309_2005

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI

Nr. 309

INSTRUCŢIUNI PENTRU REVIZIA ŞI ÎNTREŢINEREA

PODURILOR DE CALE FERATĂ

APROBATE PRIN ORDINUL MINISTRULUI NR. 2207 din 29.11.2004

EDITURA FEROVIARĂ 2005

Tipărit la S.C. Tipografică FILARET S.A. Str. Fabrica de chibrituri, nr. 9-11

Sector 5 – Bucureşti sub comanda nr.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ROMÂNIA. MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI

Instrucţiuni pentru revizia şi întreţinerea podurilor de cale ferată nr. 309

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Bucureşti:

Editura Feroviară, 2005 Index ISBN 973-86627-5-3 624.21

3

CUPRINS

Pag. Ordinul nr. 2.207 din 29.11.2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor pentru revizia şi întreţinerea podurilor de cale ferată nr. 309.......................................................................................................

9

PARTEA I REVIZIA ŞI ÎNTREŢINEREA PODURILOR DE CALE FERATĂ

Capitolul I Generalităţi…………………………………..... 13 Capitolul II Activitatea de urmărire a comportării în

exploatare a podurilor de cale ferată………...

15 Secţiunea 1 Clasificarea activităţilor de urmărire a comportării

în exploatare a podurilor de cale ferată.……….....

15 Secţiunea a 2-a Urmărirea curentă a comportării în exploatare a

podurilor de cale ferată.…………………………

17 Capitolul III Datele constructive generale , evidenţa şi

documentaţia tehnică a podurilor de cale ferată……………………………………………

22 Secţiunea 1 Clasificarea podurilor de cale ferată………….... 22 Secţiunea a 2-a Oţeluri utilizate la realizarea podurilor metalice

de cale ferată………………………...……….....

24 Secţiunea a 3-a Materiale utilizate la realizarea podurilor masive

de cale ferată……………………….…………...

25 Secţiunea a 4-a Evidenţa podurilor de cale ferată………………. 26 Secţiunea a 5-a Întocmirea şi actualizarea cărţii tehnice a

podului …...…………………………………….

27 Capitolul IV Verificarea podurilor de cale ferată cu ocazia

efectuării reviziilor tehnice…………................

29 Secţiunea 1 Verificări minime ale podurilor de cale ferată ca

urmare a efectuării reviziilor tehnice curente…..

29 Secţiunea a 2-a Verificări minime ale podurilor de cale ferată ca

urmare a efectuării reviziilor tehnice periodice…

42 Capitolul V Alte aspecte referitoare la activitatea de

revizie tehnică a podurilor de cale ferată……

53 Secţiunea 1 Unităţile care efectuează revizia tehnică a

podurilor de cale ferată……………………….....

53

4

Secţiunea a 2-a Stabilirea tonajului şi a suprafeţei podurilor metalice de cale ferată………………………….

55

Secţiunea a 3-a Concluzii şi responsabilităţi privind reviziile tehnice ale podurilor de cale ferată……… ……

56

Capitolul VI Tratarea deficienţelor constatate cu ocazia reviziilor tehnice, programarea şi execuţia lucrărilor de remediere la podurile de cale ferată……………………………………………

59 Secţiunea 1 Consideraţii asupra lucrărilor de executat în

urma reviziilor tehnice periodice……………….

59 Secţiunea a 2-a Lucrări de întreţinere şi reparaţii la podurile de

cale ferată………………………………….……

63 Secţiunea a 3-a Ridicarea tablierelor metalice ale podurilor de

cale ferată……………………………………….

80 Secţiunea a 4-a Condiţii de execuţie a lucrărilor de reparaţii la

podurile de cale ferată .…………………………

82 Secţiunea a 5-a Execuţia lucrărilor de întreţinere la podurile

masive de cale ferată…………………………....

83 Capitolul VII Întocmirea releveelor la podurile de cale

ferată…………………………………………..

85 Secţiunea 1 Releveul elementelor caracteristice ale podului

de cale ferată………………………….………..

85 Secţiune a 2-a Releveul deformaţiilor grinzilor principale în

plan vertical………………………………...…..

86 Secţiunea a 3-a Releveul deformaţiilor grinzilor principale în

plan orizontal……………………………….….

88 Secţiunea a 4-a Releveul cotelor de reazem ale podurilor de cale

ferată……................................................….........

90 Secţiunea a 5-a Releveul profilului albiei…………………….... 91

Capitolul VIII Memoriu de revizie tehnică periodică a podurilor de cale ferată…………...………….

92

Secţiunea 1 Întocmirea memoriului tehnic de revizie tehnică periodică ...............................................…….....

92

Secţiunea a 2-a Raportarea defectelor constatate la podurile de cale ferată……………………………....………

93

Secţiunea a 3-a Raportarea releveelor efectuate la podurile de cale ferată………………………....………...

95

Secţiunea a 4-a Raportarea lucrărilor executate la podurile de cale ferată…………………………....…………

96

Capitolul IX Documentaţia tehnică de revizie a podului de cale ferată ………….........………………..…...

97

Capitolul X Lucrări care necesită existenţa unui proiect tehnic şi/sau a expertizei tehnice…….....…...

98

5

Capitolul XI Schele utilizate la lucrările de poduri de cale ferată……………………………………………

100

Secţiunea 1 Schele utilizate la executarea reviziei şi a lucrărilor, în condiţii tehnice impuse…………...

100

Secţiunea a 2-a Scule şi dispozitive utilizate la executarea reviziei tehnice şi a lucrărilor la podurile de cale ferată………….........................…………............

102 Capitolul XII Asigurarea calităţii la lucrările de poduri de

cale ferată………................................................

103 Secţiunea 1 Sistemul calităţii în activitatea de construcţie,

reparaţii şi întreţinere a podurilor de cale ferată.....................................................................

103 Secţiunea a 2-a Obligaţii şi răspunderi ale administratorului

infrastructurii feroviare sau ale gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, referitoare la calitatea lucrărilor de poduri….......

105 Secţiunea a 3-a Obligaţii şi răspunderi ale agentului economic

autorizat care execută lucrări la podurile de cale ferată…………...................................……..…....

107 Secţiunea a 4-a Obligaţii şi răspunderi comune..……….......…... 108 Secţiunea a 5-a Urmărirea respectării condiţiilor de siguranţa

circulaţiei şi protecţiei muncii..…………………

109 Capitolul XIII Recepţia lucrărilor de revizie tehnică

periodică, întreţinere şi reparaţii a podurilor de cale ferată......................................................

110 Secţiunea 1 Convocarea comisiei de recepţie a podurilor de

cale ferată..….......................................................

110 Secţiunea a 2-a Efectuarea recepţiei lucrărilor de revizie tehnică

periodică, întreţinere şi reparaţie..............……...

111 Secţiunea a 3-a Condiţiile de circulaţie a trenurilor pe podurile

de cale ferată stabilite în urma reviziei tehnice periodice ..............................................................

113

PARTEA A II – A PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ A PODURILOR METALICE

DE CALE FERATĂ

Capitolul XIV Organizarea lucrărilor de revopsire a tablierelor metalice la podurile de cale ferată ...............................................................

115

Secţiunea 1 Scopul revopsirilor, interdependenţa între lucrările de revopsire şi revizie tehnică……….

115

Secţiunea a 2-a Periodicitatea revopsirii podurilor de cale ferată…………………………………………..

117

6

Secţiunea a 3-a Planificarea lucrărilor de revopsire a podurilor de cale ferată………………………………..…

118

Capitolul XV Executarea şi recepţia lucrărilor de revopsire a tablierelor podurilor de cale ferată…...........

121

Secţiunea 1 Pregătirea suprafeţelor metalice ale podurilor pentru revopsire………..……………………...

121

Secţiunea a 2-a Vopsirea suprafeţelor metalice ale podurilor de cale ferată……………………………………..

124

Secţiunea a 3-a Supravegherea, controlul şi recepţia lucrărilor de revopsire a podurilor de cale ferată………...

129

Secţiunea a 4-a Revopsirea porţiunilor tablierului de sub traverse şi de sub platelaj……………………...

131

Secţiunea a 5-a Recomandări pentru stabilirea cantităţilor de materiale şi manoperă necesare revopsirii unui mp de pod metalic…………………………..…

132

Secţiunea a 6-a Verificarea calităţii şi recepţionarea lucrărilor de protecţie anticorozivă………………………

133

Capitolul XVI Dispoziţii finale ……………………………... 136

ANEXE

Anexa nr. 1 Periodicitatea reviziilor la podurile metalice şi masive……………………………………..….

137

Anexe nr. 2 a-2 h Elevaţii şi secţiuni transversale pentru diverse scheme statice de poduri……………………...

138

Anexa nr. 3 a Aparate de reazem fixe……………………….. 146 Anexa nr. 3 b Aparate de reazem mobile…………………..... 148 Anexa nr. 4a Clase de beton conform NE-012-1999 şi

echivalentul în clase de beton conform C 140/86, respectiv mărci de beton înainte de apariţia normativului C 140/86 pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat..................................................................

150

Anexa nr. 4b Evaluarea rezistenţei betonului la 28 de zile în condiţii normale de întărire..............................

151

Anexa nr. 5 Determinarea greutăţii tablierelor metalice în funcţie de convoiul de calcul în situaţiile în care nu se cunoaşte valoarea greutăţii proiectate……...................................................

152

Anexa nr. 6 Determinarea suprafeţei podurilor metalice în funcţie de greutatea lor……….………………

155

Anexa nr. 7 Caracteristicile elementelor laminate – cornier cu aripi egale………………………………….

156

Anexa nr. 8 Distanţe între nituri…………………………… 158

7

Anexa nr. 9 Memoriul de revizie tehnică………………….. 159 Anexa nr. 10

Tabelul niturilor slăbite constatate şi înlocuite..........................................................

160

Anexa nr. 11 Tabelul defectelor constatate şi reparate (la tabliere metalice şi calea propriu-zisă).........

161

Anexa nr. 12 Lista materialelor utilizate la reparaţia podurilor de cale ferată……………………......

162

Anexa nr. 13 Tabelul defectelor grave constatate la tablierele metalice şi la calea propriu-zisă pentru care s-a efectuat sau urmează să se efectueze proiect şi cerere de finanţare……..

163

Anexa nr. 14 Tabelul defectelor constatate la culee, pile şi la lucrări de apărări………………………………

164

Anexa nr. 15 Defecte care nu implică lucrări de reparaţii imediate ale podului de cale ferată, precum şi diferite constatări ale personalului responsabil cu revizia periodică (atât la suprastructura, cât şi la infrastructura podului)………...................

165

Anexa nr. 16 Releveul nr. 1 – Deformaţiile grinzilor principale în plan vertical……………………..

166

Anexa nr. 17 Releveul nr. 2 – Deformaţiile grinzilor principale în plan orizontal……………..……..

167

Anexa nr. 18 Releveul nr. 3 – Cotele de reazem……………. 168 Anexa nr. 19 Releveul nr. 4 – Releveul profilului albiei.….. 169 Anexa nr. 20 Borderoul reparaţiilor….……………………... 170 Anexa nr. 21 Borderoul podurilor la care s-au constatat

defecte atât la revizia periodică din anul______, precum şi în intervalul dintre reviziile tehnice periodice şi la care s-au efectuat reparaţii mari, tratate cu rapoarte separate.............................................................

171

Anexa nr. 22 Fişa podului de cale ferată.…...………………. 172 Anexa nr. 23a Momente încovoietoare produse de convoaie

teoretice de calcul…………..……………….... 173

Anexa nr. 23b Momente încovoietoare determinate de convoaie pentru deschideri corespunzătoare pachetelor de şine……......................…………

174

Anexa nr. 23c Pachete de şine – module de rezistenţă….…… 175 Anexa nr. 24 Standarde în vigoare la data apariţiei

instrucţiunilor…......................................…….. 176

9

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI

ORDINUL

Nr. 2207 din 29.11.2004

pentru aprobarea

Instrucţiunilor pentru revizia şi întreţinerea podurilor de cale ferată nr. 309

În temeiul prevederilor art. 4, lit e), ultima liniuţă, din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Feroviare Române – AFER, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române – AFER, şi ale art. 5, alin (4) din Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu modificările şi completările ulterioare,

Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul

ORDIN:

Art. 1. – Se aprobă Instrucţiunile pentru revizia şi întreţinerea podurilor de cale ferată – 309, prevăzute în anexa∗)

care face parte intergrantă din prezentul ordin.

∗) Anexa va fi pusă la dispoziţia celor interesaţi, la cererea acestora, de către

Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” SA.

10

Art. 2. – Prevederile prezentului ordin se aplică

Companiei Naţionale de Căi Ferate, în calitate de administrator al infrastructurii feroviare, precum şi gestionarilor de infrastructură feroviară neinteroperabilă, în activitatea de întreţinere şi reparaţii a infrastructurii feroviare, respectiv a podurilor de cale ferată.

Art. 3. – (1) Compania Naţională de Căi Ferate „CFR”

SA va publica prezentul ordin în Foaia Oficială CFR în termen de 30 de zile de la data semnării.

(2) În termen de 30 de zile de la publicarea în Foaia Oficială CFR – conducerea administratorului infrastructurii feroviare, precum şi cea a gestionarilor de infrastructură feroviară neinteroperabilă va asigura, prin personalul propriu de specialitate, atestat conform prevederilor în vigoare, instruirea şi verificarea profesională a personalului cu atribuţii în aplicarea Instrucţiunilor pentru revizia şi întreţinerea podurilor de cale ferată – nr. 309.

(3) Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data aprobării sale.

(4) În termen de 90 de zile de la aprobarea prezentului ordin, Compania Naţională de Căi Ferate „CFR” SA va edita Instrucţiunile pentru revizia şi întreţinerea podurilor de cale ferată – nr. 309.

Art. 4. – Autoritatea Feroviară Română – AFER,

administratorul infrastructurii feroviare şi gestionarii de infrastructură feroviară neinteroperabilă vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin,

Instrucţia pentru revizia periodică a podurilor metalice şi înlăturarea defectelor constatate – nr. 309, ediţia 1956, şi Instrucţia pentru revopsirea podurilor metalice – nr. 320,

11

ediţia 1950, aprobate prin Ministerul Căilor Ferate, precum şi alte dispoziţii contrare îşi încetează valabilitatea.

Art. 6. – Prezentul ordin se va publica în Foaia Oficială

CFR şi în Buletinul AFER.

MINISTRU GHEORGHE DOBRE

13

PARTEA I REVIZIA ŞI ÎNTREŢINEREA PODURILOR

DE CALE FERATĂ

CAPITOLUL I GENERALITĂŢI

Art. 1. – (1) Podurile de cale ferată sunt lucrări de artă

care au un rol important în cadrul infrastructurii feroviare şi în funcţionarea acesteia în depline condiţii de siguranţă.

(2) Menţinerea acestor lucrări de artă în parametrii normali de funcţionare constituie o obligaţie permanentă a administratorului infrastructurii feroviare sau a gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, după caz.

Art. 2. – (1) Urmărirea comportării în exploatare a

lucrărilor de artă, respectiv a podurilor de cale ferată, trebuie să fie o activitate sistematică de monitorizare a stării tehnice a acestora, culegere de date, prelucrare şi interpretare a datelor respective, în vederea stabilirii, dacă este necesar, a lucrărilor de intervenţie şi a condiţiilor de circulaţie a trenurilor.

(2) Urmărirea comportării în exploatare a podurilor de cale ferată şi efectuarea intervenţiilor în timp reprezintă acţiuni distincte şi complementare în cadrul activităţii de întreţinere şi reparaţii ale podurilor de cale ferată.

(3) Aceste activităţi sunt realizate de administratorul infrastructurii feroviare, cu personal propriu de specialitate şi/sau cu agenţi economici specializaţi în domeniu, autorizaţi de Autoritatea Feroviară Română – AFER, pe bază de contract, sau de gestionarul infrastructurii feroviare neinteroperabile, care trebuie să deţină personal propriu calificat şi autorizat de către AFER.

14

(4) Administratorul infrastructurii feroviare poate fi orice organism sau agent economic care are ca obiect principal de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, incluzând şi gestionarea sistemelor de conducere a circulaţiei, de control şi de siguranţa circulaţiei.

(5) Gestionarul infrastructurii feroviare neinteroperabile poate fi orice persoană sau grup de persoane juridice care are ca obiect de activitate în domeniul feroviar efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparare a infrastructurii feroviare neinteroperabile.

Art. 3. – (1) Evaluarea stării tehnice a podurilor de cale

ferată se efectuează în vederea menţinerii acestora în exploatare în condiţii de siguranţă şi de satisfacere a cerinţelor de rezistenţă, stabilitate şi durabilitate, sub influenţa condiţiilor de exploatare şi a acţiunii agenţilor de mediu.

(2) Evaluarea stării tehnice a podurilor de cale ferată reprezintă obiectivul activităţii de urmărire a comportării în exploatare, desfăşurată de către atelierele de poduri regionale şi de secţia de poduri pentru podurile dunărene, în cazul administratorului infrastructurii feroviare, sau de către alte subunităţi specializate aparţinând gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile

Art. 4 – (1) Prezentele instrucţiuni se aplică în activitatea

de exploatare, întreţinere şi reparaţii ale podurilor de cale ferată normală aparţinând infrastructurii feroviare interoperabile, precum şi ale podurilor aparţinând infrastructurii feroviare neinteroperabile, indiferent de administratorul sau gestionarul infrastructurii feroviare respective.

(2) Administratorul infrastructurii feroviare sau gestionarul infrastructurii feroviare neinteroperabile trebuie să fie astfel dotat şi organizat încât administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, respectiv a podurilor de cale ferată, să asigure condiţii de calitate şi de siguranţă a circulaţiei trenurilor pe respectiva infrastructură.

15

CAPITOLUL II ACTIVITATEA DE URMĂRIRE A COMPORTĂRII

ÎN EXPLOATARE A PODURILOR DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Clasificarea activităţilor de urmărire a comportării în exploatare a podurilor de cale ferată

Art. 5. – Activitatea de urmărire a comportării în

exploatare a podurilor de cale ferată se clasifică, în funcţie de personalul implicat, de mijloacele de observare şi de durata necesară pentru realizarea acestora, în două categorii distincte: a) urmărire curentă; b) urmărire specială.

Art. 6. – (1) Activitatea de urmărire curentă în exploatare se efectuează pe toată durata de existenţă a construcţiei şi este o activitate sistematică de supraveghere şi de constatare a stării reale a podurilor de cale ferată, pentru depistarea neconformităţilor – defectelor – care se manifestă, pentru studierea cauzelor care le-au generat, precum şi pentru stabilirea, dacă este necesar, a intervenţiilor şi a condiţiilor de circulaţie a trenurilor.

(2) Starea reală a podurilor de cale ferată este comparată cu starea de referinţă, care este definită de constatările inspecţiei tehnice în detaliu, efectuată: înainte de punerea în serviciu sau cu ocazia recepţiei definitive a lucrării respective sau după efectuarea lucrărilor importante de reparaţie.

(3) Urmărirea curentă în exploatare a podurilor de cale ferată se realizează în conformitate cu reglementările specifice în vigoare şi cu prevederile din cartea tehnică a construcţiei.

Art. 7. – (1) Activitatea de urmărire specială a comportării în exploatare a podurilor de cale ferată se instituie

16

la cererea administratorului infrastructurii feroviare sau a gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, pentru construcţiile aflate în exploatare la care, cu ocazia urmăririi curente, s-au constatat defecte cu evoluţie periculoasă sau care pot crea situaţii deosebite din punctul de vedere al siguranţei construcţiei şi, implicit, al siguranţei circulaţiei trenurilor.

(2) Urmărirea specială cuprinde efectuarea de investigaţii speciale, la intervale stabilite, asupra parametrilor care caracterizează construcţia sau anumite părţi ale acesteia şi a unor parametri stabiliţi din faza de proiectare sau în urma unei expertize tehnice.

(3) Urmărirea specială se realizează cu unităţi de specialitate, autorizate de AFER, pe baza unui proiect sau a unei proceduri specifice, după caz, pe toată perioada de exploatare a podului sau până la eliminarea cauzelor care au determinat apariţia defectelor şi instituirea acţiunii de urmărire.

(4) Urmărirea specială în exploatare a podurilor de cale ferată nu presupune întreruperea efectuării urmăririi curente programate.

Art. 8. – La constatarea, în cursul activităţilor de urmărire curentă sau specială în exploatare a podurilor de cale ferată, a unor parametri care nu se încadrează în limitele stabilite sau care se consideră că pot afecta exploatarea în condiţii de siguranţă a construcţiei, administratorul infrastructurii feroviare sau gestionarul infrastructurii feroviare neinteroperabile, după caz, este obligat să efectueze expertizarea tehnică a podului de cale ferată respectiv şi să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea siguranţei circulaţiei trenurilor.

17

SECŢIUNEA a 2-a

Urmărirea curentă a comportării în exploatare a podurilor de cale ferată

Art. 9. – Activitatea de urmărire curentă a comportării în

exploatare a podurilor de cale ferată, definită pentru podurile de cale ferată ca revizie tehnică, se clasifică, în funcţie de personalul stabilit să realizeze urmărirea comportării în exploatare, de periodicitate şi de volumul elementelor supuse verificării, în trei categorii:

a) revizie tehnică curentă; b) revizie tehnică periodică; c) revizie tehnică suplimentară.

Art. 10. – (1) Periodicitatea reviziilor tehnice se stabileşte

prin instrucţiuni care definesc termenele de revizie a elementelor infrastructurii feroviare, prevederi exprese ale cărţii tehnice a construcţiei, după evenimente care ar putea afecta structura podului, recomandări ca urmare a expertizelor tehnice sau în anumite situaţii, de către compartimentele de specialitate şi de personalul cu responsabilităţi în domeniu, în funcţie de starea tehnică a structurii.

(2) Periodicitatea reviziilor tehnice la podurile metalice şi masive de cale ferată se stabileşte pentru cele trei tipuri de revizie tehnică, conform anexei nr. 1.

Art. 11. – (1) Revizia tehnică curentă este o activitate de supraveghere continuă a podurilor de cale ferată care permite descoperirea unor defecte sau a unui aspect nou privind starea tehnică, între două revizii tehnice suplimentare sau periodice.

(2) Revizia tehnică curentă permite şi descoperirea unor eventuale defecte produse ca urmare a lovirii accidentale a unor elemente din componenţa suprastructurii podurilor.

18

Art. 12. – Revizia tehnică curentă se realizează de către personalul tehnic stabilit conform reglementărilor specifice în vigoare, prin examinare vizuală directă şi utilizarea de instrumente şi mijloace de măsurare şi/sau control.

Art. 13. – (1) Revizia tehnică curentă se finalizează prin

consemnarea rezultatelor într-un raport scris, cu specificarea neconformităţilor constatate la regimul normal de funcţionare a podului respectiv, precum şi a lucrărilor de întreţinere şi reparaţie necesare, dacă este cazul.

(2) Constatările efectuate se anexează la cartea tehnică a construcţiei, în jurnalul evenimentelor, în ordine cronologică, de către responsabilul cu lucrările de artă al secţiei de întreţinere a căii.

Art. 14. – (1) Revizia tehnică periodică constă în

examinarea în detaliu, la intervalele de timp fixate de instrucţiuni proprii, normative, prevederi ale cărţii tehnice, termene impuse de expertize tehnice, respectiv urmăriri speciale ale comportării în exploatare a construcţiei în ansamblul ei şi a elementelor componente, în vederea depistării din timp a defectelor care ar putea periclita exploatarea în siguranţă a construcţiei sau ar putea diminua parametrii de exploatare.

(2) Această verificare în detaliu a podului trebuie să permită evaluarea pe ansamblu a stării tehnice a acestuia, în vederea stabilirii condiţiilor de circulaţie corespunzătoare.

Art. 15. – Reviziei tehnice periodice îi sunt supuse toate podurile de cale ferată, inclusiv podurile şi podeţele masive.

Art. 16. – (1) Programele anuale pentru revizia tehnică

periodică a podurilor metalice de cale ferată – inclusiv podurile cu grinzi Roth-Wagner, Kohn, MAN, care sunt supuse reviziei periodice ca şi podurile definitive –, precum şi a podurilor din beton precomprimat, structuri mixte şi a podurilor masive a

19

căror revizie nu poate fi efectuată decât cu ajutorul schelelor, prin atelierele regionale de poduri, se întocmesc de către compartimentul de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate.

(2) Lista podurilor de cale ferată care sunt revizuite prin atelierele regionale de poduri este stabilită de către compartimentul de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate.

(3) Pentru celelalte poduri şi podeţe masive, revizia tehnică periodică se efectuează de responsabilul cu lucrările de artă din cadrul secţiei de întreţinere a căii, în baza unui program anual întocmit de acesta şi aprobat de către compartimentul de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate.

(4) Compartimentul de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate şi din secţiile de întreţinere a căii întocmesc şi actualizează evidenţa activităţii de revizie tehnică periodică a podurilor şi urmăresc respectarea programărilor stabilite, pe baza informaţiilor primite de la unităţile care efectuează aceste revizii tehnice.

Art. 17. – Pasajele superioare şi podurile de încrucişare se

revizuiesc de către personalul de specialitate al administratorului infrastructurii feroviare, conform art. 14 şi art. 15, în cazul în care ele sunt proprietatea acestuia; când pasajele superioare şi podurile de încrucişare nu aparţin administratorului infrastructurii feroviare, acesta poate efectua revizia şi întreţinerea lor doar pe baza unei convenţii încheiate cu proprietarul respectivelor construcţii.

Art. 18. – (1) Podurile provizorii din depozitele de grinzi

ale administratorului infrastructurii feroviare sau ale gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile sunt supuse reviziei tehnice de către responsabilul depozitului – cel puţin în grad de picher – cu ocazia predării lor în vederea introducerii în cale pentru intervenţii sau lucrări sau a primirii şi recepţionării în depozit, după folosire, indiferent de utilizator.

20

(2) În perioada utilizării în cale, aceste poduri sunt supuse reviziei tehnice curente conform reglementărilor specifice în vigoare.

Art. 19. – (1) Revizia tehnică suplimentară se deosebeşte

de revizia tehnică curentă şi de cea periodică prin caracterul accidental al cauzei care determină efectuarea acesteia sau prin necesitatea de monitorizare, o anumită perioadă de timp, a comportării în exploatare a construcţiei, conform reglementărilor specifice în vigoare.

(2) În cadrul reviziilor tehnice suplimentare, volumul verificărilor poate fi redus, având ca obiectiv elementele cunoscute ca sensibile la factorii care au impus verificarea tehnică sau cele care sunt deja afectate; în acest context, este necesar ca reviziile tehnice suplimentare să se efectueze astfel:

a) în primii trei ani de la darea în exploatare a podurilor sudate;

b) în caz de accidente sau evenimente feroviare care au redus sau au slăbit anumite elemente ale construcţiei, dar care nu au impus o urmărire specială a acesteia;

c) în caz de supraîncărcări, cutremure, alunecări de teren, temperaturi scăzute, pericol de afuiere a infrastructurilor la debite mari, ca urmare a ploilor abundente sau a topirii zăpezii, tasarea fundaţiilor, explozii, incendii, precum şi a altor situaţii în urma cărora există riscul apariţiei unor efecte negative asupra construcţiei.

Art. 20. – (1) Programul de revizie tehnică pentru

podurile metalice sudate, în primii trei ani de la darea în exploatare, pentru perioadele cu temperaturi scăzute sub minus 30º C, precum şi pentru podurile la care s-a impus revizia tehnică suplimentară prin expertize sau alte dispoziţii este întocmit de compartimentul de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate şi pus în aplicare de atelierul regional de poduri, respectiv de secţia de poduri pentru podurile dunărene.

21

(2) Pentru celelalte aspecte, revizia tehnică suplimentară este realizată de responsabilul cu lucrările de artă din secţia de întreţinere a căii şi de personalul stabilit în reglementările specifice; pentru aspecte tehnice deosebite este solicitat atelierul regional de poduri, cu aprobarea compartimentului de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate.

