În ziua de 27 octombrie 2006, la sediul Uniunii Scriitorilordin România au avut loc ºedinþele Comitetului Director ºiConsiliului USR.

În Consiliul USR a fost prezentatã o informare asupra activi-tãþilor curente ale Uniunii, susþinutã de dl Nicolae Manolescu,preºedintele USR. Consiliul a hotãrît depunerea, din partea USR,a unei cereri cãtre CNSAS cu privire la dosarele membrilor Con-siliului, ai conducerilor filialelor ºi revistelor USR, urmînd a ficomunicate numele persoanelor din aceste organisme care aucolaborat cu fosta Securitate.

Au fost prezentate de cãtre dl Alexandru Istrate, directorgeneral al USR, proiecte legislative privind Uniunea promo-vate de cãtre USR ºi ANUC în beneficiul membrilor USR, precumºi situaþia curentã a contractelor de asociere ale Uniunii.

În continuare, dl Gabriel Chifu, secretar al USR, a prezen-tat stadiul de derulare al proiectelor USR, cu accent pe progra-mul „Sã ne cunoaºtem scriitorii“, avînd ca scop creºterea vizibili-tãþii ºi prestigiului breslei. Au fost detaliate ºi aprobate de cãtreConsiliu punctele acestui program. Lansarea programului vaavea loc miercuri, 1 noiembrie 2006, la Clubul Prometheus. DlChifu a prezentat situaþia parteneriatelor încheiate de USR cu di-ferite instituþii pentru desfãºurarea acestui proiect. De aseme-nea, s-a discutat desfãºurarea celei de a doua ediþii a Colocviu-lui Tinerilor Scriitori în anul 2007, în organizarea Filialei Cluj.

Consiliul USR a ratificat hotãrîri ale Comitetului Directorprivind reorganizarea unor compartimente ale USR, a organi-gramei USR ºi alte probleme curente ale activitãþii Uniunii.Consiliul a ales o nouã componenþã a Colegiului de Onoareal USR.

Consiliul a mai decis, la propunerea Comitetului Director,înfiinþarea unor filiale ale USR în Alba Iulia ºi la Brãila-Galaþi,acestea îndeplinind cerinþele statutare. Astfel Uniunea are înprezent 15 filiale.

Vicepreºedintele USR, dl Varujan Vosganian, a prezentatConsiliului stadiul execuþiei bugetare pe 2006 ºi principalele orientãri ºi estimãri privind bugetul USR pe 2007.

�

2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Comunicat

• La sfîrºitul lunii octombrie, la Tavern on the Green, faimosul res-taurant din Central Park, unde au des loc întîlniri ale celebritãþilordin lumea artei ºi a politicii, a avut loc decernarea unor premiispeciale pentru întreaga activitate (life achievement awards) unor per-sonalitãþi distinse din lumea teatrului. Printre ele a fost onoratã ºiEllen Stewart, directoarea celebrului teatru de avangardã La Mama.Au fost prezenþi, printre alþi colaboratori proeminenþi ai teatruluiLa Mama, Sam Shepard ºi Andrei ªerban, care au vorbit despre cea însemnat Ellen Stewart în viaþa lor.

În fotografie, împreunã cu Ellen ºi ªerban se aflã Tom O’Horgan,celebrul regizor care a semnat pe Brodway Hair ºi Jesus ChristSuperstar ºi care a debutat la La Mama.

• Marþi, 24 octombrie a.c., la Biblioteca Centralã Universitarã „LucianBlaga“, a fost lansat primul dicþionar complet al literaturii române,Dicþionarul biografic al literaturii române, în prezenþa autorului, AurelSasu, a Irinei Petraº, Mircea Muthu ºi ªtefan Borbély, precum ºi adirectorului editorial de la Paralela 45, Lucian Pricop.

• Joi, 2 noiembrie a.c., a fost lansatã la Paris cartea profesorului IonPop, Réhabilitation du rêve: Une anthologie de l’Avant-garde roumaine,coeditatã de Maurice Nadeau, Institutul Cultural Român ºi EST. Lalansare au vorbit autorul, editorul Samuel Tastet ºi Serge Fauchereau,cunoscut exeget al avangardei.

• Semnalãm cu bucurie apariþia în limba englezã a excelentuluiChaosmos al Magdei Cârneci, în versiunea lui Adam J.Sorkin ºi a poetei, cu o introducere a lui RichardJackson. Volumul a apãrut la Buffalo, New York (WhitePine Press).

�

• Clujul în ºantierFoto: Irina Petraº

Marta Petreu: Dragã Norman, cu cîþiva ani– mulþi – în urmã, spuneai, modest, cã ai pier-dut spaþiul cultural francez, cã nu mai poþipublica acolo nimic dupã volumul Fericireaobligatorie. ªi, iatã, ai publicat Întoarcereahuliganului ºi ai luat cel mai important pre-miu pentru un scriitor strãin... Te rog sã co-mentezi aceastã situaþie.

Norman Manea: Dupã recenziile elogioasedin Germania la volumul meu Roboterbio-graphie und andere Erzählungen (Steidl Ver-lag, 1987), Editura Albin Michel m-a con-tactat, am semnat un contract. Aºa au apãrutîn 1990 Le thé de Proust ºi în 1991 Le bon-heur obligatoire. Ecoul în presa francezã afost modest. Nu era, probabil, singurul mo-tiv pentru care, ulterior, nu am mai publi-

cat în Franþa, deºi cãrþile mele apãrute, întretimp, se bucurau de interes ºi elogii în StateleUnite, Italia, Germania ºi în alte þãri. Amînþeles cã exilul românesc de la Paris îºi aveao anume contribuþie la aceastã „carantinã“,deºi nu cred cã putea fi de prea mare impor-tanþã. Excepþiile nu lipsesc însã mai nicio-datã: am primit la un moment dat un mesajplin de cãldurã ºi solidaritate de la un tînãrscriitor român stabilit la Paris, Daniel Ilea.Voia neapãrat sã-mi gãseascã un editor. A ºigãsit, pînã la urmã, o editurã dispusã sã sem-neze un contract pentru mai multe cãrþi,prima fiind Întoarcerea huliganului, apãrutãdeja cu mare succes în America. Traducã-toarea urma a fi chiar soþia lui Daniel Ilea,Dominique. Comunicarea cu aceastã tînãrãpereche de intelectuali români care se zbãteaîn dificultãþile uneori copleºitoare ale exilu-lui a fost afectuoasã. Din pãcate, au apãrutla un moment dat neaºteptate incertitudini,pe care nu le-am putut rezolva cu editura,al cãrei director a refuzat propunerea meade a implica ºi traducãtoarea în controver-sele noastre. A trebuit sã renunþ, perple-xat, la proiect. Cronicile de-a dreptul for-midabile din Italia la Întoarcerea huliganuluiau trezit însã interesul Editurii Seuil. Carteaa fost tradusã, pînã la urmã, de Nicolas Ve-ron, un debutant absolut în traduceri dinromâneºte. S-a lucrat, înþeleg, în editurã lacorectarea unor erori, dar traducerea suna,de la început, foarte bine în francezã. Restuleste... istorie. Sau tãcere, dacã vrei.

M. P.: Cartea ta a fost mult ºi foarte elogioscomentatã în Franþa. ªi în România a avutcomentarii numeroase, multe elogioase. E carteavieþii ºi înþelepciunii tale, deoarece este viaþata... Vorbeºte-mi despre destinul acestei cãrþiºi despre preþul pe care l-ai plãtit pentru ea.

N. M.: Cartea am scris-o la propunerea ºiinsistenþele marelui editor american Roger

Straus. „Nu, nu vreau sã scrii un alt romansau altã culegere de nuvele sau eseuri. Vreauo carte scrisã cu sînge. Aceasta, adicã.“ Amscris greu, am gãsit anevoie structura cãrþii.A ieºit, cum ºtii, un hibrid, memorii, ficþi-une romanescã, jurnal de cãlãtorie. Pãrþilecoopereazã în a compune un portret (aºa aºi fost subintitulatã cartea în germanã – „unautoportret“). Voiam sã recuperez de sublespedea memoriei colective, plinã de cliºee,un destin individual, sã scrutez conjunctura„personalizatã“ a unui secol saturat de orori,dar voiam, mai ales, sã fac clar refuzul „vic-timizãrii“ ºi al manipulãrii ei publice, astãzi.Am plãtit, fireºte, un preþ deloc minor întimpul scrierii ºi ulterior, prin lunga ºi une-ori tensionata elaborare a cãrþii, printr-unanumit blocaj care a urmat, prin pierdereaunor prieteni, unii lezaþi pentru cã nu aufost evocaþi în carte, alþii incapabili sã per-ceapã afecþiunea cu care i-am descris chiarcînd nu ignoram unele prea omeneºti defec-te. Sînt inevitabilitãþi, ca sã zicem aºa. Un

Sã ne cunoaºtem scriitorii

Norman Manea a primit premiul Médicis étranger 2006 pentruromanul Întoarcerea huliganului, considerat cel mai bun romanstrãin tradus în francezã. Scriitorul român, care trãieºte la New York,este deþinãtor ºi al premiului McArthur (1992), numit în SUA„Nobelul american“, precum ºi al premiului Nonino, pe care italienii ºi-l numesc „Nobelul italian“. A.

�

• Lîngã rinocerul lui Ionescu la Musée d’Orsay. Foto: Cella Manea

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 3

4 • APOSTROF

preþ deloc catastrofic totuºi, avînd în vederedestinul pe care ºi l-a croit, în cele din urmã,cartea însãºi.

M. P.: Cum a fost la decernarea premiului,care a fost reacþia scriitorilor români din Paris,dacã i-ai întîlnit cumva...

N. M.: Nu a fost, propriu-zis, o „decernare“.Ritualul francez de premiere este radical di-ferit, am vãzut, de cel din alte þãri. Un pre-miu fãrã bani sau diplomã, dar ºi fãrã o „fes-tivitate“ canonicã. La ora anunþatã din timp,cu mare tam-tam, în toate ziarele, s-a pro-dus Evenimentul. La faimosul hotel Crillon,juriul a ieºit din deliberãri ºi a anunþat rezul-tatul. Fotografii ºi ziariºtii au tãbãrît pe lau-reaþi pentru poze ºi declaraþii. Apoi, a urmat,în acelaºi loc, dejunul oferit de editurã. Încazul meu, Editura Seuil a invitat cîþiva dinredactorii ei ºi cîþiva membri ai juriului.

Cum ºtii, poate, eu am ieºit la Médicisdin primul tur, ceea ce aratã un anume con-sens, datorat, cred eu, recenziilor de-a drep-tul extraordinare pe care le-a avut cartea.Concuram ºi la premiul Femina, mai puþinimportant, unde am rãmas pînã în ultimul tur. Nu se putea, se pare, cumulare de premii.Dupã-amiaza, a avut loc un cocktail la librã-ria editurii, cu lume culturalã parizianã, apoiun dineu cu invitaþii editurii.

Dintre scriitorii români de la Paris, am fostcãutat de Matei Viºniec ºi Edgar Reichmann;cu ei m-am ºi vãzut. Cam asta a fost tot, din-spre colonia româneascã. Nu este o surprizã.Mi s-a întîmplat la fel, cam totdeauna ºi pestetot. În 1990, la fastuoasa recepþie datã încinstea delegaþilor la formidabila conferinþãinternaþionalã din Mexic dedicatã prãbuºiriicomunismului, la care participau mari per-sonalitãþi culturale ºi politice din Europa,America ºi America Latinã, pe membrii am-basadei române i-am descoperit doar cînd

se înfruptau din bucatele de la bufet. Nu-i interesasedeloc „scriitorul român“ ca-re le facilita, prin prezen-þa sa, invitaþia la recepþie. O drasticã deosebire, fireº-te, faþã de situaþia celor-lalþi participanþi, contactaþiprompt ºi cu o anume mîn-drie de ambasadele lor. Lafestivalul literar de la Praga,acum cîþiva ani, fiecare scrii-tor a fost onorat de o re-cepþie datã de ambasadorulþãrii sale, la care participautoþi cei prezenþi la festival,plus personalitãþi locale.Inutil sã-þi spun care þarã nus-a sinchisit deloc de „scrii-torul“ ei... Am participatînsã, fireºte, la recepþia datãde ambasadorul american.Aº putea continua cu zecide alte exemple amuzante,dar ar fi plicticos.

M. P.: Te rog sã fii indiscretºi sã îmi povesteºti cum te-auprimit la Bard cînd te-aiîntors cu noua ta „coroniþã“...

N. M.: Cu excepþia Nobe-lului, premiile europene nu au niciun ecouaici. Mi-amintesc cã, acum cîþiva ani, SusanSontag primise cel mai mare premiu lite-rar spaniol ºi a sunat la New York Times sã lecomunice ºtirea. Nu au vrut s-o publice:„Cine a auzit aici de acest premiu?“

La Bard se aflase de premiu prin profe-sorii de francezã, care urmãresc, probabil,presa parizianã. Am primit felicitãri, desigur.Colegiul a difuzat ceea ce se numeºte „pressrelease“, în care se comunicã lumii cultura-le, literare ºi academice cã un profesor de la

Bard care este ºi „writer in residence“ a ob-þinut cel mai mare premiu francez pentru li-teraturã strãinã. Textul fãcea ºi un scurt istorical succesului cãrþii în alte þãri. Conducereacolegiului este foarte flatatã, bãnuiesc, deaceastã victorie pe „teren francez“.

New York, 8 noiembrie 2006�

Interviu realizat de

Sã ne cunoaºtem scriitorii

�

• Norman Manea la... Apostrophe... Foto: Cella Manea

• Afiºul unei dezbateri publice, 7 nov. 2006, Queens College. Norman Manea alãturi de Salman Rushdie ºi Orhan Pamuk

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 5

1

R.a.m.o.n.a.1

Punctarea-mi la iniþialãPoate sã-þi parã, Sã vi se parãCel puþin precarã.În termeni drept:Banalã,Deloc muzicalã,Forþatã,ªi nu relaxatã.Critica de specialitateMã antonimã pe la spate.Publicul e în delirCînd numele-mi înºir.Bãrbaþii-s sinuciºiLa capul meu de-afiº.Flori, aplauze, odã,R.a.m.o.n.a.-i la modã.Pseudonimatul, nu anonimatul,Creºte cota, mãreºte nota.Pauza-n identitateE o responsabilitateMentalã, teatralã,Punct. Iniþialã.În loc de yalã.Conferinþã de presã,Cuvînt fãrã adresã.……………………Ziua spãrgãtorului de uºiLa teatrul de pãpuºi!Îþi trebuie chei?De punct sã mã iei!

1. … identitate, carte de vizitã, chef de metafizicã…

2Prima declaraþiePe propria rãspundere………………………Refuz orice stil ºi cliºeu,Din principiu!Aºa cum pofta mea de þigãriNu e un viciu!…………………………….Iau o poezieDe pe hîrtie.Rup pe rîndCuvînt de cuvînt.Introduc în gurãO dozã pe mãsurã.Într-o nocivã derivã,Litera se-mbibãCu salivã.Mestec rãvaºe,Rãmîn bastonaºe.Decid la sfîrºit:Scuip1 sau înghit.2

1. … tot ceea ce urmeazã… cu un El ºi-o Ea…2. … ceea ce va urma… fãrã El… doar cu Ea…

A doua declaraþie Pe propria rãspundere…………………………….dacã veºnicia s-a nãscutla sat,pe mine perioada astam-a ratat.…………………………….

4

Ea:

Poem naivDar descriptiv.Mama reginãStrînge de mînãMoaºã bãtrînãA toate stãpînã.Tatã în zare Pe culoare.Vagin despicat.Doctor bãrbatMîna-ºi întindeCap îmi desprindeDe gît mi-l agaþãApoi mã înhaþãMã scoate afarã.Of, grea povarã!Scîncet sufocatLoviturã în stat.Lapte în sînGust de pelin.Dare de seamãNume îmi cheamã.Tãcere rãspundeÎn linii rotunde.Eu sunt de vinãN-am rãdãcinã.Pînã sã cascUite, mã nasc!1

1. 13 februarie 1979

4ca ºi cumo singurã naºterenu e niciodatãde ajuns!El1 s-a nãscutîn aceeaºi zimult mai tîrziu.suficientão împingeresã-ºi spunãcã dacã ar fi aºteptatmãcar o secundã

mama mea ar fi fost ºi mama lui.

1. 13.02.1979

7

El:

la jocul de cãrþise pierde.poezia.

8

Ea:

Jocul de cãrþiE o delectarePentru fiecare.1

ImaginiInventatePe cifreAplicate.La 3 am 7 vulturi.La 5 am 9 fluturi.La 2 am 4-arici.La 10, licurici.La 1, cifra 8.La 6, cap de mort.La 13 se aplicãDama de picã, Steaua meaScãzãtoareÎn astro-adunare,Asul meuCu dãlþiLa jocul de cãrþi,Cifra mea EreticãÎn aritmeticã.NumãrDin mers27, în vers.

1. Perioadã nichitianã…

8

El:

marþi.1

pînã ºi 13 are propria sa superstiþie!

1. … absolut minunatã zi ne-a nãscut…

�

Versuri din ciclul 27 de poeme naive dar descriptive

Poeme de

6 • APOSTROF

In memoriam Sütø András • In memoriam Sütø András

„Lãsaþi cuvintele sã vinã la mine”

ÎN 30 septembrie 2006 s-a stins din viaþãscriitorul Sütø András, personalitate co-

pleºitoare a literaturii maghiare din Transil-vania. Atît opera, cît ºi personalitatea sa delider spiritual au ajutat comunitatea maghia-rã din Transilvania sã supravieþuiascã în aniicei mai întunecaþi ai terorii comuniste. Încãrþile sale se concentreazã tot ce a trãit co-munitatea maghiarã din Transilvania în ulti-ma jumãtate de secol.

Biografia lui este un exemplu concludentpentru soarta unui intelectual care a fostmartor la istoria celei de-a doua jumãtãþi asecolului XX: a trãit în copilãrie tragediarãzboiului, a fost marcat de experienþa sa demaghiar rãmas în Transilvania de Sud dupã1940. Dupã rãzboi a fost cuprins de idealis-mul unor vremuri care au promis o schim-bare în bine a lumii. Foarte curînd a trãitºi decepþia amarã în idealurile comuniste, bamai mult, a fost martorul prigoanei îndrep-tate împotriva poporului sãu ºi a lui per-sonal de cãtre societatea monstruoasã nãs-cutã din visele idealiste de tinereþe.

Sütø András s-a nãscut în 17 iunie 1927într-o familie sãracã de þãrani din Cãmãraº,sat ascuns între dealurile Cîmpiei Transilva-niei, acolo unde, cu aproape un secol maidevreme, a venit pe lume o altã figurã im-portantã a literaturii maghiare din Transil-vania: romancierul Kemény Zsigmond.

Din toamna anului 1940, a fost elevulprestigiosului Colegiu Reformat „BethlenGábor“ din Aiud, iar din ianuarie 1945 alColegiului Reformat din Cluj. În anii 1948ºi 1949 a urmat studiile universitare la secþiade regie a ªcolii Superioare de Artã Teatralã„Szentgyörgyi István“ din Cluj. Pentru operioadã scurtã, este colaborator al revisteiIfjú Munkás (Muncitorul tînãr) din Bucu-reºti. În 1949 îºi întrerupe studiile ºi devineredactor-ºef al revistei sãptãmînale Falvaknépe (Lumea satului), a cãrei redacþie se mutãla Bucureºti începînd cu anul 1951. În 1953,nu a mai corespuns criteriilor pe care tre-buia sã le îndeplineascã o persoanã care lucraîn presã ºi a fost demis din funcþie. În acelaºian se mutã la Tîrgu-Mureº, oraº în care vatrãi pînã la sfîrºitul vieþii. Acolo devine redac-tor al revistei literare lunare Igaz Szó (Cuvîntde adevãr), iar din anul 1958 pînã în 1989redactor-ºef al revistei Új Élet (Viaþã nouã).

Între anii 1965 ºi 1977 a fost deputat înMarea Adunare Naþionalã, iar între 1974 ºi1982 a fost ºi vicepreºedintele Uniunii Scrii-torilor din România.

Încã din anii ’70, începe sã aibã tot maimulte conflicte cu autoritãþile comuniste.

ªi-a ridicat glasul împotriva ciuntirii tot maidrastice a învãþãmîntului în limba maghiarãºi a drepturilor minoritãþii maghiare, a adre-sat memorii atît autoritãþilor de atunci aleRomâniei, cît ºi forurilor din Ungaria ºi dinOccident. Piesele ºi scrierile lui au începutsã fie cenzurate sau chiar interzise. Dupã1980 are interdicþie totalã sã mai publice înRomânia. Din acel moment, operele lui aufost publicate, iar piesele de teatru puse înscenã numai în Ungaria sau în teatre dinParis, Aachen sau Viena. Punerea în scenã,în 1986, a piesei Advent pe Harghita – o viziu-ne dramaticã despre moartea naþiunii –, laTeatrul Naþional din Budapesta este consi-deratã punctul de cotiturã al politicii statuluiungar faþã de problema minoritãþii maghiaredin afara þãrii. Sütø rezistã la persecuþiile Se-curitãþii îndreptate împotriva întregii luifamilii ºi rãmîne în România. În vara anului1989, ca urmare a memoriilor scrise împo-triva distugerii satelor din Transilvania ºidifuzate de posturile de radio din Ungariaºi din Occident, este ameninþat cu moartea de poliþia politicã a regimului.

Încã din decembrie 1989, Sütø Andrása fost considerat una din figurile politiceemblematice ale maghiarilor din Transilvania.În timpul dramaticelor ciocniri interetnicedin martie 1990 de la Tîrgu-Mureº, SütøAndrás a fost vînat pe strãzile oraºului, prinsºi bãtut cu atîta bestialitate, încît ºi-a pier-dut un ochi. Din pãcate, cea mai mare partea opiniei publice româneºti a reþinut numelelui Sütø numai în legãturã cu acest episod.

Pentru zecile de volume publicate în cursul vieþii, Sütø András a fost distins cunumeroase premii, iar dupã 1990 a ocupatimportante funcþii onorifice. Astfel, în 1951ºi 1953 i s-a acordat Premiul de Stat al RSR,în 1974 Steaua RSR, în 1978 distincþia FüstMilán, în anul 1979 premiul Herder pentruliteraturã, în 1990 premiul Bethlen Gábor,în 1992 premiul Kossuth, în 1997 Distincþiade Merit a Republicii Ungare în grad deCruce Mijlocie ºi premiul pentru PrestigiulMaghiarimii, în 2000 Ordinul Naþional Pen-tru Merit în grad de Mare Cruce al Româ-niei, iar în anul 2005 Distincþia de Merit aRepublicii Ungare în grad de Mare Cruce.

Între 1992 ºi 1996 a fost preºedintele deonoare al Alianþei Maghiarilor de Pretu-tindeni.

Nuvelele, povestirile, piesele de teatru ºireportajele publicate în prima sa perioadãde creaþie vorbeau despre transformãrile lu-mii rurale la începuturile regimului comu-nist. A folosit instrumentele realismului (so-

cialist), dar ºi umorul anecdotelor, pe carele-a presãrat peste tot în creaþiile sale, tinzîndsã tempereze tensiunile ºi confruntãrile dra-matice.

În 1970 publicã romanul Anyám könnyðálmot igér (Mama promite somn uºor), încare sunt coagulate povestirea, autobiografiaºi sinteza unor evenimente istorice. Este unroman sociografic bazat pe observaþiile ºimãrturisirile autorului, construit pe douãniveluri temporale: timpul prezent, în carescriitorul se aflã în vizitã la pãrinþi, ºi tim-pul virtual, în care povesteºte istoria ultimeijumãtãþi de secol.

Dupã 1970, cînd dictatura ceauºisto-co-munistã a devenit tot mai apãsãtoare, SütøAndrás începe sã publice o serie de drame:Egy lócsiszár virágvasárnapja (Floriile unuigeambaº) (1974), Stea pe rug (1975), Cainºi Abel (1977) ºi Nunta din Susa (1980).Aceste drame, puse în scenã de marele regi-zor Harag György, au la bazã conflictul lãun-tric al individului care trebuie sã adopte opoziþie faþã de putere. Pe fundalul unor temeistorice sau biblice, se contureazã douã tipuride personalitãþi, respectiv conflictul dintreacestea. Unul este individul rãzvrãtit, sensi-bil la suveranitatea proprie, iar celãlalt esteindividul realist, cel care acceptã compro-misul înjositor de dragul propriei salvãri.

În 1977 a publicat volumul Lãsaþi cuvin-tele sã vinã la mine, pe care criticii l-au apre-ciat drept un eseu-tratat scris pentru apãrarealimbii. Ideea de bazã care se contureazã dinacest volum este obligaþia fiecãrei familii dea cultiva limba maternã ºi cultura proprie învremurile de catastrofã naþionalã.

În drama Ugató madár (Pasãrea care la-trã), publicatã în anul 1985, Sütø dã expre-sie trãirilor unei comunitãþi periclitate înînsãºi existenþa sa de regimul dictatorial.Fundalul dramei, ºi în acest caz, este istoria,mai exact epoca de dupã înfrîngerea Revo-luþiei de la 1848.

Lukács József

• Sütø András (1927-2006). Foto: Kaiser Ottó

(Continuare în p. 26)

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 7

–TU CREZI în reîncarnare, mi-aspus Ionesco într-o zi. Eu

nu cred, mai bine zis nu cred sãcred în reîncarnare; ºi nu-miaminteam sã fi atins, fie ºi întreacãt, subiectul acesta cu el. –Adevãrat, cred! am rãspuns, mi-rându-mã chiar eu de vorbelemele, împins de ceva ce parcã nudepindea de mine. Fiindcã afir-mase odatã cã subiectele pieselorîi veniserã în vis, m-am gândit cãvisase. Sau, poate, nu era vorbade un lucru pe care-l spusesem,ci de unul care eram: un fel de-aspune cã eu aº fi fost o reîn-carnare sau o formã desupravieþuire a tatãluimeu, pe care el, Iones-co, ar fi vrut sã-l ºtieîn viaþã, fiindcã îliubise ºi ar fi doritsã fie aici, cu el, departea asta a flu-viului, pentru

ca, împreunã, sã treacã, odatã, pecelãlalt mal. Oricare ar fi fostmotivele lui, chiar dacã erau con-tradictorii ºi confuze, simþeam cãaºtepta de la mine sã-i spun: da.Iar eu nu puteam sã-l dezamã-

gesc, ca ºi cum acest „da“ ar fifost, pentru el, un argument atâtde preþios încât nu i-l puteam lua.El voia sã creadã în reîncarnare(în tot cazul, într-o formã de su-pravieþuire), însã se îndoia, pesem-ne, de sinceritatea mea tot atâtcât de amintirea lui, de vreme ce,odatã, când ne-am revãzut, mi-arepus întrebarea ºi eu am spusiarãºi: „da“, neputând sã fac alt-fel. În cele din urmã, nu maiºtiam dacã nu mai credeam delocîn reîncarnare sau afirmaþia luiîmi trezise dorinþa de-a crede ºi,prin asta, chiar credinþa cã ne

vom gãsi, odatã, împreunã, ta-tãl meu, el, eu, toþi în viaþã

sau toþi într-un alt fel de existenþã, împreunã,de aceeaºi parte a flu-viului.

�

Generaþia ’27

Tu crezi...

Foto: Sean Kernan

8 • APOSTROF

DIFICIL DE creionat cronica unei despãrþirineanunþate! Cu atât mai mult cu cât ea

este urmatã, într-o succesiune imediatã, decronica unei întâlniri permanent negate cugândirea lui Heidegger. În ciuda acestei re-nunþãri, respectiv a acestei influenþe ina-parente, ne-am propus în cele ce urmeazã sãargumentãm împotriva a doi dintre cei maiîncetãþeniþi idoli ai cetãþii ce contamineazãreceptarea lui Constantin Noica în spaþiul cultural autohton, în rarele locuri unde maieste în chestiune, la acest ceas haotic al cul-turii noastre, opera, ºi nu personajul istoricîn cauzã. Sunt în discuþie acum, aºadar, pre-judecata hegelianismului „structural“ al opereisale ºi renegarea constantã a oricãrei influ-enþe heideggeriene în cuprinsul acesteia.

I. Un hegelian prin vocaþie

CÃ VORBIM despre un autor format esen-þialmente la ºcoala lui Hegel este, fãrã

îndoialã, greu de contestat. Nu datoritã strã-daniei sale de a fi repovestit de douã ori Fe-nomenologia spiritului, în contrapunct, separe, cu acribia lucrãrilor de strictã ºi scrupu-loasã specialitate (Noica face aluzie unde-va la antimodelul furnizat de lucrarea luiVaihinger, Kommentar zu Kants Kritik derreinen Vernunft, utilizabilã doar în cerculstrâmt al specialiºtilor1). Nici datoritã afir-maþiei – suspect exclusivism la un spirit he-gelian! –, strecuratã în paginile Tratatului deontologie, potrivit cãreia singurele filosofiivalabile azi ar fi cea hegelianã ºi cea plato-nicianã. ªi nici mãcar datoritã afilierilordeclarate la gândirea lui Hegel… Cum alt-fel decât hegelianã poate fi catalogatã o gân-dire în care primul loc revine unui modelontologic de tip dialectic, conceput ca undecalc al triadei dialectice puse în joc de ªti-inþa logicii a lui Hegel? Este, desigur, puþinprobabil ca un autor pentru care raþiunea,pentru a-ºi putea cãpãta caracterul de întreg,trebuie sã se nege pe sine provizoriu sã fidorit sã se legitimeze prin apartenenþa la oaltã gândire decât cea hegelianã.

ªi totuºi la fel de adevãrat este cã o cer-cetare amãnunþitã poate oferi surprize celuice considerã drept neproblematicã raliereaautorului român la acest filon. Astfel, privin-du-le îndeaproape, sunt greu de contestatatât anumite preluãri hegeliene trecute subtãcere, cât ºi unele critici prea puþin înteme-iate – a cãror formulare te face sã te întrebidacã ele nu se adreseazã mai degrabã curen-tului marxist vulgarizant decât lui Hegelînsuºi – ºi, mai ales, o rupturã de fond faþãde una dintre tezele întemeietoare ale hege-lianismului, ºi anume nefiinþa în sine ca datdin prima triadã a logicii sale. Sã fie vorbade malentendu-uri? De ignorarea involun-tarã a unor trãsãturi de bazã ale hegelianis-mului din partea autorului român? Greu decrezut. Sau poate obiective mai profunde aleprogramului sãu teoretic cereau o atare tra-tare a unor teme tipic hegeliene?

II. Câteva „erezii“ în marginea hegelianismului

AªA DE pildã, pentru situaþia originarã aînchiderii ce se deschide, motor princi-

pal al circularitãþii dintre fiinþã ºi lucruri, ori-entând cãtre o dialecticã de tip circular, Noicapreferã sã indice ca sursã categoria kantianãa limitaþiei, nici ea luatã ad litteram din tablacategoriilor kantiene, ci înþeleasã ca limitaþiece nu limiteazã. Cercetãtorul este îndreptãþitsã se mire în faþa acestei alegeri, cu atât maimult cu cât caracterul reflexiv al conceptu-lui-în-ºi-pentru-sine-reflectat hegelian era înmãsurã sã asigure prin el însuºi, fãrã niciointervenþie interpretativã, caracterul circularal dialecticii pe care gânditorul român doreasã o fundamenteze. De ce indicã Noica sursakantianã trecând-o sub tãcere pe cea hege-lianã, ale cãrei urme nu sunt totuºi delocdificil de depistat în cuprinsul ontologieinoiciene? Omisiune involuntarã? Necesitateinterioarã a programului sãu teoretic? Aºînclina cãtre aceastã ultimã variantã.

