Tema referat:

ABORDAREA MANAGERIALA (DESCRIPTIVA SI NORMATIVA) A

DECIZIEI

Cuprins

I. Conceptul de decizie manageriala 1.1. Importanta si definirea deciziei manageriale si a procesului decizional

1

1.2. Factorii primari ai deciziei manageriale 1.3. Procesul de fundamentare a deciziilor 1.4. Abordarea manageriala a procesului decizional

II. Definirea si structura sistemului decizional al firmei

III. Functia de decizie in management

IV. Abordari moderne ale procesului decizional strategicPrincipalele abordari decizionaleModelul decizional normative strategic

V. Rationalizarea si modernizarea sistemului decizional

I. Conceptul de decizie manageriala

1.1. Importanta si definirea deciziei manageriale si a procesului decizional

Pentru a înţelege funcţia de decizie managerială trebuie mai întâi să înţelegem ce înseamnă management. Provine din limba Latina, din cuvântul “manus” adică mana si înseamnă “a manevra” sau “a pilota”. Deci persoana care realizează aceasta “pilotare” sau “manevrare” se numeşte manager. Obiectul studiului managementului este cel de a studia metodele, procedeele, metodologiile si tehnicile de planificare, organizare, coordonare, conducere a unui sistem in vederea atingerii unui scop folosind un consum cat mai redus de resurse personale, financiare, materiale si informaţionale.

2

Încă de la inceputul existentei sale, omul, participand la diverse activităţi a ajuns sa aibă nevoie de un conducător de grup. Participarea in grup îl determina pe om sa fie conducător de grup ori sa fie condus. Daca era condus, omul trebuia sa primească si să execute acţiunile cerute. Ca si conducător, el avea o sarcina ceva mai complicata trebuia sa se gândească la ce acţiuni avea sa le dea spre executare subalternilor dar sa si duca la îndeplinirea dorinţelor si interesele comunitatii din care face parte si pe care o conducea.

La început nu era nevoie decât de un conducător dar, cu timpul, pe măsura dezvoltării sistemului de nevoi ale comunitatii, ale complicării prin diversificare a situaţiilor din mediul de viata, s-a ajuns la nevoia a mai multor conducători pentru un grup iar, conducătorii au ajuns sa aibă o ierarhie proprie.

Treptat, omul începe sa recepţioneze informaţii din mediul in care îşi desfăşoară activitatea. Folosindu-si propriile instincte sau folosindu-si raţionamentul ia decizii, declanşează acţiuni astfel intervenind asupra mediului care a generat informaţiile, modificări care determina emiterea de noi informaţii după care ciclul se reia. Acest procedeu este reprezentat prin figura de mai jos:

Decizia reprezinta alegerea rationala a unei alternative de actiune, in scopul obtinerii unui rezultat dorit si este un element esential al managementului fiind instrumentul de exprimare cel mai important. De asemenea, conducerea unei organizatii se manifesta cel mai bine prin deciziile aplicate si elaborate.

Implicarea in luarea unei decizii o constituie existenta variantelor. Daca nu este posibila alegerea, nu exista decizie. Definita ca optiune pentru o alternativa, decizia nu poate fi luata intamplator. Ea presupune eforturi de studiere profunda a factorilor ce pot influenta rezultatele asteptate. Informarea, pregatirea si luarea deciziei este un proces rational, un proces de cunoastere. Acest proces, strans legat cu activitatea practica, cu actiunea de atingere a rezultatelor dorite, formeaza procesul decizional.

3

INFORMATIA DECIZIA ACTIUNEA

Deciziile trebuie sa fie rezultatul unui proces de gandire, precedat de o informare si o analiza amanuntita a tuturor datelor problemei, a elementelor de influenta, tinandu-se cont de conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea acea organizatie.

In activitatea practica decizia are doua forme: actul decizional ; procesul decizional

Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de catre decident, nu mai este necesara o culegere de informatii si o analiza a lor. La baza actelor decizionale se afla experienta si intuitia managerilor.

Procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala.

