5.PDF
-
Upload
angelica-petrus -
Category
Documents
-
view
216 -
download
1
Transcript of 5.PDF
IV. Inventarul fonetic
IV. INVENTARUL FONETIC
Asem�n�rile care se constat� între dou� limbi pot fi întâmpl�toare (rezultat al
coinciden�ei) sau pot fi urmarea direct� a istoriei limbilor respective. Din prima
categorie fac parte, de pild�1, lat. deus, gr. �������������������� �i aztecul teotl, toate însemnând
„zeu”; sau între eng. whole �i gr. ��������������������. Aceste asem�n�ri �in atât de forma cât �i de
sensul cuvintelor. Din a doua categorie fac parte împrumuturile, care pot afecta
orice nivel al limbii: vocabularul, în primul rând, dar �i turnuri sintactice, elemente
de morfologie, tr�s�turi de articulare sau chiar foneme. Cel�lalt tip de asem�n�ri
cu semnifica�ie istoric� este reprezentat de un tipar de coresponden�e, care nu
poate fi explicat nici prin simple coinciden�e �i nici prin împrumuturi. Pe
asem�n�rile de acest tip se întemeiaz� no�iunea de înrudire lingvistic�. Membrii
unei familii de limbi prezint� grade foarte diferite de asem�nare. O serie de
asem�n�ri poate sta la baza grup�rii unui anumit num�r de membrii ai unei familii
de limbi într-o ramur�: o ramur� se presupune c� deriv� dintr-o proto-limb�
intermediar�, care a evoluat independent de indo-european� pân� în momentul în
care s-a diversificat la rândul s�u în limbi individuale. Elementul care define�te
îns� ramura lingvistic� nu este atât asem�narea (care poate fi rezultatul conserv�rii
în comun a tr�s�turilor din stadiul lingvistic precendent), cât inova�iile comune:
numai acestea pot conduce la presupunerea existen�ei la un moment dat a unei
proto-limbi intermediare.
1 Sihler §1.
IV. Inventarul fonetic
Între latin� �i greac� nu exist� un grad de rudenie particular sau, altfel spus, ele nu
au format cândva o ramur�, o unitate lingvistic� intermediar� între proto-indo-
european� �i limbile individuale. Coresponden�ele stabilite între latin� �i greac�
sunt exprimarea concis� a coresponden�elor indo-europene. Seriile de exemple
alese pentru ilustrarea inventarului de foneme sunt, pe cât posibil, dintre cele mai
limpezi, lipsite de dificult��i de echivalen�� între limbile indo-europene; sursele
folosite sunt gramaticile �i tratatele indicate în bibliografie, cu prec�dere:
Leumann, Mayrhofer, Meiser, Schwyzer, Sihler, Szemerényi, Wald.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
Consoanele
Consoanele inventarului fonetic indo-european se împart în trei clase
naturale, dup� tipul de articulare: oclusive, fricative, sonante.
Tabelul consoanelor PIE
Locul de articulare labiale dentale velare labiovelare
Modul de articulare
OCLUSIVE surde p t k kw
sonore b d g gw
aspirate1 bh dh gh gwh
FRICATIVE siflanta s
SONANTE semivocale w y
nazale m n
lichide l, r
LARINGALE: [H1, H2, H3]
1 Pentru notarea conven�ional� a aspiratelor, vide infra p. 5.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
Se pot face câteva observa�ii generale în leg�tur� cu consoanele
indo-europene:
� Cele trei clase (oclusive, fricative, sonante) sunt inegal
reprezentate numeric, de vreme ce se poate reconstitui o singur�
fricativ� (siflanta s).
� Oclusivele alc�tuiesc sistemul cel mai complex, bine echilibrat,
f�r� ca acest echilibru s� se reflecte îns� în frecven�a ocuren�elor
(labiala sonor� b, de pild�, aproape c� nu poate fi sus�inut� prin
reconstituiri care s� acopere conving�tor domeniul indo-european).
� Din punctul de vedere al modului în care sunt articulate,
oclusivele se reconstituie cu certitudine în serie surd� �i în serie
sonor�. Seria aspirat� ridic� mai multe semne de întrebare, care pot
fi reduse la una major�: cât de plauzibil este un sistem de opozi�ii în
trei termeni? Atestarea aspiratelor în limbile indo-europene
individuale poate sus�ine interpret�ri diferite, de vreme ce exist�
patru situa�ii distincte: limbi care con�in în inventarul fonetic dou�
serii de aspirate (surde aspirate �i sonore aspirate), limbi care au o
singur� serie (fie cea surd� aspirat�, fie cea sonor� aspirat�) �i limbi
care nu p�streaz� aspiratele ca atare, ci le-au transformat în alte
oclusive sau fricative. Pornind de la aceast� baz� istoric�, se poate
reconstitui pentru faza proto-indo-european� un inventar fonetic în
care seria aspirat� (în m�sura în care îi accept�m existen�a originar�)
este simpl� sau dubl�. Existen�a seriei duble, chiar dac� se
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
încadreaz� în opozi�iile binare din sistemul oclusivelor, este slab
sus�inut� de atestarea într-un singur spa�iu lingvistic (cel indian).
Seria simpl� de aspirate, la rândul s�u, atestat� în variant� surd� sau
în variant� sonor�, este plauzibil reconstituit� cu sonoritate
indiferent�: [p/b]h, [t/d]h etc. Notarea din tabelul de mai sus
reprezint� o simplificare grafic�, care se supune interpret�rii
tradi�ionale a aspiratelor ca sonore.
Indiferent de tipul de sonoritate �i în pofida sugestiilor pe care le
poate face notarea grafic� (mai ales în transliter�rile latine ale
cuvintelor grece�ti), aspiratele proto-indo-europene sunt
monofonematice, suflul neavând o realitate distinct�.
� Seriile de oclusive labiale (articulate bilabial) �i dentale sunt
uniform atestate în limbile individuale. Velarele ofer� îns� un tablou
care a p�rut s� impun� la un moment dat împ�r�irea domeniului
indo-european în dou� zone fonetice: o zon� oriental�, în care exist�
velare propriu-zise �i velare palatale (care evolueaz� siflante), �i o
zon� occidental�, a velarelor propriu-zise �i a labiovelarelor.
Distribu�ia echilibrat� a seriilor de velare �i simplitatea geografic� au
f�cut ca isoglosa centum/sat�m (s- provenit din velar� palatal�) s�
func�ioneze mult timp ca un criteriu important de clasificare a
limbilor indo-europene. Descoperirile lingvistice de la începutul
secolului al XX-lea au condus îns� la o reinterpretare a datelor
oferite de seriile de velare: hitita �i, mai ales, toharica – cea mai
r�s�ritean� dintre limbile indo-europene – atest� un inventar de
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
velare care le a�az� al�turi de limbile apusene. Înregistrarea pe harta
lingvistic� a acestor date sugereaz� faptul c� tratamentul sat�m al
velarelor reprezint� o inova�ie, în vreme ce restul limbilor (indicate
de isoglos� ca fiind „centum”) ar atesta stadiul conservator al ariilor
laterale.
Velarele, în cele trei posibile realiz�ri (simple, labiovelare �i
palatale), sunt monofonematice. Labiovelarele au ca marc�
distinctiv� rostirea cu rotunjirea buzelor, în vreme ce palatalele sunt
marcate de o înmuiere a velarei. Nici una dintre limbile individuale
nu prezint� toate cele trei serii de velare. Pe de alt� parte, toate
limbile indo-europene individuale atest� dou� serii velare, ca
realitate fonetic� sau ca reflexe.
� O men�iune aparte merit� dou� familii de limbi (germanica �i
armeana), care au modificat radical mo�tenirea oclusivelor indo-
europene prin dislocarea seriilor surd�-sonor�-aspirat�, ca efect al
unui ansamblu de legi fonetice cunoscut sub numele de muta�ie
consonantic�1.
� Sonantele sunt foneme a c�ror articulare depinde de contextul
fonetic: în pozi�ie consonantic� (plasate intervocalic, ini�ial
antevocalic sau final postvocalic) cap�t� consisten�a unor consoane,
în pozi�ie vocalic� (plasate interconsonantic, ini�ial anteconsonantic
sau final postconsonantic) func�ioneaz� ca centru de silab�.
1 Vide infra p. 20.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
Latina (ca �i greaca) nu p�streaz� cu fidelitate dubla realizare
– vocalic� �i consonantic� – a sonantelor. Lichidele �i nazalele sunt
bine conservate în varianta consonantic�, în schimb pozi�ia vocalic�
le este înt�rit� prin vocale autentice. Semivocalele au cunoscut o �i
mai clar� separare a articul�rii, de vreme ce varianta vocalic� este
perceput� ca vocal�.
� Laringalele sunt foneme în întregime reconstituite pe baza
compara�iei dintre limbile indo-europene, f�r� s� fie atestate (cu
excep�ia par�ial� a hititei). Articularea lor este nesigur�, ca �i
num�rul lor; este posibil s� fi avut �i ele dubla articulare a
sonantelor. Vor fi tratate în cadrul vocalelor.
Tabelul consoanelor latine�ti
Locul de articulare lab. labiodent. dent. pal. vel. labiovel.
Modul de articulare
OCLUSIVE surde p t k kw
sonore b d g gw
FRICATIVE
[surde] f s h
SONANTE semivoc. w y
[sonore] nazale m n
lichide r, l
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
Din confruntarea cu tabelul consoanelor PIE, reies o serie de particularit��i ale
sistemului consonantic latin. Al�turi de seriile de oclusive surde �i sonore
mo�tenite din proto-indo-european� (labial�, dental�, velar� �i labiovelar�), latina
a conservat siflanta (surd�), nazalele (sonore), lichidele (sonore) �i semivocalele
consonantice (de asemenea sonore, indicate grafic prin acelea�i litere ca �i
semivocalele vocalice: u/V �i i/I). Latina atest� în plus fa�� de inventarul
consonantic proto-indo-european dou� fricative surde (labiodentala f �i velara h),
provenite mai cu seam� din aspirate PIE (vide infra p. 17 sqq.).
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
Oclusivele
Oclusivele surde �i cele sonore sunt bine conservate în latin�1, atât la ini�ial� cât �i
în interiorul cuvântului; �i celelalte limbi indo-europene le atest� în general bine,
cu excep�ia germanicei �i a armenei, unde muta�ia consonantic� a dus la dislocarea
seriilor.
Aspiratele nu exist� în latin� decât ca reflexe, deci cu o articulare modificat�, care
are ca rezultat fie o fricativ�, fie o sonor� (în func�ie de pozi�ia în cuvânt).
labiala surd� *p
PIE *ped-/pod- „picior”: lat. ped- (nom. p�s), gr. ��������
(nom. ��������������������), scr. pad-, got. f�tus, arm. otn.
PIE *pH2ter „tat�” lat. pater, gr. �� ������ ������ ������ ���� ved. pitar-,
got. fadar, v.irl. athir, toh. A p�car.
PIE *septm „�apte”: lat. septem, gr. ��� ���� ���� ���� �����, scr. sapta.
PIE *spek- „a privi”: lat. specio, gr. ����� ��������� ��������� ��������� ���� (cu
metateza ����/����), av. spas-, v.g.s. speh�n.
PIE *uper(i) „deasupra”: lat. super, gr. ������������������������, scr.
upari, got. ufar.
1 Vide infra „Oclusivele limbii latine”, p. 28.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
Dintre limbile indo-europene, labiala surd� este mai slab conservat� în celtic�,
unde dispare în pozi�ie ini�ial�, �i în armean�, unde dispare înainte de o (dup� ce
devenise mai înainte h).
În italic�, un p ini�ial este asimilat de un kw din silaba urm�toare; aceast� tr�s�tur�
italic� este împ�rt��it� de tratamentul celtic corespunz�tor.
lat. quinque „cinci”: gr. ���� ����� ����� ����� �, scr. pañca, v.irl. coíc
(în cimric� pimp).
lat. coqu� (< *quoqu� < *quequ� < PIE *pekw�) „a
g�ti”: gr. ������������������������ (<pekwy�), ��� ���� ����� ���� ����� ���� ����� ���� �� „brutar”, scr.
pacati.
lat. prope „aproape” < *prokwe: se constat� asimilarea
labiovelarei la labial�; la superlativ nu se mai produce
îns� asimilarea: proximus.
dentala surd� *t
PIE *treyes „trei”: lat. tr�s, gr. ����� ����� ����� �����, scr. trayas.
PIE *teut� „neam”: osc. touto, v.irl. túath, v.lit.
tauta, got. Þiuda, hit. tuzzi- „armat�”.
PIE pet- „a se mi�ca înspre”, „a zbura”, „a c�dea”: lat.
pet� „a se îndrepta c�tre”, „a cere”, gr. ��� ������� ������� ������� ���� „a
zbura”, ���� ����� ����� ����� � „a c�dea”, scr. patati „a zbura”, „a
c�dea”, patra- „pan�”, „arip�” (cf. lat. penna < *pet-
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
na), v.g.s. fedara „penaj”, m.irl. ethait (< *pet-ont�)
„pas�re”.
velara surd� *k
PIE *krew- „sânge, carne crud�”: lat. cruor, gr.
