Numărul 5 - aprilie 2013Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani

www.scoaladragasani.ro

„ D O C E N D O DI S C I M U S”

Ziua Jandarmeriei Române

Orarul de după ore

Jandarmeria - trecut și prezent

EU Jandarm

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm2 3

Redactor-şef col. Marin ANDREIANA

Redactori col. Ion GRIGORESCU mr. Sorin DRĂGUŞIN cpt. Simona ERCIULESCU cpt. Kati BLÎNDU lt. Melania PADINĂ

Tehnoredactare lt.col. Adrian NIŢĂ p.c. Valentina PREDA

Responsabil de număr col. Ion GRIGORESCU

Fotografii plt.adj. Ilie VASILE

Difuzare-marketing mr. Marian ZAMFIR

Adresa str. I.C. Brătianu, nr. 25, mun. Drăgăşani, jud. Vâlcea

ISSN 2069 – 9425

ISSN-L 2069 – 9425

EU Jandarm

SumarMesaj adresat jandarmilor cu ocazia zilei Jandarmeriei

Române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Jandarmeria Română şi exercitarea actului comandă . 4

Educaţie, calitate, educaţie de calitate . . . . . . . . . . . . . 5

Mesaje din partea autorităților județene și locale cu oca-

zia Zilei Jandarmeriei Române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

Dumitru Bălaşa – un Deceneu al zilelor noastre . . . . . . 7

Evoluţii cu impact în sistemul de ordine publică . . . . 11

Jandarmeria trecut şi prezent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Campionatul instituţiilor de învăţământ din Ministerul

Afacerilor Interne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

Diplome de limba franceză și engleză pentru o Europă a

mobilității! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Orarul de după ore . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

2013 - Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și

Elena . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

De ce sărbătorim Paștile la date diferite? . . . . . . . . . . 21

La mulţi ani, Jandarmi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

Mesaj adresat jandarmilor cu ocazia zilei

Jandarmeriei RomâneCa în fiecare an, la început de aprilie, Jandarmeria

Română aduce un omagiu istoriei şi înaintaşilor săi,

sărbătorind un moment cu semnificaţii aparte de la mijlocul

secolului al XIX-lea: 3 Aprilie 1850, ziua în care Domnitorul

Grigore Alexandru Ghica a semnat Ofisul de constituire

a Jandarmeriei moderne, organizată după un model de

inspiraţie europeană.

Deşi la asemenea evenimente aniversare se trec în

revistă principalele etape din evoluţia socială a instituţiei,

anul acesta aş dori să acord mai multă atenţie prezentului

şi viitorului Jandarmeriei.

Prezentul este provocarea cea mai mare. Problemele

sociale generate de dificultăţile economice resimţite în

ultimii ani în lume şi, implicit, în societatea românească,

impun intensificarea eforturilor noastre pentru creşterea

siguranţei cetăţenilor şi întărirea nivelului general de ordine

publică. Aportul din ce în ce mai consistent al jandarmilor

la combaterea micii criminalităţi, la asigurarea desfăşurării

în normalitate a adunărilor publice, a manifestărilor

revendicate, sportive, culturale sau de orice altă natură,

sporirea competenţelor în unele domenii de activitate,

dezvoltarea jandarmeriei montane, atenţia specială

acordată persoanelor vulnerabile, acestea sunt doar câteva

dintre premisele ce ne confirmă complexitatea problemelor

pe care să le rezolvăm în perioada imediat următoare.

În plan extern, Jandarmeria s-a înscris pe un drum

ascendent, iar pasul înapoi nu mai este posibil. Aderarea

la Forţa de Jandarmerie Europeană, care va fi statuată prin

lege, odată cu ratificarea Tratatului FJE de către Parlamentul

României, va însemna o participare mai activă la misiunile

încredinţate de Uniunea Europeană acestei structuri,

concomitent cu implicarea noastră în Afghanistan, sub

egida NIM-A.

Se poate concluziona că anul 2013 va fi presărat cu

provocări diverse, iar noi va trebui să dovedim că suntem

foarte bine pregătiţi, devotaţi legii şi comunităţii, loiali

valorilor fundamentale ale Armei şi ataşaţi spiritului lăsat

moştenire de bravii veterani, pe care azi îi avem lângă noi.

Dragi camarazi,

Avem nevoie, ca întotdeauna, de oameni

cu integritate profesională şi morală, capabili să-şi

îndeplinească atribuţiile la nivelul standardelor consacrate,

pentru ca Jandarmeria, în ansamblu, să-şi exercite cu succes

misiunea principală – aceea de forţă de poliţie cu statut

militar, sigură, stabilă şi credibilă, echidistantă politic, aflată

permanent în serviciul public, aptă oricând să contribuie

la îndeplinirea rolului de furnizor de securitate pe care

România îl are în calitate de membru al uniunii Europene

şi al NATO.

Îmi exprim speranţa, pe această cale, că vom

confirma încrederea societăţii pe care o slujim, că drumul

Jandarmeriei este ireversibil, iar greutăţile anului 2013 vor

fi doar etape de călire a voinţei, care nu ne vor abate de la

îndeplinirea obiectivelor propuse!

La mulţi ani cu ocazia Zilei Armei

şi Dumnezeu să binecuvânteze Jandarmeria Română!

Colonel dr. Mircea OLARU,

Inspector general al Jandarmeriei Române

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm4 5

Jandarmeria Română şi exercitarea actului de comandăJandarmeria Română este mai întâi o forţă de

continuitate, un serviciu public care, în virtutea statutului său militar şi a competenţelor sale materiale şi teritoriale, poate fi considerată o a treia forţă publică între poliţie şi forţele armate. Pe de altă parte, Jandarmeria Română este o forţă militară de stabilitate, sprijin nemijlocit şi intervenţie datorită repartizării structurilor sale componente pe ansamblul teritoriului naţional. Cele două caracteristici aparţin instituţiei, iar evoluţia situaţiei interne din ţara noastră pare să întărească rolul Jandarmeriei Române ca forţă de continuitate şi stabilitate.

Jandarmeria Română este organizată pe principii militare, ca sistem unitar de forţe şi mijloace dispus conform organizării administrativ-teritoriale a ţării. Jandarmeria, ca substructură socială care, prin specificitatea mijloacelor sale, asigură nevoia de securitate socială, dispune de o organizare proprie, performează anumite comportamente şi se raportează la un set de valori relevante, pentru toţi membri societăţii (patriotism, onoare, responsabilitate ş.a.). Toate aceste aspecte ne îndreptăţesc să evidenţiem existenţa unei culturi specifice, ataşate profesiei militare.

În ansamblul său, cultura de ordine publică este o cultură instituţională, ea aparţine instituţiilor din sistemul de ordine şi securitate publică. Pe lângă finalităţile, mijloacele şi funcţiile sociale, orice instituţie dispune de un ansamblu de simboluri prin care se individualizează, un cod de comportamente, care precizează rolurile şi statusurile membrilor instituţiei şi un sistem de valori şi norme specifice, prin care se justifică raţional scopul pentru care a fost creată şi relaţiile acesteia cu alte instituţii. În domeniul militar, prin cultură profesională se desemnează un ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, atitudini, dobândite printr-un proces de educaţie specific, ataşate statutului de militar profesionist. Elementele componente şi sfera de cuprindere a conceptului se restrânge la un management eficient al violenţei instrumentalizate, care impune o expertiză înaltă (concepere, planificare şi evaluare a procesului, fără a-l realiza efectiv).

De fapt, instituţia militară trebuie să răspundă condiţiei rapidităţii decizionale. De aceea, noul tip de comandant, de lider militar trebuie să fie riguros raportat la asumarea răspunderii în condiţii de risc distructiv existenţial. A decide înseamnă a alege dintr-o mulţime de soluţii sau variante de acţiune, pe baza standardelor şi criteriilor prestabilite, cu instrumente specializate, o soluţie care întruneşte cele mai mari şanse de reuşită în vederea atingerii obiectivelor unui grup. Decizia este asociată unei marje de risc pentru că nu fi pot cunoscute toate influenţele care pot să intervină

într-un proces complex. Succesul sau eşecul activităţii de conducere, cât şi performanţele unui lider depind în cea mai mare măsură de calitatea deciziilor luate şi, ca atare, sunt analizate în raport cu capacitatea decidentului de a lua decizii eficiente.