22

CAPITOLUL III DATE CONSTRUCTIVE GENERALE, EVIDENŢA ŞI

DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ A PODURILOR DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Clasificarea podurilor de cale ferată

Art. 21. – În funcţie de schema statică, podurile de cale ferată se clasifică astfel:

a) poduri cu grinzi simplu rezemate - anexele nr. 2a, 2b; b) poduri cu grinzi continue pe două sau mai multe

deschideri; c) poduri şi podeţe boltite - anexele nr. 2c, 2d; d) poduri pe arce; e) poduri pe cadre din beton armat – anexele nr. 2e, 2f. Art. 22. – În funcţie de sistemul de alcătuire a grinzilor,

podurile de cale ferată se clasifică astfel: a) poduri cu grinzi inimă plină – anexele nr. 2b, 2g; b) poduri cu grinzi cu zăbrele – anexele nr. 2a, 2h; c) poduri dalate; d) poduri cu grinzi casetate; e) poduri cu structura grinzilor realizată prin conlucrare

– anexa nr. 2g. Art. 23. – În funcţie de materialul utilizat la realizarea

suprastructurii, podurile de cale ferată se clasifică astfel: a) poduri metalice – anexa nr. 2a; b) poduri masive din zidărie de piatră sau cărămidă –

anexele nr. 2b, 2c; c) poduri masive din beton armat; d) poduri masive din beton precomprimat; e) structuri mixte oţel-beton.

23

Art. 24. – În funcţie de poziţia căii pe pod, podurile de cale ferată se clasifică astfel:

a) poduri cu calea sus; b) poduri cu calea jos – anexa nr. 2 a; c) poduri cu calea la mijloc.

Art. 25. – În funcţie de elementele de îmbinare utilizate,

podurile de cale ferată se clasifică astfel: a) poduri cu îmbinări nituite; b) poduri sudate; c) poduri cu îmbinări cu şuruburi de înaltă rezistenţă

pretensionate – SIRP-uri; d) poduri cu îmbinări combinate. Art. 26. – În funcţie de deschidere, podurile de cale ferată

se clasifică astfel: a) podeţe – când deschiderea este mai mică de 5 m; b) poduri – când deschiderea este mai mare sau egală

cu 5 m. Art. 27. – În funcţie de durata lor în timp, podurile de cale

ferată se clasifică astfel: a) poduri provizorii; b) poduri semidefinitive; c) poduri definitive. Art. 28. – (1) Cu ocazia realizării lucrărilor de revizie,

întreţinere şi reparaţii, secţia de întreţinere a căii solicită prestatorului, la recepţia lucrării, predarea de date şi desene pentru verificarea consolidărilor efectuate – la o scară corespunzătoare, convenită, referitoare la elemente, deschideri sau întreg podul –, dar şi pentru completarea cărţii tehnice, în special pentru podurile cu vechime mare.

(2) La întocmirea rapoartelor, a memoriilor de revizie şi a schiţelor, se utilizează termenii de specialitate consacraţi prin reglementările specifice în vigoare.

24

SECŢIUNEA a 2-a

Oţeluri utilizate la realizarea podurilor metalice de cale ferată

Art. 29. – În funcţie de perioada în care au fost uzinate

podurile metalice de cale ferată, oţelurile de construcţii utilizate sunt de diferite compoziţii, după cum urmează:

a) fier pudlat, utilizat pentru structuri de poduri în perioada anilor 1850 – 1900, dar în situaţii particulare până în anul 1920;

b) oţeluri pentru construcţii, respectiv oţel Thomas, utilizate pentru realizarea structurilor de poduri în perioada anilor 1891 – 1940;

c) oţeluri pentru construcţii, respectiv oţel Siemens – Martin, utilizate pentru realizarea structurilor de poduri uzinate după anul 1925.

Art. 30. – Cunoaşterea materialelor metalice din care a fost confecţionată structura podului de cale ferată are o foarte mare importanţă, dată fiind comportarea diferită în exploatare a acestora şi influenţele negative asupra lor ale temperaturilor scăzute şi ale şocurilor.

Art. 31. – (1) Dacă documentaţia tehnică existentă nu precizează tipul de oţel utilizat pentru podurile uzinate în perioada anilor 1850 – 1900, este necesară efectuarea analizelor de laborator care să stabilească compoziţia chimică a oţelului.

(2) O dată cu stabilirea compoziţiei chimice trebuie să fie determinate şi caracteristicile mecanice şi fizice – limita de rupere, limita de curgere, alungirea şi gâtuirea la rupere, îndoirea la rece, modulul de elasticitate –, rezilienţa şi structura metalografică a oţelului respectiv.

(3) Prelevarea de probe în vederea stabilirii compoziţiei chimice şi a caracteristicilor mecanice şi fizice se efectuează în cazul elementelor de rezistenţă numai pe bază de proiect.

25

SECŢIUNEA a 3-a

Materiale utilizate la realizarea podurilor masive de cale ferată

Art. 32. – Podurile masive sunt poduri executate din

zidărie de piatră sau din cărămidă, beton, beton armat sau beton precomprimat şi sunt caracterizate prin greutate proprie mare.

Art. 33. – Cunoaşterea materialelor de construcţie,

respectiv a caracteristicilor acestora, reprezintă o condiţie necesară pentru identificarea unor posibile defecţiuni ale construcţiei şi acordarea unei atenţii sporite comportării unor elemente în funcţie de specificul fiecărui material, cât şi a modului de îmbinare şi conlucrare a acestora.

Art. 34. – (1) Condiţia ca zidăria din piatră să îşi păstreze

în timp capacitatea portantă este ca roca din care a provenit să fie stabilă şi negelivă, iar rostuiala din mortar să fie menţinută în stare bună.

(2) Aceleaşi condiţii se impun şi zidăriei de cărămidă, la care integritatea rostuielii are o importanţă deosebită.

Art. 35. – (1) Betoanele şi betoanele armate utilizate au ca materiale de bază cimentul, agregatele, armăturile din oţel Ob 37, Pc 52, Pc 60, PC 90, respectiv sârme trase pentru precomprimarea betonului.

(2) Punerea acestora în operă se realizează cu respectarea normativelor specifice şi în concordanţă cu parametrii şi funcţionalităţile construcţiei, care impun alegerea clasei de rezistenţă a betonului şi a cimentului, dozajul, granulozitatea şi provenienţa agregatelor, procentul de armare şi tipul armăturilor, aditivii, condiţiile de punere în operă, fără a neglija condiţiile de exploatare şi agresivitatea mediului ambiant.

26

SECŢIUNEA a 4-a

Evidenţa podurilor de cale ferată

Art. 36. – (1) Evidenţa podurilor de cale ferată este efectuată de secţiile de întreţinere a căii, prin actualizarea permanentă a cărţii tehnice a construcţiei cu informaţii rezultate din urmărirea în exploatare, intervenţii, accidente sau evenimente feroviare.

(2) Evidenţa podurilor de cale ferată se actualizează permanent şi în băncile de date electronice prin sistemele şi programele implementate în reţeaua administratorului infra-structurii feroviare sau a gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, atât la nivelul secţiilor de întreţinere a căii şi al regionalelor de căi ferate, cât şi la nivel central.

Art. 37. – Evidenţa podurilor de cale ferată este întocmită

pe linii de cale ferată, în ordinea kilometrajului, şi oferă informaţii minime referitoare la tipul infrastructurii şi al suprastructurii, materialul de construcţie, mărimea deschiderilor şi schema statică, anul punerii în funcţiune, anul ultimei reparaţii capitale, convoiul de calcul al fiecărui pod şi, respectiv, convoaiele de calcul pentru care s-au executat consolidări ale acestuia, condiţiile de circulaţie, respectiv restricţiile de viteză sau sarcină pe osie, precum şi anul ultimei revizii tehnice periodice şi al ultimei refaceri a protecţiei anticorozive.

Art. 38. – Cu ocazia expertizelor tehnice, se urmăreşte ca

datele necunoscute sau incerte, în special cele referitoare la stabilirea oţelului utilizat la confecţionarea tablierelor vechi şi a tipului de convoi de calcul utilizat, să fie completate în mod corect.

Art. 39. – (1) La fiecare început de an, până la data de

15 ianuarie, se actualizează banca de date a podurilor, la toate

27

nivelurile – secţii de întreţinere a căii, regionale de căi ferate şi centralul administratorului infrastructurii feroviare sau a gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile – prin grija responsabililor cu lucrările de artă din secţie şi a compartimentelor de specialitate regionale, respectiv centrale, pe baza recensămintelor anuale realizate de secţiile de întreţinere a căii.

(2) La secţiile de întreţinere a căii pe raza cărora se găsesc respectivele poduri de cale ferată, băncile de date sunt completate şi actualizate anual şi pe suport de hârtie.

SECŢIUNEA a 5-a

Întocmirea şi actualizarea cărţii tehnice a podului

Art. 40. – (1) Responsabilitatea întocmirii şi a actualizării cărţii tehnice a podului de cale ferată revine administratorului infrastructurii feroviare sau gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, respectiv secţiei de întreţinere a căii sau altei subunităţi specializate, după caz, conform reglementărilor specifice în vigoare.

(2) Cartea tehnică a podului se compune din ansamblul de documente referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea, întreţinerea, repararea şi urmărirea în timp a respectivei construcţii.

Art. 41. – (1) Responsabilul cu lucrările de artă din cadrul

secţiei de întreţinere a căii, în cazul administratorului infrastructurii feroviare, sau din cadrul altei subunităţi specializate, în cazul gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, după caz, are obligaţia completării la zi a jurnalului evenimentelor, din cuprinsul cărţii tehnice a podului, a tuturor informaţiilor rezultate din efectuarea reviziilor tehnice sau a unor lucrări, expertize, a producerii unor accidente, evenimente feroviare sau calamităţi, indiferent de prestator; el

28

are, de asemenea, şi obligaţia de a anexa la cartea construcţiei toate documentele legate de urmărirea în exploatare a podului sau de efectuarea intervenţiilor.

2) Modul de întocmire şi de completare a cărţii tehnice a podului de cale ferată se verifică de către comisiile de recepţie finală a lucrărilor cu ocazia recepţiei şi, periodic, de către personalul tehnic de control din cadrul compartimentului regional de specialitate.

Art. 42. – (1) Cartea tehnică a podului de cale ferată se

păstrează pe toată durata de existenţă a construcţiei, până la dezafectarea sa.

(2) La schimbarea propietarului podului, cartea tehnică este predată noului propietar, care o completează, cu consemnarea acestui fapt în procesul verbal de predare-primire şi în jurnalul evenimentelor.

29

CAPITOLUL IV VERIFICĂRILE PODURILOR DE CALE FERATĂ

CA URMARE A EFECTUĂRII REVIZIILOR TEHNICE

SECŢIUNEA 1

Verificări minime ale podurilor de cale ferată ca urmare a efectuării reviziilor tehnice curente

§. 1. Verificarea infrastructurii podurilor de cale ferată

Art. 43. – Cu ocazia efectuării reviziilor tehnice la podurile metalice şi masive de cale ferată se pot constata două feluri de defecte:

a) defecte iniţiale de construcţie; b) defecte apărute în timpul exploatării.

Art. 44. – (1) La verificarea banchetei, cuzineţii de piatră

nu trebuie să fie deplasaţi sau fisuraţi. (2) Cuzineţii fisuraţi se ţin sub supraveghere până la

înlocuire, şi se consolidează eventual prin încercuire cu unul sau mai multe cadre metalice, în urma avizului compartimentului de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate.

Art. 45. – (1) În corpul zidăriilor, pilelor sau culeelor

podurilor de cale ferată, nu sunt admise fisuri care pun în pericol siguranţa construcţiei şi a circulaţiei trenurilor.

(2) Fisurile acceptate, se ţin sub observaţie prin plantarea de martori şi se examinează dacă nu au corespondenţă şi în fundaţie, urmând a se decide asupra urgenţei intervenţiei pentru reparaţie.

30

Art. 46. – (1) Zidăria de sub cuzineţi, în mod special, trebuie să fie în stare bună, iar pietrele sau cărămizile din zidărie să nu fie degradate în urma acţiunii agenţilor atmosferici.

(2) Dacă degradarea zidăriei nu se extinde în adâncime, repararea acesteia se poate efectua prin scoaterea cărămizilor sau pietrelor deteriorate şi înlocuirea lor cu altele noi.

(3) Rosturile zidăriei de piatră nu trebuie să fie degradate sau deschise.

Art. 47. – Cu ocazia reviziilor tehnice trebuie să se

consemneze şi existenţa, respectiv starea scărilor de acces pentru vizitarea infrastructurilor podurilor, a tălpilor inferioare şi a radierelor.

Art. 48. – (1) Terenul din jurul fundaţiilor sau de sub ele,

trebuie să nu fie afuiat, pentru a nu periclita stabilitatea lor. (2) Constatarea stării terenului de fundare, se realizează

prin compararea valorilor măsurate pe teren la elementele vizibile ale elevaţiei, respectiv fundaţiei, faţă de rostul dintre ele, cu cele furnizate de cartea tehnică a construcţiei.

Art. 49. – (1) Sferturile de con trebuie să fie în stare bună,

să nu fie dezlipite de corpul culeelor, să nu aibă crăpături, să-şi menţină forma şi să nu fie afuiate.

(2) În cazul când sferturile de con sunt pereate, zidăria pereului trebuie să se menţină în stare bună, şi să nu existe semne de burduşire.

Art. 50. – Drenurile din spatele culeelor şi aripilor trebuie

să funcţioneze normal şi să fie executate conform reglementărilor specifice.

31

§. 2. Verificarea lucrărilor executate în albie şi a celor care asigură scurgerea apelor

Art. 51. – (1) Cu ocazia reviziilor tehnice, se verifică

toate lucrările de combatere a eroziunii malurilor, de regularizare sau corecţie ale albiei, de apărare sau protecţie a infrastructurilor podului, semnalând imediat toate deficienţele care pot pune în pericol integritatea structurii.

(2) În acest sens, în cadrul reviziilor tehnice se verifică următoarele:

a) şanţurile de descărcare care aduc apa spre pod trebuie să fie curăţate şi să asigure scurgerea acesteia în bune condiţii;

b) secţiunea sub pod să fie suficientă, respectiv să nu fie obturată din cauza colmatării fundului albiei, pentru a permite scurgerea apelor extraordinare;

c) dacă există riscul, având în vedere configuraţia existentă, ca apele extraordinare să ajungă până la nivelul aparatelor de reazem sau chiar la tablierul metalic;

d) apa să nu stagneze sub pod din cauza neasigurării scurgerii, prin existenţa unor obstacole în aval sau existenţa unor turbioane care să afecteze încastrarea fundaţiilor, situaţii în care se impun măsurători urgente de fund de albie;

e) radierele să nu fie împotmolite, subspălate sau să aibă crăpături sau desprinderi care să provoace în timp subspălări iar radierele pavate sau betonate să se menţină în stare bună;

f) drenurile din spatele culeelor şi al aripilor să fie în stare de funcţionare;

g) să nu se formeze insule în albia râului sub pod, precum şi în imediata apropiere a acestuia în amonte sau aval, situaţii în care se iau măsuri de desfiinţare a lor.

32

Art. 52. – Lucrările de apărare a infrastructurii podurilor şi malurilor sau de consolidare a fundului albiei în dreptul podurilor – anrocamente, epiuri, pinteni, împietruiri, fascine, terase de zidărie sau de beton armat – trebuie să fie în stare bună.

Art. 53. – (1) Verificarea stării tehnice a infrastructurii

podurilor dunărene, pe zona înălţimii imersate, se realizează la intervale normale de 10 ani dacă în urma expertizelor sau măsurătorilor anterioare, nu s-a impus efectuarea acestora la intervale de timp mai mici.

(2) Aceste verificări se realizează prin unităţi specializate şi autorizate în acest sens.

(3) În situaţia unor nivele scăzute ale apelor Dunării, se efectuează verificări suplimentare, la vedere, cu ajutorul unor ambarcaţiuni proprii sau închiriate.

Art. 54. – În aval şi amonte de podurile de cale ferată

peste apele curgătoare, sunt interzise exploatările de produse de balastieră la distanţe mai mici de 2000 m în aval, respectiv 1000 m în amonte.

§. 3. Verificarea suprastructurii podurilor de cale ferată

Art. 55. – Aspectele care pot apare în exploatarea suprastructurii podurilor de cale ferată şi cărora trebuie să li se acorde o atenţie deosebită, sunt:

a) defecte ale îmbinărilor – nituri slăbite sau lipsă, şuruburi insuficient strânse sau desfăcute, fisuri la cordoanele de sudură;

b) deformaţii generale sau locale ale elementelor sau ale construcţiei în ansamblu;

c) fisuri, rupturi sau desfaceri ale rosturilor sau ale pieselor solidarizate;

d) degradarea protecţiei anticorozive;

33

e) starea de curăţenie a pieselor grinzilor căii - să nu existe depuneri de produse corozive din vagoane sau alte depuneri de materiale, în special la noduri, care să menţină umezeală şi să contribuie la ruginirea pieselor metalice;

f) degradări şi exfolieri ale betonului de acoperire şi corodare a armăturilor;

g) infiltraţii prin bolţi şi dale din cauza degradării hidroizolaţiei;

h) dislocări de moloane, crăpături ale zidăriei la bolţi; i) fisuri în lungul armăturilor la grinzile din beton

precomprimat; j) fisuri transversale sau înclinate la grinzile din beton

armat; k) fisuri transversale sau longitudinale în bolţi sau

timpane; l) timpane deplasate cu afectarea zidăriei adiacente din

boltă; m) urme de lovire sau deplasare de pe reazeme a

suprastructurii la pasajele inferioare. Art. 56. – În cazul apariţiei de fisuri în elementele

portante ale podurilor masive, se efectuează observaţii sistematice asupra acestora, în vederea stabilirii influenţei, respectiv a pericolului pe care acestea îl pot avea asupra rezistenţei şi exploatării construcţiei.

Art. 57. – (1) Pentru urmărirea evoluţiei în timp a

lungimii fisurii, extremităţile acesteia se marchează periodic prin liniuţe de vopsea în dreptul cărora se notează data examinării.

(2) Pentru supravegherea evoluţiei în sens transversal a fisurii, se utilizează dispozitive de măsură sau repere fixate de ambele părţi ale fisurii în dreptul cărora se marchează numărul şi data montării acestora.

(3) Valoarea deschiderii fisurilor şi lungimile acestora se notează în condici de urmărire, iar ulterior se consemnează în jurnalul de evenimente al podului.

34

Art. 58. – Existenţa fisurilor se constată prin verificări cu ochiul liber şi sunt specifice fiecărui tip de pod, având un proces evolutiv propriu fiecărui sistem constructiv şi necesitând o analiză atentă în concordanţă cu rolul şi importanţa fiecărui element în menţinerea integrităţii structurii.

§. 4. Încercarea podurilor de cale ferată

Art. 59. – (1) Încercarea podurilor noi de cale ferată se efectuează, dacă este prevăzută în proiect, la cererea comisiei de recepţie dacă se constată aspecte care o impun sau la cererea administratorului infrastructurii feroviare sau a gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile în perioada de exploatare.

(2) Încercarea trebuie prevăzută în proiect în cazul podurilor noi care prezintă elemente de noutate din punct de vedere al materialelor folosite, al metodei de calcul, al deschiderii, sau al tehnologiei de execuţie.

(3) Darea în exploatare a podurilor de cale ferată noi prevăzute a fi încercate este permisă numai după efectuarea încercării acestora şi obţinerea avizului comisiei de recepţie.

Art. 60. – Podurile vechi care sunt în exploatare pot fi

propuse pentru a fi încercate, la cererea administratorului infrastructurii feroviare sau a gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, în următoarele cazuri:

a) dacă se consideră necesar în urma reviziilor tehnice; b) în vederea sporirii capacităţii de transport sau a trecerii unui convoi special; c) în vederea sporirii vitezei de circulaţie; d) înainte şi după executarea consolidării sau a reparaţiei capitale a podului, dacă se stabileşte prin expertiză; e) după expirarea duratei de viaţă proiectată, în vederea prelungirii acesteia şi stabilirii condiţiilor de circulaţie în acest caz.

35

§. 5. Verificarea gabaritelor la pasajele inferioare Art. 61. – (1) La pasajele inferioare, înălţimea liberă sub

pod trebuie să fie de minim 5,00 m, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare.

(2) În toate situaţiile când la podurile existente această valoare nu se respectă, administratorul drumului trebuie să ia măsuri de semnalizare cu indicatoare rutiere corespunzătoare, conform reglementărilor specifice în vigoare.

Art. 62. – (1) Regionalele de căi ferate stabilesc pasajele

inferioare în faţa cărora trebuie să se prevadă portale de protecţie. Se stabilesc de asemenea cazurile în care protecţia tablierului se poate asigura prin montarea pe infrastructura podului a unor grinzi de protecţie.

(2) Pasajele inferioare alcătuite din tabliere uşoare, prezentând riscul de a fi deplasate de pe aparatele de reazem trebuie protejate obligatoriu cu portale de protecţie.

(3) În toate celelalte cazuri, administratorul drumului public trebuie să ia măsuri de realizare a unui sistem de avertizare optică la o distanţă suficientă de pod.

Art. 63. – (1) Portalele de gabarit trebuie să aibă o gardă de siguranţă de 5 cm faţă de cel mai coborât element al suprastructurii podului, iar valoarea înălţimii libere înscrisă pe indicatoarele rutiere să fie cu 10 cm sub înălţimea liberă asigurată de cel mai jos punct al suprastructurii.

(2) Portalele de gabarit sunt realizate pe bază de proiect tehnic, montarea acestora trebuind să elimine riscul prăbuşirii grinzii de protecţie în caz de lovire.

Art. 64. – La pasajele inferioare noi, realizarea

suprastructurii se urmăreşte a se executa din dale de beton armat şi grinzi de beton armat sau precomprimat şi a căii în cuvă de balast.

36

Art. 65. – Pe podurile de cale ferată este interzisă montarea de conducte care transportă produse inflamabile sau corozive.

§. 6. Verificarea aparatelor de reazem

Art. 66. – (1) Verificarea aparatelor de reazem impune identificarea tipului de aparat de reazem utilizat, analizarea stării de funcţionare, aşezarea şi poziţia acestuia raportată la temperatura existentă la un moment dat, precum şi starea tehnică a banchetei şi cuzineţilor.

(2) În situaţiile în care tipul aparatului de reazem nu este menţionat în fişa tehnică a podului pentru identificare cât şi pentru cunoaşterea unor elemente dimensionale pot fi utilizate anexele nr. 3a şi 3b.

Art. 67. – Funcţionarea normală a aparatelor de reazem, în special a celor mobile, impune ca banchetele cuzineţilor să fie curate, rulourile să fie unse, piesele metalice să fie vopsite – cu excepţia rulourilor –, iar poziţia acestora să fie corelată cu temperatura ambiantă, având în vedere că la o temperatură de +10 º C, axa crestăturilor rulourilor trebuie să fie verticală.

Art. 68. – (1) La podul în stare neîncărcat, se urmăreşte ca plăcile superioare să fie în contact cu balansierele aparatului de reazem, aceste verificări putând indica existenţa jocurilor sub circulaţie.

(2) Dacă se identifică astfel de jocuri, se impun măsuri imediate de remediere prin intervenţia atelierului regional de poduri.

§. 7. Verificarea trotuarelor

Art. 69. – La podurile de cale ferată la care, din construcţie, au fost prevăzute platelaje din tablă striată sau din dulapi pentru trotuare, acestea trebuie să fie complete şi bine

37

fixate, pentru eliminarea riscurilor de accidentare a celor care le folosesc.

Art. 70. – (1) La podurile cu lungimi mai mari de 50,00

m, trebuie să existe refugii din 25,00 în 25,00 m dacă distanţa dintre parapet şi axul căii este mai mică de 3,00 m.

(2) Înălţimea parapetelor de serviciu trebuie să fie de minim 1,00 m.

§. 8. Verificarea căii pe pod

Art. 71. – Verificarea căii pe pod are drept scop eliminarea deficienţelor care pot influenţa negativ starea tehnică a grinzilor căii sau structura podului în ansamblu.

Art. 72. – (1) Dezaxarea căii faţă de axul podului, este

limitată atât în aliniament, cât şi în curbă, de păstrarea gabaritului de liberă trecere pe linia respectivă şi de necesitatea unei bune repartizări a încărcărilor la grinzile pe care reazemă traversele speciale.

(2) În aliniament, axul liniei trebuie să coincidă cu axul podului, admiţându-se o toleranţă de ± 10 mm, iar în curbă, distanţa de la axul liniei la axul podului trebuie să fie f/2, unde f este săgeata curbei căii, axul tablierului constituindu-se în coardă; fac excepţie, cazurile în care dezaxarea a fost prevăzută prin proiect, cum este situaţia liniilor încălecate.

(3) La podurile în curbă, poziţia celor două axe pod - cale este cea proiectată, cu o toleranţă maximă de ±10 mm.

(4) Existenţa unor valori mai mari poate fi menţinută până la readucerea în toleranţe după caz, cu aprobarea şefului secţiei de întreţinere a căii, dacă dezaxarea este cuprinsă între 10 – 25 mm, de către compartimentul de linii şi compartimentul lucrări de artă din cadrul regionalei de căi ferate când dezaxarea este cuprinsă între 25 – 50 mm şi de compartimentul de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau a

38

gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, cu consultarea proiectantului de specialitate, când dezaxarea depăşeşte 50 mm.

Art. 73. – (1) Nu este admisă depăşirea axului

lonjeronului de axul şinei corespondente în exterior, decât în situaţii prevăzute în proiectul tehnic sau după verificări autorizate - expertize.

(2) Şinele trebuie să fie fixate instrucţional pe traverse, prinderea având momentul de strângere corespunzător regimului de funcţionare a căii, iar ecartamentul, respectiv supralărgirea şi supraînălţarea în curbe, să fie cele prescrise în reglementările specifice în vigoare.

Art. 74. – (1) Joantele şinelor pe pod trebuie să aibă

rosturi instrucţionale, să fie la echer, iar poziţia lor să fie cât mai aproape de mijlocul lonjeroanelor - la podurile cu calea jos, dar nu la mai puţin de 1500 mm distanţă faţă de antretoaza cea mai apropiată.

(2) Nu se admit fugiri la echer la joantele de pe pod; prima joantă pe terasament nu trebuie amplasată la mai puţin de 2,00 m faţă de zidul de gardă, iar pe poduri cu lungime mai mică sau egală cu 10 m - nu se admit joante, decât în situaţii deosebite impuse prin proiect.

(3) Nu se admite rezemarea primei traverse de pe terasament pe zidul de gardă; distanţa maximă dintre axul acesteia şi prima traversă de pe pod nu trebuie să depăşească 60 cm.

Art. 75. – (1) Pe pod, contraşinele trebuie să fie fixate din

2 în 2 traverse, distanţa între feţele verticale ale şinei şi contraşinei să fie cea prescrisă prin reglementările specifice.

(2) Se pot aplica, prin proiect şi alte distanţe, dar în toate cazurile faţa superioară a contraşinei trebuie să fie deasupra ciupercii şinei, iar diferenţa de nivel să nu depăşească 30 mm.

39

(3) Pe terasament este obligatorie existenţa contraşinelor iar fixarea acestora trebuie realizată pe fiecare traversă.

Art. 76. – (1) La podurile de importanţă deosebită, în

această categorie intrând obligatoriu podurile dunărene, este recomandată montarea de dispozitive de ridicare a vagoanelor deraiate.

(2) La deschideri mai mari de 100 m, se impune montarea aparatelor de compensare; acestea trebuie să fie bine unse şi să aibă prinderi complete şi strânse corespunzător, pentru a putea să preia dilatarea şinelor.

(3) Pe calea fără joante, se pot introduce aparate de compensare şi la poduri cu deschideri mai mici de 100 m, pe bază de proiect tehnic, conform instrucţiunilor de realizare a căii fără joante.

Art. 77. – (1) Traversele de pe pod nu trebuie să fie deplasate în lungul podului sub acţiunea forţelor rezultate din circulaţia materialului rulant sau deplasării şinelor.

