservat ca atare.

Pentru atingerea acestui obiectiv, Directiva Cadru fixează mai multe direcţii de acţiune fundamentale care vor constitui baza politicii apelor multe decenii în continuare: managementul integrat pe bazine hidrografice, planificarea şi programele de acţiuni, luarea în considerare a principiului recuperării costurilor serviciilor de apa, informarea şi încurajarea participării publicului la luarea deciziilor din domeniul apelor.

Instrumentul de implementare al Directivei Cadru, reglementat prin Articolul 13 şi Anexa VII, este reprezentat de Planul de Management al Bazinului/Districtului Hidrografic care, pe baza cunoaşterii stării corpurilor de apa, stabileşte obiectivele ţinta pe o perioada de 6 ani şi propune măsuri pentru atingerea “stării bune” a apelor.

Planurile de Management ale Bazinelor hidrografice din România reprezintă principalul instrument de implementare al Directivei Cadru 2000/60/UE in domeniul apei.

Etapele de realizare şi raportare a planului de management al bazinului hidrografic

16

Acţiuni Articolul din

Directiva Cadru

2000/60/EC

Termene

Cadru legislativ adoptarea prevederilor legale identificarea autorităţilor competente notificarea către Comisia Europeana a

autorităţilor competente

24

3 (7) 3 (8)

Decembrie 2003 Decembrie 2003

Iunie 2004

Caracterizarea bazinului hidrografic Analiza caracteristicilor bazinului hidrografic Registrul zonelor protejate Evaluarea presiunilor semnificative şi a

impactului acestora Analiza economică a utilizării apei Revizuirea şi analiza

5 (1) 6 (1) 5 (1) 5 (1) 5 (2)

Decembrie 2004 Decembrie 2004 Decembrie 2004 Decembrie 2004

Dec. 2013/Dec. 2019

Programele de monitoring Stabilirea reţelelor de monitorizare şi punerea în

funcţiune a sistemelor de monitoring

8

Decembrie 2006

Informarea şi consultarea publicului Publicarea calendarului şi a programului de lucru Publicarea celor mai importante probleme de

gospodărirea apelor în b.h. Publicarea draft-ului Planului de management

14 (1a) 14 (1b) 14 (1c)

Decembrie 2006 Decembrie 2007 Decembrie 2008

Planul de Management Elaborarea şi publicarea Planului de management Revizuirea Planului de management

13 (6)

13 (7)

Decembrie 2009

Decembrie 2015

Atingerea obiectivelor de mediu starea bună a apelor de suprafaţă starea bună a apelor subterane conformarea cu obiectivele pentru zonele

protejate derogări pentru atingerea obiectivelor

4 (1a) 4 (1b) 4 (1c) 4 (4)

Decembrie 2015 Decembrie 2015 Decembrie 2015 Dec. 2021/2027

Recuperarea costurilor pentru serviciile de apă 9 (1) 2010

17

Atingerea „stării bune” a apelor implica asigurarea aceloraşi condiţii de viata din punct de vedere al mediului acvatic pentru toţi locuitorii României.

Planurile de Management ale celor 11 bazine/spaţii hidrografice din România se elaborează în conformitate cu prevederile Anexei VII a Directivei Cadru pentru Apa, pe baza acestora fiind elaborat Planul Naţional de Management. În anul 2004 a fost elaborat Raportul Naţional 2004 al Planului de Management care răspunde obligaţiilor de raportare către Comisia Europeană în conformitate cu prevederile Articolului 5, Anexei II şi Anexei III din Directiva Cadru referitoare la prima analiză şi caracterizare a bazinelor hidrografice. De asemenea, sunt furnizate informaţii despre progresele înregistrate pentru implementarea Articolului 6 şi Anexei IV privind inventarul zonelor protejate, precum şi progresele legate de Articolul 14 privind informarea şi consultarea publicului. Raportul 2004 a avut scopul de a evalua starea apelor de suprafaţă şi subterane şi de a identifica preliminar corpurile de apă “la risc”, respectiv corpurile care riscă să nu atingă obiectivele de mediu prevăzute de Directiva Cadru pentru Apă.

Analiza preliminară a corpurilor de apa la risc a evidenţiat că din 2.356 de corpuri de apă permanente de apă dulce, în prezent 43 % din corpurile de apă sunt “la risc” sau “posibil la risc” de a nu atinge obiectivele de mediu, iar 57 % din corpurile de apa, în special cele situate în zone montane, sunt nealterate de influenţe antropice majore, aflându-se într-o stare foarte bună şi bună.

