47674555 Teoria Generala a Dreptului

8/3/2019 47674555 Teoria Generala a Dreptului

1/19

Cuprins

I.Definitia dreptului si interpretarea acesteia pag.3II

.

Normele

tehnice pag.3III.Normele organizatiilor sociale pag.4IV. Morala pag.5V.Conceptul de norma juridica pag.5VI.Structura interna a normei juridice pag.7VII.Clasificarea normelor juridice pag.7VIII.Conceptul de izvor al dreptului pag.8IX.Obiceiul ca izvor de drept pag.9X.Legea ca izvor de drept pag.9XI.Contractul normativ ca izvor de drept pag.10XII.a)Practica judiciara pag.10

b)Doctrina pag.11XIII.Actiunea actelor normative in timp pag.11XIV.Actiunea actelor normative in spatiu pag.12XV.Conceptul de raport juridic pag.13XVI.Subiectele raportului juridic pag.14XVII.Definitia statului pag.15XVIII.Forma de guvernamant a statului pag.15XIX.Forma de structura a statului - pag.16XX.Regimul politic al statului.Conceptul democratiei pag.16XXI.Tehnica juridica pag.17XXII.Fazele aplicarii statului pag.17

XXIII.Formele de interpretare a normelor juridice pag.18XXIV.Metodele de interpretare a normelor juridice pag.19XXV. Analogia pag.19Bibliografie pag.20

1


2/19

I.Definitia dreptului si interpretarea acesteia

Odata cu aparitia dreptului, marii initiatori ai acestei stiinte au tot incercat sagaseasca o definitie a dreptului care sa scoata in evidenta toate trasaturile specifice si

esentiale, delimitandu-l de alte stiinte sau alte concepte si fenomene. Dar, in conformitate

cu legile logicii, definitia trebuie sa fie logica si concisa, sa poata fi analizata si memoratacat mai simplu. Trasaturile principale ale dreptului sunt natura volitionala, exprimarea

normativa, asigurarea respectarii sale prin posibilitatea aplicarii constrangerii de stat.

Caracterul normativ al dreptului este cea mai importanta trasatura, mai ales ca inliteratura juridica majoritatea definitiilor formuleaza dreptul ca fenomen relational-

normativ. Exista o unitate indisolubila intre normele juridice, deoarece normele juridice

isi ating scopul prin reglementarea relatiilor sociale ; daca normele juridice nu au creat

raporturi juridice, atunci nu reprezinta drept.Pe de alta parte, daca raporturile juridice ar fi incluse in definitia dreptului, s-ar

eradica deosebirea dintre ele si normele juridice, lucru care ar duce la diminuarea

importantei procesului complex, pe care il parcurge norma juridica de la adoptare pana la

realizarea ei. De aici rezulta faptul ca s-ar diminua functia de reglementare, de indrumaresi modelare a conduitei oamenilor, nu ar contribui la intarirea legalitatii.

Dupa mai multe confruntari ale mai multor autori, s-a ajuns la un consens,obtinand o definitie pertinenta, astfel : Dreptul este sistemul normelor stabilite sau

recunoscute de stat, in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat, a

caror respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului.

II.Normeletehnice

Normele tehnice ocupa un loc deosebit datorita specificului lor in comparatie cu

celelalte norme sociale, si anume : ele reglementeaza comportarea oamenilor in procesulde productie, fata de natura, de mijloacele de productie si uneltele de munca.

Mai mult decat atat, normele tehnice sunt expresia raportului dintre legile naturii si

conduita umana. Tot ceea se produce este pentru a satisface nevoile societatii, adaptandtotul in functie de nevoile umane. Pentru a realiza aceste productii trebuie cunoscut felul

de a actiona asupra naturii, iar acest lucru nu poate fi realizabil decat prin reguli tehnice.

O regula tehnica poate porni de la o simpla reteta culinara, si poate ajunge la cea

mai mare inventie din domeniii diverse. Aceste reguli au fost descoperite de oameni,fiind rezultatul unei practici productive si generalizeaza aceasta practica. Regulile

descoperite in orice domeniu sunt constituite din stiinta naturala aplicata, (legile

dezvoltarii si miscarii fenomenelor), o expresie sociala nemijlocita a acestor legitatinaturale. Scopul acestor norme tehnice este obtinerea minimax-ului, adica maximum de

rezultate cu un minimum de efort, ajutand oamenii sa obtina repede si cat mai economic

rezultatele urmarite.Aceste norme tehnice pot fi incalcate de om, caci constiinta unora ii indeamna

parca la asa ceva, ducand la neimplinirea rezultatelor dorite. Si legile naturii actioneaza in

conformitate cu comportamentul uman, al conduitei pe care o poarta. De obicei, normele

tehnice nu fac parte din sistemul reglementarii juridice a relatiilor sociale. Totusi,

2


3/19


4/19

IV. Morala

Morala reprezinta un ansamblu de conceptii si reguli cu privire la bine si la rau,

drept sau nedrept, permis sau nepermis. Normele de morala difera de la o societate la alta,de la un individ la celalalt, in functie de educatie, mediul in care traieste si ceea ce ii

dicteaza constiinta, tinand oarecum si de influenta celorlalti asupra lui.

Normele de morala indica oamenilor conduita necesara si aratat consecintelenerespectarii acestei conduite, sanctiunile morale, care constau in dezacordul celorlalti cu

anumite decizii ale unor oameni. Toate aceste lucruri sunt foarte puternic influentate de

diversi factori, deoarece mediuol social, religia, conceptiile despre viata sunt factori

fundamentali in reactia omului in fata anumitor fapte care ar trebui sau nu sa fieimplinite. In unele societati sanctiunea unor fapte imorale poate fi comparata si cu

anumite tipuri de constrangeri de ordin fizic, care i-ar impiedica pe unii sa gandeasca inca

o data la fel ; aceste fapte fiind interzise si de normele de drept.