(2) Traversele se chertează în dreptul capetelor niturilor de pe lonjeroanelor sau grinzi cu inimă plină, pentru a asigura aşezarea traversei pe toată suprafaţa ei de contact cu lonjeronul sau cu grinda cu inimă plină, neadmiţându-se, în nici un caz, aşezarea ei numai pe capetele niturilor.

Art. 78. – Traversele de lemn pentru poduri trebuie să aibă o grosime activă de minim 18 cm pentru linii cu viteze mai mici sau egale cu 140 km/h şi de minim 20 cm pentru viteze mai mari de 140 km/h iar prinderea cu buloane orizontale, de lonjeroane, trebuie să fie completă.

Art. 79. – (1) Prinderea traverselor de lonjeroanele sau de grinzile cu inimă plină trebuie să fie asigurată, atât pentru prinderea cu urechi cornieră cât şi pentru cea în sistem bulon vertical – pipă.

(2) Pe calea fără joante nu este admisă prinderea traverselor de lemn de lonjeroanele sau grinzile principale ale podurilor inimă plină cale sus cu buloane - pipă, fiind

40

obligatorie prinderea cu urechi - cornieră, cu buloane orizontale complete şi prindere activă.

(3) Buloanele strâmbe sau rupte trebuie schimbate iar traversele deplasate se aduc la poziţia normală.

Art. 80. – (1) Nu este admisă existenţa pe poduri a

traverselor de lemn care nu asigură ecartamentul prescris şi o rezemare corespunzătoare a şinei.

(2) La apariţia unor situaţii de acest gen, secţiile de întreţinere a căii trebuie să ia măsuri de înlocuire imediată a traverselor respective.

(3) Adâncimea de impregnare a traverselor de poduri trebuie impusă astfel încât prin chertare să fie asigurată o impregnare de minim 10 mm pe zonele chertate.

Art. 81. – Remedierea deficienţelor constatate la calea pe

pod cu ocazia reviziilor tehnice curente, suplimentare şi periodice inclusiv reparaţia platelajelor trotuarului, curăţirea pieselor metalice de produse căzute din vagoane - tălpile lonjeroanelor, antretoazelor şi grinzilor principale, a banchetei cuzineţilor - funcţionării rulourilor aparatelor de reazem mobile precum şi înlocuirea traverselor necorespunzătoare revin secţiei de întreţinere a căii.

Art. 82. – (1) Dacă în urma constatărilor se impune

ridicarea tablierelor pentru eliminarea unor deficienţe, această operaţie se execută prin atelierul regional de poduri.

(2) Distanţele între traverse sunt cele prevăzute în proiectul tehnic, şi nu trebuie să depăşească 60 cm - măsuraţi între axele traverselor.

Art. 83. – (1) Găurile nefolosite din tălpile superioare ale

lonjeroanelor rezultate prin mutarea traverselor trebuie completate cu nituri.

41

(2) Scoaterea unor nituri pentru a fi introduse buloane de prindere a traverselor, precum şi umplerea cu nituri a găurilor rămase nefolosite, se realizează de atelierul regional de poduri.

Art. 84. – Nu se admite, sub nici un motiv, reaşezarea

traverselor la distanţe mai mari decât cele proiectate, exceptând cazul eliminării unei joante, când această operaţie se poate efectua prin simpla scoatere a câte unei traverse dintre cele două existente, dar cu respectarea distanţei minime admisă pe poduri.

Art. 85. – (1) În cazul când prima traversă din linie

curentă reazemă pe zidul de gardă, aceasta trebuie reamplasată regulamentar verificându – se dacă din cauza eforturilor dinamice zidul de gardă a fost degradat şi necesită reparaţii.

(2) În cazul când se constată degradări la zidul de gardă, se iau măsuri pentru reconstruirea acestuia şi pentru evitarea riscului apariţiei unor denivelări la linie, prin prăbuşirea balastului.

§. 9. Verificarea gabaritului de liberă trecere la

podurile de cale ferată Art. 86. – Verificările gabaritului de liberă trecere

constau, în principiu, în depistarea unor modificări ale axului liniei, generate cu ocazia unor lucrări care ar fi putut afecta gabaritul de liberă trecere sau existenţa unor semne de lovire a unor elemente de rezistenţă: diagonale, montanţi, tălpi superioare la grinzi inimă plină pentru calea jos.

Art. 87. – La pasajele inferioare, se compară înălţimea

liberă reală cu cea din evidenţe şi dacă există neconcordanţe, se dispun măsuri de remediere necesare, în special în cazul reducerii gabaritului de liberă trecere sub pod.

42

§. 10. Adoptarea măsurilor ce decurg în urma reviziei tehnice a podului de cale ferată

Art. 88. – (1) Dacă, în urma reviziilor tehnice curente sau

suplimentare efectuate de personalul cu atribuţii în acest sens, se depistează aspecte şi fenomene care impun stabilirea unor măsuri privind condiţiile de circulaţie în prima urgenţă, sau necesitatea executării unor lucrări de aducere în parametrii normali de funcţionare, acestuia îi revine sarcina aplicării reglementărilor specifice şi raportării situaţiei.

(2) Compartimentele de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate analizează situaţia la faţa locului şi stabilesc măsurile care se impun, verificând şi corectitudinea măsurilor privind condiţiile de circulaţie stabilite.

Art. 89. – Toate aspectele urmărite cu ocazia reviziei

tehnice curente sunt verificate şi cu ocazia reviziei tehnice periodice.

SECŢIUNEA a 2-a

Verificări minime ale podurilor de cale ferată ca urmare a efectuării reviziilor tehnice periodice

§. 1. Verificarea infrastructurii podului de cale ferată

Art. 90. – În cazul schimbării regimului râului din cauze

naturale, a existenţei unor activităţi de înfiinţare, desfiinţare sau deteriorare a amenajărilor hidrotehnice sau din alte cauze, trebuie constatat dacă este periclitată infrastructura podului, prin afuiere sau spălarea terasamentului adiacent.

Art. 91. – (1) Culeele şi pilele podurilor trebuie să nu fie

înclinate iar tablierele să nu fie blocate în zidurile de gardă sau să existe urme de deplasare a lor.

43

(2) În aceste situaţii, infrastructurile din zidărie se ţin sub observaţie şi se iau măsuri pentru ca libera dilatare a tablierelor să nu fie împiedicată prin contactul lor cu culeele. În acest sens între tabliere şi pilă, se execută în zidurile de gardă nişe în dreptul părţilor în atingere sau se deplasează tablierele şi se reaşează aparatele de reazem.

(3) Când infrastructura podului prezintă semne evidente de funcţionare periculoasă pentru siguranţa circulaţiei, se stabilesc condiţii de circulaţie şi se convoacă la faţa locului o comisie compusă din specialişti din compartimentele de specialitate din regionala de căi ferate şi din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau din centralul gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile după caz, care stabilesc măsurile ce se impun.

Art. 92. – La infrastructurile podurilor de cale ferată

fundate în terenuri care se dizolvă în contact cu apa, verificările trebuie să evidenţieze acest aspect, luându-se, dacă se constată deficienţe, măsuri pentru evitarea pătrunderii apei curgătoare în adâncime, precum şi pentru protecţia fundaţiei împotriva coroziunii.

Art. 93. – La terenurile stâncoase dure – granit, bazalt,

andezit – adâncimea minimă de încastrare în stratul nealterat trebuie să fie de cel puţin 50 cm.

Art. 94. – Fundaţiile infrastructurilor trebuie să fie

coborâte cu cel puţin 50 cm sub adâncimea de îngheţ. Art. 95. – Pentru podeţele tubulare – cu secţiunea

dreptunghiulară, circulară, ovoidală – adâncimea de fundare trebuie să fie cu cel puţin 20 cm sub adâncimea de îngheţ, corespunzătoare zonei geografice.

Art. 96. – (1) În cazul unor fundaţii noi, care coboară sub

nivelul unor fundaţii învecinate existente, se impune efectuarea

44

unui studiu asupra comportării terenului în timpul execuţiei fundaţiei noi.

(2) Pe baza acestui studiu în timpul execuţiei, se iau măsuri corespunzătoare de evitare a degradării infrastructurii existente.

Art. 97. – În terenuri afuiabile, unde nu se iau măsuri

pentru stabilizarea fundului albiei, se impune ca talpa fundaţiei să fie astfel încastrată în teren, încât nivelul acesteia să se găsească mai jos decât nivelul afuierilor maxime posibile –generale şi locale – cu valorile h’ precizate în tabelul nr 1.

Tabelul nr. 1 Adâncimea de fundare sub

cota fundului albiei – h (m)

Adâncimea de fundare sub nivelul afuierilor, maxime posibile – h’

(m ) h ≤ 10 2,50 h > 10 5,00

Art. 98. – Rostul elevaţie – fundaţie trebuie prevăzut la

următoarele niveluri: a) la culee, cu cel puţin 50 cm sub nivelul fundului albiei

– din faţa culeelor; b) la pile, sub fundul albiei din talveg; c) la viaducte şi pasaje, cu cel puţin 50 cm sub nivelul

terenului. Art. 99. – Conturul fundaţiei se recomandă să fie cu cel

puţin 5 cm în afara conturului elevaţiei.

Art. 100. – Dimensiunile elevaţiilor trebuie să fie astfel, încât distanţele dintre extremităţile tablierelor şi zidurile de gardă ale culeelor sau distanţele dintre extremităţile tablierelor care reazemă pe aceeaşi pilă să fie, cel puţin de:

a) 2 cm, în cazul tablierelor de beton armat sau beton precomprimat monolit;

45

b) 5 cm, în cazul tablierelor de beton armat prefabricat, beton precomprimat prefabricat sau metalice.

Art. 101. – (1) Dimensiunile cuzineţilor sunt stabilite

conform reglementărilor specifice în vigoare, dar nu trebuie să fie sub 40 cm înălţime.

(2) Distanţa de la marginea cuzineţilor până la marginea aparatelor de reazem trebuie să fie de minimum 15 cm.

(3) Cuzineţii trebuie să fie înglobaţi într-o banchetă de beton armat care la culee trebuie executată pe întreaga ei lăţime, iar la pile pe întreaga suprafaţă a părţii ei superioare.

(4) Marca de beton a banchetei cuzineţilor trebuie să fie aceeaşi cu cea a cuzineţilor.

(5) Faţa superioară a banchetei, în afara cuzineţilor, trebuie să aibă o pantă de minimum 5% pentru scurgerea apelor.

Art. 102. – (1) La pasajele superioare, liniile de cale

ferată alăturate pilelor, sunt prevăzute cu contraşine de ghidare, dacă distanţa din axul căii ferate faţă de elevaţia pilei este mai mică de 5,00 m.

(2) Dacă nu se prevăd contraşine, pilele sunt protejate împotriva izbirii de către vehiculele deraiate prin blocuri de apărare de 0,85 m înălţime deasupra nivelului traverselor.

(3) Aceste blocuri sunt comune pentru toate elementele unei pile, lungimea lor depăşind cu cel puţin 0,75 m feţele laterale ale elementelor marginale ale pilei, iar lăţimea lor cu cel puţin 0,40 m pe cea a elementelor pilei, în fiecare parte a acestora.

Art. 103. – La pasajele inferioare, pilele sunt protejate fie

prin borduri de cel puţin 0,15 m înălţime situate la distanţă de cel puţin 0,85 m de feţele elementelor elevaţiei, fie prin parapeţi de ghidaj de cel puţin 0,40 m înălţime, dispuse la cel puţin 0,40 m distanţă de acestea.

46

Art. 104. – În cazul cursurilor de apă cu gheţuri şi flotanţi mari este recomandabil ca avantbecurile să fie prevăzute la parament cu moloane de piatră naturală dură, având rezistenţa la compresiune minim 100 N/mm.2 În mod special la podurile peste Dunăre, moloanele trebuie să fie în stare bună pe toată suprafaţa elevaţiilor.

Art. 105. – (1) În spatele culeelor şi aripilor, la podurile

de cale ferată trebuie să existe drenuri pentru captarea şi evacuarea apelor infiltrate în terasamente.

(2) Drenurile sunt prevăzute spre terasamente cu straturi filtrante, care să împiedice colmatarea acestora.

(3) Lungimea zidurilor întoarse trebuie să depăşească: a) 25 cm, peste marginea dinspre terasamente a aripii

sau a zidului de sprijin; b) 50 cm, peste vârful sfertului de con.

Art. 106. – (1) La culeele care nu sunt înglobate în

terasamente, generatoarea sfertului de con dinspre albia râului sau muchia dinspre albie a aripii nu trebuie să depăşească elevaţia culeei la partea inferioară.

(2) Dacă panta sfertului de con este mai mare decât panta taluzului terasamentelor, sfertul de con trebuie pereeat; acest pereu este prelungit cu minim 1 m pe terasament.

(3) Fundaţiile aripilor, zidurilor de sprijin şi sferturilor de con sunt coborâte cu min. 20 cm sub adâncimea de îngheţ.

(4) Pe toată lungimea culeelor şi a zidurilor întoarse, sunt prevăzute trotuare şi parapete, în continuarea celor de pe suprastructura podului.

Art. 107. – La podurile de cale ferată, pe terasamente,

lângă pod, se prevede la fiecare culee, câte o scară de acces pe partea dreaptă faţă de sensul de mers al trenurilor.

Art. 108. – Pentru identificarea unor clase de betoane sau

mărci de betoane corespunzătoare normativelor utilizate sau

47

pentru evaluarea estimativă în anumite situaţii a rezistenţei betonului la diferite perioade de timp pot fi consultate anexele nr. 4a şi 4b.

Art. 109. – (1) La podurile peste cursuri de ape mari – precum Dunărea Oltul, Mureşul, Siretul, Jiul Argeş, Ialomiţa, Someş – în aval se prevăd mire hidrometrice, fixate de pile, astfel încât acestea să se poată citi de pe pod.

(2) Gradarea mirelor este raportată la nivelul feţei superioare a traversei.

§. 2. Verificarea suprastructurii din grinzi cu inima plină la podurile de cale ferată

Art. 110. – Tălpile superioare ale grinzilor cu inimă plină nu trebuie să aibă deformaţii din cauza flambajului.

Art. 111. – Inimile grinzilor trebuie să nu fie voalate din

lipsa cornierelor de întărire verticale sau orizontale sau din cauza distanţelor prea mari dintre acestea.

Art. 112. – (1) La grinzile cu inimă plină pe care traversele reazemă direct, cornierele verticale trebuie să fie bine păsuite de cornierele tălpii superioare pentru a asigura transmiterea reacţiunii traverselor fără a îndoi cornierele tălpii.

(2) Cornierele verticale de la reazeme trebuie să fie păsuite la nivelul cornierelor tălpii inferioare pentru a asigura transmiterea reacţiunii grinzii.

§. 3. Verificarea suprastructurii din grinzi cu zăbrele la podurile de cale ferată

Art. 113. – Tălpile superioare ale grinzilor cu zăbrele la podurile deschise de cale ferată trebuie să nu aibă deformaţii datorate flambajului general, din cauză că ramforţii împreună cu antretoazele şi montanţii nu constituie un cadru destul de rigid

48

pentru a împiedica deplasările laterale ale nodurilor în planul orizontal.

Art. 114. – Tălpile cu inimă dublă comprimate ale

grinzilor principale, precum şi montanţii şi diagonalele comprimate, trebuie să nu aibă părţi constitutive ale barelor deformate din cauza flambajului, dintr-o insuficientă solidaritate prin plăci şi zăbreluţe, sau cadre - diafragme.

Art. 115. – Tălpile şi diagonalele întinse cu inimi duble

trebuie să fie asigurate împotriva vibraţiilor, pe toată lungimea podului, prin plăci şi zăbreluţe de solidarizare şi cadre cu diafragme.

Art. 116. – Zăbrelele grinzilor alcătuite din platbande

duble trebuie să fie asigurate împotriva vibraţiilor prin legături suficiente între platbande.

Art. 117. – (1) Continuitatea lonjeroanelor dintr-un panou

în altul trebuie să fie asigurată printr-o platbandă de continuitate – cuvrejoantă - care trece prin inima antretoazei sau pe deasupra ei şi nu permite ca niturile care prind lonjeronul de antretoază să fie solicitate la smulgerea capetelor.

(2) În cazul în care lonjeroanele nu au platbande deasupra cornierelor de la talpa superioară iar realizarea de găuri noi în aripile cornierelor este inevitabilă pentru îndesirea traverselor, se cere avizul compartimentului de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate, în vederea execuţiei acestei operaţii.

(3) La întocmirea acestor proiecte, se ţine seama ca, prin găurire, secţiunea netă a cornierei să nu fie redusă, iar găurile noi să respecte distanţele impuse de standardele de specialitate.

Art. 118. – (1) Tablierele trebuie să fie prevăzute cu

dispozitive pentru transmiterea eforturilor de frânare de la lonjeron la tălpi - constând din contravântuiri orizontale care solidarizează lonjeronul de grinzile principale.

49

(2) În lipsa acestor dispozitive, se verifică dacă la trecerea trenurilor, în special în direcţia pantei, nu se produce o încovoiere accentuată a antretoazelor în sensul de mers al trenurilor.

Art. 119. – (1) Constatările asupra fenomenului de flambaj al tălpilor şi de voalare a inimilor grinzilor şi lonjeroanelor se efectuează prin observarea modului de comportare a construcţiei la trecerea trenurilor, sau cu instrumente adecvate în cazul unor vibraţii sau deformaţii periculoase.

(2) Inimile lonjeroanelor mai lungi de 2,50 m trebuie să fie asigurate împotriva voalării prin contravântuiri transversale şi corniere de întărire.

§. 4. Verificarea suprastructurilor din beton, beton armat sau beton precomprimat ale podurilor

de cale ferată Art. 120. – Deschiderea fisurilor, pentru încărcarea de

exploatare, la grinzile podurilor de beton armat situate în zone fără agresivitate sau cu agresivitate medie, nu trebuie să depăşească 0,2 mm.

Art. 121. – La podurile de cale ferată realizate din beton

precomprimat, la încărcări din exploatare, fisurile nu trebuie să se deschidă.

§. 5. Verificarea îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate

Art. 122. – (1) În cadrul reviziilor tehnice periodice, se

efectuează un control riguros al şuruburilor de înaltă rezistenţă pretensionate.

50

(2) La acest tip de îmbinări, transmiterea eforturilor se realizează prin frecarea care apare între feţele în contact ale elementelor ce se îmbină, ca urmare a tensiunii care se produce în tija buloanelor, la strângerea acestora.

(3) Cu această ocazie, se controlează starea de integritate a fiecărui şurub în scopul identificării celor lovite sau a celor la care există suspiciuni legate de existenţa unor zone corodate sub capătul şurubului, de-a lungul tijei sau între piesele îmbinării, degradări ale conturului chituit sau orice urme care indică o funcţionare neconformă.

Art. 123. – Desfacerea şuruburilor de înaltă rezistenţă

pentru operaţia de verificare şi înlocuire, trebuie realizată numai cu personal autorizat, şi sub permanenta supraveghere a şefului atelierului regional de poduri şi a responsabilului cu lucrările de artă de la secţia de întreţinere a căii, cu respectarea riguroasă a reglementărilor specifice în vigoare.

§. 6. Verificarea aparatelor de reazem ale podurilor de cale ferată

Art. 124. – La verificarea aparatelor de reazem ale

podurilor de cale ferată se constată dacă: a) piesele componente au fisuri şi/sau rupturi; b) rulourile au ovalizări; c) plăcile au albieri. Art. 125. – Poziţia relativă a balancierului superior,

respectiv a plăcii superioare şi a plăcii inferioare, la aparatele de reazem mobile, trebuie să corespundă temperaturii ambientale, dilatarea să nu fie împiedicată, iar rulourile să fie curate şi unse.

Art. 126. – (1) În cazul aparatelor de reazem mobile, cu

pendule sau rulouri, se verifică poziţia corectă a pieselor componente, dacă placa inferioară este orizontală, dacă există

51

contact între toate piesele şi dacă placa superioară solidară cu grinda, reazămă pe balansierul superior.

(2) La verificarea celor indicate la alin. (1), se are în vedere ca, la temperatura normală de +10°C în şină, balansierul superior, respectiv placa superioară, să fie perfect axat/axată pe placa inferioară, adică mijlocul lor să fie pe aceeaşi verticală.

(3) Dacă notăm cu ∆ t = t – (+10°C) diferenţa dintre temperatura în şină şi cea normală, în °C, t fiind luat cu semnul (–) pentru temperaturi sub 0° C şi cu semnul (+) pentru temperaturi peste 0° C, şi cu L lungimea în metri a părţii de grindă care participă la dilataţie, atunci dezaxarea normală X a balansierelor, respectiv a plăcii superioare faţă de placa inferioară, datorită dilataţiei sau contracţiei este dată de relaţia:

X = ± 0,012 x L x ∆ t [mm].

Art. 127. – Aşezarea tablierelor pe reazeme trebuie să fie corectă, să nu rămână un reazem descărcat sau suspendat şi să nu se producă, mai ales la grinzile continui cu deschideri mici, ridicarea şi lăsarea lor pe reazeme, în timpul trecerii convoaielor – fenomen cunoscut sub denumirea de ciocănirea reazemelor.

Art. 128. – În cazul în care tablierele podurilor de cale

ferată sunt rezemate pe calaje de lemn, se verifică ca acestea să nu fie putrede, deplasate sau denivelate.

§. 7. Verificarea gabaritului de liberă trecere la podurile de cale ferată

Art. 129. – (1) Gabaritul de liberă trecere trebuie să fie în

permanenţă asigurat, având în vedere riscul pe care îl prezintă scoaterea din funcţie a podului prin lovirea de către trenul aflat în circulaţie a unor elemente de rezistenţă.

52

(2) La podurile cu linia în curbă, înscrierea materialului rulant necesită sporirea gabaritului de liberă trecere, conform reglementărilor specifice în vigoare.

(3) Până la executarea acestor lucrări, sau în cazul când executarea lor nu ar fi posibilă, regionala de căi ferate dispune asupra condiţiilor de circulaţie, luând măsuri de avizare a tuturor factorilor interesaţi conform reglementărilor specifice în vigoare.

Art. 130. – Releveul gabaritului de liberă trecere se

transmite la compartimentul de specialitate al regionalei de căi ferate şi la compartimentul de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau al gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile după caz, pentru luare în evidenţă atât din punct de vedere al gabaritului, cât şi pentru programele de lucrări.

Art. 131. – La podurile cu gabaritul prescris asigurat, se

efectuează de asemenea relevee la care se consemnează cu precizie toate cotele care contribuie la determinarea spaţiului de liberă trecere, pentru a se verifica dacă au survenit modificări şi dacă măsurătorile anterioare sunt corecte.

53

CAPITOLUL V ALTE ASPECTE REFERITOARE LA ACTIVITATEA DE REVIZIE TEHNICĂ A PODURILOR DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Unităţile care efectuează revizia tehnică a podurilor de cale ferată

Art. 132. – Revizia tehnică periodică constă în

examinarea în amănunt a podului şi a căii pe pod, cercetarea stării tehnice a tuturor pieselor componente ale tablierului, a tuturor niturilor şi cordoanelor de sudură, a buloanelor obişnuite şi a celor de înaltă rezistenţă, a aparatelor de reazem şi aşezarea corectă a tablierelor, a protecţiei anticorozive, a infrastucturilor şi a albiei în zona podului, precum şi a deformaţiilor şi eventualelor deplasări ale tablierelor sau infrastructurilor.

Art. 133. – La podurile din beton precomprimat, se

examinează zonele de blocare a armăturilor postcomprimate şi implicit starea de conservare a betonului din aceste zone.

Art. 134. – În funcţie de constatările efectuate, se

identifică şi lucrările de reparaţie care se impun a se efectua chiar în timpul realizării reviziei tehnice periodice, urmând ca celelalte lucrări să fie programate, în funcţie de urgenţă şi volum, cu aprobarea regionalei de căi ferate, în categoria corespunzătoare de lucrări.

Art. 135. – (1) La revizia tehnică periodică a podurilor

metalice şi masive participă, pe lângă atelierul regional de poduri sau secţia de poduri în cazul podurilor dunărene şi secţia de întreţinere a căii prin responsabilul cu lucrările de artă, precum şi şefii districtelor de poduri şi de întreţinere a căii

54

pentru aspectele legate de starea căii pe pod, gabarite şi alte asemenea, conform reglementărilor specifice în vigoare.

(2) Fiecare participant efectuează verificările în domeniul său, punându – se de acord în vederea stabilirii cauzelor şi tratarea deficienţelor constatate pentru eliminarea acestora.

Art. 136. – (1) Secţia de întreţinere a căii, ţine evidenţa lucrărilor de revizie tehnică a podurilor metalice şi masive de pe raza ei de activitate executate de atelierul regional de poduri, pe baza programului anual de revizie întocmit de compartimentul de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate.

(2) De asemenea, secţia de întreţinere a căii urmăreşte îndeplinirea programului anual de revizie.

Art. 137. – Prin districtele de întreţinere a căii şi districtele de întreţinere poduri, secţia de întreţinere a căii este implicată în lucrările de revizie, aceasta verificând ca lucrările efectuate cu personalul propriu sau cu alţi agenţi economici autorizaţi, să nu afecteze siguranţa circulaţiei, să ducă la eliminarea deficienţelor constatate şi să se desfăşoare cu respectarea măsurilor corespunzătoare de protecţia muncii.

Art. 138. – (1) Compartimentul de specialitate regional, precum şi conducerea secţiei de întreţinere a căii pe raza căreia se află podul, trebuie să verifice lunar, prin sondaj, activitatea de revizie a podurilor metalice şi masive, să urmărească respectarea programului de revizie, oportunitatea unor lucrări de consolidare precum şi întocmirea memoriilor de revizie respective.

(2) În acest sens, se analizează activitatea care urmează a se executa în perioada imediat următoare şi se stabilesc măsurile pentru efectuarea lucrărilor cu respectarea întocmai a prevederilor contractuale şi a reglementărilor specifice în vigoare.

Art. 139. – Totodată, compartimentul de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau a

55

gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile, verifică periodic, din punct de vedere tehnic, modul de desfăşurare a reviziilor, întocmirea documentaţiilor stabilite, respectarea procedurilor legate de revizia propriu-zisă şi executarea lucrărilor obligatorii de consolidare, precum şi respectarea măsurilor de siguranţa circulaţiei şi protecţia muncii.

SECŢIUNEA a 2-a

Stabilirea tonajului şi a suprafeţei podurilor metalice de cale ferată

Art. 140. – Tonajul podului este un element necesar atât pentru evaluarea prestaţiilor, dar mai ales pentru alegerea instalaţiilor de ridicare adecvate, în cazul efectuării unor intervenţii care impun ridicarea tablierelor.

Art. 141. – Pentru podurile vechi la care nu există date

suficiente, calculul tonajului se poate efectua cu ajutorul unor relaţii acceptate ca suficient de acoperitoare şi prezentate în anexa nr. 5.

Art. 142. – (1) Stabilirea suprafeţei tablierelor metalice

poate fi preluată din documentaţia tehnică a podului sau din fişa tehnică a acestuia.

(2) În cazul lipsei acestor documente suprafaţa totală a podului metalic poate fi stabilită de responsabilul cu lucrările de artă din cadrul secţiei de întreţinere a căii, cu ajutorul graficului din anexa nr. 6.

56

SECŢIUNEA a 3-a

Concluzii şi responsabilităţi privind revizia tehnică a podurilor de cale ferată

Art. 143. – Documentaţiile întocmite de prestatorul

reviziei tehnice, respectiv a consolidării podurilor de cale ferată, se predau cu ocazia recepţiei lucrărilor către secţia de întreţinere a căii deţinătoare a cărţii tehnice.

Art. 144. – Prestatorului îi revin atât pe perioada

lucrărilor cât şi ulterior, responsabilităţi legate de calitatea prestaţiei şi corectitudinea documentelor întocmite.

