CUNOASTERE SI ASISTENTA PSIHOLOGICA

FORMAREA IMAGINII DE SINE SI ROLUL EI N VIATA COTIDIANA�

Psiholog Dorin PREOTEASA

REZUMAT

Una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Este o adevarata tragedie faptul ca unii oameni si petrec ntreaga viata fara a avea o tinta precisa,� �

mpotmolindu-se n frustrari, pentru ca nu stiu nimic despre ei nsisi sau despre felul n� � � � care ar trebui sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul n care� traiesc.

Fara ndoiala, imaginea personala are o putere at t de mare nc t impactul ei este� � � � coplesitor asupra destinului ca fiinta umana, ea put nd influenta at t reusita, c t si esecul. � � �

Exista unii oameni care si accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se� mplineasca, sa-si puna n valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca ntregul� � �

potential uman.

Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea. Esecul si succesul sunt la fel de reale.

Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este rezultatul experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si poarta amprenta modului n care am fost tratati de ceilalti, mai ales n primii ani ai copilariei. Aceasta imagine� � odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa - si n multe cazuri ea chiar este falsa� - dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarat. Teoretic ea este adevarata.

Asta nseamna ca imaginea de sine, cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei victime, careia i� se nt mpla tot felul de lucruri este cea adevarata. � �

Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea personala se poate schimba, este nevoia de o alta perspectiva.

Imaginea personala, putem spune, sta la temelia ntregii noastre personalitati. n raport cu ea,� � experientele noastre tind sa se adevereasca si sa ntareasca propria imagine, duc nd astfel la� � un cer vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt n concordanta cu imaginea noastra� personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu nu putem actiona astfel, indiferent de c ta vointa am da dovada. Cel care se socoteste un "ratat" va face n asa fel� �

nc t sa rateze, oric t de mult s-ar stradui sa cunoasca succesul si oric te sanse iar iesi n� � � � � cale. Cel care se socoteste "ghinionist" va face n asa fel nc t sa demonstreze ca este ntr-� � � �adevar victima "ghinionului".

Un agent de v nzari care se socoteste un incapabil si va ncepe prezentarea cu atitudine� � � descurajata. Aproape ca-si va cere scuze, invit nd pur si simplu sa fie refuzat. El va trezi� ne ncrederea potentialului cumparator si astfel va avea "dovada" ca imaginea sa personala este� cea corecta, este un tip antipatic, net inferior si un ratat.

Liceana care se socoteste ur ta si neatragatoare va gasi o cale sa demonstreze ca imaginea sa� personala este corecta. Daca un baiat i spune ca este draguta, ea se va g ndi la alunita de pe� � fata. Daca i se va spune ca are ochi frumosi, automat si va zice n g nd ca are nasul prea� � � lung. Atitudinea sa defensiva i va alunga, n cele din urma, pe toti potentialii admiratori, si� � astfel ea va avea confirmarea faptului ca felul n care se percepe, ca fiind ur ta, reprezinta� � adevarul. Din cauza asa zisului " adevar obiectiv", o persoana si da seama rareori ca problema� consta n evaluarea de sine. �

Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde; depinde daca se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina n prezent, sau daca se hraneste din� succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim n prezent si sa progresam. �

Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem de nimic. o imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne percepem realist si ne acordam respectul meritat, acumul nd succesele si sentimentele, pastr ndu-ne ncrederea� � �

n sine n ciuda esecurilor si iert ndu-ne propriile greseli, ajungem ntr-adevar sa traim� � � � n armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa cum�

suntem, n loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da� ncredere, n timp ce ncercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune� � �

permanenta.

Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de timpuriu si ajutat sa-si mentina disponibilitatile pe care le are la cote nalte de functionare. ntr-o lume a� � cautarilor si eforturilor spre mai bine, referirea la o personalitate cu adevarat eficienta,

nceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila, devenind, dimpotriva,� una de interes maximal.

