CORNEEA

Anatomie şi fiziologie

Corneea constituie partea anterioarã transparentã a învelişului fibros extern al globului ocular. Are rol optic şi protector.

Grosimea corneei este de 1 mm la periferie şi 0,56 mm în centru.

Diametrul orizontal este de 11 mm, cel vertical de 10 mm.

Are forma unei calote sferice, faþa anterioarã fiind convexã, iar cea posterioarã concavã şi este în contact cu umoarea apoasã, reprezentând peretele anterior al camerei anterioare.

1. Epiteliul anterior, compus din celule epiteliale ce se continuã cu epiteliul conjunctival.

2. Membrana limitantã anterioarã - Bowman

3. Ţesutul propriu al corneii - parenchimul = stroma

4. Membrana limitantã posterioarã - Descemet

5. Epiteliul posterior - endoteliul

Fig. 30. Structura histologicã a

corneei: 1- epiteliu

pavimentos stratificat;

2- limitanta anterioarã;

3- ţesut propriu;

4- limitanta posterioarã;

5- epiteliu posterior

Corneea nu are vase. Se hrãneşte de la vasele conjunctivale sau de la umoarea apoasã.

Inervaţia senzitivã este foarte bogatã. Nervii provin din nervii ciliari, ramuri ale oftalmicului.

Limbul sclero-cornean este o zonã de trecere între cornee şi sclerã cu o structurã şi funcþie particularã. În grosimea lui se gãsesc elementele unghiului camerular, care poate fi vizualizat prin gonioscopie.

Elementele unghiului camerular (irido-cornean):

1. Linia Schwalbe

2. Trabeculul corneo-scleral

3. Canalul Schlemm

4. Pintenele scleral

5. Banda ciliarã ºi rãdãcina irisului

Examinarea corneii

Examinarea corneii se poate face la lumina zilei şi în camera obscurã. Examinarea la lumina zilei se face cu ochiul liber şi oferã detalii asupra dimensiunii, formei si transparenţei corneii.

Prin coloraţie cu fluoresceinã 2% se pun în evidenţã dezepitelizãrile corneii.

Esteziometria se foloseşte pentru examinarea sensibilitãţii corneene.

Examenul în camera obscurã se face în principal prin examenul biomicroscopic, care permite examinarea corneii pe secþiune opticã şi face posibilã localizarea leziunilor în profunzime. Examenul razei de curburã se face cu astigmometrul Javal.

Patologia corneii

Patologia corneei este legatã de modificarea transparenţei, a curburii corneei sau a sensibilitãţii ei. Agenţii patogeni pot fi exogeni, endogeni şi consecutivi bolilor ţesuturilor învecinate.

Afecţiunile corneei pot fi:

I. Congenitale

II. Traumatice

III. Inflamatorii

IV. Degenerative

V. Cicatriciale

VI. Tumorale

I. Anomalii congenitale

Anomaliile congenitale pot fi:

- de mãrime: microcornee (cu diametrul mai mic de 9 mm),

megalocornee (cu diametrul mai mare de 12 mm)

- de formã: cornee platã, keratocon congenital

- de transparenţã: leucoame, embriotoxon, sclerocornee.

Sclerocornee

II. Traumatismele corneii

1. Eroziunile corneene sunt pierderi de substanţã din epiteliul cornean.

Simptomatologie. Subiectiv, bolnavul acuzã durere, lãcrimare, fotofobie. Obiectiv, dupã colorarea cu fluoresceinã eroziunea corneanã apare ca o patã verde-gãlbui.

Cauza eroziunilor corneene este variatã: traumatisme, corpi strãini, cili (trichiaza).

Tratamentul este local:

- colir cu antibiotic (Cloramfenicol 0,5-1%, Gentamicinã 1%, etc.)

- midriatice (Mydrum, Atropinã)

- colir cicatrizant (vitamina A uleioasã, Kerathyl, etc.)

Eroziunile corneene recidivante apar fãrã a se putea decela o cauzã externã şi se datoreazã epiteliului cornean insuficient aderent de stratul subiacent, şi care se poate eroda uşor.

2. Corpi strãini corneeni

Sunt frecvenţi în mediul industrial, la strungari, polizoare, cariere de piatrã.

Simptome subiective sunt lãcrimarea, fotofobie, senzaţia de corp strãin ce se accentueazã la mişcãrile globului ocular.

Obiectiv, se poate evidenþia prezenþa corpului strãin situat superficial sau mai în profunzime (în parenchimul cornean).

