CUPRINS

1. Introducere

1.1 Date privind situaţia IMM-urilor în România1.2 Prezentarea lucrării1.3 Date generale despre firmă

PARTEA A: Proiectarea tehnologică a produselor

2. Proiectarea îmbrăcămintei

2.1 Prezentarea datelor iniţiale necesare proiectării.2.1.1 Analiza modelelor.2.1.2 Alegerea materiei prime necesare confecţionării modelelor. 2.2 Elaborarea construcţiei tiparelor pentru produsele

proiectate2.2.1Prezentarea parametrilor dimensionali necesari construcţiei

tiparelor2.2.2Construirea tiparelor de bază în conformitate cu produsele

alese.2.2.3Transformarea tiparelor de bază in conformitate cu

modelele alese.2.2.4Definitivarea tiparelor şi construirea şabloanelor.

2.3 Gradarea tiparelor.

2.4. Stabilirea consumurilor specifice şi indicii de utilizare a suprafeţei materialului.2.4.1 Executarea încadrării tiparelor.2.4.2 Calculul consumurilor specifice şi a indicilor de utilizare a suprafeţelor materialului.

3. Proiectarea tehnologiei de fabricare a produsului

3.1 Calculul necesarului de materiale3.1.1 Calculul necesarului de materie primă de bază3.1.2 Calculul necesarului de materii prime auxiliare şi secundare

3.2 Proiectarea tehnologiei de realizare a produsului

2

3.2.1 Realizarea operaţiei de croit3.2.1.1 Încadrarea şabloanelor pe material

3.2.1.2 Realizarea şi secţionarea şpanurilor3.2.1.3 Decuparea reperelor textile3.2.1.4 Numerotarea reperelor3.2.2 Proiectarea tehnologiei de confecţionare-finisare3.2.2.1 Stabilirea fazelor de prelucrare, a normelor de timp şi numărului de muncitori

3.2.2.2 Controlul calităţii produselor ;

3.2.2.3 Proiectarea fazelor de finisare a produsului ;

3.3 Elemente privind organizarea la locul de muncă. 3.3.1 Stabilirea utilajului şi mobilierului tehnologic şi a

necesarului de personal

3.3.2 Stabilirea suprafeţelor de producţie şi depozitare

3.4 Măsuri de protecţia muncii în întreprinderile de confecţii

PARTEA B: Analiza economico-financiară a întreprinderii

3

INTRODUCERE

1.1 Date privind situaţia IMM-urilor în România

In ultimul deceniu s-a inregistrat o dezvoltare importanta a micilor afaceri care au luat amploare in statele din S-E Asiei. Ca urmare a dezvoltarii acestui sector a crescut prosperitatea, cresterea nivelului de trai si o dezvoltare importanta atat a acestor state cat si a celor industrializate. Aceste mici afaceri contribuie in buna masura la realizarea unor obiective fundamentale ale oricarei economii nationale. IMM-urile joaca un rol insemnat in economie din urmatoarele motive:

• Supletea structurilor care le confera o capacitate ridicata de adaptare la fluctuatiile mediului economic;

• Intreprinderile mici si mijlocii se pot integra relativ usor intr-o retea industriala regionala, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economica a regiunii respective, iar pe de alta parte la reducerea somajului si cresterea nivelului de trai, pentru ca ofera locuri de munca;

• Dimensiunea lor redusa, care contribuie la evitarea birocratiei excesive si la evitarea dezumanizarii;

• IMM-urile formeaza la nivelul individual un ansamblu mult mai usor de controlat/condus.

In Romania criteriul principal de clasificare este pe 3 categorii:

• micro-intreprindere: 1-9 salariati• intreprinderi mici: 10-99 salariati• intreprinderi mijlocii: 100-499 salariati.

Cadrul legal de functionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea

133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea IMM-urilor. IMM-urile isi desfasoara activitatea in sfera: productiei de bunuri materiale si servicii.

4

Aceste intreprinderi pot infiintate in orice domeniu de activitate, in general servicii, constructii generale, comert cu amanuntul sau ridicata. In servicii ele ofera servicii specializate cu un pronuntat caracter tehnic (exemplu: saloane de coafura si cosmetica, atelier de reparatii a incaltamintelor, spalatorii etc.). Aceste servicii pot fi oferite atat consumatorilor individuali cat si intreprinderilor.

In comertul cu amanuntul IMM-urile ofera marfuri spre vanzare direct consumatorilor si ele se pot clasifica in: lanturi de magazine sau unitati independente.

In comertul cu ridicata sunt de regula intermediari intre productie si comertul cu amanuntul. De regula in constructii si industria prelucratoare exista putine IMM-uri datorita costurilor ridicate si datorita ciclurilor de productie relativ lungi.Organizarea interna a IMM-urilor este influentata in mod fundamental de doua aspecte:

a. In 80% din cazuri conducerea este asigurata de proprietar ceea ce impiedica intr-o anumita masura aparitia si manifestarea disocierii de autoritate

b. Salariatii sunt slab sau putin sindicalizati ceea ce contribuie la formarea unor relatii privilegiate intre salariati si proprietari. Aceasta relatie este influentata de personalitatea conducatorului.

Organizarea si structura IMM-urilor depind de interactiunea dintre intreprindere si familia proprietarului, apare necesitatea obiectiva de a gestiona cu mare grija aceasta interactiune. Aceasta situatie indica mai multe probleme:

• mentinerea concentrata (eficace) a puterii la nivelul fiecarei generatii,

• succesiunea si transpunerea (transmiterea) puterii, • gestionarea unei politici de personal care sa permita coexistenta

relatiilor familiale si nefamiliale, • compatibilitatea evolutiei intreprinderii cu evolutia familiei.

In general se contureaza in viata economica doua tipuri de IMM:

1. Mica intreprindere traditionala care de regula nu are o strategie pe termen lung, are o piata restransa de desfacere, iar procesele de

5

realizare a bunurilor si eventuala linie de dezvoltare sunt transmise prin experienta din generatie in generatie.

2. Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun in aplicare o tehnologie de varf, cauta piete noi, se orienteaza spre gasirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine adaptate destinatiei lor, produse de calitate superioara insotite de un service superior mai ales in ceea ce priveste fiabilitatea, rezistenta si finisajele. IMM-urile moderne de regula prezinta competenta in realizarea unui produs complex, competenta dobandita fie prin studii de specialitate ale angajatilor fie prin aptitudini deosebite si experienta acestora.

Rolul si importanta IMM-urilor decurg din urmatoarele trasaturi ale acestora:

• Ofera noi locuri de munca• Favorizeaza inovarea si flexibilitatea • Se constituie practic in locuri unde personalul se perfectioneaza si

de unde se poate indrepta apoi spre intreprinderile mari• Stimuleaza concurenta• Ajuta la buna functionare a intreprinderilor mari pentru care

presteaza diferite servicii sau produc diferite subamsamble• Fabrica produse si presteaza servicii in conditii de eficienta.

Desi in ultimul timp acest sector a inregistrat un recul in economia romaneasca, se va accentua importanta IMM-urilor cel putin din urmatoarele considerente:

• Exista o tendinta de modificare a ponderilor intre ramurile economiei nationale in favoarea serviciilor (a revenit la moda activitatea de servicii)

• S-au creat asociatii care reprezinta si apara interesele IMM-urilor (acestea dau semne ca functioneaza). Exemplu: Agentia Nationala a Intreprinderilor Mici si Mijlocii (organizatie guvernamentala); Centrul Roman pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (organizatie neguvernamentala) etc.

• Au aparut si apar publicatii de specialitate pentru IMM-uri

6

• Au inceput sa apara specialisti pregatiti in mod deosebit pentru activitatea in IMM-uri

• Legea 133/1999 precum si celelalte acte normative si legi sau ordonante au oferit o serie de facilitati pentru IMM-uri (finantare de programe pentru pregatire profesionala, facilitati la acordarea de credite, alte facilitati economico-financiare in special impozitul pe profit).

1.2 Prezentarea lucrării

Evoluţia îmbrăcămintei este dependentă de viaţa economică- socială, nivelul de cultură şi civilizaţie atinsă de acesta. Creată la început pentru apărarea corpului de acţiunea nefavorabilă a mediului climatic înconjurător, sub influienţa diferitelor condiţii istorice, social economice, naţionale a evoluţiei idealurilor estetice, îmbrăcămintea a suferit diferite transformări, a atins o mare varietate de tipuri şi forme, devenind un obiect al artelor aplicate.

Îmbrăcămintea prin valoarea sa de întrebuinţare, satisface cerinţele mereu crescânde ale masei largi de consumatori. Valoarea de întrebuinţare a unui produs finit textil este hotărâtă de nivelul calitativ corespunzător al acestuia. Calitatea se stabileşte încă de la faza de proiectare şi mai departe în toate fazele şi operaţiile tehnologice ale procesului de fabricaţie, în depozitare, în lotizare şi transport. Produsele de îmbrăcăminte de bună calitate sunt acelea care îşi păstrează cât mai mult timp valorile parametrilor estetici şi funcţionali impuşi de modă şi de anotimp.

În lucrarea de faţă, modelul prezentat este o jacheta şi un pantalon pentru femei. Jacheta subliniază linia corpului fiind o piesă vestimentară care se poate combina la infinit.Jacheta este căptuşita şi are întărituri, destinaţia lor fiind de îmbrăcăminte clasică, tinerească şi în acelaşi timp elegantă, putând fi purtată în anotimpurile călduroase primăvară - vară precum şi în perioadele mai domoale ale toamnei.

Regimul de lucru în fabrică este de doua schimburi a câte 8 ore, iar producţia realizată pe schimb este de 200 de bucăţi atât de jachete cât şi de pantaloni. Sectorul productiv este compus din două linii tehnologice: una pentru jachete şi una pentru pantaloni, capacitatea unei linii tehnologice fiind de 200 de produse.

7

Scopul proiectării acestor produse pentru femei este îmbunătăţirea şi prelungirea valorii de întrebuinţare prin creşterea calităţii produsului.

Creşterea calităţii se obţine prin angajarea unui personal bine calificat şi prin dotare cu utilaje performante.

Materialul de bază folosit la confecţionarea jachetei şi pantalonului pentru femei este un material din fibre din 3 materii prime vascoza ,poliamida si elastan . În prezent una din caracteristicile dezvoltării industriei de confecţii este nivelul relativ ridicat al producţiei acesteia în flux, unde un produs de îmbrăcăminte se realizează într-un timp mult mai scurt decât în cadrul producţiei individuale.

Producţia în industria de confecţii se bazează în primul rând pe normalizarea, standardizarea şi tendinţa continuă de unificare a detaliilor şi ansamblurilor de îmbrăcăminte.

La stabilirea regimului de lucru într-o fabrică de confecţii se ţine cont de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi sunt factorii economici cum ar fi:

folosirea raţională a utilajului existent în vederea sporirii producţiei;

folosirea raţională a spaţiului industrial disponibil; asigurarea continuităţii producţiei.

Este foarte importantă stabilirea unei anumite succesiuni a operaţiilor în scopul asigurării sincronizării şi continuităţii proceselor tehnologice.

Luând în considerare aceşti factori, atât economici cât şi sociali apăruţi după anul 1989, voi adopta un regim de lucru de 16 ore, pe un doua schimburi. Deoarece, regimul de lucru de 8 ore nu asigură întotdeauna realizarea planului impus, muncitorii vor fi chemaţi periodic 12 ore pe zi sau când este cazul, vor lucra şi sâmbăta.

Secţia de confecţii prezentată în cadrul acestei lucrări va presta servicii, excluzând vacanţele de sărbători, 264 de zile lucrătoare pe an, adică în medie 22 de zile lucrătoare pe lună. Concediul va fi acordat tuturor salariaţilor în aceiaşiperioadă, luna august de obicei sau alta, timp de 3 săptămâni.Producţia planificată se centralizează în tabelul1.1.1 Denumirea sortimentului

Capacitatea liniei tehnologice buc./ 16 h

Numărul de linii tehnologice

Producţia planificată

buc/ 8h buc/săpt buc/ lună

buc/an

8

Jacheta 400 4 200 2000 8800 105600 Pantalon 400 2 200 2000 8800 105600

Indiferent de sistemul utilizat în industria de confecţii, piesele se deplasează de la un loc de muncă la altul în vederea efectuării operaţiilor tehnologice.

Sistemele de organizare a lucrului în industria de confecţii presupun o diviziune avansată a muncii, aşezarea locurilor de muncă într-o linie continuă, deplasarea semifabricatelor de la un loc de muncă la altul fără întoarceri sau reveniri, realizarea produselor într-un anumit ritm, ocuparea maximă a omului şia utilajului, utilizarea raţională a calificării muncitorului, controlul continuu şi eficient al calităţii produselor finite, o raţională folosire a mijloacelor circulante, reducerea manoperei specifice pe produs, pe studiul metodelor raţionale de muncă.

PARTEA A : PROIECTAREA TEHNOLOGICA A PRODUSELOR

9

2.1.PREZENTAREA DATELOR INITIALE NECESARE PROIECTARII

În funcţie de provenienţă, standardele româneşti prevăd valori ale înălţimilor corpului, diferenţiate pe grupe de conformaţii, talii şi mărimi.

În ceea ce priveşte grosimile se remarcă faptul că la femei se pot lua în considerare grosimile corespunzătoare grupei A ( 41 ÷ 47; I - III ), grupa B ( 42 ÷ 48; I - III ) şi grupa C ( 50 ÷ 58; I - III ), unde:

A - corespunde adolescenţilor;B - corespunde corpurilor proporţionale;C - corespunde corpurilor corpolente proporţionale.Tiparele de bază pentru modele alese vor fi realizate cu

valorile corespunzătoare mărimii 41 II A.Dimensiunile necesare se măsoară pe corp sau se obţin prin

calculul proporţional din cele două mărimi de bază: înălţimea corpului IC; circumferinţa bustului CB.