Relatia dintre morala si drept a reprezentat o mare preocupare din cele mai vechitimpuri, iar daca nu se facea nicio diferenta in Grecia Antica, la romani acest lucru a fost

diferit, intrucat acestia din urma erau preocupati de perfectionarea sistemului juridic,fiind pus pe un loc foarte important. In preceptele dreptului nu se mai mentioneaza doar

traditionalulsuum cuiquetribuere (a da fiecaruia ce este al sau), ci si neminem laedere (a

nu cauza nimanui vreun rau).

Pe de o parte unii autori accepta ca morala ar coincide cu dreptul, el fiind unminimum de morala. Altii afirma ca nu exista nicio legatura intre ele, stabilirea legaturii

intre cele doua concepte fiind destul de dificila. Se observa insa ca sfera moralei este mai

vasta, reglementand dintre cele mai diferite relatii sociale.Normele de morala sunt, de regula, norme scrise, ele nu sunt in mod obligatoriu

cuprinse in acte oficiale, fiind produsul colectivitatii sociale neorganizate. Normele de

drept, in schimb, imbraca o forma oficiala si sunt rezultatul activitatii oficiale a organelorde stat. Respectarea normelor de morala nu este garantata, de regula, de forta coercitiva a

statului, ci de actiunea unor factori sociali, a opiniei publice, a educatiei etc.

V.Conceptul de norma juridica

Normele juridice constituie structura interna a dreptului privit in ansamblu,

elementele sale cosntitutive, dreptul fiind alcatuit dintr-o totalitate de norme juridice

organizate in sistem ; fiecare norma juridica cuprinzand unele trasaturi comune a carorcercetare este necesara pentru studiul fenomenului juridic in general.

Norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala, stabilita sau

recunoscuta de stat, care exprima vointa de stat si a carei respectare obligatorie estegarantata de forta coercitiva a statului. Telul normei juridice este de a stabili anumite

modalitati de comportare a oamenilor pentru a intari dezvoltarea unor relatii sociale in

sens pozitiv, dupa caracterul democratic si autocratic al statului.Trasaturile definitorii ale

4


5/19

dreptului, natura sociala, caracterul volitional, rolul decisiv al statului in crearea si

realizarea dreptului, trebuie sa-i fie aplicabile normei juridice.

O prima trasatura a normei juridice este caracterul ei general, manifestandu-se prinfaptul ca regula de conduita prescrisa este tipica, aplicandus-e la un numar nelimitat de

cazuri, intr-o maniera impersonala. Norma juridica indica drepturile si obilgatiile, precum

si ce relatii trebuie sa existe intre grupurile sau indivizii societatii, indrumand astfelsocietatea in ceea ce ar trebui sau nu sa faca., aplicandu-se ori de cate ori este necesar.

Caracterul general al normei juridice se manifesta si in faptul ca ea nu se adreseaza

unor anumite persoane fizice sau organizatii nominalizate, ci unui cerc nedeterminat depersoane, fiind o norma impersonala, Din caracterul general al normei juridice nu trebuie

trasa concluzia ca toate normele juridice s-ar adresa absolut tuturor oamenilor. Exista

grade diferite de generalitate ale normei de drept. Normele juridice se pot adresa tuturor

cetatenilor sau tuturor celor care se afla pe teritoriul unei tari, indiferent de statut si altecalitati sociale. Un exemplu de norme care se adreseaza tuturor cetatenilor ar fi

repsectarea constitutiei si legile tarii respective. Din cele adresate numai anumitor

cetateni putem enumera Codul familiei, adresat numai celor casatoriti ; Codul penal,

referindu-se functionarilor s.a. Exista si anumite norme juridice care se adreseaza unororganisme unipersonale, dar nici acestea nu isi pierd caracterul general, deoarece se

adreseaza unei persoane juridice, adica unei intregi institutii.Cea de-a doua trasatura esentiala a normelor juridice este obligativitatea ei,

deoarece statul le impune societatii, un comandament impus de puterea publica, carei

respectare este obligatorie. Caracterul obligatoriu, imperativ, al normei juridice este

esential, deoarece asigura ordinea de drept in societate, stabilitatea si dezvoltarearelatiilor sociale in conformitatea cu interesele societatii. Fara acest caracter, norma

juridica si-ar pierde insusi sensul existentei sale ca norma sociala distincta.

Trasaturile normei juridice cunosc diferite forme si grade de manifestare, fiecarein functie de categoria actelor normative in care se incadreaza reglementarea juridica

concreta. Numeroase acte normative si constitutiile contin si unele prevederi cu caracter

de principiu prin care se consfintesc unele relatii social-politice, se stabilesc unele scopuriale legislatiei sau activitatii de stat.

Stiinta juridica moderna considera ca normele juridice nu pot fi corect analizate si

interpretate daca sunt izolate unele de altele, ci numai in ansamblul lor. Dreptul nu poatefi conceput ca o ingramadeala de piese, ci ca o retea de verigi. Trebuie sa se tina seama ca

normele juridice sunt grupate in entitati care se completeaza si dezvolta unul pe celalalt.

Trasaturile normei juridice prezentate, alaturi de caracterul reglementativ, prezinta

o situatie deosebita in cazul normelor referitoate la buget, norme-sarcini ; intrucat bugetuleste cel mai important act financiar al statului.

O insemnatate ridicata o presupune si delimitarea dispozitiile juridice a normei

juridice, deoarece intre ele se deosebesc anumite trasaturi comune, dar si numeroaedeosebiri calitative. Daca in timp norma juridica are caracterul unei reguli generale, este

un etalon dupa care se ghideaza oamenii in actiunile lor, dispozitia din actul concret este

aplicata o singura data, neavand caracter irepetabil sau continuitate.Dispozitiile referitoare la organizarea si functionarea unui organ concret de stat au

un caracter normativ, pentru ca ele se aplica continuu(nu in mod special, ca in cazul altor

norme juridice), pe termen nedefinit, in principiu, fiind obligatorii, indiferent de

persoanele care intre timp s-ar gasi in diferite functii in cadrul ministerului respectiv.