O altã abatere de la litera hegelianã iesela ivealã în cazul încercãrii noiciene de a re-formula dialectica hegelianã, învinuitã deliniaritate, prin introducerea unei a patraetape dialectice, menitã sã asigure circulari-

tatea metodei absolute. Pentru cã acest mo-del nu numai cã îngãduie, dar chiar includeparadoxul progresului prin regres ºi circu-laritatea, cercetãtorul se mirã din nou…Faptul cã Noica interpreteazã dialectica he-gelianã ca pe un parcurs liniar este cel puþincurios, dacã avem în vedere cã asistase, încalitate de contemporan al lui AlexandreKojève, la naºterea celei mai faimoase inter-pretãri de tip circular a filosofiei hegeliene.2

Iar lucrul este cu atât mai straniu cu cât De-venirea întru fiinþã denunþã sistematic liniari-tatea ºi îºi propune în mod explicit ca sarcinãreformularea logicii hegeliene, cu traseul sãudialectic cu tot: „Sîntem puºi deci în faþasarcinii de a gîndi: cum este posibilã aceastãLogicã altfel decît printr-o dialecticã liniarã?Poate pãrea prezumþios, chiar dacã nu vamai pãrea inutil: dar o perspectivã care sedeschide în urma tuturor consideraþiilor demai sus ar fi de a regîndi «Logica» lui He-gel“.3 În mod evident s-ar fi cerut justificatãaceastã percepþie de liniaritate în cazul uneifilosofii cãreia i s-a imputat cel mai adeseao circularitate intrinsecã, privitã ca vicioasã.La fel de mirabilã este ºi utilizarea, în spiri-tul acestei reformulãri, a termenilor „tezã“,„antitezã“, „sintezã“, care au fãcut faimagândirii materialist-dialectice posthegeliene…Aceºtia, cum bine se ºtie, nu au fãcut nicio-datã parte din instrumentarul obiºnuit he-gelian, lucru asupra cãruia Noica atrage dealtminteri atenþia: „de fapt, Hegel preferãalte denumiri, se ºtie“.4 Este din nou straniucum, în ciuda preferinþei aproape exclusive

Generaþia ’27

Despãrþirea de Hegel

Noica ºi procesul unei Weltanschauung

Laura Pamfil

1. C. Noica, Un gând despre Hegel ºi D.D. Roºca, in:D. D. Roºca în filozofia româneascã, ed. Tudor Cãti-neanu, Cluj-Napoca: Dacia, 1979, p. 272-279.

2. Amintim cã prelegerile lui Alexandre Kojève despreHegel, þinute la École des Hautes Études din Paris,au acoperit perioada 1933-1939 ºi s-au bucuratde o asistenþã dacã nu numeroasã, în schimb impre-sionant de bine aleasã: Georges Bataille, RaymondQueneau, Jacques Lacan, Eric Weil, Raymond Aron,Maurice Merleau-Ponty, Jean Hyppolite. Cum între1938 ºi 1939, ca tânãr absolvent al Facultãþii deLitere ºi Filosofie din Bucureºti, Noica a efectuatun an de specializare la Paris, nu excludem posi-bilitatea de a se fi numãrat ºi el printre cei ce frecven-tau faimosul seminar. O selecþie de texte ale acestuicurs a fost publicatã în traducere româneascã:Introducere în lectura lui Hegel, trad. de Ed.Pastenague, Cluj: Biblioteca Apostrof, 1996.

3. Constantin Noica, Devenirea întru fiinþã, Bucureºti:Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, 1981, p. 100.

4. Ibidem, p. 75.

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 9

a autorului german pentru termenul de „mo-ment al autorevelãrii conceptului“, Noicainsistã în a reformula atât terminologia, câtºi miºcarea unidirecþionalã a spiritului (tezã-antitezã-sintezã), de care fãcea abuz la aceavreme dialectica marxistã ºi despre care elînsuºi afirmã cã „s-au acreditat pînã la tota-la obnubilare asupra mersului dialectic“.5

Ce dialecticã dorea Noica de fapt sã schim-be? Pe cea hegelianã sau pe cea profesatã deideologii partidului la putere? O explicaþiefugarã, la capãtul unor pagini întregi de re-formulare a dialecticii, întregeºte în chip grãi-tor acest cortegiu de perplexitãþi:

Nu spunem, o repetãm, cã aºa ar arãta cu ade-vãrat filosofia dialecticã a lui Hegel. Cum s-ar fi regãsit cu el raþiunea, dacã era doarpierdere? […] Dar aceasta pare a fi metodadialecticã aºa cum a fost înþeleasã prea desprin Hegel ºi dupã el. ªi pretindem, înschimb, cã nici la el, nici dupã el filosofia pro-priu-zisã, de o parte, dialectica eficientã înistorie, pe de alta, nu s-au desfãºurat dupãacest model dialectic; ci proclamîndu-l des-chis pe el, au folosit în fapt celãlalt model, dialec-tica tematicã.6

Poate pãrea îndrãzneaþã aceastã ipotezã,dar mai mult decât un dialog al surzilor, plinde malentendu-uri, între Noica ºi filosofulgerman, trecerea la dialectica tematicã ºinumeroasele ºarje critice la adresa liniaritãþiitezã-antitezã-sintezã ne-au pãrut a vorbi, înfond, de un refuz constant ºi nuanþat al inter-pretãrilor marxiste posthegeliene, la modãîn epocã deoarece promovate de politica par-tidului la putere. O altã posibilã explicaþiepentru nevoia creãrii unei a patra etapedialectice ar putea-o constitui încercarea dea pune în luminã mai limpede cercul herme-neutic printr-unul dialectic, pe care se va strã-dui sã-l „obiectiveze“ mai târziu prin con-struirea unei logici hermeneutice, ºi ea deinspiraþie hegelianã. Corespunzãtor dialec-ticii tematice, synalethismul, cu care Noicaînþelege sã înlocuiascã silogismul din logicaclasicã, va avea ºi el patru etape, nefiind altce-va decât o adeverire tematicã (nu o demon-straþie), articulatã prin întoarcerea la temainiþialã. Rãmâne, bineînþeles, la latitudineafiecãrui cititor opþiunea pentru o explicaþiesau alta. Însã, indiferent de motivele care l-au împins pe filosoful român la reformula-rea dialecticii, aceastã schimbare pare sã fi fostsimptomaticã pentru orientarea ulterioarã agândului sãu, atrãgând dupã sine o reformu-lare a statutului raþiunii hegeliene, apoi o suitãde „decizii metafizice“ prin care Noica se înde-pãrteazã vãdit de Hegel ºi de ceea ce în gene-re s-a numit „filosofie tradiþionalã“… Ammenþionat deocamdatã doar douã dintre celemai grãitoare „erezii“ noiciene la adresagândirii lui Hegel, dorind sã sugerez cã ceeace am numit în titlu „despãrþirea de Hegel“nu a fost deloc o întâmplare…

III. Din premisele despãrþiriide Hegel: tema uitãrii fiinþei

DESPÃRÞIREA DE Hegel nu a fost o întâm-plare ºi nici nu a apãrut „din nimic“ în

contextul mai larg al operei gânditorului

român... Numeroase afirmaþii noiciene risi-pite pe parcursul Devenirii întru fiinþã con-duc la concluzia cã ruptura de hegelianismse înscrie pe o linie mai adâncã, ce atingeînceputurile programului teoretic al autoru-lui român, iar la rãdãcina ei pare a sta tema– deloc hegelianã! – a uitãrii fiinþei. Noutateafaþã de felul în care se pusese aceastã pro-blemã în filosofia occidentalã stãtea în fap-tul cã, de data aceasta, nu mai putea fi vorbacâtuºi de puþin de uitarea fiinþei ca fiinþã –mai ales dacã prin ea înþelegem ceva de tipulfiinþei pascaliene, al cãrei centru este pre-tutindeni ºi periferie nicãieri –, ci de uitareafiinþei înscrise în lucruri, precarã ºi activãîn cea mai umilã dintre realitãþi, inclusiv înnoroi sau în firul de praf, cum o chestionaPlaton: „Uitarea este de fiinþa din lume, nude fiinþa cea mare, ce lasã descoperite lucru-rile“.7 Aceastã fiinþã anume a fost uitatã, fiinþacare este simultan specificã ºi genericã, todeti ºi to katholou laolaltã (ba chiar ºi o horos),ºi pe ea o cãutãm, ne avertizeazã Noica. (Neaflãm, cu aceasta, în faþa unei recuperãri ahegelianismului de pe poziþii noi.) Din aceas-tã perspectivã, tocmai Heidegger („dacã esteliteral înþeles“) regãseºte nu fiinþa „oricât demlãdiatã“, ci tocmai „majestatea fiinþei“ careabandoneazã realul imediat în mâinile ºtiin-þelor spectrale, în speþã ale matematicii ºi aleformalismelor de tot felul.8 Acuzând spiri-tul european, de la Platon ºi Aristotel încoa-ce, de uitare de fiinþã, observã Noica, Hei-degger deplângea tocmai ocultarea fiinþei înea însãºi în favoarea cãutãrii fiinþei celor cefiinþeazã, ceea ce ar fi dus la instaurarea unuiprimat al acestora din urmã. Or, din per-spectivã noicianã, însuºi autorul lui Sein undZeit persistã în uitarea fiinþei, în mãsura încare pare încã sã gândeascã în spiritul fiinþeisublime ºi, reluând întrebarea privitoare laaceasta, vizeazã – cel puþin la prima vedere– un general abstract, la fel ca Parmenide,de la care se reclamã deschis. De acest Par-menide, care repudiazã realul ºi aduce îngândire „scandalul lumilor scindate“, filoso-ful român se va despãrþi hotãrât, inaugurândo serie de alte „despãrþiri“ viitoare: despãr-þirea de Hegel, cea de Goethe ºi Nietzsche,despãrþirea abia sesizabilã de Descartes, ceade lumea anglo-saxonã ºi de „magicienii for-melor goale“ denunþaþi de Platon, despãrþireade ºtiinþele sufletului (psihologia ºi psihana-liza), cea de Aristotel ºi de logica sa, în carevede o veritabilã artã a rãzboiului...

Va privi deci cu circumspecþie preluareaacestei moºteniri, în ciuda aparenþelor, decãtre „Heidegger parmenidianul“, care, oricâtde marcat de problema reamintirii fiinþei,omite sã se întrebe asupra structurii acesteiaºi trece astfel sub tãcere caracterul ei esenþial:acela de a fi înscrisã în lucruri, general con-cret, structuratã, ºi nu simplã, mlãdiatã dupãtendinþele inerente ale realitãþilor individua-le. Or, marºul triumfal al fiinþei monoliticeprin istoria filosofiei, din zorii absolutismu-lui, nu putea fi întrerupt decât printr-un pactexplicit cu umila realitate sensibilã, capabilsã reabiliteze statutul ontologic al acesteia.Sunt zei ºi aici, în realitãþile joase, pare cã arvrea sã ne convingã Noica. Iar în acest spi-rit, tocmai ontologia în spiritul lui Platon(„dacã nu ºi al lui Aristotel“) a trimis la fiin-þã, ºi nu la „realitãþile goale“.9

Trebuie regãsitã, aºadar, fiinþa care admite– nu ºi absolutizeazã însã! – precaritãþi ºise „reface“ din ele, fiind „altfel“ împreunãcu realul, nu dincolo de el. Iar reamintireaacesteia cade în sarcina culturii europene, alcãrei model – Noica o va spune în Modelulcultural european – imitã modelul fiinþei înseºi:

Dar tocmai aceasta înseamnã filosofia, în parti-cular ontologia: reamintirea fiinþei. Dacã altelimbi ºi culturi nu vor sã-ºi reaminteascã, estedatoria culturii europene, care le-a trezit acumla raþiune ºi libertate (acestea din urmã ele în-sele „valori“ ale fiinþei), sã le redea înþelesul fiin-þei ca atare ºi al elementelor învestite de ea.10

Trãindu-ºi destinul sãu de uitare, ontolo-gia a avut din când în când intuiþia fiinþei,chiar dacã n-a urmat-o pânã la capãt ºi n-aajuns sã reaminteascã cu adevãrat fiinþa înlucruri ºi sinea ei mai adâncã, lumea ele-mentelor...

IV. Punctul nevralgic: neutralitatea

conºtiinþei filosofice

CEEA CE sesizeazã Noica drept salutar înrespingerea gândirii hegeliene ºi în în-

treaga ei filiaþie (cu excepþia platonismu-lui, cum arãtam anterior) sunt, în fapt, toc-mai zorii rupturii de absolutism, înlãturareaseparaþiei parmenidiene în filosofie, un „larevedere“ hotãrât adresat oricãrei dualitãþi.Cãci în spatele separaþiei fiinþã-nefiinþã, in-coruptibil ºi etern-coruptibil ºi trecãtor, uni-versal-particular, dincolo-aici etc., stã eter-na polaritate a filosofiei, subiect-obiect,ducând în cele din urmã la dezavuarea totalãºi ireversibilã a realului, altfel spus a indi-vidualului, pe care întreaga ontologie noi-cianã se strãduieºte sã-l reabiliteze. Acceptareaseparaþiei a dat drept consecinþã imediatã,în planul spiritului, diversele încercãri riscatede a gândi pe cont propriu nefiinþa în sine,punând disjuncþiile fiinþã-nefiinþã, subiect-obiect în termenii contradicþiei bilaterale dinlogica intelectului. Or, unul dintre motiveleexplicite ale modificãrii dialecticii theticeîntr-una tematicã era transformarea raþiuniineutre (cãzutã la rang de intelect), care fãceaca teza ºi antiteza sã se contrazicã ºi sã seexcludã reciproc, în raþiune orientatã cãtretemã (fiinþa prin excelenþã), astfel încât tezasã contrazicã tema, dar aceasta din urmãsã n-o contrazicã pe prima, ci s-o integrezeca pe un caz particular al sãu. Se ajungea ast-fel la o contradicþie unilateralã, în care inte-lectul juca rolul de caz particular al raþiuniiorientate. ªi dacã ontologia nu poate începe,ca în cazul tratatului lui Wolff, de la prin-cipiul clasic al contradicþiei („dacã judecãmcã ceva este, nu putem judeca totodatã cãnu este“11) ºi de la cel al raþiunii suficiente,în schimb ea trebuie ºi se poate deschide cureformularea principiului contradicþiei, ceeace atrage dupã sine regândirea principiuluiidentitãþii formale din logicã. Ceea ce Noicase grãbeºte sã punã în practicã în propriu-i

5. Ibidem, p. 259.6. Ibidem, p. 77-78 (sublinierea lui Noica).

7. Ibidem, p. 301.8. Ibidem, p. 187-188.9. Ibidem, p. 300-301.

10. Ibidem, p. 337 (sublinierea lui Noica).11. Ibidem, p. 178.

�

Generaþia ’27

10 • APOSTROF

caz, aºa încât începutul Devenirii întru fiinþãaduce în prim-plan, chiar cu prima frazã,conceptul de contradicþie unilateralã întrefiinþã ºi un opus al ei, devenirea.

În sfârºit, pentru ca nefiinþa sã poatã fiintegratã în fiinþã – cum o înþelege Noica,dupã modelul dialogului Sofistul –, era abso-lut necesar ca raþiunea sã-ºi piardã caracterulde imparþialitate, de instanþã supremã cuveleitãþi de obiectivitate. Cheia dialecticiinoiciene stã, aºadar, în caracterul orientat alraþiunii, filosofia nemaifiind posibilã decâtde la dialecticã înainte, cãci ethosul neu-tralitãþii autorizeazã, prin dispoziþia lui cãtreindiferenþã, o adevãratã renunþare la filosofie.Prin urmare, dacã nu e orientatã (cãtre fiin-þã), raþiunea nu e deloc. Raþiunea neutrã estesimplu intelect, care, fiind incapabil sã iasãdin dualitate, dubleazã lumea realã cu legi,concepte ºi sisteme regionale (ºtiinþele), ast-fel încât acestea nu se mai recunosc în lumeasensibilã, iar ea nu se mai recunoaºte în ele.Carenþa fundamentalã a principiilor intelec-tului constã în faptul cã ele sunt incapabilede autoreflectare, cãci „este în esenþa oricãruiprincipiu adevãrat sã se poatã reflecta pe sineºi sã aibã în unitatea sa bogãþia lumii“.12

V. Goethe ºi Nietzsche. Doi vinovaþi ºi procesul unei

Weltanschauung

UNUL DINTRE primii vinovaþi de încetã-þenirea ethosului neutralitãþii este olim-

pianul Goethe, care structural nu are nimicdintr-un filosof ºi pentru care obiectul cu-noaºterii este lumea, nu sinele. Ba chiar, con-statând într-una din scrierile lui Schubart„punctul de vedere al cugetului sãnãtos“ po-trivit cãruia arta ºi ºtiinþa ar putea înaintamai bine fãrã împovãrarea filosofiei, Goetheexclamã cu satisfacþie într-o scrisoare cãtreEckermann: „Asta înseamnã apã la moaranoastrã. De filosofie m-am þinut eu însumiîntotdeauna desprins“.13 Acestui Goethe ne-filosof, cãruia îi repugnã întoarcerea spiri-tului asupra lui însuºi pânã la a o considerao adevãratã perversiune14 ºi care va subliniaîn Zur Farbenlehre15 importanþa menþineriidistincþiei subiect-obiect, îi imputã Noicaspiritul de neutralitate ajuns în filosofie, nufãrã concursul unui alt mare vinovat al epociimoderne: Nietzsche. Procesul pe care ºi-ldoreºte ºi ajunge sã-l facã implicit Noica esteintentat acestei Weltanschauung neutre, încare totul are dreptul la afirmare ºi împlinirecu egalã îndreptãþire, într-o demonie oarbãpentru care raþiunea nu este „decît unul dineroii cuprinºi de «beþia bachicã» sau […]ochiul minþii care vede totul ºi încuviinþeazãtotul, fãrã pãrtinire“.16 În timp ce filosofiaînzestreazã sinele individual cu un sentimental alienãrii sau al exilului, pentru Goethe ade-vãratul exil este cel de „dincolo“, iar „aici“-

ul este deplin ºi valabil prin el însuºi cel maiadesea. Este o trãdare fundamentalã faþã defilosofie, care nu este nici aici, nici dinco-lo, ºi a cãrei cãdere este „cãderea sinelui din-tru sine“, altfel spus cãderea sinelui din mo-dul sãu mai adânc de a fi.17

În mod esenþial, culpa pe care o atragedupã sine aceastã trãdare priveºte subiecti-tatea însãºi, adicã ceea ce face posibilã rea-mintirea fiinþei, cãci potrivit lui Noica sinelerãmas la el însuºi, incapabil sã trimitã maideparte, se face vinovat de o culpã împãtritã:

• faþã de erosul obiºnuit, care cere ca si-nele sã se deschidã ºi sã trimitã cãtre celãlalt;

• faþã de politic, care cere ca sinele sãse lãrgeascã spre comunitate;

• faþã de omenesc, care cere un sine lãr-git cãtre umanitate;

• faþã de filosofic, care cere un sinedeschis cãtre sinele cu caracter absolut.

În toate formele sale, culpa sinelui esteaceea de a închide în individualitate fãrã sãdeschidã mai departe cãtre subiectitate. Atâtla Goethe, cât ºi la Nietzsche, filosoful românîntrevede o „sãnãtate“ a raþiunii care a legiti-mat pe rând o neutralitate echilibratã ºi ar-monioasã (Goethe), respectiv o neutralitatepasionalã, aproape misticã, generatoare deparoxism al normalului (Nietzsche). Deºiunul întruchipeazã „tipul sãnãtos al sãnã-tãþii“, iar celãlalt tipul ei patologic, ei suntdouã feþe ale aceleiaºi monede, punând pelume un acelaºi ethos al neutralitãþii.

VI. Monstruozitatea hegelianãºi sensibilitatea deznãdejdii

DACÃ „MONSTRUOZITATEA“ goetheeanã ºicea nietzscheeanã veneau din sãnãtatea

raþionalã a amândurora, altfel stau lucrurilecu Hegel, care este privit de autorul Deveniriiîntru fiinþã ca un al treilea mare vinovat delegitimarea ethosului neutralitãþii. „Mon-struozitatea“ hegelianã nu þine de construcþiagigantescã a Logicii ºi a sistemului hegelianînsuºi, ci de indiferenþa lor formalã. Dialec-tica hegelianã, cu posibilitãþile ei de miºcareascendentã sau descendentã, îi inspirã luiNoica o Kunst der Fuge a indiferenþei forma-le, pe care tocmai libertatea de miºcare paresã o menþinã la calitatea de simplu exerciþiulogic. Mai exact, ceea ce îi reproºeazã Noicalui Hegel este faptul cã în dialectica „liniarã“termenii trimit unii la alþii, dar nu trimit ºila întregul de care þin (dar oare aºa e?), aºadarnu îºi primesc în prealabil orientarea cãtreacest întreg, pãrând mai curând concepte aleintelectului decât momente ale raþiunii ce sedesfãºoarã.

Ceea ce decurge în plan conceptual deaici este încercarea lui Hegel de a gândi nefi-inþa în ea însãºi ºi astfel de a o legitima, pro-fesând un adevãrat ethos al morþii în filosofieprin acceptarea nefiinþei. Spre deosebire dedialectica din dialogul Parmenide, ºi ea oKunst der Fuge a Antichitãþii, dar una careva îngãdui un Multiplu alãturi de Unul par-menidian, sugerând cã o dialecticã indife-rentã între Unu ºi Multiplu nu mai poategândi lumea, dialectica hegelianã îºi propu-ne sã facã dreptate întregii lumi conceptuale– ca în demonia goetheanã –, inclusiv con-

ceptului de nefiinþã. Pe deasupra întregiiLogici hegeliene pluteºte duhul pustiitor alnefiinþei. Din punct de vedere noician, gân-direa nu trebuie sã cultive nicio clipã iluziacã ar putea gândi nefiinþa, cãci în felul aces-ta degradeazã fiinþa, devenirea ºi dialecticulînsuºi. Ethosul neutralitãþii, aducând pe lu-me logicul pur ºi ethosul morþii, ar explica,pe de altã parte, coexistenþa în cultura mo-dernã a logicismului perfect neutru cu o sen-sibilitate a deznãdejdii ºi a morþii, cum estecea a lui ªestov. Acesta este tributul plãtitpentru reuºita – aparentã, se grãbeºte Noicasã sublinieze – de a gândi nefiinþa în ciudainterdicþiei date de „pãstrãtorii misteruluifilosofic“, printre care Parmenide însuºi.18

Lãsând la o parte despãrþirea la scenãdeschisã de nefilosoful Goethe, adevãratarupturã, cu implicaþii adânci în cuprinsulontologiei noiciene, este cea de inumanulHegel, care – constatã Noica –, admiþândnefiinþa, ajungea la situaþia absurdã ca omulsã fie neutru între fiinþã ºi nefiinþã, altfel spusîntre sinele sãu, singurul sãu sine posibil,ºi ceea ce este alteritate.19 Manifestarea he-gelianã a culpei sinelui pare, aºadar, sã fieînchiderea conºtiinþei vidate de orice prefe-rinþã posibilã.

Dialectica nu este ºi n-a fost niciodatão confruntare imparþialã de termeni con-tradictorii ºi numai interpretarea sintezei capoziþie indiferentã între tezã ºi sintezã a fãcutposibilã degradarea filosofiei în nefilosofieºi a raþiunii în intelect, prin invocarea neu-tralitãþii raþiunii ºi a nepãrtinirii ei indife-rente. Atât Hegel, prin dialectica sa „liniarã“,cât ºi exegeþii posthegelieni, care invocã neu-tralitatea dialecticii tezã-antitezã-sintezã, nuobþin, în fapt, un moment dialectic real decâtîn mãsura în care pãrãsesc aceastã atitudineneutrã. Sub stigmatul neutralitãþii, legitimatde Hegel însuºi, a stat întregul secol XIX,pe care Noica îl vede ca „nefilosofic prinexcelenþã“20 – prin aceasta având în vedereexpansiunea spiritualã a lumii anglo-saxoneºi primatul filosofiilor ei de tip intelectua-list: filosofia ºtiinþei, logicã, logicism etc.Fãrã sã insistãm asupra efectelor ethosuluineutralitãþii asupra „fatidicului secol XIX“,mai spunem cã aceastã cãdere în nefiloso-fic marcheazã intrarea lumii în ceea ce Noicaa numit „maladia acatholiei“, refuz lucid ºiperseverent al generalului ºi al adevãrului,înþelese ca infinitate, în favoarea exactitãþiiregionale. Ce soluþii oferã gânditorul românpentru ieºirea din dualismele ºi polaritãþileacreditate de spiritul hegelian? Vom încercasã le prezentãm într-un numãr viitor al revis-tei Apostrof.

�

12. Ibidem, p. 112.13. Apud Constantin Noica, Despãrþirea de Goethe, Bu-

cureºti: Univers, 1976, p. 160-161.14. Noica citeazã din Goethe: „Copilul meu, am pro-

cedat cu ºtire:/Nu am gîndit nicicum despregîndire” (ibidem).

15. Didaktischer Teil, vol. XXI, p. 59, apud Despãrþireade Goethe, p. 162.

16. Devenirea întru fiinþã, p. 113.

18. Devenirea întru fiinþã, p. 116-117.19. Ibidem, p. 117.20. Ibidem, p. 110.

�

17. Despãrþirea de Goethe, p. 164.

Generaþia ’27

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 11

SCOTOCIND PRIN lãzile cu hârtii din arhi-va mea subteranã, pentru a pune în ele

(pentru a câta oarã?) o nouã rânduialã, amdat, printre multe altele, peste o scrisoare pecare mi-o adresase Cioran la 14 octombrie1986, ataºatã la copia unui text al meu pecare i-l trimisesem cu câteva zile mai înainte.N-am gãsit scrisoarea mea ce însoþea aceltext dactilografiat. Probabil era scrisã de mâ-nã (ca ºi rãspunsul lui Cioran) ºi nu pãstra-sem o copie. Nu aveam încã un computer,în a cãrui memorie, scufundatã în discuridure, gravatã în dischete sau DVD-uri, aveamsã pãstrez tot ce-am scris în ultimii ºaispre-zece ani.

Deºi mã aflam la Paris de mai bine decinci ani, nu cãutasem sã-l cunoscpe Cioran, aºa cum îi cãutasem peEugen Ionescu ºi pe Eliade. Biancaºi cu mine ne vedeam cu Ioneºtii ºicu Eliazii (cu aceºtia din urmã laînceputul verilor, când debarcau laParis, sau la sfârºitul lor, când neîntorceam din vacanþã ºi îi mai gã-seam acolo). Cioran, omul, nu neatrãgea deloc. De ce? Mi-e greu,mãrturisesc, sã reconstitui motivelepentru care refuzam sã-l caut, darcred cã principalul mi-l reveleazãchiar maldãrele de note, de însem-nãri ale mele pe marginea scrierilorsale. În primii mei ani parizieni ci-tisem toate cãrþile sale publicate înFranþa, necunoscute mie în þarã, laînceput ca un delectabil divertis-ment intelectual, mai apoi cu apli-caþie, purtat ca de un nisus al dia-logului cu un spirit incitant, de caremulte, dacã nu toate mã despãrþeau.Îl cãutasem pe Cioran, cel din scrie-rile sale, peste tot. Cel viu, care lo-cuia la o aruncãturã de bãþ de noi,nu mã interesa. Îl aflasem prin une-le periodice. El mai era prezent înacei ani, din când în când, tot mairar, cu câte un grupaj de fragmente,în Nouvelle Revue française. Îi cãu-tasem prin disparate publicaþii peri-odice, din Germania, Italia, rareoridin Franþa, interviurile (pe care îndeobºte lerefuza), convorbirile, luãrile ocazionale decuvânt (ca, de pildã, la Institutul Francez dinAtena). Recitisem volumele (nu ºi articolelede presã care, în cea mai mare parte, erau denegãsit) publicate de el pe vremuri în þarã.Un prieten din Germania, Nicki Reiter, cucare fusesem împreunã în celulele din Piteºti,îmi trimisese fotocopiile cãrþilor româneºtiale lui Cioran existente în biblioteca românãdin Freiburg (administratã de adepþi ai miº-cãrii legionare). Se adunaserã teancuri denote ale mele, pe care le-am regãsit acum în

arhiva mea. Tocmai acest dialog pe nevãzutecu Cioran din anii ’85-’86 mã împiedeca sã-lcaut ºi sã încep cu el convorbiri peripate-tizând prin Jardin du Luxembourg sau pelunga stradã Vaugirard în apropierea cãreialocuiam pe atunci ca ºi el. Tot astfel, cândîncepusem comentariul meu la Psalmii luiArghezi, am evitat sã-l caut pe bãtrânul poet,iar atunci când, cu o ocazie excepþionalã, l-am vizitat la Mamaia, m-am ferit sã-i vor-besc despre intruziunea mea în dialogul sãupoetic cu Domnul. Îmi plãcea mult sã râdcu Ionescu sau sã am convorbiri mai multori mai puþin savante cu Eliade, de operelecãrora nu mã mai ocupam, dupã ce mã reþi-nuserã în primii mei ani ce au urmat puº-

cãriei din þarã. Scrierile lui Cioran erau totce mã atrãgea la el.

În toamna lui 1986 nu definitivasem nici-un capitol din ceea ce vãdit se alcãtuia într-ocarte nu atât despre Cioran, ci oarecum dinel, cu el. Atunci, cred cã în urma lecturii ace-lor Exercices d’admiration, în care el îºi adu-nase o seamã de texte, sau mai degrabã pre-texte de a vorbi – ca întotdeauna – despresine, folosind de astã datã alibiul vorbiriidespre alþii, am extras câteva însemnãri dinmaldãrul fragmentelor care reprezentau, cumsocoteam pe atunci, dialogul meu cu Cioran,

le-am dat forma unui eseu organizat sau aunui posibil articol ºi i l-am trimis. Pestecâteva zile îmi rãspundea prin scrisoarea demai jos.

Eram întru totul de acord cu el când afir-ma cã definindu-i pe ceilalþi se definea pesine. Dar nu tot astfel procedam ºi eu?Accepta sã devinã pentru mine un pretext,dar protesta împotriva transformãrii saleîn obiectivul unei reflecþii sau al unei cercetãri„obiective“. Nimic mai puþin „obiectiv“ decâtreflecþia mea în textul pe care i-l trimisesem(ca ºi, de altfel, în tot ce scrisesem pornindde la scrierile sale, dar nu numai în acestea?).ªi-a dat seama, cu o finã inteligenþã aplecatãasupra celor câteva pagini ale mele, cã, în

fond, vorbind despre el, despremine sau – mai bine zis – pentrumine vorbeam. De aceea, la între-barea sa: „... de ce scrii despremine, de ce nu despre dumnea-ta?“, aº fi putut sã-i rãspund: pen-tru acelaºi motiv pentru care aiscris atâtea pagini despre atâþia„alþii“, când de fapt despre dum-neata ºi din dumneata vorbeai.Dar nu i-am scris aceasta ºi nicinu i-am mai scris nimic. Ba chiarºi „dialogul“ meu cu el s-a rãrit, astagnat, s-a curmat. Ceea ce scri-am acum era, într-adevãr, multmai franc din mine sau despremine, fãrã sã mai folosesc decâttot mai rar calea deturnatã, in-directã, alibiul proiecþiei în altul.Se adunau paginile caietului meuparizian (ceea ce va deveni Parisule o carte, odatã cu meditaþiile re-ligioase dintre care o parte va al-cãtui volumul Calea, Adevãrul ºiViaþa) ºi, totodatã, precipitareaistoriei, la sfârºitul anilor ’80 mãîmpingea tot mai mult spre luareaunor atitudini politice pe care leasumam ca o datorie ºi le consu-mam, ca om al cuvântului, în scri-eri, vorbiri, acte publice. Ca înSeptima carta platonicã, asumareaunei mai înalte obligaþii mã îm-

pingea pe calea dublu înºelãtoare a speran-þelor ºi dezamãgirilor.