Măsurile se iau fixe pe corp.

Pentru jacheta :Dimensiunile corpului :

- înalţimea corpului IC=172cm- lungimea produsului Lpr=56cm- lungimea umerilor Lu=12.5cm- lungimea mâneci Lm=47cm- circumferinţa bustului CB=99cm- circumferinţa taliei CT=79cm- circumferinţa tivului Ctiv=103cm

adaos de lejeritate Ad=3cm

Pentru pantalon:

Dimensiunile corpului:

- ciromferinţa taliei CT= 83 cm

- circomferinţa soldului CS = 106 cm- lungime pass Lpas=84 cm- adaos Ad=2cm

10

Adaosurile de lejeritate de pe tipar sunt adoptate în funcţie de forma produselor, respectiv a jachetei şi a pantalonului, de conformaţia corpului, de pretenţiile şi de cerinţele purtătorului precum şi în funcţie de criteriile modei şi de materialul din care este confecţionat.

2.1.1. ANALIZA MODELELOR.

Produsele vestimentare alese pentru a se realiza în cadrul acestei lucrări sunt o jacheta si un pantalon apartinand stilului clasic.

Ambele modele se realizează din acelaşi tip de material, lana 10% si PES90% singura diferenţă constând în faptul că materialul din care se va realiza jacheta este un albastru mai deschis decât materialul care se foloseşte pentru realizarea pantalonului. S-a ales această culoare deoarece albastrul este culoarea femeii delicate, fiind o culoare care îndeamnă la meditaţie şi visare.

Jacheta şi pantalonul alese pentru a se realiza reprezintă o ţinută comodă, fără pretenţii şi totuşi deosebită, fiind în concordanţă cu cerinţele modei. Este potrivită persoanelor care adoptă un stil degajat şi aventuros. Acest stil este sinonim cu siguranţă şi prestanţă.

Jacheta reprezentată în figura 2.1., este un produs cu sprijin pe umeri, fiind constituită din următoarele repere:

faţa jachetei alcătuită din trei bucăţi prevăzute cu extensie pentru nasturi şi butoniere şi cu buzunare orizontale piepţi;

spatele alcătuit din doua detalii; mâneci trei sferturi, prevăzute cu manşete din intreg; guler cu ştei separat format din faţă şi dos.

Produsul vestimentar se încheie la un rând de nasturi care sunt asortaţi coloristic cu materialul de bază.

Materialul de bază având o bună stabilitate, iar produsul având destinaţia de îmbrăcăminte de primăvară - vară, mulat pe corp potrivit femeilor cu o înfăţişare fizică plăcută, putând fi purtat atât ca îmbrăcăminte de stradă, de serviciu cât şi cu alte ocazii.

11

Pantalonul foarte simplu şi totuşi rafinat, reprezentată în figura 2.1.1., este un produs cu sprijin pe talie, are linia de croială clasică, ajustată pe corp .

Produsul vestimentar este alcătuit din următoarele repere: faţă, alcătuită dintr-un singur detaliu cu tighel la

slit spate, alcătuit dintr-un singur detaliu, prevăzute

cu pense; betelie care ajută la fixarea produsului pe talie.

Pantalonul este necăptuşit şi se încheie printr-un fermoar şi un nasture pe mijlocul fetei.

Cuvintele cheie care pot defini cel mai bine acest ansamblu vestimentar sunt: ,, naturaleţe, modernitate şi tradiţie''.

Fig.2.1

12

Fig.2.1.1

2.1.2. ALEGEREA MATERIEI PRIME NECESARE CONFECTIONARII MODELELOR

Alegerea materiei prime de bazã şi a materialelor auxiliare se face ţinând cont de o serie de factori cum ar fi :

• Anotimpul şi condiţiile de mediu în care va fi purtat produsul ;

• Poziţia produsului în ansamblul vestimentar ;

• Îndeplinirea unor cerinţe în vederea asigurãrii confortului în timpul purtãrii ;

13

• Durata de utilizare a produsului ;

• Factorii estetici . De asemenea , pentru aprecierea valorii de folosire a materiilor prime se recomandã stabilirea şi analizarea unor condiţii de bazã , pe care , în general , trebuie sa le îndeplineascã orice produs textil :

• Durabilitatea , asiguratã la rezistenţã la tracţiune şi alungire , rezistenţa la sfâşiere , rezistenţa la frecare, rezistenţã la eforturi repetate şi la îndoire ,rezistenţa la uzurã prin frecare ;

• Valoarea de prezentare , asiguratã de contracţia dupa înmuiere , revenirea din şifonare , pãstrarea pliului , flexibilitate şi rigiditate , rezistenţa vopsirilor , efectul pilling;

• Aspectul asigurat prin alegerea unei lini coloristice adecvate modelului la care se adaugã tuşeul , luciul şi drapajul ţesãturii ;

• Proprietaţile fiziologice care depind de grosimea , masa volumicã , rezistenţa la transpiraţie , antimurdãrire şi antistatizare precum şi de capacitatea de termoizolare care , împreunã cu caracteristica de absorţie a umiditaţii şi permeabilitatea la aer,constitue cerinţa de calitate esenţialã.

În afara acestor proprietãţi ,o mare importanţã o are cunoaşterea caracteristicilor geometrice ale ţesãturilor (laţime, lungime) şi a proprietaţilor termice ( rezistenţa la cãlcat , rezistenţa la aburire , rezistenţa la termofixare ).Produsele sunt realizate dintr-un material care are în compoziţie doua materii prime : lana,poliester.Fibrele poliesterice au rezistenta scazuta la freacre superioara tuturor fibrelor textile, cu exceptia poliamidei. Datorita proprietatilor foarte bune de elasticitate , fibrele poliesterice au un grad inalt de nesifonabilitate , produsul mentinandu-si forma in timp. Fibrele poliesterice prezinta tendinta pronuntata de formare a pillingului. Rezistenta chimica este foarte buna.

14

Fibrele poliamidice prezinta rezistenta foarte buna la indoiri repetate si cea mai mare rezistenta la frecare dintre toate fibrele textile. Fibrele poliamidice au stabilitate buna fata de caldura si solventi organici.La confectionarea produselor de imbracaminte se folosesc pe langa materialele de baza si materiale secundare. Acestea pot fi materiale pentru captuseli si materiale pentru intarituri.Materialele pentru captuseli au rolul de a dubla detaliile produsului, marindule astefel rezistenta la purtare, sifonare si pastrarea formei in timp , ducand totodata la imbunatatirea valorii de prezentare a produselor finite si a parametrilor de confort al acestora. Materialele folosite pentru captusirea imbracamintei trebuie sa fie lucioase , pentru ca produsele sa alunece usor si sa permita mutarea cu usurinta pe corpul purtatorului. Proprietatile materialului captuseala trebuie sa fie foarte asemanatoare cu proprietatile materialului de baza.Materialul de captuseala ales este tip Eugenia 100% vascoza. Fibrele de vascoza fac parte din categoria fibrelor artificiale pe baza de celuloza regenerata , auun luciu argintiu iar higroscopicitate este buna , ceea ce influienteaza pozitiv asupre igienei.Materialele pentru intarituri dubleaza unele detalii ale produsului de imbracaminte si pot fi tesute sau netesute.Alaturi de materialele de baza si materialele secundare , la confectionarea produsului de imbracaminte , se folosesc si materiale auxiliare : ata de cusut, nasturi, fermoare,benzi, etichete, embleme,etc.Principalele caracteristici ale materiei prime si a materialelor auxiliare sunt prezentate in tabelul 2.

TABEL 2

15

2.2. ELABORAREA CONSTRUCTIEI TIPARELOR PENTRU PRODUSELE PROIECTATE

Particularitatea principală a proiectării îmbrăcămintei obţinută prin fabricaţia la scară industrială, constă în aceea că se inpune cunoaşterea dimensiunilor corpului, forma acestuia cât şivariaţia dimensiunilor în rândul populaţiei.

Tiparele reprezintă desfăşuratele plane ale reperelor produselor de îmbrăcăminte, a căror formă şidimensiuni trebuie corelate cu forma şidimensiunile corpului. Problema fundamentală la construcţia îmbrăcămintei o constituie adaptarea structurilor textile plane la forma corpului omenesc, de rezolvarea acesteia depinzând poziţia corectă şifuncţionalitatea produsului. De şide-a lungul evoluţiei îmbrăcămintei s-au conturat câteva metode de obţinere a tiparelor unde pe lângă metodele clasice, frecvent întâlnite, s-au conturat principiile multor metode moderne, totuşila baza acestora stau multe elemente ale celei mai vechi metode şi anume metoda mulajelor de origine franceză. În principiu metoda constă în aranjarea pe un manechin sau direct pe corpul purtătorului a unei hârti sau pânze şitrasarea unor linii de contur pe aceasta, precum şifixarea adâncimii unor pense, falduri, şia unor puncte de control. Urmează desfăşurarea hârtiei în plan. Forma detaliilor se conturează prin croire şise definitivează prin probe.

Denumire produs

Denumire strat

Compoz. fibroasa

Masa (g/m²)

Laţimea(cm)

Fineţea (Nm)

Desime (fire/cm)

U B U B

Costum femei

Mateial de baza

90%PES10%LANA

175 145 5/1 8/2 98 78

captuseala

100%vascoza

132 148 150 100 460 270

intaritura50% bbc50%celofibra

135 148

netesut netesut

16

Metoda clasică cea mai răspândită este metoda geometrică, care are încă o largă aplicabilitate în industrie. În cadrul acestei metode, construcţia tiparelor se execută pe baza informaţiilor despre dimensiunile corpului şimărimea adaosurilor corespunzătoare tipului de produs care se proiectează.

În construcţie se porneşte de la un număr limitat de dimensiuni ale corpului, iar restul sunt calculate pe baza unor relaţii simple, în majoritatea cazurilor de proporţionalitate, în funcţie de dimensiunile principale.

Construcţia grafică se face separat pentru fiecare detaliu sau pe grupe de detalii, în funcţie de poziţia şide numărul detaliilor.

2.2.1. Construirea tiparului de bază pentru jachetã

Nr.crt.

Simbolizare

Denumirea segmentului de construcţie

Relaţia de calcul Valoarea(cm)

0 1 2 3 4

1. Punctul A

Se desenează un unghi drept al cărui vârf se notează cu A şicorespunde cu linia de mijloc al spatelui în partea de sus.

2. ______A - B Constructiv 1/10*IC/2ŞCB/10Ş3 19,5

3._____A - T Constructiv IC/ 4-2 38,5

4._____A - L Lungimea jachetei Măsură luată pe corp 56

5.______A - S Lungimea şoldurilor Măsură luată pe corp

6. Din punctele B, T, S, se trasează linii orizontale spre stânga

7.______T - T1

Din punctul T se măsoară spre interior 3 cm obţinându-se punctul T1, care se va uni printr-o linie dreaptă cu A.

8.______S - S1

Distanţa de cambrare a bluzei pe linia şoldurilor

Cotă variabilă în funcţie de forma de

dezvoltare a corpului pe această linie

2

9._______B1 - B4

Marchează linia de mijloc a feţei cb ‡ 3 45

10._______B1 - B2 Constructiv (2CB/10-2)‡1 15,8

11._______B2 - B3 Constructiv (CB/10‡1)‡1 10,5

12._______B3 - B4 Constructiv (2CB/10‡1)‡1 19

17

13.______B4 - B5 Constructiv CB/10‡0,5 8,9

14._____B1 - b Punctul b dă poziţia

cusăturii(cb‡3/2)-1 21,5

15. Prin punctele B2, b, B3, B4, se duc perpendiculare pe orizontala din B1

16. A1 punct de intersecţie al verticalei B2 cu orizontala A

17._____A - a

Lăţimea răscroielii gâtului la spate cb/10‡2 6,2

18._____a - a1 Cotă fixă 2

19.______A1 - a2 Constructiv

Cota variabilă în funcţie de înălţimea

umerilor2

20.Se unesc punctele a1 cu A obţinându-se răscroitura gâtului la spate, printr-o

linie curbă precum şia1 cu a2 printr-o linie dreaptă prelungită în afară cu 1 cm

21.______a2 - a3 Cotă fixă 1

0 1 2 3 4

22._______B2 - R1 Constructiv

______B2 - a2 / 4 4,3

23._______R1 - R2 Cotă fixă 1

24. Punctele a3, R2, b se unesc cu olinie arcuită, obţinându-se conturul răscroiturii mânecii.

25. Punctul P reprezintă înălţimea punctului de umăr, adică lungimea feţei.

26.______T5 - P Constructiv

___________A - T ‡ 3,5 42,5

27.______

Din punctul P se duce o perpendiculară pe B4 - L4, unghiul drept notându-se cu A2.

28.______A2 - G Constructiv cb/ 10‡2 6,2

29.______A2 - G1 Constructiv

____A - a ‡ 1 7,2

30.P2 este punctul care se află sub B5 la 3 cm.

_____P1 - P2 reprezintă lungimea pensei de bust.

31. Prin unirea punctelor G cu G1 printr-o linie curbă se obţine răscroitura gâtului la faţă.

32._____P - P1 Cotă fixă 1

33.______P3 - P4

Valoarea variabilă în funcţie de circumferinţa bustului cb/10 - 1 3,2

34. ______ P2 - P4 se unesc printr-o linie prelungită în sus, realizând cea de-a doua latură a pensei. _____ ______ P2 - P5 = P2 - P1

______ ______

18

35.

