vântul poartă frunzele cu răbdare cu precizie. ar vrea să le numere Carne nu are timp mai bine se scarpină în suflet. trec şi nişte oameni pe acolo cine să aibă timp şi de ei mai bine să ne gândim la altceva la oameni de exemplu. Carne rânjeşte ştie el ceva ce ştii bă carmen întreabă oamenii ăia ce ştii bă n-auzi băă carmeeen dar Carne tace şi se scarpină mai departe. în suflet. futusfaţaia aruncă ameninţător unul din oameni atunci Carne se ridică de sub copacul care îi creştea din frunte şi tună cu o voce de prăpastie CĂCAŢILOR VOI NU ŞTIŢI CĂ DUMNEZEU NU ARE PRENUME şi se apleacă să ridice ceva de jos atunci câinii dispar şi vântul rămâne singur cu Carne. în urmă cu două zile cu nouă zile l-am mâcat pe şeixpir pe şerpixir încearcă să pronunţe Carne şi îi vine şi lui să râdă că domne cât de grea e viaţa asta trebuia să o împarţi şi tu în două pungi una pe faţă una pe domne cât de grea e faţa asta zice el şi renunţă la ea aruncând-o scârbit la câinii care ia uite acuma s-au întors şi nu mai vorbesc prostii nu nu sunt cuminţi şi dau veseli din aripi. e această povară din chiloţi gândeşte el această povară care ne trage zâmbetul în jos şi face curioşii să se uite pe ei înşişi. de aici se poate observa cu ochiul liber oare?cum îi cade transpiraţia lui Carne şi formează o baltă mică din care nişte ochi ne privesc ne înţeleg ne ignoră ne fac să pricepem răul care suntem păi dacă bei atât. îl doare şi pe Carne câteodată limita îl doare dar el ştie cu dinţii ştie cu rinichii.

convenţiile astea e de părere Carne ar trebui îmbrăţişate cu toată nefiinţa cu toate că tentaculele nu trebuie neapărat să îţi aparţină e doar o convenţie. împleteşte o! scară până la nori slinoasă şi rece să mai dăm şi cu aspiratorul hotărăşte el. scoate un zgomot aspiratorul lui Carne îi place muzica s-o fi stricat ce contează lui Carne îi place muzica după aia găseşte în el tot ce nu trebuia ţinut minte MAMĂ VINO SĂ MĂ AJUŢI AM UITAT CUM ÎŢI ÎNCHIZI OCHII şi doamne câte chestii mai am de rătăcit. atunci îşi dă seama Carne că el nu are mamă nici nu a avut vreodată l-a căcat cerul probabil şi începe să plângă nimeni nu întoarce privirea e o înţelegere tacită şi ignoranţa asta nu oricine o poate mă rog lasă şi iarăşi doamne câte chestii mai am de rătăcit. intră puţin pe internet să observăm trecerea timpului mereu în direcţia cealaltă adaugă Carne cine suntem noi să îl corectăm din spatele plăcilor din spatele plăgilor hăhă adaugă Carne.

şi când Carne nu o să mai fie unde se vor duce amintirile lui unde toate femeile pe care nu le-a avut unde toate emoţiile pe care nu le-a avut unde şi de ce să tragă apa aşa repede să mai aşteptăm să vedem ce mai vine să mai aşteptăm Carne îşi zice el lovindu-şi obrazul de uşă să mai aşteptăm că au scris şi avioanele repetiţia e mama nimănui stearpa dreac. atunci ploaia îl ia de mână şi fuge cu Carne dincolo şi Carne râde e ceva nou şi aplaudă când aude în el apa cântând la pahare imnul mâniei răstoarnă ceasul de pe noptieră visează că aleargă ploaia mereu după el se loveşte de perete râde cade îl doare în cur s-a lovit destul de rău abia acum se trezeşte şi răstoarnă ceasul de pe noptieră care face pleosc într-un pahar cu vezică pe care îl uitase la picioarele pianului patului. Carne se uită în jos vede cicatricea care îi străbate pieptul accesul interzis. scoate cuţitul deschide fereastra. hai Carne zice el acum eşti mai aproape de tine decât ai fost vreodată lasă lumina să intre ia-ţi şi tu un scaun scena e goală să o futem atunci pardon. scena e goală să o învelim în săruturi şi bineînţeles în Carne. adevărul nu ziarul confuzia e firească moartea la fel trecerea la fel şi noi rămânem la fel rămânem şi la fel uldoi Carne ascunde legumele sub covor e destul de evident ce încearcă el să facă o salată să latre. chinezăriile astea oftează atunci prin toate nările Carne oftează că nu îl deranjează niciun chelner deşi principiile lui sunt principiile lui ar