IMAGINEA DE SINE NTRE OPINIE si ADEVAR�

n viata de toate zilele, n relatiile interpersonale, fiecare dintre noi aspira la cunoasterea de� � sine si de altul. Esalonat, fiecare individ ajunge sa-si formeze o imagine de sine contur ndu-si�

n acelasi timp si impresii si aprecieri despre ceilalti. Se elaboreaza, ncet si sigur o adevarata� � busola a vietii care ne permite sa ne orientam mai mult sau mai putin eficient n paienjenisul� vietii cu urcusuri si cobor suri ca ntr-un adevarat spatiu mioritic. � �

Acest proces cuprinde sinteza a doua laturi: orice persoana abordeaza pe un altul pornind de la sine, dupa cum reprezentarea despre altul face parte din procesul perceptiei de sine. Se pare ca informatiile noastre privind formarea imaginii de sine si a modului de perceptie a celorlalti, a semenilor - ceea ce s-a numit perceptie sociala - sunt destul de lacunare, nc t simtul comun� � prin adevaratele sale clisee a dominat adevarul obiectiv. n psihologia sociala prin cliseu se�

ntelege o judecata simplificata care corespunde unei opinii modale (cu frecventa mare) ntr-� �un grup, care deformeaza modul de g ndire personal. n felul acesta, acest cliseu-prejudecata� � provine dintr-o constiinta colectiva si este preluata de individ de la grupul caruia i apartine si� se exprima sub forma de reprezentari si aprecieri personale(Ioan Radu).

Aceste opinii pot contine o parte de adevar, dar pot fi si n ntregime o eroare sau o iluzie.� � Concluzia ar fi ca n cadrul simtului comun adevarul si eroarea sunt indistincte. �

Se poate da ca exemplu faptul ca n realitate nt lnim destui oameni care admit ideea ca� � � inteligenta sau noninteligenta se poate nscrie n fizionomia unei persoane. Este adevarat ca� � din observarea expresiei mimice se pot obtine o serie de informatii privind dispozitia emotionala a persoanei respective: vigoare sau oboseala, asprime sau bl ndete sufleteasca, dar nu putem� obtine date despre inteligenta nsasi. �

Deci simtul comun este gata sa stabileasca usor corelatii ntre aspectele fizice si cele psihice pe� baza unor coincidente mai mult sau mai putin nt mplatoare nt lnite n experienta (Ioan� � � � � Radu).

Dar aici mai apare si o alta problema, omul e dotat cu un adevarat mecanism prin care simte nevoia de a introduce "ordine “ n mediul natural si n ambianta sociala. n felul acesta el� � � lipeste adevarate "etichete" peste fapte, evenimente si comportamente risc nd simplificari� grosolane pentru a se orienta n ambianta. n felul acesta, fiecare om plaseaza pe ceilalti� � oameni n categorii mai mult sau mai putin sumare pentru a-si face c t de c t o idee despre� � � ceilalti. Astfel, mintea noastra "controleaza" realitatea printr-o reductie a complexitatii si a diferentelor care o compun. Avantajul este acela ca n acest chip se obtin posibile previziuni� pentru anumite reactii si chiar un posibil control asupra lor.

Doi autori americani, (Cooley si Maed), au aratat ca imaginea de sine rezulta din interiorizarea schemei unui semen al nostru, adica psihogenetic copilul percepe propriile atribute mai nt i� � la altul si dupa aceea le recunoaste la el nsusi. ntelegerea propriei identitati este reflexul,� � (ecoul) reactiilor celorlalte persoane fata de el, constiinta de sine este imaginea eului n oglinda� sociala; deci, genetic are loc o constructie simultana a imaginii de sine cu imaginea de altul. n� principiu, individul se cunoaste pe sine din ncercarile vietii, prin intermediul actelor sale de� conduita, a prestatiilor personale, a relatiilor sale cu altii at t n mprejurari obisnuite, c t� � � � si n situatii limita. Este firesc ca n cadrul acestor prestatii personale sa distingem o prima� � grupa de succese si esecuri care constituie prin dinamica lor prima sursa de autocunoastere. Este firesc ca succesele ridica nivelul de autoapreciere, n timp ce esecurile l coboara. Pe termen� � lung acest joc al celor doua tendinte va duce la o stabilizare a imaginii de sine.