Ceea ce rãmâne sunt doar cuvintele. Elerevin, uneori, chiar ºi dupã îndelungate scu-fundãri prin pivniþele memoriei sau arhive-lor prãfoase.

�

Cuvânt-înainte

D O S A R

• Cioran. Foto: Jacques Sassier (1966)

Generaþia ’27

12 • APOSTROF D O S A R

Paris le 14 octobre 1986

Dragã Domnule Balotã,

Vos pages sont excellentes. Elles m’ont intéressé. Mais pourquoiécrire sur moi, pourquoi pas sur vous ? Je me connais plus ou moins.Vous, je peux vous deviner, mais cela n’est pas suffisant. Les remar-ques que vous faites sur l’échec sont particulièrement justes et onvoudrait savoir pourquoi un tel sujet vous retient. Ce n’est pasun aveu que je vous fais, je souligne seulement une évidence : endéfinissant les autres, c’est toujours moi que je voulais définir. Ilne s’agissait donc que de prétexter. Si j’en suis un pour vous, tantmieux. Mais s’il faut que je sois au centre d’une réflexion objective,je me rebiffe. Un duel entre Transylvains dans cette ville ambiguën’est pas souhaitable.

Bien cordialement à vous,Cioran

Paris, 14 octombrie 1986

Dragã Domnule Balotã,

Paginile dumneavoastrã sunt excelente. Mi-au stârnit interesul.Însã de ce scrieþi despre mine, ºi nu despre dumneavoastrã? Eumã cunosc pe mine mai mult sau mai puþin. Pe dumneavoastrã potsã vã ghicesc, dar asta nu este de ajuns. Remarcile pe care le faceþiasupra eºecului sunt deosebit de juste ºi aº dori sã ºtiu de ce un aseme-nea subiect vã reþine atenþia. Nu vã fac o mãrturisire, subliniez doaro evidenþã: definindu-i pe ceilalþi, am vrut întotdeauna sã mã definescpe mine. Nu era vorba deci decât de a gãsi un pretext. Dacã eu suntun pretext pentru dumneavoastrã, cu atât mai bine. Dar dacã tre-buie ca eu sã fiu în centrul unei reflecþii obiective, mã împotrivesc.În acest oraº ambiguu, nu e de dorit un duel între ardeleni.

Foarte cordial, al dumneavoastrãCioran

�

Traducere de

Generaþia ’27 I

ne

di

t

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 13

POATE FI oare imaginatã o revoluþie caresã-ºi extragã sloganurile din Cioran?Nu punem aici o întrebare doar pur re-

toricã, asemãnãtoare celei a lui Cioran, care,interogându-se în acelaºi fel despre Pascal,voia sã sublinieze enormitatea unei aseme-nea supoziþii.

Pândind semnele devastatoare de pace,istoria, aceastã „domnie a anomaliei“, îºipretinde uneori drepturile acolo unde nu neaºteptãm câtuºi de puþin. De ce sã nu luãmîn considerare, ca o posibilitate, viitoareaexploatare în scopuri instigatoare la revoltãa unei gândiri, recunoscutã de altfel ca fiindbântuitã de negaþie? Agenþii unei apocalipseviitoare ar putea sã se aplece asupra scrieri-lor acestui denigrator al istoriei ºi sã-ºi ex-tragã din ele motivele furiei lor. Ce farsã iro-nicã a unei Providenþe maligne faptul de ale revela energumenilor sãi o evanghelie adescompunerii, în textele acestui maestru aldezabuzãrii, vindecat de orice fanatism! Pro-fet fãrã voie? Dar nu existã inocenþã în pro-feþie: nu degeaba se afla Iona în mãruntaielepeºtelui.

Cãci, în ciuda negãrilor sale, în ciuda efor-turilor de a scãpa de „nebunia de a predica“,pentru a ucide în el ghicitorul, Cioran pãs-treazã în vocea sa stridenþele care trãdeazãprofetul. Nu este el oare unul dintre cei în-delung încercaþi, pe care i-am putea numiexilici, deoarece ºi-au gãsit izvorul daruluiprofetic în exil? Cioran avea fãrã îndoialãvocaþia exilului, chiar înainte ca istoria sã-lîmpingã la pribegie. El ºtia, cu obscura în-þelepciune a ceea ce numeºte el uneori „des-tin“, cã doar abjurând trecutul, izgonindpatriile se poate ajunge – chiar ºi numai pen-tru câteva clipe – la dezavuarea sinelui, laacest fel de Abgeschiedenheit, cum ar fi spusMeister Eckhardt, dar de data aceas-ta deloc misticã, ci mai degrabã nihi-listã, o detaºare de toate, virtuteeminentã a vidului. Unde sã seexpatrieze Cioran, dacã nu învid? Or, tocmai din conºtiinþagolitã a fugarului, din acestgol al fiinþei þâºneºte Cu-vântul profetic.

Acest cuvânt la Cio-ran este mai degrabã celal unui refuznik neîm-blânzit al Istoriei. De câteori nu a visat el sã evadezedin aceastã „defilare de falseAbsoluturi“! Era oare acesta visulunui revoltat? Cu siguranþã nu. El aîntrezãrit foarte devreme deºertãciuneaoricãrei rãzvrãtiri. Nu gãsea suficient de va-labilã nicio cauzã umanã pentru a se rãzvrãtiîmpotriva ei. Totuºi, pradã unei voinþe cva-sidemonice de a rãsturna ordinea datã, a

devenit maestru în arta negaþiei. Nu trebuianici mãcar sã ne mãrturiseascã – aºa cum afãcut-o în câteva pagini intitulate Citind, unadin foarte rarele sale confidenþe cu care seîncheie Exerciþiile de admiraþie – cã nu arepoftã sã scrie decât sub imperiul indignãrii,pradã rãtãcirilor febrei, pentru cã bãnuiamdeja asta. Scrierile sale sunt impulsionate deo retoricã a furiei. Dar a-þi ieºi din fire, a cu-noaºte o ek-stazã a mâniei ºi a folosi aceas-tã stare freneticã pentru a desãvârºi MareaOperã a distrugerii, procedând – asemeniunui demiurg rãu, pe care nu l-a imaginatcu inocenþã – la o cosmogonie pe dos, aces-ta este un demers ce diferã în mod esenþialde acela propovãduit de augurii moderniai Revoluþiei.

Doar accentuând aceastã diferenþã îl pu-tem situa pe acest apostol paradoxal al anti-clericaturii raportându-l la clericii revolteidin acest secol. ªi ce altã ocazie mai bunãde a o face decât aceea de a glosa în mar-ginea Exerciþiilor de admiraþie, care adunãportrete de scriitori, mai mult sau mai puþin

apropiaþi de portretistul lor, deci ºi niºte schi-þe de autoportret, prin substituþie, „exerciþii“redactate la date diferite, care au apãrut lacincizeci de ani dupã publicarea lor în ro-mânã a primelor texte ale autorului lor ºila aproximativ patruzeci dupã debutul sãuîn francezã – ocazie deci a unor retrospec-tive pentru el ºi pentru noi.

Cioran faþã în faþã cu „chaosmos“-ul, cuconstructorii unui Babel utopic, pe ruineleunei lumi rãsturnate de o dialecticã revolu-þionarã. La drept vorbind, nu a existat nicio-datã o asemenea confruntare, ci, de ambelepãrþi, o ignorare mai degrabã jucatã decâtrealã. În timp ce, în singurãtatea sa, autoruldiverselor „silogisme ale amãrãciunii“ îºiexersa scriitura fragmentarã, explorând „In-curabilul“, înverºunându-se sã epuizeze mo-tivele celui mai mic da în favoarea existenþei,alþii, în jurul lui, preconizau o revoluþie alecãrei arme ideologice le lustruiau. De la pro-nosticurile unui praxis insurecþional la cojec-turile unei teorii de ansamblu care sã înglo-beze acþiunile rebele în curs, de la anticipareafebrilã a unei revoluþii a lizibilitãþii, prin scri-itura textualã ce preconiza distrugerea lim-bajului, pânã la delirurile profetice asupramaºinii revoluþionare, maºinã artisticã ºi tot-odatã analiticã ce ar opera „schiza“ revo-luþionarã, mai mult de un sfert de secol afost dominat de prezicerea marii rãsturnãri.

Toþi cei care ºtiau dinainte drumul pecare trebuia sã-l urmeze Revoluþia nu puteausã-l recunoascã pe Cioran drept unul de allor. Confruntat cu ideologii care-ºi propu-neau sã sfãrâme prin discursul lor „conti-nuumul represiv“, inclusiv ordinea însãºi a

discursului, acest singuratic care visa –chiar dacã era un vis ironic – sã se sub-stituie tuturor lucrurilor ºi fiinþelor,

sã dispunã ca un demiurg demola-tor de aceastã lume (din care nu

salva decât verbul imprecator),sã-i grãbeascã ruina, cul-tivând în acelaºi timp –dar ce spun! – dedicândun adevãrat cult Cuvân-

tului, nu putea decât sãfacã figurã de nihilist mar-

ginal. Marginalitate funam-bulescã a unui nihilism me-

tafizic conjugat cu estetismuljucãtorului, pe marginea unor

prãpastii imaginare. O lecturã a lui Cioran nu poate,

cu siguranþã, sã nu releve exerciþiilesale în nihil, repetate atât de des încât

ar pãrea sã ne ofere (dacã nu l-am ºtiadversarul oricãrei propedeutici) unmod de iniþiere în arcanele nefiinþei.

Destinul ironic al lui

D O S A R

Generaþia ’27

�

14 • APOSTROF

Încruciºând spada la frontierele fiinþei, dis-cursul sãu atinge adesea paroxismele retoriciibogate în hiperbole ºi paradoxuri a misti-cilor, pe care i-a frecventat atât de asiduu.Ar fi vrut sã urce, ca ºi aceºtia, pânã la unneant iradiind de plenitudine. Dar, dacãporneºte din acelaºi deºert ca ºi ei, nu poateajunge, asemenea lor, la extazele afirmãrii.Stagnarea sa într-un vid obsedant, precumºi delectarea morocãnoasã în sondarea pro-funzimilor rãului absolut ne amintesc deincursiunile în neant ºi în adâncimile infer-nului întreprinse de Fredegisius, un cãlugãrdin secolul nouã, în tratatul sãu De Nihilo etTenebris. Lipsit de ingeniozitãþile acestuinovice în speleologia infernalã, Cioran – ungânditor tardiv – îºi atribuie, începând cuTratatul de descompunere (ºi încã mult înain-tea primelor sale texte scrise în francezã, întextele româneºti), o misiune dizolvantã,care nu îºi oferã alibiuri teologice. Asta nuîl va împiedica, mult mai târziu, sã recunoas-cã a fi lucrat întotdeauna „de partea Diavolu-lui“, drept complice al negatorului Fiinþei.

În aceastã operã la negru, denunþarea za-darnicelor uneltiri ale fiinþei istorice revinecu constanþa obsesiilor. Prin instituþiile isto-riei, consideratã ca o defilare mincinoasã de„false Absoluturi“ sau ca o apocalipsã avor-tatã continuu, ceea ce e vizat este actul. Aacþiona ºi chiar, pur ºi simplu, a te miºcaînseamnã a acorda existenþã Rãului. Dar arefuza istoria, ca sursã a nefericirilor, ca per-manenþã a crimei, nu înseamnã oare tot aacþiona în istorie? Absolutul negativ, caremagnetizeazã acest refuz, trebuie în modnecesar sã zdrobeascã orice posibilitate adevenirii, deci toate demersurile, chiar ºi peacela în contra. Or, ce este revolta, dacã nuo acþiune în contra?

Am fi atunci ispitiþi sã vedem în Cioranpe unul dintre acei reacþionari pe care ni-iprezintã el însuºi – nu fãrã o complezenþãamestecatã cu ironie – în Eseu asupra gândiriireacþionare, comentariu bogat în paradoxuristimulante al operelor lui Joseph de Maistre,ca pe niºte fiinþe insensibile la momelile nai-vului optimism revoluþionar, prea conºtienþide ireparabila decãdere originarã a omuluipentru a crede în ºansele unei acþiuni oare-care, mai ales violentã. Fãrã a deveni unuldin aceºti „profitori ai teribilului“ – cel puþinpe plan literar –, el a blamat mai mult decâtoricare altul în epoca noastrã falsa credinþãîn perfectibilitatea umanã. Era un diagnos-tician prea lucid al mizeriei esenþiale a fiin-þelor, pentru a-ºi permite sã flateze sau chiarsã menajeze omul în mod prostesc, în spe-ranþa de a-l „vindeca“ ºi de a contribui la„transformarea“ sa.

Cu siguranþã nu datoritã unei prejudecãþirevoluþionare se strãduia sã risipeascã iluzi-ile legate de orice acþiune novatoare. În faþacelor obsedaþi de revoltã, gata sã se trans-forme în susþinãtorii unei noi ordini dog-matice, se erija într-un negator mult mai ra-dical, într-un profet ireductibil al rãuluiabsolut, refuzând, pe de altã parte, ataºamen-tul la arhetipuri, fanatismul reacþionar aloriginilor. El demonta, în Istorie ºi utopie,mecanica iluzorie a utopiei proiectate în ima-ginarul revoluþionar, precum ºi reveriile pa-seiste ale unei „vârste de aur“ mitice. De alt-

fel, orice luare de poziþie revoluþionarã saureacþionarã nu era oare condamnatã dinaintede un spirit ce refuzã alegerea, se abþine sãdea un sens istoriei ºi provoacã pe oricine sãfurnizeze unul care sã fie valid?

Neantul lui Cioran este, înainte de toate,un vid de semnificaþie. Precum una dintreacele vechi divinitãþi psihopompe, el ne con-duce (fãrã a voi sã ne dirijeze), el ne înso-þeºte, mai degrabã, în spaþiul cufundat înbeznã de unde se adapã viziunile sale, celal unei nopþi obscure a sensului. Vise straniitraverseazã uneori acest spaþiu nocturn alviziunii: vise de torpoare cosmicã, de ma-rasm, de hebetudine, de amorþire a existenþei.Letargie neverosimilã pentru noi, cei cuprinºide convulsiile istoriei: autorul Cãderii în timpºtie asta prea bine. În ciuda inerþiei funda-mentale, a imposibilitãþii oricãrei schimbãrireale, lumea se miºcã ºi condiþia umanã odatãcu ea. Totuºi, toatã aceastã agitaþie nu aduceniciodatã garanþia unei reînnoiri, a unui elan,ci, dimpotrivã, semnaleazã prezenþa unei for-þe perturbatoare, a unui „demiurg rãu“. Într-ovoinþã de de-creaþie, mereu activã, gãsimizvorul semnelor escatologiei – uneori tragi-ce, alteori derizorii –, ale cãrei proiecþii popu-leazã imaginarul lui Cioran. Vizionar al uneiapocalipse ce nu are drept primã un Ierusa-lim celest, „Ecleziast la rãspântie“, cum seconsiderã, poate, în ceasurile sale de auto-flagelare, pare sã jubileze la spectacolul de-licvescenþei, sã se bucure (neagrã bucurie!)imaginându-ºi o istorie pe dos, drumul in-vers, declinul, catastrofele în serie, îngustareatimpului spre punctul final al cãderii.

În istorie, precum ºi în destinul oame-nilor, îl fascineazã mai ales scenariile eºecu-lui. Are o slãbiciune pentru popoarele careau dat faliment, care nu au întemeiat nicio-datã nimic, ci s-au lãsat duse de vânt, care s-au afundat, cu voluptate aproape, în uitare.Dacã pare sã condamne uneori sleirea, sã-iflageleze, cu un anume dispreþ nietzschean,pe cei slabi ºi mai ales pe cei care se înver-ºuneazã, în ciuda epuizãrii lor, sã-ºi schimbedatul vieþii, nu o face deloc ca un apologetal unei voinþe de putere. Orice dinamism nueste pentru el decât un „dinamism al vic-timelor“. În elogiile sale ironice ale forþei, elurmeazã demersul abrupt al aceluiaºi silo-gism al exasperãrii, al aceluiaºi raþionament,pe care putem sã-l numim în pofida, ºi pecare îl regãsim în celelalte cuvinte de laudãde data aceasta la adresa celor inactivi, sfârºiþi,ramoliþi, cãrora le laudã virtuþile sleielii. Forþaunora, precum ºi slãbiciunea celorlalþi sunt,în aceeaºi mãsurã, semn de faliment, cãcieºecul este înscris în destinul omului, expe-rienþa umanã fiind ratatã de la început.

Am putea sã-i aplicãm acestui eºec, cãruiaCioran îi atribuie un sens ontologic, formulaprin care Nietzsche determina natura voinþeide putere: nu este stare, nici devenire, cipathos. Eºecul, asumat ca pathos constitu-tiv al existenþei, poate deveni (atât de înver-ºunatã este în noi pofta de a face) punctul desprijin al unei „opere“ construite în vid. Astfel,în galeria Exerciþiilor de admiraþie, a naturiloratât de diferite între ele ca aceea a unui Josephde Maistre ºi a lui Saint-John Perse, cea alui Weininger ºi Beckett, a lui BenjaminFondane ºi Scott Fitzgerald comunicã în-tr-o asemenea esenþã pateticã a eºecului.

Stranie perspectivã, cea a unui falimentexistenþial, atunci când e vorba de un poetal neînvinsului, ca Saint-John Perse, al cãruilirism triumfal nu poate ascunde totuºi atracþia prãpãstiei, „spaima carenþei ... per-cepþia fulgurantã a ceea ce lipseºte în oricelucru“. Cutezanþa lui Beckett (altminteri atâtde dezarmat, ceea ce-l face atât de apropiatpentru Cioran) nu este, ºi ea, decât o per-severenþã în impas, o rezistenþã în cãdere,nu într-una finalã, ci una iniþialã, într-o „situ-aþie-limitã ca punct de plecare“. ªi Fondane,anulându-ºi fãrã încetare propriile evidenþe,împiedicându-se cu delectare în propriilecontradicþii, parcã speriat sã parvinã unde-va... ªi Fitzgerald, atât de doritor de a seepuiza, de a se goli, al cãrui faliment inevi-tabil a fost – dupã Cioran, fascinat de aces-te impasuri ale fiinþei – „singura sa marereuºitã...“

Alegerea exilului, de asemenea, conþineînceputul unei cãderi inevitabile. Cãci res-pingerea ºanselor oferite de o patrie ºi, maiales, de o limbã, alegând spaþiile vagi de afa-rã, cu lacrimile ºi scrâºnetele din dinþi pe careele le conþin, înseamnã sã te destinezi des-puierii, stãrii unei fiinþe destituite din totceea ce alcãtuieºte fiinþa. Exilaþii: lor le estededicatã cea mai mare parte a „admiraþi-ilor lui Cioran“. Saint-John Perse ºi ale sale„chei pure ale exilului“, Borges expatriatîn propria sa patrie, Beckett în afara Irlandeisale, ºi de Maistre, ºi Fondane, ºi Fitzgerald,ºi Ceronetti, toþi predestinaþi exilului. ªiCioran, bineînþeles, care de la vârsta cea maifragedã a adoptat deviza de a nu se înrãdãci-na, de a nu aparþine niciunei comunitãþi.

Sã nu ne permitem facilitatea de a atribuiaceastã fascinaþie pentru cei pierduþi, pen-tru epave sau pentru cei a cãror reuºitã seînscrie în perimetrul fãrã ieºire al unei fundã-turi, al unui no man’s land, unei simple vo-caþii pentru eºec. Existã însã un mod de abântui ºcoala insucceselor, de a primi învãþã-tura dezamãgirii, de a alege drumul derutei,ca ºi de a te supune rigorilor exilului, pescurt, existã un mod de a pierde bãtãliile carenu este lipsit de unica nobleþe pe care Cioranpare (sã luãm toate precauþiile oratorice po-sibile) sã o acorde omului.

Îl vedem pe el însuºi, acest noncomba-tant voluntar, purtând o luptã, nu în arenaplinã de zgomote ºi de furie a istoriei pe careo recuzã, ci într-un deºert, într-un vid pecare arta lui îl secretã în mod continuu. Estelupta împotriva unui duºman care nu apar-þine nici lumii, nici vieþii, este o veritabilãagonie, în care adversarul ia naºtere din însãºisperanþa de a-l învinge ºi al cãrei unic rezul-tat nu poate fi decât o înfrângere finalã. Însãîn aceastã facultate de a asuma eºecul – unicalibertate care ne este acordatã – existã un felde mãreþie pe care Cioran pare (insist asuprafaptului cã este o aparenþã) sã o acorde omu-lui zdrobit, de altfel, sub greutatea întreagãa propriului neant. Dacã nu este pentru elnicio onoare într-o victorie asumatã, sursãde iluzii mincinoase la nesfârºit, s-ar putea,dimpotrivã, gãsi un profit – poate derizoriu– într-o înfrângere sigurã.

Straniu pariu al lui Cioran, joc al cãruicâºtig (foarte improbabil!) depinde de sfâr-ºitul unei partide la care cel ce pariazã nuînþelege deloc sã ia parte el însuºi ºi pe care

D O S A R

Generaþia ’27

�

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 15

o ºtie pierdutã dinainte. Dar tocmai în aceas-tã înfrângere asumatã de bunãvoie (dupã cea fost pregãtitã, exersatã fãrã rãgaz printr-oascezã mai penibilã decât oricare alta, cãcinesperând nicio recompensã) descoperimînsemnul – cât de ascuns! – al unei nobleþilegate de aceastã gestã a omului confrun-tat cu enorma greutate a nimicului, cu unabsolut vid.

Nu din întâmplare, ajuns la ultimele rân-duri ale celui mai „admirativ“ dintre Exerci-þiile sale de admiraþie, la sfârºitul eseului sãudespre Beckett, Cioran mãrturiseºte cã ºi-apropus, înainte de a scrie acest text, sã re-citeascã ceea ce Meister Eckhardt ºi Nietzscheau afirmat despre „omul nobil“. Nu aveadeloc nevoie sã cerceteze aceste scrieri, cãciceea ce înþelege el prin „nobleþe“ diferã radi-cal de opinia celor doi maeºtri germanici.Faptul însuºi cã Beckett este cel care (dupãel: „voluntar ca un fanatic“, ºi totuºi „fãrãapãrare“, de o slãbiciune ieºitã din comun)îl predispune sã se gândeascã la „omul nobil“este semnificativ.

Acest om, în viziunea lui Cioran, ar tre-bui sã fie la înãlþimea Incurabilului. El nu artrebui sã se agaþe nici de fiinþe, nici de lu-cruri, ºi încã ºi mai puþin de idei ºi de ide-ologii, ci sã refuze orice identificare, oricecomplicitate. Rupând cu originile sale, el artrebui sã cultive distanþa ºi, ca unic privi-legiu, dreptul sãu la erezie. Formulate ast-fel, cuvintele acestea referitoare la „omulnobil“ par sã fie poruncile unei morale exi-gente. Am putea vedea în ele etica sumarãºi semeaþã a unui ultim samurai al Occiden-tului. Dispreþuind orice propedeuticã, Cioranrefuzã totuºi sã formuleze preceptele uneietici. Eroul sãu, acest nobil samurai, a cãruiimagine ne pare apropiatã de a lui, nu luptãîn numele unei credinþe ºi al unei moralesubsecvente. Dacã luptã ºi moare, este purºi simplu în numele destinului sãu. Un des-tin tragic? Mai degrabã cel al unui eiron, alunei fiinþe ironice.

Îi putem atribui lui Cioran destinul unuiasemenea eiron. Or, a duce o existenþã iro-

nicã înseamnã, înainte de toate, a fi imun laorice fascinaþie. El, Cioran, nu a fost aºaîntotdeauna. Presupunem, ºi credem cã nune înºelãm, cã a avut o tinereþe înclinatã spreidolatrie. A mãrturisit în confesiunile saletardive cã a fost mistuit de o sete, acum stin-sã, pentru tot soiul de excese. Vechii sãi idolierau, mai ales, niºte eretici care fãcuserã dova-da, prin gesturile ca ºi prin verbul lor, uneiintransigenþe ucigaºe în vânarea absolutului.O vânãtoare la care participase ºi el. Idoliisãi purtau trãsãturile propriilor sale dorinþe.Se proiecta în ele ºi se lãsa antrenat de pro-priile proiecþii în oglinda profundã a aceluiCelãlalt (care era ºi Acelaºi), angoasant prinfascinaþia pe care o exercita. Tânãrul Cioranle dedica acestor ereziarhi – sfinþi, mistici,tirani ºi alþi frãmântaþi ai Extremei – un cultcare nu era decât justificarea exaltãrilor sale,un alibi pe care ºi-l oferea pentru violenþasacrificialã a propriilor sale pasiuni.

Nu putem cunoaºte mai bine pe cinevadecât recunoscând divinitãþile cãrora le adu-ce jertfe. Necunoscând cerurile cultivate deCioran (dar mã îndoiesc cã existã asemeneaceruri), trebuie sã ne mulþumim cu cei pecare îi admirã. ªi trebuie sã ne îndoim ºiasupra acestora, sã ne punem întrebãri referi-toare la autenticitatea pasiunilor sale. Amînvãþat prea bine lecþiile sale de mizantropie,ne-am supus prea multã vreme lucrãrilor saledirijate de scepticism, pentru a putea admitedintr-odatã, fãrã rezerve, un Cioran atins degraþia uimirii cucernice. Scrierile sale nu lã-sau sã se creadã cã ar fi supus unor verti-juri de admiraþie. Strãin de spiritul apologe-tic, rarele sale fervori erau ambigue (ca ºicele pe care le întreþinuse faþã de tirani). Oarenu îºi bãtuse joc, uneori, chiar de aceia pecare îi cultivase pânã atunci, printre alþiide unii mistici? El nu a frecventat niciodatãspaþiul Celebrãrii, nici nu a practicat poeziaelogiului (ca un Saint-John Perse, a cãruiapologie o face de altfel). Epoca noastrã,care admirã cu uºurinþã, în care exaltareaeroilor efemeri þine de un cult foarte realal efemerului, poate cu greutate înþelege

echivocul unui discurs în care elogiile suntproferate de o gurã alcãtuitã mai degrabãpentru afurisenie decât pentru apologie.

Cioran, aºa cum e în el însuºi... Este oareo curiozitate nesãnãtoasã faþã de el aceea dea dori – citindu-l – sã-i descifrezi existenþaºi, în plus, sã-i descoperi în mãrturisiri sem-nele unui destin?

El vorbeºte din ce în ce mai des în nu-mele sãu, dar acest eu nu este cel al unei mãr-turisiri deschise, al unei confesiuni univoce.În mod evident, cel ce se oferã privirilor noas-tre este omul scris, o fiinþã miticã a cãrei exis-tenþã este doar un joc de umbre. Rolurile pecare le-a jucat ºi pe care continuã sã le asumeîn jocurile sale sunt dintre cele mai diverse:cel al unui denigrator universal sau cel alunui cinic excesiv, rolul unui clovn al nean-tului, al unui dansator pe coardã care evo-lueazã în gol, rolul scepticului ireductibil, caºi acela al unui profet al apocalipsei strigândîn pustia pe care singur ºi-a fãurit-o. Darpersonajul pe care pare sã îl incarneze cupredilecþie este cel, mai liber decât toate cele-lalte, al martorului care nu se expune: rolulspectatorului pe care nu îl angajeazã nimic,pe care totul îl degajeazã. La Bruyère în col-þul salonului Condé, acest singuratic carebântuie împrejurimile Luxembourgului, îºipãstreazã ochiul transcendent al moralistu-lui, strãin de tumulturile Parisului ultime-lor decenii, ca ºi de aceastã întreagã lume.

Ca obiºnuit al unei congregaþii inexis-tente în secolul turbaþilor istoriei, o pasiuneprea înaltã îl împiedica pe Cioran sã se ames-tece mai ales în gloata turbulentã a instiga-torilor la revoltã. Era oare aceasta pasiuneainhibitoare a eºecului? Sã o numim, mai de-grabã, pasiunea puritãþii. În universul luiCioran, supus la o entropie fatalã, numaifiinþa purã este susceptibilã de mântuire. Nuexistã „nici salvare, nici sãnãtate în afara fiin-þei pure“, citim într-unul din Exerciþiile salede admiraþie. Expresia, care nu se poate sãnu ne intrige, nu desemneazã deloc puritateamoralã, ci o alta, ontologicã – am putea spu-ne –, cea a „fiinþei pure, la fel de purã ca ºividul“. Puritatea învinºilor, a celor care nuau vrut sã se murdãreascã, a celor care s-aueliberat de fatalitatea alegerii (ºi a greuluiresponsabilitãþii sale), care au scãpat de ver-tijul opþiunilor. Nu era oare aceasta liber-tatea dansatorilor nietzscheeni?

Nu, nu ne putem imagina o revoluþiecare sã-ºi extragã formulele din evoluþiilefunambuleºti ale unui dansator pe coardã.

�

Traducere de

D O S A R

• Nicolae Balotã cu familia pe Adriatica

Generaþia ’27

16 • APOSTROF

În chip de argument

NU ESTE greu sã ni-l imaginãm pe Cioranhoinãrind pe strãzile Parisului la orice

orã din zi ori din noapte, într-un cadru carenu poate fi altul decât cel al Cartierului Latin,cu strãzile sale înguste, cu clãdiri multisecu-lare, prin grãdina Luxembourg sau în Jardindes Plantes. Cioran vorbeºte în repetate rân-duri despre aceste ieºiri adesea nocturne, sin-gur ori în compania unor prieteni, cum arfi Henri Michaux. Este de altfel bine cunos-cutã plimbarea cotidianã pe care o fãcea dupão anumitã vârstã în grãdina Luxembourg:în fiecare zi la prânz, Cioran se aflã în acestspaþiu public pe care-l strãbate cu sentimentulunei datorii cotidiene. Luxembourg este unloc care îl smulge din coºmarul citadin, dân-du-i o brumã de prospeþime a naturii, severstrunitã de altfel de rigoarea clasicã a grã-dinilor de tip francez. Echilibrul, ordineaºi simetria la care este supus aici vegetalul„tuns la zero“ trebuie sã se fi aflat la antipo-dul nãrãvaºei libertãþi a coastei Boacii, care-iînsemnase copilãria prin aspectul ei domolºi vertical totodatã, deschis ºi împãdurit,ce se întindea generos deasupra Rãºinarilor.În faptul zilei ori în toiul nopþii, la ore pre-vizibile ori pe nepusã masã, Cioran umblãprin Paris, cãutând ceea ce burghezul nicinu viseazã sã afle în plimbarea-i duminicalã:un spaþiu de esenþã euristicã, pe care numaiun adevãrat hoinar îl poate scruta în lungi-le-i rãtãciri prin „infernul“ citadin, evitat cugrijã de cei ce au sentimentul cã aparþin uneicategorii sociale bine definite.

Este de altfel important sã facem aici dis-tincþia între plimbarea digestivã pe un traseubine ºtiut, la orã fixã, înainte sau dupã dejunspre exemplu, ºi rãtãcirea fãrã scop în spaþi-ul cunoscut, dar plin de varietate al oraºului,care are pus deoparte, pentru acela care ur-mãreºte sã iasã din monotonia cotidianã, osurprizã, un eveniment imprevizibil ce nudecurge din manifestarea zgomotoasã a unuiconflict, ci din ivirea discretã a unor nuanþe

pe care numai spiritul sensibil la calitateadelicatã a luminii sau a unei vorbe neaºtep-tate, auzitã întâmplãtor, le poate percepe.Spaþiul acesta bine cunoscut poate apãreacâteodatã într-o luminã tulburãtoare prinfrumuseþe ori prin fenomenul imperceptibilcare-l corupe pe trecãtorul atent la pulsaþi-ile minuscule ale oraºului. Iar atunci cândnu aºteaptã nimic de la acesta, el, trecãtorul,va pune la bãtaie întreaga-i experienþã pen-tru a transforma spaþiul citadin, prea binecunoscut de el, într-unul plin de proaspãtãnoutate. Marea artã a hoinarului, noteazãundeva Walter Benjamin1, constã în capaci-tatea de a se putea rãtãci într-un oraº pe care-l cunoaºte pe dinafarã.

