1

59. Crucea Domnului Isus Hristos şi

Împărăţia lui DumnezeuAutor: Iosif Ţon

Răstignirea și moartea Domnului Isus trebuie văzute în cadrul general al conflictului dintre cele două împărății. Două probleme majore au fost create de ascultarea primilor oameni de Satan în Eden: (1) Satan a căpătat dreptul de stăpânire asupra omului; și (2) a fost încălcată justiția divină și păcatul a pus un zid de despărțire între Dumnezeu și om.

Prin moartea Lui pe cruce, Domnul Isus a anulat dreptul de stăpânire al lui Satan, făcând răscumpărarea omenirii din sclavia lui. Păcatele omenirii care constituiau actul de proprietate a lui Satan au fost țintuite pe cruce și certificatul a fost șters în sângele Domnului (Coloseni 2:14-15). În același timp, Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine (2 Corinteni 5:19).

Cea mai bună reprezentare schematică este să plasăm Crucea între cele două împărății. Ea este atunci văzută ca poarta de trecere dintr-una în cealaltă. Cuvintele din Scriptură care descriu această poartă de trecere sunt acestea:”Astfel, dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă în Locul preasfânt, pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său...” (Evrei 10:19-20).

Evanghelizarea trebuie să fie chemarea oamenilor să treacă dintr-o împărăție în cealaltă, prin cruce. Domnul Isus Însuși creează această imagine, când îi dă lui Saul chemarea pe drumul Damascului: ”Te-am ales din mijlocul acestui popor și din mijlocul națiunilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă din întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să primească prin credința în Mine iertarea de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți” (Fapte 26:17-18).

De la Martin Luther încoace, unii au făcut din Crucea lui Cristos unicul lor interes și interpretează Crucea ca mijlocul prin care se ajunge în cer. Ei neglijează învățătura despre Împărăția lui Dumnezeu și reduc Noul Legământ la iertarea de păcate pentru a merge în cer. Dar mai ales, ei neglijează lupta inaugurată de Domnul Isus împotriva celui rău. Oare mai sunt astăzi predicatori care să facă uz de textul acesta din Evrei:

”Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica de moarte, erau supuși robiei toată viața lor” (Evrei 2:14-15)?

Reducționismul acesta deformează în mod tragic natura creștinismului pe care ni l-a adus Domnul Isus.

Fiindcă Domnul Isus a venit să anuleze lucrările celui rău, să reverseze situația creată în Geneza 3 prin ascultarea primilor oameni de Satan, trebuie să stabilim mai întâi:

Care sunt lucrările diavolului. Iată-le:

- Neascultarea de Dumnezeu - păcatul

- Independența de Dumnezeu

2

- Răutatea l-a invadat pe om. Când diavolul a pus stăpânire pe om, el i-a insuflat omului propria lui răutate, astfel încât ”toate întocmirile gândurilor din inima lui sunt îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6:5)

- Stăpânirea demonică (demonizarea)

- Bolile

- Separarea de Dumnezeu (moartea spirituală)

- Moartea fizică

- Stricăciunea naturii și calamitățile naturale

Primul punct (păcatul), cu toate consecințele lui juridice, Domnul Isus L-a rezolvat la Calvar.

Dar Domnul Isus a înțeles că Dumnezeu Tatăl alege ca lupta pentru recuperarea omenirii să se dea în mintea oamenilor. De aceea, esența predicării Împărăției lui Dumnezeu este invitația făcută de Domnul Isus ca omul să renunțe la independența față de Dumnezeu – care automat este sclavie sub diavolul - și să se întoarcă sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Domnul Isus Îl face cunoscut pe Dumnezeu ca bunătate și ne cheamă să fim și noi buni, așa cum El este bun, garantându-ne că cei ce vor să-L asculte primesc și puterea să-L asculte.

Să ne uităm, însă, cu mare atenție, cât de mult S-a concentrat Domnul Isus pe două dintre lucrările diavolului: stăpânirea demonică și bolile.