B3 - b1 Valoarea înclinaţiei umărului B2 - a2 -1 16,5

36. Prin punctul b1 se duce un arc de cerc cu centrul în B3. Pe acest arc de cerc se află punctul P6

37.Valoarea distanţei dintre punctele _______ B2 - R1

4,3

38.______

b2 este punctul plasat la jumătatea distanţei dintre punctele R3 - P6

39.______b2 - b3 Cota de modelare a

scobiturii1

40. Punctele P6, b3, R3, b se unesc printr-o linie curbă.

41._____B3 - R

Contrasemnul de montare a mânecii

______B2 - B3 / 4 2,6

42. Punctul tObţinut prin ridicarea liniei

taliei cu 1 cm

43._____T3 - t1 Constructiv CT/4 -1 16,5

44._____t1 - T4

Valoarea pensei de talie la faţă 3,2

0 1 2 3 4

45._____t1 - t2 Constructiv ct ‡ 2 37

46.______B1 - b4 Constructiv

_______( B1 - B2 ) / 2‡1 8,9

47.______S4 - S3 Constructiv cş ‡3 49

48.______

Distanţa S1 - S3 se imparte egal de o parte şide alta a punctului S2, obţinându-se astfel linia şoldurilor

49. ______

_____ _____ ____ _____ S1 - S3 S2 - S5 = S2 - S6 = L2 - l = L2 - l1 = """"""

2

Construirea tiparului de bază pentru mânecă.

Nr.crt.

Simbolizare Denumirea segmentului de construcţie

Relaţia de calcul Valoarea (cm)

0 1 2 3 4

1. Punctul ATrasarea de la stânga la dreapta a unui unghi, al

cărui vârf va fi notat cu A.

2._____A - B

Adâncimea răscroiturii mânecii Măsurată pe corsaj 16,5

3._____A - L Lungimea mânecii 47_____ _______

19

4. B - C Constructiv ( B - L / 2 ) - 2 9,75

5._____L - L1 Cotă fixă 2

6._____B - R

R - reprezintă contrasemnul de montare

a mânecii

____ ____B - R = B3R (de pe

tipa- rul de jacheta) 2,5

7._____R - A1 Lăţimea mânecii cr/2‡1 21

8. Din A1 se coboară o perpendiculară pe linia cotului, pe orizontală din C

9.____A - a Constructiv (A - A1 /2)‡1 8,9

10._____A - a1 Constructiv

_____A - a / 2 4,45

11._____B1 - D Constructiv

______ ____B1 - D = A - a 8,9

12.______A1 - a3 Constructiv

_____B - R ‡ 1 3,5

13. Se unesc punctele a1 cu R şi a cu a3 prin linii drepte.

14.______a1 - a2 Constructiv

_____a1 - R ‡1 7,5

0 1 2 3 415. A3 - D1 Cotă fixă 0,516. Se unesc punctele a2 cu a şiD1 cu D prin linii drepte

17. Cambrarea mânecii pe cot _____ _____ ______ C - C2 = C1 - C3 = L1 - L2 1

18.______L2 - L3 Lărgimea mânecii de jos În funcţie de model 12

19._____R - b1 Cusătura de sub braţ În funcţie de model 5,8

20. Punctele a2, a, a3, b1 se unesc printr-o linie curbă.

Construirea tiparului de bază pentru gulerul cu ştei separat

Nr.crt.

Simbolizare Denumirea segmentului de construcţie

Relaţia de calcul Valoare (cm)

0 1 2 3 41. Punctul A Se desenează un unghi

drept al cărui vârf se notează cu A

2.

_____A - B

Lungimea răscroiturii gâtului la faţă şi spate măsurate pe linia de

montare.

17,5

3. Din punctele A şiB se duc în sus două linii verticale.

20

Construirea tiparului de bază pentru pantalon

Construirea tiparului pentru fata pantalonului

Se deseneaza un unghi drept cu deschiderea spre stanga care se noteaza cu A.Latura verticala aplica masurile de lungime : Lb= +1cm=27.5cm AB1=LB=27.5 cm AL=Lpr=110 cm B1S= +3cm=8.3 cmS-a indica pozitia solduluiB1G= -5cm=36 cmG-indica pozitia genunchiului L-indica linia tivului In punctele S,B1,G,L se aplica o perpendiculara pe AL.Pe orizontala din S se aplica masura soldului pentru fata. SS1= -1cm=25.5cm Pentru stabilirea liniei de dunga a fetei se stabilesc punctele S1 si S3.S1S2= +1cm=6.3 cm

S3= =16 cm Din S1 si S3 se duc perpendiculare pe orizontala din A.Latimea la genunchi si terminatie:G1G2=G1G3= -1cm=11 cm

L1L2=L1L3= -1cm=11,5 cmL1l=0,5 cm Se unesc prin linii drepte punctele G2,L2,l ,L3,G3 apoi G3 cu jumatatea distantei dintre B1S si G2 cu S2.Pentru conturarea partii superioare se traseaza mai intai linia de mijloc a fetei. A1A2=1 cm S1S4=1 cm B2B3=0,5 cmSe unesc punctele S4 cu A2 si S4 cu B3 prin linii drepte.Forma finala intre punctele S4 si B3 este o curba departata de mijlocul dreptei cu 0,7 cm. A2A3-reprezinta masura taliei plus 2 cm ,valoarea pensei de

21

talie. A2A3= +2 cm=47,5 cm

A3A4= +2cm=24,25 cmSe unesc punctele S cu A4,si A4 cu A2 prin linii arcuite.Pozitia pensei de talie se stabileste la jumatatea distantei A4a.Linia de mijloc a pensei este perpendiculara pe A2A4.Lungimea pensei este de aproximativ 10 cm,iar valoarea ei de 2 cm se repartizeaza in mod egal de ambele parti ale perpendicularei. Pentru definitivarea conturului fetei pantalonului,portiunile intre puncteleB3G2 si B1G3 se arcuiesc spre interior.Firul drept este indicat de dreapta L4. Construirea tiparului pentru spatele pantalonului

La tiparul spatelui se acorda o atentie deosebita cambrarii spatelui.Pentru un corp cu spate plat inclinatia este diferita fata de un corp cu spate foarte cambrat sau cu spate normal.Punctul S5 indica echilibrul si punctul Pindica pozitia liniei de mijloc a spatelui ,deci inclinatia acestuia. S3S5=2 cm S5S6=7,25 cm B1P=3 cm Se uneste punctual P cu S6 printr-o dreapta pe care in punctual S6 se duce o perpendiculara ce indica inclinatia pantalonului pe mijlocul spatelui. Dimensiunile de latime a soldului la spate S7S8 se aplica pe o paralela la dreapta punctelor PS6 astfel incat sa intersecteze orizontala din S in afara punctului S. S7S8= +1cm=27.5 cm Spre deosebire de fusta,pantalonul nu are plus de lejeritate .Pe linia soldului centrimetrul care s-a scazut la fata s-a adaugat la spate ,deoarece la pantalon spatele este mai mare decat fata cu 2 cm,lucru valabil si la genunchi si tiv. G1G4=G1G5=13 cm L1L4=L1L5=13,5 cm L1l=1 cm Se unesc prin linii drepte punctele G5,L5,l ,L4,G4 .Pentru stabilirea latimii pantalonului la pulpa se determina S5S9=S5S8 .Se unesc puncele G4S9 si G5S8 printr-o dreapta

22

prelungita ce intersecteaza orizontala din A in punctul T.Pozitia taliei pe mijlocul spatelui este data de T1. GT1=G1T- masurat in linie dreapta Dimensiunea taliei plus valoarea pensei se scade din distanta TT1,iar diferenta se repartizeaza astfel :circa o treime la mijlocul spatelui si aproximativ doua treimi la cusatura laterala. TT1=26 cm +3cm=25,25 cm TT2=0,6 cm TT3=1,4 cm Se unesc punctele T3 si S8 printr-o linie arcuita .Se masoara la fata pe linia curba distanta SA4 si se aplica tot pe curba din S8

in sus ,obtinandu-se punctual T4.Unim punctele T4 cu T2 printr-o linie dreapta ,pozitia pensei este data de punctul T5. T4T5=T2T4/2=12 cm In punctul T5 se duce o perpendiculara pe dreapat T2T4 ,iar de o parte si de alta a punctului T5 se repartizeaza valoarea pensei.Lungimea pensei este de aproximativ 13 cm. G4B4=G2B3-1 cm =35 cm Se unesc punctele T2S6 printr-o linie dreapta si punctele S6B4 printr-o linie arcuita ce trece pe sub punctul B2.Portiunile B4G4 si S8G5 se arcuiesc ca si la fata .

Pe baza datelor prevăzute se construieşte tiparul de bază pentru jacheta, care este redat în figura 2.2.1.Tiparul de bază pentru mânecă este prezentat în figura 2.2.2., iar tiparul de bază pentru pantalon este prezentat în figura 2.2.3.

23

figura 2.2.1

24

Fig.222

25

Fig222

26

2.2.3.TRANSFORMAREA TIPARELOR DE BAZĂ ÎN CONFORMITATE CU MODELELE ALESE

Tiparele de bază obţinute prin proiectare vor fi transformate în model, devenind tiparul modelului ales.

Tiparul de bază pentru jacheta va suferi unele schimbări cum ar fi:

la tiparul de faţă are loc transferul pensei care se realizează prin poziţionarea pensei în cusătura laterală, după care se taie tiparul pe linia celor două pense. Apoi se închide pensa de la umăr şi se deschide pensa laterală al cărei contur se trasează împreună cu conturul de la tiparul feţei;

tiparului de faţă i se adaugă de o parte şi de alta o rezervă de 2 cm pentru nasturi şi o rezervă tot de 2 cm pentru butoniere;

atât la tiparul de faţă cât şi la tiparul de bază pentru spate se va realiza o degajare cu 1 cm pentru tiparul de faţă şi1 respectiv 0,5 cm la tiparul de spate, a răscroielii gâtului;

tiparul de mânecă se copiază desfăşurat, se anulează pensa de cot, se îndreaptă liniile cusăturii. Pentru a asigura îndoirea braţului, mâneca se proiectează cu 2 cm mai lungă;

manşeta se croieşte din intreg; tot la tiparul de piept, atât în partea dreaptă cât şi în

partea stângă se vor adăuga câte două - două tablii.Tiparul de guler nu va suferi nici o schimbare.În figurile următoare sunt prezentate

figura 2.3.1. tiparul jachetei; figura 2.3.2 tipar maneca

Tiparul de bază pentru pantalon nu va suferi nici o schimbare.

În figurile următoare vor fi prezentate detaliile componente ale produsului, şi anume:

figura 2.3.3. tiparul pantalonului.La fiecare tipar şi la fiecare detaliu prezentat s-a indicat

firul drept de care se ţine cont la croit.

Fig 2.3.1

Fig.2.3.2

Fig.2.3.3.

2.3.GRADAREA TIPARELOR

Tiparul de jacheta a fost executat corespunzător mărimii 40, talia a II - a, grupa A, cu toate că dimensiunile au fost luate pe corp.

Gruparea tiparelor a fost realizată prin metoda grupării, bazându-se pe multiplicarea tiparelor folosind două tipare de bază.

Gradarea executată corespunde următoarelor măsuri: înălţimea corpului: IC = 162, 164, 166,

168; circumferinţa bustului: cb = 47.5, 49.5, 51.5,

53.5; circumferinţa taliei: ct = 37, 39, 41, 43; circumferinţa şoldurilor: cş = 48, 50, 52, 54.

Tiparul de bază realizat pentru jacheta este tiparul cu cele mai mici dimensiuni.

La multiplicarea jachetei, diferenţa de la o măsură la alta pentru lăţimea spatelui cât şi a feţei este de 1 cm. Deci,

valoarea de 1 cm se va aplica la tiparul de spate şi la tiparul de piept pe lăţime, pe cusătura laterală, pentru fiecare mărime.

Pe linia verticală, în partea de sus, atât la tiparul de spate cât şi la tiparul de faţă se aplică cota de 0,8 cm.

Pe linia umerilor diferenţa dintre mărimi este de 0,3 cm.Lungimea tiparului pentru jacheta, la terminaţie rămâne pe

aceiaşi linie.Atât linia de mijloc a spatelui cât şi linia de îmbinare a

feţelor rămân neschimbate.Tiparul de guler se va mării în partea de sus cu 0,8 cm,

pentru fiecare mărime.Tiparul de mânecă se mâreşte cu 1 cm la fiecare parte, iar

capul de mânecă, pe linia verticală creşte cu 0.3 cm.

Metode de multilplicare a tiparelor

Gradarea este un proces de construcţie a tiparelor de model pentru întreaga gamã dimensionalã în care se confecţioneazã un model. În urma gradãrii se obţine completul de şabloane pe baza tiparelor definitive construite pentru una sau cel mult douã tipodimensiuni din aceeaşi grupã de conformaţie. Se acceptã pentru gradare şi denumirea de multiplicare sau serie.Gradarea se poate realiza manual sau în sistem automatizat. Gradarea manuala – reprezintã procedeul garfic prin care, pornind de la tiparele tipodimensiunii medii sau de la tiparele a douã tipodimensiuni diferite, se obţine completul de şabloane pentru toate mãrimile din gama dimensionalã în care se va confecţiona produsul.Gradare manualã se realizeazã prin :

- metoda focarului;- metoda de grupare;- metoda de calcul proporţional.

