63

Stud

iul 5

Studiul 5 25-31 ianuarie

Chemarea la ucenicie adresată celor bolnavi

Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Isaia 53:4; Matei 8:17; Marcu 2:1-12; Filipeni 4:4-9; 1 Ioan 3:20-22; Ioan 11:37-44.

Sabat după-amiazăTextul de memorat: „Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui şi El i-a tămăduit; aşa că noroadele se mirau când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă şi orbii văd; şi slă-veau pe Dumnezeul lui Israel.” (Matei 15:30,31)

„În timpul lucrării Sale, Isus a petrecut mai mult timp vindecând bol-navi decât predicând. Minunile Sale mărturiseau în favoarea adevărului din cuvintele Lui, potrivit cărora nu venise să distrugă, ci să mântuiască. Oriunde mergea, vestea îndurării Sale se răspândea şi ajungea înaintea Lui. Pe unde trecuse, cei care constituiseră obiectul compasiunii Sale se bucurau de sănătate, făcând uz de noile puteri dobândite. În jurul lor, se adunau mulţimi pentru a auzi din gura lor ce făcuse Domnul pentru ei. Vocea Sa a fost pentru mulţi primul sunet pe care l-au auzit; Numele Său, primul cuvânt pe care l-au spus vreodată; faţa Sa, prima pe care au pri-vit-o în viaţa lor. Cum să nu-L iubească pe Isus şi să nu vestească lauda Sa? Trecând prin oraşe mai mici şi mai mari, El era ca un izvor de apă vie, răs-pândind în jur viaţă şi bucurie.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 19

Un proiect pentru inima ta

De meditat: Ca să fii tare în faţa ispitelor, trebuie să te aliezi cu Cel care a fost numit „Dumnezeu tare”.

„Predându-ne voinţa în mâinile lui Hristos, ne aliem cu puterea divină. Pri-mim tărie de sus pentru a ne păstra statornici. O viaţă curată şi nobilă, o viaţă de biruinţă asupra apetitului şi a senzualităţii este posibilă pentru oricare om care va uni voinţa sa slabă şi şovăitoare cu voinţa atotputernică şi neclintită a lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 158

Rugăciune: Iată-mă, Doamne, aşa slab cum sunt, Te aleg pe Tine. Dă-mi, Te rog, tărie în faţa ispitelor şi încercărilor din fiecare zi!

64

Stud

iul 5

Duminică, 26 ianuarie Mesia Vindecătorul

1. Citeşte Isaia 53:4; Matei 8:17 şi Ioan 9:1-3. Cum să înţelegem aceste tex-te? Ce întrebări ridică ele? Ce speranţă ne transmit?

______________________________________________________________

În lumea antică, se credea că boala este consecinţa păcatelor. (Con-cepţia aceasta este destul de răspândită şi astăzi. De altfel, cui nu i-a trecut niciodată prin minte ideea că boala ar putea fi o pedeapsă pentru vreun păcat?) Astfel, prietenii lui Iov îi sugerau acestuia că nenorocirile suferite şi boala lui se datorau vinovăţiei ascunse, că situaţia grea prin care trecea era o urmare a păcătoşeniei lui. În acelaşi fel, ucenicii Domnului conside-rau că orbirea era sancţiunea pentru păcat. Implicaţia era că boala nu avea nevoie de diagnostic sau de tratament, ci de ispăşire. Matei face referire la profeţia mesianică a lui Isaia, afirmând că Isus a împlinit-o şi că în El putem găsit vindecare.

În multe religii păgâne antice existau zeităţi vindecătoare, dar despre niciuna nu se afirma că ar fi luat asupra sa neputinţele omului. Isaia a profetizat însă despre un Răscumpărător care avea să ia asupra Sa bolile şi vinovăţia noastră. Alte religii antice vorbeau despre ispăşirea înlocuitoare de care beneficiau membrii familiei regale. În palatul regal, erau aduse jertfe înlocuitoare cu scopul de a satisface intenţiile zeităţilor faţă de îm-părat, transferându-se în acest mod pedeapsa de la un individ la altul. Dar nicăieri nu exista ideea ca împăratul să moară în locul supuşilor săi.