Liderul militar ca mare purtător în operă a deciziei, trebuie să se înarmeze cu vectori de ducere la ţintă: viteză acţională, viteză reacţională, înţelegerea corectă a deciziei, trecerea la execuţie sub pragul de reconversie a hotărârii inamicului, lovirea şi scoaterea rapidă a forţelor din locul acţiunii sau din spaţiul ostil. Bineînţeles, nu trebuie să scape acestei analize compatibilitatea acţională şi tehnologică în sfera tehnicilor şi tehnologiilor de ducere a războiului. Ponderea asigurării de luptă, a logisticii creşte, rolul acestora fiind de a reduce incertitudinea operaţiilor şi a mări precizia, eficienţa şi viteza acţiunilor de luptă. Odată asigurate aceste cerinţe eficacitatea luptătorilor va tinde spre maximum tehnic şi uman posibil. Se maximizează de fapt utilitatea (utilitate care cuprinde elemente umane în esenţa lor: luptătorul şi lupta), lupta devine extrem de dură.

Alt element extrem de important (care individualizează profesiunea militară) îl reprezintă responsabilitatea. Un aspect al responsabilităţii militare vizează latura executivă a acestei profesii, cea care-l solicită să materializeze deciziile statului în materie de securitate naţională, chiar dacă decizia se află în contradicţie cu convingerile sale. Lipsa responsabilităţii sau exercitarea defectuoasă a profesiunii poate avea urmări dezastruoase, mergând până la prăbuşirea ordinii sociale.

Colonel Marin ANDREIANA

Educaţie, calitate, educaţie de calitateÎn ultima

vreme se

vorbeşte din ce

în ce mai mult

despre calitate.

Vă întrebaţi

oare de ce?

Răspunsul este

cât se poate de

simplu. Dintr-o

nevoie absolut

firească. Nevoia de calitate, de exigenţă cu noi înşine şi cu

cei din jurul nostru, pentru confortul nostru cotidian.

Sunt foarte multe situaţii în care ne confruntăm

cu o avalanşe de nemulţumiri generate de lipsa de

calitate a unui produs, a unui serviciu, a unei „atitudini”

(lipsa de politeţe) şi pe care o calificăm stereotip –

superficialitate. Enervaţi şi grăbiţi, vărsându-ne focul

de cele mai multe ori imediat, nu ne mai gândim la

ce ar trebui făcut pentru a nu ne mai confrunta cu

această lipsă a calităţii. Unde ar trebui să intervenim

noi ca lucrările să fie orientate în direcţia pe care

ne-o dorim? Cum natura umană are tendinţa de a

găsi vinovaţi în imediata ei apropiere, şi foarte rar în

propria persoană, lucrurile sunt uşor de intuit cam de

unde se poate începe, … da, cu propria noastră persoană.

Calitatea este determinată în bună măsură de exigenţă,

care la rândul ei trebuie raportată la normă.

Am făcut această introducere pentru a evidenţia faptul

că la nivelul instituţiei noastre de mai bine de trei ani s-a

înţeles acest aspect şi se acţionează constant pentru a

demonstra nu atât declarativ, cât prin produsul muncii

noastre că suntem în măsură să oferim Jandarmeriei

Române şi implicit societăţii noastre un „produs” de calitate

– subofiţerul de jandarmi pregătit în Şcoala Militară de

Subofiţeri de Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani.

Efortul depus de personalul şcolii a fost bine canalizat şi

orientat de către comanda şcolii folosind toate resursele la

dispoziţie.

Precizez acest fapt deoarece la nivelul şcolii a fost elaborat

şi asumat Proiectul de Dezvoltare Instituţională, instrument

al politicii manageriale centrat pe schimbare, inovarea

şi dezvoltarea şcolii în plan structural şi funcţional.

Evaluările externe realizate la nivelul instituţiei

noastre de către experţi ai Agenţiei Române de

Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar au

certificat existenţa mijlocului esenţial de creştere a

calităţii.

Rezultatul eforturilor noastre s-a materializat în

obţinerea Atestatului privind nivelul calităţii educaţiei

obţinut de unitatea noastră de învăţământ.

Colonel Dumitru CÎRJAN

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm6 7

Mesaje din partea autorităților județene și locale cu ocazia Zilei Jandarmeriei Române

Sărbătorim astăzi, 3 Aprilie, 163 ani de existenţă a Jandarmeriei Române şi, cu ocazia acestui eveniment deosebit, urez tuturor jandarmilor „La mulţi ani!”, sănătate, şi multe satisfacţii profesionale.

Vă felicit pentru că, de la reînfiinţarea instituţiei dumneavoastră ca armă, aţi readus cetăţenilor sentimentul de siguranţă şi ordine publică şi totodată, aţi asigurat stabilitate în ce priveşte apărarea şi securitatea naţională.

Vă doresc să rămâneţi, în continuare, la fel de responsabili şi operativi în acţiunile ce le întreprindeţi ca atribuţii de serviciu, pentru îndeplinirea cărora aţi dat întotdeauna dovadă de profesionalism şi multă abnegaţie.

Prefectul județului Vâlcea Mircea-Alexandru NADOLU

Trăiesc un sentiment de mare onoare şi bucurie ca, la ceasul de sărbătoare a Jandarmeriei Române să transmit, prin intermediul revistei de faţă, cele mai sincere urări de sănătate, fericire şi împliniri bravilor elevi ai Şcolii de Jandarmi Drăgăşani, instituţie unde se pregătesc să devină vajnici luptători pe frontul ordinii şi liniştei publice.

În calitatea mea de preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea, dar şi în nume personal, doresc să mulţumesc tuturor jandarmilor pentru abnegaţia, pasiunea, conştiinciozitatea şi profesionalismul cu care îndeplinesc misiunile încredinţate.

Vă rog să primiţi din partea mea cele mai cordiale urări de bine, să fiţi sănătoşi, să fiţi puternici şi să nu uitaţi că vă apreciem, vă stimăm şi vă iubim cu credinţa că, simţindu-vă aproape, noi înşine trăim sub cupola siguranţei, apăraţi cu grijă şi feriţi de manifestările antisociale.

La mulţi ani!Ion CÎLEA

Preşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea

Anul acesta se împlinesc 163 de ani de existenţă instituţională a Jandarmeriei Române, când domnitorul Grigore Alexandru Ghica a emis Ofisul domnesc privind „Slujba Jandarmeriei” în urma căruia s-a născut arma Jandarmi. De la înfiinţare şi până astăzi, sub culoarea bleu jandarm, cadrele acestei instituţii au dat dovadă de profesionalism, credibilitate şi sensibilitate şi au reprezentat partenerul de încredere în misiunile din afara ţării.

Urmărind transformările suferite de-a lungul istoriei, Arma „oamenilor de arme” s-a bucurat de o bogată tradiţie militară, un adevărat tezaur de voinţă şi înţelepciune de care viitorul nostru are nevoie.

Profit de această ocazie pentru a ura tuturor jandarmilor reuşite profesionale, sănătate şi fericire, alături de un călduros „La Mulţi Ani!”

Cristian NEDELCUPrimarul municipiului Drăgăşani

DUMITRU BĂLAŞA – UN DECENEU AL ZILELOR NOASTRE

La 3 aprilie 1995, viaţa mi-a oferit prilejul de a-l cunoaşte personal pe Dumitru Bălaşa, cu siguranţă unul dintre cei mai împătimiţi cercetători în domeniul formării şi evoluţiei poporului român. Reprezentam Inspectoratul General al Jandarmeriei Române la unitatea de jandarmi din Drăgăşani, unde se desfăşura ceremonia depunerii jurământului militar de către o nouă serie de încorporare şi aniversarea a 145 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române.

În timpul ceremoniei s-a prezentat la tribuna amenajată pe platoul unităţii un preot în vârstă, cu o barbă impunătoare, care s-a recomandat a fi preotul Dumitru Bălaşa şi care mi-a cerut permisiunea să ia cuvântul. Deşi nu-l cunoşteam şi nici nu fusese inclus în desfăşurătorul ceremoniei, am avut inspiraţia să-i acord posibilitatea de a vorbi în faţa tinerilor recruţi, personalului unităţii, oaspeţilor şi invitaţilor din afara instituţiei, ca şi numerosului public prezent la faţa locului constituit din părinţii, rudele şi prietenii celor care depuneau jurământul.

A început să vorbească. Tăios, clar, cu un timbru sonor, specific oamenilor demni, siguri pe cunoştinţele lor şi pe veridicitatea celor afirmate. Spunea lucruri care mă uimeau, dar le rostea cu atâta persuasiune, încât pe loc m-am convins de justeţea afirmaţiilor sale.

