nn

Al*h&,nrlrc_.4

za ARDg atu-Povelttfturtraf LL, ltardq, zn nltf

aLbe

ffuN*os

cq,?fuLlLt:

Af',r*<rul.1in pad*re D 6

PeveStL cu renL ?V tf

Vrn,rl" f,e zayala

ctt, ftr! verds W

t+

ka naibudfhrtnta ca mere )g zo

Scri*aaea ?i/j

Alec Blenche, Zdpardul $ alte pwe;ti albe

Ilustralii de Karda Zenk6

@ text gi ilustralii Editura Univers, zora

Toate drepturile asupra acestei cdrti apa4in Editurii Univers.

Descriere crr disponibili la Biblioteca Naf,onali a RomAniei

Coleqia urrrrcoRN uNrvERs

Coleclie coordonati de loana Chicet-Macoveiciuc

Redactare: Ioana Chicet-Macoveiciuc, Diana Crupenschi

Revizuire: Irinel Antoniu, Ona Frantz

Design & orp: Faber Studio (Adelina Butnaru)

Caligrafie: Faber Studio (Adelina Butnaru)

Tipiriti ln RomAnia de G. Canale & C

ISBN 978-973-34-tO7 5-'t

z1pard,,j. A , t

;;i; illeruf.din vadutreNu a mai existat niciodati o poveste ca aceea pecare urmeazi si o aflati. Nu a mai existat si nici nuva mai exista weodati o astfel de intdmplare, cumnumai in povesti se poate auzi.

S-a intAmplat in cea mai geroasi iarni din cAte

au fost weodati, intr-un situc de lAngi o pidure.intr-o casi veche, dar plini de cilduri, triiau doibetrani. in fiecare iarni, betranii erau vizitati denepolii lor, doi biiefi nizdrivani, pugi mereu pe

;otii. Era momentul lor preferat din tot anul, pentruci acolo, la marginea pidurii, puteau si se joace cdteraziua de lungi, si construiasci din zipadicastele

9i si-;i imagineze aventurile incredibile la careviseazi toli copiii.

lnsi in acest an avea si fie diferit. Nu era o iarnica toate celelalte trdite acolo, la marginea pidurii.Era o iarni rece ca niciodati si mai albi ca oricAnd.

intr-una dintre zile, bunicul se duse in pidure siadune lemne pentru foc. Biiefii se jucau de zorafari, iar bunica ficea treabi prin casi. Dupi cevaweme se lisi noaptea, dar nici vorbi ca bunicul sise intoarci. Biielii intrari in casi si o strAnseri inbrate pe bunica. Cu totii erau ingrijorati de lipsabunicului. Stituri toata noaptea si priviri pe geamin speranfa ci se lungise cu treaba gi ci avea sise intoarci in cele din urmi. insi bunicul nu se

vedea niciieri.A doua zi insi, cAnd iesiri cu totii afari si-l strige

primprejur,iLvizurd pe bunic pe un morman dezdpadi. Dormea lini;tit, de parci nu s-ar fi intAm-plat nimic. CAnd se apropiari de el, se trezi cadintr-un vis adAnc gi ii imbri,tiEi cu bucurie.

':v.6

ffn

i!..

- Ce s-a intAmplat, bunicule? De ce n-ai mai ajunsaseari acasi? il intrebi Victor, biiatul mai mare.

- Nu gtiu, puiule, tot ce-mi amintesc e ci am alu-necat la un moment dat, intinzAndu-mi dupi nigteweascuri, gi ci am cizut intr-o pripastie.

- $i atunci cum ai ajuns aici? intrebi biiatul maimic, David.

- Nu-mi mai amintesc, rispunse bunicul uluit.

- Bine ci egti teafir, ii spuse bunica gi il lui demini, trigAndu-l usor spre casi.

insi, in weme ce bunicii se indepirtau, ceidoi biie$ zirirdpe zdpada afAnati nigte urmede pagi ciudate care veneau dinspre pidure gi se

opreau chiar ln locul in care il gisiseri pe bitrAn.Apoi perechea de pagi se intoreea in pidure.