Apare apoi concomitent un al doilea factor: compararea cu altul si nscrierea individului n� � contextul social. La acestea se adauga opinia grupului, adica imaginea sociala de sine. Toate aceste elemente oferite de contextual social constituie matricea n care se cristalizeaza� imaginea de sine.

Aici am atins o problema extrem de importanta: socializarea, aceasta reprezinta cel mai amplu si mai complex proces prin care indivizii devin nu doar fiinte sociale, ci si umane ca atare. Socializarea se delimiteaza n doua etape: primara si secundara (Petru Ilut). �

Socializarea primara are loc n copilarie si presupun achizitionarea unor cunostinte, deprinderi,� valori, atitudini si comportamente umane. n acest fel, se interiorizeaza lumea sociala, se� cristalizeaza versiunea subiectiva a realitatii obiective (socioumane).

n viata copilului, care se naste ntr-o structura sociala, apar primele persoane semnificante:� � parintii. Daca acesta se naste ntr-o lume saraca, el absoarbe perspective respectivelor paturi� asupra lumii sociale, dar la care adauga particularitatile atasate de parintii lui. n procesul� necontenitei interactiuni dintre individul n crestere si ceilalti ( n speta cei semnificativi) are� � loc formarea eului, identitatii si imaginii de sine. De retinut ca un copil nu poate alege persoanele semnificative, iar identificarea cu ele este automata, dupa cum interiorizarea unei relatii anume este si ea inevitabila. Copilul nu realizeaza diversitatea din jurul lui, de aceea si nchipuie ca� � mediul din jurul sau este "singura lume existenta si imaginabila" (Petru Ilut)

Apare la un moment dat socializarea secundara, n cadrul caeia are loc o interiorizare a� normelor, cerintelor, a informatiilor, a valorilor promovate. si aici functioneaza persoane semnificative, dar deosebirea e ca n acest caz individul are un anumit control asupra lor, n� � sensul ca poate renunta la unele n favoarea altora, ca poate selecta din potentialul relatiilor� interpersonale pe acelea care i confirma stima de sine. n aceasta etapa are loc trecerea de la� � g ndirea concreta la g ndirea abstracta, de la copilarie la adolescenta. n concluzie, relatiile� � � fata n fata, comunicarea verbala si nonverbala n grupurile, comunitatile restr nse ram n� � � �

n continuare de importanta vitala. �

n perioada copilariei mici are loc un fenomen numit centrarea pe sine. Daca punem� ntrebarea:"cine fuge mai tare dintre baietii de aici ?" vom primi raspuns din partea tuturor�

“Eu". Interpretarea este urmatoarea: n absenta unor reper sau norme de comparatie copilul se� proiecteaza pe sine drept etalon implicit, ceea ce are ca efect o supraestimare, o “dilatare" a imaginii de sine. Ulterior, pe masura ce nainteaza n v rsta colectivul din scoala ofera un� � � termen de comparatie n activitatile comune. Ca urmare, autoaprecierea copilului devine din ce�

n ce mai modesta, av nd loc o crestere a obiectivitatii. (Ioan Radu)� �

Un rol important n formarea imaginii de sine l joaca constiinta eficientei proprii. Aceasta va� � determina la subiect o valoare motivationala deosebita, care la r ndul ei va determina o crestere� apreciabila a nivelului de aspiratie, care la r ndul lui va spori considerabil perseverenta si� investitia de efort pe termen mai lung. Problema care se pune n acest moment este sa�

ntelegem cum la acelasi nivel aptitudinal performantele obtinute de subiect sunt total diferite� n functie de autoaprecierea eficientei proprii. Acest lucru poate sa presupuna o evolutie n� �

dublu sens: at t ascendenta (din succes n succes) c t si descendenta (din esec n esec). Un� � � � exemplu concret l constituie modul n care o persoana sau alta rezista la actiunea factorilor� � de stres. Rezultatele sunt diferite; astfel, la o persoana cu o constiinta a eficientei scazute (cum ar fi la anxiosi si depresivi) apare o decompensare rapida la confruntarea cu un factor stresant, merg nd chiar p na la diminuarea sistemului imunitar. La polul opus, o persoana care� � abordeaza cu ncredere ncercarile vietii nu se expune la modificari fiziologice defavorabile.� �

Astfel, imaginea de sine nu este un simplu epifenomen, ci ea este nsotita de modificari pe� toata scala sistemului bio-psiho-social. Omul participa cu ntreaga lui fiinta la evenimentele� vietii cotidiene (A. Bandura).

Apare limpede ca vietile noastre nu reprezinta doar desfasurarea unui program natural genetic dat de la nastere, ci conjunctia acestuia cu deciziile altora n legatura cu noi ( n copilarie) si� � mai apoi cu propriile alegeri ntre diverse alternative de moduri de viata. Aceasta mpletire� �

ntre factorii natural-ereditari si socializanti educative este nsa at t de fina si complexa,� � � inextricabila, nc t greu ne putem pronunta asupra ponderii unora sau altora n edificarea� � � aspectelor legate de auto-stima si auto-eficienta. Sigur nsa ca optiunile de viata, ncrederea� �

n posibilitatile proprii si n eficienta de sine sunt drastic limitate social, at t la nivel micro� � � (mediul familial, profesie etc.) c t si la nivel macrosocial. Se pare ca corelatia pozitiva ntre� � eficacitatea de sine si performanta se datoreaza chiar si producerii unor anumite substante biochimice endogene care anihileaza oboseala si durerea provocata de eforturi fizice prelungite

n cazul activitatii unor sportive de performanta (A. Bandura). �

Psihosociologii se pare ca nu au studiat nca n profunzime conditiile concrete n care noi� � � cautam sa ne mbunatatim pe noi nsine, ce atributii sunt prioritare n acest efort si ce surse� � � de informatie folosim. Chiar iluziile pozitive despre noi nsine care nsa nu merg prea departe� � de datele reale, pot crea functii adaptative si pot contribui la cresterea de sine. Se ajunge la ideea mai veche a lui Adler a compensarii, potrivit careia persoanele care nu au aptitudini sau nu reusesc ntr-un domeniu si focalizeaza potentialitatile n altul, unde cred ca vor avea� � � succes, unde se vor afirma. De exemplu o fata mai putin atragatoare se va concentra asupra performantelor sale academice.

DETERMINANTELE SOCIALE ALE AUTOAPRECIERII

n mod concret, t narul ca si adultul ia act de opiniile si aprecierile colectivului, n situatii� � � de grup, n activitati colective (munca scoala etc.), sau n relatiile zilnice cu ceilalti. Sesizarea� � imaginii de sine n viziunea celorlalti este numita metaperceptie. nainte de a fi nsusite,� � � interiorizate, aprecierile colectivului devin vizibile n contactele interpersonale. Dar fiecare� adolescent sau t nar face parte simultan din mai multe grupuri care se intersecteaza: familia,� clasa de elevi, grupa de munca, formatia culturala, echipa sportiva, anturajul prietenilor etc. n� acest fel, unitatii imaginii de sine i se opune multiplicitatea imaginilor sociale(parinti, profesori, colegi de scoala si de munca, sefi ierarhici, etc.).