Metoda focarului -este mai puţin utilizat în practica industrialã deorece presupune cunoaşterea prealabilã a cotelor de gradare, posibil doar la unele produse .

Gradare prin grupare- se numeşte şi metoda cu doua tipare deoarece aplicarea ei presupune realizarea tiparelor la douã

tipodimensiuni diferite din gama dimensionalã în care se realizeazã produsul respectiv. Algoritmul gradãrii tiparelor prin metoda de grupare presupune:-realizarea tiparelor de bazã , a tiparelor de model şi a şabloanelor acestuia , prin aceeaşi metodã, la douã tipodimensiuni diferite;-pregãtirea tiparelor de model prin marcarea punctelor de gradare si poziţionarea unui sistem de axe iniţiale , axe care işi vor modifica poziţia la trecerea de la o tipodimensiune la alta;-supra punerea tiparelor de acelaşi fel , realizate la cele douã tipodimensiuni diferite, astfel încât axele iniţiale sã coincidã;-unirea punctelor de gradare de acelaşi fel de pe cele douã

tipare , prin linii drepte, numite direcţii de gradare;

-calculul creşterilor interdimensionale;

-plasarea creşterilor calculate pe direcţia de gradare;

- punctele caracteristice , rezultate în urma gradãrii , care aparţin aceleiaşi tipodimensiuni se unesc prin linii de contur asemenea cu cele ale tiparelor de referinţã , folosite la gradare. Metoda prezintã avantajul cã se poate folosi farã a necesita calcule prealabile complicate , dã rezultate bune şi nu necesitã un personal prea calificat. Metoda prezintã ca principal dezavantaj necesitatea construcţiei tiparelor la douã tipodimensiuni diferite.

Gradarea prin metoda de calcul proporţional- este utilizatã cel mai frecvent , în ţarã şi strãinãtate, presupune existenta tiparelor originale , realizate la tipodimensiunea medie a grupei de conformatie in care se confectioneaza modelul. Algoritmul gradarii tiparelor prin metoda de calcul proportional presupune:-pregatirea tiparelor;-pozitionarea sistemului initial de axe ;-plasarea unui sistem de axe rectangulare in fiecare punct caracteristic de pe conturul tiparului care se gradeazã;- calculul cresterilor interdimensionale;

-aşezarea creşterilor interdimensionale calculate , pe axa orizontalã şi cea verticalã;-dupa obţinerea punctelor caracteristice pe directia de gradare pentru toate tipodimensiunile dorite se traseazã conturul pentru tiparele obţinute prin gradare prin linii de contur asemenea cu cele ale tiparului de referintã.

Problema fundamentalã la acesta metoda o reprezintã stabilirea cotelor de gradare cu care se deplaseazã pe orizontalã şi pe verticalã punctele de gradare de pe conturul uni tipar de referinţã

Multiplicarea detaliilor de jacheta sunt prezentate în figurile următoare:

figura 2.3.1. multiplicarea tiparului de jacheta figura 2.3.2. multiplicarea tiparului de maneca;

Tiparul de pantalon pentru femei, realizat, corespunde mărimii 40, talia a II - a, grupa A.Măsurile după care s-a executat multiplicarea sunt

următoarele: circumferinţa taliei; ct = 49.5, 41.5, 43.5, 45.5; circumferinţa şoldurilor: cş = 51, 53, 55, 57.

Cota de mărire la tiparul de faţă a pantalonului şi la tiparul de spate este de 1 cm, pentru toate mărimile, atât pe liniile orizontale cât şi pe cele verticale.

Tiparul bentiţei se va mării într-o parte cu 1 cm.Multiplicarea detaliilor tiparului de pantalon sunt

reprezentate astfel: figura 2.3.3. multiplicarea tiparului de pantalon figura 2.3.4.multiplicarea beteliei

Fig2.3.1

Fig.2.3.2

Fig.2.3.3.

Fig.2.3.4.

2.4.DEFINITIVAREA TIPARELOR TRANSFORMATE ŞI CONSTRUIREA ŞABLOANELOR

În industria îmbrăcămintei pregătirea şabloanelor este de mare importanţă. Această documentaţie se compune din tipare şi şabloane care se obţin în două faze de execuţie.

Tiparele se construiesc grafic, pe baza dimensiunilor corpului. Pentru a deveni şabloane de lucru, tiparele sunt completate cu rezervele necesare pentru cusături, tivuri şi cute sau alte garnituri. În forma iniţială, tiparele clasice se construiesc intr-o singură mărime, care este supusă operaţiilor de transformare în model, devenind tipar de bază. Acesta este, apoi, mărit şi micşorat prin multiplicare, pentru a se obţine în acest fel gama de mărimi a tiparelor necesare produselor de confecţionat.

Şabloanele reprezintă în esenţă copia tiparelor de bază la care se adaugă rezervele de cusături şi tivuri.

În cadrul intreprinderilor de confecţii se folosesc şabloane originale şi şabloane de lucru.

Şabloanele originale se confecţionează din hârtie şi se obţin prin reproducerea tiparului de bază, multiplicat. Aceste şabloane nu sunt folosite pentru lucru în secţiile de producţie, ci se păstrează în cadrul serviciului tehnic, fiind utilizate pentru controlul şabloanelor de lucru.

Spre deosebire de şabloanele originale, şabloanele de lucru se utilizează în secţiile de producţie la croirea produselor sau a şabloanelor ajutătoare la operaţii de rihtuire, trasare a conturului sau la coaserea diferitelor garnituri.

În procesul de producţie, pentru fiecare detaliu al îmbrăcămintei se cofecţionează un şablon care trebuie să aibă forma şi dimensiunile detaliului reprezentat. Şabloanele pot fi confecţionate din carton, tablă, placaj sau plăci sintetice, cel mai mult folosindu-se cartonul şi plăcile sintetice.

Şabloanele se obţin prin reproducerea tiparelor din carton sau material plastic cu grosimea de 0,2 - 2 mm. Procesul de reproducere a tiparelor în şabloane cuprinde următoarele faze de lucru:

aşezarea tiparului pe suprafaţa plăcii de carton; imprimarea conturului pe cartonul destinat

şablonului;

decuparea cartonului pe linie şi obţinerea şablonului respectiv.

Cartonul se taie manual cu foarfecele sau mecanic cu maşinile de tăiat carton.

Pentru ambele modele, atât pentru jacheta cât şi pentru pantalon, rezervele de cusătură pentru realizarea şablonului sunt:

pentru cusături laterale: 1,5 cm; pentru tivuri: 3 cm; pentru cusătură talie: 1 cm.

Astfel în figurile următoare sunt prezentate şabloanele pentru fiecare detaliu atât pentru jacheta cât şi pentru pantalon:

figura 2.4.1. şablon jacheta; figura 2.4.2. şablon maneca; figura 2.4.3 şablon guler si bizet;

figura 2.4.4. şablon pantalon

Fig. 2.4.1

Fig.2.4.2

Fig.2.4.3.

Fig.2.4.4.

Pentru buna organizare a muncii, fiecare detaliu din completul de şabloane este marcat cu:

denumirea produsului şi numărul de model; mărimea; denumirea piesei; numărul piesei din completul de şabloane; de câte ori se va încadra pe material.

De asemenea, pentru detaliile care urmează a se croii pe fir dublu se va reprezenta indicaţia ,,fir dublu'' precum şi indicaţia de ,,fir drept''.

2.5 STABILIREA CONSUMURILOR SPECIFICE ŞI A INDICILOR DE UTILIZARE

2.5.1 EXECUTAREA ÎNCADRĂRII TIPARELOR

Şablonatul reprezintă operaţia de încadrare (desenarea conturului) a detaliilor direct pe suprafaţa şpanului, sau de aşezare a acestora pe un strat de ţesătură cu caracteristici geometrice indicate în documentaţia tehnică a produsului. Încadrările în miniatură din documentaţia tehnică a produselor reprezintă elementul principal ce stă la baza executării şabloanelor.

După modul de încadrare a şabloanelor pe lăţimea materialelor, acestea pot fi:

încadrări pe material dublu lat; încadrări pe material desfăcut.

Indiferent de modul folosit la amplasarea şabloanelor trebuie respectate următoarele condiţii:

respectarea firului din ţesătură stabilit la încadrare; evitarea suprapunerii şabloanelor în desen, care

produc aşa numitele ,,ciupituri de margini sau de colţuri'', ce scurtează sau îngustează detaliile produsului;

respectarea sensului şabloanelor faţă de sensul firelor şi al desenului materialului.

Lungimea rezultată prin încadrare reprezintă consumul exprimat în metri sau centimetri.

În cazul jachetei şi pantalonului pentru femei, încadrarea se realizează pe material desfăcut, în care aşezarea şabloanelor se face pe întreaga lăţime. Metoda încadrării pe materialul desfăcut este larg utilizată, rezultând o serie de avantaje economice.

Prin această metodă de încadrare, şabloanele cu multe posibilităţi de aşezare şi astfel rezultă mai puţine deşeuri de material. La amplasarea şabloanelor pe material se vor aşeza şabloanele detaliilor mari pe marginile materialului, iar cele mici în interiorul acestora.

După numărul completelor de şabloane folosite pentru un şpan, încadrările pot fi simple sau combinate.

Încadrările simple cuprind un complet de şabloane şipot fi aplicate atât pe toată lăţimea ţesăturii, cât şi pe jumătatea

acesteia, iar încadrările combinate utilizate şi în cadrul acestei lucrări cuprind două sau mai multe complete pe acelaşi şpan.

Dintre variantele de combinare a şabloanelor, folosită şipentru încadrarea jachetei şi pantalonului pentru femei, combinarea de mărimi diferite este cea mai avantajoasă, prin faptul că detaliile produselor se cuplează mai bine. Asigurarea acestei condiţii este determinată de cuplarea şabloanelor de la o mărime mare cu una mai mică.

Încadrarea tiparelor pe ţesătură este o operaţie foarte importantă, la executarea acesteia ţinându-se seama de o serie de condiţii tehnice.

Pe ţesăturile care au desene într-o anumită direcţie, tiparele acelor piese ale produsului ce urmează a fi încheiate trebuie aşezate în aşa fel înât, tiparul unei piese să corespundă tiparului altei piese.

Ţesăturile cu cea mai mare alungire în direcţia urzelii şi opun cea mai mare rezistenţă la întindere în această direcţie. Din această cauză tiparele se aşează pe material în aşa fel, ca direcţia forţelor de întindere, care acţionează asupra ţesăturii în timpul purtării produsului să coincidă cu direcţia urzelii ţesăturii. În caz contrar piesele produsului se întind sau se contractă la purtare şiîntreţinere, deformându-se şi chiar în procesul de confecţionare se remarcă influenţe negative.

Încadrarea tiparelor reprezintă un element foarte important în operaţia de croire, deoarece de felul în care a fost făcută aşezarea acestora depinde calitatea producţiei, consumul de ţesătură pe produs, precum şirealizarea de economii.

Valoarea materialelor, din costul de producţie, reprezintă 85 - 90 %, economisirea chiar de 1 % poate influenţa evident reducerea acestuia. Pentru executarea desenării cu creta muncitorul şabloner trebuie să cunoască modelele, grosimile şitaliile produselor, ale căror tipare să fie încadrate, numărul secţiunilor şpanului şi compoziţia lor, norma de consum a ţesăturii pentru fiecare secţiune a şpanului, lăţimea desenării cu creta, felul ţesăturii şimodul de şpănuire.

În ceea ce priveşte posibilităţile de şablonare, se execută de obicei aşezarea tiparelor cu linii de contur curbe, lângă tipare de dimensiuni mai mici, aceasta în vederea reducerii pierderilor de material. La produsele cu un număr mare de detalii, există posibilităţi mari de manevrare a tiparelor, astfel încât aşezarea lor să ducă la realizarea unui consum specific de material, cât mai mic.

Pentru a se realiza economii de materiale la încadrarea tiparelor se admite executarea unor detalii din două sau mai multe bucăţi: bizeţi, dosuri la guler şialtele.

Posibilităţi mari de a manevra poziţia tiparelor în aşa fel încât să fie obţinute consumuri de material reduse, există în special la ţesăturile cu o singură culoare, ca şi în cazul jachetei şi pantalonului pentru femei.

Încadrările pentru jacheta cât şi pentru pantalon sunt realizate pentru patru mărimi diferite: 38,40,42,44 şi sunt prezentate în anexe astfel:

Fig. 1 - încadrarea şabloanelor pentru jacheta;Fig.2 - încadrarea şabloanelor pentru pantalon.

Lungimile şi lăţimile încadrărilor pentru jacheta şi pantalon sunt prezentate în tabelul 2.5.1.

Nr.crt

Tip material Denumireaprodus

Lungimea încadrării (m)

Lăţimea încadrării (m)

1. Material de Jacheta 4.87 1,46bază Pantalon 5,09 1,44

2 Captuseala Jacheta, 2.95 1.48

pantalon 0.89 1.483 Intaritura Jacheta,

pantalon3.582.00

1.480.90

2.5.2.CALCULUL CONSUMURILOR SPECIFICE ŞI AL INDICILOR DE UTILIZARE A SUPRAFEŢELOR

MATERIALELOR TEXTILE

Cantitatea de material, de combustibil sau de energie consumată pentru executarea unui produs, a unui serviciu productiv sau a unei operaţii, pentru funcţionarea unei maşini sau a unei instalaţii şi altele, raportată la o anumită unitate (obiect, putere, suprafaţă, volum, Km, tonă) reprezintă consumul specific al unui produs.