Art. 145. – (1) Dacă în urma reviziei tehnice se constată

că podul nu prezintă deficienţe importante, atunci se stabilesc şi se organizează lucrările de întreţinere necesare.

(2) Dacă se constată degradări importante ale podului, se impune executarea lucrărilor de reparaţie, care să permită o exploatare normală şi în deplină siguranţă a respectivei lucrări de artă.

Art. 146. – Executarea în detaliu a reviziilor tehnice

periodice pentru cunoaşterea stării tehnice reale a structurii, trebuie să permită ca la o eventuală schimbare a condiţiilor de exploatare – sporirea sarcinii pe osie sau sporirea vitezei trenurilor – aceste date să constituie elemente de decizie necesare pentru stabilirea noilor condiţii de exploatare, adoptarea unor măsuri de consolidare sau chiar pentru înlocuirea lucrării de artă respective.

Art. 147. – Prestatorul activităţii de revizie tehnică are

obligaţia de a întocmi, la terminarea acţiunii, raportul de revizie însoţit de schiţele elementelor la care s-a făcut remedierea defectelor, la scară, cotate şi localizate explicit.

57

Art. 148. – Cu ocazia reviziei tehnice periodice, se stabileşte, împreună cu responsabilul cu lucrările de artă de la secţia de întreţinere a căii şi gradul de deteriorare a protecţiei anticorozive, care este precizat în raportul de revizie şi contribuie la evaluarea prestaţiei de revopsire în cazul în care aceasta se impune.

Art. 149. – Toate defectele constatate care necesită

intervenţie se marchează vizibil pe construcţia metalică şi se remediază prin lucrări de reparaţii sau lucrări de consolidare.

Art. 150. – Unităţile care efectuează revizia tehnică

periodică a podurilor de cale ferată au sarcina de a executa lucrările de natura celor menţionate mai jos:

a) înlocuirea niturilor slăbite cu altele noi, precum şi completarea celor lipsă;

b) eclisarea sau înlocuirea unor piese cu fisuri depistate la elemente ca: antretoaze, lonjeroane, grinzi cu inimă plină, rigidizări, platbande de continuitate, contravântuiri, corniere ureche, plăci superioare la aparatele de reazem;

c) ridicarea tablierelor de pe reazeme pentru executarea lucrărilor de reparaţii care impun prin procesul tehnologic efectuarea acestei operaţii, a rectificării poziţiilor aparatelor de reazem, precum şi a aducerii acestora în ecartul de temperatură şi în acelaşi plan, pentru o funcţionare corespunzătoare.

Art. 151. – Dacă intervenţiile la pod sunt urgente,

atelierul regional de poduri organizează imediat executarea reparaţiilor necesare pentru înlăturarea defectelor constatate, informând compartimentul de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate.

Art. 152. – (1) În cazul în care lucrările necesare au un

volum mare sau sunt afectate elemente ale structurii de

58

rezistenţă, atât în baza constatărilor personale, cât şi pe baza raportului de revizie al atelierului regional de poduri, responsabilul cu podurile din cadrul secţiei de întreţinere a căii transmite regionalei de căi ferate, o notă informativă în vederea obţinerii aprobării de includere a lucrărilor necesare de reparaţie în programele de lucrări.

(2) În acelaşi timp se analizează şi se adoptă măsurile pentru asigurarea siguranţei circulaţiei - restricţii de viteză sau reducerea sarcinii pe metru liniar sau osie.

(3) Pentru aceste reparaţii, compartimentul de specialitate regional, după importanţa liniei şi urgenţa lucrării, analizează oportunitatea intervenţiei şi o transmite spre aprobare compartimentului de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau din centralul gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile.

59

CAPITOLUL VI TRATAREA DEFICIENŢELOR CONSTATATE

CU OCAZIA REVIZIILOR TEHNICE, PROGRAMAREA ŞI EXECUŢIA LUCRĂRILOR DE REMEDIERE LA

PODURILE DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1 Consideraţii asupra lucrărilor care se stabilesc în urma

reviziilor tehnice periodice

§. 1. Evaluarea şi programarea lucrărilor de întreţinere a podurilor de cale ferată

Art. 153. – (1) Cu ocazia lucrărilor de revizie tehnică

periodică, atelierul regional de poduri, respectiv secţia de poduri, au obligaţia executării lucrărilor de reparaţii de mică amploare.

Neexecutarea acestor lucrări poate afecta negativ comportarea structurii podului în timp sau poate genera, cheltuieli ulterioare mai mari pentru aducerea acestuia în parametrii normali de funcţionare.

(2) Competenţele de aprobare şi de executare a lucrărilor de reparaţii a căror necesitate s-a constatat cu ocazia reviziilor periodice dar care depăşesc posibilităţile sau îndatoririle atelierului de poduri regional sau ale secţiei de poduri, sunt asumate de regionala de căi ferate în sarcina căreia cade întreţinerea construcţiei.

(3) Tratarea deficienţelor constatate se face în funcţie de categoria şi gravitatea acestora şi se aprobă, după caz, de către administratorul infrastructurii feroviare.

Art. 154. – Regionala de căi ferate are o serie de obligaţii

şi răspunderi referitoare la executarea lucrărilor:

60

a) asigură efectuarea lucrărilor de întreţinere pentru a preveni apariţia unor deteriorări importante;

b) asigură realizarea proiectelor tehnice pentru lucrări de consolidări, refacere sau modernizare şi verificarea tehnică a acestora;

c) asigură realizarea formelor legale pentru executarea lucrărilor şi verifică, pe parcurs şi la recepţie, calitatea acestora, direct sau prin inspectori de şantier autorizaţi.

Art. 155. – Lucrările de întreţinere necesare a se executa

ca urmare a reviziilor tehnice constituie intervenţii în timp asupra construcţiilor, care se realizează pentru menţinerea în parametrii de exploatare şi sunt prezentate în prezentele instrucţiuni.

Art. 156. – Lucrările de întreţinere la podurile metalice

constau în consolidarea secţiunilor afectate de fisuri sau rupturi în materialul de bază, înlocuirea niturilor slăbite, aducerea aparatelor de reazem pe poziţii normale ecartului de temperatură, refacerea parţială a protecţiei anticorozive în zona nodurilor sau a cordoanelor de sudură care pot aduce disfuncţionalităţi majore elementelor principale de rezistenţă ale podului prin lipsa intervenţiei.

Art. 157. – (1) În cadrul acţiunii de revizie tehnică,

prestatorul are obligaţia curăţirii, până la metalul de bază, a zonelor cu un pronunţat fenomen de coroziune – noduri la grinzile cu zăbrele, cordoane de sudură, muchii de asamblare – solidarizare – îmbinare, în vederea depistării unor eventuale deficienţe care ar necesita reparaţii sau pentru evitarea reducerii secţiunii pieselor prin continuarea fenomenului.

(2) Zonele unde se manifestă fenomene de coroziune, dacă nu necesită reparaţie, trebuie protejate după curăţire, prin grunduire într-un interval de maximum 3 ore.

61

Art. 158. – (1) Întreţinerea curentă a construcţiilor metalice constă, în principal, din întreţinerea straturilor de protecţie anticorozivă la anumite intervale, care depind de natura construcţiei şi de mediul climateric în care se află.

(2) Perioadele de refacere a protecţiilor anticorozive sunt determinate de calitatea şi de parametrii materialelor utilizate, dar numai în condiţiile respectării proceselor tehnologice – în special degresare, curăţire, precum şi a condiţiilor atmosferice în care trebuie executate.

Art. 159. – (1) Protecţia anticorozivă totală este

programată a se executa în funcţie de starea de degradare a acesteia, stabilită cu ocazia reviziei tehnice periodice sau a inspecţiilor curente efectuate de personalul administratorului infrastructurii feroviare.

(2) Protecţia anticorozivă totală trebuie corelată cu periodicitatea determinată de aplicarea protecţiei anticorozive anterioare şi clauzele contractuale întocmite cu prestatorul revopsirii, respectiv garanţia materialului utilizat.

§. 2. Evaluarea şi programarea lucrărilor de reparaţii a podurilor de cale ferată

Art. 160. – Cu ocazia recensămintelor anuale efectuate la

podurile de cale ferată şi a reviziilor tehnice impuse prin reglementările specifice în vigoare, responsabilul cu lucrările de artă identifică şi evaluează lucrările de reparaţii necesare a fi efectuate pentru aducerea structurii în parametrii normali de funcţionare.

Art. 161. – Evaluarea lucrărilor de reparaţii la podurile

metalice şi la cele masive, respectiv pentru lucrările în execuţie cu firme autorizate AFER, şi a lucrărilor de refacere a protecţiei anticorozive se efectuează pe baza normelor de timp cu caracter

62

republican în vigoare, specifice fiecărui gen de prestaţii sau pe articole cumulate la operaţii identificate ca repetabile.

Art. 162. – Pentru revizia periodică a tablierelor metalice, de pe schele confecţionate manual, normele de timp sunt de 6,72 ore pe tona de tablier.

Art. 163. – Pentru revizia tehnică suplimentară realizată

prin atelierul regional de poduri sau secţia regională de poduri, norma de timp în condiţiile utilizării de schele confecţionate manual este de 3,36 ore pe tona de tablier.

Art. 164. – În cazul utilizării de schele mobile de pe mijloace auto sau material rulant de cale ferată, normele de timp sunt stabilite de regionala de căi ferate şi supuse aprobării compartimentelor de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare.

§. 3. Predarea podurilor de cale ferată către executantul lucrărilor de întreţinere şi reparaţie

Art. 165. – (1) În cazul în care lucrările de revizie,

revopsire sau reparaţie la podurile de cale ferată sunt executate cu agenţi economici autorizaţi, începerea acestora este precedată de transmiterea de către administratorul infrastructurii feroviare sau de către gestionarul infrastructurii feroviare neinteroperabile după caz, a unui set minim de informaţii legate de respectivul obiectiv, precum şi de predarea amplasamentului lucrării.

(2) Aceste informaţii trebuie să cuprindă lista defectelor existente, care este obligatoriu să fie înscrise în jurnalul de evenimente anexat la cartea tehnică de la secţia de întreţinere a căii, recomandările rezultate în urma unor eventuale expertize, zonele cu risc de accidentare şi alte asemenea informaţii.

63

Art. 166. – (1) Contractarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie ce urmează a se executa cu agenţi economici specializaţi, se poate efectua numai după ce regionala de căi ferate, a verificat documentele referitoare la autorizarea prestatorului pentru activitatea contractată, existenţa responsabilului tehnic cu execuţia şi a personalului calificat la nivelul impus, precum şi a dotărilor specifice lucrului la înălţime sau în zona căii ferate electrificate.

(2) În timpul execuţiei lucrărilor de către agentul economic autorizat, cu ocazia verificărilor efectuate de personalul tehnic aparţinînd administratorului infrastructurii feroviare sau gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile după caz, conform reglementărilor specifice în vigoare, se verifică atât aspectele tehnice ale lucrării, cât şi cele privind siguranţa circulaţiei şi protecţia muncii.

SECŢIUNEA a 2-a

Lucrări de întreţinere şi reparaţii la podurile de cale ferată

§. 1. Înlocuirea niturilor la tablierele metalice ale podurilor de cale ferată

Art. 167. – Înlocuirea niturilor slăbite şi completarea

niturilor lipsă este una din operaţiile de bază în cadrul lucrărilor de revizie a podurilor metalice.

Art. 168. – (1) Toate niturile slăbite trebuie înlocuite

necondiţionat. (2) La executarea acestei operaţii, se au în vedere

următoarele reguli: a) pentru ca noul nit ce înlocuieşte pe cel slăbit să

asigure o strângere corectă a pieselor care sunt îmbinate, este necesar ca aceste piese, înainte de nituire, să fie cât mai bine strânse în dreptul nitului care urmează să fie înlocuit;

64

b) strângerea este asigurată dacă niturile vecine care încadrează nitul slăbit sunt bune sau dacă buloanele montate în găurile niturilor vecine, sunt bine strânse;

c) prin urmare, la înlocuirea unui nit slăbit cu un nit nou, acesta trebuie să fie întotdeauna încadrat, fie între două nituri bune, fie între două buloane strânse, fie între un nit bun şi un bulon bine strâns;

d) dacă numărul de nituri slăbite de la o îmbinare a barei nu depăşeşte 20% din numărul total de nituri care preiau efortul din bara respectivă, atunci toate aceste nituri se scot pe rând, fiecare nit fiind înlocuit imediat cu un dorn de oţel moale; dornul introdus lucrează în locul nitului scos, iar îmbinarea nu este niciodată slăbită cu mai mult de un nit - cel care se scoate;

e) pe măsura nituirii, unele dornuri se înlocuiesc cu buloane pentru strângerea pieselor în dreptul nitului de înlocuit, pentru a fi îndeplinită condiţia de strângere; în aceste condiţii, lucrarea de nituire se poate executa fără restricţii de viteză.

Art. 169. – (1) Pentru o îmbinare nituită procentul de 20%

se consideră pentru grupul de nituri care preiau efectiv întregul efort din bare.

(2) În cazul în care proporţia de nituri slăbite depăşeşte 20%, ele se împart în grupe de câte 20% care se înlocuiesc succesiv, procedând identic cu fiecare tranşă.

Art. 170. – (1) Se distinge cazul în care îmbinarea nituită

se realizează prin suprapunerea barei pe inimă şi cazul în care îmbinarea se realizează prin acoperire cu eclise.

(2) În primul caz, procentul de 20% se ia pentru numărul total de nituri al îmbinării, iar în cazul al doilea, numărul total de nituri se împarte în mai multe grupuri de nituri iar procentul de 20% se ia pentru numărul de nituri din fiecare grup.

65

(3) La împărţirea niturilor în tranşe, se are în vedere ca niturile din fiecare tranşă să fie, pe cât se poate, simetrice faţă de axa îmbinării, astfel ca să nu se producă, eforturi suplimentare din cauza excentricităţii.

Art. 171. – Aceleaşi dispoziţii ca cele de la art. 168 se

respectă şi la înlocuirea niturilor slăbite constatate la îmbinarea pieselor constructive ale barelor şi grinzilor cu inimă plină, precum şi la prinderea lonjeroanelor şi antretoazelor şi a antretoazelor cu grinzile principale.

Art. 172. – În toate cazurile când proporţia niturilor

slăbite depăşeşte 20%, responsabilul cu lucrările de artă din secţia de întreţinere a căii împreună cu şeful atelierului regional de poduri stabilesc dacă este nevoie ca lucrarea să se execute cu restricţie de viteză sau cu închidere de linie.

Art. 173. – În cazurile excepţionale când, din cauza

vibraţiilor exagerate ale podului în timpul trecerii trenurilor, dornurile nu ţin şi au tendinţa să sară, se introduce restricţie de viteză corespunzătoare, pe timpul cât durează înlocuirea niturilor slăbite.

Art. 174. – Dacă niturile slăbite sunt nituri de cusătură ale

barelor grinzilor principale cu zăbrele şi ale contravântuirilor, sau nituri de îmbinare - de rezistenţă - şi de cusătură ale lonjeroanelor, antretoazelor şi grinzilor principale cu inima plină, la înlocuirea acestor nituri, pentru a preveni orice confuzie, se procedează în modul următor:

a) se scot pe rând maximum 3 nituri slăbite apropiate şi se înlocuiesc pe rând imediat după scoatere, cu câte un dorn, după care se procedează la înlocuirea lor cu nituri noi, respectând reglementările prezentelor instrucţiuni, ca nitul care se înlocuieşte, în momentul nituirii, să fie încadrat între buloane bine strânse sau nituri bune;

66

b) după înlocuirea primului grup de 3 nituri slăbite, se scot alte 3 nituri slăbite, şi aşa mai departe până la completa terminare a lucrărilor, care în acest caz se pot executa fără restricţie de viteză; tăierea niturilor slăbite sau necorespunzătoare se efectuează fără a deforma sau ovaliza gaura veche a nitului;

c) se întrebuinţează numai niturile care îndeplinesc condiţiile prevăzute în standardele în vigoare;

d) la înlocuirea niturilor slăbite, trebuie făcută distincţie între niturile cu gât şi cele fără gât, niturile noi urmând să fie obligatoriu de acelaşi fel cu niturile ce urmează a fi înlocuite;

e) niturile noi ce se introduc au un diametru (d) cu un milimetru mai mic decât diametrul găurii, iar lungimea tijei trebuie să fie cu 1,5 d mai mare decât lungimea de strâns, acestsupliment de lungime fiind necesar pentru o bună formare a capului de nit realizat pe şantier;

f) niturile se încălzesc la roşu – ele trebuie să nu fie arse, iar când buterola părăseşte capul nitului

g) confecţionat pe şantier, acesta trebuie să mai prezinte încă, la mijlocul lui, o porţiune înroşită;

h) capul nitului trebuie să aibă dimensiuni corespunzătoare diametrului nitului, să fie bine axat pe tijă, să adere perfect pe tabla care strânge, să nu prezinte crăpături şi să nu fie ars;

i) niturile noi se verifică imediat de către şeful atelierului regional de poduri după baterea lor, urmând ca cele corespunzătoare să fie acoperite cu două straturi de grund şi două straturi de alb de zinc, cu ocazia revopsirii complete a podului în cursul aceluiaşi an, sau în maxim 6 luni dacă revopsirea completă a podului trebuie să fie amânată în anul următor din cauza timpului nefavorabil;

67

j) niturile bătute necorespunzător se marchează cu vopsea galbenă, pentru a fi imediat înlocuite.

Art. 175. – (1) La controalele efectuate de responsabilul

cu lucrările de artă al secţiei de întreţinere a căii, acesta trebuie să acorde o atenţie sporită modului de execuţie a nituirii, deoarece o bună nituire este o condiţie esenţială pentru menţinerea unei bune stări tehnice a structurii podului.

(2) Verificarea calităţii lucrărilor de nituire se va efectua în conformitate cu prevederile standardelor de specialitate în vigoare.

Art. 176. – (1) Nituirea se execută numai la cald iar

niturile se încălzesc în întregime până la roşu deschis. (2) Suprafaţa niturilor încălzite trebuie să fie curată şi

eliberată de oxizii care se formează în timpul încălzirii. (3) Niturile care după încălzire prezintă urme de ardere

sau ale căror capete sunt corodate, nu se mai folosesc, niturile se scutură de zgură înainte de a fi introduse în gaura de nit.

Art. 177. – (1) Nituirea se realizează numai cu mijloace

mecanice - prese de nituit, ciocane pneumatice sau electrice. (2) Baterea manuală a niturilor se admite numai în cazuri

excepţionale şi bine justificate.

Art. 178. – La nituirea cu presa, nitul se introduce în gaură, numai după ce dispare incandescenţa tijei nitului.

Art. 179. – (1) După nituire, materialul nitului trebuie să

fie bine refulat în gaură pe toată lungimea tijei şi trebuie să strângă bine piesele nituite sub efectul contracţiei longitudinale.

(2) Nituirea se realizează centric, astfel ca axa capului nitului să coincidă cu axa tijei.

(3) Capetele niturilor trebuie să reazeme cât mai etanş pe suprafaţa pieselor şi să nu prezinte găuri, fisuri sau alte defecte.

68

Art. 180. – (1) În cazul în care pătrunderea buterolei în piesele nituite produce o slăbire a secţiunii piesei în care a pătruns, mai mare decât 3% din secţiunea ei sau când depăşeşte 0,5 mm, piesele defecte se înlocuiesc.

(2) Bavura formată în jurul capului închizător al nitului se îndepărtează cu dalta fără a deteriora piesa nituită.

(3) Rebaterea niturilor mai puţin strânse, este interzisă.

Art. 181. – În cazul şirurilor de nituri, operaţia de nituire începe de la mijloc spre extremităţi, nituirea în sens invers fiind interzisă.

Art. 182. – Şuruburile de solidarizare - strângere - şi

dornurile fixate la montajul subansamblurilor, se scot numai după baterea niturilor care le încadrează.

Art. 183. – (1) După nituire, la verificarea cu ciocanul de

încercat nituri, acesta nu trebuie să vibreze, să se deplaseze sau să producă un sunet anormal.

(2) Niturile cu defecte sau cele care vibrează se înlocuiesc.

Art. 184. – (1) Abaterile admise la trasare şi şablonare trebuie să nu depăşească ± 1 mm.

(2) Abaterile admisibile la găurire sunt: a) ± 1 mm pentru distanţa dintre două găuri oarecare,

aflate pe aceeaşi axă; b) maximum 3% înclinarea axei găurii din grosimea

totală a elementelor îmbinate, dar nu peste 3 mm amplitudine maximă faţă de normală.

(3) Distanţele pe care trebuie să le respecte poziţia unui nit faţă de nitul vecin sau marginea piesei în funcţie de diametrul acesteia pentru efortul de întindere sau compresiune sunt prezentate în anexa nr. 8.

Art. 185. – Eventualele greşeli de execuţie la găurire se

înlătură prin alezarea găurii la un diametru de nit imediat superior, cu condiţia ca distanţa dintre axele găurilor de nit şi

69

distanţa de la axa găurii la marginea piesei, să nu fie mai mică decât distanţa minimă admisibilă corespunzătoare diametrului nou, iar prin mărirea găurilor să nu scadă rezistenţa elementului.

§.2. Repararea îmbinărilor cu şuruburi.

Art. 186. – (1) Îmbinările cu şuruburi joacă un rol major la realizarea unei construcţii.

(2) În funcţie de importanţa elementelor şi scopul urmărit, se pot distinge următoarele tipuri de îmbinări:

a) prinderile – sunt îmbinări folosite pentru fixarea unor piese de alte piese, cum ar fi de exemplu prinderea barelor în nodul unei grinzi cu zăbrele sau prinderea unei console;

b) înnădirile – sunt îmbinări cu care se asigură confecţionarea unor elemente a căror lungime depăşeşte lungimile de livrare a produselor laminate;

c) îmbinările de asamblare sau solidarizare – sunt folosite la elementele realizate din mai multe profile laminate, cum ar fi îmbinarea dintre talpă şi inimă la o grindă cu inimă plină.

Art. 187. – (1) Starea tehnică a îmbinărilor este

determinantă în funcţionalitatea construcţiilor metalice, ceea ce impune acordarea atenţiei cuvenite cu ocazia reviziilor tehnice, atelierului regional de poduri revenindu-i obligaţia remedierii tuturor deficienţelor constatate, în perioada reviziei podului respectiv.

(2) La îmbinările cu şuruburi brute şi păsuite, este necesar ca, în cazul slăbirii şuruburilor, acestea să fie strânse din nou, respectiv înlocuite cele neconforme, luându-se totodată măsurile necesare pentru evitarea slăbirii piuliţelor.

Art. 188. – (1) Toate şuruburile de înaltă rezistenţă

depistate ca necorespunzătoare se înlocuiesc pe baza unui detaliu de execuţie întocmit împreună cu reprezentantul

70

administratorului infrastructurii feroviare sau al gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile după caz, respectiv responsabilul cu lucrările de artă şi avizat de şeful compartimentului de specialitate regional dacă sunt în limita a 10 % din îmbinarea respectivă.

(2) Dacă şuruburile necorespunzătoare depăşesc 10 % din îmbinarea respectivă, detaliul de execuţie întocmit este avizat de către proiectantul iniţial al podului sau în lipsa acestuia de un proiectant de specialitate autorizat şi compartimentul de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau al gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile.

Art. 189. – (1) În cazul când se depistează şuruburi,

piuliţe sau şaibe care au urme de rugină în partea filetată, în lungul tijei şurubului şi în îmbinare, se verifică întregul pachet de piese strânse, în prezenţa proiectantului care stabileşte programul de înlocuire şi măsurile ce se impun.

(2) Verificarea pieselor ce urmează să fie îmbinate, se efectuează în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice în vigoare.

Art. 190. – (1) În situaţia în care procentul şuruburilor de

înaltă rezistenţă neconforme, depăşeşte 20 % din îmbinările unor elemente ale structurii de rezistenţă care pot pune în pericol integritatea structurii, se iau măsuri de siguranţa circulaţiei şi se solicită expertizarea structurii.

(2) Verificarea momentelor de strângere şi refacerea îmbinărilor cu defecte descoperite la îmbinările executate cu şuruburi de înaltă rezistenţă, se realizează conform prevederilor reglementărilor specifice în vigoare.

Art. 191. – Şuruburile de înaltă rezistenţă utilizate la

îmbinările pretensionate ale podurilor metalice de cale ferată trebuie să corespundă grupei de caracteristici stabilite, conform reglementărilor specifice în vigoare.

71

Art. 192. – (1) Înainte de introducerea în operă, şuruburile

de înaltă rezistenţă, piuliţele şi şaibele se degresează. (2) Pentru ungerea piuliţelor înainte de introducerea în

operă, se utilizează unsoare cu caracteristici corespunzătoare reglementărilor specifice în vigoare.

Art. 193. – După strângerea şuruburilor la valoarea

momentului stabilit prin proiect, conturul suprafeţelor în contact se închide cu chit imediat după terminarea pretensionării.

Art. 194. – Verificarea aspectului, caracteristicilor

mecanice şi dimensiunilor principale ale şuruburilor, filetelor, durităţii, coaxialităţii între tija şurubului şi filet se efectuează conform reglementărilor specifice în vigoare.

Art. 195. – Verificarea şi refacerea îmbinărilor cu

SIRP – uri se realizează pe baza unei tehnologii de execuţie în conformitate cu reglementările specifice în vigoare şi metodologia de realizare a îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă aferente, şi numai de către personal autorizat pentru acest gen de lucrări.

Art. 196. – Lucrările de verificare sau înlocuire a

şuruburilor de înaltă rezistenţă sunt începute numai după o verificare prealabilă a existenţei materialelor, sculelor şi dispozitivelor de verificare necesare pentru realizarea acestor prestaţii, în condiţiile de calitate şi precizie impuse de normele în vigoare.

Art. 197. – Verificarea păsuirii pieselor de îmbinat înainte

de strângerea definitivă a şuruburilor se realizează cu spioni de 0,1 mm, iar păsuirea se consideră corespunzătoare dacă spionul nu pătrunde pe o adâncime mai mare de 10 mm între piese.

Art. 198. – (1) Pretensionarea şuruburilor se execută cu

chei dinamometrice care să permită citirea sau fixarea

72

momentului de strângere cu precizia impusă de reglementările specifice în vigoare.

(2) Se interzice asigurarea pretensionării prin măsurarea unghiului de rotire a piuliţei fără a măsura momentul de strângere.

§. 3. Eclisarea pieselor defecte

Art. 199. – (1) Eclisarea sau cuvrejoantarea, este operaţia prin care se stabileşte continuitatea unei piese, prin aplicarea de eclise sau cuvrejoante, constituite din platbande sau profile laminate, peste porţiuni unde nu se poate conta pe rezistenţa piesei podului metalic din diferite cauze precum îndoituri, crăpături, distrugeri provocate de rugină.

(2) Eclisele au drept scop de a transmite efortul între cele două părţi ale piesei întrerupte de porţiunea defectă.

Art. 200. – (1) Îndreptarea deformaţiilor locale ale

pieselor care nu sunt piese de rezistenţă se poate efectua la rece prin ciocănire, sprijinind în prealabil piesele de îndreptat.

(2) Nu se îndreaptă deformaţiile locale mici, dar este neapărat necesar îndreptarea deformaţiilor mari, care pot periclita rezistenţa piesei.

(3) Îndreptarea pieselor metalice îndoite ale podului se realizează astfel:

a) dacă îndoitura este mică, se întinde pe maximum 50 cm din lungimea piesei şi are o săgeată de maximum 1/100 din întinderea ei sau se întinde pe orice lungime a piesei, dar are o săgeată de maximum 1/500 din întinderea ei, atunci îndreptarea pieselor se realizează la rece;

b) dacă îndoitura este mai aspră decât cazurile precizate la alineatul a), îndreptarea se realizează prin încălzire până la roşu vişiniu, fiind interzisă încălzirea până la albastru.

73

(4) Îndreptarea pieselor de rezistenţă se realizează numai cu aprobarea compartimentului de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate şi numai în baza documentaţiei tehnice întocmite în acest sens.