Se poate face distinctie ntre imaginea sociala de sine, adica opinia, aprecierea grupului� cunoscuta de subiect si imaginea de sine, adica cum se vede subiectul pe el nsusi. Cele doua� reprezentari sunt genetic str ns legate (I. Radu). �

Imaginea pe care o promoveaza grupul si ponderea ei, depinde de stadiul de dezvoltare a t narului. Astfel, la adolescenti, reprezentarea de sine este mai labila si mai fragmentara, fiind�

n permanenta confruntare cu opinia grupului. scolarul mai mare ntelege faptul ca ceilalti l� � � privesc n chipuri diferite. n consecinta, are loc un proces continuu de decantare si formare,� �

nc t preluarea versiunii sociale este rezultatul unor aproximari succesive, fiind ntotdeauna� � �

filtrata prin prisma autoperceptiei (I. Radu). Deci imaginea de sine nu este un simplu ecou al aprecierii celorlalti.

S-au facut numeroase cercetari pe aceasta tema. Mentionam pe aceea prin care s-a cerut subiectilor adolescenti sa raspunda prin "da" sau "nu", descriindu-se pe sine mai nt i, asa� � cum stie el ca l apreciaza tatal sau, mama sa, apoi o alta persoana matura semnificativa si, n� � sf rsit, colegii: baieti si fete. Dupa aceea, urma sa completeze chestionarul descriindu-se c t� � mai sincer potrivit versiunii intime a imaginii de sine. S-au pus apoi n paralel datele si s-au� determinat coeficientii de corelatie. Apar sensibil apropiate parerile parintilor, precum si opiniile colegilor, baieti si fete, asa cum sunt sesizate de subiect ("r" este de ordinul 0, 80 si 0, 90).

ntre ele, cele doua categorii de imagini-ale parintilor si ale colegilor - asa cum sunt percepute� de subiect-se deosebesc destul de mult, valorile lui "r. " variind ntre 0, 53 si 0, 60. imaginea� proprie de sine se situeaza ntre cele doua aprecieri, apropriindu-se, dupa aceste date, mai mult� de opinia parintilor de c t a colegilor, cei dint i arat ndu-se nclinati sa faca mai mult� � � � aprecieri pozitive.

Dincolo de cifre trebuie sa retinem urmatoarele aspecte: n primul r nd, distinctia dintre� � faptul autentic si simplul conformism. n al doilea r nd trebuie acordata atentie actiunii� � mecanismelor de proiectie si de aparare a eului. Astfel, un elev slab la nvatatura declara� reusita scolara o nonvaloare, un copil plap nd pune n prim-plan vigoarea fizica, un altul mai� � putin cinstit atribuie onestitatii un loc minor; o fata frumoasa subapreciaza aceasta calitate pentru ca o poseda, un copil inteligent aseaza aceasta nsusire pe la mijlocul scarii ntruc t o are,� � � etc. (I. Radu).

Apare deci acest joc de compensari si de proiectii care actioneaza pe fondul modelului propus de societate. Ancheta psihosociala surprinde anumite tendinte cu caracter statistic, n spatele� carora regasim un ghem complicat de interactiuni.

Imaginea de sine mai are calitatea de a se proiecta n viitor. Numai ca tinerii proveniti din� paturile sarace care traiesc experienta frustrarii vor fi mpiedicati sa-si proiecteze cu�

ndrazneala sperantele. Preocupati de obtinerea mijloacelor de existenta traiesc ntr-o� � perspectiva limitata a zilei de m ine. ncrederea n sine se prezinta la cote foarte modeste.� � � Reducerea la scara vietii a imaginii de sine si a nivelului de aspiratie este o cucerire a maturitatii.

n plus de toate acestea trebuie sa tinem cont ca fiecare persoana face n mod spontan� � anticipatii, predictii, se angajeaza n abstractii si generalizari pe cont propriu, elaboreaza� "constructe" mentale bipolare: alb-negru, usor-greu, amical-ostil. Aceste constructe mentale permit nu numai sa "etichetam" lucrurile, persoanele, elementele universului nostru dar sa

ncercam si predictii. Astfel subiectul evalueaza, clasifica persoanele cu care este confruntat.� Evantaiul de "etichete" se poate largi sau restr nge n functie si de experienta de viata. � �Oamenii tind sa faca o buna impresie celorlalti. Sunt cunoscute c teva gesturi caracteristice� (dupa R. Baron si D. Byrne).