Pentru El, aceste probleme nu trebuiau să aștepte până la crearea unui cer nou și a unui pământ nou, unde lucrurile acestea nu vor mai exista. Ele erau probleme dureroase și se cereau rezolvate imediat. Iată de ce, El personal, ca om, ca Isus din Nazaret, S-a concentrat pe a face trei lucruri:

1. Să predice Împărăția lui Dumnezeu și să formeze oameni care acceptă să gândească în termenii acestei Împărății;

2. Să elibereze oamenii de sub stăpânirea demonică; și

3. Să vindece bolnavii și să învieze morții (și fizic și spiritual).

Pe ce bază făcea EL aceste lucruri? În primul rând, El L-a cunoscut pe Dumnezeu ca bunătate. El Însuși S-a descris pe Sine ca fiind ”Păstorul cel bun”. În bunătatea Lui, ”I S-a făcut milă” de mulțimile ”fără păstor” și toate eliberările și toate vindecările le-a făcut din această bunătate divină.

De cea mai mare importanță este să vedem că și ucenicilor Săi Domnul Isus le-a dat să facă exact aceleași trei lucrări:

1. Să predice Împărăția lui Dumnezeu și să formeze ucenici, dându-le aceeași învățătură a Împărăției;

2. Să elibereze oamenii de duhuri rele; și

3. Să vindece bolnavii.

Trebuie să subliniem faptul că Domnul Isus, deși era și Fiul lui Dumnezeu întrupat, a fost Omul Isus din Nazaret. Cum a făcut Dumnezeu ca natura Lui de Fiu de Dumnezeu să fie separată (ca printr-un ”wall of fire” - „zid de foc”) de natura Omului Isus din Nazaret, care astfel a trebuit să învețe și să crească și să Se formeze ca și noi, este problema fundamentală a Cristologiei și nu o

3

putem dezvolta aici. Dar este important să privim la Isus ca la un Om adevărat, ca unul care a suferit ca noi și a fost ispitit ca noi (dar fără să cedeze ispitei!), căci altfel El nu ar putea să fie modelul nostru!

Fiindcă El era Om ca noi, iată de ce a avut nevoie în primul rând de Duhul Sfânt, care a venit peste El îndată după botezul în apă. Evanghelistul Luca (cel care ne-a dat și informația că trupul uman al lui Isus a fost conceput și format în pântecele Fecioarei Maria de Duhul Sfânt), este cel care insistă cel mai mult asupra faptului că Domnul Isus lucra totdeauna prin călăuzirea și puterea Duhului Sfânt (cf. Luca 4:22; 4:1,14,18, etc.).

Cu alte cuvinte, puterea cu care acționa Domnul Isus era puterea Duhului Sfânt. Este important să subliniem acest lucru deoarece același Duh Sfânt ne este dat și nouă și ne este dat pentru a face aceleași lucrări pe care le făcea Isus (cu excepția lucrării de pe Calvar, care a fost lucrarea Lui unică).

De ce făcea Domnul Isus eliberări și vindecări

Este de cea mai mare importanță să vedem toate motivațiile Domnului Isus pentru a face ceea ce făcea.

1. El era Bunătatea lui Dumnezeu în acțiune. Bunătatea nu poate suporta ca pe altul să-l doară, ci ia asupra ei durerea și o rezolvă. Eliberările de duhuri necurate și vindecările de boli erau în primul rând izvorâte din bunătatea lui Dumnezeu și erau exprimarea practică a acestei bunătăți.

2. El a venit să nimicească lucrările celui rău și o făcea imediat, prin eliberări și vindecări.

3. În mod secundar, minunile Domnului Isus erau și o demonstrare a faptului că Dumnezeu era cu El, erau pecetea Lui Dumnezeu de ”adeverire” a lui Isus (Fapte 2:22).

Cerul invadează pământul – Supranaturalul coboară în natural

Am mai spus că definiția pe care o dă Domnul Isus Împărăției lui Dumnezeu / Împărăției cerurilor se găsește în rugăciunea ”Tatăl nostru”:

”Vie Împărăția Ta: Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.”

”Cerul” este locul unde se face voia lui Dumnezeu totalmente. Pământul este locul unde voia lui Dumnezeu se face în mod selectiv, deoarece Dumnezeu a dat libertate lui Satan aici pe pământ să le șoptească oamenilor voia lui și a dat libertate oamenilor să aleagă de cine vor să asculte. Oamenii selectează și aleg ei înșiși a cui voie să se facă în ei!