Art. 201. – (1) Cuvrejoantarea pieselor de rezistenţă

îndoite se realizează ţinându-se seama de următoarele: a) piesele secundare - zăbreluţele de solidarizare - care

sunt îndoite se îndreaptă, dar nu se cuvrejoantează; b) cuvrejoantarea se realizează astfel ca să se asigure

continuitatea pieselor întrerupte prin crăpături sau deformaţii locale, adică calculându-se eclisa ca o piesă de rezistenţă menită să transmită tot efortul piesei crăpate sau îndoite, procedând ca la o înnădire a piesei pe întreaga secţiune.

(2) Obligatoriu se constată dacă secţiunea netă a piesei cuvrejoantate nu este slăbită, din cauza găurilor date, mai mult decât secţiunea cea mai slăbită din restul piesei.

Art. 202. – (1) Numărul niturilor la cuvrejoantă şi deci

lungimea acesteia se determină ţinând seama de efortul care trebuie transmis.

(2) Distanţele dintre niturile de rezistenţă nu trebuie să depăşească valoarea de 6 d.

Art. 203. – Când cuvrejoantarea se realizează fără a fi

nevoie de înlăturarea niturilor existente, adică numai la cornierele şi platbandele izolate ale diagonalelor şi montanţilor grinzilor principale şi contravântuirilor, lucrarea se poate executa numai cu aprobarea compartimentului de specialitate regional şi fără întreruperea circulaţiei pe pod.

Art. 204. – (1) Dacă pentru prinderea eclisei –

cuvrejoantei – de piesa crăpată sau eventual pentru înlocuirea unei cuvrejoante sau guseu deteriorat de rugină este nevoie de a

74

înlătura în prealabil niturile existente care împiedică aplicarea eclisei la locul ei, atunci această operaţie se efectuează cu întreruperea circulaţiei.

(2) Operaţia, necesită lucrări pregătitoare şi măsuri de siguranţă şi intră în categoria lucrărilor mai importante, pentru care aprobarea regionalei de căi ferate este obligatorie.

Art. 205. – Pentru a nu slăbi îmbinarea prin scoaterea

simultană a unui număr de nituri de rezistenţă, în special în elementele grinzilor şi antretoazelor şi a nu periclita prin aceasta rezistenţa piesei şi a podului, se procedează în modul următor:

a) se retează numai câte un cap la toate niturile care trebuie înlăturate astfel ca ele să rămână în găurile lor şi să asigure îmbinarea;

b) cu ajutorul unor serjoanţi de nituri – cu găurile de nituri executate în prealabil, la un diametru mai mic decât cel necesar – se scoate primul nit, se ajustează gaura cu alezorul şi se introduce în ea un dorn, după care se scoate al doilea nit şi se înlocuieşte tot cu un dorn, sau bulon bine strâns şi aşa mai departe până la înlocuirea tuturor niturilor care urmează să fie înlăturate, înlocuindu-le alternativ cu dornuri şi buloane;

c) după aceasta se procedează la punerea niturilor noi în locul dornurilor, observând ca, în momentul nituirii, nitul nou să fie întotdeauna încadrat între două buloane perfect strânse, sau un nit şi un bulon, sau două nituri noi;

d) se înlocuiesc apoi şi buloanele cu nituri noi. Art. 206. – (1) Înlocuirea unei eclise – plăci sau corniere

– sau a unui guseu, deteriorate de rugină, în cazuri mai simple, se realizează prin aceeaşi metodă de retezare a câte unui cap la toate niturile care trec prin piesa ce urmează să fie înlocuită.

75

(2) În continuare această piesă, se scoate şi se înlocuieşte cu o piesă nouă, cu găurile efectuate în prealabil cu un diametru mai mic decât cel necesar şi se fixează cu ajutorul de serjoanţi la locul ei.

(3) Se scoate apoi primul nit, se alezează gaura şi se introduce în ea un dorn şi aşa mai departe ca şi în cazul ecliselor, conform planului de nituire.

(4) Cuvrejoantarea se efectuează, după caz, prin eclise din platbande sau din corniere, pe o faţă sau alta a piesei defecte.

Art. 207. – (1) La lonjeroanele care sunt prevăzuţi a fi consolidaţi cu platbande de continuitate pe tălpi – acolo unde în prezent nu există – se evită aşezarea de eclise pe faţa superioară a tălpii superioare sau pe faţa inferioară a tălpii inferioare, aici fiind necesar să rămână loc liber pentru eventuala introducere a platbandelor.

(2) În aceste cazuri, o cornieră crăpată pe o aripă sau pe ambele aripi în acelaşi loc, se eclisează cu o cornieră interioară de o secţiune egală cu secţiunea cornierei crăpate.

Art. 208. – În cazul când eclisarea – cuvrejoantarea – prin

corniere, după condiţiile locale, nu este posibilă, se poate efectua acoperirea cu o placă având o secţiune netă cel puţin egală cu secţiunea aripii crăpate şi care se prinde, de o parte şi de alta a crăpăturii, cu un număr de nituri corespunzător rezistenţei platbandei.

Art. 209. – (1) O cornieră cu o deformaţie locală se

acoperă cu eclisă astfel ca niturile de rezistenţă să fie în afara zonei deformate, celelalte nituri fiind aşezate numai pentru strângere.

(2) Dacă îndreptarea îndoiturii nu s-a realizat complet, între piesă şi eclisă rămâne un rost neglijabil, care se chituieşte.

76

§. 4. Înlocuirea de piese deteriorate

Art. 210. – Piesele mici secundare rupte, îndoite sau corodate, ca de exemplu solidarizări, elemente ale contravântuirilor şi altele, se înlocuiesc în cadrul reviziei tehnice periodice.

Art. 211 – În cazul pieselor care prezintă fisuri, crăpături

sau rupturi, este necesară înlocuirea sau eclisarea acestora, eclisele trebuind să asigure complet continuitatea pieselor. În anexa 7 sunt prezentate elemente dimensionale ale cornierelor cu aripi egale uzuale.

Art. 212. – Dacă la înlocuirea unei piese deteriorate – o

bară, o eclisă, un guseu – devine necesară tăierea simultană a tuturor niturilor care prind piesa, această lucrare necesită operaţii pregătitoare şi măsuri speciale de siguranţă aferente categoriei de lucrări pentru care aprobarea compartimentului de specialitate din cadrul regionalei de căi ferate, este obligatorie.

Art. 213. – La lucrări de amploare sau care depăşesc

competenţa atelierului de poduri, şeful atelierului efectuează constatarea şi comunicarea defectelor la compartimentul regional de poduri care stabileşte soluţia de remediere, iar în situaţii deosebite, se solicită proiectarea soluţiei de remediere printr-o unitate de specialitate autorizată – exemplu în situaţiile când se impune descărcarea tablierului prin executarea unei schele de susţinere.

Art. 214. – (1) Înlocuirea unei diagonale de la o

contravântuire orizontală care are doar rolul de a transmite efortul provocat de vânt se poate realiza fără descărcarea de eforturi a tablierului.

(2) În situaţia în care această contravântuire asigură şi tălpile comprimate ale grinzilor principale împotriva

77

flambajului, înlocuirea ei se realizează numai după descărcarea de eforturi a tablierului.

Art. 215. – (1) Calitatea oţelului din laminatele folosite la

reparaţia podurilor trebuie să fie conform prevederilor din standardele de produs corespunzătoare elementelor înlocuite.

(2) Laminatele din oţel utilizate trebuie să fie însoţite de certificate de calitate eliberate de producător, conform standardelor respective de laminate, utilizatorul având obligaţia să verifice corespondenţa dintre datele cuprinse în certificatele de calitate cu cele prevăzute în standardele de laminate.

(3) Certificatele de calitate ale laminatelor utilizate trebuie prezentate la solicitarea beneficiarului prestaţiei.

Art. 216. – (1) Elementele de asamblare – nituri, şuruburi

de înaltă rezistenţă, şuruburi precise şi şuruburi semiprecise sau grosolane – folosite la îmbinări, trebuie să fie conform reglementărilor specifice în vigoare şi trebuie să fie însoţite de certificate de calitate.

(2) În caz de dubiu sau în lipsa certificatelor de calitate pentru nituri şi şuruburi de înaltă rezistenţă, utilizatorul are obligaţia să verifice calitatea acestora conform reglementărilor specifice şi a standardelor de produs.

Art. 217. – (1) La pregătirea laminatelor, trebuie să se ţină

seama ca alegerea acestora să se facă prin verificarea aspectului şi dimensiunilor.

(2) Laminatele cu defecte ca: stratificări, suprapuneri, fisuri, incluziuni, precum şi cele cu abateri dimensionale mai mari decât cele admise prin standardele de produs, nu trebuie folosite la reparaţii.

(3) Laminatele ruginite sau murdare se curăţă înainte de prelucrare, iar cele care prezintă deformaţii se îndreaptă.

(4) Îndreptarea laminatelor se realizează la rece dacă deformaţiile sunt mici, sau la cald la temperatura de 700º C, dacă deformaţiile sunt accentuate.

78

Art. 218. – (1) Trasarea şi şablonarea laminatelor trebuie

să se realizeze cu precizie, după desene de execuţie şi cu instrumente corespunzătoare.

(2) Îndoirea la rece a produselor laminate este permisă numai pentru elementele de trotuar şi parapet.

Art. 219. – Prelucrarea laminatelor constă din: tăiere,

prelucrarea marginilor şi găurire.

Art. 220. – (1) Tăierea laminatelor se poate efectua cu: foarfece sau oxigen – tăiere manuală.

(2) Marginile tăieturilor, dacă prezintă fisuri, lipsuri de material, neregularităţi sau crestături, trebuie curăţate cu dalta, cu polizorul sau rabotate pe adâncimea defectelor.

(3) La tăierea cu oxigen, trebuie să se ia măsuri de protejare împotriva umidităţii.

(4) Tăierea cu oxigen a laminatelor cu conţinut ridicat de carbon sau slab aliate se efectuează cu preîncălzire la temperatura stabilită de executant, în funcţie de compoziţia chimică şi grosimea laminatelor.

(5) Nu se admite tăierea cu arc electric.

Art. 221. – (1) Piesele prevăzute cu tăieturi sau cu unghiuri intrânde, se găuresc în prealabil în vârful unghiului, cu un burghiu având diametrul minim de 20 mm.

(2) Este interzisă poansonarea acestor găuri. Art. 222. – (1) În cazul laminatelor cu grosime mai mare

de 14 mm, prelucrarea marginilor rezultate în urma tăierii cu foarfece, se realizează prin aşchiere pe o adâncime de minimum 2 mm, cu excepţia guseelor şi rigidizărilor.

(2) Marginile laminatelor tăiate cu flacără, trebuie să fie curăţate de zgură prin ciocănire uşoară sau prin pliere ori prin polizare.

79

Art. 223. – Găurirea se realizează cu burghiul sau prin poansonare, dar poansonarea găurilor se admite numai la piese mai subţiri de 16 mm, executându-se la un diametru cu cel puţin 5 mm mai mic decât diametrul găurii definitive.

Art. 224. – Diametrul găurilor executate la piesele

independente trebuie să fie cu 5 mm mai mic decât diametrul găurilor definitive.

Art. 225. – Găurirea cu burghiul, direct la diametrul

definitiv, este permisă pentru piesele găurite în pachet, cu condiţia asigurării perpendicularităţii axului găurilor pe suprafaţa pachetului de piese.

Art. 226. – (1) Asamblarea pieselor pentru găurire în

pachet se realizează cu ajutorul dispozitivelor de strângere. (2) Diametrul definitiv se realizează prin alezare, după

asamblarea pieselor. (3) Nu este permisă ajustarea găurilor prin pilire sau

lărgirea lor prin introducerea forţată a dornului.

Art. 227. – (1) Forma definitivă a găurilor trebuie să fie perfect circulară, fără rizuri, iar pereţii găurii trebuie să fie perpendiculari pe suprafaţa piesei.

(2) Muchiile găurilor trebuie curăţate de bavuri.

Art. 228. – Înainte de începerea asamblării pieselor în subansambluri, feţele în contact ale îmbinărilor cu nituri se curăţă şi se grunduiesc; fac excepţie feţele în contact ale îmbinărilor cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate – cu frecare – care se prelucrează conform reglementărilor specifice în vigoare.

80

SECŢIUNEA a 3-a

Ridicarea tablierelor metalice ale podurilor de cale ferată

Art. 229. – (1) La executarea unor lucrări – ca, de

exemplu, readucerea axei liniei în axa podului – sau în cazuri mai dificile, precum reaşezarea aparatelor de reazem deplasate, este necesară ridicarea prealabilă a tablierelor.

(2) Ridicarea tablierelor se realizează cu prese hidraulice verificate în prealabil.

Art. 230. – (1) La ridicarea tablierelor metalice, se impune respectarea următoarelor măsuri:

a) dacă ridicarea tablierului se efectuează la capătul din dreptul reazemelor mobile: în acest caz, ridicarea obţinută prin prese hidraulice este urmărită prin aşezare de calaje, astfel încât, dacă o presă dintr-o cauză oarecare ar ceda, rezemarea podului să fie asigurată prin calaje;

b) dacă ridicarea se efectuează la capătul din dreptul reazemelor fixe: în acest caz, tablierul se reazemă în prealabil în dreptul reazemelor mobile pe calaje şi numai apoi se procedează la ridicarea capătului de pe reazemele fixe.

(2) Dacă nu se iau măsurile mai sus menţionate, există pericolul deplasării tablierului, producerii de accidente şi avarierea gravă a podului.

(3) În ambele cazuri, aparatele de ridicare se aşează, de regulă, sub tălpile grinzilor principale şi numai în cazuri excepţionale sub antretoaza de capăt, cât mai aproape de reazemele ei; aşezarea de calaje sub talpa inferioară se efectuează fie în dreptul cuzinetului în imediata apropiere de nod, dacă spaţiul disponibil permite, fie sub nodul vecin, cu ajutorul unor construcţii speciale - palee, stive.

81

Art. 231. – (1) În nici un caz aparatele de ridicare nu se aşează direct sub tălpile lonjeroanelor de capăt.

(2) În prealabil, se verifică prin calcule, eforturile maxime în elementele antretoazei şi la îmbinările ei cu grinzile principale şi se urmăreşte ca, în timpul ridicării, nici o piesă a tablierului şi nici o parte a culeei sau pilei să nu fie solicitată peste rezistenţa admisibilă.

Art. 232. – (1) Dacă aparatul de ridicare se aşează sub

talpă, în vecinătatea nodului de reazem, iar aşezarea calajelor se face sub antretoază, se efectuează verificarea ca solicitarea tălpii la încovoiere sau forţă tăietoare să nu depăşească rezistenţa admisibilă.

(2) În cazul când aparatul de ridicare se aşează sub un nod intermediar, se verifică prin calcule dacă montantul sau diagonalele respective nu sunt solicitate la compresiune având valori peste rezistenţele lor admisibile.

(3) La nevoie, se iau măsuri pentru consolidarea provizorie a antretoazelor şi a celorlalte piese solicitate.

Art. 233. – (1) Calculele şi propunerile pentru lucrările de consolidare provizorie, însoţite de relevee complete ale pieselor respective pentru tabliere cu zăbrele şi grinzi continui cu inimă plină, se transmit compartimentului de specialitate regional pentru aprobare.

(2) Compartimentul de specialitate regional solicită dacă este cazul proiectarea consolidării, respectiv executarea lucrărilor prin unităţi de specialitate autorizate.

Art. 234. – (1) Ridicarea tablierelor metalice se

efectuează numai în închideri de linie, solicitate în prealabil conform reglementărilor specifice în vigoare.

(2) Imediat după încetarea operaţiei de ridicare şi înainte de redeschiderea liniei, presele hidraulice sunt îndepărtate de pe poziţia de lucru.

82

(3) Nu se admite ca presele hidraulice să fie lăsate slăbite pe locul de ridicare a tablierului metalic după aşezarea acestuia pe calaje.

(4) În toate cazurile, operaţia de ridicare a tablierului va fi realizată de personal pregătit şi instruit în acest scop, în prezenţa şefului atelierului regional de poduri.

Art. 235. – (1) În caz de ridicare a podurilor cu grinzi cu

zăbrele sau chiar cu inimă plină când grinzile sunt continui, sau în cazul în care există alte dificultăţi cu caracter tehnic, se avizează compartimentul de poduri regional pentru trimiterea unui delegat, care să asiste la operaţiile de ridicare.

(2) În situaţii deosebite se solicită şi participarea reprezentantului compartimentului de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau al gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile după caz.

Art. 236. – Toate lucrările executate cu ocazia ridicării

tablierelor metalice se menţionează în memoriul de revizie a podului.

SECŢIUNEA a 4-a

Condiţii de execuţie a lucrărilor de reparaţii la podurile de cale ferată

Art. 237. – (1) La executarea unor reparaţii deosebite la

piesele importante, este necesar să se întocmească un proiect tehnic pentru realizarea acestor lucrări, analizând în cele mai mici detalii procesul tehnologic corespunzător condiţiilor de circulaţie impuse.

(2) Reparaţiile deosebite se referă la: înlocuirea barelor deteriorate, eclisarea pieselor deteriorate care necesită desfacerea îmbinărilor de rezistenţă, eclisarea fisurilor din inimile grinzilor cu inimă plină.

83

Art. 238. – În cazul eclisării fisurilor din platbanda de inimă a grinzilor inimă plină, fisura se încadrează cu două găuri de stopare de 3-5 mm diametru, executate la cele două extremităţi ale fisurii pentru a opri dezvoltarea ei, după care se execută reparaţia prin eclisare.

Art. 239. – În mod obişnuit, lucrările curente de reparaţii

la construcţiile îmbinate cu nituri sau şuruburi se execută prin utilizarea aceloraşi elemente de asamblare.

Art. 240. – (1) Reparaţiile prin sudare a tablierelor

metalice se execută cu sudori autorizaţi pentru astfel de lucrări, pe baza unor detalii de execuţie avizate de personal de specialitate autorizat.

(2) De asemenea, se impune determinarea sudabilităţii oţelului utilizat la realizarea tablierului metalic prin analize şi încercări, obţinându-se în acest sens un aviz scris din partea unui laborator autorizat, fără de care nu se admit nici un fel de lucrări de reparaţie prin sudare.

Art. 241. – Intervenţiile la podurile sudate nu se

realizează decât de unităţi de execuţie autorizate pentru acest gen de lucrări şi pe bază de proiecte tehnice întocmite de unităţi de proiectare autorizate în domeniu şi de tehnologii de execuţie a sudurilor pe şantier, acceptate.

SECŢIUNEA a 5-a

Execuţia lucrărilor de întreţinere la podurile masive de cale ferată

Art. 242. – ( 1) La podurile masive de cale ferată,

lucrările de întreţinere constau în general în reparaţii pe suprafeţe reduse, respectiv refacerea zonelor cu betonul de acoperire degradat – defect care favorizează corodarea

84

armăturilor – refacerea rostuielilor deteriorate în special ale zidăriilor din cărămidă sau piatră ale bolţilor, reparaţii la timpane, trotuare, scări de acces, aripi, sferturi de con pereate şi ziduri de gardă.

(2) Reparaţiile care implică consolidarea unor elemente de rezistenţă ale podurilor masive se execută numai pe baza unei documentaţii tehnice întocmite de un proiectant de specialitate autorizat.

85

CAPITOLUL VII

ÎNTOCMIREA RELEVEELOR LA PODURILE DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Releveul elementelor caracteristice ale podului de cale ferată

Art. 243. – (1) Cu ocazia reviziei tehnice periodice a unui

pod metalic, secţia de întreţinere a căii pe raza căreia se află podul respectiv pune la dispoziţia atelierului de poduri regional un extras din evidenţa podurilor, care să cuprindă în mod schematic elevaţia, planul, secţiunea transversală şi datele caracteristice ale podului respectiv, întocmite conform prescripţiilor pentru ţinerea evidenţei podurilor.

(2) Cu ocazia acestei revizii, atelierul de poduri regional confruntă toate datele predate de secţia de întreţinere a căii cu cele obţinute pe teren, completând pe cele lipsă şi corectând pe cele care nu corespund cu realitatea.

(3) Completările sau modificările făcute sunt comunicate secţiei respective de întreţinere a căii, care este obligată să-şi reactualizeze evidenţa şi să raporteze compartimentului de specialitate regional iar acesta compartimentului de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau a gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile.

(4) Exemplarele – schiţa şi fişa – predate atelierului regional de poduri cu ocazia acestei prime revizii tehnice periodice, rămân în arhiva acestuia şi servesc la reviziile tehnice periodice ulterioare, fiind valabile atât timp cât podul nu este reconstruit sau nu suferă modificări esenţiale.

86

Art. 244. – La podurile cu grinzi cu zăbrele, se mai

efectuează, cu ocazia fiecărei revizii tehnice periodice, pe lângă constatările şi cercetările din capitolele precedente, următoarele relevee periodice necesare pentru aprecierea stării generale şi a modului de comportare a podului:

a) releveul deformaţiilor grinzilor principale în plan vertical;

b) releveul deformaţiilor grinzilor principale în plan orizontal;

c) releveul cotelor de reazem; d) releveul profilului albiei.

Art. 245. – (1) Rezultatul acestor relevee se consemnează

în memoriul de revizie tehnică a podului. (2) Operaţiile care se execută în cadrul releveelor trebuie

efectuate numai de personal tehnic autorizat în acest sens.

SECŢIUNEA a 2-a

Releveul deformaţiilor grinzilor principale în plan vertical

Art. 246. – (1) Deformaţiile ambelor grinzi se măsoară cu

instrumente optice cu o aproximaţie de 1 mm, când podul nu este încărcat şi se consemnează într-o schiţă în memoriul de revizie.

(2) Deformaţiile se măsoară la fiecare nod şi se raportează la linia reazemelor, pentru fiecare travee în parte, astfel ca la reazeme ele să fie totdeauna egale cu zero.

Art. 247. – (1) Pentru a avea o evidenţă exactă a punctelor

construcţiei în care se aşează mira pentru citire, acestea se notează şi se consemnează în memoriu.

(2) Aceste puncte trebuie să fie de regulă deasupra antretoazelor în dreptul montanţilor.

87

(3) Mira se aşează succesiv pe antretoaze şi anume pe talpa superioară, pornind în sensul kilometrajului de la un capăt la celălalt al podului.

(4) La aşezarea mirei, se constată dacă numărul şi grosimea platbandelor superioare de la antretoaze în dreptul montantului sunt aceleaşi la toate antretoazele.

(5) În caz de diferenţă, se efectuează corecţia respectivă la cota citită, menţionând acest lucru în memoriu, linia de reper fiind planul inferior al cornierelor tălpilor inferioare.

Art. 248. – (1) În cazul în care, nu există antretoaze, mira

se aşează pe tălpi în dreptul montanţilor, ţinând şi aici seama de diferenţa de grosime a platbandelor.

(2) La reviziile tehnice ulterioare, aşezarea mirei trebuie să se facă tot în aceste locuri.

Art. 249. – (1) Măsurarea deformaţiilor grinzilor

principale în plan vertical se efectuează la podurile cu grinzi cu zăbrele.

(2) La podurile cu grinzi cu inimă plină, măsurarea acestor deformaţii se efectuează numai în cazul în care la o constatare vizuală podul prezintă o încovoiere – săgeată; în acest caz, se măsoară săgeata grinzilor sub linia reazemelor, în mijlocul podului, când acesta nu este încărcat, ţinându-se seama de diferenţa de grosime a platbandelor.

Art. 250. – Tablierelor metalice având deschiderea mai

mare de 20,00 m li se prevede din construcţie o contrasăgeată egală cu săgeata elastică produsă de greutatea proprie şi de un sfert din greutatea convoaielor mobile fără influenţa coeficientului dinamic.

Art. 251. – (1) La podurile metalice realizate înainte de anul 1998 pentru viteze mai mici sau egale cu 140 km/h, săgeţile elastice admise în timpul exploatării, nu trebuie să depăşească valoarea de 1/500 din deschidere.

88

(2) Pentru poduri realizate după anul 1998, săgeţile elastice admise în timpul exploatării nu trebuie să depăşească săgeţile verticale elastice produse de încărcările datorate convoaielor de calcul afectate cu coeficientul dinamic, corespunzătoare treptei de viteză, mărimii şi deschiderii, respectiv numărului de deschideri consecutive, prevăzute de standardele în vigoare.

Art. 252. - Podurile construite înainte de 1998 vor fi supuse expertizării în cazul sporirii vitezelor de circulaţie peste valorile la care au fost proiectate sau consolidate ulterior.

Art. 253. – Pentru podurile din beton armat, săgeata elastică din sarcini de exploatare nu trebuie să depăşească valoarea proiectată.

SECŢIUNEA a 3-a

Releveul deformaţiilor grinzilor principale în plan orizontal

Art. 254. – Pentru a constata dacă s-au produs deformaţii

laterale cu caracter permanent la tălpile grinzilor principale prin deplasarea nodurilor în plan orizontal - spre interiorul sau exteriorul podului - precum şi dacă aceste deformaţii progresează, la fiecare revizie tehnică periodică, pentru fiecare travee şi pentru fiecare grindă în parte, se măsoară deplasările orizontale ale nodurilor în raport cu linia reazemelor.

Art. 255. – (1) Determinarea deplasărilor laterale se

realizează fie prin mijloace simple, măsurându-se deplasările nodurilor faţă de linia reazemelor, fie cu ajutorul instrumentelor optice, care pentru deschideri mai mari de 20 m devin strict necesare.

(2) În acest caz, se procedează în felul următor:

89

a) cu ajutorul unui teodolit, se obţine o linie de vizare în interiorul sau exteriorul podului;

b) se citesc distanţele între planul de vizare şi centrele nodurilor ambelor grinzi, pe o riglă gradată, aşezată orizontal, succesiv pe toate nodurile tălpilor inferioare şi superioare.

(3) Fixarea axei de vizare în interiorul podului este mai avantajoasă pentru podurile deschise cu calea jos.

(4) În celelalte cazuri, este preferabil fixarea axei de vizare, în exteriorul podului.

Art. 256. – (1) Rezultatele releveelor, respectiv deplasările laterale constatate în urma măsurătorilor sunt consemnate în memoriul de revizie tehnică prin realizarea unei schiţe.

(2) Pentru ca rezultatele de la o revizie tehnică la alta să fie comparabile, aceste relevee trebuie executate cu o precizie de minim 1 mm.

Art. 257. – (1) Releveele deplasărilor laterale se

efectuează în mod obligatoriu la podurile cu grinzi cu zăbrele cu calea jos, deschise, pentru care aceste măsurători au o importanţă specială, ele stabilind gradul de şerpuire al tălpilor superioare, supuse la flambaj general.

(2) La podurile cu grinzi inimă plină şi la celelalte tipuri de poduri cu grinzi cu zăbrele, aceste relevee se efectuează numai atunci când deformaţiile laterale sunt vizibile cu ochiul liber, solicitarea efectuării lor rămânând la aprecierea responsabilului cu lucrările de artă din cadrul secţiei de întreţinere a căii.

(3) Dacă la aceste poduri, şi în special la podurile vechi, se observă indicii de slăbire a podului, deformaţii precum şi răsuciri, ale întregului tablier, atunci atelierul regional de poduri efectuează un releveu al deformaţiilor în plan orizontal şi

90

raportează situaţia constatată compartimentului de specialitate regional pentru adoptarea măsurilor corespunzătoare, după refacerea măsurătorilor în prezenţa sa.

SECŢIUNEA a 4-a

Releveul cotelor de reazem ale podurilor de cale ferată

Art. 258. – (1) Datorită tasării fundaţiilor, se pot produce denivelări în punctele de reazem ale tablierelor.

(2) Aceste denivelări sunt importante in special la podurile cu grinzi continui, la cele în arc cu articulaţii şi fără tiranţi şi la podurile cu arce încastrate, unde asemenea denivelări pot produce, în barele grinzilor, eforturi suplimentare foarte mari.

Art. 259. – (1) Pentru constatarea denivelărilor, se efectuează un nivelment general al cotelor de reazem ale tablierelor, separat pentru fiecare grindă, notându-se locurile unde s-a aşezat mira pentru citire.

