51239304 Vlasceanu Suport de Curs

150
Partea I INSTITUIREA SECTORULUI NONPROFIT Multiplicarea organizaţiilor este una din caracteristicile dominante ale vieţii sociale contemporane. în efortul de raţionalizare a iniţiativelor şi a muncii, organizaţiile apar în cele mai diverse do- menii ale vieţii sociale, astfel că, aşa cum s-a spus deja, omul con- temporan este un „om organizaţional". încercarea de a introduce o clasificare în varietatea organizaţiilor s-a concretizat in separarea celor private (pentru profit sau ale pieţei) de organizaţiile publice instituite de stat sau de guvern pentru elaborarea, promovarea sau aplicarea propriilor politici. în felul acesta s-ar circumscrie două sectoare distincte ale vieţii sociale : sectorul public şi sectorul privat. Ele adeseori interferează, păstrându-şi însă specificul sau distincţia. Numai că recent s-au identificat semnele clare ale unei veritabile „revoluţii globale a asociativităţii" (L.M. Salamon 1994), care a generat apariţia şi expansiunea rapidă a unui al treilea sector, numit sectorul nonprollt. Acesta include organizaţii care : a) sunt private în formă şi publice prin finalităţi, oferind consumului comunităţilor „bunuri colective" sau produse cu utilitate publică (servicii de sănătate, educative, culturale, proiective etc.); b) suni dependente de tendinţele conturate pe piaţa distribuţiei sau redistribuţiei veniturilor, pot genera profit, dar se supun restricţiei fundamentale a nondistributivităţii profitului către cei care le deţin în proprietate sau le conduc; c) sunt independente de instituţiile şi aparatul guvernamental, dispunând de mecanisme de conducere autonomă, similare cu cele ale organizaţiilor pentru profit; d) presupun participarea membrilor şi sub formă de voluntariat, într-o proporţie variabilă, dar oricum inevitabilă. Situat între sectorul privat şi cel public, al treilea sector include organizaţii neguvernamentale, caritabile, voluntare, asociative sau informale de o varietate deconcertantă: cluburi (sportive, culturale, sociale, de presă, recreaţionale etc), societăţi (literare, istorice, artistice, umaniste), muzee, grădini zoologice şi botanice, studiouri de radio sau televiziune, şcoli şi universităţi, unităţi de cercetare, spitale şi alte centre de asistenţă sanitară, unităţi ofertante de servicii de protecţie şi asistenţă socială, centre de dezvoltare comunitară (economică, socială, culturală), asociaţii (filantropice, politice, profesionale, etnice, de afaceri etc), fundaţii ... Zonele de apartenenţă sau cuprindere se pot extinde de la o vecinătate şi comunitatea locală la cea naţională şi internaţională, luând forme coiporatiste sau asociative, transparente sau secrete. Uneori sunt considerate ca piloni ai (re)construcţiei 1