5


6/19

VI.Structura interna a normei juridice

Continutul normei juridice are o structura interna structura logico-juridica - si o

constructie externa - structura tehnico-juridica.. Structura logico-juridica a normei aratadin ce elemente componente si reciproc dependente este logic organizata prescriptia

normei, indiferent de formularea ei textuala, de ramura de drept careia ii apartine. Aceste

elemente sunt ipoteza, dispozitia si sanctiunea normei juridice. Componenta trihotomica anormei corespunde situatiei logice, potrivit careia orice prescriptie, pentru a avea

semnificatia si autoritatea unei norme de drept, trebuie sa prevada conditiile in care unele

categorii de subiecte vor avea o anumita conduita, care este aceasta conduita si care sunt

urmarile nerespectarii sau incalcarii ei.Ipoteza este acea parte a normei juridice care stabileste conditiile, imprejurarile

sau faptele in prezenta carora se aplica dispozitia normei juridice, precum si categoria

subiectelor la care se refera prevederile dispozitiei. In functie de precizia cu care este

formulata ipoteza normei juridice, in literatura juridica, se disting doua tipuri de ipoteze,si anume determinate si relativ determinate. In general, in dreptul modern se urmareste ca

ipotezele sa fie pe cat posbili concret si corect formulate, aceasta fiind o garantie aaplicarii intocmai a dispozitiei, o masura de prevenire a arbitrariului si de intarire a

legalitatii. Ipoteza poate sa fie simpla, adica sa prevada o singura imprejurare in prezenta

careia se aplica dispozitia, sau poate sa fie complexa, adica sa prevada o multitudine de

imprejurari care sa determine aplicarea dispozitiei.Dispozitia este acea parte, acel element al normei juridice, care prevede conduita

ce trebuie urmata, in ipoteza data, deci care sunt drepturile subiective si obligatiile

corespunzatoare ale persoanelor vizate de norma juridica respectiva. Dispozitia trebuie saprevada fie savarsirea unei actiuni, fie o inactiune, abtinerea de la faptele ilicite. Si in

acest caz, dispozitia poate sa fie atat determinata, cat si nedeterminata.

Sanctiunea indica urmarile nerespectarii dispozitiei normelor juridice. Acesteurmari reprezinta masurile luate impotriva persoanei care a violat legea, aduse la

indeplinire prin autoritatea statului. In functie de natura raporturilor sociale reglementate,

de pericolul social pe care il reprezinta actele de incalcare, de importanta intereselor, avalorilor aparate et, sanctiunile difera din punct de vedere al naturii si gravitatii lor. In

literatura juridica se disting, in general, sanctiuni penale, administrative, disciplinare,

civile, acestea din urma avand, de regula, un caracter patrimonial. Dupa gradul de

determinare, sanctiunile pot fi de mai multe feluri : absolut determinate, relativdeterminate, alternative si cumulative.

Caracterul sanctiunilor prevazute pentru fapte de aceeasi natura se deosebeste de la

o oranduire la alta. Prin masurile de sanctionare, statul urmareste atat restabilirea ordiniilegale, cat si reeducarea celor vinovati si prevenirea incalcarii normelor de drept in viitor.

VII.Clasificarea normelor juridice

Cunoasterea temeinica a normelor de drept, coercta lor interpretare si realizare in

relatiile sociale, determina necesitatea impartirii normelor de drept in anumite categorii si

6


7/19

grupe, potrivit unor criterii date. Cateva criterii, dintre cele mai importante si

reprezentative sunt :

1) dupa obiectul si metoda reglementarii juridice ;2) dupa forta juridica a actului normativ in care sunt cuprinse ;

3) dupa sfera aplicarii si gradul lor de generalitate ;

4) dupa modul de redactare ;5) dupa caracterul conduitei prescrise.

Normele juridice, dupa importanta lor se impart in norme juridice onerative,

prohibitive si permisive. Normele juridice onerative sunt norme care prescriu in modexpres obligatia unei actiuni. Normele prohibitive interzic savarsirea unei actiuni.

Categoriei normelor prohibitive ii apartin, prin excelenta, majoritatea normelor de drept

penal si , de asemenea, numeroase norme de drept administrativ, financiar etc. Normele

permisive sunt acele norme care, fara a obliga interzicerea savarsirii unei actiuni, prevadposibilitatea ca subiectul sa uzeze de anumite drepturi sau stabilesc anumite drepturi,

interese, capacitati si competente.

In cadrul acestei categorii de norme trebuie distinse normele de imputernicire,

normele supletive, normele de stimulare si normele de recomandare. Normele deimputernicire formuleaza anumite drepturi ale subiectelor, stabilesc capacitatea si

competenta subiectelor de drept, posibilitatea savarsirii anumitor actiuni. Normelesupletive sunt o categorie a normelor permisive in care subiectului i se lasa posibilitatea

sa isi aleaga singur una din variantele de conduita prevazuta de norma, si numai in

ipoteza ca s-a folosit de aceasta posibilitate, drepturile si obligatiile sale vor fi stabilite de

un organ de stat, desigur, in limitele dispozitiei. Normele de stimulare sunt acele norme prin care se instituie decoratiile si titlurile de onoare, indicandu-se conditiile in care

acestea pot fi conferite de catre organele de stat competente. Normele de recomandare

prevad o anumita conduita pe care statul o recomanda de obicei organizatiilor sociale.Reglementarea juridica cu caracter supletiv este caracteristica dreptului privat, unde

legea partilor este conventia partilor.

Dupa sfera aplicarii lor si gradul de generalitate, normele juridice pot ficategorisite in : norme generale, speciale si de exceptie. Clasificarea normelor juridice are

o mare importanta mai ales pentru interpretarea dreptului. Normele juridice se clasifica

dupa modul lor de redactare in norme complete si incomplete. Marea majoritate anormelor juridice are o forma completa, determinata in cadrul actului normativ prin care

sunt edictate. Cand norma nu apare complet in acelasi act, aceasta norma este denumita in

literatura juridica norma de trimitere. Cand unele elemente ale normei nu sunt precizate,

urmand sa fie stabilite intr-un act normativ adoptat ulterior, norma juridica care urmeazasa fie completata printr-un act normativ adoptat ulterior poarta denumirea de norma in

alb.