‘’Fundamentarea si adoptarea deciziilor reflecta, destul de fidel, continutul si natura analizei, grupate, dupa caracterul si utilitatea lor, în doua categorii: abordarea descriptiva, în ansamblul sau, pentru a evidential elementele caracteristice, mai ales de natura umana; abordarea normativa, în conformitate cu situatia dorita, având la baza metodologia sistemica, unitara, cuprinzând metodele si tehnicile specifice deciziei manageriale. În context, structura demersului decizional difera în functie de modul în care sunt abordate deciziile, de caracteristicile situatiei concrete si de cunostintele, calitatile si deprinderile managerilor.’’ (citat din cursul ‘’SISTEMUL DECIZIONAL AL ORGANIZATIEI’’ )

Astfel, managerii iau decizii majore sau minore in fiecare zi, indiferent ca deciziile sunt sau nu realizate, ei trec prin procesul de luare a deciziilor. Si atunci cand planifica un buget, organizeaza un program de lucru, intervieveaza un posibil salariat sau supravegheaza un muncitor la linia de montaj, managerii desfasoara un proces de luare a deciziei.

Principalele elemente care deosebesc decizia manageriala de cea cotidiana sau decizia personala sunt:

Decizia manageriala, care implica intotdeauna cel putin doua persoane: managerul, cel care decide si una sau mai multe persoane, executanti sau cadre de conducere ce participa la aplicarea sau concretizarea deciziei. De aici rezulta o prima sursa de complexitate si dificultate superioara a deciziei manageriale in comparatie cu decizia personala.

4

Decizia manageriala care are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea, comportamentul, actiunile si rezultatele unui singur individ. In conceperea si realizarea deciziei este necesar sa se aiba in vedere caracteristicile privind postul, interesele, pregatirea, motivarea, potentialul membrilor grupului respectiv.

Decizia manageriala care determina efecte directe si propagate economice, umane, tehnice, educationale, etc., cel putin la nivelul unui compartiment al firmei.

1.2. Factorii primari ai deciziei managerialeInvestigatiile intreprinse au aratat ca cele mai importante elemente

constitutive ale situtiei decizionale sunt:- factorul de luare a deciziei sau decidentul;- mediul ambiant decizional.

Factorul de luare a deciziei sau decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor circumscrise, adopta decizia in situatia respectiva.

Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si exogene firmei, care alcatuiesc situatia decizionala, caracterizata prin manifestarea unor influente directe si indirecte semnificative asupra continutului si rezultatelor deciziei manageriale.

In procesul decisional se reflecta 3 situatii:

certitudine; incertitudine; risc.

Certitudinea este caracterizata prin siguranta maxima de a realiza obiectivul urmarit.

Incertitudinea apare atunci cand probabilitatea realizarii obiectivului este mare dar asupra manierei in care trebuie procedat exista dubii serioase.

Riscul apare atunci cand obiectivul este posibil de realizat, cu o probabilitate apreciabila a realizarii, dar existand o mare nesiguranta in ceea ce priveste modalitatile cele mai adecvate de urmat.

De asemenea, in concordanta cu metodologia normativa, se stabilesc etapele procesului decisional:

definirea problemei; identificarea factorilor de constrangere ( exemplu: personalul,

materialele,banii, echipamentele, etc…)

5

identificarea sau chiar elaborarea tuturor variantelor ce pot determina actiunea;

analiza variantelor; implementarea solutiei; evaluarea deciziei.

Cea mai importantă dintre toate este definirea problemei. De aceasta etapă

depinde restul căci dacă se defineşte corect problema, soluţionarea va fi la rândul ei optimă. O altă etapă strâns legată de prima este cea de identificare a factorilor critici, ce rezultă din întrebările puse în definitivarea problemei. Următoarea etapă este elaborarea alternativelor posibile. Apoi, se analizează fiecare alternativă, căutând avantajele şi dezavantajele. Se alege cea mai bună alternativă. Aici intervine experienţa şi priceperea managerului, testarea soluţiei, realizarea modelelor matematice şi simularea problemei. O altă etapă este formularea deciziei luate şi transmiterea ei subordonaţilor. Si ultima etapă oferă informaţii despre reacţia sistemului, adică stabilirea sistemului de control şi evaluare.