������������������������, ved. kravís, m.irl. crú, lit. kra�jas.
Limbile indo-europene par s� ateste bine velarele palatale �i
reflexele lor, precum �i labiovelarele �i reflexele lor. Este îns� greu
de presupus c� limba de origine ar fi cunoscut aceste dou� serii în
absen�a unei serii de velare propriu-zise, f�r� o marc� suplimentar� a
palataliz�rii sau a apendicelui labial. Cel mai simplu model de serii
velare ce se poate reconstitui pentru proto-indo-european� ar p�rea
s� fie cel maximal, cu trei componente (e.g. *k *k´ *kw), care ar
explica situa�ia atestat� de limbile istorice printr-o reducere: limbile
„sat�m” ar fi contopit seria labiovelar� cu cea simpl�, în vreme ce
limbile „centum” ar fi contopit seria palatal� cu cea simpl�. Dac�
îns�, pe baza tipologiei lingvistice (nu sunt atestate în aceea�i limb�
toate cele trei serii) �i a geografiei lingvistice (nu exist� o împ�r�ire
simpl� a domeniului indo-european în limbi „centum” �i „sat�m”, ci
limbile „sat�m” sunt flancate de limbi „centum”) inventarul velar al
limbilor „sat�m” este considerat o inova�ie, atunci toate celelalte
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
limbi indo-europene, indicate comod prin termenul „centum”, ar
reprezenta inventarul conservator al velarelor.
Exemplele incluse aici p�streaz� distinc�ia tradi�ional� dintre velare simple (k) �i
velare palatale (k´), subordonând-o îns� tiparului de opozi�ii: velare simple versus
labiovelare.
k´
PIE k´mtom „o sut�”: lat. centum, gr. ���� ������� ������� ������� ���, av.
sat�m, ved. ¿atém, lit. šimtas, got. hunda, v.sl. s�to.
PIE *dek´m „zece”: lat. decem, gr. ����������������, got. taihun,
v.irl. deich, ved. dá¿a, lit. d�šimt.
În limbile „sat�m”, velarele interpretate ca palatale (�i c�rora le corespund în
restul limbilor indo-europene velare simple) au devenit sibilante.
labiovelara surd� *kw
PIE *kwi-, kwo- (pronumele interogativ): lat. quis,
quid, gr. ��� ��� ��� ���������������������������, hit. kwis, got. hwa-, scr. kas, cid,
v.sl. k�-to, ��-to, lit. kas.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
PIE *kwoin� „r�splat�”: gr. ������������������������ (împrumutat în
latin�: poena), av. ka�n�, lit. káina „pre�”, v.sl. c�na
„pre�, valoare”.
PIE *penkwe „cinci”: lat. quinque (< *pinque:
asimilare la distan��), gr. ���� ����� ����� ����� �, v.irl. coíc (în cimric�
pimp), got. fimf (< *finhw) scr. pañca,.
PIE wlkwos „lup”: lat. lupus (termen dialectal), gr.
������������������������ (<*wlukwos), got. wulfs (< *wulhwas), scr.
v¼kas, v.sl. vl�k�.
Labiovelarele sunt foneme cu articulare complex�, ceea ce duce la
conturarea unei tendin�e de simplificare. În limbile „sat�m”,
labiovelarele �i-au pierdut apendicele labial, fiind articulate ca velare
simple. În restul limbilor indo-europene, labiovelarele sunt
reprezentate de trei categorii de foneme: labiovelare conservate ca
atare (ca în latin�, unde – cel pu�in în varianta surd� – beneficiaz�
chiar de un semn grafic aparte: qu), labiovelare care �i-au pierdut
apendicele labial devenind velare �i, dimpotriv�, labiovelare care s-
au fixat ca labiale (ca în osco-umbrian�: p). Greaca are un
comportament aparte: evolu�ia labiovelarei este condi�ionat� de
vocala care urmeaz� (labial� înainte de a �i o, dental� înainte de e �i
i, velar� înainte de u).
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
labiala sonor� *b
PIE *belo- „for��”: lat. d�-bilis „lipsit de for��”, gr.
���� �������� �������� �������� ���� „mai tare”, „mai bun”, scr. balam, v.sl.
boljij�.
Labiala sonor� este bine atestat� în limbile individuale, dar
reconstituirea ei în limba surs� este îngreunat� de faptul c� termenii
nu acoper� întregul domeniu indo-european, limitându-se cel mai
adesea la un grup de limbi învecinate; se adaug� la aceasta
dificult��ile fonetice de detaliu care afecteaz� termenii respectivi. Un
exemplu simplu este cel al plantei numite în latin� cannabis (în
latina vulgar� canabum), termen împrumutat clar din greac�
(������������������������������������) �i care ar putea fi la rândul s�u un împrumut dintr-o
limb� ne-indo-european�.
Îndoielile care îng�duie s� se presupun� absen�a unui fonem dintr-un
sistem atât de echilibrat cum este cel al oclusivelor nu puteau r�mâne
f�r� urm�ri. Rezolvarea unui asemenea impas (care este unul de
tipologie lingvistic�) se poate face în principiu pe dou� c�i. Prima
cale ar fi pur �i simplu ignorarea consecin�elor pe care le are asupra
inventarului fonetic proto-indo-european constatarea c� acest fonem
are o frecven�� redus�; aceast� ignorare este justificat� de oscila�iile
mari care exist� la nivelul frecven�ei, atât între foneme cât �i, în
cazul fiec�rui fonem în parte, între limbi diferite. Se constat�, de
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
pild�, faptul c� multe limbi au lipsuri1 în sistemul lor fonetic, cel mai
adesea p sau g. A doua cale ar fi asumarea consecin�elor �i
regândirea întregului sistem fonetic indo-european. Absen�a lui *b
din centrul sistemului de oclusive reconstituit pentru limba surs�
reprezint� unul dintre stimulentele ce au dus la viziunea fundamental
schimbat� asupra ansamblului fonetic, care este teoria glotalic�.
Dac� se accept� acest tipar de reconstituire, atunci sunetul care
lipse�te din sistem nu mai este *b ci *ph (sau *p), ceea ce este
tipologic mai u�or de acceptat. La aceste interpret�ri se adaug� o
propunere interesant� �i elegant�2: pre-PIE **b nu ar fi disp�rut (ca
*p în celtic�), ci s-ar fi contopit cu **w (articulat bilabial, ca �i b);
faptul este sus�inut de observa�ia c� *w este singura sonant� proto-
indo-european� care apare în r�d�cini în grupuri consonantice
împreun� cu o alt� sonant� (*wr-, *wl-, *wy-) �i este întotdeauna
primul element în grup – or grupurile de oclusiv� plus sonant� sunt
frecvente. În acest caz am avea de-a face nu cu un dezechilibru în
repertoriul oclusivelor, ci cu urm�rile unei evolu�ii fonetice timpurii.
Sigur c� aceast� variant� de interpretare nu înseamn� decât plasarea
semnelor de întrebare într-un alt palier cronologic �i, în fond, chiar �i
fonetic, de vreme ce nu ne poate fi limpede motivul care a
determinat instabilitatea acestei oclusive.
1 Sihler §142; Mayrhofer nota 32, p. 99: în Lifu (Loyalty Islands) exist� /p/, în schimb /b/ apare doar în cuvintele împrumutate din alte limbi. 2 Sihler §142.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
dentala sonor� *d
PIE *dekm „zece”: lat. decem, gr. ����������������, ved. dá¿a,
v.irl. deich, got. taihun, lit. d�šimt.
PIE *domos „cas�”: lat. domus, gr. ��������������������, scr.
damas.
PIE *ed- „a mânca”: lat. ed�, gr. ������������������������ (viitor), scr.
ad-mi, got. itan.
PIE *sed- „ a �edea”: lat. sede�, gr. ���������������������������� (<*sed-y-),
scr. asadat, got. sitan.
O serie de termeni latine�ti prezint� lichida l acolo unde compara�ia indo-
european� ar fi impus dentala sonor�; aceste cazuri sunt interpretate ca forme
dialectale, datorate unor împrumuturi din sabin�. Acestui „l sabin” i se datoreaz�
fonetismul cuvintelor: lingua (fa�� de un vechi dingua), lacruma (fa�� de un
vechi dacrima, echivalentul gr. ��������������������������������), ole� �i olfaci� fa�� de odor, od�facit,
odium (cf. gr. ��������������������); în mod similar, Vlix�s este forma latinizat� a variantei
grece�ti dialectale �� ���������� ���������� ���������� �������� pentru �� ��������� ��������� ��������� �������.
velara sonor� *g
PIE *yugom „jug”: lat. iugum, gr. �� ����� ����� ����� ���, ved. yugá-,
v.sl. igo.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
g´
PIE *g´en- „neam”: lat. genus, gr. ����� ����� ����� �����, ved. jánas,
av. zan.
labiovelara sonor� *gw
PIE *gwem- „a veni”: lat. ueni� (< *wemy�), gr.
������������������������ (< *bany�, *bamy�), got. qimam, scr. gamat
(conj.), av. jamaiti.
PIE *gw�wos „viu”: lat. u�uos, osc. biuus (pl.), gr. ��������������������
„via��”, got. qius, v.irl. beo, scr. j�vas, lit. gývas, v.sl.
�iv�.
PIE *gwou- „vit�”: lat. b�s (termen de origine
dialectal�), gr. ��������������������, v.irl. bó, v.engl. c�, scr. gaus,
arm. kov.
labiala aspirat� *bh
PIE *bher- „a duce”: lat. fer�, gr. !����!����!����!����, scr. bharati,
got. bairan, v.irl. berith.
PIE *H2orbho- „a fi lipsit de”: lat. orbus, gr. ���!��������!��������!��������!�����,
arm. orb.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
PIE *albho „alb”: lat. albus, gr. ���!������!������!������!���.
PIE *bhendh- „a lega”: lat. of-fendix „panglic�
sacerdotal�”, gr. ���������������������������� „funie”, ������������������������������������ „socru”,
scr. bandh- „înrudit”.
Labiala aspirat� are în latin� reflexul f (fricativa labio-dental�) în pozi�ie ini�ial�.
În pozi�ie medial� î�i pierde marca de aspira�ie, fiind reprezentat� de sonora
corespunz�toare; prin ac�iunea analogiei este îns� frecvent restaurat ca f.
dentala aspirat� *dh
PIE *dheH1- „a pune”: lat. f�c� (perfect), gr. ������ ������ ������ ������,
ved. dádhati, v.sl. dti.
PIE *dhuHmos „abur, fum”: lat. f�mus, ved. dh�ma-,
v.sl. dym�, lit. dúmai (pl.), gr. ��"����������"����������"����������"�������� „a afuma”;
este posibil� �i al�turarea gr. ��"������"������"������"����, cu un sens distinct
(„curaj”).
PIE *medhyos „mijloc”: lat. medius, osc. mefiaí, gr.
hom. ���������������������������� (< #���#���#���#���j��������), scr. madhyas, got. midjis.
PIE *H2eydh- „a arde”: lat. aed�s „c�min”, gr. ��������������������,
ved. idh-.
PIE *rewdh- „ro�u”: lat. ruber (r�fus e un împrumut
dialectal), gr. ������������������������������������, ved. róhita.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
PIE *wrdh- „cuvânt”: lat. uerbum, umbr. uerfale, got.
waúrd, lit. vardas.
Dentala aspirat�, ca �i labiala corespunz�toare, are în latin� reflexul f, dac� se afl�
în pozi�ie ini�ial�. În pozi�ie medial�, rezultatul este o sonor� articulat� diferit în
func�ie de contextul fonetic: b lâng� r, l sau u (scurt sau lung) �i d în rest. Prin
recompunere, apare frecvent f analogic în interiorul cuvântului (e.g. re-fer�).
velara aspirat� *gh
PIE *dheigh- „a modela”: lat. fing�, figulus, fig�ra, gr.
���$�� ���$�� ���$�� ���$�� (< *theikhos) „zid”, got. ga-digan „a construi
din argil�”, arm. dizanem, av. pairi-da�za
„îngr�ditur�”, scr. d�hmi.
g´h
PIE g´hiom / g´him „iarn�”, „z�pad�”: lat. hiems, gr.
$����$����$����$����, scr. ¿ata-hima „secular”, av. zya, lit. �iema, v.
sl. zima.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
labiovelara aspirat� *gwh
PIE *gwher- „cald”, „c�ldur�”: lat. formus, gr. ����������������������������,
m. irl. gorim „înc�lzesc”, scr. gharma-, arm. jerm,
v.sl. gor�ti, lit. garas „abur”, v.prus. gorme.