VIII.Conceptul de izvor al dreptului

Dreptul constituie un sistem de norme care insa nu apar nude, ci imbraca o

anumita haina juridica, sunt cuprinse in anumite acte juridice , iau o anumita forma,

denumita izvor al dreptului. Din aceasta cauza, s-a formulat in literatura juridica opinia ca

7


8/19

notiunile de izvor de drept si de forma a dreptului ar fi sinonime. In realitate aceste

notiuni nu coincid, deoarece forma de drept este plurivoca, se refera la mai multe aspecte

ale dreptului. Chiar termenul de izvor de drept are mai multe acceptiuni, dintre care celemai raspandite sunt : izvor de drept in sens material, izvor direct si indirect, izvor intern si

extern etc.

Unii autori au propus, de asemenea, in cadrul notiunii de izvor drept, distinctiadintre izvoare directe sau indirecte mediate. Prin izvor direct al dreptului urmeaza a fi

intelese actele normative, iar prin izvorindirect sau mediat, reguli nejuridice, cum sunt

obiceiurile si alte reguli ce nu sunt cuprinse in textul actelor normative, dar la care acestaface trimitere. Aceasta opinie pare intemeiata, deoarece exista o deosebire reala intre

izvoarele de drept care au un continut normativ bine determinat, complet formulat si

constituie un act normativ cu o existenta independenta si actele normative, care, facand

trimitere la un obicei sau alta regula o includ in mod indirect in continutul sau, formandun singur act, un singur izvor de drept.

IX.Obiceiul ca izvor de drept

In succesiunea istorica a izvoarelor de drept, obiceiul juridic ocupa, fara indoiala,

primul loc. Trecerea la organizarea statala a societatii a fost consfintita prin norme

obisnuielnice, adaptate la realitati noi. Normele obisnuielnice, recunoscute de puterea de

stat, formeaza dreptul obisnuielnic sau dreptul cutumiar, care a jucat un rol deosebit deimportant ca izvor de drept, mai ales in dreptul antic si in dreptul feudal. Acest lucru se

explica prin caracteristicile obiceiului, care este o regula sociala ce corespunde cel mai

bine societatilor cu dezvoltare lenta a fortelor de productie si a intregului sistem de relatiisociale. De asemenea, obiceiul, ca izvor de drept, poate exprima mai bine decat orice alt

izvor de drept particularitatile locale, precum si faramitarea politica, specifica perioadelor

istorice premergatoare centralizarii vietii economice si politice.Primele acte normative scrise sclavagiste si feudale sunt, de fapt niste culegeri de

cutume juridice, cum au fost la romani Legea celor 12 table si la franci Legea salica.

Obiceiul isi pastreaza importanta si in dreptul modern, dar rolul lui nu este acelasi in toatestatele. Astfel, el constituie un important izvor de drept in dreptul anglo-saxon, in timp ce

rolul lui e mai redus in dreptul de pe continent. Desigur, aceasta nu inseamna excluderea

unor reglementari care exprima unele particularitati locale. Tocmai acest element al

pastrarii unor particularitati locale este cauza mentinerii obiceiului ca izvor de dreptsecundar.

X.Legea ca izvor de drept

In toate statele exista mai multe categorii de acte normative, rolul cel mai

importnat avandu-l legea. Denumirea de lege a fost folosita in doctrina si practica juridica

pentru a desemna un act normativ adoptat de organul superior al puterii de stat, fie el

unipersonal, fie colegial, in functie de tipul istoric de drept si de regimul politic al

8


9/19

statului. Astfel, sunt cunoscute legile edictatede monarhii din statele Orientului antic :

Legea Bokoris in Egipt, Legea sau Codul Hammurabi in Babilon, Legea Manu in India,

Legea Mu in China. In statele antice de mai tarziu, denumirea de lege este intrebuintatapentru actele normative cu forta juridica suprema : Legile lui Solon, Legea celor 12 table.

Imparatii romani edictau legi sau constitutii.

XI.Contractul normativ ca izvor de drept

In dezvoltarea istorica a izvoarelor de drept, contractul normative ocupa un loc

secundar in comparatie cu celelalte izvoare obiceiuri, acte normative. Contractul este,

de regula, un act individual care stabileste drepturile si obligatiile unor subiecte precisdeterminare. In cazul in care contractul nu vizeaza un raport juridic concret, ci stabileste,

in urma acordului intre doua sau mai multe parti o regula generala dupa care se vor

conduce aceste parti, el poate capata valoare de izvor de drept.

In dreptul intern, contractul cu caracter normativ a jucat un rol mai important indreptul feudal. O serie de raporturi dintre reprezentantii starilor sau paturilor reglementate

uneori prin contract. Ca exemple, se pot cita Magna Charta Libertatum, incheiata in 1215intre feudali si regele Angliei, iar in tara noastra intelegerea semnata la Cluj Manastur,

la 6 iulie 1437, intre taranii iobagi care s-au rasculat impotriva stapanirii feudale si boieri,

in urma victoriei rasculatilor de la Bobalna.

Contractul normativ, ca izvor de drept, isi gaseste o larga aplicabilitate in dreptulinternational. Subiectele principale ale dreptului international, statele, isi reglementeaza

relatiile reciproce prin diferite acte, purtand denumirea de acord, carta, pact, tratat,

conventie etc.