În ce fel percepe însã Cioran acest spaþiude civilizaþie care este Parisul? Sã începemprin a spune cã oraºul nu o este o temã omo-genã în scrisul lui, iar percepþia Parisului cuatât mai puþin. ªtimdin interviurile pecare le-a acordat cãmarea pasiune a luiCioran a fost Sibiuldin epoca adoles-cenþei ºi de aseme-nea cã a fost încân-tat de Dresda, oraºpe care l-a cunoscutîn perioada sejuru-lui berlinez (1933-1935). Despre Parisvorbeºte în acesteinterviuri la modulsuperlativ, chiar da-cã unele din afirma-þiile sale sunt apa-rent negative (îi estegreu sã fie admirativfãrã nicio reþinere,acest lucru i se în-tâmplã foarte rar).Cu totul altfel staulucrurile în ceea ceCioran a scris de-alungul anilor. Pu-tem distinge trei mo-mente în formulareaimpresiilor lui de-spre capitala Fran-

þei. Primul se situeazã în jurul anilor ’30-’40,când autorul identificã douã dimensiuni aleParisului, una poeticã ºi alta decadentã,asupra cãrora vom reveni imediat. Dupãrãzboi, el mediteazã asupra raportului din-tre oraº ºi individ, în cãrþile care i-au aduscelebritatea. În fine, o ultimã imagine estecea a Parisului „negativ“ ºi ironic, aºa cumse desprinde mai ales din Caiete ºi din cores-pondenþa cu cei de-acasã, mult mai rar însãdin cãrþile publicate în perioada francezã.

Parisul interbelic

AUTORUL VOLUMULUI Pe culmile disperãriinu are mai mult de douãzeci ºi ºase de

ani atunci când soseºte în capitala Franþei cuo bursã oferitã de Institutul Francez de Înalte

Imagini aleoraºului

Parisul vãzut de Constantin Zaharia

1. Sens unique, précédé deEnfance berlinoise, trad.de Jean Lacoste, Pa-ris: Union Généraled’Editions, col. „10/18“, 2000.

Generaþia ’27

• Intrarea din rue de l’Odéon 21. Foto: M. P.

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 17

Studii din Bucureºti. La începutul lui decem-brie 1937 este deja instalat la Paris, iar primultext pe care îl trimite în þarã este un arti-col, Fragmente de Cartier Latin, care va fipublicat în revista Cuvântul (nr. din 31ianuarie 1938). Imaginea care se desprindedin aceastã întâie mãrturie este cea a unuioraº bântuit de indivizi predestinaþi ratãrii,animaþi de „dorinþa de a epuiza viaþa cu fre-nezie“ ºi de „lipsa de rezervã lãuntricã“.2 Pre-zenþa acestora este un punct comun între Parisºi oraºul de provincie românesc cu precãdere,cu diferenþa cã „rataþii, derbedeii ºi emigranþiiuniversului“ care pot rãmâne aici o fac maicurând din motive de ordin estetic. TânãrulCioran, abia instalat în Cartierul Latin, simtepoezia unui „amurg iresponsabil“, care per-mite celui rãtãcit sã „dea un curs estetic ne-fericirii“. Parisul ar fi „punctul cel mai apropi-at de un Paradis melancolic“3, un spaþiu deexcepþie în care suferinþele sunt atenuate depoezia indicibilã a bulevardelor : „Cândpriveºti pe înserate un bulevard parizian, sauîn dimineþi cu ceaþã difuzã ºi azuratã, parcãºi buzele unui mãcelar îngânã un vers deBaudelaire“.4 Acest miracol al oraºului caretransfigureazã trivialul dându-i un alt statutîl fascineazã pe Cioran, care vede în el forþaºi raþiunea Cetãþii în afara cãreia nimic nuexistã cu adevãrat ori nu are vreun rost vizi-bil. Francezul nu este atras de alte orizon-turi, pentru el mirajul strãinãtãþii ori dezrã-dãcinarea nu au sens. Exotismul nu este decâtun „vis interior“, iar nu „o fascinaþie obliga-torie“, spre deosebire de „noi, care identifi-cãm exilul cu a fi acasã“. Pentru a da o dimen-siune ºi mai puternicã a acestui fenomen,Cioran îl citeazã pe Heine, care spune cã„bunul Dumnezeu, când se plictiseºte înceruri, priveºte bulevardele Parisului“.5

Este neîndoielnic cã Cioran e fascinat deParis, pe care îl cunoaºte bine în aceastã ne-speratã studenþie. Rãtãcitor singuratic înpustiul nocturn al cetãþii, el îi admirã mãreþia,este impresionat de încãrcãtura istoricã a ora-ºului, dar remarcã în acelaºi timp o anumeepuizare a civilizaþiei pe care Franþa a crea-t-o de-a lungul secolelor. Cultura francezãa ajuns, pentru el, la apogeu; de aici nimicnu mai este posibil, doar decadenþa, a cãreiprezenþã se face deja simþitã în preajmarãzboiului. Cioran nu se mai aflã la Paris atun-ci când expune aceste idei, ci în România,unde publicã un alt articol în revista Vremea,cu titlul Parisul provincial.6 Este vorba de unmoment aparte, care trebuie precizat înaintede a prezenta conþinutul acestui text. În pe-rioada octombrie ’40 – februarie ’41 Cioranse aflã în þarã, cu bursa probabil suspendatãdupã ocuparea Franþei de cãtre trupele ger-mane în iunie 1940. Contextul politic estepropice miºcãrii legionare, care participã laguvernul format de generalul Antonescu pe6 septembrie, în urma abdicãrii regelui Carolal II-lea. În luna noiembrie, Cioran rosteºte(ori îi este cititã de altcineva) o scurtã con-ferinþã despre Corneliu Zelea Codreanu laradio, care va fi publicatã la Sibiu, în revistaGlasul strãmoºesc, pe 25 decembrie, sub titlulProfilul interior al Cãpitanului. Este, trebuies-o spunem, un text care exaltã figura luiCodreanu ºi care se aºazã în linia Schimbãriila faþã. Un alt articol, apãrut în Vremea la15 decembrie (deci dupã Parisul provincial),intitulat Înºelarea prin acþiune, reprezintã odistanþare faþã de patosul ideologic, care nuse justificã, în viziunea lui Cioran, decât prindorinþa de a suplini vidul existenþei prin afir-marea eroicã, adicã inconºtientã a individu-lui în tumultul vieþii politice. Fãrã îndoialã,existã aici o premisã filosoficã a recursuluila acþiune, dar totodatã ºi o realã afirmarea caracterului iluzoriu al acesteia. Cioranpare sã spunã cã individul simte nevoia de

a lua parte la evenimente pentru a evada dinirealitatea existenþei. Plasat cronologic întrePortretul interior al Cãpitanului (articol scrisprobabil în cursul lunii noiembrie) ºi Înºe-larea prin acþiune, ideile avansate de Cioranîn Parisul provincial suportã o lecturã din careparadigma politicului nu trebuie exclusã.Cãci nu mai este vorba acum despre rataþiiCartierului Latin ºi nici de poezia InsuleiCetãþii ori a marilor bulevarde, ci, într-unsens mult mai cuprinzãtor, de destinul civi-lizaþiei franceze, pe care Cioran o judecãnecruþãtor. Sistemul de valori pe care Franþal-a produs nu mai existã, el s-a prãbuºit odatãcu intrarea în rãzboi, iar semnele care îi anun-þau declinul erau vizibile, scrie Cioran cuoarecare prezumþie, încã înainte de catastrofã,adicã de intrarea trupelor germane în Paris.Oraºul care trezeºte în continuare atâta nos-talgie nu a fost victima unui rãzboi pierdut.

Nemþii n-au fãcut decât sã-i grãbeascã soar-ta. Ar fi o cumplitã greºealã sã se creadã cã eisunt cauza unui atât de important eºec. Parisula cãzut fiindcã era menit cãderii. El s-a ofe-rit ocupãrii. Fãrã nemþi, cãdea de la sine. Cãciel a existat prea mult, el a prea fost. Nici o altãalcãtuire umanã nu a emanat atâta substanþã.Un oraº care ºi-a meritat apusul, ca o pedeap-sã a excesului, ca o ispãºire a rodniciei. Pânãºi zidurile lui afumate s-au sãturat de chinulprospeþimii ºi atâtea case vor parcã sã înge-nuncheze, roase de saþietate, de timp, denãpasta creaþiei.7

Convins de veridicitatea credinþei sale,Cioran persevereazã opunând gloria trecutãa Franþei epocii contemporane, marcatã maiales prin pierderea dinamismului de care adat dovadã spiritul galic în secolele ante-rioare, când Parisul devenise centrul lumii.Prin acest discurs al decadenþei Cioran nueste neapãrat original. În presa francezã dinpreajma rãzboiului, pe care el o cunoºteafoarte bine, asemenea idei erau monedã cu-rentã. Caracterizatã de eterna opoziþie din-tre discursul de dreapta de tipul Action fran-çaise ºi cel comunist de stânga, opinia publicãera profund divizatã între douã orientãri ire-conciliabile: una favorabilã rãzboiului ºi altapacifistã, una progermanã ºi alta prodemo-cratã etc. Cioran întreprinde însã o analizãde pe poziþiile filosofiei politice. ªi acum, caºi în Schimbarea la faþã, el se dovedeºte a fiun spenglerian pentru care ideea de „declinal Occidentului“ nu mai are nevoie sã fiedemonstratã. Soarta Franþei o ilustreazã dinplin. Remarcãm aici cã pentru Cioran dife-renþa dintre Franþa ºi Paris nu prea existã,ultimul devine emblematic pentru o þarã în-treagã: Franþa nu poate fi imaginatã fãrãParis, chiar ºi în aceastã situaþie în care armeleau fost depuse, iar porþile larg deschise ocu-pantului. Motivul ar fi cã „francezii s-au plic-tisit de faimã, s-au scârbit de falã. Din clipaîn care au renunþat sã apere Parisul, ei s-auretras din istorie“.8 Iar aceasta este atitudineacare conduce la deplasarea centrului spre mar-

�

6. Nr. 581, din 8 decembrie 1940.

7. Parisul provincial, in: Singurãtate ºi destin, p. 326-327.

8. Ibidem, p. 327.

2. În vol. Singurãtate ºi destin, Bucureºti: Humanitas,1991, p. 319.

3. Ibidem, p. 320.4. Ibidem.5. Ibidem.

Generaþia ’27

• Cioran ºi Friedgard Thoma. Foto: G. Schulte

18 • APOSTROF

gine, la cãderea unei civilizaþii din factordinamic al istoriei în element anacronic:

Marile civilizaþii, dupã ce ºi-au istovit posi-bilitãþile de creaþie, dupã ce-au scos în vileagsuma de valori pe care erau chemate sã le tra-ducã în expresie ºi deci sã le înstrãineze, fã-cându-le valabile restului strãin al umanitãþii– devin provincii. Ele nu mai constituiesc legepentru alþii. Destinul lor înceteazã de a fi fata-litate în afarã. Recad în limitele lor... ªi dinsâmbure al universului spiritual ajung pe-riferie. Valorile se mãrginesc la circulaþieinternã. Ele nu mai au necesitate. Lumea poa-te respira fãrã ele.9

Ce anume justificã transformarea metro-polei în provincie? Care sunt mecanismelemai puþin vizibile care conduc la expulzareaunei civilizaþii de pe orbita valorilor perenedupã ce ea a îndeplinit rolul de catalizatoral unui continent întreg, reuºind la un mo-ment dat sã tulbure întreaga istorie moder-nã? Explicaþia pe care o dã Cioran face re-ferire discretã la mutaþia de datã recentã careconstã în generalizarea unor atribute cum arfi „spiritul“ ºi „luciditatea“, privilegii stricteale Curþii înainte de Revoluþie:

Nãvala duhului n-a atins numai o pãturã deintelectuali, ci un neam. Luciditatea – din va-loare de salon – a ajuns bun curent. Poporula început sã ºtie; ispravã cu el nu se mai puteaface. Francezii s-au trezit, aici e primejdia.Insul a priceput cã e ins. Statul s-a degradatautomat; neamul ºi-a volatilizat esenþa im-ponderabilã a comunitãþii. Un popor e pu-ternic când nu-i e ruºine de sentimente, elslãbeºte, când cultivã numai senzaþii de idei.Prin aceasta, goleºte orice acþiune ºi orice gândde suflu ºi de miez. Entuziasmul devine semnde prostie. Mai mult. Banalitatea are aspectde pãcat. De aici, exasperarea francezului înfaþa la orice ºi cãutarea noutãþii în Paris.10

Parisul devine astfel, într-un mod neaº-teptat, oraºul în care se oglindeºte latura lu-cidã ºi spiritualã a francezului care nu se maimirã de nimic, dar care porneºte în cãutarea„noutãþii“ prin noianul citadin, într-o struc-turã altfel spus anarhicã ºi totodatã creatoare.

Nu este uºor sã degajãm de aici poziþiacelui care expune aceste idei. Este vorba deprezentarea unei situaþii de fapt transpuse îngeneralitate filosoficã sau de un artificiu aldiscursului „lucid“, care proiecteazã analiticlucruri bine cunoscute de un cititor avizat?Cioran este dezamãgit de o atare evoluþiea evenimentelor sau o spune triumfãtor, caºi cum acesta era rezultatul în care spera? Laprima vedere, el pare a se afla de partea „en-tuziasmului“ ºi a energiilor colective de careFranþa s-ar fi detaºat în epoca respectivã.Totuºi, distanþa „filosoficã“ ºi cele câteva ele-mente de autoimplicare în enunþ nu suntsuficiente pentru a decide dacã tonul este celal vizionarului satisfãcut de împlinirea pro-priilor pronosticuri. Din fericire, tonul apo-dictic care îl pune pe cititor în faþa faptuluiistoric împlinit nu a fost validat de istorie,iar Cioran s-a înºelat amarnic crezând cã

Parisul a devenit provincie. Nu este, de alt-fel, singura datã când previziunile catastrofi-ce avansate de el nu se verificã. Viziunea luiCioran asupra istoriei, a civilizaþiei ºi a omu-lui în general este în esenþã escatologicã. Aproclama sfârºitul lumii ºi al umanitãþii nuînseamnã însã a crede cu adevãrat în virtuþilecurative ale catastrofei universale. Cioranexprimã o atitudine mai curând interioarã,în acord cu propriile sale melancolii ºi depre-sii. Viziunea lui negativã asupra istoriei ºiomului în general trebuie pusã în relaþie cunevoia visceralã de a nega, nevoie legatã deun mod mai puþin obiºnuit de a înþelegelumea ºi existenþa. Dezastrul proclamat în-deplineºte funcþia de stimulator al gândirii;este vorba de a concepe altfel ceea ce existã,chiar dacã tonul jubilator al previziunii intrãîn contradicþie cu gravitatea celor spuse. De

aici impresia neplãcutã cã Cioran refuzã sã-ºi asume orice rãspundere în ceea cepriveºte enunþarea propriilor idei, cu atâtmai mult cu cât acestea nu prea sunt orto-doxe, atitudine pe care o va pãstra de altfelpânã la sfârºitul vieþii. Ceea ce nu-l va îm-piedica de altfel sã se dezicã de radicalismulanilor ’30-’40 ºi sã afirme rãspicat: „... cândmã gândesc la unele izbucniri ale mele dealtãdatã, rãmân interzis: nu pricep. Ce nebu-nie! În orice caz, am tras toate ponoaseleºi toate învãþãmintele de rigoare. N-o sã maifiu niciodatã pãrtaº la nimic“.11

Revenind la Parisul din preajma rãzboiu-lui, sã menþionãm totuºi cã Cioran nu vor-beºte doar despre rataþi ºi decadenþã. Cores-pondenþa din epocã ne oferã o imagine maicomplexã, în care decadenþa este solidarã cupoezia bulevardelor ºi a cartierelor medieva-le, pline de farmecul vechimii ºi al rãgazu-lui cotidian.

Dacã ai fi bãnuit cât câºtigã Parisul prin lipsaoamenilor ºi a luminii, te-ai fi hotãrât, cred,sã vii aici. Astãzi l-am privit mai atent caoricând, învãluit cum e el de obicei în ceaþaalbãstrie ºi meditativã, ºi mi se pãrea cã fiece

casã îmbãtrânitã îºi ºoptea sieºi: „Mi-e destul.Nu mai pot“. – Uneori mã gândesc c-ar tre-bui sã rãmân aici, sã mor cu aceste case, sãmã învechesc cu ele, leagãne ideale ale os-tenelilor mele. Odatã plecat, ce voi face fãrãpoezia bulevardelor ºi a strãzilor înguste? M-am sincronizat incurabil decadenþelor aces-tui oraº.12

Ceea ce rãzbate din acest pasaj este altce-va decât o criticã a civilizaþiei franceze: estevorba despre o totalã aderenþã la lumea pari-zianã, pe care Cioran o resimte ca fiindu-iconstitutivã, ca aparþinându-i o datã pentrutotdeauna ºi de care nu se mai poate desprin-de. Cum este vorba de anul 1940, ne putemexplica de ce Parisul este caracterizat de „lipsaoamenilor ºi a luminii“; efectul acestei insu-ficienþe este însã neaºteptat, cãci tocmai ab-senþa elementului uman ºi a luminii electrice(nu era numit Parisul „oraºul-luminã“?) parsã-i sporeascã dispoziþia liricã. Preferinþa luiCioran pentru Paris pare deci sã adopte unsens anacronic, care proiecteazã actualitateaîntr-un trecut vag, care topeºte laolaltã me-dievalul ºi modernitatea clasicã.

Ceva mai devreme, cãtre sfârºitul anilortreizeci, într-o scrisoare adresatã lui ArºavirActerian, Cioran se simþea atras de specta-colul Parisului, cu cerul sãu melancolic, pecare îl asocia cu trecutul istoric ºi în generalcu tot ceea ce înseamnã sfârºit:

Te sfãtuiesc sã te duci la Paris când þi se vaoferi întâia ocazie. Numai acolo se poateînvãþa ce înseamnã un cer melancolic, subatracþia cãruia sfârºitul bulevardelor se îm-pânzeºte într-o boare ºi te cheamã ca adieri-le unei mãri; acolo trãieºti numai trecutulîn mod intim ºi calci pe istorie cu fiecare pasºi numai acolo nu te dor lucrurile care mor.Parisul e în fond un oraº trist, fãrã sã fie grav.ªi este trist fiindcã simþi nelãmurit cã din elnu va mai pleca viaþã. Participi cu regret lao agonie, a cãrei semnificaþie refuzi s-o aiexplicit în conºtiinþã.13

Recomandarea pe care o face prietenu-lui sãu de a veni la Paris pare sã fie justifi-catã de prezenþa unei tonalitãþi melancolice,ca ºi cum discuþiile cu Arºavir Acterian ar fifost legate de expresia liricã a melancoliei,istoriei ºi decadenþei. Formulate într-o ma-nierã mai agresivã, dar tot poeticã, ele auputut genera meditaþiile din Fragmente deCartier Latin ºi Parisul provincial.

De altfel, încã din primul moment al so-sirii sale în capitala Franþei, Cioran a încercatastfel de sentimente, din moment ce, într-oscrisoare cãtre Mircea Eliade, se simte ten-tat sã se delimiteze de corespondentul sãuprin atitudinea faþã de Paris:

Aº minþi dacã þi-aº spune cã nu-mi place înFranþa. Parisul este un oraº cãruia mã aban-donez cu voluptate, deºi nu-i gust plãceriledecadente. Sunt extrem de sãrac (1000 fr. pelunã) ºi-mi convine cã ºi exterior sunt con-damnat la izolare. Curios cã n-ai iubit nicio-datã Parisul ºi nici pe Baudelaire. Asta explicã

�

9. Ibidem, p. 327-328.10. Ibidem, p. 329.

11. Scrisoare cãtre Arºavir Acterian din 6 august 1971,în vol. Scrisori cãtre cei de-acasã, trad. de Tania Radu,Bucureºti: Humanitas, 1995, p. 202.

12. Scrisoare cãtre Jeni Acterian din 15 ianuarie 1940,ibidem, p. 237.

13. Scrisoare cãtre Arºavir Acterian, fãrã datã, scrisãprobabil în 1937-1938, ibidem, p. 197-198.

Generaþia ’27

• Mansarda lui Cioran. Foto: M. P.

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 19

divergenþele noastre de temperament. Oricetristeþe este o solidaritate cu Parisul.14

Luatã ca atare, ultima propoziþie pare sãfie o butadã. Refuzul „decadenþei“ ºi „izo-larea“ conduc la propãºirea unei dispoziþiimelancolice percepute ca solidaritate cu ora-ºul tocmai prin „temperamentul“ strãin luiEliade (incapabil de tristeþe, vrea sã spunãautorul scrisorii), dar comun lui Cioran ºiBaudelaire. Nu trebuie sã ne mire aceastãidentificare a Parisului cu melancolia. În lun-gile sale peregrinãri prin literatura secoluluial XVIII-lea, Cioran descoperã o frazã a luiChamfort pe care o va adopta fãrã ezitare,citând-o în numeroase rânduri ori de câteori va avea ocazia ºi mai ales în interviuri:„Paris, ville d’amusements, de plaisirs, etc.,où les quatre cinquièmes des habitants meu-rent de chagrin“.15 Aceastã identificare aoraºului cu tristeþea ºi cu melancolia, viaChamfort, Baudelaire & Co, va deveni notadominantã a percepþiei asupra Parisului atâ-ta timp cât Cioran va scrie în limba româ-nã, adicã pânã la Îndreptarul pãtimaº, com-pus pare-se înainte de 1946.

Metafizica norilor

ESTE EPOCA în care Cioran se abandoneazãlungilor plimbãri prin cartierele istorice

ale oraºului, într-o perioadã dificilã ºi pen-tru el, ºi pentru Franþa, premergãtoare ho-tãrârii de a rupe cu limba maternã ºi de ascrie doar în francezã. Este exact perioadaîn care se lasã pradã lirismului, lucru pe carenu-l fãcuse cu adevãrat în primele sale cãrþi,în comparaþie cu tonul de poem în prozã alÎndreptarului. Acest registru, dezavuat cufermitate mai târziu, când Cioran descoperãvirtuþile prozei la ºcoala moraliºtilor francezi,constituie acum o manierã nouã ºi neaºtep-tatã din partea celui care adoptase luciditateadusã la ultimele ei consecinþe ca metodã dea înþelege, ori poate chiar de a remodela,lumea ºi existenþa. Acum însã Cioran devinesensibil la farmecul medieval al Cetãþii, pecare îl contemplã în lungi rãtãciri nocturne,oprindu-se adesea în preajma unor monu-mente emblematice, cum ar fi bisericileSaint-Séverin, St.-Etienne-du-Mont sau pia-þa St.-Sulpice, ori cãutând în imaginea ca-tedralei Notre-Dame rãsfrântã în Sena rever-beraþia melancolicã a propriei inutilitãþi.Fascinaþia devine atât de puternicã, încât celce cade robit de frumuseþea citadinã nu semai poate desprinde de oraº, ajungând sã seidentifice cu o esenþã inefabilã, ale cãrei vir-tuþi consolatoare vor alina melancolia viru-lentã din Pe culmile disperãrii ca o miracu-loasã farmacopee:

Acesta-i farmecul Lui [al Parisului], de a turnaconsolãri de frumuseþe peste pacostele incura-bile ale sufletului, de-a umple golurile ce se

nasc din vieþuirea-n timp, cu impalpabile vrãji.Oraºul te înþelege. ªi se depune pe rãni. Tecrezi pierdut: în el te regãseºti. De nimenin-ai nevoie; el e de faþã. [...] Atât am fostîn el, cã, pãrãsindu-l, mã voi despãrþi demine.16

Rar a fost manifestatã de cãtre un scri-itor român o mai puternicã solidaritate cuspaþiul citadin francez. Atracþia pe care Pa-risul a exercitat-o asupra spiritului valah îºigãseºte în mod paradoxal expresia la un scrii-tor pentru care marginalitatea este o opþiu-ne existenþialã. Una din imaginile cele maiputernice ale dezrãdãcinãrii sub pana luiCioran este desigur cea a cerului parizian.Seninul apare ca deziderat intangibil, iarspectacolul norilor care trec pe cer devineemblema „urâtului“ parizian,a unei îndepãrtãri dinamicecare nu are nimic de-a face cuideea meridionalã ori bal-canicã despre cerul senin, ne-înduplecat ºi arzãtor:

Prin strãzile lui înguste, mãnãpãdeam de-obscuritate, ºiniciodatã n-am vãzut, ca dinfundul lor, un cer mai înde-pãrtat. Dar pe bulevarde, else întinde deodatã deasupraoraºului ºi prelungeºte înindefinitul lui urâtul ce vi-seazã pe case gânditoare.

ªi de-aº retrãi toate azu-rurile crescute peste mãrimediterane ºi pâclele gene-roase pe landele bretone, lao-laltã ele n-ar încãlca aminti-rea lui. ªi când vreau sã-idefinesc farmecul, cad în mi-ne ºi mi-l definesc: neputinþade a fi albastru. – Norii sedestramã-ncet; priveºti fâºiilede azur, ce nu se întâlnesc.Ele nu pot compune un cer,ce se cautã ºi nu se împlineº-te. Razele se strecoarã rãsfira-te prin aburi nesiguri ºi po-posesc într-un spaþiu îm-pânzit. Întindere cenuºie ºialbã, ea acoperã veºnic ceva:cerul e dincolo. Parisul n-are„cer“. – ªi cum îl tot aºtepþi, te amesteci înnegura luminoasã, îþi pierzi în ea un dor deza-mãgit de azur, te risipeºti în gama surã ºicapricioasã a boltei aparente, cu gândul vagla un dincolo, pe care nu ºtii de îl vrei sau nu.Cerul olandez al Parisului…

Cu el m-am potrivit întotdeauna ºi dacãn-am avut cu nimeni acordul aceluiaºi înþe-les, l-am avut cu el. Înãlþându-mi privirea sprenestatornicia lui, în fiece înfãþiºare traduceanepotolirile mele. Din ceas în ceas se schim-bã, se alcãtuieºte ºi se dezalcãtuieºte – ºovãiel-nicie a altitudinii, demon sceptic de azurãriºi-nnourãri. Pãrãsit prea adesea în amurgul deoameni al Cetãþii, cum aº fi ieºit din imediatulnicãieri al dragostei, fãrã consolarea vecinei luiînãlþimi? El e o toamnã-n floare, un sfârºitauroral. Îl porþi cu tine sub toate celelalteceruri.17

Iatã, aºadar, un adevãrat poem despre„cerul olandez al Parisului“, când învãluit destraturi întregi, când strãbãtut de cohorte denori cu o celeritate ininteligibilã pentru acelacare a trãit într-un climat continental. Ceruleste mai întâi îndepãrtat, apoi de-un farmecpe care i-l dã tocmai „neputinþa de a fi albas-tru“. Este ca ºi cum Parisul ar fi lipsit de certocmai prin neîncetata deplasare a maselorde nori ce împiedicã unitatea albastrã aseninului dupã care tânjeºte nedomolit acelacare, la numai 17 ani, a pãrãsit Sibiul pen-tru Bãrãganul valah, instalându-se la Bucu-reºti pentru a studia filosofia. Solidaritateacu acest oraº fãrã cer care este Parisul se reali-zeazã însã prin aceeaºi tonalitate melancoli-cã; s-ar spune cã veºnica sa metamorfozãcorespunde zbaterilor neîncetate ale celui

care, chinuit de dureri fãrã nume, nu poateatinge acea stare de senin al vieþii, spre caretinde totuºi fãrã sã o mãrturiseascã. Cioranaflã în Paris un monstruos partener de tris-teþe: întunecimea strãzilor, vechimea caselor,inconstanþa cerului, totul devine pentru elcadrul ideal al rãtãcirii de sine, al topirii pro-priei identitãþi într-o mai vastã structurã su-prapersonalã, ale cãrei configuraþii sunt simi-lare temperamentului sãu. Ne putem astfelexplica de ce în numai câþiva ani autorulSchimbãrii la faþã devenise la Paris, din filo-soful politic nemilos în primul rând cu sineºi cu propriii sãi conaþionali, un melanco-lic iremediabil, care nu mai este fascinat deacþiune ºi nici de alte idealuri politice.

Îndreptarul pãtimaº conþine, de altfel, ºiun fel de legãmânt, exprimat tot poetic, faþãde cerul Parisului, pe care Cioran îºi promitesã nu-l pãrãseascã niciodatã:

�

14. Scrisoare cãtre Mircea Eliade din 13 decembrie1937, ibidem, p. 275-276.

15. „Paris, oraº de distracþii, de plãceri etc., în ca-re patru cincimi din locuitori mor de tristeþe“(Chamfort, Oeuvres choisies, vol. I, Paris: Librairiedes bibliophiles, 1879, p. 65).

16. Îndreptar pãtimaº, Bucureºti: Humanitas, 1992, p. 40.

17. Ibidem, p. 40-41.

Generaþia ’27

• „Porumbarul” lui Cioran din Dieppe. Foto: M. P.

20 • APOSTROF

Cer al Parisului, sub tine-aº vrea sã mor!Pierzania ta o ºtiu: vreo vrere nu mai am.Avut-am prea multe, sub lânceda ta oblãdui-re, ºi anii ce i-am hoinãrit sub tine mã dez-lipesc de ce va fi sã fiu. Viitorul mi se stin-ge-n ochi ce te-au sorbit departe de vremi.Nu te-am umilit visând la alte patrii ºi-n ex-taz nu m-am înjosit în rãdãcini ºi-n dorurilesângelui. În gâlgâirile lui au amuþit neamuristrâmbate de plug, ºi nici un vaiet de opincãnu turburã melodiile norilor tãi, plutind ca-nmenuet de îndoieli. În lipsa ta de patrie mi-amrãsfrânt mândria rãtãcirilor [...].18

Este totuºi extraordinarã aceastã mãr-turisire a unei proiecþii care reprezintã înacelaºi timp renunþarea la întregul trecut, lapatrie, la prieteni, ca ºi cum ceea ce conteazãcel mai mult pentru Cioran este absenþa ori-cãrei legãturi identitare ºi inserarea într-unspaþiu care înseamnã cu precãdere „lipsã depatrie“. În acest punct cosmopolit al lumii,

pentru a nu-l numi centru, Cioran se simteîn elementul lui tocmai pentru cã nu maieste legat de nimic, ºi în primul rând de iden-titatea româneascã, cea care îl împinsese, cuun deceniu în urmã, în cea mai nefericitãdintre aventuri.