Îl priveam, şi dintr-o dată am avut senzaţia că în faţa noastră se afla însuşi marele preot Deceneu, cel care, în timpul regelui Burebista şi în perioada imediat următoare, prin vastele sale cunoştinţe în domeniul matematicii, astronomiei, geografiei şi medicinii, a contribuit decisiv la devenirea istorică a poporului dac până la cucerirea sa de către romani.

În cadrul mesei festive desfăşurată după ceremonie, l-am descusut cu o sinceră curiozitate cu privire la teoriile pe care tocmai le prezentase în cadrul ceremoniei, teorii care îmi zdruncinaseră, pur şi simplu, cunoştinţele acumulate până atunci în domeniul istoriei dacilor, formării şi evoluţiei poporului român.

Mi-a oferit atunci lucrarea „De la Zamolxe la Iisus Hristos”, apărută în 1993 la Editura „Cuget Românesc”, lucrare pe care, odată ajuns la Bucureşti, am citit-o cu creionul în mână pe nerăsuflate. Am reluat-o a doua şi a treia oară cu aceeaşi curiozitate şi aceeaşi pasiune.

Citeam cu nesaţ şi simţeam o ardere lăuntrică teribilă la gândul că noi, ca popor, ne putem prezenta mândri în faţa istoriei umanităţii, mândri de originea

noastră, de vechimea noastră, de cultura, civilizaţia, tradiţiile şi izbânzile noastre de-a lungul mileniilor.

L-am căutat pe Dumitru Bălaşa la el acasă, la Drăgăşani. Acolo, am comentat conţinutul cărţii pe care mi-o oferise, l-am chestionat, i-am cerut explicaţii suplimentare, dovezi, argumente în susţinerea afirmaţiilor sale. L-am rugat să-mi vorbească despre sine, despre devenirea sa socială şi profesională. Atunci am realizat că mă aflu în faţa unui cercetător de anvergură naţională, un adevărat titan în domeniu, un om cu o operă ştiinţifică vastă, care, aşa cum afirmă profesorul Zenovie Cârlugea, „se situează pe linia marilor noştri tracologi, ce consideră că dacii, ca popor, nu au pierit, că provinciile dacice sunt unităţi administrative străbune, eliberate de sub opresiunea migratorilor şi a imperialiştilor de mai târziu, provincii ce alcătuiesc Daco-România de astăzi”.1

La acea întâlnire, preotul Dumitru Bălaşa, mi-a oferit şi alte lucrări ale sale, pe care le-am parcurs cu aceeaşi pasiune, descoperind cunoştinţe noi cu privire la subiectul în cauză.1 DumitruBălaşa,Dacii de-a lungul mileniilor,EdituraOrfeu,Bucureşti,2000,pag.7.

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm8 9

Nedumerit de contradicţiile dintre ceea ce învăţasem la istorie în timpul şcolii şi ceea ce susţinea Dumitru Bălaşa şi, contrariat de unele critici la adresa lui venite din partea unor istorici, m-am decis să procur şi alte lucrări referitoare la dacologie.

Efortul n-a fost zadarnic pentru că am descoperit o multitudine de autori şi de cărţi referitoare la mult controversata origine, formare şi evoluţie a poporului român, constatând cu satisfacţie că Dumitru Bălaşa nu este o prezenţă singulară pe acest tărâm al ideilor. Iată ce scris I. Al. Brătescu – Voineşti în 1942: „Au fost întotdeauna şi sunt încă şi astăzi teribili specialişti, faţă de cei ce îndrăznesc să emită ipoteze, care zdruncină valoarea operelor lor. Ce sentiment de cruţare poate avea un învăţat faţă de cel care emite o ipoteză care, dacă s-ar adeveri, ar însemna aruncarea la coş a tot ce a scris el pe baza unei ipoteze contrarii? Era cu atât mai uşor specialiştilor istorici să reducă la neant valoarea operei lui N. Desusianu, cu cât ipoteza lui, care aducea o clătinare credinţei obşteşti că noi suntem urmaşii Romei, apărea tuturor ca un act de împietate, o micşorare a valorii titlului de nobleţe. N-a pierit nicio limbă a Dacilor, pentru că ei n-au avut o altă limbă proprie, care să fie înlocuită prin limba Romanilor şi n-au avut o astfel de

limbă pentru simplul fapt că Dacii vorbeau latineşte. Limba Dacilor n-a pierit. Ea a devenit în Italia întâi limba Romanilor care era o formă literară a limbii Daciei, iar mai târziu limba italiană; aceeaşi limbă a Dacilor, dusă în Franţa a ajuns întâi limba Galilor, iar cu timpul limba franceză; în Spania ea a devenit întâi limba Iberilor, iar cu timpul limba spaniolă, iar aici a devenit cu vremea limba noastră românească”.2

În esenţă, întemeindu-şi afirmaţiile pe o bogată şi diversificată bibliografie, Dumitru Bălaşa încearcă să demonstreze în opera sa că dacii, nu numai că n-au dispărut ca popor, ci ei, ca ramură a numerosului neam al tracilor, au fost cel mai vechi popor care a trăit pe un teritoriu denumit de cercetătoarea americană Marija Gimbutas „Vechea Europă”, şi din trupul lor s-au desprins cei care au înfiinţat Roma, concluzionând că „Dacii şi Romanii sunt de acelaşi sânge şi fraţi buni”.3

Afirmaţiile sale, deloc neştiinţifice şi puerile cum spun unii, sunt confirmate de numeroşi autori şi cercetători, unul dintre aceştia fiind Napoleon Săvescu, ale cărui argumente sunt chiar mai incisive decât cele ale preotului Dumitru Bălaşa. Astfel, Napoleon Săvescu se întreabă retoric cum e posibil ca, în timp ce doar 14 % din teritoriul dacic (şi pentru o perioadă de doar 165 ani) a fost cucerit de Imperiul Roman, adică de trupe de mercenari analfabeţi, care de-abia puteau închega două vorbe în latină, aceştia ne-au învăţat pe noi o limbă pe care ei înşişi nu o vorbeau cum trebuie? Cum să ni-i închipuim pe ţăranii daci, locuind prin văi şi munţi, dealuri şi păduri, repezindu-se să înveţe latina? Şi nu numai ei, cei din teritoriul ocupat de romani, dar şi dacii liberi din teritoriul de 86 % al Daciei neocupată de romani? Cum să ne închipuim că ţăranii daci, care nu aveau nici dicţionare, profesori, caiete sau creioane, au putut învăţa atât de bine latineşte, încât au realizat cea mai unitară limbă latină cunoscută, pe care latinii înşişi nu au fost în stare să o realizeze nici măcar la ei acasă în Peninsula Italică?4

Îşi susţine aceste teorii dând un exemplu foarte sugestiv, şi anume, dacă ungurii n-au reuşit în aproape 1000 de ani de ocupaţie a Transilvaniei să-şi impună limba maghiară în acel teritoriu, nici romanii nu puteau face acelaşi lucru în doar 165 de ani de ocupaţie a 14 % din Dacia.

Vasile Lovinescu, pornind de la afirmaţia lui Herodot cum că „Tracii erau cel mai numeros popor după indieni”, susţine că acest lucru ar fi de neînţeles 2 Dr.NapoleonSăvescu,Noi nu suntem urmaşii Romei,EdituraAxa,Botoşani,2002,filadegardă.3 DumitruBălaşa,Basmul romanizării – dacii, întemeietorii Romei,FundaţiaArtelorDor,Craiova,1998,pag.1.4 Dr.NapoleonSăvescu,op. cit.,pag.28şi49.

dacă am înţelege prin Traci numai pe vechii locuitori ai Bulgariei de astăzi. În realitate, afirmă Lovinescu, Herodot îngloba sub acest nume pe toate celelalte popoare de aceeaşi rasă, adică pe Tracii propriu-zişi, pe Dalmaţi, Panonieni, Ilyri, Geţi, Agathyrşi, Sarmaţi, Sciţi etc. Toate aceste popoare, continuă el, aparţineau marii rase geto-trace.5

Acelaşi autor conchide că geto-tracii locuiau pe teritoriul ocupat astăzi de Bulgaria, Yugoslavia, Albania, Ungaria, România, Ucraina şi Rusia meridională până la Volga, iar în privinţa limbii afirmă că singură România, cea mai târzie cucerire a Romei, a păstrat o limbă 70 % latină cu predominanţa rasială dacică, deşi puternic impregnată în câmpie cu elemente slave.