Diagnosticul pozitiv este uşor; este de preferat a se pune diagnosticul dupã examenul biomicroscopic, care precizeazã locul, profunzimea, mãrimea ºi calea de abord pentru extragerea corpului strãin.

Tratamentul constã în extracþia corpului strãin. Dupã anestezia corneei cu xilinã 2% sau cocainã 1% se extrage cu acul pentru corpi strãini sau cu acul de seringã. Leziunea corneanã restantã se trateazã cu antibiotice în colir, vitamina A uleioasã, unguent antibiotic, pansament obligatoriu. În prezenþa congestiei perikeratice se administreazã midriatice de scurtã duratã (mydrum) sau de lungã duratã (atropinã).

Evoluţia se poate face spre agravare, cu ulcer cornean, sau se poate vindeca, rezultând cicatrici corneene superficiale sau profunde.

Profilaxia constã în purtarea de ochelari protectori la muncitorii expuşi.

3. Plãgile corneene

Etiologie. Plãgile corneene sunt cauzate de corpuri contondente tãioase sau ascuþite. Pot fi perforante sau neperforante. Cele perforante pot fi cu sau fãrã retenþie de corpi strãini intraoculari.

Simptomatologie:

- subiectivã: durere, lãcrimare, fotofobie, scãderea vederii

- obiectivã: hipotonie ocularã cu camera anterioarã pierdutã prin scurgerea umorii apoase prin plaga corneanã. Irisul sau alte membrane, cum ar fi corpul ciliar şi vitrosul pot hernia prin plagã.

Pentru a certifica prezenţa sau absenţa corpilor strãini sunt necesare radiografii de orbitã faţã şi profil.

Prognosticul este rezervat.

Tratamentul plãgilor neperforante se face cu coliruri cu antibiotice, midriatice, vitaminã A, unguent şi pansament.

Plãgile perforante necesitã tratament chirurgical, constând în sutura plãgii dupã rezecþia sau repunerea pãrþilor inclavate sau herniate şi refacerea planurilor. Se administreazã midriatice, se aplicã pansament ocluziv. Se asociazã tratament antibiotic şi antiinflamator pe cale generalã.

4. Contuziile corneei sunt secundare unor lovituri puternice cu

obiecte mari în mişcare. Se soldeazã de obicei cu edem cornean

şi cu opacitãţi corneene.

Tratamentul este conservator, cu antibiotice, hidrocortizon,

vitamine B1, B2,B12 - fãrã pansament.

5. Arsurile corneene sunt frecvente, cu consecinţe grave, formând cicatrici ce duc la scãderea considerabilã a vederii.

Dupã natura agentului vulnerant pot fi arsuri fizice şi chimice.

A. Arsurile fizice pot fi produse prin:

a. Energie radiantã: raze ultraviolete, oftalmia electricã a sudorilor, lucrãtorilor de la furnale, sau la lãmpi de cuarţ.

Simptomatologie:

- subiectiv: lãcrimare intensã, fotofobie, blefarospasm, durere accentuatã

- obiectiv: congestie superficialã sau profundã, microdezepitelizãri corneene.

Tratamentul urmãreşte calmarea durerii şi epitelizarea corneei. Mijloacele terapeutice sunt instilaþii cu xilinã, vitaminã A, adrenalinã, unguente.

b. Agenţii fizici propriu-zişi sunt gaze, vapori, lichide supraîncãlzite, metale topite sau incandescente.

Se descriu trei grade ale arsurilor:

Gradul I - necrozã epitelialã cu ulceraþii superficiale, ce se vindecã în 24-48 ore, fãrã cicatrici.

Gradul II - Ulceeraţia pãtrunde şi în parenchimul cornean, rezultând vindecare cu cicatrici.

Arsurile de gradul III sunt mai întinse şi mai profunde, putând ajunge la perforare; vindecarea se va face cu cicatrici aderente.

Tratamentul urmãreşte cicatrizarea suplã şi evitarea suprainfecþiei. Se administreazã midriatice, antibiotice, cicatrizante.

B. Arsurile chimice produc leziuni mult mai grave; se asociazã acţiunea chimicã cu cea termicã, producând leziuni a cãror gravitate este în funcţie de:

- compoziţia chimicã a substanþei

- cantitatea şi concentraþia ei

-durata contactului cu corneea.

Arsurile chimice cu acizi dau necrozã de coagulare, oprindu-se la suprafaţa zonei de contact. Exemplu: acizii azotic, sulfuric, acetic, etc.