Cetatea idealã sau despreimposibila utopie

CU TOTUL alta va fi percepþia asupra Pa-risului odatã ce Cioran va deveni un

autor francez. În primul rând, tonul cãrþilorsale este cu totul altul decât cel pe care au-torul îl experimentase în Îndreptarul pãti-maº. Lirismul cãruia i se abandonase va ficomplet evacuat începând cu Manualul dedescompunere (1949), prima carte scrisã directîn francezã. Între timp, probabil în cursulanilor 1946-’47, prima versiune a Manua-lului fusese aspru criticatã de unul din lec-torii sãi, fãrã îndoialã acel pitoresc basc învârstã pomenit în interviul acordat lui Gerd

Bergfleth.19 Atent la subtilitãþile gramaticaleîn care este iniþiat de aceastã cunoºtinþã, Cio-ran îºi aflã un adevãrat model de stil în lite-ratura „minorã“ a secolului al XVIII-lea, lascriitori cum ar fi Saint-Simon, Madame duDeffand sau Julie de Lespinasse, fãrã a re-nunþa la lectura pasionatã a Caietelor luiValéry, care îl absoarbe complet în aceastãperioadã. Performanþa stilisticã a lui Cioraneste în bunã mãsurã datoratã frecventãriiacestor autori. Ei îi inspirã gustul pentrufranceza clasicã, desigur vetustã în plin secolXX, dar cu atât mai apreciatã sub pana unuiscriitor care, nefiind nativ, reuºeºte sã o reîn-vie introducând nuanþe ºi formule neaºtep-tate în epoca lui Sartre ºi Camus. Experienþaacestor lecturi îi dezvãluie irelevanþa liris-mului în proza aforisticã pe care el o prac-ticase deja începând cu Pe culmile disperãrii.Începând din acest moment, Cioran va re-nunþa la tonul poetic câteodatã debordant,înlocuit de expresia uneori vehementã, alte-ori ironicã, deprinsã la ºcoala moraliºtilor.Imaginea Parisul ºi a oraºului se va deplasaprin urmare, generând o altã prezentare, cândpersonalã ºi ataºantã, când distantã ºi ana-liticã. Un exemplu îl constituie scrisoareacãtre Dinu Noica, intitulatã Despre douãtipuri de societate, publicatã în volumul Istorieºi utopie. În finalul acestui text, Cioran în-cearcã sã previnã eventualele regrete ale „pri-etenului îndepãrtat“ de a nu putea reveni înParisul pe care îl cunoscuse înainte de rãzboi:

Nu vreau sã închei fãrã a te pune încã o datãîn gardã contra entuziasmului ori a invidieipe care þi-o inspirã „ºansele“ mele, ºi mai pre-cis aceea de-a huzuri într-un oraº a cãrui amin-tire trebuie sã te obsedeze, în ciuda înrãdã-cinãrii în patria noastrã evaporatã. Nu aºschimba acest oraº pe nici unul din lume; dinchiar acest motiv el este izvorul nefericirilormele. Toate celelalte [oraºe] fiind pentru mineo apã ºi-un pãmânt, adesea mi se-ntâmplã sãregret cã rãzboiul l-a cruþat, cã n-a fost nimi-cit precum atâtea altele. Distrus, m-ar fi scã-pat de fericirea de a trãi în el, mi-aº fi pututpetrece zilele aiurea, la capãtul cine ºtie cãruicontinent. Nu-i voi ierta niciodatã cã m-alegat de spaþiu, cã datoritã lui aparþin unuiloc.20

Cioran afirmã aici categoric ataºamentulsãu faþã de Paris, oraº pe care nu este dispussã-l pãrãseascã vreodatã. Parisul a devenitpentru el locul de origine prin excelenþã,spaþiul cãruia îi aparþine în întregime, de carenu se mai poate desprinde aºa cum o fãcuseîn adolescenþã când a pãrãsit Sibiul ori maitârziu când a plecat, fãrã regrete, din Bu-cureºti. Textul este însã complex prin notanegativã pe care o introduce: în mod para-doxal, aceastã ataºare este sursa nefericirilorlui Cioran; el, care devenise metafizic dez-rãdãcinat, trebuie sã constate cã este totuºide undeva, nu din Rãºinari, nici din Sibiuºi cu atât mai puþin din Bucureºti, ci dinoraºul care a fost socotit în ultimele secolecentrul lumii. Astfel ajunge sã regrete cã Pa-

�

18. Ibidem, p. 92-93.

19. Convorbiri cu Cioran, Bucureºti: Humanitas, 1993,p. 99-100.

20. Istorie ºi utopie, trad. de Emanoil Marcu, Bucureºti:Humanitas, 1992, p. 26-27.

Generaþia ’27

• Mansarda lui Cioran din rue de l’Odéon. Foto: M. P.

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 21

risul nu a fost distrus în timpul ultimuluirãzboi mondial, cã el, Cioran, nu a fost scu-tit „de fericirea de a trãi în el“, altfel spus cãa fost lipsit de libertatea de a alege orice colþsub soare unde sã-ºi ducã existenþa fãrã a fineapãrat sensibil la frumuseþi citadine, la ca-litatea cerului ori a norilor care se târãsc dea-supra unor ipotetice mari bulevarde.

Desigur, nu trebuie luat ad litteram totce spune aici Cioran. Nu trebuie sã uitãmcã este vorba de o scrisoare cãtre un prietendin tinereþe, care trãia sub unul din cele maiaspre regimuri, ºi cã, la întrebarea lui Noica,autorul consideraþiilor despre cele douã ti-puri de societate vrea sã preîntâmpine atâtregretele celui care, aflându-se dincolo decortina de fier, nu mai poate vedea Parisul,cât ºi invitaþia de a se reîntoarce în România.Aparentul regret de a fi condamnat la feri-cirea de a trãi în Paris ascunde de fapt afir-maþia rãspicatã a puternicei legãturi cu elºi hotãrârea de a nu-l pãrãsi vreodatã. Rãs-punsul lui Cioran este ambivalent, dar înacelaºi timp în concordanþã cu atitudinile pecare demonul contradicþiei i le inspirã.

Altminteri, în acelaºi volum, o întreagãmeditaþie asupra utopiei, consideratã ca me-canism al gândirii cu unul din efectele celemai dezastruoase asupra comportamentuluipolitic (ºi nu numai) al speciei umane, va per-mite autorului sã reflecteze în trecere asuprasensului pe care îl dobândeºte cetatea în par-cursul civilizaþiei ºi mai ales sã se întrebe cumeste posibilã coabitarea unui numãr incal-culabil de indivizi în spaþiul atât de redus aloraºului:

Oriunde ar fi metropola unde mã poartãîntâmplarea, mã minunez cã nu se pornesc înfiece zi rãzmeriþe, mãceluri, atrocitãþi de aba-tor, o babilonie de sfârºit de lume. Cum oare,într-un spaþiu atât de redus, pot trãi laolaltãatâþia oameni fãrã sã se sfâºie unii pe alþii, fãrãsã se urascã de moarte? De fapt, chiar se urãsc,dar nu-s la înãlþimea urii lor. Aceastã medi-ocritate, aceastã nevolnicie salveazã societatea,îi garanteazã dãinuirea ºi stabilitatea. Din timpîn timp, se produce câte-o zguduire de careinstinctele noastre profitã; apoi continuãm sãne privim în ochi ca ºi cum nu s-ar fi întâm-plat nimic, sã convieþuim fãrã sã ne sfâºiemprea la vedere. Totul reintrã în normal, în cal-mul ferocitãþii, la fel de redutabil, în ultimãinstanþã, ca ºi haosul care-l întrerupsese.21

Spaþiul restrâns al cetãþii ar fi trebuit sãdeschidã calea masacrului, spune Cioran,care nu înþelege cum de indivizii se pot su-porta unii pe alþii în ritmul cotidian. Marileevenimente sociale care cuprind oraºele suntde fapt expresia impulsului iraþional al indi-vizilor de a se suprima reciproc. Ura careîi animã împotriva aproapelui nu are însãefectul aºteptat, ei continuã sã se suportela limita rãbdãrii fãrã a trece la fapte, iar atunci când o fac, sunt cuprinºi de-un soi deinconºtienþã care le permite sã revinã la „nor-mal“ fãrã prea mari remuºcãri. Acalmia dedupã „zguduire“ reinstaureazã vechile rapor-turi de „convieþuire“, într-un soi de liniºtevecinã cu ferocitatea.

Aceasta este opinia, teribilã desigur, pecare Cioran o exprimã la începutul eseuluisãu despre utopie. Opinie care nu trebuieînþeleasã totuºi în litera ei. Autorul recurgeîncã o datã la ironie pentru a denunþa difi-cultatea convieþuirii citadine, într-o vreme încare viaþa la Paris devenise insuportabilã dinpricina transformãrii fostei capitale „provin-ciale“ într-o metropolã modernã, asaltatã denenumãraþi studenþi, strãbãtutã de un numãrimpresionant de automobile. Definirea Pa-risului ca „garaj apocaliptic“ dateazã aproxi-mativ din aceeaºi perioadã, oricum Cioran afãcut aceastã notaþie în anii ’60. Analiza pecare el o întreprinde asupra utopiei are dreptpunct de plecare aceastã imagine infernalã aoraºului specificã anilor postbelici, perioadãde avânt economic ºi cultural care schimbãîntrucâtva faþa interbelicã a Parisului, cea pecare Cioran o cunoscuse în momentul sosiriisale în Franþa. Dar în primul rând prezenþaoraºului este justificatã în acest context defaptul cã utopia propune „cetatea idealã“,proiecþie irealizabilã a unor soluþii miracu-loase menite sã rezolve o datã pentru tot-deauna toate insuficienþele vieþii sociale.

ªi unde ar putea exista acele cetãþi pe care rãulnu le atinge, în care munca e binecuvântatãºi unde nimeni nu se teme de moarte? Eºticondamnat, acolo, la o fericire fãcutã din idilegeometrice, din extaze regulamentare, din miide minunãþii greþoase, aºa cum e obligatoriuîn scenariul unei lumi perfecte, al unei luminãscocite.22

Nu existã un spaþiu real care sã cuprindãtranspunerea la scarã istoricã a unor elu-cubraþii de genul celor pe care eseistul ledenunþã aici. Cetatea trebuie luatã ca atare,cu binele ºi rãul pe care le cuprinde, iar scrisullui Cioran, prin reacþiile contradictorii lapoezia ºi insuportabilul vieþii pariziene, dãseama de ambivalenþa fundamentalã a civi-lizaþiei moderne. Cât despre fericire, ea þinede dorinþa nemãrturisitã a fiecãrui individde a fi altundeva decât acolo unde îºi duce

existenþa, în mãsura în care utopia îl rupe deprezent ºi îl obligã sã-ºi proiecteze aspiraþii-le într-un viitor incert. Fericirea imaginatãface din om un animal istoric, spune Cio-ran.23 Nu vom insista asupra acestei anali-ze, fãrã legãturã cu subiectul nostru. Estesuficient sã amintim cã Cioran recomandã„descrierea Falansterului ca pe cel mai efi-cient vomitiv“.24

Este totuºi interesant de subliniat un sin-gur aspect, care ne permite sã identificãmdin nou prezenþa ironiei în discursul cio-ranian. Pornind de la constatarea cã orga-nizarea speciei umane în societate a adus unpic de bine ºi mult rãu, el propune o utopieinversã, asemãnãtoare dizolvantului univer-sal pe care îl cãutau alchimiºtii secolelor tre-cute, dar care sã acþioneze nu asupra meta-lelor, ci a instituþiilor. Iar Cioran continuã:

... în aspectele lor practice, alchimia ºi utopiase întâlnesc: urmãrind, în domenii diferite,un vis de transmutaþie înrudit, dacã nu iden-tic, una abordeazã imposibilul din naturã,cealaltã din istorie. Dintr-un acelaºi viciu alspiritului, sau din aceeaºi speranþã, se trageºi ideea pietrei filozofale, ºi a cetãþii ideale.25

Utopia este discreditatã de ambiþia ei dea produce o transformare spectaculoasã alumii, printr-o prestidigitaþie imposibilã, careurmãreºte de fapt sã punã capãt istoriei. Pia-tra filosofalã ºi cetatea idealã pornesc astfel,ironic vorbind, din aceeaºi dispoziþie spiri-tualã, plasând efortul intelectual pe temeliaºubredã a credinþei cã este suficient sã imagi-nezi binele pentru ca el sã se ºi producã.

Nu este greu de întrezãrit, în imaginearidiculizatã a cetãþii ideale proiectatã de uto-pie, nãduful lui Cioran de a trãi într-un Parispe care îl adorã, fãrã îndoialã, dar care nu-lexaspereazã mai puþin prin ritmul accele-rat ºi prin numãrul crescând de oameni care

21. Ibidem, p. 96. 22. Ibidem, p. 99.

23. Ibidem, p. 97.24. Ibidem, p. 102.25. Ibidem, p. 110-111.

Generaþia ’27

• Grand Hôtel des Balcons, vizibil din mansarda lui Cioran. Foto: M. P.

�

locuiesc în el; altfel spus, în mod încã o datãparadoxal, ceea ce Cioran ar reproºa Parisuluieste tocmai faptul cã ar fi un oraº... popu-lat! De aceea se imagineazã uneori în ipos-taza cãlugãrului care a renunþat la viaþa so-cialã pentru a se retrage în deºert, dar careeste tentat de demonul meridian dorind sãpãrãseascã spaþiul monahal, atras fiind demirajul altor locuri, aºa-zis mai generoase ºimai apropiate de duhul divin. Acedia, cãcidespre ea este vorba, unul din cele opt pãcatecapitale în Evul Mediu, este o stare de aban-don de sine în faþa propriului bine, dupã cumo defineºte Sfântul Toma din Aquino, iarCioran se identificã monahuluiacedic în plin centru al Parisului,încercând ispita rãsturnatã de a-lpãrãsi pentru a se instala în deºert:

Lipit de fereastra mea, cu ce sã-micompar sterilitatea dacã nu cu aceeaa Oraºului? Mã obsedeazã însã ºicelãlalt deºert, adevãratul. O, de-aºputea sã merg în pustie, sã uitmirosul de om! Vecin cu Dumne-zeu, aº trage-n piept mireasma tris-teþii ºi veºniciei lui, la care visez înclipele când se trezeºte-n mineamintirea unei chilii îndepãrtate.Ce mãnãstire voi fi pãrãsit, voi fitrãdat într-o viaþã anterioarã? Ru-gãciunile neterminate, lãsate atun-ci nerostite, mã urmãresc acum, învreme ce un cer incert se face ºi sedesface în creierul meu.26

A pãrãsi Oraºul (cu majusculã,adicã Parisul), identificat aici cudeºertul, în favoarea pustiei ade-vãrate, iatã o tentaþie care dezvãlu-ie o imagine de sine întrucâtva pre-vizibilã, ce se poate racorda la ceade tinereþe, de pe vremea cândCioran scria volumul Lacrimi ºisfinþi. Mizantropie ºi vocaþie reli-gioasã ratatã, dacã nu trãdatã, aces-tea par sã fie cele douã dimensi-uni în jurul cãrora se coaguleazãstarea de spirit de care dã seamaacest fragment. Cioran îl aºazã alã-turi de alte texte scurte sub titlulDeºeuri de tristeþe, care spune multedespre forþa destructurantã a mâh-nirii, sentiment familiar, dacã nutipic gândirii sale. Melancolia dusãla ultimele ei consecinþe este nota caracte-risticã a scrisului cioranian chiar ºi în epocaparizianã. Dacã orice tristeþe este o soli-daritate cu Parisul, atunci este foarte posibilca Parisul însuºi, cu aparenþele sale de con-fort, luminã ºi distracþie, sã cuprindã în struc-tura sa adâncã toate elementele care, la„suprafaþa“ textului cioranian, îl transformãîntr-o emblemã a melancoliei.

„Mizantropul“ din 21, rue de l’Odéon

ORICUM, MIZANTROPIA lui Cioran nu seaflã neapãrat în contradicþie cu pasi-

unea pentru oraºul pe care, dupã propriilelui mãrturisiri, nu-l mai putea pãrãsi. Primal-a însoþit oriunde, chiar dacã nu s-a mani-festat decât prin scris, Cioran fiind de fapto persoanã agreabilã ºi prevenitoare în relaþiacu ceilalþi, pentru care prietenia însemnaenorm. Cãci de fapt ceea ce regretã el în Pa-risul de dupã rãzboi este tocmai acel farmecpoetic pe care îl remarcase la sfârºitul anilortreizeci ºi care a dispãrut, cel puþin în per-

cepþia lui, odatã cu redresarea postbelicã.Într-o scrisoare cãtre Arºavir Acterian, din11 septembrie 1980, nu se poate reþine sãcomenteze: „Ce-mi spui tu de Constanþa sepotriveºte la fel de bine Parisului: nu maieste acelaºi oraº; a decãzut ºi tot ce era far-mec a dispãrut demult. Asistãm la o degra-dare universalã a tot ce ne-a fost drag. – Cuatât mai rãu pentru noi“.27 Ceea ce nu-l îm-piedicã sã strãbatã oraºul „ce i-a fost drag“în cãutarea acelui „farmec dispãrut“ pe carenu-l mai poate descoperi decât în strãzilepustii ale Cartierului Latin ori în colþurilemedievale care au supravieþuit istoriei ºi mai

ales „sistematizãrii“ întreprinse de adminis-traþia haussmanianã sub al doilea Imperiu.De aceea plimbãrile nocturne trebuie sã fiesingurele care îl fac sã retrãiascã acel ºarm,chiar dacã aceasta îi permite sã reînvie, într-oipostazã mai curând ironicã ºi amuzantã,vechea sa mizantropie:

În aceastã dimineaþã, cãtre orele 3, între ªcoalamilitarã ºi Odéon, m-am plimbat pe strãziînguste, complet singuratice. Nici urmã deom. Frig. Îmi veni ideea cã mergeam prin-tr-un oraº ai cãrui locuitori fuseserã nimiciþiinstantaneu (rãzboi bacteriologic?). N-amsimþit nici angoasã, nici satisfacþie. ªi mi-amzis cã ne obiºnuim repede cu condiþia de

supravieþuitor.28

S-ar spune cã în corespon-denþa sa de dupã rãzboi cu prie-tenii din România, Cioran în-cearcã de cele mai multe ori sãmenajeze eventualele nostalgiiale acestora minimalizând imagi-nea Parisului, cu întregul sãu re-nume, în primul rând cultural.În comparaþie, Bucureºtii epociicomuniste nu puteau stârni decâtcompasiune sau oroare în ochiicelui care de zeci de ani practicnu pãrãsise malurile Senei. Uneledin scrisorile lui Cioran sunt ade-vãrate capodopere de autode-riziune prin modul în care auto-rul se prezintã pe sine în contextparizian. Când îi trimite lui Ar-ºavir Acterian un exemplar dinLe mauvais démiurge, el îºi apre-ciazã volumul ca fiind „ceva întreo broºurã ºi o carte“, dupã careadaugã:

Dacã o primeºti ºi ai chef sã ociteºti, ai sã vezi cã nu ajutã lanimic sã trãieºti treizeci de aniîn Occident ca mine, dacã temulþumeºti cu aceleaºi idei de lasud de Dunãre. Mã socotesc unfel de bogomil, ceea ce pe planintelectual nu înseamnã tocmaiun pas înainte. Iatã-mã deci maimult bulgar decât parizian. Fãrãcomentarii.29

Ori atunci când se aflã înElveþia, în vacanþã desigur, ºi îiscrie aceluiaºi prieten urmã-

toarele:

Elveþia este o þarã în care totul funcþio-neazã perfect; de-asta nici nu vrea s-oimite nimeni. Sunt luate ca model China,Cuba sau chiar Valahia. [...] Parisul e unoraº în care nu se mai poate trãi. La felde bine te-ai putea instala într-un garaj.Pe deasupra, francezii mã exaspereazã. Cepãcat cã nu mã pot converti în cetãþeanelveþian!30

22 • APOSTROF

• Rue de l’Odéon. Foto: M. P.

26. Ispita de a exista, trad. de Emanoil Marcu, Bucu-reºti: Humanitas, 1992, p. 182.

28. Cahiers, Paris: Gallimard, 1997, p. 638.29. Scrisoare din 21 aprilie 1969, Scrisori cãtre cei

de-acasã, p. 200.30. Scrisoare din 1 septembrie 1973, ibidem, p. 209.

Generaþia ’27

�

27. Scrisori cãtre cei de-acasã, p. 229.

Astfel de „ieºiri“, cu sãgeþi trimise în maimulte direcþii, inclusiv împotriva lui însuºi,printr-o singurã frazã, îl pot amuza pe citi-tor ºi în primul rând pe destinatarul scrisorii.Cioran are darul de a gãsi formule care arun-cã în aer logica simþului comun ºi care semanifestã printr-o explozie de vesele persi-flãri. Nu este însã mai puþin adevãrat cã înnotaþiile zilnice din Caiete este adesea maipuþin complezent atât faþã de Paris, cât ºi deparizieni. Considerã chiar cã are toate cusu-rurile acestora ºi afirmã fãrã ezitare cã audarul de a-l scoate din fire, în preajma lorfiind mereu pus pe harþã. Cioran reproºeazãparizienilor iritabilitatea, impertinenþa, aerelede superioritate, vanitatea, adicã o întreagãserie de defecte pe care altminteri ºi le recu-noaºte în egalã mãsurã. Se reþine însã, ne-voind sã se coboare la „comedia enervãrii“.31

Altfel, Parisul este un „cimitir în care mor-mintele au mai multe etaje“32 ori, conside-rând lucrurile cu sarcasm ºi la o scarã care îipermite sã aibã viziunea adevãratei dimen-siuni a orgoliului: „Paris – insecte compri-mate într-o cutie. A fi o insectã celebrã“,pentru ca apoi, schimbând tonul, sã con-tinue: „Orice glorie este rizibilã; cel careaspirã la ea trebuie sã aibã cu adevãrat gustpentru decãdere“.33 Omul ºi agitaþia coti-dianã l-au iritat întotdeauna pe Cioran, carenu agreeazã reuºita socialã ºi cu atât mai pu-þin ipocrizia celebritãþii de orice fel. Putemînþelege cã el însuºi, ca autor, nu putea sã nufie sensibil la succesul de editurã onorabil,dar în acelaºi timp numeroase sunt pasajeleîn care se poate observa un efort notabil pen-tru a depãºi vanitatea autorlâcului, cu atâtmai mult cu cât multã vreme cãrþile sale nuau avut un numãr mare de cititori. Parisuldevine astfel spaþiul de predilecþie al calvaru-lui social, cu întregul sãu cortegiu de ritua-luri ºi amiciþii veninoase. Uneori în corespon-denþã revine asupra acestui subiect, cum seîntâmplã dupã publicarea volumului Ecartè-lement, când îi mãrturiseºte prietenului Arºavir:

Nu mã crezi sincer când îþi spun cã zgomo-tul fãcut de cartea mea nu-mi faci nici o plãcere;„succesul“ este de prost gust, ca tot ce seadreseazã marelui public ºi ca tot ce e tipic„parizian“. De departe, poate impresiona, însãnu ºi de aproape. Mai sunt apoi invidioºii ºiintrigile lor. Toate astea sunt de-ajuns pentrua trezi nostalgia anonimatului, scârba de-a scrieºi chiar mai mult, de-a publica...34

Iar în Caiete tema vieþii pariziene plinede neajunsuri reapare, modulatã în nenumã-rate nuanþe. La întrebarea „ce faceþi la Paris?“pe care o pune în general, Cioran rãspunde:„Ne dispreþuim unii pe alþii“.35 Este adevãratcã la Paris trãiesc oameni interesanþi, dar înlocul acestora nu întâlneºte decât pisãlogi.Tãrâmul unde ar fi trebuit sã-ºi ducã traiul arfi fost nu Parisul, ci, urmând exemplul Sfinþi-lor Pãrinþi, deºertul. De altfel, se considerã„un ermit în plin Paris“.36 ªi aºa mai departe.

Totuºi, din când în când rãzbate meditaþiaaforisticã a moralistului care se pune pe sineîn cauzã (ceea ce nu-i stã în obicei, dar de laun moralist al secolului XX ne putem aºteptala orice), pentru a sublinia o datã în plus nive-lul de detaºare la care a ajuns: „Nu pot trãidecât acolo unde mã aflu – ºi unde mi se spunestrãin. O patrie – patria mea – mi se pare lafel de îndepãrtatã ºi de inaccesibilã ca ve-chiul Paradis“.37 Or, când Cioran scrie acesterânduri el se aflã la Paris, în eterna sa mansardã,ºi are deja la activ câteva cãrþi în francezã.Sentimentul dezrãdãcinãrii l-a însoþit pre-tutindeni; mai mult decât atât, a devenit pen-tru el un principiu de viaþã. Recunoaºte însãcã existã un lucru de care s-a ataºat. Când unprieten îi spune cã cineva, într-o bunã zi, artrebui sã scrie despre raporturile lui cu Parisul,deoarece existã în mod cert o legãturã întreatmosfera Parisului ºi felul sãu de a vedealucrurile, Cioran comenteazã: „E foarte ade-vãrat: eu, care nu mai sunt legat de nimic, amprins totuºi rãdãcini în Paris. Parisul este oraºulmeu“, chiar dacã, pe moment, ceea ce simtecã-l leagã de el este o „melancolie metafizicãgrefatã pe melancolia parizianã“.38 Iatã-l decide undeva, în final, dupã ce ºi-a renegat ori-ginile valahe, fãrã a înceta în schimb de a seîntâlni cu românii din diasporã ori cu cei aflaþiîn trecere prin capitala Franþei, lucru de carese plânge de altfel fãrã încetare, reclamân-du-ºi dreptul la singurãtate. Filmul realizatîn 1990 de Gabriel Liiceanu îl prezintã peCioran în câteva secvenþe în plin Cartier Latin,strãbãtând strãzile ori grãdina Luxembourg caºi cum nici nu ar fi ieºit din apartamentul sãude la ultimul etaj, cu un aer de familiaritatecare aminteºte de acea anecdotã despre Bau-delaire care, întâlnit în papuci ºi în bluzã deinterior de un cunoscut în plinã insulã Saint-

Louis, are aerul cã nu ºi-a pãrãsit domeniul.39

Cioran se simte legat de Paris mai mult decâtorice, dupã cum mãrturiseºte într-o scrisoa-re cãtre Constantin Noica: „Ar fi mai cinstitpoate sã spun cã adevãrata mea pasiune n-au fost cãrþile, ci Parisul, devenit un loc detorturã precum gura de rai de care tu ai fostatâta amar de vreme supãrãtor de îndrã-gostit“.40 Parisul – pasiune devenit „loc de tor-turã“; Cioran proiecteazã fãrã încetare auranegaþiei asupra a tot ceea ce pentru el are în-semnãtate, deºi contextul scrisorii ne dezvãluiesensul mai curând banal, cotidian al expre-siei lieu d’épreuve: este vorba pur ºi simplude nenumãratele „întâlniri inutile ºi inevita-bile“ care aduc atingere nevoii sale de singu-rãtate.

Putem însã înþelege cã, prin negãrile, dis-tanþele ºi mormãielile lui, Cioran nu facealtceva decât sã se alinte, reproºând Parisuluinu lipsa de perfecþiune, ci nemulþumirilelãuntrice, cele pe care le-ar fi simþit oriunde,inclusiv în deºert. De altfel, parizienii îºimanifestã afecþiunea faþã de oraºul lor înmod critic, iar Cioran nu face excepþie. Cãci,orice s-ar zice, el devenise parizian.

�

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 23

• Din nou mansarda lui Cioran. Foto: M. P.

31. Cahiers, p. 874.32. Ibidem, p. 255.33. Ibidem, p. 23.34. Scrisori cãtre cei de-acasã, p. 227.35. Cahiers, p. 442.36. Ibidem, p. 23.

Generaþia ’27

37. Ibidem, p. 55.38. Ibidem, p. 914. Termenul folosit de Cioran în francezã

este cel de cafard, care mai înseamnã, pe lângã „me-lancolie“, ºi „tristeþe“, „deprimare“, „descurajare“.

39. Cf. Walter Benjamin, Paris, capitale du XIXe siècle,Paris: Ed. du Cerf, colecþia „Passages“, 1997, p.259.

40. 15 ianuarie 1975, Scrisori cãtre cei de-acasã, p. 305.

24 • APOSTROF

Biblioteca tânãruluiscriitor, primele

„strigãri“

GÂNDIT ÎN toamna anului trecut ºi amâ-nat din lipsã de fonduri, dar ºi din cauza

numãrului mic de manuscrise propuse, con-cursul de debut al Filialei clujene a UniuniiScriitorilor a fost relansat anul acesta, cu spri-jin din partea USR. Au fost expediate peadresa filialei 13 manuscrise. Trei dintre eleau fost eliminate, nefiind vorba de debutanþi.În urma jurizãrii, au fost declarate câºtigã-toare cele semnate de: Laura Husti-Rãdu-leþ, Adrian Tudurachi, Oana Pughineanu.Ele deschid Biblioteca tânãrului scriitor. Ti-nerii autori ºi-au ales singuri editura. Lucra-rea lui Graþian Cormoº, ieºind oarecum dinsfera literaturii, a fost recomandatã spre pu-blicare editurii clujene Casa Cãrþii de ªtiinþã,care a inclus-o în programul ei de debuturi.

Iatã-le, descrise pe scurt, în ordinea nu-merelor de pe copertã:

1. LAURA HUSTI-RÃDULEÞ,Proze de dupã-amiazã (EdituraLimes, 2006, 128 de pagini).

Absolventã a Facultãþiide Litere a Universitãþii „Babeº-Bolyai“ Cluj (2003,cu o tezã de licenþã despre Cristian Popescu), redactorla revista Echinox, LauraHusti-Rãduleþ a colaborat cu prozã ºi eseula Vatra, Steaua, Piaþa literarã, Calende, Sudetc. A câºtigat o bursã de creaþie acordatãde Uniunea Scriitorilor ºi Copyro. Debutulcu Proze de dupã-amiazã este escortat deSanda Cordoº, care nu ezitã sã parieze petalentul tinerei (n. 1980) prozatoare:

Comunã tuturor acestor perspective le estecuriozitatea nesãþioasã pentru viaþã, în as-pectele ei imediate, banale, însã mereu fasci-nante („ascultam în receptorul ãla jegos celemai banale ºi totuºi seducãtoare poveºti deviaþã“), precum ºi – susþinând-o – o anumeinocenþã (uneori, debilitate) interioarã. Deºisubiectele sunt, aºadar, de cele mai multe orioarecare, tocmai candoarea punctului devedere le imprimã ritmul ºi adâncimea,provocând, totodatã, curiozitatea cititorului[...] Laura Husti-Rãduleþ este înzestratã cumultã curiozitate, cu un fin auz al lumii, cuºtiinþa de a povesti ºi de a construi crâmpeiede viaþã – tot atâtea calitãþi care ne îndrep-tãþesc sã aºteptãm de la talentata debutantãde acum cãrþile viitoare.

Prozele volumului cuceresc ºi convingprin miºcarea dublã pe care o imprimã pa-ginii: pe de-o parte, naratorul este foarte tâ-nãr (copil ori abia ieºit din copilãrie), neºtiu-

tor, candid, captând fãrã sã selecþioneze toatesemnalele lumii înconjurãtoare, dar ºi pe cele,mult mai tulburãtoare, ale trupului în creº-tere; pe de altã parte, el este secondat dis-cret de un soi de ecou matur(izat) al primu-lui nivel, în stare sã sugereze înþelesuri graveºi sã silabiseascã „morala“ ultimã a faptelor.Candoarea bruiatã de o sexualitate abia con-ºtientã de sine, dar nu mai puþin vibrantãare ceva din Deºteptarea primãverii a lui F. Wedekind. O privire impresionistã, am-biguizând culori, lumini ºi umbre, e fisuratã,cu urmãri excelente pentru calitatea textelor,de violenþe expresioniste ºi neoexpresion-iste, tot aºa cum melodia delicatã, „poeticã“a frazei se frânge uneori în la fel de bine-venite secvenþe groteºti ori... dodecafoni-ce. Ezitãrile vocii auctoriale pot þine loculfermitãþii, tot aºa cum tremurul ei poate sunasentenþios. În totul, o carte care promite cuargumente credibile. Iatã o secvenþã, decu-patã aproape la întâmplare:

Într-una din zile, plictiseala a fost aºa de marecã am mâncat ºi-am mâncat ºi burta mi-aajuns pânã sub bãrbie. ªi tot am rãmas plicti-sitã. Zilele trec ºontâc, ca melcul în drumulsãu spre baltã, sã bea apã caldã, ºi-n drumullui spre Dunãre o sã vadã cã apa-i tulbure ºi-o sã vinã înapoi unu-doi, unu-doi. Cinenu-i gata? Îi dau cu lopata. Supãrãrile inutilemi-au înþepat tenul ºi-au lãsat dâre adânci,încercãnãri penibile ºi deloc dureroase... Fru-museþea zilelor însorite se duce ºi ea, vântulmã pãleºte drept în faþã ºi miroase a lemn ars,ca ºi cum muntele ºi-ar fi ars copacii, s-ar fidezbrãcat cu totul de pãduri ºi-ar fi rãmasîn pielea goalã, prea puþin provocator, ºi cutoate astea...