Consumurile specifice permit determinarea economicităţii folosirii mijloacelor de producţie sau de deservire şiservesc la stabilirea cantităţilor de materiale şide energie necesare pentru realizarea unei anumite producţii. Reducerea acestor materiale este unul din mijloacele de reducere a costului de fabricaţie.

După această definiţie generală a consumuli specific, adaptat la industria de confecţii se poate spune că norma de consum de materie primă reprezintă cantitatea dintr-o anumită materie primă sau secundară, eventual dintr-un semifabricat care se poate consuma pentru realizarea unui singur exemplar dintr-un produs dat.

Calculul specific se calculează cu relaţiile:Cs = Lî / np (m);Cs = (Lî x1) / np (m2);Cs = (Sî / np) x M (kg).

unde: np - numărul de produse încadrate; Lî - lungimea încadrării (m); M - masa netă (kg / m2)Ş Lî x 1 = Sî - suprafaţa încadrării (m2).

Indicele de utilizare a suprafeţei materialului se calculează cu formula:

Iu = (Ss / Sî) x 100 (%) ;unde:

Ss - suma ariilor şabloanelor reperelor amplasate în încadrare,

Sî › Ss (m2).Calcularea indicelui de pierderi se face cu formula:

Ip = (P / Sî) x 100 (%); P - pierderile dintre şabloane ca diferenţă între Ss şiSî

(m3).Pentru calcularea indicelui de utilizare a suprafeţei

materialului este necesar a se calcula suma ariilor şabloanelor reperelor amplasate în încadrare. Determinarea valorică a ariilor se poate realiza prin două procedee şianume:

1. Pentru forme regulate suprafeţele se descompun în figuri geometrice regulate ale căror arii se calculează cu ajutorul formulelor geometrice.

2. Pentru forme neregulate, neasimilabile în limite de precizie satisfăcătoare cu figuri geometrice regulate, ariile se măsoară cu ajutorul planimetrului. Planimetrul este un aparat utilizat curent în practica topografică pentru măsurarea ariilor, rezultatele acestor măsurători fiind considerate ca date oficiale pentru calculele oficiale ulterioare de orice natură.

În cadrul acestui proiect, pentru determinarea valorică a ariilor s-a folosit prima metodă, cu ajutorul formulelor geometrice.

În tabelul 2.5.2. se vor prezenta consumurile specifice, indicii de utilizare şi de pierdere pentru toate încadrările executate.

Denumireprodus

Denumire strat

MarimiIncadr.

Ssabl

[m2]Sinc

[m2]Iu%

Ip%

Jacheta femei

Stofajacheta

38-44 4.87 7.11 85 25

Captuseala

38-44 2.95 4.36 87 20

IBN 38-44 3.58 5.29 89 10

pantalon

Stofapantalon

38-44 5.09 7.32 85 31

Captusealapantalon

38-44 0.89 1.31 85 25

IBN 38-44 2.00 1.8 89 11

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE FABRICARE A PRODUSELOR

3.1. CALCULUL NECESARULUI DE MATERIALE

Una din condiţiile necesare pentru desfăşurarea procesului de producţie şi realizarea producţiei planificate o constituie aprovizionarea cu materii prime de bază, auxiliare şi secundare. Elaborarea planuluide aprovizionare se face pe baza normelor şi normativelor de consum şi de stoc, având în vedere producţia planificată.

Pentru asigurarea continuităţii şi ritmicităţii proceselor de producţie, întreprinderile de confecţii îşi prevăd stocuri de aprovizionare care pot fi: stocuri curente şi de siguranţă.

Stocurile curente reprezintă cantitatea de materiale destinată asigurării desfăşurării normale a producţiei în intervalul dintre două livrări.

Volumul stocului curent, Sc se poate calcula cu relaţia:Sc = Csmz X T (m, m2, kg, buc.);

unde: Csmz - consumul specific mediu zilnic (m, m2, kg,

buc.)Ş T - intervalul dintre două livrări (10 zile, 20 zile).

În calcule se va considera T = 20 zile.Stocurile de siguranţă reprezintă cantitatea de materiale

necesară pentru prevenirea întreruperii producţiei datorită unor defecţiuni de aprovizionare.

Volumul stocului de siguranţă, Ss poate fi calculat cu relaţia:

Ss = Csmz x (T1 ‡ T2 ‡ T3) (m, m2, kg, buc.);unde:

Csmz - consumul specific mediu zilnic (m, m2, kg, buc.);

T1 - timpul necesar furnizorului pentru pregătirea unui lot;

T2 - timpul necesar efectuării transportului; T3 - timpul pentru descărcare, recepţie şi staţionare

până la intrarea în fabricaţie.Calculul stocului de siguranţă prespune existenţa unor

date concrete referitoare la distanţele dintre întreprinderile furnizoare şibeneficiare, modul de efectuare a transportului.

Decizia privind cantitatea de comandat trebuie să aibă în vedere cheltuielile legate de riscul privind pierderile prin degradare, scăderea preţului, uzura morală.

3.1.1.CALCULUL NECESARULUI DE MATERII PRIME DE BAZĂ

Pentru determinarea necesarului de materii prime de bază Nm, se foloseşte următoarea relaţie de calcul:

Nm = Csm x n (m, m2, )unde:

Csm - consumul specific mediu (m, m2) n - numărul de produse planificat a se realiza într-o

anumită perioadă (16 ore, 1 zi, 20 zile).Necesarul de materii prime de bază pentru producţia

planificată se centralizează în tabelul următor:

Produs Tip material

Nm/16h Nm/20zile

m m2 m m2

Jacheta Mat.baza 480 700.2 9600 14016Pantaon Mat.baza 508 731.5 10160 14630.4

3.1.2.CALCULUL NECESARULUI DE MATERII PRIME AUXILIARE ŞI SECUNDARE

Materialele auxiliare se stabilesc în funcţie de model, norme de tehno-prezentare, etichetare, ambalare şi pot fi diferite, prezente sau nu, de la un sortiment la altul. Se pot indentifica fizic pe produsul finit şi îndeplinesc valori diferite. În categoria materialelor auxiliare necesare pentru jacheta şi pantalon pentru femei, se includ: aţa de cusut, etichete, agăţători, materiale pentru ambalare, etc.

În stabilirea necesarului de materilale auxiliare, Nm, se foloseşte relaţia cunoscută:

Nm = Csmx n (m, m2, kg, buc.);unde:

Csm - consumul specific mediu al materialului auxiliar (m, m2, kg, buc)

n - numărul de produse pentru care se efectuează calculul (buc / 8 ore, buc/ zi, buc/ 6 luni).

Necesaru de materiale auxiliare, Nm, se centralizează în tabelul următor:

DENUMIRE PRODUS

TIPUL MATERIALULUI AUXILIAR

CARACTERISTICI

Jacheta

Ata Albastra ,120 de cusut , 180 de surfilatPentru butoniere si tighel 70

Nasturi Albastri 32” albastri 18”Perinite Albe

Fir plastic Transparent ,25cm ,125 cmEtichete Textila nr. Marime ,textila compozitie ,

carton cu denumirea firmeiAmbalaj Sac de polietilena , umeras

Pantalon

Ata Albastra 120 de cusut si 180 pentru surilat

Banda Alba 0.3cmFermoar 23 cm ascunsNasturi Marime medieEtichete Textila nr. Marime ,textila compozitie ,

carton cu denumirea firmeiAmbalaj Sac de polietilena , umeras

Produs Materialauxiliar

Csm U.M. Necesar de mat. aux.

8 h 20zileAţa

pt.cusut stofa 120

160 ml 32000

640000

Aţa pt. cus. Cãptuşeala 120

70 ml 14000

280000

Aţa pt. cus emblema 120

0.50 ml 100 2000

Aţa pt 9 ml 1600 36000

Jacheta femei

butoniera 70Aţa tighel sus

17 ml 3400 68000

Aţa tighel jos

17 ml 3400 68000

Nasturi 32” 3+1 buc 800 16000Nasturi 32” 2+1 Buc 600 12000Perinite 1pereche Buc 200 4000Vata in cuglu

1 pereche buc 200 4000

Nr. marime 1 Buc 200 4000Eticheta tesuta „zoom”

1 Buc 200 4000

Eticheta ţesuta de compozitie

1 Buc 200 4000

umeras 1 Buc 200 4000Sac plastic 1 buc 200 4000Fir plastic 1 Buc 200 4000Punguţa nasturi rezerva

1 buc 200 4000

Pantalon

Aţa pt. cusut stofa

60 Ml 12000

240000

Aţa pt cusut captuseala

20 Ml 4000 80000

Aţa pt cus emblema

0.50 Ml 100 2000

Aţa pt surfilat stofa

80 Ml 16000

320000

Aţa pt surfilat captuseala

30 ml 6000 120000

Aţa pt tiv stofa

8 Ml 1600 32000

Banda capat

0.10 ml 20 400

fermoarAgatator 44 Ml 8800 17600

0Fermoar 23 cm

1 Buc 200 4000

Nasture 22”

1 Buc 200 4000

Nr marime 1 Buc 200 4000Eticheta ţesuta

1 Buc 200 4000

Eticheta ţesuta compozitie

1 Buc 200 4000

Umeraş 1 Buc 200 4000Sac plastic 1 Buc 200 4000Fir plastic 1 buc 200 4000

La alegerea aţei de cusut se vor avea în vedere proprietăţi ale materiilor prime asamblate, referitoare la compoziţia fibroasă, grosime, contracţie, etc.

Materialele secundare se regăsesc în costul produselor datorită consumării lor în procesul de producţie. Sunt în general aceleaşi, indiferent de gama sortimentală şianume: cretă croitorie, creioane tâmplar, bandă tăietoare pentru maşina de croit, ace de mână, tuş pentru numerotat,etc.

3.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE REALIZARE A PRODUSULUI

Intreprinderile de confecţii ,prin structura funcţionalã , concepţie şi de producţie,au rolul de a pregati şi de a realiza produsele de îmbrãcãminte , precum şi serviciile destinate valorificãri prin comercializre . În intrepriderile de confecţii se desfaşoarã procese de bazã ce pot fi subîmparţite în: -procese de pregãtire -procese de prelucrare -procese de producţie

Având în vedere etapele de realizare ale unui produs de îmbracaminte vor rezulta şi secţiile fundamentale ale unei intreprinderi pentru prelucrarea îmbracamintei: -secţia de croit -secţia de asamblare -secţia de formare sau finisare Fiecare etapa principalã este completatã de alte operaţii auxiliare care au scopul de pregatire sau finalizare a unei operaţii. Structura generalã a procesului tehnologic de fabricaţie dintr-o intreprindere de confecţii depinde de produs şi de complexitatea acestiua. În cadrul procesului de fabricaţie se disting urmãtoarele etape, cu operaţiile tehnologice şi activitaţile principale aferente:

a)recepţia şi depozitarea materiei prime- controlul calitativ şi cantitativ- pastrarea şi depozitarea materiei prime

b)pregatirea materialelor pentru croit - cãlcarea , relaxarea materialelor - controlul şi sortarea materialelor - şablonarea - calculul loturilor

c) croirea materialelor- şpanuirea- secţionarea şpanului- decuparea detaliilor- controlul ,numerotarea şi formarea pachetelor

d)confecţionarea- pregatirea semifabbricatelor- prelucrarea detaliilor- asamblarea detaliilor

e)finisarea- curaţarea produselor de capetele de aţe şi scame

- tratamentul umidotermic- controlul final de calitate

f) înmagazinarea produselr finite- ambalarea- înmagazinarea.

3.2.1. RECEPŢIA MATERIALELOR

Operaţia de control a materialelor, din punct de vedere calitativ şi cantitativ conform documentelor însoţitoare reprezintă recepţia acestora, care este de fapt prima fază a procesului de fabricaţie.

Calitatea materialelor se controlează pe baze de standarde, marcarea defectelor executându-se simultan cu măsurarea lungimii şi lăţimii acestora. Controlul se poate face pe o masă bine luminată sau pe rampa de control. Materialele recepţionate în industria de confecţii sunt însoţite de norme interne care cuprind şi clasificarea acestora pe grupe cu defecte corespunzătoare admise. Pentru aprecierea caracteristicilor materialeleor se recurge la metode de analiză a defectelor în ansamblul acestora.

În ceea ce priveşte rampele de control, producţie teoretică, Pt, a acestora se calculează cu relaţia:

Pt = v x T (m / 8 h);unde:

v - viteza cilindrului debitor; v = 10 ÷ 12 (m / min);se adoptă v = 10 (m / min);

T - durata unui schimb; T = 480 minute;Pt = 4.800 (m / min)

Producţia practică Pp, se calculează ţinând cont de opririle necesare pe durata unui schimb:

Pp = Pt x k (m / 8 h); unde: k - coeficent al opririlor; k = 0,7 ÷ 0,8;

se adoptă k = 0,8.Pp = 3.840 (m / min).

Necesarul de material ce se recepţionează se stabileşte având în vedere că la ţesături se realizează o recepţie prin sondaj, pentru 10 % din cantitatea totală de material, iar la tricoturi se realizează o recepţie integrală. Ştiind că la recepţie

se lucrează într-un singur schimb, necesarul de material ce se recepţionează, Nmr, se stabileşte cu relaţiile:

Nmr = (Nm / zi x 10) / 100 (m);unde:

Nm - necesarul de materii prime de bază (m);Nmr = 48.

Numărul rampelor de control se stabileşte cu relaţia:n = Nmr / Pp ;n = 0,01 ; n = 1.

Numărul de muncitori necesari pentru efectuarea recepţiei este:

m = 2x n ;m = 2.