(2) De regulă, mira se aşează pe antretoază în dreptul îmbinărilor cu grinda principală.

(3) La podurile cu grinzi independente simplu rezemate, acest nivelment se efectuează numai în cazul unor denivelări evidente, ele neinfluenţând eforturile din bare, dar putând avea influenţe negative asupra nivelului şi direcţiei liniei.

Art. 260. – (1) Nivelmentul se efectuează în raport cu un reper de beton bine fixat pe terasament şi asigurat împotriva oricărei tasări care serveşte ca punct de comparaţie pentru reviziile tehnice periodice succesive.

(2) Rezultatele acestui nivelment se consemnează în memoriu de revizie printr-o schiţă, iar responsabilului cu lucrările de artă îi revine sarcina interpretării rezultatelor prin comparaţie cu cele anterioare şi semnalarea unor eventuale evoluţii periculoase.

91

SECŢIUNEA a 5-a

Releveul profilului albiei Art. 261. – (1) Cotele fundului albiei se măsoară în raport

cu nivelul feţei superioare a traverselor şi se consemnează în memoriu de revizie printr - o schiţă.

(2) La cursuri de apă mici, măsurarea se realizează, după caz, cu ajutorul unor instrumente simple dar care să asigure o toleranţă de cel mult 1 cm.

(3) Manipularea instrumentelor se efectuează de pe pod în dreptul locului unde trebuie stabilită adâncimea albiei.

Art. 262. – (1) La podurile peste ape mari, pentru măsurarea adâncimilor acestora sub pod se folosesc dispozitive adecvate.

(2) Pentru podurile dunărene, cursul apei fiind navigabil, măsurătorile se realizează de unităţi autorizate care dispun de ambarcaţiuni şi aparataj special, pe bază de convenţii cu administraţia de navigaţie, la o perioadă de cel puţin un an.

Art. 263. – La podurile cu grinzi cu zăbrele, aceste cote se măsoară în dreptul fiecărui nod, iar la cele cu grinzi cu inimă plină se măsoară cotele în punctele cu risc sporit, într-un număr suficient de mare pentru o bună reprezentare a configuraţiei albiei, dar nu mai puţin de zece puncte.

Art. 264. – (1) Acest releveu se realizează la toate

podurile peste ape curgătoare şi este independent de releveele care se fac de către personalul secţiei de întreţinere a căii.

(2) Rezultatele măsurătorilor sunt interpretate de responsabilul cu lucrările de artă, din cadrul secţiei de întreţinere a căii care stabileşte evoluţia albiei comparativ cu măsurătorile anterioare.

(3) Responsabilul cu podurile consemnează măsurătorile efectuate în jurnalul de evenimente şi ia măsurile ce se impun conform prezentelor instrucţiuni.

92

CAPITOLUL VIII MEMORIUL DE REVIZIE TEHNICĂ PERIODICĂ A

PODURILOR DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Întocmirea memoriului de revizie tehnică periodică

Art. 265. – Pentru consemnarea rezultatelor reviziilor tehnice periodice şi a releveelor, se întocmesc memorii ale podului revizuit, în care se consemnează toate constatările efectuate cu ocazia reviziilor şi reparaţiile executate, precum şi orice alte constatări efectuate conform reglementărilor din prezentele instrucţiuni.

Art. 266. – (1) Memoriul de revizie tehnică se întocmeşte

de către şeful atelierului regional de poduri, atât pe baza datelor din condicile de revizie tehnică a podurilor de la secţiile de întreţinere a căii, unde sunt consemnate toate defectele constatate, reparaţiile executate şi orice observaţii făcute, dar în mod special pe baza datelor extrase din registrul de şantier al atelierului regional de poduri şi a constatărilor efectuate la podul respectiv.

(2) Memoriul se întocmeşte separat pentru fiecare pod sau podeţ metalic indiferent de deschidere, respectiv pod masiv, după care se anexează la dosarul podului sau podeţului respectiv.

(3) Memoriul de revizie a podului se întocmeşte şi se redactează conform anexei nr. 9, completându-se numai formularele care corespund situaţiei respective.

(4) Memoriul de revizie a podului se întocmeşte în 3 exemplare, din care unul se reţine pentru arhiva atelierului de revizie – sau unitatea de care aparţine şi sub controlul căreia se

93

execută lucrările de revizie –, iar celelalte două sunt transmise, la sfârşitul fiecărei luni, compartimentului de specialitate regional, pentru toate podurile revizuite şi reparate complet în luna precedentă.

Art. 267. – (1) După verificarea memoriilor de revizie,

compartimentul de specialitate regional reţine un exemplar pentru arhivă, iar al doilea îl transmite secţiei de întreţinere a căii pe raza căreia se află podul respectiv.

(2) Concentratoarele cu toate podurile revizuite periodic în decursul unui an calendaristic, cu date minime de identificare şi concluziile verificării memoriilor de revizie, sunt transmise cel târziu până la 15 ianuarie al anului următor, compartimentului de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau al gestionarului de infrastructură feroviară neinteroperabilă după caz.

Art. 268. – Dacă în urma reviziei tehnice periodice se

depistează defecte mai grave a căror remediere nu poate fi realizată decât pe bază de proiecte şi aprobări speciale, după terminarea reviziei atelierul regional de poduri transmite tuturor unităţilor cărora li s-au trimis memoriile de revizie, rapoartele cu toate datele referitoare la lucrările executate şi la cele necesare de executat ulterior.

SECŢIUNEA a 2-a

Raportarea defectelor constatate ca urmare a reviziei tehnice a podurilor de cale ferată

Art. 269. – (1) În memoriul de revizie tehnică a podului

se consemnează toate constatările efectuate la revizia tehnică periodică respectivă şi datele reparaţiilor efectuate.

94

(2) Când la un anumit pod nu s-au efectuat constatări sau nu s-au efectuat reparaţii, coloanele şi rândurile respective, nu se completează.

(3) În acest ultim caz, în dreptul anexei respective se înscrie pe coperta memoriului de revizie “nu este cazul”.

Art. 270. – În general, raportarea rezultatelor reviziei tehnice periodice trebuie să conţină:

a) defectele constatate şi remediate imediat de către atelierul regional de poduri la tablierele metalice şi calea propriu-zisă, cum ar fi nituri slăbite, crăpături, îndoituri: – pentru nituri, se precizează unde şi câte nituri s-au găsit slăbite şi câte s-au schimbat – anexa nr. 10; – pentru îndoituri care nu s-au putut repara la rece şi pentru crăpături, se precizează locul unde s-au depistat, forma şi mărimea lor, schiţa cu toate dimensiunile caracteristice, schiţa reparaţiei efectuate şi data repară-rii – anexa nr. 11; – pentru piesele atacate de rugină se precizează locul defectului, lungimea atacată, reducerea secţiunii, în mm a piesei degradate, schiţa reparaţiei efectuate şi data reparării. Lista materialelor întrebuinţate la reparaţie, se prezintă în anexa nr. 12.

b) defectele mai grave constatate la tablierele metalice şi la calea propriu-zisă, a căror înlăturare s-a cerut cu raport special – anexa nr. 13.

c) defectele constatate şi lucrările executate sau necesar a fi executate la infrastructura podului, culei şi pile – anexa nr. 14.

d) alte neconformităţi, prevăzute în prezentele instrucţiuni care nu implică lucrări de reparaţii imediate, precum şi diferite observaţii ale şefului atelierului regional de poduri, atât la suprastructura cât şi la infrastructura podului – anexa nr. 15. Tot în această anexă, se

95

precizează data ultimei revopsiri şi modul cum se comportă vopseaua.

Art. 271. – Toată corespondenţa şi aprobările necesare

pentru executarea lucrărilor vor fi păstrate atât la unitatea deţinătoare a mijlocului fix, cât şi la atelierul regional de poduri sau la unitatea prestatoare.

SECŢIUNEA a 3–a

Raportarea releveelor efectuate la podurile de cale ferată

Art. 272. – În memoriul de revizie tehnică a podului se

consemnează de asemenea şi toate rezultatele releveelor prevăzute la Capitolul VII.

Art. 273. – (1) Releveul deformaţiilor grinzilor principale în plan vertical se consemnează în memoriul de revizie sub forma unei schiţe la o scară mai mare decât scara lungimilor, astfel ca desenul să fie clar, conform anexei nr. 16.

(2) Pentru reprezentarea lungimilor se adoptă scara 1/500 sau în caz de nevoie pentru poduri mai mari, o altă scară potrivită.

Art. 274. – (1) Deformaţiile grinzilor principale în plan

orizontal sunt prezentate de asemenea în memoriul de revizie sub forma unei schiţe la o scară mai mare decât scara lungimilor, conform anexei nr. 17.

(2) Rezultatele măsurării acestor deformaţii se prezintă folosind aceleaşi scări ca la deformaţiile în plan vertical.

96

Art. 275. – Releveul nivelmentului reazemelor se realizează în special la podurile cu grinzi continue, în arc fără tirant, sau cu două articulaţii şi se raportează conform anexei nr. 18.

Art. 276. – Releveul profilului albiei se realizează la

aceeaşi scară cu elevaţia podului şi se raportează conform anexei nr. 19.

SECŢIUNEA a 4-a Raportarea lucrărilor executate la podurile de cale

ferată

Art. 277. –Toate intervenţiile efectuate la podurile de cale ferată sunt raportate şi înregistrate în jurnalul de evenimente al lucrării, iar pentru cele care impuneau existenţa unor aprobări, avize, certificate de calitate, procese verbale de recepţie la faze determinante sau lucrări ascunse, prestatorul are obligaţia predării acestor documente spre a fi anexate la cartea tehnică, cu ocazia recepţiei prestaţiei.

Art. 278. – (1) Pentru evidenţierea lucrărilor de reparaţii

executate în urma constatărilor făcute la revizia periodică, sau în intervalul între două revizii tehnice periodice, atelierul de poduri regional sau secţia de poduri întocmeşte câte un borderou. pentru acele poduri, la care s-au executat asemenea lucrări.

(2) Borderoul lucrărilor se întocmeşte în 3 exemplare în ordine cronologică, din care unul rămâne la atelierul de poduri regional sau secţia de poduri, unul se transmite la compartimentul de specialitate regional şi unul la secţia respectivă de întreţinere a căii – anexa nr. 20.

(3) Podurile la care se execută lucrări importante se consemnează într-un borderou în ordine cronologică pe măsură ce se execută conform anexei nr. 21.

97

CAPITOLUL IX DOCUMENTAŢIA TEHNICĂ DE REVIZIE A PODULUI

DE CALE FERATĂ

Art. 279. – Cu datele transmise de către secţia de întreţinere a căii, cu cele din constatările efectuate şi cu datele referitoare la lucrările executate, atelierul regional de poduri întocmeşte o documentaţie tehnică de revizie pentru fiecare pod sau podeţ, compus din următoarele documente:

a) fişa podului cu datele caracteristice ale podului şi planşele cu schiţele respective, conform anexei nr. 22;

b) memoriul de revizie tehnică a podului; c) borderoul reparaţiilor importante ale podului; d) devizele şi planurile respective referitoare la

lucrările de reparaţie; e) procesele-verbale de recepţie ale lucrărilor

executate. Art. 280. – Documentaţiile tehnice de revizie ale

podurilor existente la secţia de întreţinere a căii, compartimentul de specialitate regional şi la compartimentul de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau din centralul gestionarului infrastructurii feroviare neinteroperabile după caz sunt completate cu informaţii, respectiv cu piese scrise şi desenate întocmite cu ocazia unei noi revizii tehnice periodice efectuate conform prezentelor instrucţiuni.

Art. 281. – Atelierul regional de poduri este obligat ca în cazul în care nu mai efectuează revizia tehnică a unor poduri, să predea pe bază de proces verbal toate documentele şi documentaţia tehnică aferentă, secţiilor de întreţinere a căii pe raza căreia se găsesc respectivele poduri.

98

CAPITOLUL X LUCRĂRI CARE NECESITĂ EXISTENŢA UNUI PROIECT

TEHNIC ŞI/SAU A EXPERTIZEI TEHNICE

Art. 282. – (1) Intervenţiile în timp asupra construcţiilor constând din lucrări de întreţinere - determinate de uzura sau de degradarea normală - au ca scop asigurarea funcţiilor construcţiilor pe perioada de exploatare, dar sunt frecvente situaţiile în care este necesară şi executarea unor lucrări de reparaţii mai mari.

(2) Executarea lucrărilor mai importante de reparaţii a podurilor de cale ferată sunt determinate de producerea unor degradări severe sau de necesitatea îmbunătăţirii sau modernizării din punct de vedere tehnic a construcţiilor existente.

Art. 283. – (1) Execuţia lucrărilor de întreţinere sau de reparaţii cu un grad ridicat de complexitate şi cu un volum mare de operaţii, implică obligatoriu existenţa unui proiect tehnic de execuţie şi/sau a unei expertize efectuate asupra stării tehnice a podului de cale ferată.

(2) Proiectele tehnice se întocmesc, în conformitate cu prevederile legale, de unităţi de proiectare autorizate, constituind documente care se anexează în toate situaţiile la cartea tehnică a construcţiei.

Art. 284. – Pentru lucrări periodice de remediere sau reparaţii ale părţilor vizibile ale elementelor de construcţie, de refacere a unor straturi de protecţie, inclusiv de înlocuire a unor piese deteriorate, administratorul infrastructurii feroviare sau gestionarul infrastructurii feroviare publice neinteroperabile poate întocmi pentru aceste lucrări, documentaţii tehnice prin personalul propriu autorizat.

99

Art. 285. – Executanţii lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor au obligaţia să respecte prevederile din proiectele tehnice elaborate în acest scop, luând toate măsurile pentru asigurarea calităţii lucrărilor, având în vedere că atât proiectantul cât şi executantul lucrării, au responsabilităţi legate de comportamentul structurii de rezistenţă pe toată perioada de exploatare a construcţiei.

100

CAPITOLUL XI SCHELE UTILIZATE LA LUCRĂRILE DE PODURI

DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Schele utilizate la executarea reviziei şi a lucrărilor, în condiţii tehnice impuse.

Art. 286. – (1) Podurilor de importanţă deosebită, trebuie

să li se asigure din construcţie conform reglementărilor specifice în vigoare, posibilitatea de a putea fi urmărite în exploatare.

(2) În acest sens, este necesar să fie analizate soluţiile de asigurare a accesului pentru vizitarea tuturor elementelor construcţiei în depline condiţii de protecţie a muncii.

Art. 287. – Podurile mari peste Dunăre, Olt, Mureş se

recomandă să fie dotate cu schele proprii de inventar nedemontabile, a căror utilizare să fie totdeauna precedată de o revizie tehnică sub directa coordonare a şefului de atelier sau al şefului secţiei de poduri.

Art. 288. – Pentru revizia tehnică periodică a podurilor,

revizii suplimentare, expertizări sau operaţii simple, este indicat să fie utilizate schele mobile, care au avantajul unor economii substanţiale de material lemnos sau metalic, manoperă, timp şi, nu în ultimul rând, reducerea riscului unor accidente.

Art. 289. – Schelele mobile montate pe vehicule cu

acţionare proprie sau auxiliară sunt utilizate numai dacă sunt autorizate pentru activitatea pe calea ferată, respectiv în zona de

101

siguranţă a căii ferate; de asemenea ele trebuie să fie autorizate şi de o autoritate în domeniul echipamentelor de ridicat.

Art. 290. – (1) Pentru executarea unor lucrări de reparaţie

care presupun un anumit număr de personal, scule şi materiale, este necesară montarea unor schele fixe din lemn, metalice sau combinate.

(2) În toate cazurile când se utilizează schele din lemn sau metalice montate la faţa locului, recepţia acestora înainte de utilizare este efectuată de şeful atelierului de poduri regional, care urmăreşte ca materialele utilizate să îndeplinească toate condiţiile de rezistenţă şi calitate.

(3) Nu sunt admişi dulapii de podină cu grosimi sub 48 mm şi lăţimi sub 25 cm, peste înălţimile impuse de normele de protecţia muncii.

(4) Schelele sunt totdeauna prevăzute cu parapeţi. (5) Proiectul tehnic de montare a schelelor trebuie să ţină

seama de condiţiile specifice fiecărui pod precum şi de lucrările care trebuie efectuate.

Art. 291. – Utilizatorii schelelor au obligaţia să respecte

procesul tehnologic stabilit, măsurile impuse pentru lucrul în zona de siguranţă a căii ferate electrificate şi să utilizeze echipamentul de protecţie specific - centuri de siguranţă, căşti de protecţie, mănuşi.

Art. 292. – Pe liniile de cale ferată electrificate,

personalul executant trebuie să fie autorizat pentru lucrări de acest gen, conform procedurilor specifice liniilor electrificate şi normelor de siguranţă şi protecţie a muncii.

102

SECŢIUNEA a 2-a

Scule şi dispozitive utilizate la executarea reviziei tehnice şi a lucrărilor la podurile de cale ferată

Art. 293. – Cu ocazia reviziilor tehnice periodice sau

suplimentare precum şi a urmăririi speciale, pentru obţinerea de măsurători şi observaţii corecte se utilizează instrumente şi aparatură care să asigure gradul de precizie impus de toleranţele admise pentru elementul verificat.

Art. 294. – Tehnologiile, sculele, utilajele şi dispozitivele

utilizate la lucrările de întreţinere, reparaţie şi revopsire, impuse ca urmare a reviziilor tehnice a podurilor de cale ferată, trebuie să fie corespunzătoare nivelului de admisibilitate cerut pentru operaţia respectivă şi să se încadreze în parametrii de productivitate adecvaţi.

103

CAPITOLUL XII ASIGURAREA CALITĂŢII LA LUCRĂRILE DE PODURI

DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Sistemul calităţii în activitatea de construcţii, reparaţii şi

întreţinere a podurilor de cale ferată

Art. 295 – Sistemul calităţii în activitatea de construcţie, reparaţii şi întreţinere a podurilor de cale ferată reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente, proceduri şi mijloace, care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de concepere, realizare, exploatare şi postutilizare.

Art. 296 – Sistemul calităţii în activitatea de construcţie, reparaţii şi întreţinere a podurilor de cale ferată se compune din:

a) reglementările tehnice; b) calitatea produselor folosite la realizarea podurilor de

cale ferată; c) agrementele tehnice pentru produsele şi procedeele

noi; d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi

expertizarea proiectelor şi a podurilor de cale ferată; e) conducerea şi asigurarea calităţii; f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi

încercări; g) recepţia lucrărilor; h) comportarea în exploatare a podurilor de cale ferată şi

intervenţiile în timp; i) postutilizarea podurilor de cale ferată; j) controlul de stat al calităţii.

104

Art. 297. – Conducerea şi asigurarea calităţii în activitatea

de construcţii, reparaţii şi întreţinere a podurilor de cale ferată constituie obligaţia tuturor factorilor care participă la conceperea, realizarea şi exploatarea podurilor de cale ferată şi implică o strategie adecvată şi măsuri specifice pentru garantarea calităţii acestora.

Art. 298. – Agenţii economici autorizaţi de către AFER

care execută lucrări de construcţii, reparaţii şi întreţinere poduri de cale ferată trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător cerinţelor, prin personal propriu şi responsabili tehnici cu execuţia atestaţi, precum şi printr-un sistem propriu conceput şi realizat.

Art. 299. – (1) Verificarea calităţii execuţiei lucrărilor de

poduri de cale ferată este obligatorie şi se efectuează de către investitori prin personal atestat, inspectori de şantier sau prin agenţi economici de consultanţă specială.

(2) Expertizele tehnice ale proiectelor tehnice şi ale podurilor de cale ferată se efectuează numai de către experţi tehnici atestaţi.

Art. 300. – Beneficiarul lucrărilor de revizie, întreţinere,

reparaţii şi revopsire, respectiv secţia de întreţinere a căii, prin responsabilul cu lucrările de artă, are obligaţia verificării calităţii lucrărilor, urmăririi realizării lor conform prezentelor instrucţiuni, proiectului, contractelor de execuţie şi graficelor stabilite.

Art. 301. – Nu se admite execuţia prestaţiilor care nu

respectă reglementările specifice în vigoare sau care afectează siguranţa circulaţiei trenurilor sau securitatea persoanelor.

105

SECŢIUNEA a 2-a

Obligaţii şi răspunderi ale administratorului infrastructurii feroviare sau ale gestionarului infrastructurii feroviare

neinteroperabile referitoare la calitatea lucrărilor de poduri

Art. 302. – Administratorul infrastructurii feroviare sau

gestionarul infrastructurii feroviare neinteroperabile după caz, care efectuează intervenţii la podurilor de cale ferată, are următoarele obligaţii principale referitoare la calitatea lucrărilor executate:

a) stabilirea nivelului calitativ ce trebuie realizat prin proiectare şi execuţie pe baza reglementărilor tehnice, precum şi a studiilor efectuate;

b) obţinerea acordurilor şi a avizelor prevăzute de lege, precum şi a autorizaţiei de construire acolo unde se impune;

c) asigurarea verificării proiectelor prin specialişti verificatori de proiecte atestaţi;

d) asigurarea verificării execuţiei corecte a lucrărilor prin inspectori de şantier sau agenţi de consultanţă specializaţi, pe tot parcursul lucrărilor;

e) acţionarea în vederea soluţionării neconformităţilor, a defectelor apărute pe parcursul execuţiei lucrărilor, precum şi a deficienţelor proiectelor;

f) asigurarea recepţiei lucrărilor de poduri de cale ferată la terminarea acestora şi la expirarea perioadei de garanţie;

g) întocmirea cărţii tehnice a podului de cale ferată; h) expertizarea podurilor de cale ferată de către experţi

tehnici atestaţi, în situaţiile în care la aceste

106

construcţii se execută lucrări de extindere, consolidare, reconstruire şi reparaţie.

Art. 303. – Întrucât administratorul infrastructurii

feroviare are şi calitatea de proprietar, el mai are şi alte obligaţii şi răspunderi după cum urmează:

a) efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi reparaţie care îi revin, prevăzute conform normelor legale în cartea tehnică a construcţiei şi rezultate din activitatea de urmărire a comportării în timp a podurilor de cale ferată;

b) păstrarea şi completarea la zi a cărţii tehnice a podurilor de cale ferată şi predarea acesteia, la înstrăinarea construcţiei, noului proprietar;

c) asigurarea urmăririi comportării în timp a podurilor de cale ferată, conform prevederilor din cartea tehnică şi a reglementărilor tehnice;

d) efectuarea, după caz de lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi de lucrări de reparaţii ale construcţiei numai pe bază de proiecte întocmite de către persoane fizice sau persoane juridice autorizate şi verificate potrivit legii;

e) asigurarea realizării lucrărilor de intervenţii asupra podurilor de cale ferată, impuse prin reglementările specifice în vigoare;

f) folosirea podurilor de cale ferată conform instrucţiunilor de exploatare prevăzute în cartea tehnică a construcţiei;

g) sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspecţiei de Stat în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, în cazul unor accidente tehnice la podurile de cale ferată în exploatare.

107

SECŢIUNEA a 3–a

Obligaţii şi răspunderi ale agentului economic autorizat care execută lucrări la podurile de cale ferată

Art. 304. – Executantul lucrărilor de construcţii, reparaţii

şi întreţinere a podurilor de cale ferată are următoarele obligaţii principale:

a) sesizarea investitorilor asupra neconformităţilor şi neconcordanţelor constatate în proiecte, în vederea soluţionării;

b) începerea execuţiei lucrărilor numai la construcţii autorizate în condiţiile legii şi numai pe bază de proiecte tehnice verificate de specialişti atestaţi;

c) asigurarea nivelului de calitate conceput şi realizat prin personalul propriu, cu responsabili tehnici cu execuţia, atestaţi;

d) convocarea factorilor care trebuie să participe la verificarea lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuţiei, şi asigurarea condiţiilor necesare efectuării acestora, în scopul obţinerii acordului de continuare a lucrărilor;

e) soluţionarea neconformităţilor, a defectelor şi a neconcordanţelor apărute în fazele de execuţie, numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectant cu acordul investitorului, respectiv al administratorului infrastructurii feroviare;

f) utilizarea în execuţia lucrărilor numai a produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect, omologate tehnic sau pentru care există agremente tehnice, care conduc la realizarea cerinţelor, precum şi gestionarea probelor-martor;

g) respectarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie pentru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor;

108

h) sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajare a teritoriului în cazul producerii unor accidente tehnice în timpul execuţiei lucrărilor;

i) supunerea la recepţie numai a construcţiilor care corespund cerinţelor de calitate şi pentru care a predat investitorului documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei;

j) ducerea la îndeplinire la termenele stabilite, a măsurilor dispuse prin actele de control sau prin documentele de recepţie a lucrărilor;

k) remedierea, defectelor calitative apărute din vina sa, atât în perioada de execuţie, cât şi în perioada de garanţie stabilită potrivit legii;

l) readucerea terenurilor ocupate temporar la starea lor iniţială, la terminarea execuţiei lucrărilor;

m) stabilirea răspunderilor tuturor participanţilor la procesul de producţie – factori de răspundere, colaboratori, subcontractanţi – în conformitate cu sistemul propriu de asigurare a calităţii adoptat şi cu prevederile legale în vigoare.

SECŢIUNEA a 4–a

Obligaţii şi răspunderi comune

Art. 305. – Răspunderea pentru realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de exploatare, a unor poduri de cale ferată de calitate corespunzătoare, precum şi pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin procedurile şi regulamentele elaborate potrivit prevederilor prezentelor instrucţiuni, revine factorilor care participă la conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea acestora.

Art. 306. – Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse

109

pentru poduri de cale ferată, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia atestat, inspectorul de şantier şi expertul tehnic atestat răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei, apărute într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după trecerea acestui termen, pe toată durata de exploatare a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei.

SECŢIUNEA a 5-a

Urmărirea respectării condiţiilor de siguranţa circulaţiei şi protecţie a muncii

Art. 307. – Respectarea condiţiilor de siguranţă a

circulaţiei feroviare şi de protecţie a muncii revin prestatorului activităţii de revizie, reparaţii sau întreţinere, ca prestator autorizat să efectueze lucrări cu specific feroviar la calea ferată sau în zona căii ferate.

Art. 308. – Nerespectarea reglementărilor specifice

activităţii la calea ferată atrage sistarea imediată a lucrărilor respective, cu luarea măsurilor necesare de punere în siguranţă şi avizarea conducerii prestatorului activităţii, conform reglementărilor specifice în vigoare.

110

CAPITOLUL XIII RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE REVIZIE TEHNICĂ

PERIODICĂ, ÎNTREŢINERE ŞI REPARAŢII A PODURILOR DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Convocarea comisiei de recepţie a lucrărilor

Art. 309. – (1) Recepţia lucrărilor certifică faptul că executantul şi – a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei tehnice de execuţie.

(2) Recepţia lucrărilor în cazul podurilor de cale ferată existente se efectuează ca urmare a executării reparaţiilor, consolidărilor, modernizărilor sau extinderilor şi se realizează în două etape:

a) recepţia la terminarea lucrărilor; b) recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.

(3) În cazul activităţii de întreţinere a podurilor de cale ferată, recepţia lucrărilor de revizie tehnică periodică, se solicită de către atelierul regional sau secţia de poduri, în termen de cel mult 30 de zile de la terminarea lucrărilor, prin avizarea secţiei respective de întreţinere a căii şi a compartimentului de specialitate regional, respectiv a compartimentului de specialitate din centralul administratului infrastructurii feroviare sau gestionarului infrastructurii feroviare publice neinteroperabile pentru poduri cu deschideri ≥ 50 m.

Art. 310. – (1) Recepţia lucrărilor de revizie tehnică

periodică a podurilor metalice de cale ferată trebuie să se efectueze înainte de începerea lucrărilor de revopsire.