PIE *snigwh- „z�pad�”: lat. niu- (nom. nix < *sniks <
*snigwh-s), gr. ���!����!����!����!�.
PIE *dhegwh- „a arde”, „a înc�lzi”: lat. foue�,
f�mentum (< foui-), febris, scr. dahati (< *dhah-, cu
disimilare), av. da�aiti, lit. degù.
Observa�ii generale asupra oclusivelor indo-europene
Oclusivele surde sunt cele mai rezistente. Ele se conserv� ca
atare peste tot cu excep�ia domeniului germanic, unde devin
fricative; �i în armean� se schimb� în sensul acumul�rii tr�s�turii de
aspira�ie – fapt care �i în germanic� este presupus ca stadiu prim în
evolu�ia spre fricative. Este evident c� aceste dou� abateri de la
evolu�ia general� se încadreaz� în efectele muta�iei consonantice. În
formele mai târzii ale limbilor indo-europene (romanice �i indiene,
de pild�) ele sufer� o puternic� sl�bire sau chiar dispar în pozi�ii
mediale �i finale; sunt îns� bine atestate în limbile vechi, cu excep�ia
situa�iilor în care se afl� în anumite grupuri consonantice sau în
pozi�ie final�.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
Oclusivele sonore de asemenea s-au p�strat ca atare în
majoritatea limbilor indo-europene, inclusiv în latina �i greaca din
perioada clasic�. Au devenit îns�, în anumite condi�ii, fricative – a�a
cum sunt ����� ����� ����� ����� în greaca modern�. Aceast� schimbare a avut loc
într-o perioad� timpurie în unele dialecte, în schimb în atica standard
(�i în�������) probabil c� nu s-a produs înainte de primul secol p.Chr.
sau chiar mai târziu.
�i în latin� b a devenit o fricativ� în primele secole cre�tine, situa�ie atestat�
de unele limbi romanice; evolu�ia este bine pus� în lumin� în spaniol�, unde nu
exist� nici o deosebire între reflexele proto-romanice ale sunetelor *b �i *v. În alte
limbi, cele dou� sunete au r�mas distincte la ini�ial�, dar s-au contopit postvocalic.
A�a este numele modern al a�ez�rii italiene Gubbio, anticul Iguuium; la fel
rabbia < p.romn.*rabya, în contrast cu p�strarea distinc�iei în it. bile < lat. bi %% %%lis
„fiere” fa�� de it. vile < lat. u�lis „ieftin”; o situa�ie similar� este atestat� de
formele române�ti vine < lat. uenit �i berbec(e) < lat. ueru�ce(m), atestat de altfel
�i la Plaut cufonetismul -b-: uerbex.
Fonetica seriilor de oclusive surde �i de oclusive sonore ofer�
destule certitudini; în schimb, seria aspiratelor impune o discu�ie mai
am�nun�it�, pentru c� a avut parte de interpret�ri diferite. De vreme
ce limbile individuale au un comportament divergent din acest punct
de vedere, modelul propus pentru proto-indo-european� a fost fie
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
unul extins (dou� serii de aspirate: surde �i sonore), fie unul redus,
cu alternativele: surde aspirate sau sonore aspirate. Acestor variante
merit� s� le fie ad�ugat� una simpl� �i plauzibil�: fonemele aspirate
aveau ca marc� definitorie aspira�ia, nu prezen�a sau absen�a
sonorit��ii; în acest caz, sonoritatea putea fi influen�at� de mediul
fonetic �i, mai departe, se putea fixa diferit (aspirat surd sau aspirat
sonor) în diversele limbi indo-europene.
Reflexele seriei aspirate sunt: oclusive sonore aspirate în
indiana timpurie, al�turi de care exist�, f�r� paralel� în spa�iul indo-
european, o a doua serie (oclusive surde); oclusive surde aspirate în
greac�; fricative în italic� (provenite poate din aspirate surde). În alt�
parte a domeniului indo-european au devenit oclusive sonore, chiar
dac� lucrul acesta s-a petrecut cu dou� consecin�e distincte: în
celtic�, baltic�, slav� �i iranic� acestea (ca urmare a unor inova�ii
care par independente) s-au contopit cu seria sonorelor proto-indo-
europene; în germanic� �i armean� ale au r�mas distincte de
oclusivele sonore proto-indo-europene, care au devenit oclusive
surde (ca efect al muta�iei consonantice); pe de alt� parte,
rezultantele oclusivelor sonore în toharic� �i anatolic� nu pot fi luate
în considera�ie cu certitudine din cauza neclarit��ilor din sistemele
lor grafice.
Dintr-o asemenea varietate de date este imposibil s� se
deduc� precis valoarea fonetic� în stadiul lingvistic anterior atest�rii.
Termenul „sonore aspirate” �i redarea grafic� obi�nuit�, pornind de
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
la grafemele corespunz�toare sonorelor, reprezint� în mare m�sur�
reminiscen�e dintr-o perioad� mai veche a studiilor de indo-
europenistic�.
Ulterior s-a produs o regândire a sistemului de oclusive din
limba de origine1. Principala problem� o reprezint�, din acest nou
punct de vedere, nu oclusivele aspirate (care devin inteligibile prin
refuzul de a reconstitui vreo tr�s�tur� de sonoritate proprie), ci
fonemele definite în mod tradi�ional ca sonore simple. Experien�a
limbilor vii sugereaz� c� distribu�ia oclusivelor sonore este doar într-
o mic� m�sur� restrictiv�, în sensul c� nu ar trebui s� fie prea multe
situa�ii în care s� nu poat� ap�rea oclusivele sonore. �i totu�i, exist�
o singur� prezen�� sonor� în întregul sistem al desinen�elor proto-
indo-europene: marca pronominal� de nom. ac. sg. neut. *-d (e.g. lat.
id). Un alt fapt remarcabil este c� nici un radical bine atestat nu
con�ine dou� oclusive sonore. Dimpotriv�, celelalte dou� serii apar
din abunden�� în desinen�e �i în sufixele primare �i secundare; în
plus, exist� numeroase m�rturii ale prezen�ei în acela�i radical a
dou� asemenea foneme, de pild� *pet- „a zbura” �i *dhegwh- „(a fi)
cald”.
O modalitate de a corecta asemenea discrepan�e este o
regândire de ansamblu a valorilor fonetice, cum ar fi considerarea
seriei sonorelor aspirate ca foneme care la origine erau sonore
simple, iar seria tradi�ional� a sonorelor simple ca provenind din 1 Sihler §133.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
altceva – eventual sunete glotalizate sau (surde) aspirate. Oricum,
tablourile de oclusive proto-indo-europene a�a cum au fost ele
propuse în form� nou� aduc destule întreb�ri în locul rezolv�rilor pe
care le ofer�.
Oclusivele aspirate au devenit surde aspirate în greaca �i italica preistorice1.
Ele au r�mas a�a în perioada limbii grece�ti clasice, devenind doar mai târziu
fricative. În italic� îns� trecerea la fricative s-a produs – cel pu�in în pozi�ie ini�ial�
– în vremuri preistorice; tot preistoric� a fost schimbarea fricativei dentale (þ) la f
�i o sl�bire a fricativei velare ($$$$) la h (care uneori dup� aceea a disp�rut). Pentru
evolu�ia limbilor italice pot fi presupuse urm�toarele trepte preistorice ale
aspiratelor la ini�ial� de cuvânt:
bh > ph > f > f
dh > th > þ > f
gh > kh > $$$$ > h
În pozi�ie medial�, unde m�rturiile indic� tot f în sabelic�, dar b sau d în
latin�, treptele care au dus la reflexele latine sunt un subiect controversat. Probabil
c� �i acestea au trecut prin stadiul de fricative (f, � þ��$��$��$��$): gr. ��� ����� ����� ����� ��, numele unei
monede siciliene, pare s� confirme un italic preistoric *l�þr�, etimon al lat. l�bra
(unitate de m�surare a greut��ii): dac� sursa împrumutului ar fi fost înc� la stadiul
* l�thr�, forma greac� ar fi fost **��������������������, cu o oclusiv� aspirat� surd�. Un alt tip de
1 Sihler §135-136.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
m�rturie pentru un timpuriu *þ e schimbarea *sr > lat. br 1, ca în f�nebris <
*fownes-ri- (cf. f�nestus); aceast� schimbare poate fi cu u�urin�� explicat� dac�
*sr s-a schimbat întîi la *þr, care a cunoscut apoi obi�nuita dezvoltare a lui *þ la
b lîng� un r. Dezvoltarea umbrian� a lui -(n)f din *ns (ca în desinen�a de ac. pl.)
implic� faptul c� �i în sabelic� *s în anumite complexe s-a contopit cu *þ.
Fonemele notate în greac� prin !�����$!�����$!�����$!�����$ erau oclusive surde
marcate printr-o aspira�ie. În limbile care pot fi observate pe viu,
atunci cînd exist� contrastul între oclusive simple �i aspirate, cum ar
fi în limbile thai, xhosa sau hindi, aspira�ia este puternic�. În
inscrip�iile grece�ti arhaice de dinainte de introducerea semnului
pentru $$$$, de pild�, exprimarea sa echivalent� era &'&'&'&' ��( '��( '��( '��( ' sau
complexul grafic [koppa + H], ceea ce ar sugera rostirea fonemului
respectiv ca oclusiv� surd� urmat� de o aspira�ie distinct�. Romanii
au redat la început aspiratele grece�ti prin p, t, c apoi mai exact prin
ph, th, ch. În cazul gr. ���� �i $$$$� notarea nu ofer� nici o informa�ie
deosebit�: de vreme ce latina în perioada istoric� sigur nu avea nici
/����/ nici /$$$$/, romanilor le-ar fi fost extrem de greu s� reprezinte aceste
sunete dac� ar fi existat ca fricative în greac�. Dar redarea gr. !!!! prin
lat. p mai degrab� decît prin f este o m�rturie clar� c� sunetele
grece�ti erau înc� ni�te oclusive în vremea în care romanii au început
s� le noteze ca ph, th, ch.
1 Sihler §225.2
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
Pân� la urm� !�����$!�����$!�����$!�����$ au devenit cu adev�rat fricative, ca în
greaca modern�. Sunt semne c� aceast� schimbare s-a produs
timpuriu în unele dialecte, de pild� în cel laconian, unde ��������apare
reprezentat prin ����. Dar în atica standard �i în ������ pronun�area ca
fricative nu a fost predominant� pân� prin primele secole ale erei
cre�tine. Transcrierea lui !!!! prin lat. f în loc de ph nu se întâlne�te
pân� în sec. I p.Chr. �i nu este consecvent� pân� în sec. al IV-lea
p.Chr.
Oclusivele surde aspirate în silabe succesive au fost
reconstituite ca banale în proto-indo-european�; în greac� îns� (�i
acela�i lucru se întâmpl� �i în indian�) asemenea secven�e au
disp�rut practic, prin intermediul disimil�rii: aproape invariabil
prima aspirat� devine o oclusiv� simpl�; în greac� exist� câteva
situa�ii în care a doua oclusiv� î�i pierde aspira�ia. Aceast�
dezvoltare este u�or vizibil� în formele reduplicate ale r�d�cinilor
care încep cu o aspirat�, cum ar fi ������ ������ ������ �������� �������� �������� �������� �����������!�� ������!�� ������!�� ������!�� �.
Prima aspirat� r�mâne îns� neschimbat� atunci cînd a doua î�i pierde
aspira�ia din cauza unui *s sau *y care urmeaz�: a�a ����)����)����)����)�� ��$��� ��$��� ��$��� ��$���,
din *thrikhs, *thrikhos; �$��� �$��� �$��� �$�������%� ����%� ����%� ����%� ��, ambele din *thakh-;
���!�������*� ���!�������*� ���!�������*� ���!�������*�, ambele din *threph-. Spiritus asper provenit din
PIE *-s arat� efectele legii lui Grassmann: din *seg'h- „a poseda”
prez. *seg'hoH2 > *hekho %% %% > disimilat la ��$���$���$���$�: dar viitor *seg'h-s- >
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
*seks- > *hekso %% %% care r�mîne ��)���)���)���)�. Aceste evolu�ii cunosc îns� multe
excep�ii, evident ca urmare a regulariz�rilor.
Cât� vreme gr. !�����$!�����$!�����$!�����$ în nume proprii �i în alte împrumuturi
în latin� erau reprezentate epigrafic prin P, T, C nu se poate �ti cu
certitudine cum erau pronun�ate. Dar dup� 150 a.Chr. ele au fost
reprezentate prin PH, TH, CH; aceasta reprezint� o m�rturie a
pronun��rii lor în manier� greceasc�. Pronun�area corect� a
aspiratelor era atât de pre�uit� în cercurile înalte încât au fost
introduse oclusive aspirate într-un mare num�r de cuvinte originar
latine — probabil pe baza presupunerii c� erau de origine greac�.