3.2.2. PROIECTAREA SĂLII DE CROIT

În sala de croit , materiile prime de bazã sunt transformate în repere componente ale produselor de îmbrãcãminte , aceastã etapã a procesului de producţie determinând atât calitatea cât şi preţul de cost al produselor. Croirea cuprinde ca operaţii principale şpanuirea materialelor , secţionarea şpanului şi decuparea detaliilor. Condiţiile tehnice de croire , prelucrare şi asamblare a reperelor într-un produs sunt determinate de acurateţea şabloanelor , care se construiesc pe baza tiparelor şi constituie elementele principale ale documentaţiei tehnice. Încadararea şabloanelor pe material necesitã un timp de operare care depinde de:

- Numãrul de repere componente ale unui produs şi restricţiile impuse la încadare- Consumul specific de materii prime de bazã al produselor- Numãrul de produse încadrate pe aceeaşi suprafaţa.

Timpul pentru realizarea încadrãrii unui produs se calculeazã cu relaţia :

top= k*ťop (min )

unde : ťop – timp pentru încadrarea unui produs fãrã a ţine seama de opriri , se alege in funcţie de valoarea consumului specific mediu şi modul de realizare al încadrarii ( material dublat sau simplu ) k –coeficient al opririlor

k =

T =480 min ,durata unui schimbtpi = 20min , timp de pregatire –încheieretdl = 60min ,timp de deservire tehnico-organizatorica a locului de muncaton = 15 min, timp pentru odihna şi nesecitaţi fiziologice

Rezulta cã : k=1,24

În cazul încadrãrii a ˝n˝ produse , norma de timp pentru operaţia de încadrare va fi : Nt =top*n’( min )

n’=4 pentru jacheta

n’=4 pentru pantalon

Producţia practicã la operaţia de încadrare se calculeazã cu

relaţia :

Pp= (incadrarii /8 h )

Rezultatele numerice obţinute pentru parametri de mai sus sunt centralizate în tabelul urmator:

Denumire material

k t’op top n’ N t

(min)P p

Stofa jacheta

1.24 20 24.8 4 99.2 5.8

Stofa pantalon

1.24 13 16 4 64 7.5

Cãptuşeala jacheta

1.24 18 22.3 4 89.2 3.3

Cãptuşeala pantalon

1.24 3 3.7 19 70 6.8

IBN jacheta

1.24 22 27.2 4 108 5.4

IBN pantalon

1.24 3 3.7 8 29.6 16.2

Calculele pentru stabilirea numarului de şpanuri realizate în opt ore , la fiecare sortiment vor fi trecute într-un tabel . În tabel , mãrimile ce se încadreazã împreunã vor avea aceeaşi repartiţie procentualã , respectiv numericã ,se noteazã cu ˝x˝ .n’ –numarul de marimi încadrate combinat pe aceeaşi suprafaţa np – numarul total de produse ce se realizeazã cu încadrarea respectivã nts – numarul total de straturi de şpan necesar pentru realizarea mãrimilor de pe încadrarea respectivã :

nts=

nss- numarul de straturi dintr-un şpan , se stabileşte în funcţie de comportarea la stratificare şi grosime a materiei prime de bazã , ştiind ca înalţimea maximã a şpanului este 12 cm.nş- numarul de şpanuri corespunzator fiecarui tip de încadrare :

nş=

Pentru fiecare sortiment se prezintã urmãtoarele tabele centralizatoare pentru determinarea numãrului de şpanuri realizate în 16 ore.

Stofa jacheta

Stofa fusta

Gama de mãrimi

42 44 46 48 total n’

np nts nss nş

Repartiţie procentuala

25 25 25 25 100%

Repartiţie numerica

100

100 100

100

400 buc/16h

Încadrare x x x x 400buc 4 400

100

50/50 2

Numãrul total de şpanuri pentru un sortiment va fi:

Nş=

Unde : i- tipul de încadraren’’-numarul total de încadrãrii combinate la un sortimentPentru modelul ales avem :-stofa jacheta Nş =2-stofa fusta Nş = 2Numãrul de muncitori la operaţia de încadrare pentru un sortiment este :

m=

Gama de mãrimi

38 40 42 44 total

n’ np nts nss nş

Repartiţie procentuala

25 25 25 25 100

Repartiţie numerica

100 100 100 100 400 buc/16h

Încadrare x x x x 4 400 100 50/50

2

Numãrul de mese de încadrat se calculeazã cu relaţia :n = m Necesarul de muncitori şi numarul de mese de încadrat este prezentat în tabel:

Denumire material

Nş m n

Stofa palton 6 0.3 0.3Stofa fusta 5 0.25 0.25

0.55≈1 0.55≈1

Din tabel rezultã cã numãrul de muncitori necesari operaţiei de încadrare este 1,iar numarul de mese de încadrat este tot 1.

3.2.3.Croirea – secţinarea , decuparea , numerotarea.

3.2.3.1.Secţionarea şpanurilor

La operaţia de şpãnuire , materia primã supusã croirii se depune în straturi suprapuse , de lungimea corespunzãtoare încadrãrii. Modul de depunere al straturilor depinde de materia primã şi poate fi sub forma pliatã , cu faţa orientatã într-un anumit sens , cu tãierea capetelor ,etc.,determinând timpi diferiţi de realizare a unui şpan. Timpul pentru realizarea unui şpan (tsp ) se poate calcula cu relaţia :

tsp = k*N*( t1*L+t2*l+t3*L )(min )

unde: k- coeficient al opririlor , calculat cu relaţia :

k= , în care : tpi =15 min

tdl=40 min

ton=15 min

rezultã cã : k = 1,17N- numarul mediu de straturi de şpan , calculat ca medie ponderatãt1 – timpul necesar pentru depunerea uni metru de materialt1 = 0.55 ( min ) , pentru stofat1=0 ,23 (min ) , pentru cãptuşealã şi întãriturit2 - timpul pentru fixarea şi taierea capetelor de şpant2 = 0,21 pentru materialele groaset2 = 0,15 pentru mateialele subţiri t3 – timpul pentru orientarea straturilor de şpan la materialele pluşate sau cu desene cu senst3 = 0L – lungimea şpanului (m )l- laţimea şpanuluiTimpul pentru secţionarea şpanului (tsc ) se determinã cu relaţia:tsc =k’* l*ns* t’sc

unde : k’- coeficient ce ţine seama de complexitatea liniei de secţionare k’=1,1- 1,3l- laţimea şpanului ns- numarul de secţionari determinate în faza de încadraret’sc- timpul pentru secţionatt’sc= 0,55-1,30( min/ m )

Valorile vor fi adoptate în funcţie de dificultatea de tãiere a materiei prime.

- Stofa jacheta:ns=3 secţionãri- Stofa pantalon : ns=3 secţionãri

Se adoptã: t’sc =1 min pentru material de bazã

t’sc = 0,6 min pentru cãptuşealã

Timpul total pentru realizarea şpanuirii şi secţionari unui şpan va fi :

top = tsp +tsc (min ) Pentru stabilirea necesarului de timp pentru producţia datã la un sortiment se foloseşte relaţia :

N t =top *N ş ( min )

N ş – numãrul de şpanuri pentru sortimentul respectiv Numãrul de mese de şpãnuit (n ) se calculeazã cu relaţia :

n=

Numãrul de muncitori ( m ) pentru relizarea şpãnuirii şi secţionãrii se calculeazã cu relaţia:

m= 2*n

Numarul de maşini de secţionat (n’ ) este dat de formula :

n’ =

Numãrul de muncitori pentru realizarea şpãnuirii este : m =2*n= 2*0.88=1.76≈ 2Numãrul maşinilor de secţionat : n’≈ 1

Denumire

material

k N L(m)

l(m)

tsp ns tsc top N t

(min)n m n’

Stofa jacheta

1,17

50 4.87 1.46

169.5 3 4.8 174.3 522.9

0.54

1.08

0,27

Stofa pantalon

1,17

50 5.09 1,44

105.8 3 4.7 110.5 331.5

0,34

0.68

0,17

3.2.3.2 Decuparea reperelor textile

Decuparea detaliilor textile dupã contur se face cu maşini fixe de tãiat , a cãror producţie practicã se calculeazã cu relaţia :

P p = ( şpanuri decupate / 16h )

Unde : T =960 min td = t’d* N (min ) N – numãrul mediu de straturi de şpan pentru un sortiment t’d – timpul pentru decuparea reperelor dintr-un şpan t’d = L *l *top ( min ) top- timpul pentru decuparea reperelor de pe un metru pãtrat al unui strat de şpan ţinând cont de opriri top = k* t’op ( min ) k – coeficientul opririlor

k=

tpi = 17 min tdl =40 min top = 15 min k=1,17 t’op – timpul pentru decuparea reperelor fãrã a ţine seama de opriri

Se calculeazã cu relaţia : t’op = Ct *Csk1*Nk2

Unde : Ct- constanta generalaCt =5,976 pentru materiale groaseCt =27,855 pentru materiale subţiriCs – consumul specific mediu al produsului (m2 )k1= constanta cu valorile : k1= -0,346 pentru materiale subţiri k1 =-0,125 pentru materiale groaseN – numarul mediu de straturi de şpan

k2 - constanta cu valorile : k2= -1,07 pentru materiale subţiri k2 = -0,737 pentru materiale

groase

Necesarul de maşini de tãiat se determinã cu relaţia :

n=

unde : Ns- numãrul total de şpanuri / 16h pentru un sortimentPp- producţia practica la operaţia de decupare a reperelor

Numãrul total de maşini de taiat se obţine prin cumulare şi rotunjire la valoarea întreagã prin adaos.Necesarul de muncitori se stabileşte cu relaţia :m= 2*nRezultatele obţinute sunt centralizate în tabelul urmator:

Denumire

material

t’op

(min)

k top

(min)

L l t’d N P p Ns n m

Stofa jacheta

0,53 1,17

0,62 4.87 1,46 4.4 50 4.36 2 0,45 0.9

Stofa pantalon

0,42 1,17

0,49 5.09 1,44 3.5 50 3.48 2 0,57 1.14

Rezultã cã : n= =1

m=2*n =2 muncitori

3.2.3.3. Numerotarea reperelor

Numerotarea se face în vederea recunoaşterii detaliilor aparţinând aceluiaşi produs şi a preîntampinãrii amestecãrii detaliilor. Timpul pentru numerotarea reperelor dintr-un şpan se calculeazã cu relaţia:tn= k *N*nr*np*t’n (min )unde : k-coeficientul opririlor

k=1,2N – numãrul mediu de straturi de şpan nr – numãrul reperelor ce se numeroteaza la un produsnp – numãrul produselor de pe o încadrare t’n – timpul pentru numerotarea unui reper cu maşinat’n= 0,03- 0,07 min/reperValorea lui t’n = se adoptã în funcţie de dificultatea de separare a reperelor. Necesarul de timp pentru numerotarea detaliilor :N t= tn*Ns ( min )Ns – numãrul şpanurilor pentru un sortiment Necesarul de muncitori la numerotare :

m =

Numãrul de mese de lucru se stabileşte cu relaţia :n =mDatele obţinute se centralizeazã în tabelul 19:

Denumire

material

k N nr np t’n tn Nt n m

Stofa jacheta

1,2 50 22 2 0,03 79,2

237,6

0,49 0,49

Stofa pantalon

1,2 50 2 4 0,03 14,4

57,6 0,12 0,12

Rezultã : n= m≈1 Luând în calcul toate rezultatele numerice pentru parametri operaţiilor efectuate în sala de croit , se obţine numarul total de muncitori , maşini , mese , rezultatele fiind centralizate în tabelul :

Operatia Încadrare Şpanuire

Decupare Numerotare

Numãrul de 1 2 2 1

muncitoriNumãrul de

maşini2 2

Numãrul de mese 1 1

3.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DECONFECŢIONARE - FINISARE

În vederea elaborării proceselor tehnologice de confecţionare şi finisare a produselor, vor fi parcurse următoarele etape:

stabilirea fazelor necesare realizării detaliilor, subansamblelor, respectiv produsului şi a modului de realizare;

stabilirea normei de timp, a normei de producţie şi a numărului de muncitori la fiecare fază.

Procesele tehnologice de confecţionare, respectiv finisare vor fi elaborate sub formă tabelară.

3.3.1. STABILIREA FAZELOR DE PRELUCRARE, A NORMELOR DE TIMP ŞI A NUMĂRULUI DE MUNCITORI

Se realizează o descompunere a produselor în elemente constituente şi a elementelor în repere componente. Se stabilesc fazele de prelucrare a detliilor urmate de asamblare şi finisare. Deoarece unei variante constructiv estetice îi corespund mai multe variante optime se va avea în vedere timpul de realizare, posibilităţile tehnologice ale utilajelor, restricţiile impuse de materia primă.

Norma de timp reprezintă timpul stabilit unui executant cu calificarea corespunzătoare, pentru efectuarea unei unităţi de

lucrare, în condiţiile tehnico-organizatorice precizate ale locului de muncă.

Norma de producţie la fiecare fază se stabileşte cu relaţia:Np = T / Nt (buc / om, 8h);

unde:T = 480 min;Nt - norma de timp pe unitatea de lucru.

Numărul de muncitori pentru diferitele operaţii, se calculează cu relaţia:

M, m, c = Q / Np

unde:Q - capacitatea liniei tehnologice (buc / 8h);Np - norma de producţie (buc / 8h);M - manual;m - mecanic; c - călcat.

Datele obţinute prin calcule se află centralizate în tabelul cu procesele tehnologice de confecţionare, respectiv finisare.

Procesul tehnologic al jachetei

Nr.Crt.