Evaluarea corpurilor de apa aflate la risc a condus la identificarea şi analiza Problemelor importante de gospodărire a apelor, reprezentând o etapa importantă în realizarea Planului de Management Bazinal . Identificarea problemelor importante de gospodărire a apelor a evidenţiat existenţa următoarelor 4 categorii majore: degradarea calităţii apei, eutrofizarea, reducerea biodiversităţii florei şi faunei acvatice şi eroziunea costieră a ţărmului românesc al Mării Negre. Toate aceste probleme au la bază, în special poluarea cu substanţe organice, cu nutrienţi, cu substanţe periculoase, precum şi alterările hidromorfologice.

Referitor la degradarea calităţii apei, datorită dezvoltării economice în perioada 1960-1989, calitatea apelor râurilor interioare s-a înrăutăţit foarte mult faţă de starea de referinţă din anul 1950. După anul 1989, consecinţă a restrângerii activităţilor economico-sociale şi a aplicării mecanismului economic în domeniul apelor, inclusiv a principiului “poluatorul plăteşte”, starea calităţii apelor s-a îmbunătăţit, fără însă să atingă nivelul anilor 1950. În cazul fluviului Dunărea, starea calităţii apelor Dunării pe sectorul românesc şi a apelor din Delta Dunării depinde foarte mult de încarcările cu substanţe poluante ce provin din ţările din amonte de Baziaş, în special încărcările de azot, fosfor, metale grele (Cadmiu, Plumb, Cupru) etc. De asemenea, starea calităţii apelor costiere

18

romaneşti este determinata de calitatea fluviului Dunărea, contribuţia surselor locale de poluare fiind nesemnificativa, acestea având numai impact local.

În prezent, starea calităţii apelor costiere romaneşti s-a îmbunătăţit datorită reducerii după anul 1990 a activităţilor economice din ţările centrale şi est-europene din bazinul Dunării şi modernizării staţiilor de epurare a localităţilor şi unităţilor industriale din Germania şi Austria, însă fără să atingă starea de referinţă considerată la nivelul anului 1950.

Eutrofizarea afectează în special ecosistemele stagnante şi semi-stagnante, respectiv lacurile naturale şi de acumulare, Delta Dunării şi zona costiera a Mării Negre, producând modificări la nivelul principalelor compartimente trofice exprimate, în principal, prin creşterea explozivă a biomasei fitoplanctonice (“ înfloriri algale”), simplificarea structurii faunei piscicole, mortalităţi piscicole,etc.

Procesul de reducere a biodiversităţii manifestat mai ales in cazul sistemului Dunăre - Delta Dunării - Marea Neagră a fost cauzat de diferite tipuri de presiuni care de cele mai multe ori acţionează sinergic, efectele acestora cumulându-se. Evaluarea reducerii biodiversităţii pentru sistemul Dunăre - Delta Dunării - Marea Neagră s-a analizat în relaţie de cauzalitate şi cu presiunile din sectoarele superior şi mijlociu al Dunării, având în vedere că Dunărea la intrarea în ţară prezintă caracteristici fizico-chimice şi biologice modificate, la care se adăugă presiunile hidromorfologice (lucrările de îndiguire) existente pe sectorul românesc al Dunării. Eroziunea costiera afectează aproximativ 127 km (57% din lungimea litoralului românesc), fiind cauzată, în principal, de diminuarea cantităţii de aluviuni transportate de Dunăre (consecinţa realizării de lucrări hidrotehnice în tot bazinul Dunării) şi reducerii nisipului biogen datorită scăderii populaţiilor de moluşte ca urmare a creşterii poluării apelor costiere.

Programul de masuri Directiva Cadru in domeniul apelor (2000/60/EC), prin articolul 11, prevede ca

Statele Membre să stabilească şi să implementeze un program de măsuri ţinând cont de rezultatele caracterizării apelor la nivel bazinal, având în vedere atingerea obiectivelor de mediu pentru toate categoriile de corpuri de apă (corpuri de apă de suprafaţă – râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere şi corpuri de apa subterana). Pentru apele de suprafaţă, obiectivele de mediu ce trebuie atinse sunt starea ecologică (cu excepţia corpurilor de apa puternic modificate antropic şi a celor artificiale pentru care trebuie să se definească potenţialul ecologic bun) şi chimică bună, iar apele subterane trebuie să atingă starea cantitativă şi chimică bună. Structura Planului de Management la nivel de bazin hidrografic furnizează contextul pentru stabilirea unui program de masuri cuprinzător având în vedere atingerea obiectivelor de mediu stabilite pentru corpurile de apă.