Cicero afirm� c� s-a supus uzan�ei populare împotriva propriei sale
judec��i în cazul lui pulcher, triumphus �i al altor cuvinte (pu�ine la
num�r), dar sus�ine cu t�rie pronun�ia etimologic� pentru
sepulcrum, cor�na �i lacrima, printre altele. O genera�ie mai tîrziu,
Quintilian respinge pronun�area improprie a aspiratelor în (de pild�)
chor�na, praecho �i chenturio. Inscrip�iile �i manuscrisele arat�
multe exemple de asemenea întrebuin��ri, cel mai adesea pulcher —
care încetase de fapt s� mai fie o pronun�ie gre�it� de vreme ce
fusese acceptat în grafia oficial�.
Ceva asem�n�tor se g�se�te în engleza modern�1. În vremea
în care th — ca grafie �i în pronun�ie — a fost reintrodus în cuvinte
de origine greac� ce fuseser� împrumutate prin intermediul latinei,
cum ar fi theater, throne �i Bartholomew, a fost extins la unele 1 Sihler §137.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
cuvinte care erau într-adev�r de origine clasic�, dar care nu aveau th
în latin� sau ���� în greac�, de pild� în anthem (gr. ������ ��!����� ��!����� ��!����� ��!��� nom. pl.,
anterior împrumutat ca v.eng. antefin) �i author din v.fr. autor, lat.
auctor. În engleza american� în acela�i fel s-a ajuns la Anthony din
lat. Ant�nius, în vreme ce în engleza britanic� s-a p�strat pronun�ia
etimologic� /t/ (în pofida grafiei în�el�toare). Pentru Thomas,
paradoxal, a c�rui grafie este corect� (gr. + �����+ �����+ �����+ �����), pronun�ia n.eng.
universal� este /t/.
Oclusivele limbii latine
În latin� stabilirea inventarului oclusivelor este mai pu�in dificil� decît
reconstituirea sa pentru faza proto-indo-european�. Exist� îns� �i aici posibilitatea
opiniilor divergente; Maniet1, de pild� (dar �i al�ii), consider� printre oclusive �i
nazalele:
Modul de articulare Locul de articulare
labiale �i dentale �i “guturale”
labiodent. alveolare
orale (momentane)surde p t c (k,
q)
sonore b d g
nazale (continue) (sonore) m n n �� ��
1 Maniet §8.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
Pentru Serbat1, oclusivele se ordoneaz� simetric în dou� serii (surd� �i
sonor�), cu câte patru puncte de articulare:
surde sonore
labiale p b
dentale (apico-alveolare) t d
palatale <k> g
(notat c)
palatale cu apendice labiovelar kw gw
(notate: qu gu)
Labiovelarele latine
În latin� se produce frecvent modificarea labiovelarei, fie în sensul pierderii
apendicelui labial, fie în sensul generaliz�rii acestuia în defavoarea velarei.
Aceast� evolu�ie nu este singular�: greaca atest� în stadiul s�u
cel mai vechi, miceniana, prezen�a labiovelarelor; ulterior aceste
foneme complexe se realizeaz� fie ca velare, fie ca labiale. De pild�,
greaca micenian� atest� forma qa-si-re-u (�i derivatul s�u qa-si-re-
wi-ja) care reprezint�, dup� toate probabilit��ile, echivalentul at.
1 Serbat p. 33.
IV. Inventarul fonetic: Oclusivele
������������������������������������; at. ���� ���� ���� ���� echivalentul s�u beo�ian �����%�����%�����%�����% atest� tratamentul
diferit al labiovelarei ini�iale, datorat vocalei urm�toare.
1. Labiovelara sonor� este men�inut� ca atare numai când este plasat�
dup� o nazal� (unguem, ninguit, fa�� de ueni�, niuis).
2. Apendicele labial dispare în latin� înaintea consoanelor: qu�n(c)tus,
coctus în contrast cu gr. ����� ������� ������� ������� �������� �������� �������� �������� ��; grauis, gr�tus fa�� de osc. gen. sg.
brateis; a disp�rut de asemenea înainte de u sau o, fiind îns� adesea ref�cut prin
analogie (sequor, linquunt).
3. La aceste situa�ii de tratare particular� a labiovelarelor, se adaug�
împrumuturile din dialectele învecinate, uneori cu paralelismul formei latine:
coqu�na �i Qu�nctius al�turi de împrumuturile pop�na �i Pontius (osc. púntiis);
unii termeni sunt cunoscu�i doar în form� dialectal� (b�s, lupus); lat. poena (care
reprezint� baza pentru numeroase derivate) este considerat un împrumut din gr.
���������������������.
Evolu�ia romanic� a termenilor cu labiovelare ofer� un tablou relevant al
acestor reflexe posibile: e.g. lat. quattuor > italian� quattro; francez� quattre;
spaniol� cuatro; portughez� quatro; român� patru.
IV. Inventarul fonetic: Siflanta
Siflanta
Sistemul consonantic proto-indo-european are o reprezentare
fricativ� extrem de restrâns� în compara�ie cu complexitatea sa
general�. În unele limbi moderne, de pild� în englez�, fricativele
reprezint� o treime din totalul consoanelor (opt din dou�zeci �i
patru), la care se adaug� dou� africate. Latina îns��i are trei fricative
(siflanta s, lebidentala f, velara h). În contrast cu aceast� situa�ie,
proto-indo-europeana avea în jur de dou�zeci de consoane (s-a
propus un total care variaz� între dou�zeci �i cincizeci), între care o
singur� fricativ� �i nici o africat�.
Aceast� fricativ� a limbii de origine era siflanta dentala surd� s, a
c�rei variant� sonor� z pare s� fi fost strict pozi�ional�, ap�rând
numai înainte de oclusive sonore; z este, etimologic, identic cu s:
*nizdos „cuib” (lat. n�dus) = *ni-sd-os „loc de a�ezare”, cuvânt
compus din radicalul *sd / *sed- „a �edea” �i prepozi�ia *ni- „jos”
(scr. ni-).
s
PIE *septm „�apte”: lat. septem, gr. ��� ���� ���� ���� �����, ved.
saptá, v.sl. sedm, lit. septynì, got. sibun, v.irl. secht.
IV. Inventarul fonetic: Siflanta
PIE *spek- „a privi”: lat. speci�, gr. ����� ��������� ��������� ��������� ���� (cu
metateza ����/����), av. spas-, v.g.s. speh�n.
PIE *esti „este”: lat. est, gr. ��� ���� ���� ���� ��, ved. ásti, got. ist,
hit. e-es �� ��-zi.
PIE *snusos „nor�”: lat. nurus, gr. ��������������������, scr. snuð�,
v.sl. sn�cha.
PIE *aus�s „aurora”: lat. aur�ra, gr. eol. �������������������� (at.
����������������).
Tratamentul fonemului *s este foarte variat în limbile
individuale, având de altfel rezultate diferite în func�ie de ambientul
fonetic în care se afl�. În indo-iranic� r�mâne s, cu excep�ia
situa�iilor când este plasat dup� vocalele i �i u, dup� lichide sau k,
când devine š, care în indian� evolueaz� ca siflant� cerebral�; în
iranic� *s se p�streaz� ca atare înainte de oclusivele surde, altfel de
cele mai multe ori devine h. În slav�, *s de obicei este conservat;
dup� r, k, i, u (�i, prin atrac�ie, �i în alte cazuri) devine ch, iar acesta
înainte de vocale palatale trece mai departe la š. În lituanian� se
p�streaz� uneori ca s, alteori ca sz. În germanic� r�mâne s (z dup�
legea lui Verner). Vechea irlandez� mo�tene�te siflanta, care dispare
îns� intervocalic. În unele cazuri înc� în limba comun� existau în
paralel cu formele care prezentau *s ini�ial urmat de consoan� �i
forme f�r� *s: gr. �� �� �� �� �� �� �� ����� �� ����� �� ����� �� ����� �� ��, lit. stógas „acoperi�”, lat. teg� <
*(s)teg; lat. speci�, dar scr. pa¿y�mi „v�d” < *(s)pek; pentru
IV. Inventarul fonetic: Siflanta
aceste perechi de atest�ri se folose�te termenul „s mobil”, care
reprezint� o simpl� constatare, f�r� a fi o explica�ie.
În greac�, *s sl�be�te la *h înainte de o vocal�, cu excep�ia
situa�iilor în care este precedat de anumite consoane. În majoritatea
dialectelor acest *h a supravie�uit ca atare în pozi�ie ini�ial�, unde e
cunoscut ca ������������ (spiritus asper) — prin acest termen
poate fi identificat un fonem consonantic obi�nuit, [h], care nu are
nici o tr�s�tur� particular� cu excep�ia faptului c� în alfabetul atenian
(ionic) nu era reprezentat prin nici o liter�. Intervocalic, p.gr. *h
dispare în toate dialectele grece�ti cu excep�ia micenienei.
Schimbarea siflantei în *h era deja împlinit� în micenian� �i, în
consecin��, este anterioar� datei de 1200 a.Chr., putând fi o tr�s�tur�
proto-greac�. În greaca elenistic� h ini�ial s-a p�strat pîn� în sec. al
II-lea p.Chr., când inconsecven�a not�rii sale indic� faptul c�
disp�ruse din limb�. M�rcile spiritului s-au p�strat pân� de curând în
neo-greac�, mai bine de un mileniu dup� ce sunetul însu�i încetase
s� se mai pronun�e. O schimbare a unui *s- ini�ial la *h- se mai vede
în dou� limbi indo-europene învecinate cu greaca: iranica �i armeana
(chiar dac� în mod evident data este mai târzie). Tot ulterioar� �i, în
plus, separat� geografic (deci indiscutabil independent�) este
schimbarea lui *s- la *h- în vel��.
Schimbarea lui *s la *h în greac� se produce �i în grupurile ini�iale
*sw-, *sr-, *sl-, *sm- �i *sn, care evident au trecut printr-un stadiu
IV. Inventarul fonetic: Siflanta
în care au fost pronun�ate ca sonante surde. Aceasta este probabil
semnifica�ia reprezent�rii lor în inscrip�iile timpurii, anume FH, PH,
,,,,H etc., de vreme ce sunete cu adev�rat de forma [hw], [hr], [hl] s-
ar fi notat HF, HP, H,,,, etc. Acestea s-au dezvoltat în mod diferit:
FH a devenit [h], PH a devenit ��������- iar celelalte s-au contopit cu
simplele ����������������������������. Compusele �i formele augmentate sau
reduplicate au *sr-, *sl- etc. au în mod regulat -��������- iar la Homer
adesea ����������������������������������������; pentru acestea din urm�, atest�rile ulterioare
prezint� doar ����������������������������.
În pozi�ie intervocalic�, *s a disp�rut în greac�, trecând printr-o faz�
intermediar� *h (în latin�, cunoscând de asemenea o faz�
intermediar�, devine r). Un exemplu îl constituie forma de genitiv
singular a temelor în s:
*genH1esos, -es: lat. generis; p.gr. *genehos > hom. ������ ������ ������ ������, at.
������ ������ ������ ������; scr. janasa.
În unele categorii morfologice, -����- intervocalic a fost restabilit în
greac� prin regularizare. Aceasta explic� aoriste ca ����%������%������%������%������!����������!����������!����������!����������
dup� tiparul dezv�luit de ����)�����)�����)�����)�.
În latin�, *s s-a conservat la ini�ial� �i în unele grupuri consonantice. Între o vocal�
�i majoritatea consoanelor sonore, *s dispare, cu lungirea compensatorie a vocalei
precedente (cum se vede, de pild�, la desinen�a nominal� de acuzativ plural -ns,
redus� la -s cu lungirea vocalei precedente: ped�s, arbor�s, arc�s, terr�s, lup�s).
Cea mai important� evolu�ie latineasc� a siflantei este cunoscut� sub numele de
IV. Inventarul fonetic: Siflanta
“rotacism” �i const� în confundarea sa cu r atunci când se afl� în pozi�ie
intervocalic�.
Rotacismul latinesc s-a produs f�r� îndoial� cu o faz� intermediar�: *z. În osc�
schimbarea nici nu a mers dincolo de acest stadiu, dup� cum se vede din gen. pl. -
azum = lat. -�rum (umbr. -aru). Nu exist� în latin� nici o m�rturie pentru
articularea ca *z, dar m�rturia osc� e în acord cu a�tept�rile: romanii ar fi
continuat s�-l noteze pe *z cu litera s pân� când s-a confundat cu r; modificarea
grafic� nu se putea produce decât la ceva timp dup� ce *z s-a contopit cu r.
Schimbarea la r era încheiat� în sec. al IV-lea a.Chr., dar gramaticii �i autorit��ile
citeaz� forme vechi cu -s-, ca lases (L�r�s) în Carmen Aruale �i arbosem
(arborem). Aceste fapte sunt confirmate epigrafic (VALESIOSIO Valerii în
Lapis Satricanus, IOVESAT iurat pe vasul lui “Duenos”), iar L. Papirius Crassus
î�i datoreaz� faima istoric� faptului c� a fost primul membru al gintei Papiria care
a notat numele Papisios cu –r-.