- conformismul, tendinta de a mpartasii opiniile si valorile celuilalt;�- etalarea aptitudinilor si succeselor proprii, daca o asemenea cerere a fost adresata;- mimarea modestiei, mai ales c nd aceasta se asociaza cu performante, succese;�

- asocierea n fapt sau n relatari cu persoane de prestigiu;� �

Aceste gesturi reprezinta tehnici sociale verificate de a face impresie buna altora, iar cunoasterea lor poate dezvalui mai usor disimularea acolo unde ea exista.

IMAGINEA PERSONALA - CHEIA PENTRU O VIAtA MAI BUNA

Studiile efectuate de diversi psihologi arata ca ntelegerea psihologiei sinelui poate nsemna� � diferenta dintre reusita si esec, dintre dragoste si ura, dintre amaraciune si fericire. Descoperirea adevaratului eu poate salva casniciile destramate, poate remodela o cariera gresita si transforma victimele" esecului de personalitate". Indiferent ca ne dam seama sau nu, absolut toti avem o imagine mentala a noastra. Poate fi una vaga sau prost definita, dar constientul nostru o sesizeaza. S-ar putea uneori, chiar sa nu fie recunoscuta de catre constient, dar ea exista p na�

n cele mai mici amanunte. Imaginea personala este parerea noastra despre ce fel de persoana� suntem. Ea a fost creata din propriile noastre convingeri despre noi nsine. Dar majoritatea� acestor convingeri despre noi nsine s-au format n subconstient din experientele trecutului,� � din succese si esecuri, din umilinte, din triumfuri si din felul cum au reactionat altii fata de noi, mai ales n prima copilarie. �

Din toate acestea noi am construit mental un " sine "(sau o imagine de sine). De ndata ce o� idee sau o convingere despre noi intra n imagine, ea devine automat " adevarata" n ceea ce� � ne priveste. Noi nu-i putem pune la ndoiala validitatea, ci actionam conform ei ca si cum ar fi� fost reala. Odata construita, toate actiunile noastre sentimentele si comportamentul - chiar si capacitatile noastre - sunt ntotdeauna n concordanta cu imaginea personala. Vom actiona� � "conform " persoanei pe care o concepem. Pur si simplu nu putem actiona altfel, n ciuda� tuturor eforturilor constiente si a vointei.

Imaginea personala este o " premisa", o baza pe care se construieste ntreaga personalitate,� comportamentul si chiar o parte din nt mplari. Din aceasta cauza, experientele noastre par sa� � verifice si deci sa ntareasca imaginea noastra personala, ajung ndu-se la un cerc vicios din� � care cu greu se mai poate iesi. Astfel o t nara care are o imagine de sine conform careia nimeni� n-o place, se va trezi evitata la reuniuni. Ea pur si simplu invita aceasta reactie de respingere. Expresia ei jalnica, maniera sa vesnic abatuta, nerabdarea de a placea sau ostilitatea subconstienta fata de cei pe care anticipeaza ca o vor jigni - toate acestea fac sa fie ndepartati� cei pe care i-ar fi putut atrage. (Bobbe Sommer)

n concluzie, pentru "a trai" cu adevarat, adica pentru a gasi viata satisfacator de rezonabila,� este nevoie de o imagine personala adecvata si realista pe care s-o acceptam. Trebuie sa ne acceptam singuri. Trebuie sa ne stimam. Nivelul stimei de sine afecteaza puternic performantele

n toate activitatile, o joasa stima de sine sporeste riscul insucceselor, determin nd astfel o� � viziune si mai sumbra asupra propriei persoane.