Arsurile cu baze produc necrozã de lichefiere, ce permite pãtrunderea în profunzime a agresorului. Exemplu: hidroxidul de sodiu, potasiu, amoniacul, varul, coloranþii de anilinã.

Simptomatologie

Simptomatologia subiectivã constã în durere, lãcrimare, fotofobie, scãderea vederii.

Obiectiv, se constatã aspectul de porţelan al corneei.

Evoluţia se face spre ulceraţie cu cicatrizare sau perforaţie.

Tratamentul arsurilor este necesar a fi instituit de urgenþã, fiind la îndemâna oricui o serie de mijloace de primã intervenþie:

- Îndepãrtarea substanţei solide, apoi spãlãturi abundente a fundurilor de sac conjunctivale, cu atenþie mãritã la fundul de sac superior, unde substanþele solide se pot impregna în conjunctivã, scãpând unui examen superficial. De aceea, pleoapa superioarã trebuie întoarsã pe întorcãtorul de pleoape (Desmares).

- Neutralizarea agentului agresiv: cu bicarbonat de Na 1% pentru acizi, şi cu acid boric sau acetic 1% pentru baze.

- Administrarea de antibiotice în colir, midriatice de lungã duratã (atropinã), vitamina A uleioasã pentru a uºura epitelizarea.

- Cicatrizante, sânge subconjunctival, vitamina C, tolazolin.

Tratamentul chirurgical constã în îndepãrtarea toxicului prin diferite manevre chirurgicale. În caz de arsurã gravã cu iminenþã de perforaþie se poate face transplant de cornee la cald. Tratamentul chirurgical vizeazã însã sechelele, care constau în simblefaron şi leucom cornean. În acest sens, se încearcã desprinderea simblefaronului cu plastie de conjunctivã sau de mucoasã bucalã, iar tratamentul leucomului cornean se face prin keratoplastie perforantã.

III. Inflamaţiile corneei - Keratitele

Se manifestã printr-o modificare a transparenþei corneei, ceea ce dã gravitatea lor cu modificãri asupra acuitãþii vizuale. Inflamaþia se poate resorbi, corneea recãpãtându-ºi transparenþa.

Simptomatologia este complexã. Subiectiv, bolnavul acuzã durere, lãcrimare, fotofobie, blefarospasm, scãderea acuitãþii vizuale. Obiectiv este prezentã congestia perikeraticã, infiltrate corneene, vascularizaþie corneanã, chemozis, edem palpebral.

Dupã origine, keratitele pot fi exogene sau endogene.

Cele exogene sunt produse de agenţi din afara organismului. Keratitele endogene sunt produse de agenþi patogeni ajunºi la cornee pe cale hematogenã, umoralã sau nervoasã, fiind secundare unor infecţii sau stãri patologice generale, afecþiuni de sistem sau unor infecţii de focar.

Aspectul morfologic al keratitelor le diferenţiazã în keratite ulcerate şi neulcerate sau infiltrative. Dupã natura exsudatului, se împart în keratite supurative şi nesupurative.

A. Keratite exogene

1. Ulcerul serpiginos este o afecţiune gravã, relativ frecventã; se mai numeşte şi „ulcerul secerãtorilor“ sau „ulcerul cu hipopion“. Ulcerul serpiginos este o keratitã exogenã, ulceratã ºi supurativã.

Simptomatologia apare brusc, la câteva ore dupã un traumatism cornean minor. Subiectiv apare durere, lãcrimare, fotofobie, scãderea vederii. Obiectiv, la nivelul corneei se observã ulceraþie superficialã cu marginile neregulate, cu fundul cenuºiu-murdar, purulent. Într-o parte a marginilor ulcerului se vede o zonã infiltrativã numitã sprânceanã de invazie.

Evoluţia poate fi spre vindecare cu leucom cornean (cicatrice corneanã ce împiedicã vederea), sau spre agravare, cu descemetocel (bombarea membranei Descemet în centrul ulcerului), apoi apare perforaþia cu irisul aderent de faþa posterioarã a corneei perforate, rezultând în final leucomul cornean aderent. În cazuri foarte rare infecþia poate cuprinde tot conþinutul globului ocular, rezultând endoftalmita.

Complicaţiile sunt consecinþa perforaţiei, respectiv inclavarea irisului cu leucom cornean aderent şi glaucom secundar.

Etiologia este datã de suprainfectarea unei leziuni corneene accidentale, agentul etiologic fiind pneumococul, streptococul, bacilul piocianic.