description

vl

Transcript of 51239304 Vlasceanu Suport de Curs

Partea IINSTITUIREA SECTORULUI NONPROFITMultiplicarea organizaiilor este una din caracteristicile dominante ale vieii sociale contemporane. nefortul de raionalizare a iniiativelor i a muncii, organizaiile apar n cele mai diverse domenii ale vieiisociale, astfel c, aa cum s-a spus deja, omul contemporan este un om organizaional". ncercarea de aintroduce o clasificare n varietatea organizaiilor s-a concretizat in separarea celor private (pentru profitsau ale pieei de organizaiile pu!lice instituite de stat sau de guvern pentru ela!orarea, promovarea sauaplicareapropriilorpolitici. nfelul acestas-arcircumscriedousectoaredistinctealevieii sociale"sectorul public i sectorul privat. #le adeseori interfereaz, pstr$ndu-i ns specificul sau distincia.%umai c recent s-au identificat semnele clare ale unei verita!ile revoluii glo!ale a asociativitii"(&.M. 'alamon ())*, care a generat apariia i e+pansiunea rapid a unui al treilea sector, numit sectorulnonprollt. ,cesta include organizaii care "a sunt private n form i publice prin finaliti, oferind consumului comunitilor !unuri colective"sau produse cu utilitate pu!lic (servicii de sntate, educative, culturale, proiective etc.-! suni dependentedetendineleconturatepepiaadistri!uiei sauredistri!uiei veniturilor, potgenera profit, dar se supun restriciei fundamentale a nondistributivitii profitului ctre cei care le deinn proprietate sau le conduc-c sunt independente de instituiile i aparatul guvernamental,dispun$nd de mecanisme de conducere autonom, similare cu cele ale organizaiilor pentru profit-d presupun participarea mem!rilor i su! form de voluntariat, ntr-o proporie varia!il, dar oricum inevita!il.'ituat ntre sectorul privat i cel pu!lic, al treilea sector includeorganizaii neguvernamentale,carita!ile, voluntare, asociative sau informale de o varietate deconcertant" clu!uri (sportive, culturale,sociale, de pres, recreaionale etc, societi (literare, istorice, artistice, umaniste, muzee, grdinizoologice i !otanice, studiouri de radio sau televiziune, coli i universiti, uniti de cercetare, spitale ialte centre de asisten sanitar, uniti ofertante de servicii de protecie i asisten social,centre dedezvoltare comunitar (economic, social, cultural, asociaii (filantropice, politice, profesionale,etnice, de afaceri etc, fundaii ... .onele de apartenen sau cuprindere se pot e+tinde de la o vecintate icomunitatea local la cea naional i internaional, lu$nd forme coiporatiste sau asociative, transparentesau secrete. /neori sunt considerate ca piloni ai (reconstruciei societii civile", alteori dreptcomponente ale economiei sociale" i de fiecare dat ca organizaii ale sectorului neguvernamental carerspimd nevoilor de asociativitate li!er ale cetenilor sau persoanelor individuale.0arado+al ns, pe c$t sunt de e+tinse pe at$t de redus este cunoaterea lor empiric i teoretic.'tudiul sistematic al celui de al treilea sector a fost iniiat a!ia n ultimele dou decenii i mai ales nperioadafoarterecent, put$ndu-sevor!i ncdeolipsacutdeinformaii i dedatei c1iar deinformaii distorsionate. 'tatisticile oficiale tind cel mai adesea s ignore e+istena organizaiilor celui deal treilea sector, iar atunci c$ndoferdate, acestea sunt departe deasprijini nelegerea dinamiciifuncionrii sau e+tensiei sectorului nonprofit. #+ist deci o disproporie uria ntre aria de cuprinderereal a celui de al treilea sector i informaiile sistematice disponi!ile despre acestea./nstudiucomparativrecent (&.M. 'alamoni 2.3.,n1eier())*, ntreprinsn(4ri (5rana,6ermania, 7talia, Marea8rita-nie, '/,,9aponia, /ngaria, 8razilia, 61ana,#gipt, 7ndiai :ailanda, a;ncercat s compenseze o asemenea disproporie, informaiile o!inute fiind ntr-adevr revelatoare. itmul de generare a noi locuri de munc este mult mairapidnsectorul nonprofit dec$t ncel pu!licsauprivat, iarc1eltuieliledeoperare(funcionare aleorganizaiilor nonprofit reprezint aproape ?@ din produsul intern !rut com!inat al celor mai dezvoltatestate (pp. 4A-4).,semenea proporii economice i demografice com!inate cu multitudinea serviciilor pu!lice oferitesemnific nu numai importana cresc$nd a sectorului nonprofit. :ot mai mult se invoc i emergena unei(noi paradigme a guvernrii n care criza statului" sau criza participrii cetenilor la guvernare" ar puteafi depite i prin implicarea organizaiilor nonprofit care fie ofer multiple posi!iliti de identificare anoi direcii i strategii de dezvoltare !azate pe participarea efectiv i autonom a cetenilor, fie com-penseaz pentru ineficienta distri!uiei pu!lice (guvernamentale a unor servicii, propun$nd noi a!ordri,noi reguli instituionale sauforme alternative de organizare. Bit$ndu-(dinnoupe &.M. 'alamon,ascensiunea sectorului nonprofit se poate ntr-adevr dovedi a fi o dezvoltare tot at$t de semnificativ asf$ritului secolului CC pe c$t s-a dovedit a fi ascensiunea statului-naiune la sf$ritul secolului al ClC-lea" (())*, p. (((.>ealitate, tendini promisiune, sectorul nonprofit estencncutareapropriei legitimiti. naproape toate rile, !aza sa legal este nc insuficient, nvec1it sau c1iar ine+istent. >elaiile orga-nizaiilor nonprofit cu cele pu!lice i c1iar cu cele private, n loc s fie partcneriale sau de cooperare,sunt mpovrate de conflicte latente sauactive. Dizi!ilitatea social, transparena operaional saurspunderea pu!lic sunt nc prea puin revelatoare n cazul organizaiilor nonprofit. 0oate i de aceea sent$mpl s fie folosite de unele fore sociale pentru atingerea unor scopuri care, c$nd nu sunt oculte, nupar a fi pe deplin consonante cu!inele pu!lic". ,t$ta vreme c$t organizaiile nonprofit se aflpredominant in zona o!scurului social", riscul utilizrii lor pentru atingerea unor scopuri indezira!ilesau al ngrdirii lor legale n virtutea unor raiuni mai mult sau mai puin justificative impieteaz asupraatingerii unor parametri superiori de calitate a organizrii i funcionrii sociale.oie folosesc ntr-o proporie considera!il for de muncspecializat i retri!uit. 0e de alt parte, nici termenul nonprofit" nu este cel mai fericit ntruc$t nu arcsemnificaia ce i-ar putea fi atri!uit n mod o!inuit. Bu alte cuvinte, termenul nonprofit" nu semnificlipsa profitului, ci constr$ngerea nondistri!uiei" (2. 2ansmann ()E=, ()EF, respectiv interdicialegal de distri!uire a eventualelor c$tiguri sau profituri persoanelor care e+ercit control asupraorganizaiei.