Descrierea fazei

Utilaj,dispozitiv,mobilier

Parametri tehnologi

ciAi

operatiei

Norma de

timp(Nt)

Norma de

productie(Np)

Numarul de muncitori

categoriaM m C

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 Alimentator Masa 5.500 200 1 M 2 Guler: cose

guler pt. întors

Ms Tip cusatura 301V=5000imp/minP=0.37kw

2.000 400 0.5 M

3 Taie rez. Guler diferenţiat

Ms idem 0.800 400 0.31

S

4 Taie rez. La colţuri descalca cus. întoarce pe faţa muchiaza si calca gulerul

Fca Sistem de incalzire cu aburiFp=1000kgf

3.000 95 1.30

M

5 Executa agaţator

Ms Cusatur 301

0.400 1000 0.11

S

6 Calca agatator

Fca Sistem de incalzire cu aburi

0.100 2300 0.062

S

7 Semneaza loc agatator ,taie dupa soblon si executa.

Ms Cusatura 301

1.200 800 0.30

S

8 Paspoale pentru buzunar: calca dupa ciupituri

Fca 0.300 1100 0.10

S

9 Mâneci: incheiat manecile pe cot

Ms Cusatura 301

1.800 200 0.70

S

10 Descalca manecile pe cot indoaie manseta si o calca dupa şablon

Fca Sistem cu aburi

3.000 200 1.00

S

11 Încheie manecile subrat

Ms Cusatura301

1.500 240 0.43

S

12 Descalca mânecili subrat recalca tivul întoarce manecile pe fata si calca

Fca Sistem de incalzire cu aburi

2.000 240 0.43

S

Timpul de realizare al jachetei este de :tc=175.3minNp = =2.73=3

Nm = =66 muncitori

Pentru realizare unei productii de 200 de jachete in 8h este nevoie de doua linii tehnologice fiecare cu 33 de muncitori care realiziaza o productie de 100buc./ 8h

= =3.03 min/muncitor

pentru o productie de 400 produse in 16 h este nevoie de 132 muncitori si patru liniii tehnologice pe doua schimburi.

Procesul tehnologic al pantalonului

Nr.

Crt.

Descrierea fazei

Utilaj,dispoziti

v,mobilier

Parametri tehnologi

ciAi

operatiei

Norma de

timp(Nt)

Norma de

productie(Np)

Numarul de muncitori

categoria

M m C

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 Alimentator Masa 2.000 200 1 M 2 Abureste

fermoarFca Sistem de

incalzire cu aburi

0.300 1600 0.125

S

3 Intareste paseu si stirt lateral

Ms 1.600 400 0.5 S

4 Descalca intarit paseu

Fca 1.200 S

5 Coase talia pt intors potriv stanga cu dreapta

Ms 2.500 400

6 Taie rez la talie diferit

Mr 0.900 800

7 Tighel talie Ms 1.2008 Intoarce

muchiaza calca talia

Fca 2.500

9 Limiteaza paseu taie agat.

Ms 2.100

10 Executa aifas pe rezerva stirt

Ms 1.000

11 Ins fix compozitia

Ms 0.400

12 Coase placheta

Ms 0.400

13 Intoarce muchiaza calca placheta

Fca 0.700

14 Surfilat cus lat placheta

Triplock Tip cusatura 504 v=2000imp/min p= 0.5 kw

0.250 1400 0.15 S

15 Insemneaza calca fald lipeste ibn sub fermoar

Fca 2.500 200 1 S

16 Surfileaza cus lat fata , int si tur

Tr 2.600 900 0.25 S

17 1insemn lg fermoar inchei tur fata

Ms 0.800 300 0.75

18 Calca tur fata

Fca 0.800 165 1.25 S

19 Coase Ms 3.700 1400 0.15 S

Timpul de realizare al pantalonului este de :tc=74.16minNp = =2.73=6.67

Nm = =29 muncitori

Pentru realizare unei productii de 200 de pantaloni in 8h este nevoie de o linie tehnologica cu 29 de muncitori care realiziaza o productie de 200buc./ 8h

= =6.8 min/muncitor

pentru o productie de 400 produse in 16 h este nevoie de 58 muncitori si o linie tehnologica pe fiecare schimb.

Determinarea suprafeţei de depozitare şi producţie

a.) Suprafaţa magaziei de materii prime.

ST=SU+Sa (m2)

Unde: SU – suprafaţa utilã

Sa - suprafaţa auxiliarã , include:

- Suprafaţa de primire recepţie a mãrfurilor

- Suprafaţa de manipulare şi circulaţie

- Suprafaţa de colectare-expediere

- Suprafaţa ocupatã de mobilierul tehnologic

pentru ţinerea evidenţei

Sa = SA *k

k-coeficient de utilizare

k= 0.4-0.5

Capacitatea magaziei se calculeazã pentru o perioada de

depozitare de 21 zile.

Depozitarea materiilor prime în industria de confecţii se poate

realiza prin stivuiri sau paletizare .

În cazul depozitãrii prin paletizare:

SU= (m2)

Unde: Nc-numarul de celule de raft în care se introduc paletele

NC=

Nm-necesarul zilnic de materiale (kg/zi)

Nm=284.10kg

z- numãrul de zile de depozitare

z=21

qc –sarcina maximã admisibilã a unei celule

qc=150 kg

Sc-suprafaţa bazei unei celule de raft (m2)

N c =

N c =55 celule

Cele mai utilizate tipuri de celule de raft pentru depozitarea materiilor prime textile au urmatoarele dimensiuni: 1300x800x100S c = 1.04 (m2)

Rezulta cã :Su =14.3 (m2)

Pentru calculul suprafeţei totale se adoptã : k= 0.5

S a = 7.15 (m2)

Rezultã cã suprafaţa magaziei de materii prime va fi:

S T =21.5 (m2)

b.Suprafaţa magaziei pentru produse finite

Capacitatea magaziei pentru produse finite se proiecteazã pentru o perioadã de depozitare de 21 de zile. Suprafaţa depozitului se calculeazã cu relaţia :S T = Su [ 1+(0.4÷ 0.5)] (m2) Suprafaţa utilã se stabileşte în funcţie de modul de depozitare care se poate face în cutii care se aşeaza pe palete sau în raft pe umeraşe aşezate pe palete , ştender sau stelaje rulante. În cazul depozitarii produselor pe umeraşe , pe barele stelajelor rulante:

S u =

Unde : Ns – numãrul de stelaje

Ns=

z- numãrul de zile de depozitare z=21 zilep-planul de producţie zilnica p=400 buc/zinb –numãrul de bare ale unui stelajnb = 4-6 barenu- numãrul de umerase pe o barãnu= 6-10 umeraşeSs- suprafaţa unui stelajSs= 1.2 m2

Rezultã : Ns= 210Su= 84 m2

Rezultã cã suprafaţa magaziei pentru produse finite va fi:

S T = 117.6 m2

c.Calculul suprafeţei salii de croit

Acest calcul porneşte de la utilajul aferent sectiei , numarul şi dimensiunile acestora.

Nrctr

Ddenumirea utilaj

Nr utilaj Dimensiuni(mm)

Suprafata

(m2)

1 Rampa de control

1 2500x2200 5.5

2 Masa de încadrat 2 6000x1600 9.6

3 Masa de şpanuit 2 6000x1600 9.64 Masa de

secţionat1 5400x1600 25.92

5 Presa reliant 1 3200x1600 5.126 Masa de

numerotat1 1200x600 0.72

56.46

Suprafaţa totala a sãlii de croit STcroi , cuprinde:- Suprafaţa de producţie Sp a sãlii- Magazia de materii prme Mmp

- Birou Sb

- Vestiar Sv

S Pcroi = = 188.2 m2

K = 0.25-0.5S Tcroi = SPcroi +Sv +Sb+SMmp

S Tcroi = 188.2+12+19.5 +21.5S Tcroi = 241.2 m2

d.Calculul suprafeţei sãlii de confecţionare

Sala de confecţii cuprinde:

- Suprafaţa de productie a sãlii- Suprafaţa magaziei de produse finite- Fişier- Grupuri sanitare- Atelier mecanic

Suprafaţa sãlii de producţie de confecţionare se stabileşte având în vedere utilaje existente , numarul şi dimensiunile acestora.

TABEL 23:Nr crt

Denumire utilaj Nr utilaj Dimensiuni(mm)

Suprafata(m2)

1 Masa de lucru 6 1200x600 4.322 Masa de calcat 14 1000x600 8.43 Maşina simplã de

cusut22 1000x600 11

4 Triplock 2 1000x600 1.25 Masa de etichetat,

control finit2 1200x600 1.44

6 Maşina pentru butoniera si cheiţe

1 1000x600 0.6

7 Maşina pentru nasturi

1 1000x600 0.6

8 Maşina de pontat periniţe

1 1000x600 0.6

9 Maşina speciala mâneci

2 1000x600 1.2

10 Maşina cu cuţit 2 1000x600 1.211 Masa de alimentare 2 1400x1000 2.812 Ştender 4 1400x500 8.413 Maşina simpla cu

talpa pentru fermoar1 1000x600 0.6

14 Strobel 2 1000x600 1.215 Juki 1 1000x600 0.6

44 S Pconf = = 146.6 m2

S Tconf = Spconf+ST+Sam+Sfisier +Sgs (m2)

S Tconf = 282.4 m2

Suprafaţa totala a secţiei este :ST= STcroi +STconf

S T= 525.6 m2

Planşa cu amplasarea utilajului în secţie este prezentatã în plansa alaturata.

CONTROLUL CALITĂŢII PRODUSELOR

În industria de confecţii, serviciul de control tehnic de calitate, urmăreşte calitatea materiei prime şi materialelor intrate în fabrică, semifabricatelor obţinute în urma procesului de croire, calitatea operaţiilor procesului tehnologic, calitatea produselor finite nefinisate, precum şi calitatea produselor finite.

Toate aceste aspecte se urmăresc în baza normativelor în vigoare, norme interne pentru ţesături, norme interne pentru produsele finite, care includ caracteristicile principale pe care trebuie să le îndeplinească materia primă precum şiprodusele finite, şi limitele admise pentru unele defecte sau caracteristici ale produselor finite .

Organele de control tehnic pe lângă analizele periodice efectuate vor întocmi şi buletine de calitate, indicând secţiile, atelierele sau liniile de producţie datorită cărora au apărut abateri de la calitate, propunând măsuri pentru înlăturarea deficienţelor.

Documentele de bază care trebuie să reglementeze în unitate toate condiţiile de efectuare a controlului tehnic, în ceea ce priveşte metoda, aparatura şi frecvenţa sunt: planurile de operaţii, fişele tehnologice, instrucţiunile, normele uzinale, documentele tehnice normative (STAS, norme interne, caiete de sarcini) precum şi contractele economice.

Calitatea produsului finit este condiţionată de câteva elemente de maximă importanţă şi anume: calitatea concepţiei,

a produsului şi calitatea fabricaţiei. Acestea se pot ilustra prin aşa numitul triunghi al calităţii.

Punctele de control se amplasează de regulă:-înaintea operaţiilor de bază;-înaintea operaţiei la care costul de remediere ar fi mult

mai mare decât al controlului;-între secţiile şizonele de fabricaţie;-la produsele finite.

Cea mai frecventă metodă de control, atât din punct de vedere al consumului de materie cât şi al forţei de muncă este metoda statică. Controlul de calitate trebuie să reprezinte o îmbinare raţională a activităţii de autocontrol, control interoperaţional, control pe flux de fabricaţie şi control executat de organele C.T.C..

Controlul de recepţie se aplică loturilor de produse intrate în intreprinderile de confecţii, expediate de diferiţi furnizori, îar în urma acestui control se va lua decizia de acceptare sau respingere a lotului de produse.

În industria de confecţii textile, ponderea cea mai mare în necesarul de materii prime şimateriale auxiliare o au ţesăturile care se grupează în clase de calitate: de masă, superior, extra şi lux, iar împărţirea pe clase are la bază mai multe criterii: materia primă, finisajul chimic aplicat, gradul de noutate, mărimea seriei şitehnoprezentarea.

Aprecierea defectelor se face pe rampe de control sau pe mese de metrat. La controlul ţesăturilor pe rampe sau mese de metrat se pot depista următoarele defecte:

lipsa unui fir de urzeală;fire duble în urzeală;fire îngroşate;fire uleiate;găuri în ţesătură;rărituri ca urmare a variaţiilor de desimi;pete;abateri de la dimensiunile carourilor sau dungilor;variaţii ale lăţimii ţesăturii;scămoşare neuniformă pe toată lungimea ţesăturii;cute, datorită unei calandrări necorespunzătoare.

La controlul de recepţie a ţesăturilor se execută şi analize fizico - mecanice şi igenico - funcţionale.

Controlul efectuat pe parcursul fabricaţiei constă în controlul realizat pe parcursul proceselor de croire,

confecţionare şifinisare. Un prim control este efectuat la pregătirea tricoturilor şiţesăturilor pentru confecţionare şise realizează pe rampe de control sau mese de control şimetrat şiconstă în verificarea lăţimii şi lungimii fiecărei bucăţi de tricot sau ţesătură, depistarea şimarcarea defectelor care nu au fost semnalate de producător.