vrea câteodată să se ridice în picioare asta bineînţeles dacă stătea jos în momentul respectiv mă rog să se ridice şi dacă stătea în picioare şi să ne strige el aşa cum a văzut în filmul ăla cu elefantul EU M-AM NĂSCUT SĂ O GĂSESC PE CARMEN cea de la început. îl strigă băieţii aşa iar el de fiecare dată o mai pierde puţin în limita rezonabilă a unui joben de magician ţinând cont de faptul că nu a avut-o de la început deşi până şi lui îi este neclar începutul aoleu. hai Carne leagă-nă de mâine hai puişor aude el vocea lui de undeva de mai încolo hai Carne să vedem şi noi oceanul să îi scriem ceva cu picioarele în burta lui să ne scriem prenumele puţin modyphicate şi cu ce echipă ţinem noi cel mai mult şi cât de nasoale sunt celelalte în general hai Carne să care noi mă eşti cu capul nu Carne cu picioarele am zis e balast capul.

e vâscos spațiul până la tine carmen simt că stau la coadă la să zicem lapte dar să zicem împreună Carne odată cu toții să vedem dacă o să ne curgă din ochi din degete din buzunare Carne ca nisipul de pe pielea umbrei tale unde se întâlnesc vântul și primăvara carmen să bea ceva făcut din pelin te rog o șaorma pentru inima mea te rog rămâi aproape ca un infarct prilej cu care o să-l văd și pe anestezist a seda sau a nu se da aceasta apoi cealaltă apoi cealaltă apoi singurătate naufragiu zi de lucru cu mâinile prin părul lui crivăț. am văzut un orb râzând carmen și m-am uitat în sus să văd de ce. şi iar se întrec cu focul cu tocuri păsările din stările calde le tolerează cerurile partajul moleculelor de apă se vede limpede cine e ucigaşul realizează deodată Carne din vârful mormanului de oase pneumatice. mai treci pe la noi pe la ei să mâncăm seminţe şi să ne întrebăm Carne ce e cu lumea asta accidentală Carne şi cu toate femeile astea care aşteaptă pe cineva să vină să le pună centura Carne să le verifce oglinzile Carne să le tragă frâna de mână Carne şi tot iminente rămân coliziunile Carne of of cum e şi iguana după aur în oraşul ăsta poleit cu ruj şi cu spitalele pline de alchimişti rataţi. ne urmăreşte pretutindeni o umbră ca o mână de tată atât de caldă ca o mână de tată atât de rece. o simte şi el îi interpretează şoapta şi zice eu Carne te iau pe tine carmen de bună. după aia linişte spectatorii încremenesc cititorii încremenesc literele degetele ochii Carne. domnul de vizavi scoate o pană cui i-e frică de pescăruşi lipoveni mie nu zice Carne atunci domnul de vizavi scoate o căciulă un picior o sticlă cu apă dulce o să murim otrăviţi tremură Carne şi când totul o să fie lut cine mai ţine cont că eu sunt

Carne sau el sau ea sau cum să supravieţuieşti unei deziluzii teribile/amoroase în zece paşi simpli.