XII.a)Practica judiciara

Hotararile judecatoresti nu constituie, de regula, un izvor de drept, ele sunt actecare nu contin reguli juridice, ci contin solutii concrete, individuale, date pe baza unor

acte normative si in vederea aplicarii lor. Insa atunci cand unele hotarari judecatoresti

ofera solutii care devin obligatorii pentru alte instante judecatoresti sau alte organe de

stat, confruntate cu solutionarea unor cauze asemanatoare, ele devin un izvor de drept,purtand denumirea de precedent judiciar sau practica judiciara, daca se are in vedere

procesul de formare a precedentului in activitatea instantelor judecatoresti.

Nerecunoasterea caracterului actului normativ al practicii judiciare se bazeaza peconsiderente atat de ordin juridic, cat si de ordin politic. Astfel, se constataca solutiile

date de instantele judecatoresti cu ocazia rezolvarii unor cauze concrete, supuse judecatii

lor, au prin excelelnta natura unor acte individuale, de aplicare a legilor si a altor actenormative ale statului. Hotararile instantelor judecatoresti nu contin acele elemente ce

caracterizeaza orice izvor de drept, si anume caracter de generalitate si repetabilitate, de

obligativitate generala. Ele isi ating scopul prin rezolvarea unui caz concret, solutia pe

care o dau este obligatorie numai pentru acel caz si nu angajeaza alte instante.

9


10/19

b)DoctrinaDoctrina juridica a manifestat un deosebit interes pentru stabilirea trasaturilor

definitorii ale legii, pornind inca de la opiniile exprimate de Montesquieu si Rousseau,

care aratau ca legea este actul normativ care reglementeaza, la un nivel ridicat de

generalitate, cele mai importante relatii sociale. De o larga circulatie si aplicatie estediviziunea notiunii de lege, in lege in sens material si lege in sens formal, diviziunea

legata de numele jurostului german Laband, din a doua jumatate a secolului trecut.

Exprimand intarirea puterii executive, sporirea rolului guvernului, care a preluat o seriede atributiuni ale parlamentului si in domeniul legiferarii, Laband a sustinut ca pot fi

considerate legi in sensul material toate actele normative cu continut general, indiferent

de organul care la adopta. Legi in sens formal erau considerate, dupa aceeasi teorie,

actele normative instituite prin procedura speciala de legiferare, indiferent de continutullor.

XIII.Actiunea actelor normative in timp

Actele normative sunt adoptate pentru a actiona asupra relatiilor sociale, pentru a

determina conduita si comportamentul subiectelor de drept. Adoptarea acestor acte

normative nu coincide cu inceputul actiunii lor, cu intrarea lor in vigoare, deoarece aceste

acte trebuie sa fie intai aduse la cunostinta cetatenilo, organelor statului, organizatiilor,tuturor celor chemati sa le respecte. Pentru determinarea actiunii normei juridice in timp

este necesar sa se stabileasca atat momentul intrarii in vigoare, cat si cel al iesirii din

vigoare a actului normativ.Nu se poate stabili o regula cu privire la modul in care se procedeaza la alegerea

uneia dintre cele doua solutii de intrare in vigoare a unui act normativ De obicei, daca

legiuitorul considera ca pana la intrarea in vigoare a unui act normativ este necesara o periaoda de timp pentru asigurarea reglementarii, atunci se stabileste data intrarii in

vigoare dupa o perioada considerata necesara pentru aducerea la indeplinire a acestor

masuri. Un aspect important al actiunii in timp a actelor normative se refera la principiulneretroactivitatii actelor normative. Im mod logic, noua reglementare juridica nu se poate

referi decat la relatiile sociale, la situatiile si la conduita viitoare, ce vor apare sub

imperiul legii respective. De la principiul neretroactivitatii legii exista si unele exceptii

ale retroactivitatii legii sau actului normativ, exceotii care se datoreaza si se explica prinnecesitatile practice sau principiile de ordin umanitar. In Romania, retroactivitatea actului

normativ este acceptata in urmatoarele situatii : cand actul normativ prevede in mod

expres ca se aplica si unor fapte petrecute anterior ; legea penala mai favorabila sau maiblanda ; legile interpretative.

Iesirea din vigoare a actelor normative sau incetarea actiunii lor are loc, de

asemenea, in forme diferite. De la bun inceput se impune, sub acest aspect, distinctiadintre doua situatii : cand durata de timp a unui act juridic normativ nu a fost limitata si

atunci incetarea actiunii sale are loc prin una din formele abrogarii ; cand durata in timp a

actului normativ isi inceteaza actiunea prin ajungerea la termen, fara a fi nevoie de vreo

constatare sau decizie speciala in acest scop.

10


11/19


12/19

Aici este vorba despre imunitatea juridica, statutul juridic al consulilor, regimul specific

al unor categorii de straini.

Imunitatea diplomatica consta in exceptarea personalului corpului diplomatic de la jurisdictia statului resedinta, insa in cazul incalcarii unor acte grave acesta poate fi

declarat persona non grata, lucru care atrage rechemarea si expulzarea lui. Reprezentantii

consulari ai statelor sraine sunt scutiti de unele impozite sau prestatii, nu li se aplicajurisdictia instantelor judecatoresti ale tarii de resedinta in cauzele privind infractiunile

lor de serviciu, iar regimul juridic al acestora este stabilit pe baza de reciprocitate si in

conformitate cu normele dreptului international.Cetatenii straini aflati pe teritoriul unui stat au un regim diferit fata de cel al

cetatenilor statului respectiv. Regimul strainilor se manifesta sub trei aspecte : regimul

national, constand in faptul ca strainii au aceleasi drepturi civile ca su cetatenii statului

de resedinta ; regimul special, potrivit caruia drepturile strainilor sunt stabilite in modspecial prin legi sau tratate internationale ; regimul clauzei natiunii celei mai favorizate,

potrivit caruia statul de resedinta acorda cetatenilor unui alt stat, dar aflati pe teritoriul lui,

anumite drepturi, care nu pot fi mai restranse decat drepturile acordate cetatenilor oricarui

stat tert.

XV.Conceptul de raport juridic

Dreptul, ca sistem al normelor juridice exprmate in anumite forme nu constituie unscop in sine. El este creat in vederea realizarii functiilor sale, de a reglementa conduita

oamenilor, comportarea lor in relatiile sociale de o deosebita importanta pentru societate.