Prognosticul este grav.

Tratament

Local se fac instilaþii cu midriatice de lungã duratã, antibiotice cu spectru larg sub formã de instilaţii şi injecţii parabulbare, pansament oculziv.

Tratamentul general - antibioterapie, vitamine, etc.

Tratamentul mecanic constã în chiuretarea ulcerului şi badijonarea lui cu nitrat de argint 1% sau tincturã de iod. În caz de descemetocel se poate face keratoplastie la cald sau acoperire conjunctivalã; în cazul leucoamelor corneene întinse şi persistente se face keratoplastie perforantã.

Fig. 31. Ulcer cornean cu hipopion

2. Ulcerul marginal poate fi superficial sau profund şi se caracterizeazã prin apariþia unei ulceraþii corneene cu margini infiltrate, în apropierea limbului sclerocornean.

3. Keratita lagoftalmicã apare în urma uscãrii corneei şi ulcerãrii ei din cauza imposibilitãþii ocluziei palpebrale. Debuteazã sub forma unei zone mate, opace, care apoi se desepitelizeazã şi se ulcereazã, ce se poate suprainfecta, degenerând în ulcer serpiginos.

Cauzele lagoftalmiei: paralizia nervului facial, exoftalmia din boala Basedow-Graves sau exoftalmia tumoralã şi traumaticã.

Altã cauzã de lagoftalmie poate fi ectropionul.

Tratament. Tratamentul profilactic constã în blefarorafie parþialã în 1/2 temporalã ºi de asemenea temporarã, putând desface blefarorafia dupã ce lagoftalmia s-a vindecat.

Ulceraţia corneanã odatã apãrutã se trateazã ca ulcerul serpiginos.

4. Keratita neuroparaliticã survine în paralizia nervului V, ce duce la anestezia totalã sau parţialã a corneei.

Fenomenele subiective sunt minime, sensibilitatea corneanã lipsind.

Simptomatologia obiectivã constã dintr-o opacitate matã ce se dezepitelizeazã, evoluând sãptãmâni şi luni de zile pânã ce cuprinde întreaga cornee.

Evoluţia - spre vindecare, soldatã cu leucom cornean, sau prin suprainfectare ºi perforaþie, ducând la leucom cornean aderent.

Patogenie. Lipsa sensibilitãþii corneene o face sã nu se apere suficient la traumatismele externe. Astfel, orice leziune minimã se poate suprainfecta, rezultând keratita.

Tratament - instilaţii locale cu midriatice, antibiotice (ca în ulcerul serpiginos, asociate cu instilaþii cu vitamina A, vitamina B2 şi B12. De asemenea pansament oculziv.

5. Keratita herpeticã are etiologie viralã (virus herpetic - neuroectodermotrop). Poate îmbrãca douã forme: superficialã şi profundã.

Formele superficiale se caracterizeazã prin apariţia unor vezicule epiteliale ce se sparg dând o ulceraţie specificã, caracteristicã, dendriticã (de formã asemãnãtoare ramurii de brad).

Simptomatologia este alarmantã, prezentând dureri oculare şi perioculare, senzaţie de arsurã, lãcrimare, fotofobie, anestezie sau hipoestezie corneanã.

Evoluţie este spre vindecare, cu opacitãţi corneene superficiale sau spre suprainfectare, cu degenerare în ulcer cornean. Specific pentru keratita herpeticã este frecvenţa crescutã a recidivelor.

Tratament:

- local:- antibiotice unguente sau colir, pentru prevenirea infecþiei

- atropinã,

- medicaţie antiviralã (IDU, Dendrid, Zovirax),

- badijonãri şi chiuretãri ale ulceraþiei,

- acoperire conjunctivalã, keratoplastie lamelarã - în fazele complicate cu leucom cornean), pansament ocluziv.

- general: vitamine din grupul B, Rodilemid (1 fiolã la 2 zile im., 6 fiole).

6. Keratita punctatã superficialã este o afecþiune frecventã ce se manifestã prin leziuni şi eroziuni corneene punctate pe toatã suprafaţa, ce pot fi puse în evidenţã la biomicroscop dupã coloraþia cu fluoresceinã.

Etiologia este incertã, probabil viralã sau asociatã unei alte afecþiuni oculare.

Debutul este brusc, cu lãcrimare, fotofobie, senzaþie de corp strãin.

Evoluţia este bunã, cu vindecare în câteva zile; poate avea un caracter recidivant.

Tratamentul se face prin administrarea de colire antiseptice şi antibiotice, antivirale.