CUM SĂ SUPRAVIEȚUIEȘTI UNEI DEZILUZII TERIBILE/AMOROASE ÎN ZECE PAȘI SIMPLI unu Carne ridică patul puştii să te ajute lazăr dacă singur nu doi Carne înclină să crezi că trompele crescând din noroi nu sunt nici ale tale nici ale trei Carne pune-ţi gluga pericard să nu te patru Carne aşază-te în centrul soarelui de unde poţi arăta indiferent cu degetul sensul aproximativ al fericirii şi cinci Carne timpul să-ţi faci şi tu un duşman femeie caldă purtătoare de sâni genunchi copil boală moarte viaţa sutien chiloţi şase Carne ascunde-ţi unghiile în tine şapte Carne opreşte-te să-ţi faci cruce din maşină şi garsonieră du-o peste opt Carne generalizează toate sunt la fel de difuze şi lumina şi durerea şi dunărea şi vodca şi stelele şi luna nouă Carne emoţie la borcan ştii şi tu cum e ai văzut la tataia la ţară unde aştepţi norii să crească din pământ şi berzele nu mai zece Carne risipeşte-te în carmen.

citeşte Carne el oricum a mai citit ştie cu libertatea cu astea literele negre le

înţelege el destul de bine şi citeşte noi ne-am întors în timp avem preţuri comuniste citeşte asta într-o localitate mai la mare aproape o și aude aşa. scrie Carne aprobă în acelaşi timp e şi un fel muzică a universului acolo atunci ridică privea din foaie că sărise banda poate sau şi zice mamă ce frumos e aicea şi râde ochiul lui Carne ce frumos pădure stâlpi şosea maşină ţigări apa mare apa rece îşi aminteşte Carne când a văzut prima oară marea cui să nu-i placă jazzul și creioanele sau a treia și oglinzile na că asta se asortează impersonalității tale Carne știu zice el de pe marginea new oreleansului acum omitem omisiunile trecutului o voce feminină carmen șoptește în gândul lui de cretă neagră Carne poate refrenul să fie al ei din strofă nu înțelege decât somn somn somn dar crocodilii Carne cine iubește crocodilii carmen cu mătușile ei albastre cel puțin așa zice lumea. atunci el zice băi da băi Carne băi încetează-te și poza din buletin îi explică ce înseamnă solilocviu Carne încuviințează și adoarme pe o bancă abia. atunci Carne decide să pună niște muzică electronică îi place mult muzica electronică de aia mă că n-are cuvinte ori e operă și ai numai vocale ori ai cuvinte ori pui ce trebuie și Carne mereu pune ce trebuie îi zice și cristos zice BĂI TE VĂD CAM ENORM și Carne îl înțelege și are răbdare și îi zice eu doar mă plimb cu autobuzul și încerc să văd câte ceva frumos pe fereastră dacă e în drum cu atât mai bine și îsi aduce aminte că ei mergeau la cheia nu la crucea.

și Carne zice eu nu vreau să fac rău nimănui dar uite și tu bă ce context și mai ales câtă răbdare să ai când prăbușirea. joacă și pocher Carne îi vine setul morții mă-simt avea ăla optul orizontal de parcă am putea să ne raportăm la altceva decât la noi înșine oricum atât știm atât suntem atât și Carne și membrul lui enorm cu care îl scarpină pe dumnezeu unchiul sub limbă și râde doamne cum mai râde ca un apucat. măi neînceputule termină-te că ploaia nu își schimbă direcția în schimb regretele există regresul există și când fuge sfântul michael domnului cu banii de lumină rămâne doar Carne întrebându-se ce e mai aproape cerul sau pământul concretul sau visul acela cu mama cuiva care se face bine la sfârșit. atunci să ne măsurăm libertățile zice Carne să vedem care o are mai scumpă uite a mea îți vine să o pupi când pui biciul pe ea. bravo Carne aclamă spectatorii taurul moare de cancer e și ăsta un paradox plăcut. revino-mi carmen strigă el către străina care tocmai traversează strada revino-mi nu reușesc să-mi amintesc ce orchestrație are visul în care ea apare ea dispare etc.