Peste trupul meu alunecã mâna ta, din ceîn ce mai adânc, tocindu-mi epiderma de laun capãt la altul. Umerii-mi tremurã, foarte albi.Printre cãrãrile zdrenþuite ne poticnim, la fie-care pas, ºi dacã ating din greºealã vreo crean-gã cu umerii, rãmâne o dungã subþire de tot,ºi-mi fac rochie foarte interesantã din zeci dedungi pe care le împletesc, câte douã. ªi-mi þinbraþele lipite de trup, ca sã nu alunece nouamea rochie ºi sã rãmân în þâþucile goale.

Peste toate astea, tu treci cu vederea.

2. ADRIAN TUDURACHI,Destinul precar al ideilor literare: Despre instabilitateavalorilor în poetica lui MihailDragomirescu (Editura Limes,2006, 158 de pagini). S-anãscut în 1974, la Cluj-Na-poca. Absolvent al Facultãþiide Litere a UBB Cluj (1997).Masterat la Cluj cu disertaþia Poetica lui E.Lovinescu (1998) ºi la Geneva (2002). Docto-rat magna cum laude cu teza Poetica luiMihail Dragomirescu, 2005. A colaborat laeditarea volumului Dosoftei, Viaþa ºi petre-cerea sfinþilor (1996). Prezent în volumulcolectiv Eminescu – poet naþional român, 2001(coord. Ioana Bot). A îngrijit, alãturi deIoana Bot, ediþia Ioana Em. Petrescu, Studii

de literaturã românã ºi comparatã, 2005. TotIoana Bot semneazã ºi prefaþa, sobru entuzi-astã, a volumului de debut:

Pentru mulþi dintre viitorii ei cititori, carteade faþã va fi o mare surprizã: pe care, cred deceva vreme, orizontul românesc al istoriei idei-lor o aºteaptã. Fermecãtoare – fãrã a fi un eseu,discret-narativã – fãrã a fi câtuºi de puþin auto-ficþional-incertã, riguroasã – fãrã a fi aridã, do-cumentatã – fãrã a face paradã de erudiþie, pur-tând o pecete stilisticã particularã – ºi fiindtotuºi doar volumul de debut al unui cercetã-tor care publicã prea rar pentru obiºnuinþelevieþii noastre literare...

Fiecare rând al portretului e exact ºi îºigãseºte acoperire în volum. Cartea e de cititatent ºi de meditat asupra întrebãrilor pecare deschide („De ce lui Lovinescu nu i-areuºit un concept clar al sugestivitãþii? Totaºa, nici lui D. Caracostea nu i-a reuºit este-mul, nici lui Mihail Dragomirescu – misti-cul. E o coincidenþã stranie care mã face sãmã întreb cum se ajunge la obiectualitatealiteraturii. Poate fi pusã în concept? Sau rã-mâne numai o experienþã personalã ºi ne-transmisibilã?“). Tânãrul cercetãtor porneºtede la celebra polemicã Gherea-Maiorescu –

Mãsuratã la scara polemicii, intervenþia lui Gherea e cel puþin tot atât de importan-tã cât intervenþia lui Maiorescu. Amândoi auizbutit sã schimbe esenþial cursul dezbaterii.ªeful grupãrii junimiste a transformat un scan-dal din lumea teatrului – relativ banal – în-tr-o discuþie de principii estetice. La rândulsãu, criticul socialist a suspendat înfrunta-rea ideologicã, deschizând perspectiva unuinou spaþiu de dezbatere. Ceea ce trebuieremarcat e cã nici una dintre aceste interven-þii nu este o simplã replicã lansatã în cadruldat, fix, al polemicii; Maiorescu mai întâi,Gherea apoi, au acþionat asupra cadruluiînsuºi, au schimbat regula jocului. Nu anga-jarea, îndrãzneala sau violenþa (adicã trãsã-turile unei simple ciocniri de opinii) definesccele douã intervenþii, ci strategia – proiecþiacadrului înfruntãrii ºi alegerea reflectatã aarmelor. E aici, indiscutabil, o artã a rãzboiu-lui...

– ºi, prin ea, analizeazã destinul de critic allui Mihail Dragomirescu ºi eºecul sãu:„Acelaºi mecanism care îl ajutã pe Drago-mirescu sã îºi punã problema indeterminãriicapodoperei provoacã dedublarea expresi-ei ºi confuzia ideilor [...] Ironic aproape, luiMihail Dragomirescu i s-a dat acces la o rea-litate dificilã a textului literar, dar, în acelaºitimp, i s-a luat ºansa de a o comunica“. Ocarte care invitã la degustat idei într-o lumepicotind în autosuficienþã.

3. OANA PUGHINEANU,Plictisealã. Ratare. Prostie:Biobibliografie selectivã (CasaCãrþii de ªtiinþã, 2006, 158de pagini). Nãscutã în 1977,la Iaºi, este absolventã a Fa-cultãþii de Istorie ºi Filosofie,secþia Filosofie a UBB (1999).Studiilor aprofundate de filo-sofia umanului (1999-2000) li se adaugã unmasterat de comunicare ºi relaþii publice(2000-2002). Doctorand în literaturã com-paratã. Redactor la Tribuna. A colaborat laApostrof, Balkon (în prezent Idea), CaieteleEchinox, Steaua, Transylvanian Review, Tri-buna, Vatra, Bucureºtiul cultural, Cultura,Contemporanul, Dilema veche. Horea Poenarsemneazã textul-escortã:

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 25

N-am citit în ultimii ani nicio carte mai sin-cerã, mai apropiatã de viaþa ºi România noas-trã de acum, mai abilã ºi mai inteligentã înfelul cum îºi spune (ºi ne spune în) povesteaei. Nicio carte mai vie, mai adevãratã (oricâtde fals ar fi acest cuvânt) ºi, cu o expresie cã-reia îi subliniez importanþa, mai potrivitã.

Adãugând eseurilor din prima secþiunea cãrþii câteva p(r)oze fragmentare ºi frag-mentate, Oana Pughineanu mãrturiseºte

unica dorinþã ce a stat în spatele scrierii acesteicãrþi: aceea de a practica o sinceritate dusã pânãla masochism. Plictiseala a devenit o pasiunepentru mine, Ratarea, o evidenþã, iar Prostia,un soi de ingredient uneori util, alteori fatal.Nu pot doar sã le arãt cu degetul. Ele nu aparþindoar altora, aºa cum îºi închipuia Ivan Ilicidespre moarte. Ele sunt mai vechile ºi mai noilenoastre universalii, cele care ne fac sã simþimcã viaþa se scurge ca o injecþie cu calciu pe caresã o suporþi îndelung ºi nemiºcat pentru a oco-li usturimea ºi senzaþia de sufocare.

Cu lecturi întinse ºi serioase, oarecum deºcoalã veche, în sensul seriozitãþii ºi al pari-ului pe idei, Oana Pughineanu are, pe dea-supra, avantajul unei „sictireli“ de ºcoalãnouã, dar ºi, pe cale de consecinþã, al uneiremarcabile expresivitãþi care le împacã peamândouã. De unde, poate, ºi „potrivirea“despre care vorbeºte Horea Poenar. Maestrãîn decriptarea nu doar atentã, ci ºi surprin-zãtoare a semnelor lumii contemporane, areacces la înþelegere în sens etimologic, ca intuslegere (citire înãuntru). Situatã ºi situându-se anume, programatic, mereu ºi deopotrivãînãuntrul ºi în afara chestiunii, „obscenitateaevidenþelor ºi superficialitatea aparenþelor“îi apar la fel de stridente. Dezarmatã ºi gatasã atace, buimacã pânã la leºin ºi lucidã pânãla jupuire, dezîncântatã ºi degustând cu vo-luptate comicul situãrilor ºi situaþiilor uma-ne, stãpâneºte deja arta formulãrilor memo-rabile, dar îºi arogã ºi dreptul de a le subminaea însãºi, capricios, nestãpânit, suculent.Adesea învingãtoare, colecþioneazã asiduuînfrângeri, timiditatea îi e tumultuoasã, tris-teþea exuberantã, lenea harnicã. În textele ei,simplitatea platã a lumii începutului de mile-niu capãtã volum, culoare, þipãt. Tot aºa cumîncâlcita complexitate a aceleiaºi lumi îºi des-curcã, îmblânzitã, iþele ºi se dedã la enunþuricristaline. În loc de încheiere, o secvenþã:

Însã ceea ce nu i-a reuºit Artei îi reuºeºte con-sumului de masã: comerþul e singurul carecreeazã „convenþii“ neerodabile, arta (vân-zarea de artã) fiind unul dintre ele. Banul enoua „aurã“ a obiectului de artã, în timp cecritica nu pare a fi mai mult decât o mon-denitate: un fel de a petrece timpul liberînchipuindu-ne cã facem lucruri „gratuite“,dar neputând scãpa nicicând de condiþia co-mis-voiajorului care vehiculeazã trenduri. Întretimp, „revoluþia“ (revolta) se vinde la fel debine ca orice altceva, iar terorismul e cea maiscurtã cale spre prime time.

4. GRAÞIAN CORMOª, Femeiîn infernul concentraþionar dinRomânia (1945-1989), CasaCãrþii de ªtiinþã, 2006, 152de pagini. Nãscut în 1980,a absolvit Facultatea de ªtiin-þe Politice, Administrative ºiale Comunicãrii din cadrulUBB. Prezent în volume co-lective: Schimbãri în Europa, schimbãri înmass-media, coord. Ilie Rad, 2004; CaieteleEchinox, vol. 7, coord. ªtefan Borbély, 2004;

Ruxandra Cesereanu & Co., Made in Roma-nia: Subculturi urbane la sfârºit de secol XX ºiînceput de secol XXI, 2005; Anuarul de isto-rie oralã, vol. VI, 2005. A îngrijit, împreu-nã cu Ilie Rad, ediþia Edgar Papu, Interviuri,2005. În curs de apariþie: Mircea Zaciu, In-terviuri, ediþie de Mircea Petean ºi GraþianCormoº, precum ºi Contribuþii la elucidareateoriei protocronismului românesc, volum colec-tiv. Volumul de debut se remarcã printr-unextraordinar echilibru. El nu acuzã ºi nici nuiartã. Judecata sa e una analiticã, dornicãsã decanteze, sã aleagã ºi sã înþeleagã. Autorulare privirea rece a observatorului strãin, cãcie prea tânãr sã fi cunoscut direct regimulcomunist. Totodatã, o bibliografie atent con-sultatã ºi întâlnirea (directã ori prin inter-mediul jurnalelor) cu martorele atrocitãþilordin închisorile comuniste îl obligã la o impli-care expresivã, aº spune, una care îl fereºtede exagerãri de orice semn ºi-l ajutã sã de-prindã „arta amintirii“. Format parþial înºcoala Ruxandrei Cesereanu, Graþian Cormoºscrie un veritabil „manual de învãþat memo-ria“, cum ar spune Ana Blandiana. Carteasa nu doreºte sã se despartã de trecut, ci sãºi-l asume în cunoºtinþã de cauzã. Ea învaþãsã uite dupã ce a aflat/descoperit despre tre-cut mãcar adevãrurile accesibile. O carteinteligentã, cu încheieri clare, care ºtie cã„istoria se repetã în forme camuflate ºi cãmistificarea e, uneori, mai greu detectabilã,dar ea e inerentã vieþii“.

�

Rafinamentul senectuþii

ACÞIUNEA DIN Eupalinossau Arhitectul, de Paul

Valéry, se petrece în moarte.Ambii protagoniºti, Socrateºi discipolul Fedru, fac o tre-cere în revistã a vieþii pe careau consumat-o în lumea desus ºi se-ntreabã ce anumear face dacã le-ar fi datã ºan-sa de a o lua de la capãt. Printre altele, So-crate spune cã trauma pe care el a resimþit-ocând s-a vãzut nevoit sã coboare în lumealui Hades nu se poate compara cu ºocul letalde care trebuie sã fi avut parte tânãrul Fedru,pentru simpul motiv cã el a trãit viaþa camoarte încã de sus: n-a fost atent la fru-museþea lucrurilor înconjurãtoare, n-a avutochi pentru ceea ce era în jur, decât pen-tru idee, adicã pentru o himerã, a cãrei atin-gere presupune o anume, voluntarã ºi pre-meditatã, mortificare.

Un adevãrat înþelept, mediteazã filoso-ful, trebuie sã fie bãtrân încã de tânãr, ceeace face ca ºi întâlnirea cu Charon sã i se parãmai uºoarã. Nu la fel se întâmplã cu tine-rii: nãbãdãioºi, violenþi ºi senzoriali, mãsuralor e ignorarea morþii, chiar dacã vorbescprea mult, eroic ºi nesocotit, despre ea. Par-curgând cu imensã plãcere complicitarã Bã-trâneþe ºi moarte în mileniul trei, de LiviusCiocârlie (Bucureºti: Humanitas, 2005), aºputea chiar crede cã existã douã comporta-mente în faþa bãtrâneþii ºi morþii. Uniivorbesc prea mult de ele. Alþii ºi le interi-orizeazã. Primul comportament presupuneexorcizare prin cuvânt, estetizare, pe când al

doilea este anxios, grav, catastrofic. De parteacãrei atitudini este Livius Ciocârlie? „Scriudespre moarte ºi sunt bucuros. Ce poate fiasta altceva decât frivolitate? Frivolitate sãfie, dar este una de care sunt mulþumit. SlavãDomnului, pânã acum nu mã tem. Mã temmai mult de bãtrâneþea dusã prea departe.“

Îmi vine în minte Gustav Aschenbach,bãtrânul scriitor al lui Thomas Mann, înpreajma morþii, la Veneþia, îndrãgostit deun copil. Înaintea sfârºitului se pomãdeazã:merge la un frizer, îºi schimbã înfãþiºarea ºihainele, cere sã fie întinerit, estetizeazã infinitºi culpabil o trecere pe care o putea trãi demn,cumpãtat, aºa cum ºi-a trãit întreaga viaþã.În cazul acestei tipologii a morþii, sfârºitultransfigureazã; aratã altfel de cum ai trãitpânã atunci, ca un soi de trãdare de sine(dacã nu apostazie). Cred cã o asemeneasituaþie a vrut sã evite Livius Ciocârlie, atunci când a decis sã scrie Bãtrâneþe ºimoarte în mileniul trei: sã nu fie luat prinsurprindere, sã nu fie trãdat de propria sabiologie, obligat sã plonjeze, cu luciditateºi resemnare, în ceva inedit, în necunoscut.Volumul – ca ºi toate cele precedente aleacestui om exemplar, de care poþi fi mân-dru cã l-ai cunoscut – familiarizeazã: mutãsfârºitul din zona necunoscutului în aceea acunoscutului, a familiaritãþii. În acest fel, eltransformã cumplitul în tandreþe, rãspun-zând programului existenþial ºi – de ce nu?– artistic al unui om pentru care obiectelesunt familiare doar atunci când, de preamultã folosinþã, marginile lor devin moi,catifelate. Volumul dã dovadã de o percepþiemeºteºugãreascã asupra bãtrâneþii ºi a morþii,transformând spaima în monolog estetic.Nimic strident în textura cãrþii, niciun cuvântla nelalocul sãu: doar termeni simpli, nespe-culativi, fãcuþi sã se armonizeze într-un ri-tual de organicizare.

ªi, pentru a folosi un alt termen, într-unsoi de pedagogie a bãtrâneþii. Bãtrânii, deregulã, sunt rapace: vor sã ia cu ei prea mult,cu cât se apropie mai mult de moarte. Puþini– ºi Livius Ciocârlie este unul dintre ei –ajung la înþelepciunea cã în procesul sfârºi-tului ceilalþi trebuie eliberaþi: cã moartea reprezintã, întotdeauna ºi fãrã resturi, oasumare extremã a solitudinii: „Trecem prinmai multe bãtrâneþi. Foarte bãtrân eºti cândnu te mai poþi despãrþi sufleteºte de cines-a înstrãinat. Foarte bãtrânã e mama dupãce i-a murit copilul. Bãtrâni de tot, cum nue bine sã ajungã nimeni, am fi când noi l-am uita pe Maxone, cum l-a uitat pe Relumama B. Bãtrâneþea asta sper sã nu o apuc“.

Vorbeam mai sus de un ritual (regresiv)de organicizare. Îmi povestea cineva un de-taliu impresionant, a cãrui veridicitate nuam cum sã o verific, dar îmi place mai multfãrã. Spunea respectivul cã în progresia finalãa bolii, Cioran a uitat încetul cu încetul fran-þuzeºte, suprastructura sa lingvisticã s-aestompat, apoi s-a ºters cu totul, pentru ada la ivealã, ca pe un palimpsest, românaneaoºã a copilãriei. Nu ºtiu dacã analogiase potriveºte sau nu, dar am avut ºi eu im-presia, citind Bãtrâneþe ºi moarte în mileniultrei, cã aici se produce un proces similar:autorii francezi, atât de iubiþi de cãtre autorodinioarã (ºi nu numai din raþiuni profe-sionale, ci în primul rând din motive de dia-lecticã opozitivã, cârtitoare), se estompeazã,pentru a lãsa locul acelor maeºtri ai organi-cului cosmic, care sunt ruºii – ºi, evident,Bibliei sau textelor sacre. Iatã, de pildã, un

�

26 • APOSTROF

citat din Maxim Gorki, reprodus la paginile15-16: „O lume liniºtitã era în jurul lui ºi înlumea aceasta se înfãptuia neîncetat creaþi-unea tãcutã a naturii, se înfiripa fãrã zgomotviaþa pe care moartea o loveºte totdeauna,viaþa rãmânând, totuºi, de nebiruit; în paceaaceasta lucra încet ºi moartea, lovindu-le petoate, fãrã a câºtiga victoria. Iar cerul albas-tru strãlucea de o mare frumuseþe“. Alþi ruºicitaþi: Dostoievski, Vasili Rozanov, NadejdaMandelºtam. ªi Osip, cu un reproº cãtre Na-dejda, pe care s-ar cuveni sã-l reciteascã toþicei care cred cã se scrie prea multã poezie înRomânia: „De ce te plângi? Poezia este apre-ciatã doar aici la noi, doar aici eºti ucis pen-tru ea“.

Citeam, nu demult, sumarul volumelorde memorialisticã publicate la noi dupã de-cembrie 1989, fãcut de cãtre Dan C. Mihãi-lescu (Literatura românã în postceauºism, I,Memorialistica sau trecutul ca re-umanizare).De regulã, scriitorul român se foloseºte deputerile care i-au mai rãmas ca sã le dea oultimã loviturã pieziºã duºmanilor ºi priete-nilor – aºa, încât sã se audã pânã în Eter-nitate. Nimic din toate acestea în volumullui Livius Ciocârlie, din raþiuni de stil: alt-minteri, ne aflãm, ºi aici, în faþa unuia dincei mai buni cititori de care dispune în acestmoment cultura românã. Autentic fiind, Ciocârlie are ºi geniu: nu unul nãvalnic, tu-multuos sau faustic, ci unul blând, tandru ºicuminte, înãlþat deasupra convingerii – reite-rate ºi în acest volum – cã el vegheazã la ca-tafalcul unei opere neînsemnate (ceea ce,oricât l-am contraria pe autor, numai ade-vãrat nu este).

Însã, odatã cu trecerea vremii, Ciocârliea transformat cultura într-o foarte caldã for-mã de solidarizare. Sunt citaþi mulþi autoriautohtoni contemporani în Bãtrâneþe ºi moar-te în mileniul trei, admirativ ºi cu participare.Andrei Pleºu în primul rând, dar ºi alþii, maimici sau mai mari, sau timiºorenii (din rân-dul cãrora Mihãieº tot de bãtrâneþe se ocu-pã!). Douã lumi se completeazã în carte:Timiºoara profesiei, articulatã pe Banatulfabulos al formãrii, din Burgtheater sau Clo-potul scufundat, ºi Bucureºtiul senectuþii.Ambele – poate nu întâmplãtor –, trans-figurate livresc, nu trãite de-a dreptul. Întreele, ca un intermezzo familiar, de viaþã, Lu-xemburgul lui Maxone, al nepotului. Ce vede

Ciocârlie acolo? Ziduri care se surpã ºi des-pãrþiri:

Stãm pe terasã. În dreapta, un zid vechi, întinspânã departe, acoperit cu frunziº. În stânga ºiîn faþã, mici grãdini. E sigur, e aproape sigurcã n-o sã mai venim aici. Îmbãtrâneºti de câteori te desparþi definitiv, fãrã sã ºi mori. De multeori, nu ºtii. Crezi cã ai sã te întorci. În realitate,o poartã ºi o vârstã s-au închis. N-o sã maivenim aici ºi nici n-ar mai fi la fel. Zidul o sãfie dãrâmat, în locul lui se va clãdi un mareimobil cu apartamente. ªi, oricum, lucruriles-au schimbat în aºa fel încât n-am mai fi ca acasã.

Experienþa senectuþii literare a lui LiviusCiocârlie mai contrariazã o stereotipie, pelângã cele deja enunþate, ºi anume cã în pra-gul sfârºitului te întorci pe meleagurile debaºtinã, adicã regresia. Ciocârlie îmbãtrâneº-te – chiar dacã n-o vrea – cu rãdãcinile tãia-te: în alt spaþiu decât cel în care s-a formatºi a câºtigat prestigiu. Un bucureºtean sadeaar avea – mã gândesc – o altã atitudine într-oasemenea situaþie: ar pleca în cãutarea uneiCapitale utopice, sepulcrale, combinaþie rarãde Mateiu ºi Mircea Eliade, grefaþi pe uninterbelic strãlucitor, nevrotic ºi decadent.Mai liniºtit, Ciocârlie cautã cãrþile, cãmi-nul ºi claustrarea: „Simptom: n-aº mai ieºidin casã. ªi cu cât ies mai puþin, cu atât n-aº mai ieºi deloc“.

Mucalit (cu tandreþe ºi cu dragoste...), aºspune cã pe Livius Ciocârlie un singur lucrunu-l lasã sã-ºi trãiascã bãtrâneþea în tih-nã, ºi anume obsesia de a o problematiza.Volumul inventariazã febril toate cãrþiledespre senectute ºi moarte, din biblioteci ºide pe piaþã, chiar ºi emisiunile de la televizi-une care se adreseazã „vârstei a treia“. Scriinddespre bãtrâneþe, autorul a inventat un per-sonaj: propria sa oglindã – uneori realã, alte-ori ficþionalizatã –, cu care se joacã sau cucare converseazã. Modelul fusese încercat, cubonomie, în Trei într-o galerã. Nici aici joculnu e mai trist, mai cenuºiu decât acolo, dim-potrivã: are un narcisism aparte, zglobiu ºimucalit, nemelancolic. Pentru Ciocârlie,bãtrâneþea – de moarte sã nu vorbim, încã –e o problemã de luciditate spectacularã. Opot avea numai cei care au cu adevãrat vocaþiasenectuþii; ceilalþi, indiferent de vârstã, morîntotdeauna tineri: nervoºi, fricoºi, înge-nuncheaþi de imprevizibil ºi de nedreptate.

�

În 1999, în drama Balkáni gerle (Turtu-rica balcanicã), Sütø ajunge la concluzii ex-treme, de un pesimism radical, asupra con-diþiei umane. Dacã dramele scrise în deceniileanterioare ofereau modele de comportamentºi de rezistenþã, iar eroii acestor drame maidovedeau o brumã de eroism ºi de morali-tate, în Turturica balcanicã individul mai areo ºansã de supravieþuire (fizicã ºi moralã)doar dacã se leapãdã de orice urmã de com-portament decent, recurgînd la minciunã,mici gãinãrii ºi tactici duplicitare. Este nivelulcel mai jos unde poate ajunge un om asuprit.

Sütø a tradus în limba maghiarã poves-tirile lui Ion Creangã ºi Baltagul lui Sado-veanu. Numãrul mare de cãrþi traduse înlimba românã întãreºte afirmaþia cã Sütøpoate fi considerat deopotrivã un scriitorromân: Trei drame, cu prefaþa lui Ion Ianoºi

(1979), Lãsaþi cuvintele sã vinã la mine(1979), Un leagãn pe cer – pagini de jurnal(1972), Mintulet în Paradis (1965) ºi Min-tulet în iad (1976), comedia Dragoste, nu tepripi (1961), Karikas risipitorul (1962), Aºaptea bucurie (1960), nuvela Mama Anica(1951), schiþele ºi povestirile Cireºe tomnatice(1963), piesele de teatru Nuntã la castel(1963), Mãmãliga cu brînzã (1954), Rãtã-cirile lui Salamon (1957).

Prin valoarea literarã ºi artisticã ºi, nu înultimul rînd, prin virtuozitatea cu care a folo-sit limba maghiarã, Sütø András ºi-a cîºtigatun loc de frunte în literatura maghiarã. Princonsecvenþa moralã manifestatã în timpuri derestriºte, Sütø András a devenit un simbol alsoartei omului asuprit de dictaturã în generalºi a minoritãþii maghiare ardelene în special.

�

„Lãsaþi cuvintele...“(Urmare din p. 6)

Avangarda rusã

Petersburg

Mstislav Dobujinski

Negrul, cocoºatul pod de piatrãAtârnã peste sumbra apã a canalului.Oameni gri, unul dupã altul,Merg înºiruiþi pe lunecosul pod,Leit orbii ce s-ar înghesui în beznã,Schimbându-se unii pe alþii,Spunându-ºi cine ºtie ce cuvinte,Umbre dupã umbre pe-alãturi de mineTrec ca sã disparã fãrã urme-nCeaþa nopþii ºi-n aiurealaLarmei urbane. Atârnã podulPeste canalul mut:Trapul de copite al cailor de tracþiune,Prin umeda zãpadã – hârºâitul tãlpilor de

sãnii,Nedesluºite fãrâme din frazele trecãtorilor...Privesc spre adâncimea canalului.În întuneric – moarta apã rece,Bolovanii de piatrã ai zidului de cheiÎn neantul canalului se-afundã ca în beznã.Întuneric de jur împrejur, ºi doar în depãrtareS-a aprins firul unui ºir de felinare aurii.În luciul canalului acele luminiκi oglindesc distinct þepoasa dantelãrie-a

razelor. Dar cerul nu se vede. O mai fi existând?Nãvãlit-a bezna, ºi-n suflet e deplinã

confuzie.Ar trebui sã plec, nu importã încotro.Piaþa. Casele stau în semicerc,Acoperiºurile-ºi înalþã crenelatele coºuri,Mijesc arare luminate geamuri.Negresc umbre de oameni cu chipurile

ºterse.Se-adunã, parcã, împreunã, apoi se

rãzleþesc din nou,Înjurând birjãreºte-n piaþa întunecoasã,Unul celuilalt rupându-ºi boarfele puturos

mirositoare.�

Traducere ºi antologie deLEO BUTNARU

• M

stis

lav

Dob

ujin

ski (

1875

-195

7), A

utop

ortr

et

�

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 27

„Dilemateca – o revistãnumai despre cãrþi,

lecturi ºi autori, prima de acest fel din România“

Dora Pavel: Te întîlnesc aici, la Cluj, undete afli împreunã cu alþi trei colegi, Mircea Va-silescu, Iaromira Popovici ºi Alex. Leo ªerban,cu toþii redactori ai revistelor Dilema veche ºiDilemateca. În amfiteatrul „M. Eminescu“al Facultãþii de Litere, aþi avut o întîlnire cupublicul cititor, dar cu unul avizat, format dinstudenþi, universitari, scriitori. Ce-aþi cãutatvoi la Cluj, de fapt?

Marius Chivu: Pur ºi simplu am vrut sã necunoaºtem publicul de aici. De altfel, aceastãvizitã în Cluj urmeazã celei din Timiºoaraºi, probabil, vom ajunge ºi în alte oraºe dinþarã. Vrem sã ne cunoaºtem cititorii ºi, înacelaºi timp, sã ºi promovãm revista Dilema-teca, pe care – deºi apare de o jumãtate dean – o considerãm încã foarte proaspãtã;dorim sã-i facem pe oameni conºtienþi cãexistã o revistã numai despre cãrþi, lecturi ºiautori, prima de acest fel din România.

D. P.: Cum s-a nãscut ideea Dilematecii?

M. C.: Proiectul – gîndit iniþial în partene-riat cu Editura Humanitas – s-a conturat încele din urmã în redacþia Dilemei vechi. Con-form statisticilor, existã un milion ºi jumã-tate de români care cumpãrã frecvent cãrþi.Or, e clar cã aceºti cititori nu aveau o revistãcare sã li se adreseze cu precãdere. Revisteleliterare de la noi sînt, în general, preocupatede cu totul alte lucruri decît sã aducã în faþapotenþialului cititor cãrþile – indiferent dedomeniu – ºi autorii la zi care meritã citiþisau articole despre problemele ºi aspectelemai puþin vãzute ale pieþei de carte româneºtiºi strãine. Nu ne asumãm vreun programestetic sau ideologic, ci, cum spunea MirceaVasilescu în editorialul primului numãr, unulsentimental, acela de a fi alãturi ºi împreunãcu cei care citesc; sloganul Dilematecii es-te: „Îþi dã de citit!“. Revista e coordonatãde Mircea Vasilescu, Simona Sora, ClaudiuConstantinescu ºi de mine, Dan Stanciu estegraficianul, iar Matei Martin, secretarul gene-ral de redacþie. Colaboratorii noºtri sînt,în general, redactorii ºi colaboratorii Dilemeivechi.

D. P.: Cine i-a dat numele?

M. C.: Într-o ºedinþã de redacþie s-au pro-pus nume dintre cele mai trãznite, cum arfi, de pildã, „Mai puneþi mîna pe o carte“(rîde), de fapt, o temã periodicã în Dilema

veche. Dilemateca este însã un cuvînt inven-tat de Dan Stanciu pentru rubrica unde pre-zentãm cãrþile publicate de redactorii ºi cola-boratorii noºtri. Dilemateca ni s-a pãrut, pînãla urmã, cel mai potrivit titlu: era invenþia noas-trã ºi beneficia ºi de brandul Dilema veche.

„Menirea criticii: sã trimitã cititorii la cãrþilecare meritã cu adevãrat“

D. P.: Aþi avut vreun model în conceperea revis-tei? Te întreb asta, pentru cã, într-adevãr, estemai occidentalã decît alte publicaþii de la noi,pretîndu-se la publicul cel mai larg. Acest aspect,al accesibilitãþii sau, mai degrabã, al unei apa-rente accesibilitãþi a Dilematecii, a stîrnitprintre studenþi, în cadrul acelei întîlniri, dis-cuþii aprinse ºi controverse. Unii erau puþin de-ranjaþi de ideea de a coborî valoarea croni-cilor ºi a recenziilor la nivelul de înþelegere alpublicului larg. ªi, totuºi, ceea ce-mi place mieeste cã tocmai voi, Simona Sora ºi cu tine saualþii ca voi, sînteþi cei care fac lucrul ãsta, voi,cronicari adevãraþi, critici literari, care þineþirubrici serioase, din cele „grele“, de cîte o pagi-nã-douã, în alte reviste (tu, de exemplu, în Ro-mânia literarã).

M. C.: Ne-am uitat pe cîteva reviste – fran-ceze, cãci, de pildã, englezii nu au o astfelde revistã –, dar proiectul s-a fãcut aproapede la sine cu ce ni se pãrea nouã cã lipseºtedin periodicele culturale româneºti. Cît de-spre cititorii cãrora ne adresãm, avem unspaþiu de manevrã ceva mai larg, întrucît citi-torii României literare nu sînt neapãrat aceiaºicu cei ai Dilematecii, ºi invers. Cît desprerecenzii, un critic literar ar trebui sã facã, înprimul rînd, o recomandare ºi aceasta ar tre-bui sã fie, de fapt, menirea criticii: sã con-vingã ºi sã trimitã cititorii la cãrþile care meri-

tã citite cu adevãrat. De aceea, recenziile ºicronicile din Dilemateca se adreseazã poten-þialilor cititori, ºi nu scriitorilor sau celor-lalþi critici literari interesaþi de canoane, suc-cese de breaslã, receptarea profesionistã. Esteînsã o falsã impresie cã nivelul recenziilor arfi scãzut. Mai accesibil, da, însã nu mai scã-zut. Recenziile noastre sînt foarte concentratepentru cã sînt bine scrise. E foarte greu sã scriiscurt ºi convingãtor. Nu ne întindem la dis-cursuri critice, vrem ca cititorul sã nu piardãprea mult timp cu recenziile ºi sã îi lãsãm cîtmai mult timp pentru cititul cãrþilor.