Cea mai bună dovadă este aceea că sunt în Epir, în Macedonia şi în Dalmaţia câteva resturi ale triburilor trace, care vorbesc româneşte, şi cum n-a existat niciodată colonizare românească în acele locuri, faptul nu poate fi explicat decât într-un singur fel: aceste triburi şi Românii sunt ultimii reprezentanţi ai rasei autohtone a Geto-Tracilor, identitatea de limbă explicându-se prin comunitatea rasială.6

Curios e faptul că italianul Indro Montanelli, referindu-se la originea romanilor, susţine că în anul aproximativ 2000 î.d. Hr. „coboară în Italia populaţii nordice care se contopesc cu indigenii liguri şi siculi; de aici se crede că au luat naştere umbrii, sabinii şi latinii”.7

În aceeaşi ordine de idei, Titus Livius atribuie naşterea Romei lui Romulus şi Remus, descendenţi din legendarul Eneas, cel care a părăsit Troia după ce a fost cucerită de greci şi s-a aşezat cu oastea şi însoţitorii săi în peninsula Italică. Or, se ştie că Eneas, ca de altfel toţi locuitorii Troiei, erau din acelaşi neam cu Geţii, adică din marele neam al Tracilor.8

Că suntem una dintre cele mai vechi civilizaţii din lume o afirmă şi Isabela Iorga, care-şi întemeiază ipotezele pe descoperirile realizate de Nicolae Vlasa în 1961 la Tărtăria.9 Ce rol are Tărtăria în această chestiune, ne răspunde Paul Lazăr Tonciulescu în lucrarea sa „De la Tărtăria la Ţara Luanei” unde, cu argumente ştiinţifice, demonstrează, citând izvoare demne de crezare, că tăbliţele descoperite la Tărtăria sunt mai vechi cu 1000 de ani decât cele descoperite în Sumer

5 VasileLovinescu,Dacia hiperboreană,EdituraRosmarin,Bucureşti,1996,pag.15.6 Ibidem,pag.16.7 IndroMontanelli,Roma – o istorie inedită,EdituraArtemis,Bucureşti,1995,pag.365.8 TitusLivius,Ab urbe condita (de la fundarea Romei),EdituraMinerva,Bucureşti,1976,pag.1-11.9 IsabelaIorga,Mistere ale pământului românesc,EdituraAntetXXPress,FilipeştiideTârg,pag.74.

şi, întrucât asemănarea dintre ele e de necontestat, concluzionează că scrierea cea mai veche din lume poate fi localizată în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi nu în Sumer, aşa cum s-a considerat până în prezent.

O pledoarie deosebit de interesantă pro domo sua aparţine lui Constantin N. Bărbulescu, finul preotului Dumitru Bălaşa, realizată în lucrarea „Atlantida – colonia zeilor”, o carte plină de teorii şi ipoteze, deloc de neglijat, cu privire la similitudinea dintre fostul continent Atlantida şi Ţara Zeilor cum numea N. Miulescu pământul Daciei noastre străbune.10

În celebra sa lucrare „Getica”, nu mai puţin celebrul istoric Vasile Pârvan emite ipoteze cu valoare istorică de netăgăduit precizând că „neamurile daco-getice, cu aşezările lor caracteristice numite davae, s-au întins încă din vremi imemoriale spre nord până în Silezia, în Posen, în Galiţia şi Podolia, iar spre sud-vest, năvălind peste traci, până în Rhodope şi pe Valea Mariţei, trecând chiar dincolo de Hellespont în Asia Mică”.11

Nu pot trece cu vederea una dintre sursele de inspiraţie ale preotului Dumitru Bălaşa, şi anume monumentala lucrare „Dacia preistorică” scrisă de Nicolae Densuşianu, o lucrare, care, aşa cum subliniază prefaţatorul ei, Dr. C. I . Istrati, „conţine o dublă revelaţiune.

10 ConstantinN.Bărbulescu,Atlantida – colonia zeilor,EdituraAntetXXPress,FilipeştiideTârg,2006.11 VasilePârvan,Getica,EdituraMeridiane,Bucureşti,1982,pag.33.

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm10 11

Evoluţii cu impact în sistemul de ordine publicăRomânia, ca parte a spaţiului

de securitate oferit de apartenenţa sa la NATO şi UE, îşi exercită rolul activ în promovarea politicilor şi mecanismelor de edificare a noii arhitecturi de securitate, implicând atât voinţă şi consens politic, resurse economice şi tehnologice, idei şi soluţii privind predictibilitatea evoluţiilor în domeniile securităţii internaţionale şi naţionale şi ordinii de drept, cât şi modalităţi concrete de realizare a obiectivelor.

Sistemul de ordine publică românesc a cunoscut importante transformări, circumscrise procesului de tranziţie către o societate democratică, în care statul de drept, drepturile şi libertăţile cetăţeanului sunt garantate. Mai mult, procesele internaţionale, precum i n s t i t u ţ i o n a l i z a r e a politică şi financiară a Uniunii Europene şi globalizarea, au favorizat mişcarea, fără precedent, a oamenilor, a fluxurilor financiare, a comerţului şi a informaţiei, determinând, pe lângă imensele beneficii, şi apariţia şi dezvoltarea a numeroase ameninţări clasice sau asimetrice la adresa ordinii de drept internaţionale şi naţionale şi la adresa păcii, stabilităţii şi drepturilor universale ale omului.

Printre cele mai recente evoluţii cu impact în sistemul de ordine publică pot fi menţionate:

1. Începând cu anul 1993, îşi fac apariţia primele forme de criminalitate organizată (traficul de droguri şi traficul de fiinţe umane), iar România intră în circuitul internaţional, iniţial ca ţară de tranzit, apoi ca piaţă şi ţară de destinaţie pentru diferite forme de criminalitate, inclusiv problematica imigraţiei. Astăzi, grupările de crimă organizată au acces la resurse ce pot afecta stabilitatea statelor în curs de dezvoltare şi accesează resurse specializate distribuite la nivel global.

2. Sistemul legislativ este în permanentă transformare, pentru a transpune instrumentele legale internaţionale (tratate şi protocoale internaţionale, acquis-ul european) şi pentru a se integra într-un sistem legislativ internaţional.

3. Creşte rolul procurorului în actul de justiţie, ajungându-se ca după 2003 procurorul să controleze şi să supravegheze activitatea de urmărire penală.

4. Poliţia, principala instituţie ce acţionează pentru menţinerea ordinii publice, este transformată dintr-o forţă poliţienească, militară, într-un serviciu poliţienesc, în slujba cetăţeanului, începând cu anul 2002.

5. Jandarmeria Română şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă au demarat procese de modernizare şi profesionalizare, fapt ce determină ca, în prezent, cele două instituţii să îndeplinească o gamă variată de misiuni, inclusiv internaţionale.

6. Poliţia de Frontieră şi Oficiul

Român pentru Imigrări au cunoscut evoluţii organizatorice şi funcţionale profunde, fiind compatibile cu cele mai moderne sisteme europene în domeniu, cu capabilităţi operative eficiente în domeniul controlului, supravegherii şi securizării frontierei, al politicilor de azil şi al controlului migraţiei.

7. După anul 2000, societatea românească cunoaşte o dezvoltare a serviciilor destinate protecţiei bunurilor şi persoanelor, prin apariţia societăţilor specializate de pază şi de detectivi particulari şi a poliţiei comunitare (serviciu public comunitar în subordinea nemijlocită a primarului).

8. Politicile de probaţiune completează astăzi sistemul judiciar, prin reinserţia persoanelor care au

executat diferite pedepse privative de libertate.

9. Politicile antivictimale şi asistenţa victimei devin coordonate importante ale intervenţiei instituţiilor statului în protejarea ordinii publice.

Toate acestea determină necesitatea definirii unei noi perspective strategice, care să ofere o imagine de integrare şi focalizare a acţiunilor pentru toţi actorii ce furnizează servicii de securitate pentru ordinea publică. Dezideratul unei perspective strategice este cu atât mai mare cu cât tot mai mult suntem martori ai unor procese socio-ecomomice şi culturale care modifică permanent societatea şi cresc inopinat presiunea asupra sistemului de ordine publică, prin dezvoltarea unor noi

nevoi de securitate sau prin reconfigurarea instituţiilor sociale. La acestea se adaugă amploarea şi gravitatea efectelor fenomenelor naturale – fapt ce reclamă identificarea şi valorificarea de soluţii, prin reciprocitate şi colaborare internaţională.

În vederea consolidării mediului de securitate intern au fost luate măsuri pentru consolidarea m a n a g e m e n t u l u i integrat al crizelor de ordine publică şi situaţiilor de urgenţă.