Rotacismul latin este un fapt fonetic cert. Aparentele excep�ii, anume atestarea
unui -s- intervocalic (rosa, nisi, causa) sau a unui -r provenit din -s în pozi�ie
final� (arbor, r�bur) au toate explica�ii clare — împrumuturi p�trunse în latin�
dup� ce legea fonetic� a rotacismului î�i încheiase ac�iunea (rosa), regularizare
morfologic� prin extinderea la nominativ a fonemului prezent (prin rotacism) în
restul paradigmei (r�bur), cronologie relativ� (ni si – compus dup� încheierea
rotacismului; caussa – cu geminat� siflant� care s-a simplificat ulterior), analogie
(po-situs, poate �i nisi de mai sus). Trecerea lui s la r a fost uneori împiedicat� de
ac�iunea disimilatorie a unui r urm�tor, cf. miser sau caesaries, care nu au evoluat
IV. Inventarul fonetic: Siflanta
la *mirer, *caerari�s; -s- din aceste forme pare s� fi redevenit surd atunci când
sunetul z a pierit din limba latin�.
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
Sonantele
Al�turi de vocale �i consoane, exista în limba de origine o clas� de sunete
cu realizare ambivalent�, vocalic� �i consonantic�, dependent� de contextul
fonetic. Dubla lor posibilitate de articulare este perfect vizibil� la nivelul silabei,
unde ele se pot al�tura unei vocale sau, în absen�a acesteia, pot constitui centru
silabic. Aceast� situa�ie, care a tins s� dispar� în limbile indo-europene
individuale, nu este cu totul str�in� unor limbi moderne: de pild� l �i n în silabele
neaccentuate ale unor cuvinte n.eng. ca bottle �i hidden, în care vocalele care apar
în scriere nu corespund nici unui sunet pronun�at, ori r în toponimul disilabic
Brno; limbile indiene moderne atest� cu consecven�a valoarea vocalic� a lichidei,
care beneficiaz� de un semn grafic distinct. Toate acestea reprezint� realiz�ri
moderne ale sonantelor vocalice care, f�r� a avea o frecven�� mare la nivel general
indo-european, amintesc statutul originar al sonantelor.
Limbile indo-europene atest� bine dubla realizare a lichidelor
(*r *l) �i nazalelor (*m *n). Împreun� cu a�a-numitele semivocale
(*i/y �i *u/w), acestea formeaz� o clas� natural�, în care fonemele
manifest� un comportament fonetic consecvent, caracterizat prin
dou� tr�s�turi:
� Formele consonantice apar lâng� o vocal�, cele vocalice în
rest. De pild�, desinen�a indo-european� de ac.sg. era *-m dup� o
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
vocal�, *-÷ dup� o consoan�, ca �i desinen�a de loc.sg., care era *-y
dup� o vocal� �i *-i dup� o consoan�.
� Sonantele alterneaz� cu gradele pline, *e/o r, *e/ol, *e/om, e/on,
*e/oy �i *e/ow .
O prezentare mai am�nun�it� a distribu�iei formelor silabice
ale sonantelor include urm�toarele situa�ii:
1. între dou� oclusive sau între o grani�� de cuvânt �i o oclusiv�:
*k÷tom „o sut�”; *pod÷�„picior” ac.; *¡-podos „f�r�
picioare”).
2. între o sonant� �i o oclusiv�, laringal� sau grani�� de cuvînt:
*w®kwos „lup”; *w®H2no- „lân�”; *bheroym- pers. I sing.opt.;
piHw¼ gras.
3. între o grani�� de cuvânt �i o oclusiv� sau laringal�: *ukwtós,
part. lui *wekw- „a obi�nui”; *¡ -- --Hwe(-óm) ac.du. „noi doi” (ved.
�v�m).
4. între o laringal� �i o oclusiv� sau o grani�� de cuvânt:
*p®H1u- „mul�i”, *k¼Hsron- „corn”.
În realizarea lor consonantic�, sonantele lichide �i nazale sunt în
general bine conservate în limbile indo-europene. (Cele dou� lichide
se contopesc în indo-iranic�, reflexul lor fiind întotdeauna r în
iranic�.)
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
lichida apical� consonantic� *r
PIE *rewdh- „ro�u”: lat. ruber, gr. ������������������������������������, ved.
róhita- (�i lóhita-), v.eng. réad, lit. ra�das.
PIE *h3r�g- „a st�pâni”, „rege”: lat. reg�, r�x, gr.
����� ������ ������ ������ �, ved. r�j-, v,irl. r� – gen. r�g.
PIE *meH2ter „mam�”: lat. m�ter, gr. ��� ����� ����� ����� ��, ved.
m�tár-, v.irl. m�thir, v.isl. m�ir, lit. móte��������, v.sl. mati
– gen. sing. matere, arm. mayr, toh. A m�car, B
m�cer.
PIE *treyes „trei”: lat. tr�s, osc. trís, gr. ����� ����� ����� �����, scr.
trayas.
lichida lateral� consonantic� *l
PIE *pleH1 „plin”: lat. pl�nus, compl�u� „am
umplut”, umbr. plener, gr. ���� ����� ����� ����� �, ved. pr�¡a-, v.irl.
l�naim, arm. lnowm.
PIE *lowko- „lumin�”: lat. lucus, epigr. LOVCOM,
ved. l�ka-, v.g.s. l�h (< *lawka-), lit. lakas, toh. A
lok, B lauke.
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
PIE *kleu- „a auzi”: lat. clue�, incl�tus, gr. ����./0������./0������./0������./0��,
ved.¿rávas-, v.irl. cloth, v.g.s. hliodar, lit. šlove-,
v.sl.slovo- „cuvânt”, arm. low, toh. A �i B klaw-.
Inventarul fonetic al latinei cuprinde dou� alofone ale lichidei l. Articularea
diferit� este condi�ionat� de contextul fonetic: l velar (pinquis) apare înaintea altor
consoane, a vocalelor a, o, u �i în final� absolut�; l palatal (exilis) apare în
geminata ll �i înaintea vocalelor e, i. Articularea velar� sau palatal� a lichidei
influen�eaz� timbrul vocalei (scurte) precedente, e.g. uol� < *wel� versus uelim <
*welim, facilis dar facultas1.
nazala labial� consonantic� *m
PIE *m�s- „�oarece”: lat. m�s, gr. ����������������, ved. m�ð-,
v.g.s m�s, arm. mowkn.
PIE *meH2ter „mam�”: lat. m�ter, gr. ��� ����� ����� ����� ��, ved.
m�tár-, v.irl. m�thir, v.isl. m�ir, lit. móte��������, v.sl.
mati, arm. mayr, toh. A m�car, B m�cer.
PIE *dhuHmos „abur, fum”: lat. f�mus, ved. dh�ma-,
v.sl. dym�, lit. dúmai (pl.), gr. ��"����������"����������"����������"�������� „a afuma”.
1 Vide infra p. Error! Bookmark not defined..
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
În final� absolut�, nazala -m era slab articulat�, probabil ca o simpl� nazalizare a
vocalei precedente: a�a se explic� absen�a sa din inscrip�iile latine�ti arhaice.
Ulterior a fost restabilit� prin norma gramatical�, probabil f�r� a fi complet
pronun�at� în latina colocvial�, dup� cum o atest� numeroase inscrip�ii �i
mo�tenirea romanic�. Slaba pronun�are a nazalei finale a avut importante
consecin�e morfologice în latina târzie, pentru c� a dus la suprapunerea formal� a
acuzativului �i ablativului, finalizat� în sincretismul lor.
nazala dental� consonantic� *n
PIE *newo- „nou”: lat. nouus, gr. ���./0�����./0�����./0�����./0��, hit. ne-e-u-
it (instrumental sing.), ved. náva-, lit. navas.
PIE *do/eH3-no- „dar”: lat. d�num, gr. �������������������� (<
*doh3-ro, cf. arm. towr), scr. d�na-, v.ir. d�n-, lit.
duonìs, v.sl. dan�.
Articularea sonantelor nazale urmate de o oclusiv� este determinat� de clasa c�reia
aceasta din urm� îi apar�ine: labial�, dental�, velar�. Primele dou� nazale au semne
grafice distincte în latin�: labiala m, dentala n; grafia impus� de gramatici nu
reflect� întotdeauna pronun�area real�, fiind preponderent analogic�. Nazala
velar�, notat� în greac� prin litera oclusivei velare ( ) nu are în grafia latineasc�
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
tradi�ional� nici un semn particular (singura excep�ie o constituie încercarea de
reform� ortografic� a lui Accius1).
semivocala posterioar� consonantic� *w
PIE *weid- „a vedea”: lat. uide�, gr. ./0����./0����./0����./0����, ved.
véda, got. wait, lit. véidzmi, v.sl. vd.
PIE *H3ewi- „oaie”: lat. ouis, gr.hom. ���������������� (<���/�����/�����/�����/��),
ved. avi-, hit. ha-wi, v.eng. eow.
PIE *newo- „nou”: lat. nouus, gr. ���./0�����./0�����./0�����./0��, hit. ne-e-u-
it (inst. sing.), ved. náva-, lit. navas.
semivocala anterioar� consonantic� *y
PIE *y�/kw- „ficat”: lat. iecur, gr. �1����1����1����1���, scr. yak¼t,
av. y�kar�.
PIE *yugom „jug”: lat. iugum, gr. �� ����� ����� ����� ���, ved. yugá-,
v.eng. geoc.
1 Vide supra p. Error! Bookmark not defined..
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
Observa�ii asupra semivocalelor consonantice în latin� �i greac�
Perechea de sonante semivocalice are în limbile indo-europene o evolu�ie mai
timpurie decât a celorlalte sonante �i, poate tocmai de aceea, mai bine diferen�iat�.
Nazalele �i lichidele î�i p�streaz� în general caracteristicile articulatorii, atât în
realizarea consonantic�, fixându-se la statutul de consoane nazale (m, n) �i lichide
(l, r), cât �i în cea vocalic�, în care rezultatul este, în majoritatea limbilor indo-
europene, o vocal� înso�it� de sonanta consonantic� respectiv�. În schimb,
semivocalele silabice au p�truns în inventarul de vocale al limbilor individuale,
sporind triunghiul vocalic la un total de cinci foneme. Semivocalele consonantice,
la rândul lor, cunosc în fazele lingvistice târzii articul�ri care le îndep�rteaz�
considerabil de sonantele originare. Aceast� specializare a articul�rii vocalice �i
consonantice, determinat� la origine de contextul fonetic, este mascat� în latin� de
grafia tradi�ional�, care folose�te câte un singur semn grafic pentru i vocal� �i i
consoan� [y], pentru u vocal� �i u consoan� [w] (cu majuscula corespunz�toare,
acoperind de asemenea valoarea vocalic� �i consonantic�: V). În greac�,
semivocalele consonantice au ca reflexe diferite foneme (inclusiv fonemul zero).
O lege formulat� de Eduard Sievers se refer� la alternan�a *y / *iy în
pozi�ie medial� în germanic�; aceast� lege, îmbog��it� cu observarea
m�rturiilor din vedic� �i alte limbi indo-europene �i extins� la
ansamblul sonantelor, este cunoscut� ca legea lui Edgerton. Prin
prisma acestui tip de evolu�ie fonetic�, se constat� prezen�a unui
tipar de realizare articulatorie a tuturor sonantelor silabice:
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
tr�s�turile articulatorii ale sonantei consonantice �i vibra�iile unei
vocale.
În latin�, semivocala *w s-a conservat ca fonem consonantic, tot a�a cum s-a
conservat �i în greac� (////), disp�rând îns� timpuriu în dialectul ionic-atic, împreun�
cu semnul grafic corespunz�tor. Pierderea sa în latin� înaintea unui o s-a produs
anterior primelor texte; e.g. deos < *d�os < *deywos (cf. ved. devá-); col� <
*kwel� (cf. inquil�nus). Aceast� evolu�ie este adesea anulat� prin refaceri
analogice, care uniformizeaz� paradigmele sau restabilesc leg�turile etimologice:
a�a se explic� dublarea paradigmei deus - d�uus.
Latina prezint� �i alte situa�ii de pierdere a unui *w indo-european:
� în pozi�ie ini�ial�, înainte de r sau l; transformarea pare s� se fi produs
înc� din perioada italic�: lat. r�d�x < PIE *wr�d-ik-, cf. gr. ����"�")������������"�")������������"�")������������"�")��������
(micenian� wi-ri-za); lat. l�na < PIE *w®Hn-eH2-, cf. gr. dor. ������������������������.
� dup� labialele p sau f, indiferent de origine: lat. forum < PIE
*dhworom.
� uneori în pozi�ie intervocalic�, a�a cum o indic� forma bine atestat� s�s
< s� uis.