VISUL ÎN CARE EA APARE EA DISPARE ETC sunt închis într-un loc în care am mai fost dar acum nu-mi spune nimic acum parcă obiectele sunt mai îndepărtate acum mă rog. întins într-un spațiu oarecum familiar e și un televizor aici cineva îl pornește încerc să înțeleg succesiunea de imagini niciuna nu pare să aibă legătură cu cea de dinainte sau cu cea care urmează atunci ea apare vorbește încet dulce într-o limbă fără cuvinte spune că mă iubește sau că vrea să mă învelească nu înțeleg exact zâmbește dispare număr secunde număr nori număr stele număr gând număr om și apare iar sunt extaziat vreau să o ating e așa fragilă frumusețea ei așa tristă frumusețea ei și sunt sigur că dacă o sărut ea o să dispară.

atunci Carne se trezește la picioarele patului la picioarele podului strind din apă DEZLEAGĂNĂ-MĂ. și oh nici nostalgia nu mai e ce era odată ne resemnăm într-un colț al paginii îl acoperim cu palmele îl îngropăm cu buzele exact așa își amintește Carne ceea ce nu avea dar aveau ceea ce nu își doreau dar aveau ceea ce nu aveau ceea ce în timp ce efectua toate aceste operații o idee se măi Carne de ce nu au oamenii unghiile atât cât trebuie de lungi măi Carne de ce sunt mereu necunoscute dar stai Carne nu mai este aici s-a mutat probabil la mai mult de patru și ce să-i faci dacă nu vizite. asta este separarea când te întrebi de ce nu vezi granița și te trezești în discoteca miocard și ți-e frică să visezi că nu știi niciodată ce Carne îți pun ăștia în băutură. știe Carne cu ce se mănâncă legumele fără să fie nevoie de franceză și își amintește Carne de soclul acela în formă de om pe care l-ai călărit și tu și tu și tu și ce dacă roboții nu au suflet asta nu îi împiedică să aibă rai sângele domnului etc. abia atunci realizează Carne cât de mult se exagerează saturn și când zic se exagerează vreau să zic contează deodată o doamnă cu părul creț îl trage de mână și iată-l pe Carne cel ciung auzind atunci/acum abonatul vodafon nu există vă rugăm reveniți și se gândește eu părerea mea eu m-am născut bătrân.

trenul nu îl așteaptă pe Carne deși inversul pac revelația dublu pac opulența triplu sens. lasă-mă nene că orientarea nu s-a schimbat de când de când avem noi sărăcia asta de noțiune a orientării și degetele Carne și ele știu zgomotul încolăcirii și unde e ieșirea și liniștea și imobilitatea și necuvântul și ce înseamnă granița Carne pentru cine nu știe spațiul și ce înseamnă granitul Carne pentru cine nu știe locul și ce înseamnă graiul Carne ce înseamnă de fapt. până să o găsească pe carmen până să găsească ce nici zeul trăsnetului nu a găsit se minte Carne până atunci vom continua să privim hai aproape totul ca pe o pâlnie prin care nu-i așa purtăm păcatele altora pantalonii altora și bineînțeles ce ni se mai aprobă Carne ce ne mai rămâne după ce vine nota doar să ne întrebăm în primul rând pe noi cât face și mai ales de ce. mulțumesc pentru mijloc eu am Carne zice întrerupându-se mulțumesc pentru nimicul pe care nu mi-l oferi atunci râde iar atunci ne dăm seama că totul e Carne să tăiem totul zice Carne nimeni nu îl ascultă toți știu că nu e de glumit cu pedofilosofia. atât de simplu e Carne adevărul când te duprinde cu brațe subțiri pe care scrie VINDEȚI PLECAȚI SAU MURIȚI asta e soluția cu omul de rând problema cu animalul încolonat respectul pe care nu ți-l poate dezacorda pian cu oase. Carne de cât timp nu ți-ai mai tăiat unghiurile din Carne firește că poate te vede vreo carmen una din ale tuturor numai că tu îi știi pe toți pe de rostul omului etc. și unde să te ascunzi de Carne zicea și constantin noima când parcă te saturi și de vecinul tău cum și valabilitatea e reciprocă of Carne exiprând praf.