Aceasta functie a dreptului se realizeaza, in principal,prin aceea ca oamenii sunt obligatisa se comporte intr-un anumit fel, potrivit prescriptiilor normelor juridice. Aceasta

comportare este precisa si se realizeaza sub forma stabilirii si indeplinirii unor drepturi

subiective si a obligatiilor corespunzatoare acestor drepturi.Aceste raporturi sau relatiicapata caracterul de raporturi sau relatii juridice, deoarece sun create prin actiunea

dreptului, spre deosebire de raporturile politice, morale, care sunt rezultatul actiunii

normelor politice sau etice asupra conduitei umane.In timp ce normele de drept si actele in care sunt cuprinse fac parte din sfera

fenomenului juridic reglementativ sau normativ, a ceea ce inca nu exista decat ca un

postulat ce urmeaza sau trebuie sa fie realizat in relatiile umane, raporturile juridice

apartin domeniului relational, faptic al juridicului. Facand parte din reteaua vasta arelatiilor sociale si avand trasaturile lor generale, raporturile juridice sunt o categorie

aparte a raporturilor sociale, avand caractere proprii, specifice, prin care se deosebesc de

celalalte categorii de relatii sociale, politice, morale etc.Raporturile juridice sunt raporturi sociale , fiind raporturi dintre oameni, care se

manifesta fie ca indivizi, fie organizati in grupuri. Raporturile juridice sunt legate de viata

si de activitatea oamenilor in societate. Traducand in viata normele juridice, expresie avointei de stat, raporturile juridice au caracter volitional. Natura volitionala a raporturilor

juridice se manifesta, in primul rand, in faptul ca ele sunt rezultatul reglementarii

relatiilor sociale, realizata de normele juridice care exprima vointa de stat. In acest fel, in

orice raport juridic, drepturile si obligatiile juridice ale participantilor iau nastere si se

12


13/19

desfasoara potrivit vointei de stat. In lipsa normei juridice nu se pot crea niciun fel de

raporturi juridice. Diversitatea relatiilor sociale determina si o varietate de raporturi

juridice. O mare parte a raporturilor juridice exprima nemijlocit relatii economice,constituind, forma, haina lor juridica. Este vorba de relatiile de proprietate, de schimb si

alte relatii economice, reglementate mai ales de normele dreptului civil si economic,

unde apar diferite raporturi juridice privitoare la proprietate, schimb, contracte etc.Pentru crearea de raporturi juridice este necesarea existenta unor factori, a unor

premise : normele juridice, subiectele raportului juridic, faptele juridice. Uneori, in

literatura juridica, normele juridice si subiectele raporturilor juridice sunt denumiteraporturi generale, iar faptele juridice premise concrete ale raporturilor juridice.

Raporturile juridice iau nastere ca urmare fie a indeplinirii dispozitiei normei

juridice, fie a aplicarii sanctiunii ei. Majoritatea covarsitoare a raporturilor juridice este

crearea realizarii dispozitiei normei juridice. Realizarea dreptului sub forma raporturilor juridice de aplicare a sanctiunii are loc atunci cand s-a produs incalcarea interdictiei

cuprinse in normele prohibite sau cand participantii la normele juridice nu au respectat si

indeplinit drepturile si obligatiile lor reciproce stabilite pe baza dispozitiei normei

juridice. Este o optiune nedorita de legiuitor, dar care devine necesara atunci cand toatemijloacele de educatie si prevenire nu pot inlatura producerea ei.

XVI.Subiectele raportului juridic

Subiectele raporturilor juridice sunt numai oamenii, luati ca indivizi sau

organizatii, conduita umana fiind unicul obiect al reglementarii juridice. Omul in sine nu

este insa subiect de drept, ci numai atunci cand aceasta calitate este atribuita sirecunoscuta de stat, dandu-i-se capacitatea de a fi subiect de drept, capacitate juridica.

Pentru ca persoanele sa poata participa intr-un raport juridic, trebuie sa aiba

capacitate juridica prin care intelegem aptitudinea generala si abstracta a persoanei de aavea drepturi si obligatii in cadrul raportului juridic. Capacitatea este de doua feluri,

generala( posibilitatea de a avea anumite drepturi care se incadreaza intr-o anumita

categorie aparte de raporturi juridice ) si speciala( o au intotdeauna organizatiile, fiindlegata de competenta acestora). Divizarea capacitatii juridice in capacitate de fololosinta

si cea de exercitiu reprezinta succesul domeniului civil din legislatie.

Capacitatea juridica este unica, ea presupune posibilitatea de a fi titular al

drepturilor si obligatiilor, cat si facultatea de a exercita. Capacitatea de folosinta apartinetuturor persoanelor fizice in mode gal, chiard aca nu au o vointa constienta sau suficent

de dezvoltata. Capacitatea de exercitiu este aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-

si asuma obligatii prin acte juridice proprii.Sunt lispsiti de capacitatea de exercitiualienatii sau debilii mintali, persoanele puse sub interdictie legla sau juridica, minorii sub

14 ani, deoarece acestia nu au discernamant.

Fara a putea indeplini in mod absolut aceste deziderate, clasificarea subiectelor dedrept in cetateni (persoane fizice) si in organizatii pare cea mai potrivita ; fiind o

clasificare general valabila si aplicabila tuturor ramurilor de drept. Aceste categorii sunt

persoanele fizice si persoanele juridice.

13


14/19

Persoanele fizice apar in toate ramurile dreptului, reprezentand principalul subiect

al dreptului. Natura juridica a persoanei fizice se schimba in afara dreptului civil, iar

raporturile lor reciproce nu mai cunosc metoda egalitatii partilor ; capacitatea juridica nuse mai imparte in capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu.