La nivelul M.A.I. funcţionează

Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică, structură interinstituţională de suport decizional pentru managementul acţiunilor în situaţii de criză în domeniul ordinii publice. Pentru îndeplinirea obiectivelor sale şi asigurarea funcţiilor de sprijin pentru M.A.I., Centrul Naţional cooperează cu Centrul Operaţional Naţional din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, cu Centrul de Situaţii al Guvernului, cu Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă, cu Componenta pentru situaţii din cadrul Centrului de Conducere Operaţională a S.M.G., precum şi cu celelalte centre operative constituite la nivelul instituţiilor publice reprezentate.

Lt. col. Mihai RĂDUCU

Ni se arată în ea, mai târziu un om extraordinar de cult, de larg văzător, şi urmărind cu o hotărâre de fier ideea pentru dovedirea căreia şi-a dat el liniştea şi viaţa. În al doilea rând, ni se descoperă un trecut, aproape de tot necunoscut, trecut de fală pentru Dacia, timp de glorie nemărginită pentru cei care au stăpânit aceste locuri şi pe care Densuşianu ni-i arată, ni-i dovedeşte, ca străbunii noştri direcţi”.12

Referindu-se la limba Geţilor şi a Dacilor, Nicolae Densuşianu consideră cu deplin temei că „există o mare asemănare între limba Geţilor şi limba latină întrucât fondul ambelor limbi era comun”. Aduce ca prim argument cărţile „Ponticele” şi „Tristele” ale poetului latin Publius Ovidius Naso (exilat la Tomis de către împăratul Augustus pe motiv că volumul de poezie „Ars Amandi” al poetului ar fi constituit cauza desfrânării fiicei împăratului, Iulia), care amintesc de modul de vorbire al Geţilor şi Sarmaţilor, o limbă pe care poetul o învăţase aşa de bine în 6 ani, încât adeseori îşi atribuia titlul de poet dac şi sarmat. După Ovidiu, limba Geţilor era o limbă barbară, însă o limbă barbară latină.

Limba Dacilor avea un caracter latin şi după Horaţiu, contemporanul lui Ovidiu, mai spune Densuşianu, pornind de la una din odele lui Horaţiu dedicată lui Mecena, în care poetul se exprimă astfel: „Eu, care sunt un copil născut din părinţi săraci, şi pe care tu, Mecena, îl onorezi cu iubirea ta, eu nu voi muri… Peste puţin timp, şi încă mai repede decât Icar, fiul lui Dedal, eu voi vedea ţărmurii Bosporului, care mugesc, şi ca o pasăre frumos cântătoare voi zbura prin deşerturile nisipoase ale Geturilor şi prin câmpiile Hyperboreilor. Pe mine mă vor cunoaşte locuitorii din Colchis şi Dacii, care se prefac că nu se tem de armele noastre; pe mine mă vor învăţa Iberii cei isteţi şi cei care beau apă din Rhodan”.

Din acest fragment, concluzionează Densuşianu, rezultă o listă a popoarelor barbare, ce includea şi Dacii, care vorbeau şi în timpurile lui Augustus o limbă rustică latină, iar câmpurile Hyperboreilor, la care se referă Horaţiu, erau „şesurile cele întinse de la Dunărea

12 NicolaeDensuşianu,Dacia preistorică,EdituraArhetip,Bucureşti,2002,pag.LIII.

de jos”.13

Columna lui Traian îi oferă prilejul lui Nicolae Desunşianu să argumenteze asemănarea dintre limba vorbită de Daci şi cea a Romanilor. Astfel, pe columnă sunt două basoreliefuri care „ne înfăţişează o deputaţiune de ţărani Daci, care, văzându-se ameninţaţi de legiunile romane, se prezintă înaintea împăratului, ca să ceară pace. Cu gesturile agitate ale mâinilor şi în atitudinea unor oameni care îşi expun nevinovăţia lor, ei se adresează de-a dreptul împăratului, fără interpreţi, şi tot fără interpreţi le răspunde şi Traian”.

Şi încheie Densunşianu şirul argumentelor cu o scenă din istoria lui Dio Cassius, care scrie, că „după terminarea războiului (101-102 – n.m.), Traian trimise pe câţiva reprezentanţi ai Dacilor la Senat, ca să se confirme pacea. Ambasadorii lui Decebal fură introduşi în Senat,

unde după ce depuseră armele, împreunară mâinile lor după modul captivilor, rostiră oarecari cuvinte, precum şi rugarea ce o făceau, apoi consimţiră la pace şi îşi ridicară armele de jos”. Concluzionează Densuşianu că Senatul a priceput limba Dacilor, altfel nu ar fi fost posibil ca să fi considerat valabile nişte promisiuni de supunere rostite într-o limbă pe care nu ar fi priceput-o.14

Şirul lucrărilor care sprijină sau coincid cu punctele de vedere ale preotului Dumitru Bălaşa ar putea continua, dar ele sunt atât de numeroase încât nu ar putea fi incluse toate în economia acestui studiu.

Cert este faptul că Dumitru Bălaşa15 rămâne în istoriografia românească drept unul dintre cei mai consecvenţi şi pricepuţi creatori

de idei, teorii, principii ştiinţifice, care, în interesul poporului român, trebuie luate în seamă şi adăugate la tezaurul cultural al românilor de pretutindeni. Umbrele timpului se vor aşterne peste cel care a fost Dumitru Bălaşa, dar niciodată umbrele uitării, pentru că prin vasta sa operă va rămâne veşnic viu în amintirea şi conştiinţa celor care l-au cunoscut, preţuit şi admirat.

Gl. mr. (r) conf.univ.dr. Ilie GORJAN

13 Ibidem,pag.1064.14 Ibidem,pag.1065.15 OfamiliepredestinatăparcăpentrucreaţiegenialăîntrucâtfiulfrateluisăuafostcelebrulpictorSabinBălaşa.

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm12 13

Jandarmeria trecut şi prezent

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm14 15

Campionatul instituţiilor de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne

Utilizarea armamentului şi Formarea abilităţilor fizice sunt module de bază ale procesului instructiv-educativ, instruirea elevilor fiind o activitate cu scop precis, participând activ la propria pregătire.

Valorile intelectuale şi morale au fost puse în evidenţă pe baza unui ansamblu de strategii având drept suport legile, principiile şi regulile aplicate în cadrul şedinţelor practice, ca forme principale de organizare a activităţii.

Tematica parcursă pe competenţe a fost orientată în scopul dezvoltării calităţilor motrice de bază, de formare şi perfecţionare a priceperilor, deprinderilor în mânuirea cu rapiditate şi precizie a armamentului şi tehnicii din dotare.

Pregătirea dobândită pe timpul desfăşurării procesului de învăţământ a fost pusă în evidenţă prin organizarea la nivelul şcolii a competiţiilor cu caracter practic-aplicativ, constituind baza de selecţie pentru formarea echipelor

pe discipline sportive, echipe ce urmează un program de pregătire în vederea participării la finala Campionatului Instituţiilor de Învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne care se va desfăşura la Şcoala de Agenţi de Poliţie ,,Septimiu Mureşan” Cluj-Napoca, în perioada 13-17 mai 2013.

Perioada aceasta este marcată de o activitate intensă, stabilindu-se sarcini concrete şi un program de antrenament diversificat pentru elevii selecţionaţi de a reprezenta şcoala. Astfel, maior Lixandra Marius va pregăti loturile de tir şi minifotbal, iar locotenent Simoiu - Vasile Dragoş, loturile de: atletism, fotbal-tenis, tenis de masă, judo, ca urmare a selecţiei riguroase desfăşurate încă de la începutul anului de învăţământ.

Elevii aflaţi în etapa de pregătire, ce nutresc speranţa de a aduce cât mai multe medalii şi diplome sunt:

Tir : Gaiţă Alexandra, Sandu Mirela, Carţiş Ciprian, Todor

Gheorghe.Minifotbal : Mănica Aurel, Bădoi Costinel, Miheş Cătălin,

Nistor Florin, Ivan Andrei, Roşu Traian, Vişinescu Alin, Dragomir Florin, Todea Adrian, Iordache Alexandru şi Mitu Alexandru.

Tenis de masa: Urmă Andrei, Toader Claudiu şi Sdrancă Marius.

Atletism: Dicu Mihai, Niţoiu Madalina, Sanda Robert, Aldea Adina, Bijboacă Marius, Lieb Armin, Negoită Maria-Andreia, Serafim Cătălin, Lungu Alin şi Bruciu Marius.