Însă Isaia a prezis tocmai acest lucru, iar Matei l-a confirmat: Maies-tatea cerului avea să îndure bolile omeneşti. Un fapt interesant este acela că termenul tradus în Isaia 53:4 cu „suferinţele” provine dintr-un cuvânt ebraic al cărui sens de bază este „boală” sau „maladie” şi nu „greutate” sau „încercare”.

Isus a recunoscut că misiunea Sa cuprindea atât propovăduirea elibe-rării, cât şi vindecarea celor cu inima zdrobită (Luca 4:17-19). El i-a atras pe mulţi prin puterea care emana din dragostea şi din caracterul Său. Unii L-au urmat din cauză că admirau predicile Sale uşor de înţeles. Alţii au devenit ucenici din cauza modului în care Se purta cu oamenii săraci. Însă mulţi au mers după El, fiindcă El i-a atins şi le-a vindecat inima zdrobită.

Fiecare om îşi are suferinţele lui. Cum ne putem forma obiceiul de a face ucenici prin manifestarea simpatiei faţă de oameni în suferinţele lor, mai ales că noi înşine ştim cum este când treci prin necazuri?

Comentarii pentru instructori

65

Stud

iul 5

Obiectivele instructoruluiLa nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă că, deşi boala

este un lucru nedorit, oamenii suferinzi sunt de multe ori deschişi faţă de influenţele spirituale.

La nivelul sentimentelor: Să aibă dorinţa de a le sluji celor bolnavi, ocupându-se de nevoile lor emoţionale şi spirituale în aceeaşi măsură ca de nevoile lor trupeşti.

La nivel practic: Să ajute la uşurarea poverilor spirituale sau emoţionale care îi apasă pe semenii lor.

SCHIŢA STUDIULUII. Cunoştinţe: Boala nu este un semn al stării spirituale a cuiva

A. De ce în vechime oamenii puneau boala pe seama păcatului? B. Ce a făcut Domnul Isus pentru a combate această concepţie?C. Mai există această mentalitate în biserică? Dacă da, sub ce formă?

Cum putem folosi exemplul dat de Domnul Isus pentru a înlătura această mentalitate?

II. Sentimente: Domnul Isus îi vindeca pe oameni atât fizic, cât şi spiri-tual şi emoţional. A. Care sunt relatările tale preferate despre vindecările făcute de

Domnul Isus? De ce îţi plac aceste relatări?B. Ce aspecte amintite în aceste relatări te ajută să înţelegi că El nu

era preocupat doar de vindecarea fizică?

III. Practic: Să fim atenţi la suferinţa oamenilor din jurul nostru, fie că este vizibilă sau mai puţin vizibilă.A. Obişnuim ca, atunci când ne întâlnim cu oamenii, să îi întrebăm:

„Ce mai faci?”. De regulă, răspunsul este: „Bine”. Cum îţi poţi da seama dacă cineva nu se simte bine?

B. Îţi poţi aduce aminte de o ocazie în care nu te-ai simţit bine din punct de vedere fizic sau emoţional? Ce anume te-a ajutat să te refaci?

Rezumat: Oamenii încă mai studiază relaţia strânsă dintre sănătatea fizică, emoţională şi spirituală. Domnul Isus Îşi dădea seama dintr-o privi-re cum să le slujească oamenilor pe care îi întâlnea. Noi cum putem urma exemplul Său?

66

Stud

iul 5

Luni, 27 ianuarie Vindecarea trupului

2. Studiază Marcu 2:1-12. Ce învăţătură găsim aici cu privire la relaţia dintre suferinţa fizică şi vinovăţie? Ce învăţături nu ne transmite acest pasaj?

______________________________________________________________

În filosofia greacă antică, dimensiunea spirituală a existenţei umane (sufletul) era privită ca fiind separată de dimensiunea ei fizică (trupul). Se credea că sufletul omului ar fi nemuritor şi că trupul nu ar fi important. Trupul era văzut ca fiind trecător, vremelnic, şi i se acorda o valoare scă-zută în comparaţie cu sufletul, care era considerat a fi veşnic.