În procesele decizionale , un loc deosebit de important îl are atitudinea faţă de risc a managerului. Aşadar, în funcţie de resursele angajate, managerul cu aversiune la risc are nevoie de probabilităţile de siguranţă cât mai mari. La un moment dat acesta nu mai ia decizii decât în condiţii de siguranţă 100%.

Într-o organizaţie este important ca orice persoană care ocupă o funcţie de conducere trebuie să posede un ansamblu de calităţi, aptitudini şi cunoştinţe pe baza cărora să poată lua decizii. Dintre aceste calităţi amintim: fler, stăpânirea de sine, intuiţie, sociabilitate, comunicativitate, onestitate, abilitate în conducerea oamenilor, capacitatea de a se face înţeles. De stilul conducerii managerului depinde succesul organizaţiei în care îşi desfăşoară activitatea.

Actiunile concurentei trebuie sa-l tina in garda pe manager. Un nou produs sau un produs perfectionat, reduceri de pret, o amplificare a reclamei sunt actiuni ce pot periclita profiturile firmei.

Restrictiile privitoare la protectia mediului, stabilirea nivelului minim al salariului, masuri de protectie sociala (obligatia de a incheia contracte individuale de munca si de a plati cateva taxe), o anumita politica de inasprire fiscala sunt alte exemple de riscuri. Dezastre naturale precum: incendii, grindina, cutremure, inundatii etc., sunt riscuri a caror influenta asupra profitului poate fi redusa prin plata asigurarilor, dar niciodata eliminata in totalitate. De altfel, potrivit datelor statistice, managementul necorespunzator se constituie in principala cauza a falimentelor, indeosebi in cazul intreprinderilor mici, care nu isi pot permite sa angajeze personal cu inalta calificare si experienta in domeniul managerial.

1.3. Procesul de fundamentare a deciziilor

6

Pentru fundamentarea deciziilor normative, pe termen nelimitat, mediu, lung, periodice, de grup, generale, determinate de cererea de servicii etc procesul decizional cuprinde mai multe etape.

Etapele procesului decizional în managementul:

1. Initierea deciziei administrativeAceasta etapa consta in crearea unui cadru care sa determine formularea unei decizii. Cadrul este constituit din initiativele decizionale.2. Definirea obiectivului decizional si a mijloacelor de realizare a acestuiaMai intai este necesar sa se stabileasca in mod precis, nevoia sociala care trebuiesatisfacuta, modalitatile si mijloacele necesare pentru satisfacerea acesteia. Prin urmare, este evidenta determinarea obiectivului de infaptuit, a scopului, a modalitatilor si mijloacelor corespunzatoare.Pe parcursul procesului se va avea in vedere gradul de prioritate, adica urgenta satisfacerii unei anumite nevoi sociale.3. Documentarea in vederea formularii deciziei administrativeAdoptarea unei decizii administrative presupune un proces complex de culegere a unui volum mare de informatii realiste. Cu cat acest proces este mai riguros si mai detaliat cu atat va creste si calitatea deciziei.