Biiejii se uitari uirnigi unul la altul, apoi pornirispre pidure pe calea urmelor. Erau tare curiogi,fiindci erau ni;te uflne cum nu mai vizuseri pdniatunci. Parci nu erau de om, dar nici de animal.

$i, degi erau mari, nu erau apisate. Ca gi cumcineva sau ceva ar fi mers atat de ugor, incit abiaatingea zipada.

Era chiar un Iucru curajos ce ficeau cei doi biief,mai ales ci pidwea era un loc ln care nu ar fi trebuitsi se aventureze singuri. lnsi curiozitatea le eraatAt de mare, incit nu se puteau opri. $i merseri gimerseri dupi urme pini cind aproape ci nu se maivedea nimic in jurul lor. Se ficuse noapte, aga ci se

gAndiri ci ar fi bine si se lntoarci acasi. insi numai stiau drumul. Nu se mai vedea aproape nimicin jur si nu aveau nicio idee pe unde si o apuce.Ne;tiind incotro s-o ia gi fiind extrem de obosiSdupi atAta mers, copiii se agezari Ia ridicina urruistejar bitrdn si se odihneasci un pic gi ln scurttimp adormiri.

insi, ce sdvezi, se treziri a doua zi in acelagi locin care il gisiseri cuo zilnainte pe bunicul lor. Ceidoi bitrini ii strinseri tare in brale cind ii vizuri.ii ciutaseri toate noaptea firi si aibi habar undedispiruseri. $i, la fel ca in cazul bunicului, niciunuldintre ei nu igi amintea ce se intimplase de fapt. Unlucru era insi din ce in ce mai clar: cineva sau ceva iisalvase gi pe ei aga cum ficuse qi cu bunicul. $i, cindse uitari in jur, descoperiri aceleagi urme ln zipadd,pe care le vizuseri gi cu o zi inainte.

H,8

n---I

Alte cAteva zile trecuri, insi cei doi copii nu igiputeau lua mintea de la ce se intAmplase in pidure.igi petreceau majoritatea zilelor privind pe geam

in speranla ci aveau si vadi cine ii salvase. insitoate nopfile gi zilele treceau Ia fel, firi niciunrispuns. Totul pdni intr-o zi cdnd veni pe la ei ununchi mai in vArsti, un vir al bunicului, care triia inacela;i sat.

Bunicii iI poftiri la masi si, in timp ce vorbeau de

una, de alta, la un moment dat bunicul povesti ce

piliseri el gi biielii in pidure.in timp ce povestea, unchiul se opri dintr-odati

din mAncat. Se ridici in grabi gi privi pe geam cu unaer preocupat. Apoi se apropie de biieli.

- Cum aritau urmele pe care le-af vizut? Erau mari

9i pireau ci abia atingzipada? Si aveau o formiasculite? continui el privindu-i cu atenlie pe biieli.

- Da, rispunseri biiefii intr-un glas.

- Dar de unde gtii toate astea? intrebibunicul intrigat.

- $tiu pentru ci exact ce afi pifit voi mi s-a intAm-plat gi mie cu mult, mult timp in urmi, cAnd eramcopil aga ca ei. Tot in pidurea asta. $i de atuncimi tot gAndesc: cine oare m-a salvat? Plecasem sistring weascuri pentru foc cu familia mea. Dar la unmoment dat m-am riticit de ei gi am rimas singurin pidure. Tot ce-mi amintesc este ci am adormitla umbra unui copac, inghelat Ei speriat de moarte.Apoi m-am trezit chiar la uga casei pirintilor mei,aici in sat. in toli anii istia am tot ciutat un rispuns.Nici nu gtili de cAte ori m-am intors in pidure insperanla ca o si gisesc ceva acolo.

- $i ai descoperit ceva? intrebi Victor, curios dincale-afari.

- Nu, rispunse unchiul lisAnd capul in jos, nemul-tumit. Doar urmele astea pe care le-afi vizut gi voi.

- Poate ci nici nu conteazi foarte mult cine ne-asalvat, spuse David privind ingdndurat pe geam.

Important este ci a ficut-o. Si pentru asta eu

li mulgumesc.

T)t,'9