D. P.: De fapt, voi aþi ajuns la ceea ce de multse practica în Occident ºi de mult se dorea ºi lanoi: la acele prezentãri simple de cãrþi, modali-tãþi de a informa publicul de apariþia unei cãrþi.

M. C.: Sã nu uitãm cã, de fapt, piaþa româ-neascã s-a dezvoltat foarte mult ºi cã, lunar,apar, din toate domeniile, cîteva sute de cãrþi,iar cititorii au ºi vor lecturi cît mai variate.Nu ne mai permitem sã acordãm unei sin-gure cãrþi cîteva pagini de revistã, ºi atuncivrem sã fim, într-adevãr, un ghid de lecturãcredibil, sã facem aproximativ treizeci derecenzii în fiecare numãr. Mai ales cã avemîn vedere, cum spuneam, cãrþi de literaturãromânã ºi strãinã, de artã, de sociologie,filosofie, istorie, mentalitãþi, self-help, audio-book-uri…

„Cultura ar trebui sã nebucure, sã ne uneascã

ºi sã ne împrieteneascã“

D. P.: Revista are, astfel, loc ºi pentru inter-viuri, anchete ºi pentru multe altele. ªi-apoi,are o hîrtie velinã, lucioasã, color...

MARIUS CHIVU

• Marius Chivu. Foto: Rareº Avram

�

28 • APOSTROF

M. C.: Am vrut sã demonstrãm cã o revistã,chiar ºi de culturã, poate sã arate, grafic,foarte bine, cã este un obiect frumos în sine,cu un conþinut variat ºi interesant, cu mate-riale de referinþã în jurnalismul cultural, ast-fel încît sã n-o arunci dupã ce-o citeºti, ci são pui undeva, în bibliotecã, sã te întorci laea cu plãcere ºi mai tîrziu.

D. P.: Mai este ceva ce mi-a plãcut mie, ºi nudoar mie, la acea întîlnire: aerul vostru rela-xat, foarte ludic. Ne ofereaþi un adevãrat spec-tacol, totul pãrea o înscenare, iar voi, puºi sãjucaþi niºte roluri...

M. C.: Dar totul a fost spontan ºi firesc, afost exact aºa cum sîntem ºi-n redacþie: rela-xaþi ºi ludici, în frunte cu Andrei Pleºu, carene ºi întrece… La noi existã prejudecata cãlucrurile legate de culturã se fac încrîncenat,cu morgã academicã, cu un discurs ºi o ati-tudine cît se poate de serioase. Noi credemcã, dimpotrivã, cultura trebuie oferitã tutu-ror într-un mod viu ºi prietenos; cultura nuare niciun sens dacã e vehiculatã la infinitdoar în cercul nostru strîmt…

Oamenii citesc încã destul de puþin, emisiu-nile culturale de la televiziune nu prea au au-dienþã, iar revistele culturale nu au foarte mulþicititori. Dar oamenii pot fi puþin ºi pãcãliþi.Mulþi nu ºtiu cã le-ar putea plãcea sã citeascãanumite cãrþi, de pildã, ºi atunci trebuie sã learãþi cã au gusturi nesatisfãcute, sã îi con-vingi cã lectura poate fi, într-adevãr, o plãcere,o opþiune alternativã la televiziune. Iar acestlucru nu poate fi fãcut decît cu detaºare, cuîngãduinþã, cu umor… Cultura ar trebui sãne bucure pe toþi, sã ne uneascã ºi sã ne îm-prieteneascã. La noi însã cultura e, deseori,un mijloc de a separa ºi de a crea tabere.

„Noi refuzãm sã intrãm înpolemici cultural-ideologice“

D. P.: Asta se transmite ºi se imprimã ºi revistei,pentru cã atît Dilema veche, cît ºi Dilematecasînt calde, prietenoase, altfel decît unele reviste dela noi, de-a dreptul respingãtoare, pe care nicimãcar nu le-aº numi de polemici, ci spaþii pu-blicistice de învrãjbire a unora împotriva altora.

M. C.: La Dilemateca nu ne intereseazã cer-turile dintre scriitori, generaþii ºi curente, ºinici falsele mize cultural-ideologice. Ne in-tereseazã cãrþile care meritã, sau nu, citite ºi autorii, traducãtorii, editorii buni pe caresã-i prezentãm cititorilor. Ne adresãm aceluicititor care nu are timp ºi nici interes pen-tru falsele „rãzboaie“ care apar, în general,în revistele culturale. Am încercat sã lãsãmdeoparte ceea ce ne intereseazã pe noi, pecei din interiorul lumii literare, ºi sã ne pre-ocupãm mai mult de cititor.

D. P.: În ce te priveºte, cum izbuteºti sã te ocupi,la Dilemateca, de atît de multe: de la recen-zii, cronici, interviuri, anchete, reportaje sauchiar conceperea copertei, pînã la diverse, mã-runte informaþii, din toate domeniile?

M. C.: Mã ocup de mai multe lucruri – inter-viuri, anchete, recenzii, reportaje, fotografii– ºi pentru cã nu refuz nimic din ceea ceînseamnã cartea, cu tot universul ei. Îmi pla-ce sã am o viziune cît mai largã, ºi socio-logicã, ºi istoricã, ºi esteticã asupra cãrþii. ªi,

implicit, asupra literaturii. Nu cred în criti-cul care, în afarã de lectura în sine, nu e intere-sat de gusturile publicului, de problemele edi-toriale, de promovare ºi de celelalte aspectenevãzute ale pieþei de carte. Astãzi, cine seocupã de cãrþi trebuie sã ºtie cum funcþio-neazã tot acest mecanism ºi ce înseamnã, defapt, „industria cãrþii“, o sintagmã pe care ofolosim, dar nu o gîndim în complexitatea ei.

D. P.: Dilemateca are ºi surprize înãuntru,tot felul de ºmecherii.

M. C.: Da, din cînd în cînd, oferim cãrþi,CD-uri, postere.

D. P.: Eu am nimerit, la un moment dat, unCD cu un gen de muzicã pe care nu-l gust, iarpe CD-ul Martei era Beethoven. N-a vrut sãfacem schimb...

M. C.: Asta pentru cã ºi cititorii au gusturidiferite: unii ascultã muzicã etno, alþii clasicãsau jazz. Însã dacã nu le place CD-ul sau carteaataºate pachetului de Dilemateci de la chioºculrespectiv, cititorii pot cãuta revista în alt punctal oraºului pentru a gãsi altceva.

„În Anglia, librãriile fixeazãpreþul cãrþilor“

D. P.: Prin luna august, ai fãcut o vizitã înAnglia, pentru care, dintr-un anumit punctde vedere, te-am invidiat enorm. Nu doar pen-tru cã în ultima vreme gust foarte mult lite-ratura britanicã actualã, romanele britanicemai exact, ci pentru cã tocmai acolo trãieºte scri-itorul meu preferat, Ian McEwan. Ca sã aflucã, mai mult, printre alte „nãzdrãvãnii“ pe carele-ai fãcut, te-ai întîlnit chiar cu agentul luiliterar...

M. C.: Am cunoscut-o pe Deborah Rogers,cãreia i-am fãcut o mare plãcere arãtîndu-i ar-ticolul din Dilemateca în care dovedeai plagia-tul unui scriitor francez dupã Ian McEwan.

D. P.: Imagineazã-þi: îl ºtiam pe de rost peMcEwan ºi am fost teribil de scandalizatã cîndam gãsit fragmentul intact în romanul luiChristophe Dufossé... Ce-ai cãutat tu, de fapt,în Anglia? Pe unde ai umblat ºi cu ce expe-rienþe te-ai întors?

M. C.: M-am dus acolo în vacanþã, numaicã am fost introdus în lumea editorilor ºipubliciºtilor englezi ºi atunci mi-am zis cãar trebui sã profit ºi sã mã documentez de-spre piaþa de carte britanicã. Am fost destulde uimit sã constat cã noi avem o piaþã edi-torialã încã extrem de tînãrã ºi de naivã. Miemi se pãrea aproape maturã.

D. P.: Cum þi s-au pãrut librãriile? Ai fostchiar în Londra?

M. C.: Am stat în Londra douã sãptãmîniºi am cutreierat zi de zi toate librãriile. Sîntvreo ºapte lanþuri mari de librãrii, plus foartemulte alte librãrii specializate, fiecare, pe unanumit gen de carte. Este copleºitoare fieca-re vizitã în aceste librãrii extrem de spaþioa-se, unde te pierzi, efectiv, printre rafturile cu cãrþi dispuse chiar pe mai multe etaje.

D. P.: Cãrþile sînt foarte scumpe?

M. C.: Pentru ei nu sînt scumpe, mai alescã preþul cãrþilor nu este stabilit de cãtre edi-turi. Librãriile au propria politicã a preþurilor,astfel cã poþi sã cumperi trei cãrþi la preþde douã, poþi sã cumperi o carte avînd drep-tul sã-þi alegi, dintr-o ofertã, o a doua gra-tuit º.a.m.d. Practic, cînd intri într-o librãrie,nu poþi ieºi fãrã un teanc de cãrþi: cu cît cum-peri mai multe, cu atît ieºi mai avantajat.Titlurile fiind foarte multe, ele trebuie rulate,librãria nu vrea sã rãmînã cu ele, ºi, atunci,toatã aceastã politicã a discountului este înavantajul cumpãrãtorului.

Pe de altã parte, editurile sînt extrem depreocupate de latura comercialã a cãrþilor.Se publicã extrem de puþinã poezie ºi un sin-gur debutant pe an. Din punctul acesta devedere, noi avem un paradis editorial pen-tru tineri. Povestindu-le editorilor englezicît de mult se publicã la noi scriitori tineri– care sînt ºi promovaþi, au cenacluri, aparîn presã, la televiziune etc. –, li se pãrea greude crezut. Spuneau cã sîntem într-o perioadãutopicã ºi cã acest lucru, din pãcate, înfrun-tînd legile pieþei, nu va mai dura foarte mult.

„Editorii englezi ºtiu exact ce cumpãrã publicul“

D. P.: Care este soarta cãrþilor comerciale?

M. C.: La ei, cãrþile comerciale nu sînt înniciun fel recenzate în reviste culturale, eleintrã direct în reþeaua de supermarketuri.Interesant e faptul cã englezii au un controlfoarte exact asupra a ceea ce cumpãrã pu-blicul: în codul de bare al cãrþii nu este în-registrat doar preþul, ci ºi genul ºi autorulcãrþii, astfel încît existã o bazã de date up-gradatã în timp real ºi fiecare editurã ºtie, înorice moment, ce gen de cãrþi se vînd ºi ceautori preferã publicul. Dar, în general, edi-torii înºiºi acuzã piaþa de carte controlatã devînzãri. Sînt cumva nostalgici dupã situaþiiîncã posibile doar pe pieþele editoriale dinEst. Însã sînt niºte profesioniºti adevãraþi.

D. P.: Ce reviste culturale au? ªi cît sînt deîntinse cronicile sau recenziile publicate acolo?

M. C.: Ei au numai douã mari reviste cul-turale lunare, Times Literary Supplement ºiLondon Review of Books, restul sînt suplimenteale cotidienelor Daily Telegraph, The Obser-ver, The Guardian sau The Independent. Dacãstai sã te gîndeºti la numãrul revistelor cul-turale româneºti, te ia cu ameþealã…

Cît despre recenzii, în general, ele sîntcomparabile ca dimensiune cu ce se publicãla noi, însã o cronicã literarã publicatã în Ro-mânia literarã, în Observator cultural sau înVatra, de pildã, este cu cel puþin un nivel in-telectual mai sus. Cu toate astea, recenziilelor îþi fac aºa o poftã de lecturã, încît îþi vinesã pleci spre librãrie imediat!

„Editurile româneºti construiesc ºi lanseazã

mituri false“

D. P.: Ai idee cum sînt cotate alte literaturipe piaþa britanicã?

M. C.: Ce mi s-a pãrut interesant – apropode preferinþa noastrã pentru literatura engle-

�

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 29

zã – este faptul cã literatura francezã nu are absolut nicio cotã pe piaþa britanicã.

D. P.: Francezii, care l-au scos pe Houellebecqal lor în faþã...

M. C.: Michel Houellebecq, de altfel, estesingurul scriitor francez despre care engleziimai ºtiu cîte ceva, dar nici el nu merge foartebine. Cei de la Random House, cu care arecontract, s-au vãzut nevoiþi sã renegociezecontractul cu el. Englezii importã foarte multdin literatura nord-americanã: Philip Roth,Thomas Pynchon… Scriitori foarte grei facacolo niºte vînzãri inimaginabile pe piaþanoastrã.

D. P.: Curios este cã totuºi cota unui scriitor,fie el chiar american, se decide în Franþa, laParis, chiar dacã, iatã, ei nu mai au o literatu-rã proprie competitivã.

M. C.: Asta pentru cã piaþa de carte francezãeste mai mare decît cea britanicã. Britaniciinu sînt interesaþi de literatura francezã pentrucã, spun ei, este mult prea experimentalã, receºi plictisitor autoficþionalã. Tradiþia lor lite-rarã este cea a unui realism consistent, cu epic,personaje… Cea francezã li se pare un moft.Aceasta este ºi pãrerea mea, literatura france-zã e în declin în ultima jumãtate de secol.

Am mai descoperit însã ceva. Editurileromâneºti construiesc, lanseazã mituri falsesusþinînd, de pildã, cã, afarã, nu ºtiu ce autorde raftul doi are foarte mare succes. Citeazãfraze superlative publicate în reviste obscuresau, mai rãu, care sînt, de fapt, extrase dintextele promoþionale ale editurilor. Asta ejenant ºi, cumva, iresponsabil!

„Structura Dilemateciieste în miºcare“

D. P.: Ai „furat“ ceva din revistele britanicepentru revista voastrã: o rubricã, o idee?

M. C.: Am citit foarte multe rubrici intere-sante, dar problema este cã noi nu avem,deocamdatã, scriitori dispuºi sã þinã rubriciºi sã rãspundã la anchete pe care le-ar puteaconsidera frivole, pierdere de vreme. Acolo,scriitorii nu fac atîtea nazuri ºi onoreazã în-cîntaþi orice invitaþie a oricãrei reviste. Ex-punerea este foarte importantã ºi ei o ºtiu.La noi, foarte mulþi scriitori trãiesc într-unturn de fildeº ºi apoi se întreabã, descumpã-

niþi, de ce publicul nu-i cunoaºte, de ce nu-isimpatizeazã ºi de ce nu se înghesuie la lan-sãrile cãrþilor. În al doilea rînd, numãrulscriitorilor noºtri care meritã, într-adevãr,cooptaþi în astfel de proiecte este mult mairestrîns. Mulþi scriitori de la noi au puþinelucruri interesante de spus. La anchetele Di-lematecii, de pildã, dupã vreo douã-treinumere, mã vãd nevoit sã repet numele lor.Nu ºtiu ce vom putea pune în practicã, dar,cu siguranþã, am venit cu ceva idei ºi citi-torii fideli ai Dilematecii vor vedea pe par-curs ce se va schimba. De altfel, structuraDilematecii este încã în miºcare. Revista acrescut cu 16 pagini de la primul numãr, iarodatã cu numãrul 6, cel care se aflã acum pepiaþã, avem douã rubrici noi, semnate deIon Vianu ºi Matei Cãlinescu.

D. P.: Cu ce cãrþi te-ai întors?

M. C.: Cu puþine. Printre ele, o Istorie a lec-turii, scrisã de un profesor de la Oxford, ºio carte de prozã scurtã în versuri, scrisã deregizorul Tim Burton, douã cãrþi de care sînttare încîntat ºi pe care mã gîndesc sã le tra-duc dacã voi gãsi edituri interesate. Pentrucineva din România, acolo cãrþile sînt foartescumpe: o carte costã între zece ºi treizecide lire sterline, iar o lirã sterlinã face pestecincizeci de mii de lei…

„Mai devreme sau mai tîrziu,cãrþile te pot trãda“

D. P.: Pentru cã tot te-ai întors din Londra cusugestii de anchete frivole, ce-ar fi sã le începemcu tine? Iatã, þi-am pregãtit doar patru între-bãri pe care le-am putea eticheta ca cvasi-frivole.

Oferã-mi, te rog, una sau mai multe vari-ante de explicaþii pentru maturizarea ta tim-purie, tu fiind, gãsesc eu, un tînãr cu totul atipicpentru generaþia ta, atît de unanim contes-tatarã a tot ºi a toate, adeseori doar de dra-gul contestãrii. Între ei, tu îmi pari un ado-lescent „bãtrîn“ ºi înþelept, în blugi, aºezat pebutuc dinaintea lor, foarte dinamic, foartevivace, cu chipul ºi rîsul de copil, dar cu vorbacumpãtatã. A fost vorba de un moment dra-matic al copilãriei, de vecinãtatea unor fraþimai mari sau a unor persoane în vîrstã (înaceeaºi copilãrie), este doar efectul lecturilor, ce e?

M. C.: Nu ºtiu dacã întrebarea mã flateazãsau mai mult mã stînjeneºte. Am fost cres-

cut la þarã de bunici ºi, pînã cînd am intratla facultate, mi-am petrecut copilãria ºi apoitoate vacanþele în atelierul de tîmplãrie albunicului meu, aducînd lemne din pãdurecu calul, dînd cu sapa pe arãturã sau mergîndla munca fînului pe dealuri… Înainte de aintra la Litere, am fãcut handbal, puþin baletºi am absolvit clasa de coregrafie a unui liceude arte în paralel cu liceul economic, în urmacãruia m-am ales cu un atestat în merceolo-gie. Apoi s-a întîmplat sã am parte, în ultimiiani, de niºte experienþe de viaþã extrem dedure, în urmã cãrora mi-am revãzut priori-tãþile. Am o educaþie eterogenã; nu cãrþilesînt esenþiale în formarea mea. Uneori aºfi vrut sã ºtiu tot ce ºtiu din cãrþi, dar credcã, pînã la urmã, e mai bine aºa. Mai devre-me sau mai tîrziu, cãrþile te pot trãda.

D. P.: Unde, cum, în ce posturã te „vezi“ petine, D’Artagnan-ul dezlãnþuit al Dilemeivechi de acum, dupã douãzeci de ani? Vei ficritic literar, poet, romancier, profesor universi-tar, patron absolut al Dilemei (foarte) vechisau un fericit emigrant/imigrant, pierdut pestrãzile (prin universitãþile) Londrei?

M. C.: Mie îmi place România, deci nu mãvãd trãind altundeva. Dacã voi fi critic lite-rar, poet, romancier, profesor universitar,asta nu mã preocupã în mod deosebit. Numã grãbesc, se vor împlini toate dacã ºi cîndva fi timpul lor. Eram în liceu cînd am „de-butat“ în Dilema cu o scrisoare inspiratãde celebrul numãr cu Eminescu, iar acum,de aproape doi ani, sînt oficial „dilematic“.Sper sã prind în aceastã redacþie vîrsta dluiCosaºu, pentru cã Dilema veche este singu-ra mea certitudine profesionalã.

D. P.: Existã vreun roman din literatura lumiicare þi-a plãcut foarte mult, dar al cãrui final,pe care, sã zicem, l-ai considerat ratat, tu l-aifi scris altfel? Altfel, cum?

M. C.: Un englez a spus ironic cã rolul decritic literar este sã arãþi cã, de fapt, tu ar fitrebuit sã scrii cartea, dacã ai fi avut timp,ºi, dat fiind cã n-ai avut, te bucuri cã a scri-s-o altcineva, deºi e limpede cã tu ai fi pututface o treabã mai bunã. Sînt multe cãrþi alcãror final m-a dezamãgit, mai ales ca sim-plu cititor, dar nu am aroganþa de a crede cãeu l-aº fi putut scrie mai bine. Apoi, finaluri-le ratate fac parte din destinul cãrþilor. Eca în viaþã. N-aº schimba nimic niciunde.

D. P.: Îmi place sã cred cã, atunci cînd þi-a datnume, preferinþa mamei tale n-a fost strãinãde celebrul erou al lui Hugo, din Les Misé-rables, Marius Pontmercy. Dacã însã va fi sãdai vreodatã, tu însuþi, unui urmaº al tãu înlinie masculinã numele celui mai iubit de tinepersonaj literar, care ar fi acela? Dar în liniefemininã?

M. C.: Am visat întotdeauna cã o sã am ofetiþã, nu un bãiat. ªi cã o s-o cheme Dania.ªi asta nu pentru cã e singurul personaj fe-minin de care m-am îndrãgostit în adoles-cenþã, ci pentru cã îmi place mie numeleacesta foarte mult. Altfel, ca personaj femi-nin, favorita mea este Enigel, dar numele eimã cam îngheaþã.

Cluj, 19 octombrie 2006�

Interviu realizat de

• Foto: Marius Chivu

30 • APOSTROF

CUNOSCUTÃ DE multã vreme ca poetã, mairecent ºi ca autoare de prozã scurtã, pre-

þuitã ºi pentru distinsa ei activitate de jurna-lism cultural, Dora Pavel a debutat, în plinãmaturitate, ca romancierã, prin publicarearomanului Agata murind (Cluj-Napoca: Da-cia, 2003). Un roman de mare succes, încu-nunat cu Premiul Uniunii Scriitorilor ºi re-editat dupã numai un an, elogiat de criticãîn mod cvasiunanim.

Totuºi, deºi darnicã în elogii, exegeza încãtatoneazã în privinþa interpretãrii sau „ex-plicãrii“ acelui roman, seducãtor ºi cu totul„ciudat“ sub mai multe raporturi, în con-textul prozei româneºti actuale sau recente.De pildã, unii opineazã cã Agata murindar fi singura carte autentic „postmodernistã“de la noi, iar alþii socotesc cã, dimpotrivã, arreprezenta o „întoarcere la modernism“, fra-pând astfel prin situarea în rãspãr faþã de oanumitã „modã“, cea a postmodernismuluinostru „oficial“, convenþionalizat ºi banali-zat; unele lecturi accentueazã asupra valenþeipsihanalitice, consideratã definitorie, a ro-manului, altele, dimpotrivã, salutã ºi eviden-þiazã faptul cã universul tematic al cãrþii s-arsustrage grilelor psihanalitice consacrate etc.

În orice caz, evidentã ºi de necontestateste originalitatea pronunþatã a acestui ro-man, care a putut fi descris, în chip de altfelcât se poate de corect, ca fiind „intim ºi psi-hologic, de orientare feministã“ (NicolaeOprea) ºi „captivant roman de actualitate,condimentat cu erotism ºi senzaþional“(idem). O originalitate, trebuie precizat,aparentã contextual, la noi, în spaþiul nostruliterar, deoarece cartea a fost diagnosticatã,judicios, ca „înscriindu-se, atât din punct devedere stilistic, cât ºi tematic, în grilele dereceptare ºi problematizare ale literaturii occi-dentale contemporane“ (Ovidiu Mircean).

Nu tematica ºi „anecdotica“ în sine suntrelevante în ce priveºte puterea de seducþiea cãrþii, ci perspectiva, viziunea, scriitura,„dicþia“ ºi „mizanscena“. ªi – poate cã în pri-mul rând – starea de „transã“ care pare astãpâni enunþarea textului. Autoarea a ocolitformulele romaneºti considerate caracteris-tic „optzeciste“ – atât pe cea radical „textua-listã“, concentratã pe „ingineria textualã“,cât ºi pe cea care combinã echilibrat „tex-tualismul“ ºi autoreferenþialitatea cu un „rea-lism mãrunt“ ºi fragmentar, preocupat deconsemnarea cotidianului frust, a derizoriu-lui, grotescului ori tragismului nespectacu-los, dar ºi formula ficþiunii carnavalesc-apo-caliptice, flamboaiant postmoderne (lamodul pynchonian), marcatã de truculenþãfantasmagoricã –, aºa dupã cum nu a aderatnici la neoexpresionismul, minimalismul,

neoautentismul „frust“ sau „noul realism“cultivat de unii prozatori nouãzeciºti ori apar-þinãtori unor generaþii mai tinere. În peisajulprozastic al momentului în care a apãrut,romanul a putut pãrea – deocamdatã, celpuþin – pe atât de „rãzleþ“, pe cât de remar-cabil. Posibile afilieri (totuºi discrete, sesiza-bile în condiþiile unor mai energice notede diferenþiere) ar putea fi depistate faþãde filonul „abisal“ ºi „vitalist“ din romanelelui Nicolae Breban, ca ºi (mai evidente aces-tea) faþã de estetica onirismului (ºi, în con-secinþã, faþã de procedeele suprarealismu-lui pictural, în special în versiunea cultivatãde un Magritte, cu a cãrui creaþie, dacã accep-tãm legitimitatea analogiilor între literaturãºi plasticã, primul roman al Dorei Pavel com-portã afinitãþi frapante). Fãrã îndoialã cã „psihologic“ ºi „analitic“, dar nu dupã reþeteletradiþionale, romanul Agata murind este untext, în chip vãdit, extrem de atent „lucrat“(fãrã însã neapãrat trimiteri la procedãrilecanonizat „textualiste“ ºi, totodatã, fãrã re-curs la ornamentele convenþionale ale lite-rarului), recuperabil, la nevoie, ºi în cadreleesteticii (în sens larg) „realiste“.

Definitoriu este însã tocmai haloul desugestie, ireductibil în chip univoc fie la te-maticã, fie la „stil“, asigurat de corelarea inge-nioasã a acestora. Romanul în chestiune nuaspirã sã concureze starea civilã, nici sã reve-leze, sã explice ori sã depunã mãrturie petãrâmul social-istoricului, sã propunã lumiparalele ori istorii alternative, sã procure vreo„mântuire“ existenþialã cu pretenþii de gene-ralitate: el este efectiv „intimist“, ceea ce nuînseamnã însã cã ar fi neapãrat „minor“.Tematica majorã îi este configuratã de inves-tigarea raporturilor dintre Eros ºi Thanatos.

Scriitoarea a reuºit sã acrediteze ceea ces-ar putea numi o refondare a intimismului,repudiind deopotrivã (auto)analiza verboasã,psihologismul „de doi bani“, convenþionalºi „epuizat“, explicarea intelectualistã, ca ºilamentaþia nerelevantã sau exhibarea ferventautenticistã a interioritãþii, eventual sub sem-nul mizerabilismului provocator. Simplifi-când pentru a obþine o prezentare sugestivã,s-ar putea spune cã Agata murind e o sec-venþã de tablouri de Magritte în prozã.

Iatã cã, la scurtã vreme dupã acest debutromanesc atât de remarcat (ºi nu cu totul„fixat“ în „canon“), Dora Pavel „recidiveazã“,publicând al doilea roman, Captivul (Iaºi:Polirom, 2006). Evident cã romanul prece-dent le-a creat, celor care l-au citit ºi admi-rat, un orizont de aºteptare de care nu vorputea face abstracþie la abordarea acestei noiapariþii. O legitimã curiozitate va fi greu dereprimat, o seamã de întrebãri vor precedainevitabil lectura. Confirmã ºi consolideazãDora Pavel, prin Captivul, atrãgãtoarea „niºã“

pe care pãrea cã ºi-a amenajat-o, cu iscusin-þã, între marile teritorii ale postmodernismu-lui „de artilerie grea“, apocaliptic-fantast(Cãrtãrescu-al-Orbitor-ului, dar ºi alþi optze-ciºti) ori hâtru-pilduitor (Cimpoeºu, FilipFlorian), ºi ale minimalismului decepþionist,care par sã alcãtuiascã, împreunã, mainstream-ul nostru romanesc actual? Ori modificã radi-cal formula, surprinzându-ne cu ceva cu totul„nou“? ªi-apoi, oricare va fi fiind „formula“,cum anume e, în identitatea lui distinctã, tex-tul care o materializeazã (pentru cã, la urmaurmei, bineînþeles cã nu „formula“ în sineasigurã automat valoarea sau interesul unuiroman, ci realitatea particularã a textului)?

Ei bine, se poate spune cã acea „realitateparticularã a textului“ confirmã, într-o oare-care mãsurã, formula acreditatã prin roma-nul de debut, dar ºi cã, pe de altã parte, o amen-deazã întrucâtva ºi – mai ales ºi în primulrând – cã ea atestã din nou, certificându-l(cu, parcã, mai multã vigoare, chiar dacã curelativ mai puþinã originalitate sau „strani-etate“), talentul de romancierã al autoarei.

Recunosc cã la o primã lecturã, rapidã ºioarecum înfriguratã, Captivul a putut sã-miparã aºa zicând „mai bun“ decât Agata mu-rind. La a doua parcurgere, mai lentã ºi, ine-vitabil, mai „analiticã“, chestiunea „clasa-mentului“ valoric mi s-a pãrut mai puþinimportantã. Cele douã romane sunt, în fond,comparabile (inclusiv ca „valoare“), chiardacã se pot depista nu puþine deosebiri de„facturã“. Deosebiri, de altfel, nu neînsem-nate, dar nici esenþiale. În orice caz, nu denaturã sã submineze asemãnarea, care pre-cumpãneºte, învederând o certã stabilitate amanierei Dorei Pavel ca romancierã.

Mai „obiectivat“, mai puþin „delirant“decât Agata murind, Captivul e construit totpe o canava de inspiraþie psihiatricã. Însã, ºide data aceasta, ca ºi în precedentul volum,ingredientele romaneºti preluate din inven-tarul psihopatologiei nu sunt cultivate lamodul senzaþionalist-documentar, ca o co-lecþie de curiozitãþi de „exotism“ medical,terifiante pentru omul de rând, ci sunt înves-tite cu semnificaþiile general-umane ale unorexperienþe existenþiale de interes general.

Textul romanului – cu excepþia Epilog-ului, enunþat, acesta, de un narator imper-sonal omniscient, auctorial – se înfãþiºeazãca o confesiune (retrospectiv-narativã) a unuitânãr torturat lãuntric de afecþiunea excesivã,de fapt potenþial incestuoasã, pentru propriasorã, grav bolnavã psihic ºi internatã într-unaºezãmânt medical cu profil adecvat. Na-ratorul însuºi – Zigu Jedrijevschi, fost ovreme student la medicinã, ulterior mutat laarte plastice, la „design“, ºi, în paralel, anga-jat ca scenograf-costumier în teatrul condusde propriul sãu tatã, marele regizor Peter

Romanul analiticºi senzaþional

Nicolae Bârna

Sã ne cunoaºtem scriitorii

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 31

Jedrijevschi, numit de toþi cei apropiaþi, ºinu numai de ei, cu hipocoristicul familiar-respectuos „Jedri“ – se aflã în arest, în beciu-rile poliþiei, fiind anchetat (deºi nevinovat,dupã cum o poate deduce cititorul) ca sus-pect de un presupus act de violenþã cu pre-supuse intenþii paricide. Confesiunea lui,care formeazã textul romanului, îi este înprincipiu adresatã obiectului pasiunii salemaladive, adicã surorii sale Zedra. Spun „înprincipiu“ pentru cã, de fapt, este vorba deun procedeu de „motivare“ convenþionalã(fãcut însã, cu iscusinþã, sã fie acceptabil),deoarece lunga destãinuire rememorativ-na-rativã, enunþatã într-un stil îngrijit, mai de-grabã epistolar sau memorialistic decât oral,de uz familiar, configurat de retorica uneitirade dominate de afect, dar perfect con-trolate la nivelul expresiei, nu are cum par-veni destinatarei, ci rãmâne la stadiul unuimonolog interior cu redactare fluentã, defapt autoadresat, spre clarificare lãuntricã.