7

ETAPELEPROCESULUIDECIZIONAL

INITIEREA DECIZIEI

DEFINIREA OBIECTIVULUI

DECIZIONAL

DOCUMENTAREA

SELECTAREA SI ANALIZA

INFORMATIILOR

CONTURAREA SI ANALIZA ALTERNATIVELOR

DECIZIONALE

ADOPTAREA DECIZIILOR

URMARIREA APLICARII SI RESPECTARII DECIZIEI

FORMULAREA CONCLUZIILOR

4. Selectarea si analiza informatiilor culeseDupa ce s-a incheiat procesul de culegere a informatiilor urmeaza doua activitati la fel de importante : selectarea doar a informatiilorstrict corelate cu obiectivul decizional si analizaacestora.5. Conturarea si analiza alternativelor decizionaleEsentiala in aceasta etapa este conturarea unor solutii, variante clare bine fundamentate pentru problema analizata. Aceste alternative trebuie sa fie orientate asupra obiectivelor la realizarea carora participa. De asemenea, se precizeaza resursele umane, materiale, financiare, informationale atrase in aplicarea fiecarei alternative decizionale, daca decizia implica elemente de cost.6. Adoptarea decizieiCunoscut fiind obiectivul decizional, in continuare se trece la alegerea variantei care corespunde cel mai bine acestuia. Procesul este deosebit de complex si presupune transmiterea propunerilor formulate-alternativelor decizionale-in timp util decidentilor pentru ca acestia sa le poata analiza si sa formuleze, fie alte variante, fie puncte de vedere pentru completarea materialelor rezultate in urma sedintelor de dezbatere atunci cand acestea sunt discutate.Pentru ca decizia sa aiba eficienta dorita, este necesar ca la adoptarea ei sa se ia inconsiderare un numar cat mai mare de variabile implicate in situatia-problema care trebuie rezolvata.7. Urmarirea aplicarii si respectarii deciziei administrativeAceasta se face de catre persoane specializate sau de reprezentantii institutiilor publice, care exercita functia de control in cadrul sistemului administratiei de stat la nivel central si local.

Ele urmaresc in mod expres modul in care se deruleaza procesele de aplicare a continutului deciziei adoptate.8. Formularea concluziilor rezultate dupa aplicarea deciziei administrativeIn procesul executarii deciziilor administrative, este posibil sa se constate ca o decizie nu reuseste sa ofere cea mai buna rezolvare a nevoilor sociale sau obiectivelor institutiilor care au initiat-o. Astfel, organul administratiei de stat poate modifica sau chiar anula decizia printr-o alta decizie care sa corespunda noilor conditii. Situatiile de acest fel atrag insa costuri suplimentare, pecare societatea le suporta foarte greu.Procesul de fundamentare a deciziilor administrative este deosebit de complex si de durata, necesitand o permanenta legatura cu realitatea sociala, cu obiectivele economice, sociale si politice ale societatii in perioade distincte de timp.

1.4. Abordarea manageriala a procesului decizional

8

Abordarea manageriala a procesului decizional accentueaza necesitatea permanentei rationalizari a acestuia si ofera posibilitatea managerilor de a fundamenta decizii rationale luand in considerare aspectele de eficienta si eficacitate.Abordarea manageriala a procesului decizional:

II. Definirea si structura sistemului decizional al firmei

Deciziile, situatiile decizionale si factorii implicati nu se manifesta in cadrul firmei in mod aleatoriu, dimpotriva, in cadrul intreprinderii ansamblul deciziilor adoptate si aplicate, structurate corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhiei manamanageriale alcatuiesc sistemul decizional.

Tipologia deciziilorTabel nr. 1

Nr. crt.

Criterii de clasificare

Tipuri de decizii

Caracteristici principale

0 1 2 31 Orizont si

implicatiistrategice - se refera la o perioada mai mare de un an, de

regula 3-5 ani;- contribuie nemijlocit la realizarea de obiective fundamentale sau derivate;- vizeaza fie ansamblul firmei, fie principalele

9

CARACTERISTICI

Accentuarea necesitatii permanentei rationalizari;

Considerarea unor aspecte de eficienta si eficacitate;

Proiectarea unui sistem coerent de corelatii intre elemente care sa ofere posibilitatea alegerii alternativei decizionale optime;

Reducerea numarului de alternative decizionale;

Gradul ridicat de informare a managerilor; Luarea in considerare a ierarhiei; Gradul ridicat de formalizare in procesul de

fundamentare a deciziilor; Atragerea in procesul decizional al

managerilor cu anumite calitati, cunostinte, aptitudini si deprinderi de management;

Autoritatea manageriala influenteaza in mod hotarator derularea procesului decizional

sale componente;- adesea se adopta la nivelul managementului superior in grup;- se integreaza in strategii, planuri sau programe pe termen lung sau mediu.

tactice - se refera de regula la perioade cuprinse intre 2-0,5 ani;- contribuie nemijlocit la realizarea de obiective derivate;- vizeaza fie ansamblul de activitati, fie cateva activitati cu implicatii apreciabile asupra celorlalte domenii;- se adopta la nivelul managementului superior, in grup sau individual;- se integreaza in politici, programe si planuri anuale si semestriale.

curente - se refera de regula la perioade de maximum cateva luni;- contribuie nemijlocit la realizarea de obiective individuale, specifice si, mai rar, derivate;- predomina in exclusivitate la nivelul managementului inferior si mediu.