De altfel, într-unul dintre cele mai celebre texte ale Antichităţii, Platon vorbeşte despre Socrate, învăţătorul lui, care, în faţa morţii, susţine o cuvântare lungă şi elocventă despre cât de corupt şi de rău este trupul, afirmând că, la moarte, sufletul nemuritor va fi în sfârşit liber să facă tot ceea ce corpul nu l-a lăsat să facă.

Biblia ne învaţă cu totul altceva. Trupul uman a fost creat de Dumnezeu în mod direct şi în chip minunat (Psalmii 139:14). Mai mult, trupul nu are o existenţă separată de suflet. Corpul, mintea şi spiritul sunt aspec-te ale personalităţii, ale fiinţei sau ale existenţei omeneşti şi nu entităţi independente. Ca urmare, ceea ce afectează trupul afectează şi mintea, şi spiritul, două dimensiuni care, la rândul lor, sunt intercorelate. Astfel, când vindeca pe cineva, Domnul Hristos nu doar că „desfiinţa” cancerul sau vindeca boala de inimă, ci efectiv transforma experienţa fizică, mintală şi spirituală a omului.

Domnul Isus nu vindeca numai trupul, ci omul întreg. Prin aceas-tă abordare holistică, El recunoştea faptul că sănătatea fizică este inse-parabilă de sănătatea spirituală. Prin vindecarea corpului, El declanşa transformarea spirituală. Acesta era de altfel scopul pe care îl urmărea. În definitiv, ce rost ar mai fi avut vindecarea dacă oamenii tot aveau să moară în cele din urmă şi aveau să fie distruşi pentru totdeauna la sfârşitul timpului?

Boala poate să apară ca urmare directă a obiceiurilor păcătoase, dar, des-tul de des, oamenii şi chiar bebeluşii sunt bolnavi fără o altă cauză aparentă decât aceea că noi trăim într-o lume a păcatului. De ce este important să nu uităm acest trist adevăr atunci când lucrăm cu un om bolnav sau cu un om care are pe cineva drag bolnav?

Comentarii pentru instructori

67

Stud

iul 5

PAŞII ÎNVĂŢĂRII1. MOTIVEAZĂ!

Pasajul central: Matei 15:30,31Ideea centrală pentru creştere spirituală: Cu toate că astăzi speranţa de

viaţă este în creştere şi cunoştinţele medicale au avansat mult, boala este o realitate mereu prezentă din cauza răului care există în lume.

Toţi ne-am confruntat cu boala. Zilele în care oamenii credeau că su-ferinţa ar fi o pedeapsă trimisă de o zeitate capricioasă au trecut de mult. Totuşi mulţi oameni nu reuşesc să înţeleagă cauza bolii şi a suferinţei. Unii creştini, în loc să admită că nu ştiu care este cauza, încearcă să le dea oame-nilor răspunsuri, când, de fapt, aceştia au nevoie de mângâiere şi înţelegere.

Activitate/discuţie introductivă. De-a lungul secolelor, oamenii au încer-cat tot felul de tratamente pentru a-şi alina suferinţa. Scrie pe tablă sau pe o coală mai mare, în stânga simptomele, bolile sau efectul terapeutic, iar în dreapta, în ordine aleatorie, remediile naturale folosite în Egiptul antic. La începutul studiului, cere-le membrilor grupei să unească printr-o linie simp-tomele sau bolile cu tratamentele corespunzătoare. Variantă: citeşte trata-mentele sau remediile tradiţionale din listă şi apoi citeşte pe rând simpto mele sau cazurile în care se foloseau şi întreabă-i pe membrii grupei dacă bănuiesc sau ştiu ce tratamente erau întrebuinţate la fiecare. Simptomele/afecţiunile şi tratamentele lor sunt prezentate mai jos în ordinea corespunzătoare.