Stima de sine este profund legata de raportul dintre sinele autoperceput si sinele ideal (dorit), adica modul n care am vrea sa arate, sub multiple aspecte, persoana noastra. Dupa unii autori� distanta dintre sinele actual si cel dorit ne da masura pretuirii (stimei) de sine. S-a constatat ca o diferenta mare ntre sinele actual (perceput) si sinele dorit conduce la stari deprimante. Trebuie�

sa ne stimam, trebuie sa avem un eu n care sa avem ncredere. Trebuie sa avem un eu de� � care sa nu ne fie rusine si pe care sa-l putem exprima liber, creator, ne ncerc nd sa-l� � ascundem. Trebuie sa avem un eu care sa corespunda realitatii, pentru a functiona eficient n� lumea reala. Trebuie sa ne cunoastem at t punctele tari c t si punctele slabe si sa fim onesti� �

n ambele directii. Imaginea noastra personala trebuie sa fie o aproximare rezonabila a noastra,� nefiind nici mai mult dec t ceea ce suntem, nici mai putin. �

Atunci c nd aceasta imagine este intacta si sigura, ne simtim bine. C nd este amenintata, ne� � simtim nelinistiti si nesiguri. C nd este potrivita si ne simtim ntru totul m ndri de ea,� � � capatam ncredere n sine. Ne simtim liberi sa fim noi nsine si sa ne exprimam ca atare.� � � Atunci functionam optim. Atunci c nd imaginea personala devine obiect de rusine, avem� tendinta s-o ascundem si sa n-o etalam. Exprimarea creatoare este blocata, devenim ostili si greu de abordat.

Imaginea de sine si obiceiurile noastre au tendinta de a functiona mpreuna. Obiceiurile trebuie� socotite un fel de haine ale personalitatii noastre. Ele nu sunt accidentale sau nt mplatoare.� � Le avem pentru ca n-i se potrivesc. Ele sunt n concordanta cu imaginea de sine si cu tiparul�

ntregii noastre personalitati. Atunci c nd dezvoltam n mod constient si deliberat obiceiuri� � � noi, mai bune, imaginea personala are tendinta sa depaseasca vechile obiceiuri construind noi tipare. (Bobbe Sommer)

Imaginea de sine stabileste limitele a cea ce poti si a ceea ce nu poti reusi. C t de usor este sa� ne identificam cu dezamagirile si esecurile noastre. n loc sa ne spunem " N-am reusit sa� obtinem slujba pe care o voiam", noi tragem concluzia "Sunt un ratat". n loc sa g ndim� � "Relatia asta n-a mers", ne spunem "Nimeni nu ma vrea". Ca urmare a acestei autoetichetari negative, suntem prinsi n spatele unui zid de frica, anxietate, sentiment de vinovatie, al� autocondamnarii si al urii de sine.

Se pare ca realizarea personala este un concept subiectiv. Pentru unii el nseamna bani si� bunuri personale. Pentru altii, el nseamna o viata de familie si relatii personale. Pentru altii, el� poate fi masurat n realizari sentimentale, intelectuale, trupesti sau spirituale. Oricare ar fi e� bine ca realizarile sa le masuram dupa propriile noastre standarde, si nu ale altora, ale mamei, tatalui sau oricine altcineva. Suntem datori sa ne simtim bine asa cum suntem. Chiar suntem datori sa ne concentram asupra calitatilor noastre asa cum sunt ele.

Trebuie sa avem grija ce le spunem copiilor. S-ar putea sa fie de acord cu vorbele noastre. nainte de a spune unui copil ca e "prost", "ne ndem natic", "rau", sau "o mare dezamagire",� � �

este important ca un parinte sa-si puna ntrebarea "oare n acest fel doresc eu sa se perceapa� � pe sine fetita sau baiatul meu ?".