2 Esalonul managerial

superior - se adopta de esalonul superior al managementului (organismele de management participativ, managerul general);- o parte apreciabila sunt decizii strategice si tactice.

mediu - se adopta de esalonul mediu al managementului alcatuit din sefii de servicii, sectii si ateliere;- majoritatea sunt curente si tactice;

inferior - se adopta de catre esalonul inferior al managementului alcatuit din sefii de birouri si echipe;- sunt numai decizii curente.

3 Frecventa periodice - se adopta la anumite intervale, reflectand ciclicitatea proceselor manageriale si de productie;- majoritatea se refera la activitatile de productie;- este posibila utilizarea pe scara larga de modele si algoritmi in fundamentarea lor.

aleatorii - se adopta la intervale neregulate, fiind dificil de anticipat;

10

- eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului.

unice - au un caracter exceptional, nerepetandu-se intr-un viitor previzibil;- eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al decidentului.

4 Posibilitatea anticiparii

anticipate - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc cu mult timp inainte;- predomina in firmele conduse stiintific;- sunt in cvasitotalitate periodice.

imprevizibile - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se cunosc doar cu putin timp inainte;- depind decisiv de intuitia si capacitatea decizionala ale managerilor implicati.

5 Amploarea sferei

decizionale a decidentului

integrale - se adopta din initiativa decidentului, fara a fi necesar avizul esalonului ierarhic superior- de regula sunt curente, periodice si anticipate

avizate - aplicarea lor este coditionata de avizarea la nivelul esalonului ierarhic superior;- sunt frecvent strategice si tactice;- se adopta mai frecvent in firmele mici si in societatile comerciale si regiile puternic centralizate si cu un stil managerial autoritar.

6 Sfera de cuprindere a decidentului

participative - se adopta de organisme de management participativ;- majoritatea sunt decizii strategice si tactice;- consum mare de timp, reflectat, de regula, in gradul de fundamentare superior.

individuale - se adopta de catre un cadru de conducere;- se bazeaza adesea in exclusivitate pe experienta si capacitatea decizionala a managerului respectiv;- “costa” mai ieftin decat decizile participative.

Privit din sensul propriu-zis de activitate de conducere şi administrare, managerul se poate aborda ca:

funcţie profesie proces

unde: a) ca funcţie, managerul defineşte acel grup de persoane care are răspunderea

conducerii, direcţionării şi orientării mersului unei organizaţii

11

b) ca profesie, managerul defineşte un anumit tip de ocupaţie, un domeniu de activitate bine definit cu sarcini în planificarea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul la diferite niveluri de conducere, necesitând cunoştinţe practice şi teoretice

c) ca proces, managementul presupune exercitarea funcţiilor sale în vederea desfăşurării activităţii

Aceste funcţii fundamentale în management sunt: planificarea, organizarea, comanda, conducerea şi controlul.

Pentru o bună funcţionalitate a sistemului organizatoric spre atingerea obiectivului optim, managementul lucrează pe mai multe niveluri şi arii. Astfel, pentru a putea păstra ciclul informaţie-decizie-acţiune, se lucrează pe trei nivele:

nivelul strategic (de top) nivelul tactic (funcţional) nivelul operativ

Managerii de la diferite niveluri organizatorice şi de conducere pot lucra pe diverse domenii sau arii de management ale organizaţiei din care fac parte iar acestea sunt: marketing, financiar-contabilitate, operativ(producţie), resurse umane, cercetare, dezvoltare, administrativ şi altele.