Însã nu acest Zigu, narator-personaj, esteprotagonistul, ºi nici Zedra. ªi nu povesteachinuitoarei lor iubiri fraterne cu parfum depucioasã este subiectul principal al romanu-lui, cum s-a putut crede. Adevãratul pro-tagonist este tatãl celor doi, Jedri, „captiv“fãrã scãpare într-o realitate biograficã vul-nerantã, iar miezul romanului e reprezentatde un foarte puþin obiºnuit experiment artis-tico-medical, întreprins de regizor în tan-dem cu un prieten psihoterapeut, RomulusRadic. Pe scurt, urmând tehnica psihodramei– de mult introdusã în psihoterapie ºi binecunoscutã celor avizaþi, utilizatã fiind ca me-todã curativã de cabinet sau de clinicã –, Jedriºi Radic îndrãznesc o radicalizare necon-venþionalã a ei, prin transformarea grupuluide bolnavi supuºi tratamentului în actoripropriu-ziºi, pe scena unui teatru adevãrat,cu sala deschisã publicului.

Succesele artistice ale experimentului suntliteralmente grandioase, însã mai puþin cert,dacã nu problematic, e succesul valenþei tera-peutice a ciudatei întreprinderi. Nu voi intraînsã în detalii, „repovestind“ anecdotica ro-manului, pentru cã aceasta e destul de com-plicatã – în aparenta ei simplitate –, ºi-apoi,romanul fiind (dupã cum bine scrie pe coper-tã, în mica prezentare critico-publicitarãaºezatã acolo conform uzanþelor editorialeactuale) „un thriller“, nu se cade sã le stricãm,celor ce nu-l vor fi citit deja, plãcerea lecturiiprin dezvãluirea anticipatã a întorsãturilorneaºteptate ºi violente care-l fac sã fie pro-priu-zis captivant.

Captivant, însã nu artificios-„comercial“,legitimat artistic de tratarea validã a unorteme ºi motive aparent „obosite“, de faptperene, în chip plauzibil revitalizate. Roma-nul oferã o revizitare, îmbietor livratã, a topos-ului „lumea ca teatru“, prin rãsturnarea (dealtfel, reversibilã) a secvenþei termenilor,în formularea „teatrul ca lume“.

E vorba, se cuvine sã precizez, nu de un„teatru al simulãrii cabotine“, ci de unul al

angajãrii existenþiale totale, al fervorii extre-me, al riscului. Teatrul ca viaþã, într-ade-vãr. ªi, fiindcã experimentul Jedri-Radic eunul artistico-psihiatric, romanul e locuit ºide motivul „viaþa ca boalã“, de unde mode-lul existenþial implicit „lumea ca ospiciu“.Personajele Captivului sunt, precum cele aleunui faimos roman brebanian din secolultrecut, „animale bolnave“.

Formulate aºa, telegrafic, aceste – totuºi– „evidenþe“ romaneºti sunã indecent-pe-remptoriu, brutal ºi simplist. Nu sunt aºa,de fapt. Nu e cazul sã insistãm în încercãride detalieri analitice ºi nuanþãri hermeneu-tice posibil excesive: „temele“ – sau, dacã vrem,„tezele“, dar nu în sensul „tezist“ – romanu-lui acestea sunt. Confirmate, de pildã, deo formulã cvasiritualã, adresatã de Jedri luiRadic ºi vizând direct îndrãzneaþa întreprin-dere de edificare umanã în care erau amân-doi implicaþi: „Eu cu tine, noi cu ei, cu totce e omenesc în ei, bieþii, de când lumea“. Ilus-trarea lor însã e înfãptuitã cu un rafinamentremarcabil, chiar dacã nu ostentativ.

Deºi poate avea aerul unei parabole saualegorii, întreaga poveste este o pseudopara-bolã, pentru cã, de fapt, nu încearcã sã ex-prime – în chip încifrat sau travesti – vreun„altceva“, ci îºi semnificã deschis propriulmesaj „profund“, aflat la vedere (fãrã sã-ºipiardã, prin aceasta, ceva din profunzimesau, mai bine zis, din stringenþã).

Ca ºi în Agata murind, prozatoarea con-struieºte – într-o oarecare mãsurã, dupã pa-tenta oniriºtilor – o „irealitate“ pregnantã,dotatã cu consistenþa, concreteþea ºi plauzi-bilitatea detaliat-coerentã a realului, insoli-tatã de o tensionare enigmaticã, de o starede urgenþã difuzã, dar perpetuã.

Aceastã permanentã tensiune – de altfel,poate cã nu neapãrat insolitã: e cea a „vieþii“,în fond… – nu se prezintã ca o tânjire stag-nantã, ci e ritmatã de elementele narative,propriu-zis epice, numeroase ºi frapante.Chiar deosebit de frapante, energia anec-doticii fiind comparabilã – mai ales prin na-tura stranie, macabrã, funestã, rãscolitoarea ingredientelor – cu aceea a unui anumit„roman popular“, senzaþionalist.

Captivul e, într-adevãr, bogat în pãþaniineobiºnuite, în elemente de senzaþional, despectaculos (incendiul în teatru, ancheta po-liþieneascã, spectacolul de neîndurat al boliipsihice grave, episodul saltimbancului fu-nambul º.a.), aparent „cãutate“, „fabricate“,în sensul cã nenatural (!) ºocante, monotonºi – de la un moment dat – previzibil, meº-teºugit rãscolitoare. Incestul care îl apasã peZigu (de fapt, e vorba de un dublu incest,consumat într-o ipostazã preponderent afec-tiv-nevroticã în raport cu sora geamãnã, Ze-dra, ºi într-una dezlãnþuit carnalã, implicân-d-o pe Osea Tetean, sorã mai micã, ºi doardupã mamã, necunoscutã tânãrului pânã înmomentul fatidic al întâlnii lor în culiseleteatrului lui Jedri), pulsiunea ucigaºã colec-tivã a actorilor(-pacienþi), care, îndemnaþi ºi„condiþionaþi“ de Jedri întru asumarea ne-cenzuratã a autenticitãþii, sunt cât pe ce sã-ºimasacreze „tatãl“ spiritual, cea – demenþial„calculatã“ – a Zedrei, care-ºi rãpune pãrin-tele, sunt doar câteva, poate cele mai proemi-nente, din amintitele ingrediente invariabildureroase sau cumplite. Sã observãm cã aces-te componente definitorii ale epicului roma-nesc sunt conjugate cu o viziune onticã fata-listã, marcatã de tragism, de un implicitpesimism sapienþial (atribute, desigur, ºi înatâtea rânduri, ale marii literaturi, dar ºi, prinsupralicitarea lor artizanalã, ale unei anumite

„literaturi de consum“, nu-i aºa, fioros-prã-pãstioase, cu pretenþii de profunditate).

Operând, cu temeritate, cu asemenea in-strumentar nu strãin kitsch-ului, Dora Paveljoacã un „joc“ de mare fineþe, riscant, dincare iese, cu dezinvolturã, câºtigãtoare. Înain-teazã, cu siguranþã deplinã, „pe muchie decuþit“ (la fel ca acrobatul dansator pe sâr-mã!), fãrã sã se prãbuºeascã.

Unde ar putea sã „se prãbuºeascã“? Pãi,în abisurile – sau, mã rog, în mlaºtinile, cãl-duþe… – ale literaturii de doi bani. Undeînsã nu ajunge – ºi nu e în pericol sã ajungã– în niciun moment. Pentru cã, iatã, rãmânetotuºi evident – în pofida a tot felul de incer-titudini ºi aprehensiuni care îºi vor fi pututavea justificarea lor… – faptul cã vigoareepicã, „exotism“ tematic, tensionare per-manentã ºi aºa-zis „artificios“ crescândã ºialte asemenea „ingrediente“ ori procedãrireputate a aparþine reþetarului paraliteraturiipot sluji încã, ºi cu succes, literatura „mare“(sau, într-o formulare mai puþin emfaticã,literatura „propriu-zisã“), de la care, în fond,au fost ºterpelite ºi cvasiconfiscate, nelegi-tim (?), de confecþioneri.

Publicându-ºi romanele, Dora Pavel face– la modul implicit, fãrã sã-ºi dubleze ori„sprijine“ contribuþia prozasticã cu mani-feste, programe, autocomentarii explicative,eseuri teoretice etc. – ºi o operã de militan-tism estetic. Respingând – prin abþinerea dea le ilustra, prin nonselectare – diferite for-mule romaneºti aflate „în cãrþi“, precum ro-manul-„vulgatã“, romanul-frescã ori roma-nul-model mundan atotcuprinzãtor, dar ºi,deopotrivã, romanul-digresiune fantastã, caºi, de asemenea, romanul-carnet de notiþeintim, alegând calea deloc uºoarã, tot maiîngustã, ce pãrea a fi devenit desuetã, a „ro-manului-roman“ (înzestrat, fireºte, cu toate„acquis“-urile înaltei modernitãþi, de filiaþie,cum s-a mai observat, brebanianã, dar ºioniricã etc., etc., însã reticent faþã de experi-mentul radical ºi cu totul nereceptiv faþã detentaþia autosubminãrii ironice), ea încearcã– ºi constatãm cã nu fãrã succes! – sã repunãîn drepturi romanul captivant, „lizibil“, atrã-gãtor ºi, în acelaºi timp, efectiv „bun“, „no-bil“, grav, valid artisticeºte, impresionantprin umanitate, nesuspectabil de prostitu-are, de derivã (fie cât de discret ºi pitulat)„comercialistã“.

Biruinþa romanescã a Dorei Pavel nu ereductibilã însã la o însuºire anume, la o notãdominantã, la o poziþie teoreticã (clarificatãconceptual, bla-bla…), la o „patentã“ tehnicãuºor recognoscibilã ºi vizibil reiteratã, ci þinede alcãtuirea particularã, fericitã, a unei sin-teze de facturã individualã, inaparent sofis-ticatã.

Nu psihologism „ieftin“ ºi fastidios, darnici exces de transpunere literarã a psiha-nalizei ori a altor metode psihoterapeutice,nu „joc gratuit“ sau experiment agresiv, darnici roman „naiv“, nu parabolã artificioasãsau alegorie univocã (ºi grosierã), dar nicirealism plat, nu realism de tip „documen-tar“, dar nici recurs dezinvolt la fabulos orifantastic, nu textualism, dar nici dezinterespentru ingineria limbii (ºi pentru caracterulsupravegheat „poematic“ al textului prozas-tic). Câte ceva totuºi din toate acestea, ºi dinaltele încã, într-o modulare ºi dozare ca-racteristicã. Termenii – reputaþi a fi obscu-rantiºti ºi vagi, dar cât de utili, iatã! – de „ta-lent“ ori „iscusinþã inspiratã“ ar putea s-o„explice“.

�

Regele Lear,un spectacol

de Tompa Gábor

Ion M. Tomuº

HOTÃRÂT LUCRU, începutul stagiunii negãseºte la Cluj cu spectacole importante

ºi care se anunþã a umple sala Naþionalului.Dupã abundenþa de imagini ºocante ale luiAndrei ªerban din Purificare, era importantsã existe un contrapunct, un spectacol la caresã poatã avea acces publicul ce nu se regãseºteîn universul spiritual al personajelor din tex-tul lui Sarah Kane. Greu de gãsit o solu-þie mai potrivitã ca un text de Shakespeare,iar Regele Lear este spectacolul pe care ni-lpropune Tompa Gábor, cu un mare actor– Marian Râlea – în rolul principal.

Înainte de a vorbi despre premiera din24 octombrie, este recomandabil sã trecemîn revistã ultimele montãri importante alelui Tompa, pentru a putea identifica un even-tual traseu... Aºteptându-l pe Godot, de la„Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe, esteun spectacol cu adevãrat excepþional, care be-neficiazã, din fericire, de un cuplu de actoricare ºtie ºi poate sã facã faþã unei provocãricum este cea a textului lui Samuel Beckett,un cuplu uns, rodat, cu umeri puternici, caresusþin spectacolul. Trecem la Rinocerii dela Teatrul Naþional „Radu Stanca“ din Si-biu, din primãvara acestui an, tot cu MarianRâlea în rolul principal: o lume care nu vreasã moarã, un om care nu vrea ºi nu poate sãrenunþe la ceea ce îl individualizeazã, totulrealizat cu ajutorul unor importante for-þe actoriceºti ºi al unei scenografii cu totulspeciale.

Mergând pe drumul deschis de Rinocerii,cu individul care nu trebuie sã abandonezeceea ce îl face sã fie om, putem spune cã Re-gele Lear este drama omului care descope-rã cã este singur într-o lume care nu îl maivrea. Suntem convinºi cã experienþa Rinoce-rilor de la Sibiu l-a ajutat foarte mult peMarian Râlea sã îl descopere pe Lear la Cluj.Încrederea nesãbuitã a bãtrânului rege înoamenii din jur nu trebuie consideratã nicinaivitate, nici manifestare a unui caracterslab (cum ne-am obiºnuit sã îl citim ºi sã îlvizionãm), ci, mai degrabã, componentã fun-damentalã a condiþiei sale umane. Întregulºirul de fapte din textul lui Shakespeare stãsub semnul umanitãþii personajelor, al latu-rii lor de instrumente fragile ºi unice.

Mijloacele aparent minimaliste cu care secompune Regele Lear lasã loc poveºtii sã evo-lueze, iar simplitatea construcþiei scenice nueste decât un spaþiu care va fi umplut cuenergia personajelor lui Shakespeare. Scenahãrþii, una dintre primele din spectacol, nepropune un joc cu un obiect imens: în locca harta sã fie de dimensiuni rezonabile, uºorde manevrat, aceasta este uriaºã, acoperã osuprafaþã importantã din scenã, personajelecalcã pe ea. Goneril ºi Regan se vor foloside fâºia ce a rãmas de la Cordelia, în cea mai„pãmânteascã“ sugestie a textului: o vorîmpãturi ºi vor face din ea un obiect numaibun de pus în desagã, o marfã. Un detaliuaparent neglijabil este cel al vârstei persona-jelor – ºtim din biografia regelui cã acestaeste în vârstã, deºi în putere. Marian Râleaeste departe de a fi un actor în vârstã, esteun Lear tânãr (exagerând puþin, se poatespune cã este neexperimentat, crud ºi uºorde distrus precum rodiile din proiecþia de laînceputul spectacolului), ceea ce pune într-oluminã cu totul specialã relaþia cu fiicele sale.Departe de a fi bãtrânul din textul lui

Shakespeare, regele Lear de pe scena Naþio-nalului din Cluj nu pare motivat doar devârstã în hotãrârea sa de a împãrþi regatul întrei... Un rege încã în puterea vârstei, carerenunþã la tron pentru fiicele sale, pare moti-vat mai ales de capriciu, care devine evidentatunci când acesta anunþã intenþia de a pe-trece câte o lunã la fiecare dintre fiice, îm-preunã cu o suitã de o sutã de cavaleri. Cualte cuvinte, este o renunþare la corvoadelecoroanei pentru a se deda unei vieþi uºoare,de huzur. Faptul cã avem un Lear tânãr nuface decât sã accentueze aceastã nuanþã a tex-tului lui Shakespeare ºi sã ne facã atenþi lacaracterul îndoielnic al personajului. Con-cluzia, pentru moment, este cã personajulnostru nu mai are acea scuzã a vârstei, atâtde importantã la Shakespeare.

Jocul lui Tompa Gábor cu textul lui Shakespeare nu presupune aproape niciunfel de reguli. Aflãm din caietul-program alspectacolului cã, dupã frumoasa paralelã pecare o face Jan Kott între Regele Lear ºiAºteptându-l pe Godot, tema lui Lear ar fi ceaa deriziunii, deoarece, în clipele de extaz pecare le trãieºte Lear cu Cordelia în momen-tul regãsirii, existã, de fapt, un sfârºit fãrãniciun fel de ºansã, fãrã viitor – specificteatrului absurdului. În acest sens, „gãsel-niþa“ regizorului cu Bufonul care poartã înspate scaunul lui Lucky capãtã semnificaþiimult mai profunde: mai mult decât un arti-ficiu regizoral tipic postmodern, este vorbadespre apartenenþa acestui personaj (Lucky/Bufonul) la aceeaºi dimensiune – cea aspectacularului, a teatralitãþii, a jocului cucuvântul (vezi celebrul „monolog“ al luiLucky, dar ºi discursul personajului shake-spearian). Anca Hanu, cu un rol dublu(Bufonul ºi Cordelia) s-a dovedit a fi oalegere cum nu se poate mai potrivitã.Trecerea rapidã de la un registru la altul,combinatã cu o tehnicã bunã de respiraþie(la urma urmei, vocea sa este una dintrepuþinele care se aud bine în salã), dar maiales participarea întregului corp la nuanþacare trebuia sã ajungã la spectator fac dinAnca Hanu un bufon care se foloseºte de cele mai crude adevãruri ale vieþii pentru adeschide ochii celor din jur.

În opinia lui Peter Brook, dacã la primasa apariþie Goneril nu joacã un monstru, cispeculeazã numai ceea ce sugereazã cuvin-tele, atunci întreg echilibrul piesei se schim-bã, iar martiriul lui Lear ºi viclenia lui Go-

32 • APOSTROF

Cãrþi primite la redacþie

• Horia Gârbea,Crime la Elsi-nore, Bucureºti:Cartea Româ-neascã, 2006.

• Charles Taylor,Etica autentici-tãþii, Cluj: IdeaDesign & Print,2006.

• Ion BogdanLefter, Flashback1985: Începu-turile „noiipoezii“, Piteºti:Paralela 45,2006.

• Ion BogdanLefter, Puzzle cu „noul val“:Addenda la falsul tratat de poezieFFllaasshhbbaacckk 11998855,Piteºti: Paralela45, 2006.

• Ovidiu Pecican,Între cruciaþi ºitãtari, Cluj: Limes, 2006.

• IleanaMãlãncioiu, Crimã ºi morali-tate: Eseuri ºipublicisticã,Iaºi: Polirom,2006.

• Miron Kiropol,Cînd noaptea emai lungã în omca noaptea,Bucureºti:CriterionPublishing,2006.

• VictoriaComnea,Manuc, Iaºi:Polirom, 2006.

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 33

neril nu mai sunt brutale ori simplificate.Niciunul din cele douã personaje nu ar maiputea fi crezut, iar spectacolul ar fi distrus.În ceea ce priveºte prima sa replicã, RamonaDumitrean este o Goneril care se aflã extremde departe de ceea ce poate fi numit „mon-stru“; mijloacele sale actoriceºti, nefiind limi-tate, nu lasã totuºi sã se întrevadã dimensiu-nea întunecatã a personajului, spectatorulavând acces cel mult la o eventualã dualitatea personajului. Nuanþa de artificialitate dincorporalitatea Elenei Ivanca ºi a RamoneiDumitrean rezolvã într-un mod fericit pro-blema monstrului de care vorbea PeterBrook. Contactul cu grotescul personalitãþiilor este treptat, avem acces spre interiorulsufletelor lor încetul cu încetul, aproape caºi când am avea primul contact cu povestea

lui Shakespeare ºi nu ºtim ceea ce urmeazãsã se întâmple... Departe de a fi posesoruladevãrului absolut cu privire la prima repli-cã a lui Goneril, Peter Brook emite totuºi oteorie pertinentã ºi funcþionalã, iar ceea cele salveazã pe Ramona Dumitrean ºi ElenaIvanca este tocmai artificialitatea lor, care se pliazã pe tema monstrului de care vor-beºte regizorul englez.

Asumându-ne riscul folosirii unui cliºeu,trebuie sã concluzionãm cã Regele Lear dela Cluj are toate ºansele sã devinã un marespectacol, iar meritul pentru aceasta nu estenumai al actorilor ori al regizorului (pe careîi aplaudãm ºi în faþa cãrora ne plecãm), ciîndeosebi al publicului. A trecut multã vre-me de la Hamlet-ul lui Vlad Mugur, iar searade 24 octombrie ne-a amintit emoþia întâl-

nirii cu Shakespeare. Nu contestãm meriteleexperimentelor, ale spectacolelor dupã textecontemporane, dar ne place sã credem cãpublicul are nevoie ºi de altceva. Ne expri-mãm dorinþa de a vedea cum Regele Learcreºte ºi promitem (de ce nu?) ca peste unan, sã zicem, sã revenim cu un text ºi sã evi-denþiem evoluþia echipei ºi a spectacolului.

�

• Anca Hanu (Bufonul) ºi Marian Râlea (Regele Lear). Foto: Nicu Cherciu

Cãrþi primite la redacþie• Agnia Bogoslava, ªi s-au dus ca vântul, Bucu-reºti: Editura Fundaþiei Culturale Libra, 2006.• Caietele Tristan Tzara, vol. 3–4 ºi 5–6, nr. 5–20,Dãrmãneºti: Priftis, 2006.• Petru Cimpoeºu, Christina Domestica ºi Vînãtoriide suflete, Bucureºti: Humanitas, 2006.• Manuel Cortés Castañeda, Oglinda celuilalt: An-tologie poeticã, Cluj: Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2006.• Lorand Gaspar, Foi de observaþie, Cluj: Koinónia,2005.• Bohumil Hrabal, Amãgitorii, Nãdlac: IvanKrasko, 2006.• Bohumil Hrabal, Anunþ pentru casa în care numai vreau sã locuiesc, Nãdlac: Ivan Krasko, 2006.• Bohumil Hrabal, Perlã dositã, Nãdlac: IvanKrasko, 2006.• Bogdan Mihai Mandache, Sensul ascuns, dialo-guri despre esoterism, Iaºi: Cronica, 2005.

• Andrei Marga, La Société post-séculière (Confé-rence à l’Académie Hillel, sous l’égide de la Fon-dation du Judaïsme Français), Cluj: Cluj Univer-sity Press, 2006.• Ovidiu Pecican, Poarta leilor. Istoriografia tânãrãdin Transilvania (1990–2005), vol. I, Cluj: Grinta,2005.• Andra Rotaru, Într-un pat sub cearºaful alb, Bu-cureºti: Vinea, 2005.• Cristina Seleuºan, Teatrul ca formã simbolicã ajocului, Cluj: Limes, 2006.• Iulian Talianu, Tainul însinguratului e amintirea,Constanþa: Ex Ponto, 2006.• Dan C. Mihãilescu, Dansând pe ruine. Dancingon Ruins. Danser sur les ruines, Cluj: Idea Design& Print, 2006.• Gavril Moldovan, În odaie e joi, Bistriþa: Karuna,2006.

• Getta Berghoff, Pe firul de aþã, Tel Aviv:Minimum, 2006.• Adrian Munteanu, Sonete 2, Braºov: Arania,2006.• Alexandru Paleologu, Treptele lumii sau caleacãtre sine a lui Mihail Sadoveanu, Bucureºti: CarteaRomâneascã, 2006.• Ion Hirghiduº, Studii ºi eseuri filosofice, Cluj-Napoca: Dacia, 2005.• Ionel Buºe, Filosofia ºi metodologia imaginaru-lui: Scurtã introducere în gândirea figurativã,Craiova: Scrisul Românesc, 2005.• Jean-Jacques Wunenburger, Imaginariile Poli-ticului, traducere din francezã de Ionel Buºe ºiLaurenþiu Ciontescu-Samfireag, Bucureºti: Pai-deia, 2005.• Alexandru Dohi, Altermundia, Timiºoara:Brumar, 2006.

Juriul celei de-a XXXVIII-a ediþii a Con-cursului naþional de poezie „Nicolae Labiº“(Marcel Mureºeanu – preºedinte, Adrian Po-pescu, Adrian Dinu Rachieru, George Vultu-rescu, Vasile Spiridon, Mircea Coloºenco, GinaPuicã, L. D. Clement, Victor T. Rusu, RomanIstrati, Alexandru Bãisanu – membri) a acor-dat urmãtoarele premii:

• Marele Premiu „Nicolae Labiº“ ºi premiulrevistei Convorbiri literare: Irina Roxana Geor-gescu (Medgidia).

• Premiul „Mircea Streinul“ ºi premiul re-vistei Poesis: Carmen Pãduraru (Braºov).

• Premiul „Vasile Gherasim“ ºi premiul re-vistei Steaua: Ionuþ Radu (Mioveni).

• Premiul „T. Robeanu“ ºi premiul revisteiAteneu: Daniel Stuparu (Bucureºti).

• Premiul „Mihai Horodnic“ ºi premiulrevistei Oraºul (Cluj): Petre Andrei Flueraºu(Bucureºti).

• Premiul „George Sidorovici“ ºi premiulcotidianului Crai Nou (Suceava): Monica Rizea(Sfîntu Gheorghe).

• Premiul „Traian Chelariu“ ºi premiul revis-tei Tribuna: Gabriela Ivaºcu (ªtefãneºti, Argeº).

• Premiul „Constantin Berariu“ ºi premiulNordlitera (Suceava): Casandra Ioan (Aiud).

• Premiul „Neculai Roºca“ ºi premiulEditurii Remus (Cluj): Andreea Velea (Suceava).

�

34 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Praetextatus 2

• CONVERSAÞII CU...Norman Manea 3

(interviu realizat de Marta Petreu)Marius Chivu 27

(interviu realizat de Dora Pavel)

• POEME

Ramona Dumitrean 5

• IN MEMORIAM SÜTØ ANDRÁS

„Lãsaþi cuvintele sã vinã la mine” Lukács József 6

GE N E R A Þ I A ’27

• PUNCTE DE REPER

Tu crezi... Ion Vianu 7

• OSPÃÞUL FILOSOFILOR

Despãrþirea de Hegel. Noica ºi procesul unei Weltanschauung Laura Pamfil 8

• DOSAR: CIORAN

Cuvânt-înainte Nicolae Balotã 11

Scrisoare ineditã Cioran 12(traducere de Letiþia Ilea)

Destinul ironic al lui Cioran Nicolae Balotã 13(traducere de Letiþia Ilea)

• ESEU

Imagini ale oraºului.Parisul vãzut de Cioran Constantin Zaharia 16

• CRONICA LITERARÃ

Biblioteca tânãrului scriitor, primele „strigãri” Irina Petraº 24

Rafinamentul senectuþii ªtefan Borbély 25

• AVANGARDA RUSÃ

Petersburg Mstislav Dobujinski 26(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• CU OCHIUL LIBER

Romanul analitic ºi senzaþional Nicolae Bârna 30

• CRONICÃ TEATRALÃ

Regele Lear,un spectacol de Tompa Gábor Ion M. Tomuº 32

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statutu-lui, Uniunea Scriitorilor din Româ-nia nu este responsabilã pentru po-litica editorialã a publicaþiei ºi nicipentru conþinutul materialelor pu-blicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2006, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2006, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-trun cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Group Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13$pentru 6 luni: 26$pentru 1 an: 52$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

Uniunea Scriitorilor lanseazã programul Sãne cunoaºtem scriitorii, menit sã sporeascã vizi-bilitatea publicã a scriitorilor români. Iatã oschiþã a evenimentelor apropiate din cadrul aces-tui program naþional de promovare a literaturiiromâne contemporane:

1. Miercuri, 1 noiembrie, ora 19, la ClubulPrometheus, bulevardul Naþiunile Unite, nr. 2-4, în cadrul Întîlnirilor României literare, areloc dezbaterea „De ce nu sunt scriitorii VIP-uri?“Manifestarea reprezintã lansarea oficialã a aces-tei campanii.

2. Dezbateri pe tema Vizibilitatea publicã, întrenotorietate ºi valoare în cele 28 de reviste de cul-turã aflate sub egida USR sau rubrici sub gene-ricul Sã ne cunoaºtem scriitorii.

3. Iniþierea unui ciclu de întîlniri consa-crate unor scriitori reprezentativi, din toate ge-neraþiile ºi din întreaga þarã. (Întîlnirile vor avealoc lunar, într-o zi, la o orã ºi într-un loc fix –Sala Oglinzilor de la sediul central al USR, dinCalea Victoriei, nr. 115, Bucureºti. Fiecare reu-niune va avea în centrul sãu un scriitor, selectatde Comitetul Director. Acesta va fi prezentatpublicului de cîþiva critici, va citi din literatu-ra sa ºi va vorbi despre ea, va rãspunde între-bãrilor publicului.) Prima reuniune, programatãîn prima jumãtate a lunii noiembrie, va fi consa-cratã prozatorului Constantin Þoiu.

4. Realizarea unui parteneriat cu postul TVR

Cultural, care sã preia portretele scriitorilorprezenþi la Sala Oglinzilor.

5. Reuniuni literare de acelaºi format se potdesfãºura ºi în filiale ale USR din þarã (prezentãripreluate de canalele locale TV ºi de presã).

6. Realizarea unor parteneriate cu canale deteleviziune naþionale, care sã introducã în pro-gramele lor prezentãri de scriitori contem-porani.

7. Realizarea în parteneriat cu posturi deradio ºi televiziune a unor emisiuni tip Cine ºtiecîºtigã consacrate unor scriitori români în viaþã.

8. Crearea unei agenþii de impresariat lite-rar a Uniunii Scriitorilor.

9. Realizarea unui parteneriat cu PrimãriaBucureºtiului pentru un proiect dupã modelulparizian ºi din alte oraºe europene: editarea unorplanºe cu texte antologice din scriitori contem-porani ºi afiºarea lor în metrou, în autobuze, întramvaie ºi în pieþele publice.

10. Alte proiecte culturale (premii, lecturipublice, prezentãri, lansãri ºi donaþii de carte etc.)se vor desfãºura în tot cursul anului.

11. În parteneriat cu Ministerul Culturiiºi Cultelor, formarea unor echipe de scriitorireprezentativi care sã se deplaseze în oraºe ºi încomune pentru lecturi ºi întîlniri cu publicul.

12. În parteneriat cu Institutul Cultural Ro-mân, realizarea unor caravane literare care sãse deplaseze în comunitãþile româneºti de pestehotare, pentru lecturi, dialoguri ºi donaþii decarte.

�

Program al USR pentru promovarea literaturii române contemporane

Premiile Concursului naþional de poezie

„Nicolae Labiº“

Anul XVII, nr. 11 (198), 2006 • 35

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul,

2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• VLADIMIR JANKÉLÉVITCH, Sã iertãm?

traducere de JANINA IANOºI, postfaþã de ION IANOºI, 1998, 82 p. 3 lei

• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOºI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOºI,O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D.D. ROºCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

Colecþia „Ianus“• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau

despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, 2001, 132 p. 9,90 lei

• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul luiKoroviev: Interpretare figuralã laMMaaeessttrruull ººii MMaarrggaarreettaa, 2004, 125 p. 10 lei

• SANDA CORDOº, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire. Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru). Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU PETRESCU, Corespondenþã • Sinucidereadin Grãdina Botanicã (varianta întîi în facsimil),ediþie de MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, prefaþã de MARTA PETREU, 188 p. 5 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 202 p. 5 lei

• ALEXANDRU VONA, Misterioasa dispariþie a oraºului din cîmpie, prozã, postfeþe de MARTA PETREU ºi ION VARTIC, 2002, 152 p. 6,90 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu Popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii: Dicþionar-Antologie, 2002, 288 p. 16 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

• IRINA PETRAª, Ion Creangã, povestitorul2004, 146 p. 10 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metrou,2006, 164 p. 5 lei

CARTEA DE CARE AI NEVOIEEditura „Biblioteca Apostrof“ vã oferã urmãtoarele titluri încã disponibile:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

ANA CORNEAIRINA PETRAºOANA PUGHINEANUHORVÁTH SÁNDORVIRGIL LEONLUKÁCS JÓZSEFANA POP(contabilitate)

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

EDITORI:

� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Ministerului Culturii ºi Cultelordin România

� Consiliului Local Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:

Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET S.A.,la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIMcu nr. 45630/22.05.1996.

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

Tiparul: Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Adresa redacþiei: 400079, Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444