- durere: cimbru (analgezic)- ca diuretic şi laxativ: mărar, balsam, măr, ceapă, pătrunjel- astm: susan, miere şi lapte, tămâie- pentru a ajuta digestia: usturoi, santal, ienupăr, mentă- împrospătarea respiraţiei: mentă, chimen- dureri în piept: ienupăr, seminţe de muştar, aloe- dureri de cap: aloe, seminţe de mac- pansament pentru răni: miere (un antibiotic natural)- ca anestezic/somnifer: seminţe de mac (folosite şi pentru insomnie)- arsuri şi boli de piele: aloe- epilepsie: camfor- vărsături: seminţe de muştar pentru a le provoca, menta pentru a le opri(Tratamente medicale egiptene http://suite101.com/article/egyptian-me-

dical-treatments-a20616#ixzz1yFFj7eaH; pagină accesată în 19 iunie 2012.)Care dintre aceste remedii antice mai sunt utilizate astăzi? În Biblie,

boala este de multe ori simbolul păcatului. Care este unicul remediu pen-tru păcat şi de ce?

68

Stud

iul 5

Marţi, 28 ianuarie Vindecarea minţii şi a trupului

Domnul Isus Şi-a făcut ucenici însănătoşind trupul şi mintea oameni-lor. În multe cazuri, pacienţii Săi sufereau atât psihic, cât şi fizic. Totuşi obiectivul Său final nu a fost niciodată simpla refacere fizică, ci ucenicia. În urma recăpătării sănătăţii, oamenii beneficiau de douăzeci, de cincizeci sau poate de şaptezeci şi cinci de ani buni de viaţă, pe când, în urma for-mării ca ucenici, ei beneficiau de viaţa veşnică împreună cu El.

În Luca 8:26-39, omul posedat de demoni din ţinutul gherghesenilor L-a implorat pe Isus, după ce a fost vindecat, să-i permită să rămână cu El, însă Domnul l-a trimis la familia şi la concetăţenii lui ca să le povestească experienţa sa. Mărturia lui avea să fie convingătoare datorită eliberării sale minunate.

3. Studiază Matei 6:19-34; 1 Petru 5:7; 2 Corinteni 4:7-10; Filipeni 4:4-9 şi 1 Ioan 3:20-22. Cum pot ajuta principiile prezentate în aceste pasaje să îi elibereze pe oameni de anxietatea, de vinovăţia şi de ruşinea care constituie cauza multor afecţiuni psihice?

______________________________________________________________

Uneori, suferinţa corpului are o cauză psihică. Această relaţie dintre minte şi corp a fost confirmată de ştiinţa medicală. Anxietatea îi predis-pune pe unii la afecţiuni ale stomacului. Mânia nestăpânită este un factor declanşator al bolilor coronariene. Când le prezentăm oamenilor princi-piile sănătăţii mintale, este necesar să subliniem importanţa încrederii în Dumnezeu, conducându-i într-un mod natural spre angajamentul spiritu-al personal şi spre ucenicia totală.

„Fiecare zi îşi are poverile ei, grijile şi încurcăturile ei şi, când ne întâl-nim, cât de dispuşi suntem să vorbim despre greutăţile şi despre încercă-rile noastre! Atâtea necazuri împrumutate dau buzna, atâtea temeri sunt îngăduite, o aşa povară de nelinişte este redată în cuvinte, încât s-ar putea crede că nu avem un Mântuitor iubitor şi plin de milă, gata să asculte toate cererile noastre şi să ne fie un ajutor întotdeauna prezent în caz de nevo-ie.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 121

Umblarea îndeaproape cu Domnul nu este o garanţie a sănătăţii depline, dar este ştiut că pacea minţii care vine din cunoaşterea lui Dumnezeu poate avea un impact pozitiv asupra noastră, chiar şi sub aspect fizic. În ce moduri practice ne putem forma obiceiul de a aplica la viaţa noastră principiile pre-zentate în secţiunea de astăzi a studiului, mai ales dacă avem tendinţa să ne îngrijorăm?

Comentarii pentru instructori

69

Stud

iul 5

Hristos nu a tratat doar trupul, ci şi inima şi mintea. Prin ce metode caută El astăzi să ne vindece emoţional, spiritual, psihic şi fizic?