III. Functia de decizie in management

Una din cele mai importante activităţi în management este adoptarea deciziei care constituie esenţa managementului şi afectează în mod direct existenţa organizaţiei.

Procesul decizional se bazează pe anumiţi factori esenţiali, în funcţie de timp, politici, raţionamente, natura situaţiei, riscul şi stilul de conducere.

Timp – deciziile trebuiesc luate şi puse în practică în momentul în care posibilitatea obţinerii succesului este maximă

Politici – fiecare organizaţie are propria politică după care se ghidează, în funcţie de piaţa, serviciile, profilul, capitalul ori forţa de muncă; această politică este dusă spre perfecţiune în vederea obţinerii obiectivului maxim şi rapid

12

Raţionamente – acest factor ajută la excluderea pe cât posibil a subiectivismului în luarea deciziilor şi pentru o corectă fundamentare şi desfăşurare

Natura situaţiei – situaţiile diferă şi prin urmare deciziile diferă; în cazul unei situaţii de criză accentul se pune pe fermitatea hotărârilor pe când dacă situaţia este normală accentul cade pe judecată.

Risc – orice decizie are riscul ei şi prin urmare actul decizional creşte considerabil în condiţiile desfăşurării sau în condiţiile de risc şi incertitudine

Stilul de conducere – stilul de conducere influenţează luarea şi punerea în practică a deciziei. Stilurile de conducere au fost împărţite de către specialişti în patru categorii:

1) Stilul autocratic = managerul ia decizii fără consultarea subalternilor ori colaboratorilor şi fără a ţine seama de propunerile acestora

2) Stilul persuasiv = este cazul în care decidentul ia decizii fără consultarea subalternilor ori a colaboratorilor dar încearcă sa le implementeze decizia şi să obţină aprobarea lor

3) Stilul consultativ = managerul se angajează în discuţii cu subordonaţii şi colaboratorii săi pentru luarea deciziei

4) Stilul democratic = se adoptă decizia luată în urma înţelegerii reciproce sau consens cu colaboratorii ori subalternii managerului

Clasificarea deciziilor:

Tipurile decizionale sunt clasificate în patru categorii, astfel:

- deciziile strategice

- deciziile operative

- deciziile administrative

- deciziile de tip programabil şi neprogramabil

Deciziile strategice sunt cele de bază, complexe, pe termen lung, reflectând obiectivele majore ale organizaţiei. Cele operative se iau pe termen scurt, se repetă, deci sunt de rutină. Deciziile administrative se concentrează pe stabilirea

13

liniilor autoritare şi de comunicare. Cele programabile se iau cu ajutorul calculatorului iar cele neprogramabile sunt luate de către om.

IV. Abordari moderne ale procesului decizional strategic

Abordarile decizionale majore concepute de specialistii in management au in vedere cu precadere procesele decizionale strategice.4.1. Principalele abordari decizionale

Abordarile procesului decizional pot fi grupate in functie de caracterul si utlitatea lor in doua categorii principale:

- descriptive;- normative.

Teoriile descriptive prezinta procesul de luare a deciziilor asa cum este el realizat, in realitate, de managementul firmei, apeland la anumite notiuni si concepte manageriale in vederea surprinderii si redarii mecanismului de derulare.

Conceptia profesorilor americani Cyert si March este una din cele mai reprezenative pentru abordarea descriptiva. Teoria lor se bazeaza pe opt concepte de baza:

- scopuri;- nivelurile aspiratiilor umane;- perspective;- alegerile;- rezolvarea conflictului dintre scopuri;- evitarea incertitudinii; - cercetarea problemistica;- experienta organizationala.

Principalul merit al acestei teorii descriptive este ca abordeaza procesul decizional in ansamblul sau, evidentiind o serie de elemente care-i determina caracteristicile. Un accent desebit se acorda rolului oamenilor, abordat intr-o maniera destul de complexa.

Abordarile normative prezinta metodele si modul in care managerul firmei ar trebui sa procedeze pentru a fundamenta, adopta si aplica decizii eficace si eficiente.