Dumnezeu Și-a găsit întotdeauna, în tot cursul istoriei, (de la Enoh, Noe și Avraam încoace), oameni care să-i recunoască vocea și care să accepte să facă voia Lui. În chip suprem, L-a ridicat pe Isus din Nazaret, care a fost atât Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, cât și Om adevărat din Om adevărat, care a avut ca obiectivul numărul unu al vieții Lui ca în El și prin El să se facă numai și numai voia lui Dumnezeu. Și Lui i-a dat Dumnezeu una dintre misiunile Lui pe pământ: să formeze oameni care să accepte ca în ei să se facă voia lui Dumnezeu, și astfel să-i fie frați și surori (Marcu 3:35; Matei 12:50).

4

Care este voia lui Dumnezeu? Citește Predica de pe munte (Matei 5-7) și Predica de pe câmpie (Luca 6:20-49) și toate pildele Lui și află și notează că tot ce spune Domnul Isus în aceste predici și în aceste pilde despre Împărăția lui Dumnezeu este voia lui Dumnezeu pentru tine și pentru întreaga omenire.

Ține apoi minte că după aceste predici Isus spunea: ”Pocăiți-vă și credeți această Evanghelie a Împărăției lui Dumnezeu!”

”Pocăiți-vă” este traducerea în românește a cuvântului grecesc ”metanoeite”, care tradus pe românește înseamnă ”schimbați-vă mintea” sau ”schimbați-vă felul de a gândi”. Domnul Isus alătură chemarea schimbării felului de a gândi de chemarea la credință. Cele două – metanoia și credința - sunt aproape identice. În orice caz, ele se completează una pe cealaltă. Iată cum:

A-L crede pe Dumnezeu înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu. Tu ai gândit altfel. Acum, când auzi ce spune Dumnezeu prin Domnul Isus și crezi ce spune El, tu îți schimbi felul de a gândi și gândești ca El.

A-L crede pe Dumnezeu, a crede ce spune El prin Isus, înseamnă a intra în armonie, în acord, în aceeași lungime de undă, a spune același lucru, ca Dumnezeu! Când intri în această armonie, în acest acord cu Dumnezeu, fiind acum pe aceeași lungime de undă cu El, puterea Lui poate lucra în tine!

Lucrul acesta îl explică Dumnezeu Însuși: ”Căci așa vorbește Dumnezeu, Sfântul lui Israel: ”În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria (puterea) voastră” (Isaia 30:15). Salvarea ta și puterea ta nu-ți vin din tine însuți. Nu tu le generezi. Dumnezeu nu-ți spune să te opintești, să te forțezi să faci ceva pentru tine şi pentru alții. El îți cere să te încrezi în El, să fii de acord cu El și această intrare în acord cu Dumnezeu îți produce liniște și odihnă și seninătate și putere!

Să privim lucrurile din celălalt punct de vedere. Până acum tu ai trăit independent, separat de Dumnezeu. Tu n-ai știut că prin însuşi acest fapt erai de acord cu diavolul. Tu aveai mentalitatea pe care ți-a dat-o lumea, și lumea cu gândirea ei, cu filosofia ei, cu cultura ei, este totalmente opusul gândirii lui Dumnezeu.

Întrebarea fundamentală a vieții este pe cine îl crezi: pe Dumnezeu sau pe diavolul? Prin credință te pui de acord cu unul sau cu celălalt. Și când te armonizezi cu unul dintre ei, te şi asociezi cu acela. Chemarea Domnului Isus, ”metanoeite”, este chemarea să te pui de acord cu Dumnezeu, să-ți armonizezi gândirea cu gândirea şi voia lui Dumnezeu, așa cum aceasta este înfățișată de Fiul lui Dumnezeu.

Până acum, gândirea ta a fost condiționată să crezi că lumea materială este singura lume care există. Chiar dacă ai acceptat că există și o lume supranaturală, n-ai prea putut înțelege cum ar putea lumea aceea supranaturală să influențeze direct și realmente lumea aceasta materială.