19

Programul de măsuri trebuie stabilit până la 22.12.2009, iar toate măsurile trebuie să devină operaţionale (să fie implementate) până cel târziu în 22.12.2012. Directiva Cadru defineşte 2 categorii de măsuri, şi anume măsuri de bază şi măsuri suplimentare. "Măsurile de bază" sunt cerinţele minime de conformare şi constă din acele măsuri cerute de implementarea legislaţiei comunitare pentru protecţia apelor.

Având in vedere aceste cerinţe, AN “Apele Romane” a elaborat instrucţiuni metodologice privind stabilirea programului de măsuri, având in vedere presiunile hidromorfologice şi presiunile chimice (aglomerări umane, industrie şi agricultură), precum şi instrucţiuni metodologice privind analiza cost-eficienţă. Scopul final al acestor instrucţiuni metodologice este de a realiza o lista de măsuri de bază sau combinaţii de măsuri (de bază + suplimentare) aplicabile la nivelul corpurilor de apă (cazul surselor de poluare punctiforme) sau la nivel de sub-bazin hidrografic sau unitate administrativa (ex. o comună în cazul surselor difuze) care să conducă la atingerea obiectivelor de mediu ale corpurilor de apă. Pentru selectarea si prioritizarea măsurilor sau a combinaţiilor de măsuri este necesar să se aplice analizele cost – eficienţă şi analiza cost-beneficiu. În acest sens, sunt necesare elemente de costuri, identificarea efectelor măsurilor, posibile surse de finanţare, etc. De asemenea, aplicarea modelării pentru diverse scenarii având în vedere unii poluanţi relevanţi va conduce la selectarea celor mai eficiente măsuri sau combinaţii de măsuri, având in vedere costuri reduse (suportabile) de implementare. Astfel, în prima parte a anului 2008, este prevăzut a se realiza la nivel naţional inventarul măsurilor de bază, urmând ca până la sfârşitul anului 2008, programul de măsuri (măsuri de baza şi suplimentare) să fie finalizat şi supus dezbaterilor publice.

4.2. Planurile de Amenajare ale Bazinelor Hidrografice

Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic constituie componenta de gestionare cantitativă a resurselor de apă. El are ca scop fundamentarea măsurilor, acţiunilor, soluţiilor şi lucrărilor pentru: a) realizarea şi menţinerea echilibrului dintre cerinţele de apă ale folosinţelor şi disponibilul de apă la surse; b) diminuarea efectelor negative ale fenomenelor naturale asupra vieţii, bunurilor şi activităţilor umane (inundaţii, exces de umiditate, secetă, eroziunea solului); c) utilizarea potenţialului apelor (producerea de energie hidromecanică si hidroelectrică, navigaţie, extragerea de materiale de construcţii, acvacultură, turism, agrement, estetică, etc.); d) determinarea cerinţelor de mediu asupra resurselor de apă.

20

Planul de Amenajare a Bazinului Hidrografic are următoarele obiective principale:

a) inventarierea resurselor hidrologice (naturale) de apă de suprafaţă şi subterană; b) determinarea situaţiei actuale a utilizării pe folosinţe a resurselor de apă; c) identificarea amenajărilor structurale existente pentru asigurarea disponibilului la surse şi a principalilor parametri de performanţă; d) determinarea cerinţelor viitoare socio-economice şi de mediu privind resursele de apă; e) identificarea opţiunilor fezabile pentru realizarea echilibrului dintre disponibilul la surse şi cerinţele de apă ale folosinţelor; f) evaluarea preliminară a riscului potenţial la inundaţii pe bazinul hidrografic; g) identificarea acţiunilor, măsurilor, soluţiilor şi lucrărilor necesare pentru: - atingerea gradului acceptat de protecţie la inundaţii a aşezărilor umane si a bunurilor; - diminuarea efectelor secetelor, tendinţelor de aridizare, excesului de umiditate şi a eroziunii solurilor; - utilizarea potenţialului apelor; - satisfacerea cerinţelor de mediu asupra resurselor de apă (cerinţe hidrologice, hidraulice şi ecologice); h) identificarea constrângerilor, a conflictelor de interese şi a soluţiilor de rezolvare; i) analiza de impact şi evaluarea riscurilor induse de acţiunile, măsurile, soluţiile şi lucrările propuse în planul de amenajare al bazinului hidrografic.