Statul, organele si organizatiile de stat, unitatile, organizatiile obstesti, atunci cand

apar ca subiecte ale raporturilor juridice in circuitul civil fac parte din categoria desubiecte denumite persoane juridice. O persoana juridica are o organizare proprie, un

patrimoniu propriu afectat realizarii unui scop si posibilitatea de a dobandi drepturi sau

de a-si asuma obligatii, inclusiv dreptul de a actiona sau de a fi actionat in justitie.

XVII.Definitia statului

Definitia statului trebuie sa cuprinda, intr-o formulare succinta, trasaturile

esentiale ale statului. In definirea statului trebuie pornit de la ideea ca nu exista un stat in

general, ci numai anumite state concrete, fiecare cu particlaritatile sale, fie ele de oricenatura ; dar acest lucru nu exclude posibilitatea existentei unei definitii generale a

statului, care, subliniind ceea ce este specific statului, sa faca posibila distinctia intreorganizarea statala a societatii de cea nestatala, precum si distinctia dintre stat si alte

institutii publice. Astfel ca, tinand cont de toate particularitatile si caracteristicile statului

general, se poate formula o definitie astfel : Statul este organizatia politica care,

detinand monopolul fortei de constrangere, al elaborarii si aplicarii dreptului, exercitaasupra unei comunitati umane aflata pe un anumit teritoriu puterea suverana din

societatea data.

XVIII.Forma de guvernamant a statului

Prin forma de guvernamant se intelege modul de organizare a puterii supreme de

stat, competenta organelor supreme ale puterii de stat, caracterul autoritatii pe care ele oexercita asupra populatiei. Aceasta forma ne arata cine se afla in fruntea statului, cum

este organizata institutia sefului statului, daca este eligibila sau nu etc. Cea mai generala

clasificare a statelor, dupa forma de guvernamant, este clasificarea in monarhii si

republici.Monarhia este o asemenea forma de guvernamant in care seful statului este stabilit

pe calea succesiunii, de regula nefiind responsabil juridic, si nu poate fi schimbat fara

voia lui. Monarhia poate fi nelimitata cand monarhul este unicul organ suprem de stat,cum este cazul despotiilor orientale sau al monarhiei absolute feudale sau limitata, cand

alaturi de monarh exista si alte organe ale puterii de stat, care ingradesc, mai mult sau mai

putin, autoritatea monarhului. Asemenea monarhii limitate sunt monarhia reprezentativape stari in feudalism si monarhia constitutionala in societatea moderna.

Republica este o alta forma de guvernamant, in care puterea suprema apartine unui

organ, ales pe un timp limitat. Persoanele care compun organul suprem al puterii de stat

14


15/19

sunt responsabile juridiceste pentru activitatea lor. Eligibilitatea sefului statului este

trasatura esentiala prin care forma de guvernamant republicana se deosebeste de morhie.

XIX.Forma de structura a statului

Forma de structura a statului se refera la faptul daca avem de-a face cu o singura

entitate statala sau cu o grupare intr-un stat a mai multor entitati statale, precum si la

organizarea teritoriala a puetrii de stat, la caracterul relatiilor reciproce dintre partilecomponente ale statului si ale fiecaruia dintre ele cu statul in intregul sau. Formele

structurii de stat pot fi simple si compuse (complexe).

a) Statul simplu sau unitar forma cea mai raspandita a structurii de stat se

caracterizeaza prin existenta unei singure entitati statale pe tot teritoriul tarii, reprezentatade un singur rand de organe legislative, care infaptuiesc suveranitatea de stat.

b) Statele compuse (compexe) se caracterizeaza prin existent ape acelasi teritoriu a mai

multor entitati statale, reunite intr-un stat suprapus lor. Exercitarea suveranitatii puterii de

stat este impartita intre organele supreme ale puterii care reprezinta statul in ansamblu.Cele mai cunoscute structuri de stat sunt federatia si confederatia. De regula, este

dificil de facut o delimitare neta intre formele federative si confederative ; prin federatiese intelege statul unional, iar prin confederatie uniunea statelor.

Forma federativa presupune, de regula, trecerea celor mai importante atributii

asupra organelor intregii federatii, existenta a cel putin doua randuri de organe supreme

ale puterii, administratiei de stat si justitiei, o dubla legislatie, legislatia intregii federatiisi legislatia fiecarei formatiuni statale membra a federatiei, doua cetatenii etc.

Confederatia ca forma de structura este o unitate de structura fara o coeziune atat

de stransa, fiecare pastrandu-si suveranitatea integrala, uniune creata pentru anumitescopuri comune ale statelor membre : militare, economice, diplomatice.

Forme ale structurii complexe sunt si uniunea personala si uniunea reala. Uniunea

personala este rezultatul unei intelegeri intre doua state, constand in desemnarea unui sefde stat comun. Statele membre ale uniunii personale isi pastreaza suveranitatea. Uniunea

reala este o uniune mai stransa, legate nu numai prin persoana aceluisasi sef de stat, ci si

prin existenta unor institutii comune. Astfel de uniuni au fost create pentru asigurareaanumitor interese, precum comunitatea politicii externe, a politicii si in alte domenii etc.

XX.Regimul politic al statului.Conceptul democratiei

Regimul politic este acea latura a formei de stat prin care se defineste sistemulmetodelor si principiilor de infaptuire a puterii de stat, in stransa legatura cu situatia

drepturilor si libertatilor democratice ale cetatenilor si posibilitatea lor de a determina sau

influenta politica statului pe baza participarii lor la adoptarea deciziilor. Cea mai generalaclasificare a regimurilor politice este aceea in regimuri autocratice si regimuri

democratice.

Regimul politic democratic presupune existenta unor conditii care sa faca posibila

participarea maselor de cetateni la viata politica, influentarea politicii interne si externe a

15


16/19

statului, exercitarea unui control asupra modului in care organele de stat indeplinesc

vointa lor. In conditiile in care fixarea legislativa a unor drepturi si libertati politice si

existenta unor institutii democratice corespunzatoare nu sunt insotite de existenta unorgarantii materiale si politice care sa asigure folosirea efectiva a acestor drepturi, suntem

in prezenta unor regimuri de democratie feudala.