Sonanta *w este unul dintre fonemele care exercit� o influen�� puternic� asupra
ambientului fonetic în care se afl�. O astfel de influen��, complex�, este
demonstrat� de transformarea *dwe > bo, bine atestat� epigrafic: în secven�a *dwe
(DVENOS) semivocala modific� locul de articulare al vocalei (DVONORO),
impune apoi articularea labial� a oclusivei precedente �i, în cele din urm�, dispare:
bonus.
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
Pronun�area semivocalei consonantice *w a cunoscut transform�ri în istoria limbii
latine. M�rturii diferite, credibile, indic� pronun�area sa ca sonant�, deci într-un
mod foarte asem�n�tor articul�rii vocalei; numai a�a se poate explica, de pild�,
împrumutul germanic: lat. u�num (termen din vocabularul mediteranean, v. gr.
./0��./0��./0��./0������������������, hit. wiyana-, arm. gini) > got. wein, v.eng. win > n.eng. wine. În primele
secole ale erei cre�tine, pronun�ia a transformat fonemul mo�tenit în fricativ�.
În greac�, litera //// apare frecvent în m�rturiile epigrafice ale celor
mai multe dialecte; fac excep�ie dialectul ionic-atic �i cel din Lesbos;
numele ionic-atic al literei, descriptiv, („digamma”), este m�rturia
faptului c� fonemul era necunoscut, iar semnul grafic însu�i nu avea
o istorie continu�. Semivocala consonantic� *w a disp�rut mai întâi1
în grupurile consonantice, pentru care mai exist� atest�ri numai în
inscrip�ii foarte timpurii din câteva dialecte; a disp�rut apoi în
pozi�ie intervocalic� �i, în sfâr�it, în pozi�ie ini�ial� antevocalic�,
unde a supravie�uit în câteva dialecte pân� în sec. al II-lea p.Chr.
Aceast� cronologie se bazeaz� pe m�rturia epigrafic�; în cazul
dialectului ionic-atic, se stabiele�te cronologia relativ� urm�rindu-se
legile fonetice care au ac�ionat succesiv (e.g. gr.at. �������������������� < ����/�"����/�"����/�"����/�"
arat� c� //// intervocalic a disp�rut înainte de închiderea vocalei � la �.
În pozi�ie ini�ial�, reflexul grecesc al unui *w este uneori spiritus
asper, f�r� ca aceast� evolu�ie s� fie uniform�: e.g. PIE *wid-tor >
��� ����� ����� ����� �� „om în�elept”, dar, pe baza aceluia�i radical, ��2���2���2���2�. 1 Sihler §187.
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
Textul homeric, chiar dac� nu atest� în mod direct prezen�a sonantei
*w, constituie un sprijin solid în reconstituirea istoriei sale: prozodia
homeric� indic�, într-o manier� destul de fidel�, prezen�a unui ////
(care poate conduce la lungirea silabei precedente, care împiedic�
eliziunea sau scurtarea antevocalic�).
Cealalt� semivocal� consonantic�, *y, este de asemenea p�strat� în latin� (ca i
consonantic) mai bine decât în greac�.
În pozi�ie ini�ial� ea are în greac� un reflex dublu: ca spiritus asper
[h-] (uneori disp�rut ulterior) sau ca ����. Num�rul m�rturiilor pentru
aceast� evolu�ie fonetic� este relativ sc�zut1, iar exemplele sunt
echilibrat repartizate; de aceea este dificil s� se stabileasc� o rela�ie
credibil� între cele dou� evolu�ii.
În pozi�ie intervocalic�,*-y- a disp�rut atât în latin�, cât �i în greac� (fiind totu�i
atestat de câteva forme miceniene):
PIE *treyes „trei”: lat. tr�s (< trees), gr. ����� ����� ����� ����� (dialectal: ����� ����� ����� ����� ����������������), ved.
tráyas, v.irl. trís (< *tr�s < *tr�s).
Postconsonantic, *y se vocalizeaz� în latin� (e.g. alius; cf. gr. ������������������������), în greac�
îns� produce importante modific�ri, cunoscute sub numele de „palatalizare”;
palatalizarea greac� este un fenomen fonetic amplu, desf��urat în dou� etape
distincte („prima palatalizare” �i „a doua palatalizare”) �i care, datorit� frecven�ei
acestui fonem în sufixe, a avut ca urmare remodelarea întregii morfologii. 1 Sihler §191.
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
lichida apical� silabic� *r
PIE *k¼d- „inim�”: lat. cor (< *kord), gr. ������"������"������"������",
v.irl. cride, lit. širdís.
PIE *t¼s- „a fi uscat”: lat. tostus (< *torstos), ved.
t¼ðitá-, v.eng. þurst.
PIE *yekw-¼(t) „ficat”: lat. iecur (< iecor), gr. �1����1����1����1���,
scr. yak¼t, av. y�kar�.
Reflexul latinesc al lichidei silabice r este or, ca în exemplele de mai sus, dar �i
ar: pari�, car�, grauis; istoria m�rturiilor de acest fel este diferit interpretat�; în
greac�, reflexul este secven�a vocal�-consoan� sau consoan�-vocal�, cu vocalism
diferit în func�ie de dialect: ionic-atic ������������������������, în restul dialectelor ������������������������.
Observa�iile sunt valabile �i pentru cealalt� lichid� silabic�.
lichida lateral� silabic� *l
PIE *m®du- „moale”: lat. mollis (< *molwis <
*moldwi-), gr. ������������������������, �������"��������"��������"��������"����� „a înmuia”, ved.
m¼dú-.
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
PIE *telH2 „a purta” – tema de prezent cu infix nazal
*t®-ne-H2-: lat. toll� „a ridica”, gr. ��� ��� ��� ���, ����� �� ����� �� ����� �� ����� ��
(<*t®H2-ont-).
PIE *gw®H2en- „ghind�”: lat. gl�ns (gland-), gr.
��������������������������������, lit. gìle.
nazala labial� silabic� *m
PIE *dek÷ „zece”: lat. decem, gr. ����������������, ved. dá¿a,
v.irl. deich, got. taihun, lit. d�šimt.
PIE *gw÷- „a merge”: lat. ueni�, gr. ������������������������ (<
*gwany�).
PIE *÷ (desinen�a de ac.sing. a temelor consonantice):
lat. -em, gr. ����: pedem, ����������������.
nazala dental� silabic� *n
PIE *ten- „a întinde” – part. *t¡-to: lat. tentus, gr.
� ��� � ��� � ��� � ���, ved. tatá-.
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
PIE *t¡nú / *t¡new- „sub�ire” (rad. *ten-): lat. tenuis,
gr. ���./0��� ���./0��� ���./0��� ���./0�������(< * ���/��� ���/��� ���/��� ���/���), ved. tanú-, v.eng. þynne
(< *þunwi), v.sl. t�n�k�.
PIE *nom¡ „nume”: lat. n�men, gr. ������������������������, scr. n�ma,
v.irl. ainm (< *anmen < *anman), hit. la-a-ma-an;
lat. -�- se datoreaz� unei etimologii populare, care
apropie n�men de (g)n�- „a �ti”, cf. cogn�men cu -g-
neetimologic.
Nazalele silabice dezvolt� a�adar în latin� vocala e-, care joac� rol de centru
silabic; greaca are din acest punct de vedere un comportament diferit, chiar
surprinz�tor, prin înlocuirea nazalei silabice cu vocala a.
Observa�ii generale asupra sonantelor silabice indo-europene
Sonantele silabice sunt parte component� a inventarului fonetic
indo-european. Limbile individuale prezint� un stadiu evoluat al
acestor foneme; atest�rile se înscriu în trei linii de evolu�ie:
I. p�strarea distinc�iei dintre articularea vocalic� �i cea consonantic�
a sonantelor, f�r� alte modific�ri; latina, de pild�, conserv� (chiar
f�r� s� foloseasc� semne grafice diferite) semivocalele *i �i *u;
sanscrita cuprinde în inventarul de foneme lichida *r atât în seria de
vocale cât �i în cea de consoane, cu semne grafice diferite.
II. sprijinirea sonantei silabice, în manier� samprasarana, cu o
vocal� care s� permit� conservarea realit��ii silabice chiar în
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
condi�iile în care sonanta nu mai era articulat� vocalic; aceast�
vocal� poate preceda sau poate urma sonanta, care ajunge s� fie
articulat� consonantic; timbrul vocalei este diferit de la o limb� la
alta (în greac� dialectele au comportamente diferite din acest punct
de vedere) sau chiar, în interiorul aceleia�i limbi, de la o pereche de
sonante la alta (e.g. lat. or, ol, em, en).
III. înlocuirea sonantei silabice cu o vocal� propriu-zis�: este un
tratament limitat la spa�iul grecesc �i cel indo-iranic �i care se aplic�
numai nazalelor: *÷, *¡ > a; vocala rezultat� este cu totul str�in� de
tr�s�turile articulatorii ale nazalelor �i este, de asemenea, vocala care
nu intr� în apofonia proto-indo-european�.
În latin� semivocalele silabice (i �i u) func�ioneaz� ca vocale autentice, �i a�a chiar
erau percepute de vorbitori �i de gramatici. Se poate observa îns� c� modific�rile
pe care le sufer� aceste dou� vocale, mai cu seam� i, sunt mai pu�in severe decât
modific�rile pe care le sufer� celelalte vocale ale latinei în silabe non-ini�iale.
Poate c� aceast� cvasi-imunitate la schimbare se datoreaz� faptului c� i are
apertura minim� �i nu are cum s� reflecte tendin�a general� de închidere pe care o
manifest� celelalte vocale. Minima apertur� este îns� în sine o tr�s�tur� care
plaseaz� aceste foneme la grani�a dintre vocale �i consoane.
Tratarea fonemelor i �i u printre vocale este riguros exact� într-o prezentare a
foneticii limbii latine, chiar dac� din punct de vedere indo-european ele reprezint�
o pereche de sonante silabice.
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
În privin�a laringalelor, dac� li se accept� existen�a (asupra c�reia nu
planeaz� atât îndoieli de principiu cât îndoieli legate de tr�s�turile
concrete ale articul�rii lor), pare plauzibil s� fie interpretate ca
sonante, având a�adar posibilitatea de a se realiza vocalic sau
consonantic, în func�ie de contextul fonetic. În pozi�ie vocalic� ele
sunt dezv�luite de arhetipul *pHter. În pozi�ie consonantic�
reconstituirea lor este mult mai dificil� �i este plauzibil ca reflexele
lor s� fi constat în modificarea tr�s�turilor articulatorii ale fonemelor
din preajm� ceea ce, în termenii uzuali ai gramaticii comparate, se
nume�te „colorarea” vocalei al�turate.
O important� secven�� a interpret�rilor sonantelor proto-indo-
europene este prezen�a lor în complexele de foneme care s-au
constituit în unit��i cu o existen�� proprie, diferit� de a fonemelor
componente. Aceste unit��i, diftongii, pot fi urm�rite în variantele
reale oferite de limbile atestate istoric, unde exist� cu certitudine
diftongii alc�tui�i din vocal� �i semivocal� (în ambele variante: i �i
u). Este mai pu�in sigur� reconstituirea diftongilor cu sonantele
nazale �i lichide, �i este înc� �i mai incert�, cel pu�in în perspectiv�
cronologic�, realitatea diftongilor cu laringal�.
Sonantele silabice, având un comportament vocalic, manifest�
tendin�a general vocalic� de a avea o pereche lung�. Aceasta pot fi
interpretate ca rezultat al lungirii compensatorii provocate de
dispari�ia unei laringale (exact în modul în care vocalele simple *a
IV. Inventarul fonetic: Sonantele
*e *o au un dublet lung – *� *� *� - provenit dintr-o secven�� *eH
etc.).
PIE *g¼H-no-: lat. gr�num, got. kaurn, lit. zìrnis.
PIE *st¼H-to: lat. str�tus, gr. � �� ���� �� ���� �� ���� �� ���, ved. st�r¡á-.
PIE *pleH-: lat. pl�nus, gr. hom. ���� ����� ����� ����� � (aor. med.).
PIE *w®H-neH2-: lat. l�na, gr. dor. ������������������������, at. ������������������������,
hit. hulana-.
M�rturiile latine�ti ale nazalelor silabice lungi sunt incerte; poate intr� în aceast�
categorie m�teries, n�tus.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
Vocalele
Limbile indo-europene ofer� m�rturii pentru trei timbre vocalice
distincte (*e, *o, *a). Exist�, de asemenea, m�rturii clare privind
existen�a a dou� serii de foneme vocalice: scurte �i lungi. Greaca
pare s� reflecte cu cea mai mare fidelitate vocalismul originar, indo-
european.