2. APROFUNDEAZĂ!

Comentariu biblicI. Vindecătorul şi ajutoarele Lui(Recapitulează împreună cu grupa Marcu 2:1-12.)Când a început să se răspândească vestea despre puterile vindecătoare

ale lui Isus, au început să vină la El sau să fie aduşi la El oameni cu tot felul de afecţiuni fizice. Vindecarea consemnată în acest pasaj este interesantă din mai multe puncte de vedere:

În primul rând, paraliticul („slăbănogul”) nu putea veni la Isus singur. El depindea de bunătatea prietenilor săi. Se pare totuşi că îşi alesese nişte prieteni buni, deoarece, în momentul în care au văzut că nu puteau ajunge la Isus, nu s-au resemnat. S-au urcat pe acoperişul plat al casei, l-au spart şi l-au coborât pe bolnav cu tot cu pat lângă Isus.

În al doilea rând, Isus avea în faţă un bărbat cu o suferinţă fizică ne-îndoielnică. Dar, înainte de a-l vindeca, El rosteşte următoarele cuvinte: „Fiule, păcatele îţi sunt iertate!” (vers. 5). El ştia ce era în inima acestui om. După cum noi cunoaştem factorii de risc ai bolilor cardiovasculare, ai diabetului, ai cancerului etc., tot aşa El cunoştea faptul că boala acestui om era legată de stilul său de viaţă. Bărbatul acesta suferea nu numai de paralizie, ci şi de vinovăţie, care produce o durere cel puţin la fel de mare.

La auzul cuvintelor Domnului Isus, cărturarii şi-au spus în sinea lor: „Cum vorbeşte omul acesta astfel?... Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?” (vers. 7).

Dar, ca să arate că avea putere şi autoritate să ierte păcatele, Isus i-a spus paraliticului: „Scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă!” (vers. 11).

Oamenii bolnavi au adeseori un simţământ mai mult sau mai puţin pregnant de vinovăţie. Frământarea lor este legată de cauza pentru care suferă. Cu ce am greşit? Este boala o pedeapsă de la Dumnezeu? Îmi voi recăpăta eu vreodată sănătatea? se întreabă ei. Vindecarea paraliticului ne aduce aminte că Dumnezeu are într-adevăr putere să vindece. Realitatea este însă că noi nu putem anticipa dacă El va alege să-Şi exercite această putere într-o situaţie sau alta. Nu putem decât să avem încrederea că El este dispus să facă tot ce este mai bine şi să ne înconjoare cu prieteni care vor face eforturi ca să ne păstreze lângă El.

70

Stud

iul 5

Miercuri, 29 ianuarie „Învierea şi Viaţa”

4. Într-o lume în care moartea are întotdeauna ultimul cuvânt, cel puţin deocamdată, ce mare speranţă găsim în următoarele pasaje biblice? Luca 7:11-17; Marcu 5:21-43; Ioan 11:37-44.

______________________________________________________________

Pentru ca oamenii să-i urmeze, politicienii, artiştii şi sportivii trebuie neapărat să le ofere ceva. Politicienii recurg la retorică şi la promisiuni fantastice. Artiştii stârnesc emoţiile spectatorilor pentru a-i determina să se identifice cu situaţiile prezentate de ei. Sportivii uimesc prin abilităţile lor fizice. Cei care îi privesc îi invidiază şi îşi doresc să fie şi ei aşa. Dar Domnul Isus ce ne oferă? Scăderea ratei şomajului? Salarii mai mari? Talent de dribler? O voce uluitoare? O interpretare care să stârnească lacrimi? El ne oferă ceva ce nimeni altcineva din lumea aceasta nu ne poate oferi: viaţa veşnică într-o lume nouă. Ce altceva contează mai mult?