Regimurile democratice se mai pot imparti si dupa criteriul democratiei directe sauindirecte. In regimurile de deocratie directa, poporul exercita nemijlocit puterea de stat, in

timp ce regimurile politice de democratie indirecta conducerea de stat se realizeaza prin

reprezentanti, prin organele ales (democratie reprezentativa). Regimurile politice dedemocratie nemijlocita au constituit o exceptie, in sistemul regimurilor politice

predominand regimurile de democratie indirecta.

XXI.Tehnica juridica

In general, prin tehnica intelegem ansamblul metodelor, al procedeelor si regulilor

care, imbinate cu o anumita maiestrie personala, sunt aplicate in vederea executarii uneioperatii sau lucrari ori in practicarea unei profesii oarecare. Tehnica juridica cprinde

anumite reguli, procedee, metode in vederea executarii operatiunilor juridice, adica a

activitatii de elaborare a dreptului.

Tehnica juridica are sarcina de a gasi mijloacele optime pentru a transpune indrept, in norme juridice, vointa e stat careia conducerea politica vrea sa-i dea forta

juridica, sa o ridice la rangul de lege. O prima sarcina in determinarea conceptului

tehnicii juridice consta in stabilirea corelatiei ei cu stiinta juridica, in literatura juridica s-au depus multe eforturi, mai mult sau mai putin fructuoase, pentru stabilirea distinctiei

intre stiinta si rehnica juridica.

In ultimii ani, preocuparea pentru problemele tehnicii juridice au dus la elaborareaunor metodologii speciale, destinate statornicirii si elaborarii celor mai importante

principii, reguli si procedee ce trebuie folosite in procesul de elaborare si practicare a

dreptului. Tehnica juridica reprezinta ansamblul sau totalitatea procedeelor si metodelorfolosite intr-un sistem de drept, cu scopul elaboarii actelor normative si aplicarii acestora

in viata. Mai mult decat atat, nu trebuie omis faptul ca , tehnoca juridica este un concept

complex, care cuprinde atat tehnica elaborarii dreptului, tehnica legislativa, cat si tehnica

realizarii, aplicarii si interpretarii dreptului.

XXII.Fazele aplicarii statului

Aplicarea dreptului constituie forma juridica de realizare a dreptului prin

interventia organelor de stat competente, forma cu implicatii juridice deosebit de variate,

cu multiple aspecte teoretice si tehnice. Actele de aplicare a dreptului sunt acte

16


17/19

individuale, care produc anumite efecte juridice, concretizate in nasterea, modificarea sau

stingerea aplicarii dreptului.

Varietatea actelor de aplicare nu exclude existenta unor faze sau etape in procesulaplicarii dreptului. Aceste faze constituie un proces unic, desi ele nu au aceeasi

succesiune in timp la toate categoriile de norme juridice.

a) Stabilirea starii de fapt constituie prima faza a aplicarii dreptului. Ea presupunecercetarea si cunoasterea situatiei concrete, a imprejurarilor, cauzelor aflate in fata

organelor de aplicare si care urmeaza sa capete o solutionare juridica concretizata in

elaborarea actului de aplicare.b) Alegerea normei de drept constituie urmatoarea faza, care mai poarta denumirea de

critica. Numai prin cunoasterea situatiei de fapt si determinarea normei care se refera la

aceasta situatie se poate asigura o corecta calificare juridica si temeinica actului de

aplicare.c) Interpretarea normelor juridice constituie o activitate la care organul de aplicare

recurge pentru a stabili intelesul adevarat si deplin al normei juridice, utilizand in acest

scop metode si procedee cu care opereaza tehnica interpretarii dreptului.

d) Elaborarea actului de aplicare constituie faza finala a procesului de aplicare, constandin elaborarea deciziei juridice, care va atrage dupa sine stabilirea, modificarea sau

stingerea unor raporturi juridice concrete.

XXIII.Formele de interpretare a normelor juridice

Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte,

avand fiecare un rol deosebit, solutiile de interpretare la care ajung neavand aceeasiimportanta si forta juridica. De la aceste considerente porneste si cea mai cunoascuta

clasificare a formelor de interpretare a dreptului, si anume in interpretarea oficiala si

interpretarea neoficiala.Interpretarea oficiala sau obligatorie provine de la un organ de stat competent. Ea

se subdivide in interpretare generala si interpretare cauzala. Interpretarea generala se

caracterizeaza prin faptul ca este data in forma unui act normativ. Este principiul caatunci cand o dispozitie dintr-un act normativ apare neclara sau confuza, organul emitent

al actului normativ are reptul de a da acelei dispozitii interpretarea autentica dintr-un act

nou normativ. Interpretarea cauzala, denumita si cauzala sau juridica, este acea forma a

interpretarii ofociale, care este facuta de organele de aplicare a dreptului cu prilejulsolutionarii unei cauze concrete, a unui anumit caz sau speta si care are caracter

obligatoriu numai pentru acea cauza.

Interpretarea neoficiala poarta si denumirea de interpretare facultativa saustiintifica ori doctrinara, in functie de faptul daca se au in vedere natura sau subiectele

interpretarii. Aceasta forma a interpretarii nu are caracter obligatoriu, nu se concretizeaza

in continutul unor acte juridicem a caror respectare sau aplicare sa fie garantata de stat.Doctrina juridica are un rol important in fundamentarea stiintifica a dreptului, a

elaborarii dreptului, precum si a aplicarii si interpretarii sale. In cazul in care legea este

deficitara, omul de stiinta nu va putea suplini textul ci va trebui sa faca propuneri de

imbunatatirea ei de catre organele competente.

17


18/19


19/19

Bibliografie

*) Momcilo Luburici Teoria Generala a Dreptului, ed Oscar Print,

Bucuresti, 2006

19

47674555 Teoria Generala a Dreptului

Documents

Transcript of 47674555 Teoria Generala a Dreptului