Toate acţiunile, măsurile, soluţiile şi lucrările prevăzute în planul de amenajare

trebuie astfel concepute, realizate, administrate şi utilizate în exploatare încât beneficiile obţinute să fie maxime în condiţiile prezervării şi protecţiei florei, faunei, a habitatelor şi a condiţiilor de mediu.

5. Arii protejate

Ariile protejate declarate la nivel naţional până în noiembrie 2007 reprezentau ~ 8% din teritoriul naţional însă adoptarea noilor acte normative a condus la creşterea numărului şi suprafeţei ariilor protejate care au ca factor determinant apa. Între aceste acte normative deosebit de importante se enumeră HG nr. 1284 din 2007 şi OM nr. 1.964 din 2007 care instituie regimul de arii protejate ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România şi a căror consecinţă este creşterea procentului din teritoriul naţional ocupat de arii protejate până la ~19%.

Desemnarea siturilor incluse în Reţeaua Natura 2000 s-a făcut pe criterii ştiinţifice. Scopul desemnării este de a conserva, de a menţine şi de a readuce într-o stare de

21

conservare favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este desemnat. O atenţie deosebită se va acorda siturilor desemnate pentru protecţia unor habitate prioritare şi/sau specii de interes comunitar.

Trebuie remarcat faptul că proporţii semnificative din cursurile râurilor Olt, Jiu, Argeş, Siret, Prut şi Fluviul Dunărea precum şi însemnate zone costiere la Marea Neagră sunt incluse în Reţeaua Natura 2000. Pentru Fluviul Dunărea şi Delta Dunării urmare a apariţiei acestor modificări legislative este faptul că peste 80% din cursul fluviului este protejat fiind inclus într-o rezervaţie a biosferei, în 5 parcuri naţionale, 37 arii strict protejate, 5 parcuri naturale, 118 rezervaţii naturale, 23 monumente ale naturii, 57 arii naturale protejate a siturilor de importanţă comunitară şi 59 arii de protecţie specială avifaunistică.

Conform legislaţiei sunt interzise activităţile din perimetrele ariilor naturale protejate sau din vecinătatea acestora care pot genera un impact negativ semnificativ, iar planurile şi/sau proiectele publice ori private care se desfăşoară în situri Natura 2000 trebuie să prezinte studiu de evaluare a impactului, avându-se în vedere obiectivele de conservare. În cazul în care evaluarea impactului asupra mediului relevă efecte negative semnificative asupra ariei naturale protejate şi, în lipsa unor soluţii alternative şi proiectul/planul trebuie totuşi realizat din considerente imperative de interes public major, inclusiv din raţiuni de ordin social sau economic, acesta se va realiza numai după stabilirea şi implementarea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa reţelei naţionale de arii naturale protejate sau cea europeana a reţelei Natura 2000, în cazul siturilor de interes comunitar.

În cazul în care siturile incluse în reţeaua Natura 2000, identificate conform legislaţiei în vigoare, adăpostesc un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele privind:

a) sănătatea sau siguranţa publică; b) anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu; c) alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obţinut punctul de

vedere al Comisiei Europene.

Ţinând seama de cele de mai sus, planurile şi măsurile pe care le va lua Administraţia Naţională „Apele Romane” trebuie să se adapteze noilor cerinţe legislative, iar procesul de avizare şi autorizare a lucrărilor de gospodărirea apelor ţin seama de acest cadru de reglementare privind ariile protejate.

22

Harta reţelei de arii naturale protejate

6. Schimbările climatice şi inundaţiile Schimbările climatice rapide din mediul înconjurător sunt cauzate de creşterea

populaţiei globului, de creşterea ratei de consum a resurselor de către societatea umană şi de schimbări ale tehnologiilor şi ale organizării politico-sociale.

Cea mai importantă componentă a schimbărilor globale o reprezintă modificarea climei datorată efectului de seră, care va avea un impact important asupra mediului şi activităţilor economico – sociale.