In cadrul abordarilor normative putem delimita trei forme principale: Prezentarea abordarilor decizionale care s-au concretizat in rezultate

economice deosebite. Acestea se realizeaza sub forma studiilor de caz, care

14

reprezinta de fapt modele pentru managerii confruntati cu situatii decizionale identice sau asemanatoare.

Conceperea si folosirea de metode si tehnici decizionale utilizabile fie pentru rationalizarea proceselor decizionale in ansamblul lor, fie pentru faze ale acestora.

Elaborarea de conceptii complexe, unitare privind tratarea si structurarea proceselor decizionale strategice, in cadrul carora se integreaza metode, tehnici si studii de caz decizionale.

4.2. Model decizional normativ strategic

Abordarile normative evoluate depasesc faza regulilor de decizie, concretizandu-se in modele normative. Dintre acestea cele mai importante sunt modelele dinamice, care preconizeaza un mod eficace de structurare a procesului decizional, prin integrarea elementelor implicate si a inter-relatiilor dintre ele intr-o schema logica, ce reflecta functionalitatea voita a mecanismului decizional.

Elementele cheie ale unui proces rational de decidere strategic, adaptat la conditiile societatilor comerciale romanesti sunt urmatoarele:

a) Luarea deciziei urmareste solutionarea unor probleme referitoare la desfasurarea eficace sau dezvoltarea activitatilor firmelor. Intotdeauna exista, sub o forma sau alta, o situatie stimul, care, in conditiile tranzitiei la economia de piata, poate fi reprezentaa de privatizare, restructurare, blocaj financiar, scaderea cifrei de afaceri, angajarea unui nou manager general, etc.b) Calitatea muncii factorului uman este esentiala pentru eficacitatea si eficienta deciziilor luate.c) In factorii de mediu decizionali se includ nu numai cei din firma ci si cei exogeni, care intervin in problema data.d) Influenta factorilor de mediu decizionali se manifesta in fiecare etapa a procesului de luare a deciziei, in mod indirect, prin intermediul factorilor decizionali. Aceasta modalitate de influentare a cursului decizional evidentiaza din nou importanta factorului uman in luarea deciziei, influenta sa considerabila asupra eficacitatii societatii comerciale sau regiei autonome.e) In ultimele doua etape ale procesului decizional, influenta mediului decizional se manifesta in mod direct, nemijlocit. Rezultatele aplicarii deciziei depind nu numai de calitatea alegerii si de eforturile centrului decizional, ci si de actiunea conjugata a factorilor de mediu, a caror evolutie nu poate fi intotdeauna prevazuta cu exactitate, mai ales in situatiile de risc si incertitudine. Intre factorii de mediu si evaluarea rezultatelor exista o relatie directa, manifestandu-se in sensul influentei mediului decizional asupra evaluarii efectelor deciziei.

15

f) Modelul este o concretizare a abordarii sistemice a procesului de luare a deciziei in societatile comerciale. Fiecare etapa serveste drept premisa sau baza de plecare pentru urmatoarea.g) La sfarsitul modelului sunt sugerate interdependentele care exista intre decizii.

V. Rationalizarea si modernizarea sistemului decizional

Desigur, ideal ar fi ca deciziile managerilor sa fie complet rationale. In realitate, acest lucru nu se intampla aproape niciodata. Si, daca se intampla, atunci mai degraba datorita sansei! De fapt, departe de a fi complet rational, procesul de luare a deciziei se circumscrie unui cadru limitat, determinat de limitele capacitatilor mentale si de emotiile oamenilor, precum si de factorii de mediu asupra carora decidentii au un control redus sau nici un control. Capacitatea limitata de culegere si de procesare a informatiilor intr-un timp dat face ca un numar limitat de alternative sa fie considerate si, adesea, prin constructia unor modele simplificate ale situatiilor reale, caracterizate de un anumit nivel de complexitate.

Astfel, decat sa examineze toate alternativele posibile, vor examina mai degraba un numar limitat. In loc sa le ierarhizeze pe baza unor criterii bine ordonate si stabile, vor selecta alternativa “satisfacatoare” sau “destul de buna“.