În vreme ce reclamele ne insultă inteligenţa cu ofertele lor prea bune ca să fie adevărate, Isus vine cu o super-mega-ofertă: viaţa veşnică oferită gratuit, fără taxe de expediere şi de manipulare! Scepticii râd de o astfel de ofertă. Concurenţii produc imitaţii ieftine (de exemplu, ideea că sufle-tul e nemuritor). Cei interesaţi analizează cu grijă ambele oferte. Isus a făcut trei demonstraţii pentru a-i contrazice pe sceptici, pentru a expune imitaţiile şi pentru a-i mulţumi pe căutătorii sinceri: învierea fiicei lui Iair, a fiului văduvei şi învierea lui Lazăr au confirmat că oferta Sa incredibilă era reală. Poate că boala şi accidentele au avut câştig de cauză pentru o vreme, însă, în final, viaţa veşnică avea să triumfe. Poate că vindecarea nu a venit chiar atunci când a fost cerută, însă viaţa veşnică le-a fost garantată tuturor celor care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal.

La fel se întâmplă şi astăzi. De multe ori, vindecarea nu vine aşa cum ne-am dori. Oamenii zac uneori ani la rând din cauza unor boli debilitante şi dureroase care, în loc să se vindece, se agravează. În cazul unora survine decesul, în ciuda ungerii şi a rugăciunilor. Nu avem un răspuns cu privire la motivul pentru care unii se însănătoşesc, iar alţii nu.

Însă avem o făgăduinţă cu mult mai bună decât orice vindecare ex-traordinară: viaţa veşnică la sfârşitul timpului, la revenirea lui Isus, când „sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie” (Daniel 7:18).

De ce este făgăduinţa vieţii veşnice atât de importantă pentru noi? Ce ne-am face fără ea? Ce speranţă am mai avea fără ea?

Comentarii pentru instructori

71

Stud

iul 5

De discutat: Ce prieteni au depus eforturi deosebite pentru tine când ai trecut prin încercări grele? Ce au făcut ei în mod concret? Ce soluţie ai descoperit că are cea mai mare eficienţă în alinarea durerii celor din jurul tău? Ce înseamnă în mod concret să oferi mângâiere?

II. Remediul suprem(Recapitulează împreună cu grupa Ioan 11:1-44.)Relatarea despre învierea lui Lazăr este semnificativă din mai multe

puncte de vedere. Maria, Marta şi Lazăr sunt amintiţi în Biblie de mai multe ori. De asemenea, ştim că Isus obişnuia să poposească adesea în casa lor din Betania. De aceea, ne surprinde faptul că, după ce a fost în-ştiinţat că Lazăr era bolnav (vers. 3), Isus a mai zăbovit două zile în locul în care era (vers. 6).

Lucrul acesta este remarcat imediat de oricine şi-a pierdut vreodată răbdarea aşteptând intervenţia lui Dumnezeu. Isus ar fi putut să porneas-că spre Betania imediat ce a primit vestea că Lazăr era bolnav, dar nu a făcut-o. Şi, când a ajuns la el, era deja prea târziu.

Marta şi Maria I-au atras atenţia asupra urmărilor pe care le-a avut amâ-narea venirii Sale, de parcă El nu ar fi ştiut ce face. Totuşi El a profitat de prilej pentru a rosti aceste cuvinte binecunoscute şi încurajatoare: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi” (vers. 25).

Minunea învierii lui Lazăr, deşi uluitoare, este complicată de faptul că nu ştim mai nimic despre acest om, cu excepţia faptului că Isus îl numeşte „pri-etenul nostru” (vers. 11). Ştim că avea două surori, Maria şi Marta, ştim că locuia în Betania, dar nu ştim ce ocupaţie avea sau cum L-a cunoscut pe Isus.

Ideea pe care dorim să o subliniem aici este aceasta: ca să avem parte de înviere, nu trebuie să fim talentaţi, celebri sau bogaţi. Făgăduinţa lui Isus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa” este tot atât de valabilă în dreptul nostru ca şi în dreptul lui Lazăr.

De discutat: Ce putem învăţa din faptul că Isus a amânat răspunsul la cererea de vindecare a lui Lazăr? Cât de aproape de Isus te simţi în acest moment? La fel ca Lazăr de aproape? Crezi că Isus ar face eforturi speci-ale pentru a te readuce la viaţă? De ce da sau de ce nu?