salut Carne da eu ce să mai fac uite cu prietenul meu inima ginabil ne uităm în sus și murim mai știi prietene marea ploaie de gloanțe din nouăzeci mamă ce-am mai râs atunci am nimerit chiar unde lansau ăia artificiile și stelele erau mai aproape așa e Carne îți amintești de parcă n-ar fi fost ieri și nici alaltăieri și nici geneza și nici nu contează cât de amară crezi tu că e limba română că oricum nu te întreabă nimeni niciodată dar tu să fii mereu pregătit că hienele mârâie încă în oameni sau ce sunete or scoate ele acolo și de ce gândurile despre ea sunt colorate altfel și așa mai departe. cum te pot aduce de-a dreapta patului fără măcar să îți menționez numele asta este enigma supremă ea vine cu un fantastic ecou de umbre în biserică și vocea aia din nou carmen încep să strig am buzele de lut uscat nu reușesc dar vreau să strig ăsta e păcatul suprem el vine cu un fantastic ecou de umbre în biserică și vocea aia din nou stai. de câteva zile copacii anunță apocalipsa notează și asta. iar serile ah Carne serile ni le petrecem strânși unii în alții lângă șemineu privind la albumele cu pozele de la apocalipsă râdem și bem ceva cu aromă de altceva. sau mai vezi uneori pe câte unul grăbit cum fumează țigară de la țigară și nu lasă ambulanțele să îl depășească trece pe roșu trece iar pe roșu în tot timpul ăsta vorbind la telefon cu nevastă-sa carmen este în travaliu și trebuie să vină apocalipsa aoleu s-a rupt și apa și uleiul și lichidul de parbriz și întrăm cu toții într-un copac unde ne așteaptă cu un pachet de cărți pe care oricum le-am citit deja apocalipsa.

deși sunt și momentele când nu te poți gândi la nimic altceva în afară de sex și momentele astea sunt definitorii pentru traiectoria ta ulterioară coordonatele fiind Carne acolo unde se insistă serios cu privirea cu umărul cu un colț umezit de suflet și așa mai departe piciorul stâng de piciorul drept. îmbătrânim și ne rămân chestiile mici dorința de a nu îmbătrâni dorința în general hainele sentimentele ceilalți Carne. cu un gest care ar putea să trădeze apatia omenirii dacă n-ar fi așa insignifiant îmi înclip capul o idee într-o parte cealaltă de obicei să aud cum se întoarce absența cu adidașii ei furați din spital ca în alea trei săptămâni când nu am putut să scriu nimic pentru că aveam mâna în ghips bine eu mă lovisem la cap dar a alunecat și doctorii nu înțegeau CUM ESTE POSIBIL chemaseră toate asistentele dădeau note serveau un prânz mai degrabă mineral veneau să ne întrebe dacă vrem ceva de jos eu mereu luam Carne. iar absența nu te gândi că vine ca să aibă de unde să plece țiganii are haine multe la ea știe orașul pe de rost face fotosinteză la mcdrive traversează stările neregulamentar și toate astea încă din liceu când și-a pierdut mințile și a fugit cu un arad. de fiecare dată când intru într-o cameră cineva iese pe o ușă nici nu-mi dau seama dacă în spatele meu sau pe unde naiba dar aud clar zgomot de copite și intuiesc că vor să îmi fure din aur Carne tu doar mă tragi de mână fără să îmi explici nimic strigi fără să

aud ce zgomotul de copite e asurzitor și încep să cadă pietre. ar fi de-a dreptul bizar ca în vacarmul ăsta să pot distinge o bătaie de aripi mai ales că e podul atât de îngust cât o valvă mitrală de îngust și iminența prolapsului ne aduce pe unii în brațele celorlalți ca un transplant de vene pe care nu și-l dorește niciunul din noi.

și o să-mi petrec restul vieții uitîndu-mă la poze din restul vieții și dacă știam că doar atât o să fie îi ziceam să păstreze restul să-și ia ceva frumos că așa ar fi fost normal Carne să știm și noi de la început cine sub care copac o să ajungă. ah și am uitat să-ți spun de ceasurile alea vezi că le-am pus pe toate într-o cutie am chemat și popa am avut și vin ne-am distrat de toți banii pe ochi și la sfârșit am rămas numai Carne eu pe un fotoliu numai carmen tu pe un fotoliu și între noi începea deja să se instaleze frigul.

Mihai Bulf, 2012

desene de Lea Rasovszky