Să luăm în considerare datul (anunţul) fundamental al creștinismului. Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a coborât peste Fecioara Maria și aceasta a conceput un copil fără participarea unui bărbat. Acest copil a crescut, a înțeles Scripturile ebraice într-un mod totalmente nou, a dat o învățătură cum nici un om n-a conceput așa ceva, a făcut minuni de vindecări, de eliberări de duhuri rele, de umblare pe ape, de oprire bruscă a unei furtuni, de învieri ale

5

unor morți, etc. Toate acestea au fost acțiuni ale Supranaturalului asupra lumii materiale. Apoi Isus a fost răstignit și – așa cum a spus dinainte – a treia zi a fost înviat din morți. Apoi S-a înălțat la cer și a fost întronat la dreapta lui Dumnezeu ca Șef al universului și al istoriei. Ca dovadă că este acolo pe tronul lui Dumnezeu, El a trimis pe Duhul Sfânt să coboare în mod spectaculos peste o sută douăzeci de oameni, exact așa cum a promis că va face. Când ei au trăit evenimentul acela zguduitor, primul lucru a fost că au fost convinși că El este pe tronul lui Dumnezeu! Apostolul Pavel a făcut din această întronare a Omului Isus la dreapta lui Dumnezeu (1 Tim.2:5), elementul de bază al credinței creștine, deoarece el a înțeles că Isus este doar primul din serie și că de acum înainte destinul omului este să ajungă acolo unde este Isus, în gloria cerească (1 Corinteni 15, Filipeni 2 și 3 etc.).

Poți să crezi toate acestea?

Dacă le crezi pe acestea, atunci este foarte simplu să crezi că Domnul Isus te cheamă să trăiești cum a trăit El, adică sub totala călăuzire și împuternicire prin Duhul Sfânt și să faci și tu lucrările pe care le-a făcut El.

Un teolog și pastor baptist din România a chemat la el pe un membru al bisericii sale, i-a citit din Marcu 16: 17-18 aceste cuvinte ale lui Isus:

”Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: În numele Meu vor scoate demoni; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână șerpi; dacă vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma; își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor vindeca.”

Apoi i-a zis cu ironie și dispreț: ”Tu crezi toate acestea?” Omul a răspuns: ”Da, le cred”. Pentru că a spus că le crede, a fost exclus din biserică. Vă las să trageți voi concluziile...

Domnul Isus Însuși este Supranaturalul care a coborât în ”natural”. El a fost Cel care a făcut aici pe pământ voia lui Dumnezeu exact așa cum se face în ceruri. El își caută frați și surori. Vrei să fii şi tu acesta?

Voia lui Dumnezeu este ”precum în cer așa și pe pământ”. În cer nu este cancer, nu este diabet, nu este nici o altă boală. Dumnezeu vrea să fie pe pământ cum este în cer, adică să nu mai fie nici aici bolile care nu există în cer!

Dacă aceasta este voia lui Dumnezeu, atunci de ce nu se întâmplă așa aici pe pământ?

Iată răspunsul pe care ni-l dă Sfânta Scriptură. Dumnezeu a decis să-Și facă voia lui pe pământ prin oameni. Când Își găsește oameni care Îl cred și care ascultă de El, prin ei face vindecări și alte acțiuni supranaturale (vezi ce a făcut prin oameni ca Moise, Ilie, Elisei etc.!). În chip suprem, El a făcut tot felul de vindecări și de lucrări supranaturale prin Omul Isus din Nazaret, care Și-a făcut principiul fundamental de viață: ”Facă-se voia Ta în Mine și prin Mine – precum în cer așa și pe pământ!”

Dar nu numai atât! El Și-a făcut ucenici pe care i-a învățat aceleași principii de viață și i-a învățat să facă aceleași lucruri supranaturale pe care le-a făcut El. I-a învățat că Supranaturalul devine naturalul, dacă accepți să gândești și să trăiești ca El!

6

Pocăiți-vă și credeți! Schimbați-vă felul de a gândi și credeți-L pe Dumnezeu! Adoptați gândirea Lui. Armonizați-vă gândirea cu gândirea Lui. Intrați în acord cu El, pe aceeași lungime de undă cu El. Și puterea Lui va curge în voi și prin voi înspre alții.

**********