III. Lucrarea noastră medicală(Recapitulează împreună cu grupa Faptele 3:1-9; 9:36-42.)Auzim uneori experienţe ale unor persoane care au fost vindecate în

mod miraculos ca răspuns la rugăciunea unui om credincios. Există totuşi situaţii în care vindecarea nu se produce. De ce?

72

Stud

iul 5

Joi, 30 ianuarie Vindecările după înălţarea lui Hristos la cer

5. Revezi pasajele din Faptele 3:1-19; 5:12-16; 9:36-42; 20:7-10; 1 Corinteni 12:7-9, 28-31 şi Iacov 5:13-16. Cum pot evalua creştinii de azi importanţa lucrării de vindecare pentru biserica nou-testamentară?

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

______________________________________________________________

Ucenicii din primul secol L-au auzit pe Domnul Hristos promiţându-le că aveau să vadă „lucruri mai mari decât acestea” (Ioan 1:50; compară cu Ioan 5:20; 14:12). Lucrarea lui Petru a şi a lui Pavel, cei mai cunoscuţi uce-nici ai bisericii creştine primare, a fost însoţită de vindecări şi de învieri, determinând semnificativ creşterea ei. Prezenţa lui Dumnezeu, dovedită prin vindecări, i-a convins pe mii de conducători religioşi că Hristos este Mântuitorul. Adesea, aceştia erau urmaţi de cei pe care îi păstoreau.

Se întâmpla uneori ca noii ucenici să nu înţeleagă bine planul divin – Simon Magul a încercat să cumpere puterea de a face minuni, trădându-şi motivaţiile egoiste (Faptele 8:9-25). Totuşi cei mai mulţi recunoşteau mi-nunile ca pe o dovadă a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul lor. Aceste manifestări ale puterii divine arătau că El există şi este vrednic de laudă.

Deşi Hristos Se înălţase deja la cer, mulţimile continuau să Îl urmeze datorită lucrării ucenicilor Săi. Aceştia duceau mai departe misiunea înce-pută de El. Împlineau viziunea pe care El le-o împărtăşise.

Sănătatea oamenilor a constituit întotdeauna un subiect de interes şi un obiectiv al bisericii creştine – vindecarea era inclusă pe lista darurilor spirituale. De asemenea, în Scriptură au fost consemnate învăţături pen-tru slujirea celor bolnavi. Darurile acestea aveau să se manifeste printre credincioşi până la a doua venire a lui Hristos, când nu aveau să mai fie necesare. Istoria bisericii consemnează dedicarea credincioşilor din diferi-te epoci faţă de lucrarea de sănătate. Pentru unii, alinarea suferinţei uma-ne constituia o motivaţie importantă. Alţii erau de părere că vindecarea este primul pas spre cunoaşterea deplină a Evangheliei.

Comentarii pentru instructori

73

Stud

iul 5

Relatarea despre vindecarea ologului din naştere şi cea despre învierea Tabitei ne arată că, în perioada de început a bisericii creştine, Dumnezeu S-a folosit de vindecările miraculoase pentru a consolida lucrarea uceni-cilor. În relatarea despre vindecarea ologului, se spune: „Tot norodul l-a văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu. Îl cunoşteau că era cel ce şedea la Poarta Frumoasă a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră” (Faptele 3:9,10).

Iar în relatarea despre Tabita ni se spune: „Minunea aceasta a fost cu-noscută în toată cetatea Iope şi mulţi au crezut în Domnul” (Faptele 9:42).

De discutat: Poate că biserica lui Dumnezeu de astăzi nu manifestă toate darurile vindecării prin minuni pe care le-au manifestat primii uce-nici, dar aceasta nu ne împiedică să le slujim celor bolnavi. Lucrarea me-dicală urmăreşte să aducă prezenţa lui Hristos alături de cei bolnavi, să îi susţină în necazul lor, să se ocupe de treburile pe care ei nu le mai pot face, să îi asigure de dragostea lui Dumnezeu şi să le îndrepte privirea spre Acela care este „Învierea şi Viaţa”.

Ce daruri spirituale sunt utile în activitatea de îngrijire a bolnavilor? Pe care dintre acestea le aveţi în biserică? Cum le puteţi folosi în această activitate?