Cerinte de rationalitate privind decizia:

Ca urmare a investigatiilor efectuate, au fost conturate mai multe cerinte pe care decizia trebuie sa le intruneasca in vederea indeplinirii in mod eficient a multiplelor functii ce ii revin in firma contemporana. Aceste cerinte sunt:

Decizia trebuie sa fie fundamentata stiintific. Pentru a putea realiza acestdeziderat major este necesar ca personalul managerial sa posede atat cunostintele, metodele, tehnicile si deprinderile decizionale necesare, ca si intelegerea mecanismelor specifice economiei de piata. Decizia trebuie sa fie “imputernicita”. Aceasta cerina trebuie inteleasa in

dublu sens. Fiecare decizie este necesar sa fie adoptata de catre organismul managerial in ale carei sarcini de serviciu este inscrisa in mod expres.

Fiecare decizie trebuie sa fie integrata, armonizata in ansamblul deciziiloradoptate sau proiectate tinand cont de strategia si politicile firmei. Integrarea deciziilor este necesar sa se efectueze atat pe verticala cat si pe orizontala, acestea garantand realizarea principiului unitatii de decizie si actiune. Integrarea pe verticala se refera la corelarea deciziilor luate de fiecare manager cu deciziile adoptate la niveluri ierarhice superioare. Integrarea pe orizontala

16

priveste corelarea cu deciziile referitoare la celelalte activitati implicate cu care se afla in relatii de interdependenta.

Decizia trebuie sa se incadreze in perioada optima de elaborare si de aplicare.Pentru a fi posibila obtinerea unui efect economic maxim, fiecare decizie trebuie conceputa si aplicata intr-o anumita perioada de timp. Pentru a asigura inscrierea conceperii si implementarii deciziilor, in special a celor strategice si tactice, in perioada optima se impune o abordare previzionala din partea managementului firmei.

Formularea corespunzatoare a deciziei, reprezinta o conditie esentiala pentru aplicarea eficace. Decizia trebuie formulata clar, concis si sa contina obiectivul si principalii parametri operationali, adica ea trebuie sa indice obiectivul urmarit, modalitatea de actiune preconizata, resursele alocate, decidentul si perioada sau termenul de aplicare.

Modelarea descriptivă şi normativă a proceselor decizionale este esenţială pentru conducerea eficientă a sistemelor. Succesul practic al metodologiei de conducere a sistemelor, este conditionat în mod decisiv de operatiile care urmează după elaborarea modelelor descriptive şi normative si anume de experimentarea modelelor , de implementarea lor precum si de funcţionarea în regim normal a sistemului de modele.Un model descriptiv sau normativ poate fi utilizat pentru rezolvarea practică a unei probleme decizionale, numai dacă el prezintă o analogie semnificativă cu problema considerată. De asemenea, modelarea, descriptivă şi normativă, trebuie orientată cu precădere către problemele decizionale cele mai importante în conducerea sistemelor.

Pentru relaţiile umane din întreprinderi există o serie de modele pur normative, şi anume:- modelul conducerii descentralizate a întreprinderii,- regula stimularii lucrătorilor şi specialiştilor,- prioritatea relaţiilor de respect şi încredere faţă de cele de autoritate,- regula responsabilităţii profesionale.

In Incheiere, o concluzie evidenta: decizia in managementul unei firme este complexa, de mare importanta, critica. Erorile in stabilirea celei mai bune decizii pot anula rezultatele, chiar foarte bune. In conceperea, fabricatia si distributia produselor consideram ca ideile si principiile prezentate va pot ajuta sa evitati astfel de erori.

17

B I B L I O G R A F I E:

1. Neculai Pătraşcu – MANAGEMENT, o abordare sistemică, Ed. Omnia Uni S.A.S.T.., Braşov, 2004

2. Cârstea Gh., Pârvu F. – Economia şi gestiunea întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 1999

3. Neagu V. – Management, Ed. Omnia UNI S.A.S.T., 20014. Curs – Sistemul decizional al organizatiei – Prof.univ.dr. ION POPESCU

18