111

(2) În cazul în care lucrările de revizie, întreţinere şi reparaţii efectuate de atelierul de poduri regional nu pot fi recepţionate din cauza nefinalizării documentaţiilor necesare pentru recepţie, înainte de revopsire un reprezentant al compartimentului de specialitate regional însoţit de şeful atelierului regional de poduri şi de inginerul responsabil cu lucrările de artă din secţie trebuie să efectueze recepţia acestora; procesul verbal de constatare a execuţiei întocmit de aceştia trebuie prezentat comisiei de recepţie.

SECTIUNEA a 2-a

Efectuarea recepţiei lucrărilor de revizie tehnică periodică, întreţinere şi reparaţii

Art. 311. – (1) Atelierul regional sau secţia de poduri

prezintă obligatoriu comisiei de recepţie pentru podul respectiv toate releveele şi situaţiile prevăzute în prezenta instrucţie.

(2) Comisia de recepţie este însoţită de şeful atelierului de poduri regional care a urmărit lucrările şi a efectuat releveele.

Art. 312. – Lucrările de revizie tehnică periodică la

podurile cu deschidere de peste 10,00 m se recepţionează în mod obligatoriu de şeful compartimentului regional de specialitate, şeful atelierului regional de poduri, şeful de secţie adjunct al secţiei de întreţinere a căii, cu participarea inginerului responsabil cu lucrările de artă din secţia de întreţinere a căii pe raza căreia se află podul respectiv.

Art. 313. – Lucrările de revizie tehnică la podurile cu

lungime sub 10,00 m deschidere, precum şi toate lucrările de revopsire, se recepţionează de către un delegat de la compartimentul de specialitate regional, şeful de secţie adjunct al secţiei de întreţinere a căii, şeful districtului de poduri şi şeful districtului de întreţinere a căii, cu participarea inginerului responsabil cu lucrările de artă al secţiei de întreţinere a căii.

112

Art. 314. – Comisia de recepţie a reviziei tehnice periodice sau a lucrărilor de reparaţii, examinează:

a) dacă lucrările au fost executate în conformitate cu prevederile contractului, ale documentaţiei tehnice de execuţie şi ale reglementărilor specifice, cu respectarea exigenţelor esenţiale, conform legii;

b) dacă s-au respectat avizele şi condiţiile de execuţie impuse de autorităţile competente;

c) dacă s-a întocmit documentaţia scrisă şi desenată necesară recepţiei;

d) dacă sunt justificate cheltuielile efectuate. Art. 315. – (1) În cazul nituirii comisia de recepţie

verifică, prin sondaj, calitatea lucrării executate, chiar dacă prin această operaţie se degradează stratul de vopsea.

(2) Imediat după finalizarea recepţiei, atelierul de poduri regional sau secţia de poduri trebuie să ia măsuri imediate de refacere a protecţiei anticorozive în punctele verificate.

Art. 316. – (1) După terminarea lucrărilor de revizie,

întreţinere şi reparaţii, comisia de recepţie întocmeşte un proces verbal de recepţie.

(2) Procesele verbale de recepţie a lucrărilor de revizie a podurilor metalice şi masive cu deschideri ≥ 5 m sunt avizate de şeful diviziei linii din cadrul regionalei de căi ferate, iar pentru celelalte tipuri sunt avizate de şefii secţiilor de întreţinere a căii.

(3) Pentru recepţia lucrărilor importante, se amenajează schele şi scări, care să facă posibil accesul comisiei de recepţie pentru examinarea acestora.

Art. 317. – Comisia de recepţie recomandă admiterea

recepţiei în cazul în care nu există obiecţii sau când obiecţiunile nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinaţiei sale.

113

Art. 318. – Comisia de recepţie recomandă amânarea recepţiei în cazul în care:

a) se constată lipsa sau nefinalizarea unor lucrări care afectează siguranţa în exploatare a podului de cale ferată;

b) construcţia prezintă vicii a căror remediere este de durată şi care, dacă nu ar fi efectuată, ar diminua considerabil utilitatea lucrării;

c) există în mod justificat dubii cu privire la calitatea lucrărilor şi este nevoie de încercări de orice fel pentru a le clarifica.

Art. 319. – Comisia de recepţie recomandă respingerea

recepţiei dacă se constată vicii care nu pot fi înlăturate şi care prin natura lor împiedică realizarea uneia sau a mai multor exigenţe esenţiale, caz în care se impun expertize, reproiectări sau refaceri de lucrări.

Art. 320. – Data recepţiei este considerată data încheierii

de către comisia de recepţie a procesului verbal de recepţie a lucrărilor, cu sau fără obiecţii.

SECŢIUNEA a 3-a

Condiţiile de circulaţie a trenurilor pe podurile de cale ferată stabilite în urma reviziei tehnice periodice

Art. 321. – Cu ocazia reviziilor tehnice sau a lucrărilor de

întreţinere sau reparaţii, atelierul de poduri regional sau secţia de poduri au obligaţia să analizeze, în funcţie de natura lucrării, influenţele asupra comportării structurii sau circulaţiei trenurilor şi să stabilească măsurile ce se impun.

Art. 322. – (1) Nu se execută lucrări care pot reduce temporar capacitatea portantă a structurii fără luarea unor măsuri de restricţionare a vitezei trenurilor, sarcinii pe osie sau închiderii de linie după caz, dar şi măsuri de asigurare a

114

stabilităţii structurii, fie şi numai datorită influenţei greutăţii proprii.

(2) Pentru compararea unor solicitări determinate de convoaie reale sau alte încărcări în perioada reparaţiilor, în anexele nr. 23a, 23b şi 23c sunt date momentele încovoietoare produse de convoaie teoretice de calcul cunoscute în funcţie de deschidere şi alte elemente ajutătoare.

Art. 323. – Lucrările de orice natură efectuate pe linii electrificate la a căror execuţie este necesară intrarea sau există riscul intrării în zona de influenţă a firului de contact sau a altor elemente sub tensiune, nu sunt începute decât după scoaterea de sub tensiune confirmată de personalul de specialitate cu responsabilităţi în acest sens.

115

PARTEA A II - A PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ A PODURILOR METALICE

DE CALE FERATĂ

CAPITOLUL XIV ORGANIZAREA LUCRĂRILOR DE REVOPSIRE A

TABLIERELOR METALICE LA PODURILE DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Scopul revopsirilor, interdependenţa dintre lucrările de revopsire şi revizie

Art. 324. – Menţinerea în stare bună a protecţiei

anticorozive a podurilor metalice de cale ferată presupune protejarea metalului împotriva ruginirii, care constituie una din cauzele principale ale slăbirii şi distrugerii construcţiilor metalice în general.

Art. 325. – (1) Lucrările de revopsire a podurilor metalice

trebuie să fie corelate cu reviziile tehnice periodice. (2) Necesitatea revopsirii podurilor metalice se stabileşte

în urma reviziei tehnice, ocazie cu care se face constatarea porţiunilor de metal ruginite sau cu vopsea degradată, în vederea curăţirii lor şi acoperirea metalului cu straturi de vopsea nouă, care să asigure protecţia anticorozivă.

Art. 326. – (1) Pentru ca rezultatul lucrărilor de revizie şi

de revopsire să fie cât mai eficace, este neapărat necesar ca în

116

toate cazurile, revizia podurilor să preceadă revopsirea lor, iar intervalul între aceste două operaţii să fie cât mai scurt posibil.

(2) Dacă revizia podului s-ar efectua după revopsirea lui, lucrările s-ar îngreuna foarte mult prin faptul că descoperirea defectelor sub vopsea ar deveni foarte dificilă şi în multe cazuri chiar imposibilă – de exemplu, descoperirea fisurilor.

(3) Pe de altă parte, prin încercarea niturilor, precum şi prin înlocuirea pieselor defecte cu piese noi, încă nevopsite, revizia ar deveni mai costisitoare, necesitând imediat după terminarea ei o nouă revopsire a tuturor suprafeţelor unde vopseaua s-a deteriorat sau nu este continuă.

Art. 327. – (1) Amânarea revopsirii, dacă aceasta se

impune a fi realizată imediat, cu un interval de timp prea lung după terminarea reviziei tehnice este dăunătoare, deoarece podul în acest timp este expus unei ruginiri mai intense decât înainte de revizuire.

(2) Revopsirea podurilor trebuie să urmeze reviziilor în acelaşi an şi la un interval pe cât se poate de scurt, admiţându-se o amânare cel mult până la începutul campaniei de lucrări a anului următor şi numai în cazurile în care, din cauza timpului înaintat, revopsirea nu mai poate fi executată în bune condiţii în acelaşi an.

Art. 328. – (1) Pentru ca în intervalul, chiar scurt, între

revizie şi revopsirea podului, piesele metalice noi sau cu vopsea degradată în urma loviturilor să nu fie expuse ruginirii, trebuie ca imediat după revizie aceste părţi să fie revopsite cu un strat de grund.

(2) Stratul de grund se aplică chiar de echipa de revizie, urmând ca straturile de vopsea să fie date ulterior cu ocazia revopsirii complete, dacă aceasta se realizează în termen de maxim 6 luni, perioada garantată pentru un strat de grund.

117

(3) În caz contrar este obligatoriu ca celelalte straturi să fie aplicate tot de echipa care efectuează revizia.

SECŢIUNEA a 2-a

Periodicitatea revopsirii podurilor de cale ferată

Art. 329. – La podurile metalice de cale ferată periodicitatea efectuării lucrărilor de revizie tehnică şi a lucrărilor de revopsire este de 5 -7 ani.

Art. 330. – La podurile amplasate în zone geografice

puternic agresive, la care perioada de revizie s-a redus la 3 ani, revopsirea trebuie să respecte periodicitatea numai dacă gradul de deteriorare a celei existente o impune.

Art. 331. – Dacă la un pod se constată că protecţia

anticorozivă se menţine în stare bună, nejustificându-se o refacere a acesteia în acel an, totuşi, după efectuarea operaţiilor de revizie tehnică periodică sau intermediară, atelierul de poduri regional trebuie să refacă protecţia anticorozivă pe toate suprafeţele metalice afectate cu aceeastă ocazie şi pe eventualele zone cu vopseaua degradată accidental.

Art. 332. – (1) Alegerea acoperirii protectoare trebuie să

ţină cont de clasa de agresivitate a mediului şi durata de viaţă impusă acesteia.

(2) Durata de viaţă a protecţiei reprezintă perioada de timp după care o acoperire protectoare se deteriorează astfel încât devine necesară refacerea ei completă; în această perioadă se pot efectua operaţii de remediere a defectelor produse accidental.

Art. 333. – Pentru eficientizarea acţiunii de menţinere a

unei protecţii anticorozive active pe toată perioada de

118

exploatare a unui pod metalic sau masiv - din beton precomprimat, cu conlucrare, grinzi înglobate - personalul cu responsabilităţi în acest sens trebuie să analizeze cumulativ următoarele aspecte în adoptarea intervalelor de intervenţie:

a) respectarea unei periodicităţi comune pentru revizie şi revopsire, prin adoptarea unor sisteme de protecţie cu o durată de viaţă care să garanteze integritatea acestora în intervalul de timp dintre două revizii tehnice;

b) adoptarea unor sisteme de protecţie cu o durată de viaţă estimată la un multiplu de intervale de revizie, prin analizarea influenţei reducerii manoperei la reviziile tehnice periodice fără revopsire faţă de preţul unei protecţii anticorozive superioare;

c) utilizarea unui sistem de protecţie compatibil cu cel existent, dar cu o curăţare manuală când suprafaţa afectată este redusă, sau înlocuirea sistemului existent cu unul nou, superior ca durată de viaţă şi cu realizarea mecanizată a curăţirii suprafeţelor metalice, recomandabil prin sablare.

SECŢIUNEA a 3-a

Planificarea lucrărilor de revopsire a podurilor de cale ferată

Art. 334. – (1) Fiecare compartiment de specialitate

regional întocmeşte un program periodic de revopsire a podurilor metalice pe 7 ani, pe 5 ani şi respectiv pe 3 ani, identic cu programul periodic al reviziilor tehnice.

(2) În cazul folosirii la lucrările de revopsire a unor materiale cu durată mare de exploatare, intervalul dintre două revopsiri se va mări în consecinţă.

(3) Programul astfel întocmit poate fi rectificat la nevoie de compartimentul de specialitate regional în fiecare an, în raport cu stadiul lucrărilor de revizie, dacă acestea, din diferite

119

motive, nu pot fi executate în strictă conformitate cu programele anuale.

Art. 335. – Succesiunea dintre reviziile tehnice şi revopsiri trebuie să fie menţinută iar eventualele lucrări întârziate dintr-un an trebuie să fie neapărat realizate în anul următor, pentru ca în cursul unui ciclu de 7 ani, respectiv 5 ani sau 3 ani după caz, toate podurile de cale ferată, fără excepţie, să fie revizuite, reparate şi revopsite.

Art. 336. – (1) Podurile care, din motive obiective, nu au putut fi revopsite la termenele fixate, sunt examinate la faţa locului de o comisie compusă dintr-un inginer de la compartimentul de specialitate regional, inginerul responsabil cu podurile al secţiei de întreţinere a căii şi de şeful atelierului de poduri, care stabileşte un program de revopsire a acestor poduri, pe urgenţe.

(2) Aceste urgenţe sunt stabilite pentru fiecărui pod ţinându – se seama de starea în care se prezintă protecţia anticorozivă şi de depăşirea perioadei de revopsire.

Art. 337. – Nu se admite, în nici un caz, pe nici o porţiune de pod, aplicarea unor straturi de vopsea în primul an şi a celorlalte straturi în anul următor.

Art. 338. – În fiecare an, compartimentul de specialitate regional evaluează lucrările de revopsire a podurilor metalice care urmează să fie executate în anul următor, inclusiv restanţele din anii anteriori.

Art. 339. – Determinarea suprafeţelor de revopsit se efectuează în modul următor:

a) se stabileşte greutatea podurilor, luând datele necesare din evidenţa podurilor, din dosarele iniţiale de la executarea podurilor, sau calculându-le pe baza diagramelor şi formulelor empirice;

b) se stabileşte suprafaţa de revopsit a fiecărui pod pe baza greutăţii şi deschiderii lui, trecând în evidenţă, pentru fiecare pod, suprafaţa lui – punctele a) şi b) se

120

aplică în cazurile când nu este cunoscută suprafaţa podului;

c) se evaluează procentual suprafeţele parţiale care urmează să fie tratate prin diferite operaţii de curăţire şi/sau revopsire în raport cu starea vopselei vechi: − aceste suprafeţe se determină pe baza examinării

pe teren de către inginerul responsabil cu lucrările de artă al secţiei de întreţinere a căii şi şeful atelierului regional de poduri cu ocazia reviziei tehnice, a stării vopselei vechi şi a aprecierii globale pentru fiecare pod, stabilind o mărime procentuală în raport cu suprafaţa totală a părţilor care urmează să fie supuse fiecărei operaţii în parte;

− pe baza acestui raport se pot calcula toate suprafeţele parţiale corespunzătoare fiecărei operaţii;

− se stabilesc cantităţile de materiale şi manoperă pe 1 mp de suprafaţă, necesare fiecărei operaţii în parte;

− pe baza datelor de la punctele anterioare, se calculează cantităţile totale de materiale;

− revopsirea podurilor metalice fiind în strânsă legătură cu revizia lor şi urmând a fi începute la un interval scurt de timp terminarea completă a acesteia, nu se procedează la revopsirea unui pod decât după ce s-au recepţionat lucrările de revizie.

Art. 340. – (1) În cazurile în care la un pod sunt necesare

de executat lucrări de reparaţii şi apoi de revopsire, acestea din urmă se execută după finalizarea lucrărilor de reparaţie, sau cel mult în anul următor.

(2) În caz că lucrările de reparaţii sunt amânate pentru anii următori, lucrările de revopsire se execută după programul stabilit.

121

CAPITOLUL XV EXECUTAREA ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR DE

REVOPSIRE A TABLIERELOR PODURILOR DE CALE FERATĂ

SECŢIUNEA 1

Pregătirea suprafeţelor metalice ale podurilor pentru revopsire

Art. 341. – (1) La stabilirea gradului de curăţire a

suprafeţei metalice se are în vedere gradul de degradare a protecţiei anticorozive anterioare, de categoria de protecţie respectiv durata de viaţă estimată a noii acoperiri protectoare - lungă, medie, scurtă - precum şi de clasa de agresivitate a mediului, respectiv neagresive, slab agresive, cu agresivitate medie, cu agresivitate puternică.

(2) Gradul de curăţire este precizat în raportul de revizie tehnică periodică pentru fiecare pod metalic întocmit de şeful atelierului de poduri regional şi stabilit la verificarea podului în colaborare cu responsabilul cu lucrările de artă din cadrul secţiei de întreţinere a căii.

Art. 342. – Înainte de a proceda la aplicarea vopselei,

toate suprafeţele metalice ale podului trebuie în prealabil curăţite, astfel ca, în momentul vopsirii, ele să fie perfect netede şi libere de orice urmă de praf, impurităţi, grăsime, funingine, vopsea degradată şi rugină şi totodată să fie şi perfect uscate.

Art. 343. – (1) Toate suprafeţele podului se spală cu apă,

manual sau cu instalaţie cu jet la presiune minimă de 350 bari, până la îndepărtarea oricărei urme de praf sau impurităţi şi obţinerea unei suprafeţe complet curate.

122

(2) Suprafeţele acoperite cu grăsime, se spală mai întâi cu o soluţie de degresare, până la completa îndepărtare a acesteia, iar apoi cu apă curată, pentru îndepărtarea completă a soluţiei de degresare.

Art. 344. – În locurile unde vopseaua veche este

degradată, suprafeţele de revopsit se curăţă cu raşchete şi perii de sârmă nu prea aspre, fie până la metal, dacă toate straturile de vopsea sunt deteriorate, fie numai până la stratul inferior dacă acesta se menţine bine şi aderă perfect la metal.

Art. 345. – Porţiunile suprafeţelor pe care vopseaua veche

nu se îndepărtează, fiind în stare bună, sau se îndepărtează numai parţial până la un strat inferior, se netezesc după curăţire, iar marginile lor se răzuiesc şi şlefuiesc, astfel ca racordarea de la vopseaua veche la suprafaţa de metal liberă de orice vopsea să se facă progresiv.

Art. 346. – (1) Părţile ruginite ale tablierului metalic se

curăţă în totalitate, prin înlăturarea vopselei degradate şi a ruginii până când oţelul apare absolut curat, liber de orice urmă de rugină.

(2) Dacă, din cauza acţiunii de ruginire foarte înaintată a unor elemente, curăţarea cu raşchete şi perii de sârmă nu este suficientă pentru îndepărtarea completă a ruginii, se recurge la batere, evitând însă deteriorarea sau slăbirea părţilor mai sensibile ale construcţiei sau la aplicarea unei soluţii de pasivizare.

(3) Suprafaţa prea rugoasă ce ar putea rezulta din această curăţare se netezeşte, deoarece rugozităţile reţin o umiditate, uneori imperceptibilă, care menţinându-se sub straturile de vopsea nouă poate provoca un nou proces de ruginire mai accentuat.

Art. 347. – La curăţirea de vopsea degradată şi de rugină,

se dă o atenţie specială locurilor greu accesibile, ca de exemplu

123

interstiţiile înguste dintre două platbande, guseurile şi cornierele, unde umezeala se menţine timp îndelungat şi există condiţii favorabile pentru apariţia şi dezvoltarea ruginii.

Art. 348. – În cazul în care urmează să se aplice o

protecţie anticorozivă incompatibilă cu cea precendentă, straturile de protecţie existente se îndepărtează complet şi se efectuează o curăţire totală, până la luciu metalic.

Art. 349. – (1) Deoarece curăţirea manuală are un

randament scăzut dar şi o calitate slabă, la podurile mari cu tabliere ruginite, care impun o curăţare totală, se adoptă, în toate cazurile, curăţarea prin sablare sau alte metode care realizează cel puţin aceiaşi calitate a curăţării.

(2) Sablarea se efectuează cu nisip cuarţos având particule cu muchii ascuţite şi o granulaţie cuprinsă între 0,5 – 1,0 mm.

(3) Sablarea se realizează numai cu instalaţii de sablare, aceeastă operaţie trebuind a fi agrementată tehnic.

(4) Presiunea aerului la sablare trebuie să se încadreze între 2- 4 atm.

Art. 350. – (1) Curăţirea de rugină cu ajutorul

substanţelor chimice – acizi – care o dizolvă - ca de exemplu acid sulfuric, acid clorhidric sau sodă caustică, este cu desăvârşire interzisă, întrucât îndepărtarea completă a sărurilor care se formează pe suprafaţa metalică de pe urma aplicării acestor acizi este foarte dificilă şi practic aproape imposibilă, existând pericolul ca aceşti acizi să rămână sub vopsea şi să provoace ruginirea intensă a metalului, distrugând în scurt timp şi vopseaua.

Art. 351. – Verificarea modului în care au fost curăţate

suprafeţele metalice, se efectuează prin frecarea în câteva locuri stabilite, cu o cârpă albă, curată şi uscată constatându-se dacă aceasta s-a înnegrit sau nu.

124

Art. 352. – (1) După pregătirea suprafeţelor pentru revopsire, se procedează imediat la chituirea tuturor rosturilor deschise ale pieselor îmbinate, pentru a suprima orice loc unde ar putea să pătrundă sau să stagneze apa şi să provoace astfel ruginirea.

(2) Chitul trebuie să fie destul de plastic, pentru a pătrunde bine în deschizături şi totodată destul de consistent pentru a se fixa bine.

(3) Chitul nou nu se aplică peste chitul sau vopseaua veche; înainte de chituire, rostul deschizăturii se curăţă cu o lamă subţire de orice urmă de vopsea sau chit vechi, precum şi de rugină, dacă aceasta ar exista sub chit.

Art. 353. – Operaţiile de curăţire a suprafeţelor de

revopsit şi de chituit, fiind cele mai importante pentru buna conservare a vopselei noi şi implicit a metalului, trebuie să se execute cu multă atenţie.

Art. 354. – Dacă perioada necesară execuţiei lucrărilor de

revopsire este insuficientă pentru finalizarea acţiunii de revopsire, nu se admite ca suprafeţele pe care s-a realizat curăţirea să rămână neprotejate până la reluarea lucrărilor în sezonul următor.

SECŢIUNEA a 2-a

Vopsirea suprafeţelor metalice ale podurilor de cale ferată

Art. 355. – Aplicarea sistemelor de protecţie anticorozivă

se realizează numai după pregătirea suprafeţelor şi după chituirea rosturilor curate, lipsite de apă, de praf sau de impurităţi.

Art. 356. – (1) După terminarea completă a operaţiilor de

curăţare şi chituire pe o travee întreagă sau pe un număr de

125

panouri întregi şi după ce responsabilul cu lucrarea de revopsire constată că aceste lucrări s-au executat în bune condiţii, solicită comisia de recepţie a lucrării, în vederea recepţiei pentru lucrări ce devin ascunse.

(2) Numai după efectuarea acestei recepţii, responsabilul cu lucrarea de revopsire încuviinţează începerea imediată a lucrărilor de revopsire şi aplicarea primului strat.

(3) De asemenea, nu se începe aplicarea unui strat nou de vopsea decât după ce stratul precedent a fost aplicat pe toată traveea şi responsabilul cu lucrarea de revopsire l-a recepţionat şi a dat aprobarea pentru aplicarea stratului următor.

(4) Orice strat de vopsea se aplică numai pe o suprafaţă curată şi uscată a metalului, pregătită corespunzător, sau pe stratul precedent de vopsea – dacă acesta este în stare corespunzătoare – care în acest scop se spală, la nevoie, cu apă curată.

Art. 357. – Vopseaua utilizată pentru revopsirea podurilor, pentru a putea proteja metalul împotriva ruginii, în mod cât mai eficace şi economic, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să împiedice ruginirea, prin formarea unei pelicule; b) să aibă o aderenţă cât mai mare pe metal şi să acopere

cât mai bine întreaga suprafaţă revopsită; c) să reziste cât mai bine la influenţa agenţilor

atmosferici; d) să fie impermeabilă pentru apă şi rezistentă în mediu

agresiv; e) să fie elastică, să poată urmări fără să crape,

deformaţiile metalului provocate de acţiunea sarcinilor mobile sau a variaţiilor de temperatură;

f) să se usuce în condiţii normale, în 24 ore după aplicare;

g) să reziste bine acţiunilor mecanice – lovituri, zgârieturi – după uscarea completă;

h) să păstreze, în timp, calităţile de strat protector anticoroziv.

126

Art. 358. – La podurile de cale ferată culoarea aparentă a vopselei este gri; se admite folosirea altor culori atunci când este necesară încadrarea în arhitectura locală.

Art. 359. – Grosimea unui singur strat de grund şi de vopsea este prea mică pentru a forma o peliculă suficient de rezistentă împotriva acţiunilor exterioare mecanice şi chimice; de aceea pentru obţinerea unei protecţii corespunzătoare din toate punctele de vedere, se recomandă să se aplice mai multe straturi succesive de vopsea.

Art. 360. – (1) Grundul se utilizează numai pentru straturile inferioare, întrucât are însuşirea de a proteja bine metalul împotriva ruginirii prin aderenţa şi impermeabilitatea creată.

(2) El se aplică fie direct pe suprafaţa complet curată şi uscată a metalului, fie pe un strat de grund vechi compatibil sau pe unul nou, complet şi uscat; în nici un caz însă nu se întrebuinţează, pentru straturi superioare în contact cu aerul, întrucât nu este rezistent la influenţa agenţilor atmosferici în special a radiaţiilor ultraviolete.

(3) De asemenea, grundul nu se aplică niciodată peste vopsea.

(4) Când există riscul unei puternice ruginiri, pentru primul strat se foloseşte grundul pasivant, cu avizul compartimentului de specialitate regional.

Art. 361. – Vopseaua are unele însuşiri cu totul diferite de cele ale grundului, întrucât, aplicată direct pe metal, nu apără metalul împotriva ruginirii, însă, întrebuinţată la straturile superioare, rezistă foarte bine împotriva influenţei agenţilor atmosferici.

Art. 362. – (1) Vopseaua care corespunde condiţiilor stabilite prin caietele de sarcini trebuie să se usuce la temperatura de + 20° C, pe timp uscat, în 24 ore după revopsire.

(2) Uscarea se produce normal numai dacă fiecare strat de vopsea este suficient de subţire - fără să fie totuşi transparent.

127

Art. 363. – Pe suprafeţele tablierului, unde după curăţirea lui de vopseaua degradată, rămâne încă pe metal un strat vechi de grund bine aderent, care prezintă o continuitate suficientă pentru a fi socotit ca prim strat, se aplică numai un singur strat nou de grund, cu condiţia ca cele două tipuri de grund să fie compatibile.

Art. 364. – În cazurile în care, dacă prin curăţarea

stratului de vopsea degradat se constată că sub acesta stratul de grund nu este degradat şi are o bună aderenţă la metal, se aplică numai două straturi noi de vopsea gri.

Art. 365. – (1) La orice pod propus pentru revopsire,

trebuie să se aplice totdeauna două straturi de vopsea. (2) Primul strat de vopsea trebuie să fie mai deschis sau mai închis la culoare ca primul, pentru a permite verificarea aplicării celor două straturi de vopsea prescrise.