Considerat individual, pentru fiecare familie lingvistic� în parte,
inventarul vocalic prezint� importante deosebiri, care se reflect� în
punctele de vedere diferite adoptate de comparati�ti în definirea
vocalismului indo-european. Limbile indo-iranice indic� un singur
timbru vocalic, a (� �i � func�ionând ca diftongi) – este îns� evident,
pe baza compara�iei indo-europene, c� acesta reprezint� un stadiu
lingvistic evoluat; greaca �i latina au trei vocale distincte (e, o, a); în
celelalte limbi indo-europene, o / � �i a / � s-au contopit, rezultatul
fiind o vocal� fie de timbru o, fie de timbru a, în func�ie de familia
de limbi �i de cantitatea vocalei (e.g. în limbile slave vocalele scurte
o �i a s-au contopit ca o (scurt), cele lungi ca �; în germanic� �i în
limbile baltice rezultatele sunt diferite: vocalele scurte o �i a s-au
contopit în a (scurt), cele lungi în �).
Pentru proto-indo-european�, modelul de reconstruc�ie la care se
face cel mai des referire con�ine o unic� vocal�, de timbru
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
indiferent, notat� conven�ional *e. Teoria monovocalismului indo-
european este strâns legat� de teoria laringal�, în absen�a c�reia nu ar
putea fi sus�inut�.
Foarte schematic, seriile vocalice din limbile indo-europene sunt
deduse din îmbinarea vocalei unice cu una din cele trei laringale,
care dispare l�sând în urma sa reflexe ce „coloreaz�” vocala �i, într-o
succesiune dat� (vocal� urmat� de laringal�), o lungesc.
H1e > e eH1 > �
H2e > a eH2 > �
H3e > o eH3 > �
Modelul inventarului de foneme cu o singur� vocal� nu este sus�inut
de tipologia lingvistic�1.
a
e o
Triunghiul vocalic este definit în func�ie de locul de articulare (e:
anterioar� sau prepalatal�, a: medial�, o: posterioar� sau
postpalatal�) �i de gradul de apertur� (a: deschis�, e, o: închise).
Diferite m�rturii (epigrafice, evolu�ii fonetice, mo�tenirea romanic�) indic�
pronun�area mai închis� a vocalelor lungi decât a celor scurte. Aceast� realitate a 1 V. Rosetti p. 32 et passim.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
vocalismului latinesc este bine sus�inut� de datele oferite de celelalte limbi indo-
europene. Latina târzie ofer� un tablou sim�itor simplificat, prin anularea
opozi�iilor de cantitate (a, � > a, � > i, � > u) în favoarea opozi�iilor de apertur�: i
scurt �i e lung se contopesc ca e închis, u scurt �i o lung se contopesc ca o închis,
în vreme ce e scurt �i o scurt î�i p�streaz� timbrul, având deschiderea mai mare
proprie vocalelor scurte.
În latin� (ca �i în greac�, de altfel) semivocalele silabice *i, *u sunt parte
component� a inventarului vocalic; de aceea, spre deosebire de celelalte sonante
silabice, sunt prezentate aici în capitolul destinat vocalelor. Ele întregesc
triunghiul vocalic, fiind cele mai închise (plasând vocalele e �i o în zona de
apertur� medie), i - vocal� anterioar�, u - vocal� posterioar�.
*e
PIE *bher- „a duce”: lat. fer�, gr. !����!����!����!����, scr. bharati,
got. bairan, v.irl. berith.
PIE *esti „a fi” (pers. III sg.): lat. est, gr. ��� ����� ����� ����� ��, scr.
asti, got. ist.
PIE *gen-os „neam”: lat. genus, gr. ����� ����� ����� �����, scr. janas-.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
În latin�, *e mo�tenit este modificat uneori de contextul fonetic1:
- înainte de nazale velare: ting� (< *teng-; cf. gr. �� � �� � �� � �� �); quinque (<
*penkwe; cf. gr. ���� ����� ����� ����� �), poate �i dignus (indicat exppressis uerbis de
gramaticii antici ca având -�-) < *dec-no-s.
- lâng� semivocala *w: nouus (< * newos; cf. gr. ���./0�����./0�����./0�����./0��); socer, socrus
(< *swekuro-, *swekru-; cf. gr. ������������������������������������������������������������������������< *�/��/��/��/�); bonus (<
duenos); coqu� (< *pekw� < *kwekw
�).
- înainte de l pinguis: uol� (< *wel�; cf. uelit, uelle); ol�ua (< *olayw��<
*elayw� < gr. ������./0�������./0�������./0�������./0�).
*o
PIE *oktoH „opt”: lat. oct�, gr. ��� ���� ���� ���� �����, scr. að½�, got.
ahtau, v.irl. ocht.
PIE *owis „oaie”: lat. ouis, gr. ��2���2���2���2�����/������/������/������/��, scr. avis,
got. awistr-, lit. avis, v.sl. ov�ca.
PIE pot- „st�pân”: lat. potis (potis est > potest), gr.
������������������������������� ��������� ��������� ��������� ��, scr. patis, got. –faþ-, lit. pats.
În latin�, *o mo�tenit, în anumite contexte fonetice, tinde s� se închid� la u:
1 Sunt înregistrate în aceast� sec�iune numai modific�rile care afecteaz� vocala din silaba ini�ial�, celelalte urmând s� fie discutate în cadrul modific�rilor fonetice, la „Vocale scurte în silabe mediale” �i „Vocale scurte în silabe finale”.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
- înainte de nazale: multa < mol(c)ta; acest comportament nu este
uniform: longus, onus, domus.
- înainte de r urmat de o consoan�: purpura (< gr. ���!�������!�������!�������!����); aceast�
închidere este regulat� în sabin�, în vreme ce în latin� ar putea fi socoit�
doar urmarea unei influen�e dialectale.
Alte modific�ri ale vocalei *o mo�tenite:
- uert�, uersus, uester < uort�, uorsus, uoster (forme atestate în textele
vechi).
- faue� al�turi de forma veche foue�.
*a
PIE *ag- „a mâna”: lat. ag�, gr. �� ��� ��� ��� �, scr. aj�mi.
PIE *agr- „câmp”: lat. ager, gr. �� ������ ������ ������ ����, scr. ajras,
got.akrs.
PIE *dacru- „lacrim�”: lat. lacrima (< v. lat.
dacruma), gr. ��������������������, got. tagr.
Spre deosebire de celelalte dou� vocale (care nu sunt doar consecvent atestate, ci
sunt �i instrumente morfologice al c�ror randament indo-european este bine
sus�inut, reprezentând grade apofonice), vocala de maxim� deschidere este relativ
slab atestat� în ansamblul domeniului indo-european, atât de m�rturiile lexicale cât
�i de cele morfologice.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
*i
PIE *kwis, kwid (pron. interogativ): lat. quis, quid, gr.
��� ��� ��� ����� ���� ���� ���� �� (< � � � �), hit. kwis, kwid.
PIE *widhewaH „v�duv�”: lat. uidua, scr. vidhav�,
got. widuw�, v.sl.v�dova.
*u
PIE *snusuH- „nor�”: lat. nurus, gr. ��������������������, scr. snuða,
v.g.s. snur.
PIE *yugom „jug”: lat. iugum, gr. �� ����� ����� ����� ���, ved. yugá-,
v.sl. igo.
PIE *rewdh- „ro�u”: lat. ruber, gr. ������������������������������������, ved.
róhita, v.sl. r�dr�.
*�
PIE *dheH- „a pune, a face”: lat. f�-c� (perf.), gr.
������ ������ ������ ������, scr. da-dh�-mi, got. missa-d�ds.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
PIE *reHg-s „rege”: lat. r�x, scr. r�j�, v.irl. r� (gen.
r�g).
PIE *seHmi „jum�tate”: lat. s�mi-, gr. ����������������, v.g.s.
s�mi-.
*�
PIE *doH- „a da”: lat. d�, d�num, gr.
������������������������������������������������, ��������������������, scr. da-d�-mi, d�nam, v.sl.
dati, dar�, lit. dúoti.
PIE *oHku- „rapid”: lat. �cior, gr. ������������������������, scr. �¿u-.
PIE *gnoH- „a cunoa�te”: lat. n�u� (v.lat. gn�sc�), gr.
�� ����� ����� ����� ����� � �������� � �������� � �������� � ������, scr. jñ�ta-, v.sl. znati.
*�
PIE *maHter „mam�”: lat. m�ter, osc. maatreís (gen.
sing.), gr. at. ��� ����� ����� ����� �� (dor. ��"� ����"� ����"� ����"� ��), ved. m�tár-, v.irl.
m�thir, v.isl. m�ir, lit. móte��������, v.sl. mati – gen. sing.
matere, arm. mayr, toh. A m�car, B m�cer.
PIE *swaHdu- „dulce”: lat. su�uis, gr. at. ��������������������, dor.
��������������������, scr. sv�du-, v.g.s. s(w)uozi.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
Tratamentul ionic-atic al vocalei *� constituie o modificare fonetic�
ale c�rei efecte au dus la remodelarea temelor nominale în *�
(declinarea I, cu tradi�ionala compartimentare „� pur” versus „�
impur”). Dialectul ionic a cunoscut o închidere a vocalei *�, care a
dus la confundare acesteia cu �; dialectul atic a continuat
transformarea prin întoarcerea la *� atunci când vocala era precedat�
de ����������������������������. Fenomenul, cunoscut sub numele de reversie atic�, era
încheiat în sec. al V-lea a.Chr.
*�
PIE *gwiHw- „viu”: lat. u�uos, scr. j�va-, v.sl. ziv�, lit.
gývas.
PIE *wiHs „for��”: lat. u�s, gr. ./0�2�./0�2�./0�2�./0�2�.
*�
PIE *muHs „�oarece”: lat. m�s, gr. ����������������, scr. m�ð-,
v.sl. myš�, v.g.s. m�s.
PIE *dhuHmos „abur, fum”: lat. f�mus, ved. dh�ma-,
v.sl. dym�, lit. dúmai (pl.), gr. ��"����������"����������"����������"�������� „a afuma”.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
Observa�ii asupra opozi�iei de cantitate a vocalelor limbii latine
Determinarea cantit��ii vocalice se poate face prin compara�ie indo-european�,
prin constatarea reflexelor romanice sau prin exploatarea informa�iilor din
interiorul limbii latine. Acestea din urm� se încadreaz� în �ase categorii de
m�rturii.
1. M�rturiile epigrafice: indicarea vocalelor lungi prin apex, prin i
longa �i prin geminatio uocalium.
2. M�rturia cuvintelor împrumutate în limbile europene care au
p�strat distinc�ia de cantitate; e.g. (uia) str�ta > v.g.s. str�z(z)a,
v.eng. stræt (n.eng. street).
3. Observa�iile directe ale anticilor; Cicero, de pild�, spune c� in- �i
con- erau pronun�ate cu vocal� lung� în compusele care începeau
cu s sau f: c�nseru�, c�nfer�.
4. Evolu�ia fonetic� în silabele non-ini�iale: ex�ctus, int�ctus (fa��
de refectus < *ref�ctos).
5. Evolu�ia geminatei ss: se simplific� numai dup� vocal� lung� (e.g.
f�sus < *f�ssus).
6. M�rturiile oferite de scandare: silabele deschise pot da informa�ii
precise asupra cantit��ii vocalei.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
Diferen�a de apertur� inerent� opozi�iei de cantitate vocalic� poate fi redat� printr-
un triunghi vocalic mai cuprinz�tor:
� ��
deschis o �� �� deschis
� închis � închis
� deschis � deschis
� închis � închis
M�rturiile epigrafice, sus�inute de cele romanice, atest� articularea oscilant� a
acestor opozi�ii complexe, în care se îmbin� apertura �i cantitatea. Se constat�
frecvent în inscrip�ii notarea (sincer�) a unui � închis, de pild�, ca i, sau,
dimpptriv�, a unui � deschis ca e – ceea ce indic� favorizarea m�rcii de apertur�1.
În latina popular� se pare c� s-au produs confuzii de timbru care au condus la
apari�ia unor vocale scurte închise:
� ��
deschis o �� �� deschis
� închis � închis
închis o �� �� închis
� deschis � deschis
� închis � închis
În evolu�ia limbii, pierderea opozi�iei de cantitate s-a realizat treptat, cunoscând o
faz� intermediar� în care se îmbinau m�rcile de cantitate cu cele de apertur�
1 Vide V. Väänänen, p. 36-37, exemple epigrafice: VECES pentru uic�s, MVNEREBUS, MVLIEREBVS pentru -ibus; PRINDERE pentru pr�ndere ( < prehendere).
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
(implicit de timbru vocalic). În ansamblul domeniului romanic1, evolu�ia
vocalismului latinesc nu a fost unitar�, conducând pe de o parte la apari�ia, în
partea occidental� a Romaniei, la perechea vocalic� ���� [anterioar� semideschis�] / �
[posterioar� semideschis�], iar în partea oriental� la un dezechilibru al triughiului
vocalic, în care vocala anteriooar� semideschis� (����) nu are o pereche posterioar�.