7. Keratita disciformã este o afecþiune profundã a corneei, de etiologie viralã.

Simptomatologie

Subiectiv, la nivelul globului ocular afectat bolnavul acuzã durere, scãderea vederii, lãcrimare, uneori hipoestezie corneanã.

Obiectiv se pune în evidenþã o opacitate discoidã în stromã, de culoare cenuºie, ce ocupã centrul corneei. Se asociazã cu edem epitelial, cute pe membrana Descemet şi sensibilitate corneanã diminuatã determinatã prin esteziometrie. De obicei se asociazã cu uveitã anterioarã.

Evoluţia este îndelungatã, cu recidive.

Tratament: chimioterapice antivirale, antibiotice, corticoterapie local (instilaţii şi injecţii parabulbare) şi midriatice. Dacã apar sechele, se practicã keratoplastia perforantã.

8. Keratita rozacee este o complicaţie corneanã a acneii rozacee. Se manifestã clinic sub formã de noduli infiltrativi corneeni, ce se ulcereazã şi se vascularizeazã, fiind însoþitã de lãcrimare, durere, senzaþie de corp strãin, scãderea vederii.

Etiologia este neclarificatã, ca şi a acneii.

Tratamentul local se face cu atropinã, colir cu antibiotice, cortizon, vitamina B2. Tratamentul chirurgical cuprinde keratoplastia lamelarã, iar mãsurile de ordin general constau în regim igieno-dietetic, vitamine, corticoterapie şi antibiotice.

9. Keratita zosterianã

Leziunile conjunctivale şi corneene sunt concomitente cu cele cutanate.

Simptomatologia este accentuatã din cauza frecventei participãri a irisului şi corpului ciliar. Alãturi de simptomele bolii de bazã apar dureri violente, scãderea vederii, lãcrimare ºi blefarospasm.

Tratamentul este asemãnãtor keratitelor herpetice şi uveitelor, când participã şi irisul şi corpul ciliar.

B. Keratite endogene

Keratitele profunde (endogene) se caracterizeazã printr-o infiltraţie a

parenchimului cornean. Se mai numesc şi keratite interstiţiale sau

parenchimatoase.

Evoluţia este îndelungatã, cronicã. Aceste keratite sunt de origine

infecţios-alergicã şi traduc o sensibilizare a ţesutului cornean faţã de

agernţii patogeni în cadrul luesului, TBC, leprã, difterie, etc.

a. Keratita parenchimatoasã lueticã apare în sifilisul congenital şi dobândit. Grupa de vârstã mai frecvent interesatã este 6-15 ani.

Clinic, apare triada Hutchinson: otoscleroza, keratita ºi afecþiuni dentare.

Evoluţia keratitei se face în 3 stadii: de infiltraþie, de vascularizaţie, de resorbţie.

1. În faza de infiltraţie este prezentã congestia conjunctivalã perikeraticã, lãcrimare, fotofobie. Corneea este opalescentã ºi mult îngroºatã, prezentând o opacitate profundã în stromã. Nu se ulcereazã niciodatã.

2. Faza de vascularizaţie începe la 3-4 sãptãmâni de la debutul bolii, prin pãtrunderea vaselor episclerale în parenchimul cornean sub formã de pensulã sau mãturã. Numãrul vaselor creºte mereu, corneea luând un aspect roºu, iar simptomatologia se accentueazã.

3. Faza de resorbţie. Dupã alte 3-4 sãptãmâni simptomatologia subiectivã se atenueazã, corneea se clarificã, vasele luând un aspect fibrilar. În aceastã fazã diagnosticul se poate pune retrospectiv prin prezenþa opacitãþilor ºi a vaselor obstruate.

Evoluţia este uneori spre clarificarea totalã a corneei, alteori rãmân cicatrice ce scad acuitatea vizualã.

Diagnosticul pozitiv se face pe baza semnelor clinice şi prezenþa stigmatelor sifilisului şi a examinãrilor serologice de certitudine (RBW).

Prognosticul este în general benign.

Tratament. Local se fac instilaþii cu atropinã şi cortizon, se pun comprese calde, se efectueazã röentgenterapie.

Tratamentul antiluetic nu influenţeazã keratita lueticã odatã apãrutã.

b. Keratita parenchimatoasã tuberculoasã este asemãnãtoare cu cea sifiliticã, însã evoluţia este mai lungã, unilateralã, afecteazã numai anumite pãrţi din cornee, iar recidivele sunt frecvente.