Judo: Bărănescu Marian, Diaconescu Alexandru, Marinescu Daniel, Filimon Cristian, Stancu Cristian, Dăniliuc Alexandru şi Şugubete Mădălin.

Mult succes!

Maior Marius Lixandra

Locotenent Dragoş Vasile-Simoiu

Diplome de limba franceză și engleză pentru o Europă a mobilității!~ DELF și DALF ~

Cele şase diplome de limba franceză DELF (Diploma de Studiu a Limbii Franceze) şi DALF (Diploma Aprofundată a Limbii Franceze) sunt destinate tuturor celor care doresc să-şi valideze competențele lingvistice în conformitate cu nivelurile descrise de Cadrul european comun de referință pentru limbile străine (CECRL), dar şi persoanelor care doresc un atu în plus în carieră. Sunt diplome oficiale emise de Ministerul Francez al Educaţiei Naţionale, pentru a certifica competenţele de comunicare în limba franceză ale candidaţilor străini.

DELF-ul este structurat pe patru niveluri: DELF A1 (nivel de orientare), A2 (nivel elementar, de descriere), B1, B2 (utilizator independent, de argumentare), iar DALF-ul – pe două niveluri: DALF C1 şi C2. Cele şase diplome sunt independente şi candidatul poate să se înscrie direct la nivelul ales. Fiecare nivel este evaluat după următoarele patru competenţe: înţelegere orală, creație orală, înțelegere scrisă şi creație scrisă.

Acreditarea participanților şcolii noastre drept cunoscători de limba franceză a fost confirmată prin obținerea de către cei 22 elevi din anul II a atestatelor pentru nivelul DELF A2. Punctajele obținute demonstrează că nivelul de cunoaştere a unei limbi străine de către

elevii noştri este unul foarte bun. Un merit incontestabil în obținerea acestor rezultate îl are profesoara de limba franceză, domnişoara locotenent Jenica Ramona Nițu, care a pregătit şi coordonat activitatea de testare a elevilor.

Cei care au participat la aceste teste, organizate de Institutul Cultural Francez din Bucureşti, în cadrul sesiunii

din noiembrie 2012, sunt: Andreiana Marius-Alin, Anghel Andrei Mădălin, Bădoi Costinel Dănuț, Bruciu Marius Dumitru, Caldeş Teddy-Viorel, Drăguț Constantin Cosmin, Dogaru Nicolae Ionuț, Dumitrescu Constantin Alexandru, Duță Patrik Daniel, Falcol George Robert, Fieraru Marius Cristian, Gocan Paul Ionuț, Marica Nicuşor Bogdănel, Olteanu Mihai Laurențiu, Rentea Constantin Adrian, Roşu Iulian, Rotaru Tedy-Alexandru, Sdrancă Mircea Marius, Trifu Marius Florin, Toader Georgian Claudiu, Văduva Cristian, Vilău Răducu Gabriel. Le

urăm felicitări şi „Bonne route” în cariera lor viitoare! Numărul mare de elevi care au fost testați şi atestați, dar

şi repetitivitatea participării la astfel de activități confirmă interesul elevilor din şcoala noastră pentru cunoaşterea limbii şi culturii franceze.

Căpitan Kati-Claudia BLÎNDU

~ STANAG 6001 ~

Profilul lingvistic standardizat reprezintă un nivel de cunoaştere a unei limbi străine în conformitate cu normele stabilite de NATO. Testarea este organizată de Direcţia Management Resurse Umane a Ministerului Apărării Naționale şi este asemănătoare cu cea din celelalte țări membre ale Alianței.

În luna martie a anului 2012, 20 de elevi din şcoala noastră au obținut certificate STANAG 6001 în urma unei sesiuni de evaluare a competenței lingvistice la limba engleză.

Etapele parcurse au constat într-o primă etapă, într-un test de plasament care a durat o oră şi a conținut 100 de itemi cu alegere multiplă. Scopul administrării acestui test îl reprezintă identificarea celor care obțin un punctaj minim acceptat de 60% din total, în vederea participării la evaluarea competenței lingvistice.

În etapa a doua, au fost administrate patru teste separate pe mai multe niveluri, pe cele patru competenţe specifice unei limbi străine: ascultat, citit, scris şi vorbit (Listening, Reading, Writing, Speaking), toate în conformitate cu cerințele din descriptorii STANAG 6001.

Testul de competenţă lingvistică folosit în Ministerul Apărării Naţionale este de tip multinivel şi vizează atât

terminologia generală, cât şi cea militară, conform criteriilor stabilite prin Acordul de standardizare NATO (STANAG 6001). Este structurat pe trei nivele de competenţă

lingvistică:Nivelul 1 (Supravieţuire) constă în

capacitatea de a înţelege formulările concrete, întrebările, răspunsurile şi conversaţiile simple.

Nivelul 2 (Funcţional) este centrat pe înţelegerea unor tematici concrete variate, de tipul informaţiilor personale sau legate de familie, dar şi problemelor de serviciu uzuale.

Nivelul 3 (Profesional) se realizează prin deprinderea de a înţelege majoritatea discursurilor aparţinând registrului formal şi informal, pe tematici practice,

sociale şi profesionale, inclusiv pe domenii de interes particular şi de competenţă specială.

Evaluarea cunoştințelor de limba engleza va fi continuată anul acesta în luna mai, urmând ca în urma unei pregătiri şi selectări obiective, alți elevi să fie testați la Bucureşti. Le urăm succes şi reuşite depline în utilizarea unei limbi de circulație, a cărei necesitate în carieră este mai mult decât evidentă!

Locotenent Melania PADINĂ

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm16 17

Orarul de după ore

Unul din principiile asumate de Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani în vederea performării în actul educaţional este cel potrivit căruia climatul organizaţional este hotărâtor pentru evoluţia elevilor în cei doi ani de şcoală militară. Aceasta înseamnă că, dincolo de expresiile formale ale actului educaţional, elevii trebuie să aibă posibilitatea de a fi ei înşişi, de a găsi formule de exprimare a personalităţii lor, în diverse registre. Materializarea acestui principiu se face prin planul activităţilor extracurriculare elaborat de Comisia diriginţilor.

La nivelul acestei comisii la fiecare început de an şcolar se realizează o investigare a disponibilităţii elevilor pentru activităţile extracurriculare şi a formelor concrete pe care elevii le au în vedere.

Spre exemplu, pentru seria de elevi 2012 – 2014, un procent de 89,29% exprimă dorinţa de a participa la astfel de activităţi, atât sportive (64,28%) cât şi culturale (25%).

Pe parcursul anului 2013 au fost planificate şi desfăşurate până în prezent mai multe astfel de activităţi. În luna ianuarie a fost organizată Ziua Culturii Naţionale prin care au fost evocate figurile unor iluştri reprezentanţi ai culturii naţionale în scopul cultivării respectului faţă de valorile naţionale. Elevii au avut astfel ocazia să pună în scenă fragmente din operele emblematice ale creaţiei literare româneşti.

Ziua Unirii a prilejuit un concurs de istorie pe parcursul căruia elevii înscrişi în concurs au pus la grea încercare juriul prin promptitudinea răspunsurilor date. Aşa cum s-a afirmat la final,

câştigători au fost toţi participanţii, care au înţeles că unirea este o stare de spirit în raza căreia trebuie să ne derulăm paşii pe scena istoriei, pentru a fi puternici, pentru a avea o identitate care să ne permită situarea demnă la masa deciziilor în noul context european. Altfel, după cum spune şi Dan Dungaciu, „a vorbi despre identitatea europeană fără a vorbi despre cea naţională este ca şi cum ai vrea să baţi din palme cu o singură mână”.

A gândi şi a simţi româneşte au fost conjugate de elevi în spiritul tradiţiilor populare, astfel că pe 24 februarie a fost sărbătorit Dragobetele, prin organizarea celei de-a doua ediţii a manifestării Jandarmul Dragobete. Momentele poetice, muzicale şi interpretările scenice ale unor adaptări după povestirile lui Creangă şi poeziile lui Marin Sorescu.

Parte a pregătirii profesionale, competenţa relaţionării cu cetăţenii a fost întărită de Ziua Mărţişorului când, prin oferirea de mărţişoare şi flori doamnelor şi domnişoarelor din instituţiile partenere, din municipiul Drăgăşani, elevii au avut ocazia să contribuie la consolidarea relaţiilor cu societatea civilă.

Prin astfel de activităţi considerăm că se generează un efect pozitiv asupra climatului organizaţional, nuanţând rutina specifică vieţii militare, şi asupra personalităţii elevilor care învaţă să se cunoască, să se pună în valoare. Ne manifestăm astfel convingerea că numărul elevilor care vor participa la orele de după ore va creşte.