Observaţiile si măsurătorile efectuate asupra unor parametri climatici si a efectelor climei asupra resurselor de apă indică anumite semnale produse pe teritoriul României care susţin ipoteza schimbărilor climatice. Dintre semnalele demne de luat în considerare menţionăm următoarele: o În ultimii 100 de ani a fost pusă în evidentă tendinţa globală de încălzire pe teritoriul

României, cu creşterile cele mai mari în zonele industriale; o Apariţia unor fenomene meteorologice nespecifice climatului din România (pe

12.08.2002 s-a produs la Făcăieni o tornadă care a distrus 420 de locuinţe şi retezat arborii din pădurea din zonă);

23

o Aridizarea climatului şi creşterea frecventei de producere a unor valori extreme de temperatură şi precipitaţii (temperaturi extreme - pe data de 5 iulie 2000 la staţia Giurgiu 43,5°C şi Bucureşti 42,4°C; ploi foarte intense căzute pe suprafeţe mici care produc efecte catastrofale - ploaia de 285 mm căzută în 30 de ore în Bucureşti în perioada 21-22 Septembrie 2005 care reprezintă 60% din cantitatea anuală de precipitaţii);

o Creşterea duratei perioadelor secetoase datorită schimbărilor climatice, respectiv a variabilităţii pronunţată a regimului hidrologic de la un an la altul;

o Creşterea frecventei producerii inundaţiilor catastrofale (şase inundaţii catastrofale au fost înregistrate în anul 2005 cu o probabilitate de producere între 1% si 0,5%);

o Producerea celei mai mari viituri pe Dunăre în aprilie – mai 2006; o Creşterea debitului maxim anual pe Dunăre cu circa 1200 m3/s; o Descreşterea grosimii gheţarului de la Scărişoara cu 150 cm in ultimii 100 ani; o Creşterea nivelului Mării Negre; o Alternanţa mai rapidă a unor perioade ploioase cu perioade secetoase.

În vederea adaptării gospodăririi apelor la schimbările climatice se au in vedere

acţiuni diverse, dintre care cele mai importante sunt aplicarea managementului integrat al apelor şi o planificare la nivel de bazin hidrografic. Noul concept de amenajare a râurilor are la bază principiile dezvoltării durabile care pleacă de la ideea că “Apa este o moştenire care trebuie apărată, păstrată şi tratată ca atare”. Directiva Cadru pentru Apă şi Directiva privind Evaluarea şi Managementul Riscului la Inundaţii promovează un nou concept privind amenajarea râurilor având ca obiective principale reducerea riscului la inundaţii şi conservarea biodiversităţii mediului acvatic. Astfel, se creează noi spaţii pentru atenuarea viiturilor prin realizarea unor zone umede, realocarea digurilor unor zone de retenţie cu inundare controlata, a unor braţe secundare,etc., precum şi noi spaţii pentru natură reprezentate de lunca inundabilă, unde se vor dezvolta noi ecosisteme care oferă condiţii pentru flora şi fauna specifică precum şi pentru recreere şi turism.

Multiple activităţi cerute de Directiva Cadru şi Directiva privind Evaluarea şi Managementul Riscului la Inundaţii reflectă adaptări la schimbările climatice, şi anume:

• Stabilirea şi menţinerea unui sistem de monitoring integrat; • Îmbunătăţirea calităţii apei; • Cartarea zonelor cu risc la inundaţii; • Cooperare la nivel de bazine hidrografice; • Estimarea costurilor de investiţii - includerea unei marje de rezervă pentru

monitorizarea schimbărilor.

24

Având în vedere numărul important de pierderi de vieţi omeneşti (276 persoane decedate) înregistrate în ultimul deceniu, precum şi pagubele materiale însemnate (gospodării şi anexe afectate, terenuri arabile inundate, drumuri, poduri şi podeţe) a căror valoare se ridică la 3 miliarde Euro (din care 1,5 miliarde Euro numai în 2005), România trebuie să ia măsuri pentru prevenirea si protecţia împotriva dezastrelor hidrologice.

In acest context, precum si ca urmare a inundaţiilor catastrofale din anul 2005, Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile a elaborat, în colaborare cu toţi factorii implicaţi, o nouă Strategie pentru protecţia împotriva inundaţiilor, care are următoarele obiective principale: - reducerea riscului la inundaţii, - creşterea răspunderii publice şi civice, - modernizarea sistemului informatic.

Scopul strategiei este “Realizarea unei politici de gospodărire durabilă a apelor prin asigurarea protecţiei cantitative şi calitative a apelor, apărarea împotriva acţiunilor distructive ale apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor în raport cu cerinţele dezvoltării durabile a societăţii şi în acord cu directivele europene în domeniu”.

Paşii necesari pentru implementarea noii Directivei Europene 2007/60 pentru managementul riscului la inundaţii sunt:

• transpunere legislativa - 2009 • evaluarea preliminara a riscului - 2011 • realizarea hărţilor de hazard la inundaţii - 2013 • realizarea hărţilor de risc la inundaţii - 2013 • elaborarea planurilor de management de risc - 2015

25