Elemente de diagnostic sunt vascularizaţia mai puţin abundentã ca în cea sifiliticã, ca şi prezenţa de noduli mici galbeni în parenchimul cornean.

Tratamentul local cuprinde instilaţii cu cortizon, atropinã, midriatice.

Tratamentul general este foarte important, vizând asanarea focarului principal.

IV. Distrofiile corneene

Distrofiile corneene sunt afecţiuni degenerative secundare tulburãrii metabolismului cornean.

A. Distrofii eredo-familiale

Pot interesa membrana limitantã anterioarã (distrofia în bandeletã, în mozaic) sau pot fi interstiþiale, de mai multe tipuri:

- nodular (distrofia Groenouw tip I)

- reticulatã (distrofia Haab-Dimmer)

- macularã (distrofia pãtatã a lui Fehr, distrofia Groenouw tip II)

Tratamentul este chirurgical şi constã în keratoplastie.

B. Distrofii corneene câştigate (degenerescenþe corneene)

1. Keratomalacia apare la copiii ºi sugarii debili. Se datoreºte lipsei vitaminei A. În evoluþia bolii, corneea uscatã se ulcereazã ºi perforeazã.

Tratamentul constã în administrare de doze mari de vitamina A, însoþit de un tratament de reabilitare a stãrii generale condus de medicul pediatru.

2. Keratoconjunctivita uscatã (keratoconjunctivita sicca) se datoreazã lipsei secreþiei lacrimale în cadrul sindromului Gougerot-Sjögren.

Tratamentul constã în administrarea de lacrimi artificiale, vitamina A ºi cortizon.

3. Keratoconul se manifestã clinic printr-o ectazie conicã a pãrþii centrale a corneei. Debuteazã prin scãderea vederii cu astigmatism neregulat, vederea scãzând progresiv ºi astigmatismul mãrindu-se.

Tratamentul constã în fazele de debut în aplicarea de lentile de contact dure confecþionate dupã mulajul cornean. Rezolvarea definitivã a keratoconusului constã în keratoplastie perforantã.

4. Distrofia marginalã Terrier constã într-o opacitate vascularizatã a periferiei corneei, care se subþiazã în zona respectivã formând un ºanþ.

5. Gerontoxonul sau arcul senil constã într-o opacitate albicioasã de 1-2 mm situatã la periferia corneei.

6. Embriotoxonul sau arcul juvenil este congenital; constã de asemenea dintr-o opacitate corneanã perifericã de 1-2 mm, de culoare albicioasã.

C. Distrofii prin tulburãri locale de metabolism

Sunt depozite corneene anormale în cadrul anumitor boli generale. De

exemplu: cristalie de cistinã în cistinozã, depozite lipidice în lipoidoze,

cristale de acid uric în gutã. Inelul Kaiser-Fleischer constã într-o

depunere ruginie situatã la periferia corneei şi apare în

degenerescenţa hepatolenticularã (Wilson).

V. Cicatrici corneene

Cicatricile corneene sunt opacitãþi definitive, staþionare, apãrute dupã un proces patologic. Nu sunt însoþite de semne subiective sau obiective, doar cele centrale ducând la scãderea vederii.

Dupã gradul opacitãþii deosebim:

1. Nefelionul este o opacitate micã, difuzã, aproape invizibilã cu ochiul liber, vizibilã la biomicroscop.

2. Macula constã într-o opacitate mai accentuatã, cenuºie, ce poate determina scãderea vederii.

3. Leucomul este o opacitate ce intereseazã toate straturile corneei. Poate fi total sau parþial, vascularizat ºi aderent (când irisul aderã la faþa posterioarã a leucomului).

4. Cicatricile lineare apar dupã plãgi corneene perforante sau neperforante lineare.

5. Stafilomul cornean constã într-o cicatrice corneanã ectaticã. Apare ca o proeminenţã opacã de culoare negricioasã, putând fi parţial sau total.

Tratamentul cicatricilor corneene este chirurgical şi constã în iridectomia opticã sau keratoplastie. Iridectomia opticã constã în crearea unei pupile artificiale situatã într-un sector unde corneea este transparentã.

Keratoplastia constã în înlocuirea corneei leucomatoase cu o porţiune de cornee transparentã prelevatã de la un ochi de cadavru.

VI. Tumorile corneei

Tumorile corneei sunt foarte rare.

Pot fi benigne (fibromul) sau maligne (epiteliom, sarcom, melanom).

Tratamentul tumorilor corneene este chirurgical.