Maior Sorin DRĂGUŞIN

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm18 19

Cu tine-n gând

Gândindu-mă la tineScriu versurile care,

Mă liniştesc pe mineȘi-mi aduc alinare…

Gândindu-mă la tineDe mii de ori pe zi,

Mă liniştesc pe mineScriu zeci de poezii.

Cu gândul sunt la tine,Oriunde-aş fi în lume,Mă liniştesc pe mineAlunecând pe rime.

Nu plâng

Frunza galbenă de fagCopacu-a părăsit,

E locul unde te-am zăritDorindu-te cu drag.

Ca fluviul revărsat în mareS-a revărsat iubirea.S-a risipit şi fericirea,

Fals proiectată-n zare.

Iar din iubirea mea cea mareN-a mai rămas nimic.Să-ți fiu măcar amic

Nu ştiu ce rost mai are!

Dintr-un copil

Povestea noastră a-nceputDe când eram copii,

Noi am ştiut de la-nceputCe mult ne vom iubi.

Chiar dacă sunt acum adultAm suflet de copil,

Și voi veni tiptil, tiptil,Ca-n anii de demult.

Iubirea noastră naşte sfinți E doar o soartă inocentă,

Și o emoție latentă, De-a pururi născocind dorinți.

Elev Gabriel POGAN, Clasa 101

PORTRET DE ELEV

Sunt momente de bilanț în viață când te gândeşti dacă ar fi fost mai bine să faci cu totul altceva… Nu contează vârsta sau experiența, ci doar intensitatea cu care îți retrăieşti clipele care fac parte dintr-o istorioară cu tâlc şi iz de „a fost odată”… sau „va urma”…

Să mă prezint: Sunt … Am 20 şi … de ani şi un dor nebun de a trăi pe viu poveştile spuse de alții.

Am intrat pe o poartă cu grilaje de fier (cu aceleaşi emoții pe care le avusesem în prima zi de şcoală), într-o curte imensă, cu alei cu nume de flori şi copaci. Am alergat cu brațele larg deschise şi am ocupat curând un loc în bancă. Am deschis uşa unei săli de clasă, am deschis cărți şi note de curs, am bătut paşii în cadența ticăitului de ceas, am folosit semne convenționale pe care le îngroşam obsesiv în timpul orelor de studiu.

A trecut o iarnă şi a venit alta; cu ele odată au pornit la vale avalanşe de noțiuni şi idei, de dorințe şi aşteptări, căzute dintr-un vârf de munte imaginar sau de pe o stâncă sisifică a cărei povară încep să o simt odată cu desprinderea de un loc devenit acum comun.

Aici i-am cunoscut pe ei; m-au ajutat să dezleg cărările şi să fac alegeri dintre cele mai bune. I-am ascultat cu sufletul, i-am înfruntat cu privirea, le-am strâns mâinile şi le-am ascuns boabele de rouă ce curgeau de pe stânca mea. Ei sunt tineri, mai puțin tineri şi mai în vârstă. Unii vor pleca, ceilalți vor rămâne să mai primească şi să strunească oameni ca mine. Să le dea leac de timiditate şi să le arate aleea care aşteaptă să i se dea un nume.

Școala lor e acum şi şcoala mea. Mai am un examen, cel mai uşor dintre toate. După – primesc o cheie (pe care mi-o pun pe un şnur la gât) şi voi avea voie să mă duc singur acasă. Visez la o casă primitoare, la o familie care mă aşteaptă cu drag, la tovarăşi de drum noi, la o viață bună şi corectă, la posibile şi imposibile lucruri…

Nu aş vrea să schimb cu nimic povestea mea. O semnez, Elev Daniel CRISTESCU, Clasa 201, Promoția 2013.

CHEMAREA OLTULUI

La o margine de apă,Se strângea oştirea toată,

O vioară spartă-n tobăŞi-o rostire într-o vorbă:

Sărută-ți, fiule, pământul,C-acesta veşnic e tributul,Pentru prinosul de dorinți

Și iubirea de părinți!Azi ostaş ai devenitPatriei îi eşti sortit,

Renunțând la a ta casăȘi-alegând o altă masă.Jurământ devenit rugă

Legământ solemn de luptă!

Elev Marius Florin BUDA – Anul I

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm20 21

2013 - Anul omagial al Sfinților Împărați Constantin și ElenaAnul acesta se împlinesc 1700

de ani de la Edictul de toleranţă religioasă de la Milano (313). În acest sens, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din 25 octombrie 2011, a examinat referatul Cancelariei Sfântului Sinod în legătură cu declararea de către Patriarhia Română a anului 2013 ca „Anul omagial al Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena”.

Viaţa deosebită a Sfinţilor Împăraţi, apărători ai creştinilor, luptători pentru unitatea credinţei ortodoxe şi pentru unitatea Bisericii lui Hristos, a făcut ca aceştia să fie socotiţi „întocmai cu apostolii”. Din relatările scriitorului bisericesc Lactanţiu şi ale episcopului Eusebiu de Cezareea, care au trăit în preajma împăratului, aflăm că în noaptea dinaintea luptei cu împăratul Maxenţiu, în anul 312, lui Constantin i s-a arătat în vis o cruce deasupra soarelui, cu inscripţia: „prin acest semn vei învinge”. Dimineaţa, pe steagurile şi scuturile ostaşilor, au fost înscrise monograma lui Hristos şi semnul crucii, mica sa armată ieşind biruitoare.

Prigoana de aproape trei secole pornită împotriva creştinilor avea să înceteze odată cu Edictul de la Milano, pentru prima dată credinţa creştină fiind socotită „religia licita”. Şi dacă până atunci, pentru scurte perioade, unii împăraţi arătau toleranţă creştinilor, de acum împăratul Constantin

devine protectorul lor. Au fost restituite bunurile confiscate creştinilor, inclusiv lăcaşurile de cult, au putut ocupa funcţii publice, iar cei exilaţi au fost reprimiţi acasă. Din 321, s-a generalizat în întreg imperiul ca zi de odihnă duminica, sărbătoarea creştinilor. Mai mult, întreaga legislaţie romană păgână a fost „încreştinată” prin înlăturarea a o seamă de dispoziţii şi pedepse

contrare spiritului creştin.Anul 325 a marcat convocarea

primului sinod ecumenic, prima adunare a episcopilor din întreaga Biserică unde au fost fixate în scris primele învăţături de credinţă creştine (Simbolul de credinţă), păstrate până atunci doar în Sfânta Tradiţie.

Mânată de dragostea divină, evlavioasa împărăteasă Elena a plecat la Ierusalim să caute Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Hristos. Descoperită în chip

minunat prin vindecarea unei bolnave care s-a atins de ea, a fost dăruită episcopului Macarie, iar o mică parte din ea fiind trimisă fiului său la Constantinopol, noua capitală creştină a imperiului.

În cuvântul de proclamare a anului omagial, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, spunea: „Sfinţii Împăraţi au fost nu numai

apărători ai libertăţii religioase, ci şi buni creştini, apărători ai demnităţii umane, apărători ai omului creat după chipul lui Dumnezeu. Astfel, Împăratul Constantin a emis legi şi decrete imperiale prin care a modificat legislaţia romană păgână: a interzis răstignirea, zdrobirea picioarelor şi arderea trupului cu fierul roşu. Deci, a interzis tortura care se practica foarte des în timpul împăraţilor păgâni. A pedepsit adulterul, a interzis avortul, deci o mulţime din legile creştine de mai târziu au temelie în legislaţia

din timpul Sfinţilor Împăraţi. De asemenea, aceste legi au încurajat ajutorarea săracilor, a văduvelor, a bătrânilor, a bolnavilor”.

Împăraţii Constantin şi Elena sunt prăznuiţi cu multă evlavie de poporul român dreptcredincios, în cinstea lor ridicându-se biserici sau pictându-se icoane, numeroşi copii primind la botez numele sfinţilor.

De ce sărbătorim Paștile la date diferite?

Anul 2013 înregistrează o diferenţă de cinci săptămâni între sărbătoarea Paştilor* în Biserica Catolică şi cea Ortodoxă. Se naşte firesc întrebarea: de ce se produce această diferenţă? Vom încerca să aducem o lămurire cu privire la acest aspect.

Calendarul, ca sistem de măsurare a timpului, a luat naştere din nevoia omului de a stabili în timp evenimentele importante din viaţa lui. Primele calendare s-au ghidat după mişcarea de rotaţie a lunii sau a soarelui.