Controlul efectuat la operaţia de şablonare urmăreşte respectarea indicilor prezentaţi în documentaţia tehnică privind contururile detaliilor şi încadrarea în consumul specific aprobat. Se are în vedere:

conturarea suprafeţelor şabloanelor fără modificarea dimensiunilor detaliiilor;

respectarea direcţiei ,,nominale'' de aşezare a şabloanelor, corespunzător direcţiei firelor de urzeală sau pe direcţia şirurilor de ochiuri la tricoturi;

aşezarea şabloanelor pe materiale scămoşate, corespunzător direcţiei de orientare a firelor după scămoşare;

plasarea corectă a şabloanelor în funcţie de poziţiile dungilor, carourilor sau desenelor imprimat pe suprafaţa materialelor textile;

conturarea tuturor detaliilor.Controlul efectuat la operaţia de şpănuire are în vedere

tensionarea uniformă a materialului, tăierea corespunzătoare a foilor de şpan, suprapunerea perfectă la una din laturile lungimii şpanului a tuturor foilor de material din şpan, verificarea lăţimii minime a foilor de şpan astfel încât aceasta să nu fie mai mică decât lăţimea foii de şpan pe care s-a efectuat încadrarea şinu în ultimul rând asigurarea unei înălţimi corespunzătoare a şpanului astfel încât acestea să nu se deplaseze la operaţiile care urmează.

Controlul efectuat la operaţia de secţionare a şpanului are ca obiective:

secţionarea şpanului pe direcţia lăţimii acestuia.menţinere formei şidimensiunilor tuturor detaliilor

încadrate.La operaţia de decupare se verifică exactitatea detaliilor

cu ajutorul şabloanelor de control. Se execută corectarea şinumerotarea.

Controlul efectuat la asamblarea detaliilor, indiferent de sistemul de confecţionare, are în vedere eliminarea unor defecte de coasere (încreţirea cusăturilor, variaţii ale pasului cusăturii,

etc.), eliminarea unor defecte la coaserea butonierelor şia nasturilor precum şi evitarea cusăturilor necorespunzătoare datorate neîndemânării executantului.

La controlul pe parcursul procesului de confecţionare se are în vedere ca operaţiile executate să fie în conformitate cu indicaţiile din documentaţia tehnică, produsele realizate să corespundă cu procesul omologat. Controlul poate fi realizat de specialişti sau de către muncitorul de la operaţia care urmează, pentru operaţia efectuată anterior.

Controlul final al produselor realizate în intreprinderile de confecţii textile este realizat de persoane calificate din cadrul compartimentului C.T.C.

Produsele realizate în întreprinderile de confecţii sunt controlate bucată cu bucată, verificându-se:

dimensiunile produsului (care trebuie să corespundă cu prescripţiile din documentaţia tehnică);

calitatea materiilor prime şi a materialelor auxiliare din produsul confecţionat;

calitatea confecţionării şi finisării produsului.Controlul final se execută în puncte de control, prevăzute

cu mese de control, mijloace de măsurare a lungimii, manechine fixe sau mobile, rastele cu umeraşe, amplasate în locuri luminoase de către personalul specializat din cadrul compartimentului C.T.C.

La controlul calităţii produselor confecţionate, unele defecte se referă la abateri de la dimensiunile stabilite prin documentaţia tehnică şi care provin de la operaţiile de confecţionare, iar defectele care nu se admit sunt:

detalii montate greşit; deformări ale produselor din cauza montării

necorespunzătoare a căptuşelii, al produselor care necesită căptuşeli;

luciul pronunţat sau pete; porţiuni decolorate pe faţa produsului; festonarea incomplectă a butonierelor; nasturii lipsă sau cusuţi la loc nepotrivit sau de

dimensiuni necorespunzătoare.După controlul final se realizează ambalarea şi

depozitarea produselor în magazia de produse finite, până la expedierea la beneficiar.

În cazul în care se reuşeşte a se realiza produse de o calitate totală, automat se va mări productivitatea. Când este

realizată în mod sistematic, ea înseamnă o mai mare implicare şi motivaţie a salariului, o reală instruire în domeniul legat de instruire a calităţii totale, costuri mai scăzute, rezultate solide în afaceri şi conducători de clasă mondială în domeniul calităţii. Calitatea totală reprezintă astăzi singurul avantaj competitiv al unui producător.

MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ÎN ÎNTREPRINDERILE DE CONFECŢII

Protecţia muncii face parte integrantă din procesul de muncă şi reprezintă totalitatea măsurilor care trebuie să se ia pentu a permite muncitorilor să-şi realizeze sarcinile de producţie în cele mai bune condiţii, adică să asigure desfăşurarea procesului de producţie cu un efect cât mai mic şi prin înlăturarea tuturor factorilor ce ar putea da loc la accidente de muncă. Calificarea înaltă oferă muncitorilor posibilitatea să folosească uneltele şiinstalaţiile în cele mai bune condiţii tehnice, să sisteze şi să înlăture în timp deficienţele, excluzând-se astfel riscurile de accidente. Practica a arătat că deşi în unele procese tehnologice deşi omul este bine pregătit profesional, iar maşina la care lucrează este corespunzătoare din punct de vedere tehnic, apar accidente de muncă datorită prezenţei unor gaze toxice, a pulberilor vătămătoare, a iluminatului necorespunzător, zgomotului, etc. De asemenea, tot practica a arătat că sunt accidente de muncă datorate indisciplinei la locul de muncă în cea ce priveşte respectarea procesului tehnologic şi a normelor de protecţia muncii, atitudinilor de a subaprecia pericolul şi a neglijenţei.

Măsurile de protecţia muncii care trebuie respectate pentru a evita accidente de diferită natură, ar fi:

1. Înainte de începerea lucrului, muncitorul care lucrează la maşinile de cusut este obligat să verifice dacă:

masa mşinii este bine fixată pe picioarele de susţinere; capul maşinii este bine fixat în bolţurile mesei suport; motorul electric este fixat pe suportul său; placa acului este fixată cu şuruburi, pentru a evita ruperea

acului la punera în funcţiune a maşinii;

instalaţia electrică nu are porţiuni neizolate ale cablului, priza şiştecherul sunt întregi şi legătura la centura de împământare nu este întreruptă.

între capacul maşinii şi masa de susţinere există tampoane de pâslă pentru amortizarea zgomotului şia vibraţiilor.2. Este interzis muncitorului să ţină piciorul pe pedala de

punere în funcţiune a maşinii în timpul introducerii firului de aţă prin mecanismul suveicii, prin mecanismul de tensionare a aţei şiprin ac, deoarece pedala poate fi acţionată din greşală, provocând accidentarea degtelor.

3. Maşinile de cusut simple vor fi prevăzute cu apărători la tija acului şila cureaua de transmisie.

4. În timpul fixării lucrului sub picioruşul acului, este interzis să se acţioneze cu piciorul pedala de punere în funcţiune a maşinii.

5. În timpul lucrului, distanţa de la capul muncitorului la maşină va fi de minim 30 cm, iar muncitoarele vor avea părul legat la spate.

6. Pentru evitarea accidentelor produse cu ocazia ruperii acelor, se interzice lucrul la maşinile dotate cu ace strâmbe sau fără vârf.

7. Tensiune instalaţiei de iluminat local la maşini va fi de 24 V.

8. Este interzis muncitorului să pună mâna pe volan în timpul funcţionării maşinii, oprirea acesteia se va face numai cu ajutorul pedalei.

9. Maşinile de cusut nasturi vor fi prevăzute cu vizor de protecţie, pentru evitarea accidentelor în cazul spargerii nasturilor sau a ruperii acelor.

10. Deplasarea maşinilor se va face numai cu ştecherul scos din priză.

11. După terminarea programului de lucru, maşina va fi deconectată de la sursa de alimentare cu energie electrică, trăgând de ştecher cu mâna şinu de cablul electric al acestuia.

În industria de confecţii în cazul nerespectării măsurilor de protecţia muncii şidupă natura obiectului care a provocat accidentarea, vom întâlni accidente care se clasifică în mai multe categorii, şi anume :

1) Accidentele mecanice. Aceste accidente sunt datorate unei acţiuni mecanice asupra corpului şi anume : lovirilor, strivirilor, smulgerilor, înţepăturilor, tăieturilor,

căderilor. Aceste accidente pot fi produse de angrenaje, tije, manivele, transmisii, obiecte în cădere,etc.

În industria de confecţii cele mai frecvente pot fi înţepăturile produse de acele de la maşinile de cusut, tăieturile de la maşinile de croit, strtivirile de la presele de croit sau călcat şi diferite alte obiecte.

2) Accidente chimice . În industrie, muncitorii intră deseori în contact cu o serie de acizi ca : acidul sulfuric, clorhidric, azotic, etc. Aceste substanţe chimice acţionează asupra pielii şi asupra mucoaselor ochiului şi căilor respiratorii. Acţiunea lor se datorează în general accidentelor, deşi contactul cu organismul este întâmplător. Acizii puternici modifică ţesuturile. Modificările produse au aspect de arsuri care merg până la răni adânci, fără însă să provoace scurgeri de sânge. Rănile se vindecă greu şiformează cruste care trag şipielea din jur.

3) Accidente electrice.Electrocutările pot avea loc în următoarele situaţii:

• Atingerea întâmplătoare a unor elemente metalice aflate sub tensiunea de lucru;

• Atingerea unor elemente mecanice care nu fac parte din circuitul de lucru, dar care au căpătat tensiune datorită unei deteriorări a izolaţiei;

• Atingerea simultană a două puncte de pe sol, aflate la potenţiale diferite.

4) Accidente termice.Accidentele termice pot fi cauzate de venirea în contact

direct a muncitorului cu o suprafaţă supraîncălzită ca de exemplu : cazane de abur, conducte de legătură, utilaje, suprafeţe de contact a preselor, etc. Dată fiind presiunea mare precum şi temperatura ridicată (1500 C), aburul este foarte periculos dacă nu sunt respectate toate instrucţiunile de protecţie a muncii.

În industria de confecţii la proiectarea instalaţiilor mecanice sub presiune se vor prevedea toate măsurile necesare care să permită exploatarea şicontrolul funcţionării acestor instalaţii în condiţii de securitate a muncii.

CONCLUZII

Această lucrarea tratează în detaliu fazele, în succesiunea desfăşurări lor, care trebuie parcurse în vederea realizării unor produse de îmbrăcăminte destinate femeilor, adică jacheta şi pantalon . Prima etapă înainte de a realiza transformarea materialului în repere este de a stabili condiţiile tehnice, dimensionale şi de confecţionare a acestuia, aflând astfel :

• compoziţia fibroasă totală a materialului;• masa finită a materialului;• lăţimea materialului;• rezistenţa la alunecare;• modificări dimensionale la spălat;• capacitatea de revenire din şifonare ;• etc.

În cazul materiilor prime de bază şi auxiliare cu caracteristici complexe, sunt redate etapele care trebuie parcurse înainte de asamblare prin coasere a reperelor, pentru a asigura criteriile de calitate impuse.

Pentru a înţelege cât mai bine modul de transformare a reperelor în semifabricate şi apoi în produs finit s-au descris cât se poate mai detailat fazele care se desfăşoară atât în secţia de croit , confecţionat cât şi în secţia de finisare.

Ştiind că în prezent în întreprinderile de confecţii se utilizează o varietate mare de maşini şi instalaţii, s-a considerat că este necesar să se prezinte, pe cât posibile pentru fiecare caz în parte, tehnologia specifică de confecţionare, prin aceasta punându-se în evidenţă şidiferenţele de la o tehnologie la alta.

Deşi, există un ritm rapid de dezvoltare şi reutilare în cadrul industriei confecţiilor textile, ce impune o informare tot mai amplă în domeniul utilajelor şi al tehnologiilor de coasere, în cea ce priveşte bibliografia în această ramură aceasta este redusă, de aceea toate informaţiile legate de principalele caracteristici tehnice ale maşinilor utilizate în lucrarea de faţă, s-au luat de plăcuţele maşinilor. De asemenea, tot la capitolul maşini şi utilaje, se menţionează că nu au fost prezentate şi reprezentate toate utilajele folosite, din cauza lipsei de informaţii, dar în medie cele mai importante au fost descrise şi prezentate.

Pentru realizarea în general a unui produs vestimentar este necesar să se realizeze procesul tehnologic de confecţionare

care cuprinde totalitatea operaţiilor de transformare a semifabricatelor în produse finite. Acest proces tehnologic în funcţie de care se asamblează şi reperele din această lucrare, în vederea realizării jachetei şi pantalonului pentru femei, are ca scop stabilirea operaţiilor, ordinea în care acestea se execută şi indicatorii tehnico – economici de fabricaţie.

Este de precizat că utilajele şi maşinile utilizate în cadrul acestei lucrări nu sunt ultimile noutăţi în acest domeniu, ci sunt utilaje clasice, dar cu ajutorul unui personal calificat şi specializat se pot obţine atât calitate cât şi cantitate, precum şi un profit bun.

Trebuie amintit că datele care au ajutat la elaborarea acestei lucrări au fost în cea mai mare parte obţinute prin calcule, în urma unei documentaţii efectuate în cadrul întreprinderilor de confecţii, recurgându-se în plus la documentaţia de specialitate.

BIBLIOGRAFIE

1.I. IONESCU MUSCEL :CONFECŢIILOR Ed.Tehnica Bucureşti 1979 N. STAN D. PETRA C.ROTARIU

2. FILIPESCU E. : STRUCTURA ŞI PROIECTAREA CONFECŢIILOR Ed. Performantica Iaşi 2003

3. ,,PROIECTAREA ÎMBRĂCĂMINTEI'' - curs, laborator, şl.Ing. Erzsebet Airinei;

4. D. LEUCEA ILICA : PROCESE ŞI MAŞINI ÎN CONFECŢIIÎndrumar pentru proiectul de an Ed.Univeritatii’’AUREL VLAICU’’Arad2007

5. MIHUTA. S. :FIBRE TEXTILE Notiţe de curs