Cine te-a susţinut cel mai mult când ai fost bolnav? Cum te-a susţinut în mod concret? În ce mod te-au ajutat aceste gesturi?

3. APLICĂ!Când avem grijă de bolnavi, lucrăm mână în mână cu Acela care, în

lucrarea Sa pe pământ, Şi-a luat atât de mult timp pentru vindecare.Aplicaţie: Există în biserica voastră o persoană desemnată să ţină evi-

denţa bolnavilor şi a persoanelor internate în spital? Ar trebui să existe?

4. ILUSTREAZĂ!Ucenicia este un subiect practic, care ţine de implicarea noastră activă.

Luaţi-vă timp să discutaţi în cadrul grupei despre modul în care poate fi implementată şi susţinută lucrarea pentru bolnavi în biserica voastră.

Activitate: Întocmiţi o listă cu persoanele din biserica voastră care s-ar bucura să primească puţină atenţie din partea fraţilor şi a surorilor lor de credinţă. Includeţi pe lângă persoanele bolnave, persoanele în vârstă sau pe cele nedeplasabile.

Stabiliţi un mod de a păstra legătura cu fiecare dintre aceste persoane. Propuneţi o persoană care să aibă grijă ca aceşti oameni să primească îngrijirea medicală şi sprijinul moral de care au nevoie.

74

Stud

iul 5

Vineri, 31 ianuarie Studiu suplimentar

Luca 18:35-43; 13:10-17; 14:1-6; Ioan 6:1,2; Marcu 6:5-7, 6:54-56; 7:31-37; 8:22-26; Matei 8:1-19; 12:15-23; Ellen G. White, Divina vindecare, capi-tolele „Exemplul nostru” (p. 17-21) şi „Vindecarea sufletului” (p. 73-85); Lucrarea misionară medicală, capitolul „Planul divin cu privire la lucrarea misionară medicală” (p. 25-29).

„Paraliticul a găsit în Hristos vindecare atât pentru suflet, cât şi pentru trup. El avea nevoie de sănătate sufletească înainte să poată aprecia sănă-tatea trupească. Înainte ca tulburarea fizică să poată fi vindecată, Hristos trebuie să despovăreze mintea şi să cureţe sufletul de păcat. Această lecţie nu ar trebui să fie trecută cu vederea. Astăzi există mii de oameni care suferă de boli fizice şi care, asemenea paraliticului, tânjesc după cuvintele: «Păcatele îţi sunt iertate.» Povara păcatului, cu neliniştea lui şi cu poftele lui nesatisfăcute, este temelia bolilor lor. Ei nu pot găsi uşurare până nu vin la Vindecătorul sufletului. Pacea pe care numai El poate s-o dea ar reda vigoare minţii şi sănătate corpului. […]

În căminul paraliticului a fost mare bucurie când acesta s-a întors în familie, ducând cu uşurinţă patul pe care fusese luat cu grijă dinaintea lor numai cu puţin timp în urmă. […] Lauda plină de recunoştinţă se înălţa din acel cămin, iar Dumnezeu era slăvit prin Fiul Său, care dăduse din nou nădejde celui deznădăjduit şi tărie celui lovit. Acest bărbat şi familia sa erau gata să-şi dea viaţa pentru Isus.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 77, 79

Întrebări pentru discuţie1. Cum reuşeşte lucrarea de sănătate să deschidă inimile şi minţile oa-

menilor, altminteri închise în faţa Evangheliei? Cum ne putem feri de ideea greşită că vindecarea ar fi un scop în sine?

2. Ce pot face bisericile pentru a participa la lucrarea de sănătate? Ce pot face creştinii implicaţi în lucrarea de sănătate pentru a nu fi confundaţi cu aşa-numiţii „vindecători prin credinţă”?

3. Ce le putem spune oamenilor care, citind din Biblie despre vindecări, vin la biserica noastră sau la casele noastre de odihnă şi caută o vinde-care ce nu are loc? Ce răspunsuri avem pentru ei? Ce răspunsuri avem pentru noi când încercăm să înţelegem astfel de situaţii? Ce răspunsuri utile găsim în Biblie?