Calendarul creştin este de origine romană fiind alcătuit în anul 46 a.H. de Sosigene în vremea împăratului Iuliu Cezar (calendarul iulian), durata anului calendaristic fiind de 365 de zile, 5 ore, 48 minute şi aproximativ 46 secunde, la 4 ani adăugându-se încă o zi, anul de 366 zile numindu-se an bisect.

Deşi sărbătoarea Paştilor s-a prăznuit în toată lumea creştină, în primele secole, au existat deosebiri regionale în sensul că unii prăznuiau Paştile Crucii (Moartea lui Hristos) la 14 Nisan iar alţii Paştile Învierii la 16 Nisan. Creştinii din părţile Antiohiei serbau Paştile, duminica având grijă ca această zi să cadă în preajma sărbătorii ebraice a azimelor.

Aceste diferenţe cu privire la data serbării Pastilor au creat controverse şi dezbinări în unele Biserici. Pentru a se realiza o uniformizare a sărbătorii Paştelui, în cadrul primului sinod ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-a stabilit: Paştile vor fi serbate totdeauna duminica. Această duminică va fi imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară. Când data Paştelui iudaic (adică 14 Nisan) cade duminica, Pastile creştin va fi serbat duminica următoare, pentru a nu fi serbat o dată cu cel iudaic, dar nici înaintea acestora.

Această hotărâre a dus la eliminarea a două zile, cu care se rămăsese în urmă. Pentru că Alexandria din Egiptul era un puternic centru cultural s-a stabilit ca data Paştilor să fie calculată de către Patriarhia din Alexandria, iar aceasta o va comunica, la timpul potrivit, şi celorlalte Biserici creştine.

În anul 540, Dionisie Exiguul a întocmit un calcul pascal în deplin acord cu cel al alexandrinilor, care încetul cu încetul a fost adoptat în tot Apusul.

Dar calendarul iulian înregistra o întârziere de 11 minute şi câteva secunde faţă de calendarul astronomic la fiecare 128 de ani pierzând o zi, fapt ce

îngreuna stabilirea datei Paştilor. În 1582 papa Grigorie al XIII-lea observă această diferenţă şi o corectează suprimând cele 10 zile cu care rămăsese în urmă şi corectând metoda de calcul calendaristic pentru viitor, aşa încât întârzierea de o zi să se petreacă nu la 128 ani, ci la circa 4000 ani. Acest calendar este cunoscut sub numele de calendar gregorian.

Pascalia lui Dionisie Exiguul nu a mai corespuns noului calendar – cel gregorian – aşa că din 1583, Răsăritul şi Apusul n-au mai serbat Paştile la aceeaşi dată decât doar din întâmplare.

În anul 1924 s-a hotărât, la Constantinopol, o trecere a tuturor Bisericilor Ortodoxe la calendarul îndreptat. Însă, unele Biserici Ortodoxe nu au reuşit să pună în aplicare această hotărâre. Astfel, Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă păstrează calendarul neîndreptat. Pentru a se menţine o unitate ortodoxă în serbarea Paştilor, din anul 1927, s-a luat hotărârea ca şi Bisericile care au adoptat calendarul îndreptat, să serbeze Paştile după calendarul neîndreptat. Această hotărâre a fost întărită şi de Consfătuirea inter-ortodoxă de la Moscova din iulie 1948.

La răsăriteni La apuseni24aprilie 24aprilie15aprilie 8aprilie5mai 31martie20aprilie 20aprilie12aprilie 5aprilie1mai 27martie16aprilie 16aprilie

Aşa cum spuneam, diferenţa de sărbătorire a Paştilor, după cele două calendare, poate varia până la cinci săptămâni. De exemplu, daca Paştile cad pe 31 martie pe stil nou ( 31 martie – 13 zile = 18 martie), atunci pe stil vechi trebuie să se aştepte echinocţiul de primăvară 21 martie, dar se pierde luna plină şi se aşteaptă următoarea duminică după lună plină – 5 mai.

Preot militar Marian DRĂGUȚ

EU Jandarm 0250 811 471 www.scoaladragasani.ro EU Jandarm22 23

NUMĂRUL DE LOCURI APROBAT LA INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ALE MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE PENTRU SESIUNEA DE

ADMITERE 2013

a). Învăţământ superior – studii universitare de licenţă, învăţământ cu frecvenţăAcademia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” – Bucureşti

Instituţia de învăţământ/specializarea/specialitatea/ beneficiar Număr de locuri Total locuri buget

Academia de Poliţie

„Alexandru Ioan Cuza” - Bucureşti

Facultatea de Poliţie

Programul de studii

universitare de licenţă „Drept”

Poliţie

43482 romi, 2 maghiari, 1 alte

minorităţi/etnii

„Ordine şi siguranţă publică”

Poliţie

165175

4 romi, 4 maghiari, 2 alte minorităţi/etnii

Poliţie de frontieră28

301 rom, 1 alte minorităţi

Jandarmi48

501 rom, 1 alte minorităţi

Penitenciare 315 Republica Moldova 36

b). Învăţământ preuniversitar – postliceal

Instituţia de învăţământ/specialitatea/ beneficiar Nr. locuri Total locuri buget

Şcoli de agenţi /

subofiţeri

Agenţi

Poliţie

Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” –

Câmpina

2983136 romi

9 alte minorităţi

Şcoala de Agenţi de Poliţie „Septimiu Mureşan”– Cluj

1451606 romi

9 alte minorităţi

Poliţie de frontieră

Şcoala de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de

Frontieră “Avram Iancu“ - Oradea

5860

1 rom, 1 alte minorităţi

Subofiţeri

Jandarmi

Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi

„Grigore Alexandru Ghica” – Drăgăşani

5960

1 rom

Şcoala Militară de Subofiţeri de Jandarmi –

Fălticeni50 50

Pompierişi

protecţie civilă

Şcoala de Subofiţeri de Pompieri şi Protecţie

Civilă „Pavel Zăgănescu” – Boldeşti

96 – IGSU100

125

2 romi, 2 alte minorităţi

25Maiştri militari Auto

Notă: La Şcoala Drăgăşani din cele 59 locuri, 4 locuri sunt pentru SPP.

La mulţi ani, Jandarmi! 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1112345678910

ORIZONTAL1.Atribuţiunideserviciu.2.Mame(arh.)–Urnitdinmijloc!3.HAI!...4.Armedenimicireînmasă.–LocalitateînIndonezia.5.Elementdecorp…..–şiocavernă-nel.–Debutînviaţă!6.Cândsepunelagâtepericolmare.–Ansambludefluieraşe.–Trăgător…tibetan.7.Atrage-npiept…–Ăştianusuntsănătoşilacap.8.Simptomedestricareasănătăţii(sing.)9.Hainoroc!darcumăsură(pl.)–Seţinecarâia.10.Comparaţie….dinviaţă.–Dacătrăiescînseamnăcăexist….–„Glas”demaşină.VERTICAL1.Pusălapământ.2.Aşai-afostnorocul.3.Unbunconducător(fem.)–Regimalimentarpentrusănătate.4.Foarte...–Sonoravocalic.5.Determinatdeviaţă.6.Ia…dinsănătate!7.Unlucrunecesar(pl.).8.Uninscu…pieleroşie.–Donatdininimă!9.Apierdedinmemorie.–Nuesănătos…10.Tragejarulpeturtalui.11.Măsuriluateînzadar(masc.,sing.).DICŢIONAR:RNI,BAA,SNR,ONA,

Colonel (r) Petre NIȚU

Epigrame cu Patimă

Zgârcitului…Căuta prin buzunarePrin mulțimea de hârtiiSă dea unui oarecareUn bănuț - Pentru o zi!

Hoțului…Menirea lui nu a miratPe nimenea din grup.Că mâna veşnic i-a „scăpat” Şi a ajuns la zdup.

Arogantului…Vorbeşte doar în citate,Rupt ades de realitate,Încărcat de vanitateŞi de-un munte de păcate.

Unui ipohondru…Zi şi noapte îl găseştiFăcând coadă-n farmacie,Cumpărând leacuri băbeştiSă reziste-o veşnicie.

Ignorantului…Cum le ştie el pe toate,Dar de fapt nimic nu ştie.Folosind cu nerozieDoar cuvinte expirate.

Pițipoancelor…Mâinile – snop de ineleLa gât – munte de mărgele,Şuvițate-mparfumate,Dar cu mințile-ngustate.

Epigramist de serviciu - Elev Cătălin-Marius MIHEȘ