Romania Oriental� Romania Occidental�
a a
�������� ���� ���� ���� ���� ���� �������� ���� �����
e o e o
i u i u
1 Vide S. Reinheimer Rîpeanu, p. 322-323.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
Diftongii
Din punctul de vedere al proto-indo-europenei, se consider� diftongi toate
secven�ele stabile alc�tuite dintr-o vocal� urmat� de o sonant� (fie ea lichid�,
nazal�, semivocal�, eventual chiar �i laringal�). În latin� �i greac� sunt îns�
considera�i diftongi numai cei forma�i cu o semivocal� (*y sau *w).
*ey
PIE *ey > v.lat. ei > lat. �; gr. ��������.
PIE *deyk- „a ar�ta”: lat. d�c� (v.lat. deic�), osc.
deicum, gr. ��������������������������������, ved. dide¿ati, got. ga-teihan.
PIE *ey-ti „merge” (pers. III sing.): lat. it (< �t), gr.
��2 ���2 ���2 ���2 �, scr. �ti, lit. eit(i).
PIE *deywos „zeu”: lat. d�uus, v.prus. deiws, lit.
dievas.
Latina arhaic� prezint� m�rturii solide ale conserv�rii acestui diftong indo-
european; monoftongarea21 (cu rezultatul �) se produce abia în prima jum�tate a
sec. al II-lea a.Chr. La Plaut �i Teren�iu grafia ei este folosit� pentru diftongul
p.ital. *ey, dar �i pentru reflexul unui *ay în silab� medial� sau al unui *oy în
silab� final�. M�rturiile epigrafice arhaice (DEICERENT, FOIDERATEI) indic�
faptul c� nu se produsese contopirea cu �, atestat� mai târziu (începând cu sec. al
II-lea) prin notarea frecvent� a unui � prin ei; e.g. AVDEIRE. Confuziile care se
constat� în perioada arhaic� sus�in cel mult tendin�a de monoftongare la timbrul e,
c�ci apare grafia ei pentru � sau chiar .
21 Vide supra p. Error! Bookmark not defined..
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
În greac�, monoftongarea la e lung închis se produsese în sec. al V-
lea a.Chr., f�r� ca aceast� evolu�ie s� fie reflectat� de grafia
conservatoare (care ajunge s� noteze prin �������� chiar �i un e lung care
nu provenea din diftong); în epoca roman� reflexele diftongului �������� se
contopesc cu �, chiar dac� grafia nu indic� în mod direct aceast�
evolu�ie: grafia ����� ����� ����� ����� pentru �"��� �"��� �"��� �"��� este îns� relevant�.
Utilizarea în latin� a grafiei ei pentru un monoftong este frecvent� în inscrip�iile
din vremea lui Cicero �i nu înceteaz� nici în perioada augustan�. Nu poate fi îns�
cert interpretat� ca un indiciu asupra pronun��rii, deoarece familiaritatea romanilor
cu obiceiurile scrierii grece�ti putea duce la constituirea unui model.
*ew
PIE *ew > v.lat. ou > lat. �; gr. ��������.
PIE *yewk- „a uni”: lat. i�mentum (v.lat.
IOVXMENTA), gr. ���� ������ ������ ������ ��.
PIE *deuk- „a duce”: lat. d�c� (v.lat. doucit), got.
tiuhan.
PIE *leuk- „lumin�”, „a fi luminos”: lat. l�x, l�na (<
*lowkksn� < lewk-sneH2), gr. ����������������������������, av. rao$$$$šn�,
ved. rocati, v.eng. leoht.
Latin� atest� evolu�ia timpurie a diftongului *ew la *ow, care se p�streaz� în osc�
�i în latina arhaic�, dar se confund� cu *� pe la 200 a.Chr. Grafia OV apare îns� în
textul (conservator) al inscrip�iei Senatus consultum de Bacchanalibus (186
a.Chr.).
În greac�, diftongii �������� �i �������� se p�streaz� distinc�i.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
*oy
PIE *oy > v.lat. oi > lat. oe, �; gr. ��������.
PIE *oy-no- „unu”: lat. �nus (v.lat. oino, oenus), gr.
������������������������2�������2�������2�������2��� („asul” la zaruri), got. ains, v.irl. óen.
În anumite contexte fonetice, diftongul italic *oy devine în latin� �:
- când este precedat de *u: PIE *woyk-o- „sat”: v.lat. VECOS, VEICVS,
lat. u�cus, gr. ./0��2���./0��2���./0��2���./0��2���; aceea�i evolu�ie se vede în termenul egeean
*woyn-o „vin”: lat u�num, gr. ./0��2���./0��2���./0��2���./0��2���.
- între l �i o labial�: PIE *loyba „liba�ie”: lat. l�b�re, gr. ���������������������� ��.
În latin�, acest diftong a tins a�adar s� se monoftongheze; s-a men�inut îns� ca
diftong într-un num�r restrâns de termeni (împreun� cu unele derivate ale lor). Nu
pare îns� posibil� identificarea cauzelor care au împiedicat, în cazul acestui set
limitat de termeni, monoftongarea. Observarea fonetismului lor nu permite
stabilirea unei legi fonetice; situa�ia este cu atât mai neclar�, cu cât exist� �i
termeni evident înrudi�i care prezint� monoftongarea. Una dintre explica�iile date
se sprijin� pe ambientul fonetic: faptul c� diftongul s-ar afla între o labial� �i o
dental� în aproape toate cazurile – excep�ia o constituie proelium - probabil c� nu
este o simpl� coinciden��. Unii dintre termenii cu -oe- fac parte din vocabularul
tehnic sau poetic: foedus „tratat”, poena „pedeaps�” sunt termeni de drept;
acestuia din urm� îi stau al�turi verbul p�ni� �i adverbul imp�ne, poate mai pu�in
tehnici datorit� caracterului lor comun. Poenus este bine p�strat, mai ales ca
termen metonimic pentru Hannibal, în schimb adjectivul poenicus a devenit
p�nicus (ca în m�lum p�nicum „rodie”). Moenia „ziduri” (dar verbul este
m�n�re) a fost explicat, neconving�tor, în contrast fonetic cu m�nia „îndatoriri”;
un alt termen, arhaic, cu acela�i sens (moeros „zid”) are forma clasic� m�rus.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
*ow
PIE *ow > v.lat. ou > lat. �; gr. ��������.
PIE *klouni- „coaps�” > lat. cl�nis, scr. ¿r�¡i-,
lit.šlaunis, v.g.s. hlaun.
Exemplele latine�ti sunt considerabil multiplicate de evolu�ia intermediar� a
diftongului *ew la ou.
Aceea�i evolu�ie la � o are �i diftongul secundar ou: pr�d�ns < *pro-uident-,
n�ndinae (NOVNDINVM) < *nouen-. O direc�ie diferit� a monoftong�rii are ca
rezultat � în m�tus < *mouetos, u�tus < uouetos; explica�ia cea mai simpl� este
analogia.
În greac� diftongul este bine p�strat (distinct de ��������); în secolul al V-lea, �������� se
confund� cu o lung secundar, într-o evolu�ie paralel� cu cea a diftongului *ey.
*ay
PIE *ay > v.lat. ai > lat. ae; gr. ��������.
PIE *aidh- „ a arde, a fi cald”: lat. aed�s „c�min”,
aestus, aest�s, gr. ��������������������, ved. �dha- „lemne pentru
foc”, v.g.s. eit „rug”.
PIE *daiweHr- „fratele so�ului”: lat. l�uir < *d�uir
(cu lichida ini�ial� probabil sub influen�� sabin�;
explicat�, prin etimologie popular�, dup� laeuus
„quasi laeuus uir”): termen neliterar, cu � rustic; gr.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
����������������, scr. d�var-, arm. taigr, v.sl. d�ver�, v.g.s.
zeihur.
Dincolo de dificult��ile cu caracter general legate de vocala indo-european� a,
acest diftong22 este relativ bine conservat în latina clasic� (a�a cum este �i cel�lalt
diftong în a-: *aw), cu unica observa�ie a pronun��rii mai deschise, care a dus la o
modificare de grafie, ai > ae, similar� evolu�iei oi > oe; aceast� nou� grafie se
fixeaz� pe la începutul sec. al II-lea a.Chr. În forma ae, diftongul se p�streaz� în
latina urban� educat� pân� în perioada imperial�, dup� cum reiese din afirma�iile
gramaticilor sau din unele împrumuturi timpurii (e.g. lat. Caesar: p.germ.
*kaysar- > v.g.s. keisur). Monoftongarea sa s-a produs cu mult mai devreme în
latina colocvial� �i a condus la confuzia dintre ae �i �, în varianta deschis�, situa�ie
neobi�nuit� pentru o vocal� lung� �i care a condus la o reconturare asimetric� a
triunghiului vocalic23. A�a se poate explica faptul c� reflexele romanice ale lui ae
> � se confund� cu cele ale vocalei scurte e, ca urmare a pierderii opozi�iei de
cantitate.
*aw
PIE *aw > lat. au, gr. ��������.
PIE *H2ewg- „a cre�te, a spori”: lat. auge�, auxilium
„înt�rire”, gr. ���)����)����)����)�, ved. ójas-, got. aukan, lit. augti.
PIE *aus- „a atinge”: lat. hauri�, gr. ��������������������������������)�����)�����)�����)�����.
PIE *aus- „ureche”: lat. auris, auscult�, got. aus�,
lit.ausis.
22 Vide supra p. Error! Bookmark not defined.. 23 Vide supra p. 62.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
Exist� similitudini previzibile între cei doi diftongi în a: relativ slaba atestare la
nivel indo-european; conservarea diftongului în latina cult�, în vreme ce limba
colocvial� atest� monoftongarea timpurie, mo�tenit� de limbile romanice. Aceast�
pronun�are popular� st� la baza unei anecdote relatate de Suetoniu24 în leg�tur� cu
împ�ratul Vespasian �i gramaticul Florus. Dintre limbile romanice, italiana atest�
reflexe diferite pentru au, � �i o; în rest, m�rturiile (sus�inute �i de Appendix
Probi) indic� mai degrab� monoftongarea la �: sp. pobre < *p�perum < pauper,
rom. ureche < *�ric(u)la < auriculum; diftongul au este uneori p�strat în român�
(ca �i în sard� �i v. provensal�), disociat îns� heterosilabic: aur < lat. aurum.
Observa�ii generale asupra diftongilor lungi indo-europeni
Existen�a diftongilor lungi este bine atestat� de indo-iranic�, unde s-a
p�strat distinc�ia între secven�a alc�tuit� dintr-o vocal� scurt� �i o sonant� �i
secven�a alc�tuit� dintr-o vocal� lung� �i o sonant�.
Durata diftongilor echivaleaz� cu durata unei vocale lungi, calculat�
conven�ional ca fiind dublul unei vocale scurte; aceasta din urm� reprezint�
unitatea de m�sur�: mora. Chiar dac� estimarea duratei nu poate fi altfel
decât relativ�, se poate totu�i desprinde o certitudine: elementul vocalic
poate avea întinderea de o mor� (vocal� scurt�) sau de dou� more (vocal�
lung�, diftong scurt, diftong lung). Distinc�ia dintre un diftong scurt �i unul
lung este dat� de raportul elementelor din interiorul diftongului; distinc�ia
dintre, de pild�, diftongul scurt *ey �i diftongul lung *�y, ambele având
durata maxim� (dou� more) este f�cut� de durata intermediar� a vocalei din
diftongul lung, care este mai mare de o mor�, f�r� a putea ocupa întregul
24 Vespasian, XXII: Mestrium Florum consularem, admonitus ab eo „plaustra” potius quam „plostra” dicenda, postero die „Flaurum” salutauit. Aceea�i monoftongare popular� a diftongului au explic� �i modificarea gentiliciului lui P. Clodius Pulcher, fratele lui Appius Claudius Pulcher, în 58 a.Chr., atunci când a devenit tribun al plebei în pofida originii sale patriciene.
IV. Inventarul fonetic: Vocalele
spa�iu de dou� more, destinat diftongului în întregime. Prezentând aceast�
grani�� atipic� dintre elementele componente ale diftongului, secven�ele
unitare alc�tuite dintr-o vocal� lung� �i o sonant� sunt instabile în aproape
toate limbile indo-europene. Ele evolueaz� fie înspre echilibrarea
diftongului (ca diftong scurt, deci cu o durat� echilibrat� a elementelor), fie
înspre monoftongare (prin eliminarea sonantei �i extinderea duratei vocalei
pe ambele more).
Cele dou� posibilit��i de rezolvare a instabilit��ii diftongului lung sunt bine
ilustrate de desinen�a de dativ singular a temelor în -� în greac� �i latin�:
PIE *-�y: lat.-ai (> -ae), gr. ����----.
Latina nu are din acest punct de vedere un comportament consecvent, dup� cum o
demonstreaz� forma cazual� corespunz�toare a declin�rii tematice, în care
tratamentul latinesc �i cel grecesc coincid: lat. -�, gr. ����----.