Sistemul nostru de convingeri ncepe n copilarie, cu "reprosurile" pe care le primim din� � partea parintilor. Aceste reprosuri sunt primii indicatori ai valorii noastre personale. Pe masura ce crestem si ne dezvoltam, ne sunt aduse n fata alte oglinzi de catre membrii familie, de catre� colegi si profesori. Aceste reflectari ale imaginii noastre formeaza baza imaginii de sine pe masura ce ne maturizam. Daca nsa constientizam toate acestea si le privim cu un ochi critic,� rareori rezistam unei analize atente.

Cre nd convingeri pozitive parintii si pot educa sanatos copii. Trebuie sa fim atenti cu� � lucrurile pe care le spunem despre si n prezenta copiilor. Exemplu: "ai facut o greseala" este o� declaratie corectiva care ajuta copilul sa ram na pe drumul cel bun. Dar o afirmatie d genul "� esti o eroare a naturii", este un mesaj negativ pe care, din pacate, prea multi parinti l transmit� copiilor n mod deliberat sau nu. (Bobbe Sommer)�

Suntem permanent bombardati din ziua n care ne - am nascut cu tot felul de sugestii limitative.� Daca profesorul se simte deprimat, daca-i considera prosti pe elevii sai, sau daca metoda lui nu functioneaza, este posibil ca elevii sa-si dea seama de asta si sa le fie afectat randamentul.

O imagine de sine pozitiva ne da posibilitatea de a stabili o stacheta mai nalta pentru reusita� n viata, ne poate transforma ntr-o persoana care rezolva problemele si nu care le� �

acumuleaza, ne poate controla stresul pentru ca acesta sa nu se transforme n disperare, ne� poate ajuta sa obtinem relaxarea necesara sanatatii fizice, ne sprijina n afirmarea spiritului si a� entuziasmului pentru viata, ne stimuleaza perseverenta chiar si n mprejurari dificile, ne� � ajuta sa transformam un moment de criza ntr-o sansa si nu ntr-o nfr ngere, ne indica� � � � drumul de urmat spre o directie pozitiva.

Dupa cum spunea Maxwell Maltz scopul fiecaruia dintre noi este sa traiasca mai mult si mai bine. indiferent care ar fi definitia fericirii ea nu poate fi traita dec t n masura n care ti� � � � traiesti cu adevarat viata. Sa-ti traiesti cu adevarat viata nseamna, ntre multe alte lucruri,� � mai multe reusite, atingerea unor scopuri valoroase, mai multa dragoste primita si daruita, mai multa sanatate si bucurie, mai multa fericire pentru noi si ceilalti. Nu trebuie sa ne limitam viata, g ndindu-ne ca nu merita sau ca n-o meritam. �

ncheiem prin a spune ca " cele mai fascinante schimbari ale secolului XXI nu vor avea loc� datorita tehnologiei, ci datorita extinderii conceptului a ceea ce nseamna sa fi OM" (John� Naisbitt).

BIBLIOGRAFIE

1 Andrei Cosmovici, Luminita Iacob - Psihologia sociala - Editura Polirom Iasi 1998;2 Ana Tucicov Bogdan - Psihologie generala si psihologie sociala - Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1973;3 Adrian Neculau (coordonator) - Manual de psihologie sociala - Editura Polirom 2003;4 Petru Ilut - Sinele si cunoasterea lui (Teme actuale de psihosociologie) -Editura Polirom 2001;5 Mielu Zlate - Eul si personalitatea - Editura Trei 2004;6 Ioan Radu, Petru Ilut, Liviu Matei - Curs de Psihologie Sociala - Editura Exe S. R. L. 1994;7 Bobbe Sommer- Psihocibernetica 2000 -Editura Curtea Veche Bucuresti 2002;8 Nicky Hayes - Sue Orrell - Introducere n Psihologie - Ed. BIC ALL - Timisoara - Ed. A. III.� - a