Art. 366. – Pentru ca vopseaua aplicată pe părţile metalice

ale podului la executarea lucrărilor de revopsire să se menţină cât mai bine şi să fie cât mai durabilă, trebuie să se respecte următoarele prescripţii:

a) lucrările de revopsire să se execute în lunile mai, iunie, iulie, august, septembrie şi eventual aprilie şi octombrie dar numai în condiţii de timp favorabil;

b) nu se vopsesc decât suprafeţele complet curate şi uscate;

c) lucrările de revopsire să nu se execute pe timp de ploaie sau ninsoare;

d) nu se procedează la aplicarea unui strat nou de vopsea şi nu se reiau lucrările de revopsire după o ploaie decât după ce responsabilul cu lucrările de revopsire a constatat că suprafeţele de vopsit sunt complet uscate;

e) se evită vopsirea suprafeţelor în lunile cu temperaturi ridicate, deoarece o vopsea dată în aceste condiţii nu aderă bine şi se degradează mai uşor. Pentru ca

128

lucrările să nu stagneze totuşi, se pot vopsi părţile ce nu se găsesc direct sub razele soarelui;

f) aplicarea stratului următor se efectuează numai după uscarea celui precedent, timpul de uscare fiind prevăzut în norma internă a produsului;

g) culoarea fiecărui strat trebuie să fie uniformă pe toată suprafaţa elementului metalic şi nuanţa culorii să difere între straturi, pentru a permite verificarea numărului de straturi aplicate;

h) înainte de folosire, produsele ce urmează să fie aplicate trebuie să fie bine omogenizate, cu dispozitive adecvate de amestecare;

i) fiecare strat al sistemului de acoperire trebuie să fie continuu, lipsit de încreţituri, exfolieri, fisuri sau neregularităţi;

j) vopseaua care se întrebuinţează trebuie să fie de o consistenţă normală, pentru a acoperi complet toate asperităţile suprafeţei, astfel încât, să nu rămână goluri mici de aer sub vopsea, având în vedere că acest aer închis este una din cauzele degradării rapide a vopselei, prin exfoliere, băşicare şi crăpare;

k) temperatura aerului şi a piesei trebuie să fie între + 10° ÷ + 40° C, recomandabil între + 15°÷+ 35° C;

l) umiditatea relativă a aerului trebuie să fie sub 75%; m) în caz de ceaţă, ploaie, umiditate atmosferică peste

limita de 75%, temperatură sub + 10° C sau peste + 40°C, se impune întreruperea operaţiei de vopsire.

Art. 367. – Aparatele de măsură şi control utilizate pentru

verificarea respectării condiţiilor impuse sunt: a) hidrograf pentru măsurarea umidităţii relative a

aerului; b) termometru pentru măsurarea temperaturii aerului; c) termometru pentru măsurarea temperaturii suprafeţelor

metalice.

129

Art. 368. – Primul strat al sistemului de acoperire prin vopsire se aplică după cel mult 3 ore de la pregătirea suprafeţei elementului metalic.

Art. 369. – (1) Materialele de protecţie anticorozivă utilizate trebuie să fie omologate sau agrementate după caz conform legislaţiei în vigoare şi însoţite de certificatele de calitate şi instrucţiunile tehnice de aplicare.

(2) Produsele ce se utilizează pentru protecţie trebuie să fie utilizate numai în termenul de garanţie, iar în acest sens, la livrare se verifică data de fabricaţie şi termenul de garanţie.

Art. 370. – Sistemul de protecţie se compune în principal din trei straturi:

a) stratul primar sau grundul, cu rol de aderenţă şi protecţie;

b) stratul intermediar de vopsea cu rol de protecţie a sistemului anterior;

c) stratul de finisare pentru aducerea sistemului de protecţie la grosimea stabilită.

SECŢIUNEA a 3-a

Supravegherea, controlul şi recepţia lucrărilor de revopsire a podurilor de cale ferată

Art. 371. – Lucrările de revopsire se execută sub

supravegherea permanentă a responsabilului cu lucrările de revopsire desemnat de administratorul infrastructurii feroviare sau de gestionarul infrastructurii feroviare neinteroperabile, care urmăreşte respectarea procesului tehnologic ţinând o permanentă evidenţă a lucrărilor care se execută.

Art. 372. – (1) Avizul pentru utilizarea materialelor şi

punerea lor în operă conform caietului de sarcini este dat de responsabilul cu lucrările de revopsire desemnat de

130

administratorul infrastructurii feroviare sau de gestionarul infrastructurii feroviare neinteroperabile.

(2) Când se constată vreun defect în calitatea materialelor – grunduri sau vopsele - lucrările se opresc, avizând imediat secţia de întreţinere a căii şi compartimentul de specialitate regional pentru a lua măsurile ce se impun.

Art. 373. – Responsabilul cu lucrările de revopsire

consemnează în registrul de şantier cantităţile tuturor materialelor întrebuinţate, astfel ca la terminarea lucrării să poată întocmi situaţia tuturor materialelor întrebuinţate la fiecare pod.

Art. 374. – (1) Conducerea secţiei de întreţinere a căii,

este obligată ca, ori de câte ori face revizia tehnică a podurilor metalice, să verifice la faţa locului lucrările de revopsire, registrul de şantier, verificând volumul lucrărilor, calitatea materialelor întrebuinţate conform carnetului de şantier şi calitatea lucrărilor potrivit prescripţiilor prezentelor instrucţiuni.

(2) În caz de constatare a unei execuţii necorespunzătoare a lucrărilor, se opresc lucrările şi se solicită convocarea unei comisii din cadrul regionalei de căi ferate care să analizeze şi să stabilească condiţiile de continuare a acestora.

Art. 375. – Şeful Diviziei Linii şi şeful compartimentului

de specialitate regional, precum şi delegaţii compartimentelor de specialitate din centralul administratorului infrastructurii feroviare sau din centralul gestionarului infrastrucurii feroviare neinteroperabile, controlează, aceste lucrări cu ocazia reviziilor obişnuite ale liniei, urmărind în mod special executarea programului anual şi dispunând, dacă e cazul, măsurile ce se impun.

131

SECŢIUNEA a 4-a

Revopsirea porţiunilor tablierului de sub traverse şi platelaj

Art. 376. – Lucrarea de revopsire a porţiunilor tablierului

de sub traverse şi de sub platelaj se execută cu restricţie de viteză sau cu închidere de linie.

Art. 377. – După aplicarea tuturor straturilor de vopsea şi

uscarea completă a ultimului strat, traversele se aşează la loc şi se prind din nou de tablier cu buloane, cu respectarea reglementărilor care tratează închiderile de linii şi restricţiile de viteză.

Art. 378. – La manevrarea traverselor pe pod, este

obligatorie prezenţa şefului de district de întreţinere a căii şi, în cazul lucrărilor importante şi a responsabilului cu lucrările de artă din secţie; aceştia trebuie să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea siguranţei circulaţiei în timpul acestor lucrări.

Art. 379. – După revopsirea tuturor spaţiilor de sub

traverse şi montarea acestora la locurile lor definitive, se procedează la revopsirea porţiunilor libere dintre traverse.

Art. 380. – (1) În cazul în care nu există acces la unele

porţiuni metalice, fiind nevoie să se demonteze platelajul din scânduri sau tablă striată dintre şine sau de pe trotuare, această operaţie se realizează sub supravegherea conducătorului lucrărilor cu luarea măsurilor de protecţie a muncii corespunzătoare.

(2) Conducătorul lucrărilor ia măsuri de siguranţa circulaţiei trenurilor şi de securitate a oamenilor pe pod, iar după terminarea lucrărilor dispune aşezarea la loc a tuturor pieselor demontate.

132

SECŢIUNEA a 5-a

Recomandări pentru stabilirea cantităţilor de materiale şi manoperă necesare revopsirii

unui mp de pod metalic

Art. 381. – (1) Dacă se notează cu C – operaţia de curăţire a podului, cu M– operaţia de revopsire cu grund şi cu Z – operaţia de revopsire cu vopsea, avem determinarea operaţiilor astfel:

a) spălarea cu soluţie degresantă a suprafeţei metalice pentru îndepărtarea prafului, grăsimii şi impurităţilor – C1;

b) idem ca la C1, inclusiv curăţirea vopselei degradate cu peria de sârmă, pe porţiunea unde se constată că stratul de grund este suficient de gros şi aderent pe metal –C2;

c) idem ca la C1, inclusiv curăţirea completă a vopselei degradate şi a oricărei urme de rugină, până la metal, cu peria de sârmă, raşcheta şi ciocanul, pe porţiunea unde s-au luat toate straturile de vopsea şi se văd urme de rugină – C3;

d) chituirea şi aplicarea primului strat de grund, direct pe metal după ce s-a executat operaţia C3, grund pasivant – M1;

e) aplicarea celui de al doilea strat de grund peste primul strat după ce s-a executat operaţia C2 pe porţiunea cu vopsea veche – M2;

f) aplicarea primului strat de vopsea pe toată suprafaţa tablierului după ce s-a executat operaţia C1 pe porţiunea nerevopsită cu grund – Z1;

g) aplicarea celui de al doilea strat de vopsea gri, de asemenea pe toată suprafaţa podului – Z2.

133

(2) Operaţia C1 se execută, pe toată suprafaţa metalică de revopsit, separat cu fiecare operaţie C2 şi C3, în parte, pentru ca podul să nu se murdărească din nou, în intervalul de timp dintre operaţiile M1 şi Z1 şi dintre M2 şi Z1.

(3) Succesiunea operaţiilor de revopsire este următoarea: se execută mai întâi operaţia C3 apoi M1, pe suprafaţa corespunzătoare, urmează C2 apoi M2, peste suprafaţa spălată C2+C3; urmează apoi C1 pe restul suprafeţei nespălate cu C2 şi C3 şi în fine Z1 şi Z2 pe toată suprafaţa metalică.

SECŢIUNEA a 6-a

Verificarea calităţii şi recepţionarea lucrărilor de protecţie anticorozivă

Art. 382. – (1) Beneficiarul verifică calitatea lucrărilor

executate conform reglementărilor specifice în vigoare şi a caietului de sarcini, prin sondaj sau prin urmărire permanentă.

(2) În cazul în care se constată abateri faţă de prevederile din caietul de sarcini sau standardele în vigoare care reglementează procesul tehnologic de vopsire, beneficiarul poate dispune întreruperea execuţiei lucrărilor şi efectuarea tuturor remedierilor ce se impun; numai după efectuarea acestor remedieri se poate relua procesul de vopsire.

Art. 383. – Verificarea calităţii lucrărilor se efectuează pe toată perioada executării acestora.

Art. 384. – Executantul lucrărilor este obligat să convoace la faţa locului beneficiarul, pentru întocmirea proceselor verbale de recepţie a lucrărilor care, în urma succesiunii operaţiilor, devin ascunse, la următoarele faze:

a) pregătirea suprafeţelor; b) curăţarea suprafeţelor; c) degresarea suprafeţelor; d) după aplicarea fiecărui strat de grund sau vopsea.

134

Art. 385. – (1) Operaţiile de verificare şi recepţie a lucrărilor ce devin ascunse se efectuează de responsabilul atestat pentru aceste lucrări, stabilit de către regionala de căi ferate.

(2) Verificarea de către comisia de recepţie a operaţiilor care au devenit ascunse, care presupun degradarea protecţiei, se va face prin sondaj, urmând a fi remediate imediat de către executantul lucrării.

Art. 386. – În timpul recepţiei lucrărilor, se verifică: a) existenţa documentelor care să ateste calitatea

pregătirii suprafeţei supuse vopsirii; b) calitatea materialelor de protecţie, pentru fiecare

material în parte, introducerea acestora în lucrare fiind admisă numai dacă există certificatul de calitate, sunt atestate proprietăţile solicitate, termenul de garanţie este respectat, iar timpul de uscare şi vâscozitatea sunt corespunzătoare reglementărilor tehnice de produs;

c) respectarea condiţiilor de mediu stabilite referitoare la temperatură, umiditate şi suprafaţă uscată;

d) dacă se respectă tehnologia de preparare şi aplicare succesivă a straturilor de acoperire;

e) aplicarea stratului următor de vopsea să se efectueze numai după terminarea şi uscarea celui precedent;

f) aspectul suprafeţelor înainte de aplicarea fiecărui strat de acoperire.

Art. 387. – (1) După aplicarea acoperirii protectoare, se

verifică: a) dacă grosimea totală minimă a acoperirii

protectoare, măsurată cu ajutorul elcometrului, este corespunzătoare sistemului de protecţie adoptat;

b) aderenţa straturilor acoperirii protectoare; c) numărul straturilor aplicate.

135

(2) Aceste aspecte se verifică pe 5% din numărul total de elemente de acelaşi tip şi pe câte 20% din numărul pieselor componente ale elementelor respective.

(3) Rezultatul verificării este dat prin interpretarea mediei a trei măsurători efectuate pe o zonă de aproximativ 10 cm2.

Art. 388. – (1) La terminarea lucrărilor de revopsire, se

efectuează recepţia preliminară. (2) Porţiunile revopsite defectuos, constatate cu ocazia

recepţiei sau a reviziilor tehnice efectuate după revopsire, se refac imediat de către executantul lucrării, îndepărtând toate straturile de vopsea degradată şi de rugină şi aplicând apoi din nou unul sau mai multe straturi de vopsea, după cum se stabileşte.

Art. 389. – (1) Recepţia finală a lucrării se efectuează

după expirarea perioadei de garanţie. (2) Lucrarea se consideră recepţionată dacă nu au apărut

defecte în condiţiile unei exploatări normale. Art. 390. – (1) Secţia de întreţinere a căii şi

compartimentul de specialitate regional trebuie să ţină sub observaţie toate podurile revopsite, mai ales în cursul primului an de după revopsire.

(2) În condiţiile apariţiei unor defecte în perioada de garanţie datorate calităţii materialelor sau/şi tehnologiei de aplicare, în funcţie de volumul acestora, beneficiarul impune remedierea şi/sau refacerea sistemului de protecţie anticorozivă de către executant.

Art. 391. – După terminarea revopsirii tablierului, se

marchează data finalizării lucrării, pe capătul dinspre Bucureşti al grinzii principale din dreapta.

136

CAPITOLUL XVI DISPOZIŢII FINALE

Art. 392. – (1) Anexa nr. 24 conţine o serie de standarde,

norme şi normative referitoare la proiectarea, organizarea şi execuţia lucrărilor de poduri în general, dar care sunt utile şi în activitatea de întreţinere şi reparaţie a podurilor de cale ferată.

(2) Anexele nr. 1- 24 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

Anexa nr. 1 la Instrucţiunile nr. 309

PERIODICITATEA REVIZIILOR LA PODURILE METALICE ŞI MASIVE

Revizie tehnică periodică Execută atelierul regional de poduri sau secţia de poduri sau responsabilul cu lucrările de artă din secţia de întreţinere a căii

Revizie tehnică suplimentară Execută atelierul regional de poduri sau secţia de poduri sau responsabilul cu lucrările de artă din secţia de întreţinere a căii

Revizie tehnică curentă Execută personalul tehnic care verifică linia şi lucrările de artă prevăzut în Instrucţia nr. 305

Poduri metalice din oţel Thomas sau Siemens–Martin nituite, sudate

7 ani

La poduri sudate anual în primii trei ani; la poduri sudate după temperaturi sub -30°C

La termenele stabilite în Instrucţia nr. 305

Poduri metalice din fier pudlat 2 ani Anual şi obligatoriu după temperaturi

sub -20°C La termenele stabilite în Instrucţia nr. 305

Poduri metalice la care s-a constatat un accentuat fenomen de oboseală

5 ani Anual sau conform celor stabilite de expertize sau funcţie de evoluţia stării tehnice

La termenele din Instrucţia nr.305; personalul trebuie avizat asupra fenomenului şi localizării unor defecte existente

Zidărie, beton, beton armat 10 ani Conform expertizei sau dispoziţiilor şi evoluţiei stării tehnice Poduri şi podeţe masive

Beton precomprimat 5 ani Conform expertizei sau dispoziţiilor şi evoluţiei stării tehnice

Vechi Saligny 7 ani Conform expertizei tehnice sau dispoziţiilor


Podurile dunărene Cernavodă Feteşti Giurgiu

5 ani Conform expertizei tehnice sau dispoziţiilor


137

Anexa nr. 2a la Instrucţiunile nr. 309

TABLIER GRINDĂ CU ZĂBRELE CALE JOS

ELEVAŢIE

138

Anexa nr. 2b la Instrucţiunile nr. 309

TABLIER INIMĂ PLINĂ CALE JOS CU CUVA DE BALAST

ELEVAŢIE

139

Anexa nr. 2c la Instrucţiunile nr. 309

VIADUCT BOLTIT DIN BETON ARMAT

ELEVAŢIE

140

Anexa nr. 2d Instrucţiunile nr. 309

VIADUCT BOLTIT DIN BETON ARMAT

SECŢIUNE TRANSVERSALĂ LA CHEIE

141

Anexa nr. 2e la Instrucţiunile nr. 309

PODEŢ PREFABRICAT TIP C1 SECŢIUNI TRANSVERSALE

142

Anexa nr. 2f la Instrucţiunile nr. 309

PODEŢ PREFABRICAT TIP C1

SECŢIUNE LONGITUDINALĂ

143

Anexa nr. 2g la Instrucţiunile nr. 309

TABLIER INIMĂ PLINĂ CALE JOS CU CUVĂ DE BALAST SECŢIUNE TRANSVERSALĂ

144

Anexa nr. 2h la Instrucţiunile nr. 309

TABLIER GRINDĂ CU ZĂBRELE CALE JOS SECŢIUNE TRANSVERSALĂ

145


APARATE DE REAZEM FIXE

Dimensiunile principale ale aparatelor de reazem fixe – în mm Longitudinale Transversale Verticale

Tip

ul a

para

tulu

i de

rea

zem

a a 1

a 2

a 3x)

a 4x)

a 5

a 6x)

px)

b b 1

b 2x)

b 3

b 4

b 5

b 6x)

h rx)

h h 1

h 2x)

h 3

h 4

h 5

h 6

h 7

h 8x)

h 9x)

h 10x)

Raz

a su

praf

eţei

de

basc

ular

e R

D

iam

etru

l cep

ului

K

x)

II 350 140 50 60 60 - - 145 500 450 450 50 50 40 41 270 255 40 50 50 50 15 - - - - - 450 - IIIA 450 140 60 80 60 - - 195 560 500 470 60 60 65 51 320 305 50 50 50 50 15 - - - - - 700 - IIIB 480 140 60 80 60 - - 210 630 570 470 60 60 100 51 340 325 50 50 50 50 15 - - - - - 700 -

IVA 500 140 60 60 70 60 120 220 215 700 350 520 60 - 84 - 410 330 50 60 50 50 15 35 80 35 30 45 400 130

IVB 500 140 60 60 70 60 120 220 215 700 560 730 60 60 84 - 410 330 50 60 70 50 15 40 80 35 30 45 400 130

V 550 140 65 60 70 75 120 220 240 790 590 760 70 60 84 - 440 360 50 60 75 60 15 50 100 35 30 45 400 130

VI 600 140 75 70 70 75 130 220 265 860 630 800 70 60 84 - 470 385 50 65 75 60 15 50 85 35 35 50 400 130

VII 660 140 75 80 80 75 150 220 290 910 630 800 80 60 84 - 510 415 50 70 75 60 15 50 85 40 40 55 400 150

VIII 700 140 75 90 90 80 150 220 305 990 630 800 90 70 84 - 550 450 50 75 90 70 20 55 95 45 40 60 400 150

IX 750 140 80 100 90 90 150 220 330 1050 630 800 90 80 84 - 590 475 60 75 105 75 25 65 90 60 40 65 400 150

x) valabile şi pentru aparatele de reazem mobile

146

147

Aparatele de reazem fixe tip IVA; IVB; V; VI; VII; VII; VIII şi IX:

1. Placă superioară. 2. Balansier superior. 3. Balansier inferior.


APARATE DE REAZEM MOBILE

Dimensiunile principale ale aparatelor de reazem fixe – în mm

Longitudinale Transversale Verticale

a 8

Tip

ul a

para

tulu

i de

reaz

em

a a 1

a 2

a 5

a 7

Lin

ii no

rmal

e L

inii

îngu

ste a 9

a 10 c b

b 1

b 3

b 4

b 5

b 7 l h h 1

h 3

h 4

h 5

h 6

h 7

Raz

a su

praf

eţei

de

basc

ular

e R

Dia

met

rul r

ulou

rilo

r d

II 350 250 80 - 40 30 20 94 94 150 500 500 - 29 65 29 440 255 60 70 30 15 600 120 IIIA 450 320 100 - 50 30 23 121 121 190 560 500 - 34 65 61 430 305 60 80 35 15 - - 800 160 IIIB 480 340 100 - 50 30 23 134 134 200 630 570 - 34 100 64 500 325 60 90 35 15 - - 800 170 IVA 500 140 350 50 50 30 23 134 134 210 700 350 60 59 84 35 580 330 65 100 35 15 18 40 400 160 IVB 500 140 350 50 50 30 23 134 134 210 700 560 60 59 84 35 580 330 65 100 35 15 18 40 400 160

V 550 140 390 50 55 30 23 144 144 240 790 590 60 64 84 40 660 360 70 105 40 15 25 45 400 180 VI 600 140 410 50 60 33 - 144 144 260 860 630 70 64 84 45 730 385 75 110 40 15 25 50 400 195 VII 660 140 450 50 65 33 - 154 154 290 910 630 80 74 84 45 760 415 80 120 45 15 25 60 400 210 VIII 700 140 470 60 70 33 - 164 164 300 990 630 80 74 84 50 840 450 85 140 50 20 35 70 400 220 IX 750 140 500 60 75 33 - 174 174 320 1050 630 80 74 84 50 900 475 90 140 50 25 35 70 400 240

Observaţii: − Valorile dimensiunilor a3; a4; a6; p; b2; b6; hr; h2; h8; h9; h10; K (pentru aparate mobile) sunt date în anexa nr. 3a

148

Aparatele de reazem mobile tip IVA; IVB; V; VI; VII; VII; VIII şi IX:

1. Placă superioară. 2. Balansier superior. 3. Balansier inferior. 4. Rulou. 5. Placă inferioară.

149


Clase de beton conform NE-012-1999 şi echivalentul în clase de beton

conform C 140/86, respectiv mărci de beton înainte de apariţia normativului C 140/86 pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat

Echivalent marcă beton până la apariţia C 140/86

B 50

B 75

B100

B150

B 200

B 250

B 300

B 350 Clasa de rezistenţă a betonului

C∗

2,8/3,5

C

4/5

C∗

6/7,5

C

8/10

C

12/15

C

16/20

C∗

18/22,5

C

20/25 f ck cilindrice 2,8 4 6 8 12 16 18 20 f ck cubice 3,5 5 7,5 10 15 20 22,5 25 Clasa de beton conform C 140/86

Bc 3,5

Bc5

Bc 7,5

Bc 10

Bc 15

Bc 20

Bc 22,5

Bc 25

Echivalent marcă beton până la apariţia C 140/86

B 400

B 450

-

B500

-

B 600

-

B 700 Clasa de rezistenţă a betonului

C

25/30

C∗

28/35

C

30/37

C∗

32/40

C

35/45

C

40/50

C∗

45/55

C

50/60 f ck cilindrice 25 28 30 32 35 40 45 50 f ck cubice 30 35 37 40 45 50 55 60 Clasa de beton conform C 140/86

Bc 30

Bc35

-

Bc 40

-

Bc 50

-

Bc 60

Legendă: ∗ – clasele de beton care nu se regăsesc în normele europene dar valabile pănă la armonizare cu Eurocodul 2; f ck cubice – cu rezistenţa la compresiune în N/mmp determinată la vârsta de 28 zile pe epruvete cubice cu laturile de 150 x 150 x 150 mm sub a cărui valoare se pot situa 5% din rezultate; f ck cilindrice – cu rezistenţa la compresiune în N/mmp determinată la vârsta de 28 zile pe epruvete cilindrice cu diametrul de 150 mm şi înălţime 300 mm, sub a cărui valoare se pot situa 5% din rezultate.

150


EVALUAREA REZISTENŢEI BETONULUI LA 28 ZILE ÎN CONDIŢII NORMALE DE ÎNTĂRIRE

f 28 zile 20 C 1/C

Valorile coeficientului "C", în funcţie de vârsta betonului de încercare de Tipul de ciment utilizat

tm=temperatura medie din primele

7 zile - °C 3 zile 7 zile 14 zile 28 zile 56 zile 90 zile 180 zile

II/B – S 32,5 +5 0,15 0,30 0,47 0,72 1,10 1,25 1,30 H I 32,5 +10 0,25 0,43 0,64 0,90 1,15 1,25 1,30

H II/A – S 32,5 +20 0,35 0,55 0,75 1,00 1,15 1,25 1,30 SR II/A – S 32,5 +30 0,43 0,63 0,80 1,03 1,15 1,25 1,30

+5 0,20 0,40 0,55 0,78 1,05 1,15 1,17 +10 0,35 0,55 0,73 0,95 1,10 1,15 1,17 +20 0,45 0,65 0,82 1,00 1,10 1,15 1,17 II/A – S 32,5

+30 0,50 0,73 0,90 1,03 1,10 1,15 1,17 +5 0,30 0,50 0,67 0,85 1,05 1,10 1,12

+10 0,45 0,65 0,82 0,97 1,07 1,10 1,12 +20 0,55 0,75 0,90 1,00 1,07 1,10 1,12 I 42,5

+30 0,63 0,80 0,93 1,02 1,07 1,10 1,12 Observaţii:

− valorile indicate în tabel sunt orientative; − în cazurile în care în cadrul încercărilor preliminare s-au efecutat determinări la 3 şi 7 zile, sau se dispune de date

obţinute pe compoziţii de beton la care s-a folosit acelaşi tip de ciment, criteriile de apreciere orientativă se stabilesc de laborator pe baza analizării rezultatelor înregistrate;

− pentru valori intermediare se interpolează liniar.

151

152


Determinarea greutăţii tablierelor metalice în funcţie de convoiul de calcul în situaţiile în care nu se cunoaşte

valoarea greutăţii proiectate

Convoaie de calcul S, A, B, I – exclusiv greutatea căii

Grindă cu inimă plină h = L:10 Grindă cu zăbrele h = L: 6 Con-voiul

de calcul

Calea sus (ipcs)

Calea jos (ipcj)

Calea sus (gzcs)

Calea jos (gzcj)

S ( )700451000

L+⋅ L ( )70082

1000

L+⋅ L

( )1300331000

L+⋅ L

( )1500331000

L+⋅ L

A ( )600411000

L+⋅ L ( )65075

1000

L+⋅ L ( )120030

1000

L+⋅ L ( )140030

1000

L+⋅ L

B ( )600381000

L+⋅ L ( )65068

1000

L+⋅ L ( )120027

1000

L+⋅ L

( )1400271000

L+⋅ L

I ( )200321000

L+⋅ L ( )25042

1000

L+⋅ L ( )50020

1000

L+⋅ L ( )60020

1000

L+⋅ L

Pentru tabliere de construcţie specială se aplică următorii coeficienţi C1 şi C2:

Coeficientul C1 funcţie de tipul tablierului Coeficientul C2 funcţie de înălţimea redusă a tablierului

1,10 Tabliere în curbă R < 1200 m 1,02 Ipcs L : 11 1,05 Tabliere în curbă 1200 m < R < 2200 m 1,04 Ipcs L : 12 1,05 Tabliere oblice > 600 grindă ipcj şi 1,11 Ipcs L : 14 grindă cu zăbrele cu calea sus sau jos 1,02 Ipcs L : 12 1,01 Ipcs L : 11 1,03 Tabliere oblice, grindă ipcs 1,07 Ipcs L : 13 0,95 Tabliere continue 1,04 Ipcs L : 13 0,85 Tabliere cu calea sus, cu traverse 1,06 Ipcs L : 14 prelungite pentru trotuare 1,05 Grindă cu zăbrele L:8 1,02 Grindă cu zăbrele L:7

153

Convoi de calcul T 8,5

Convoiul T 8,5 Convoiul I 3 Alcătuirea podului Poziţia căii Deschiderea -

L

Greutatea ∗ suprastructurii

- daN/m

Deschiderea - L

Greutatea ∗ suprastructurii

- daN/m

Sus L≤30 L>30

44 L+650 83 L-500

L≤30 L>30

32 L+250 54 L-400 Grinzi cu

inimă plină Jos L≤10

L>10 30 L+1500 55 L+1250

L≤30 L>30

46 L+400 79 L-690

Grinzi gemene - 5<L≤15 70 L+800 - -

Sus L>30 35 l+1400 L>30 20 L+500 30≥L>20 41 L+1250 Grinzi cu

zăbrele Jos L>30 6 L+1700 L>30 20 L+600

NOTĂ ∗ este cuprinsă şi greutatea elementelor de rezistenţă ale trotuarelor de serviciu. Pentru poduri metalice având alte caracteristici constructive, greutatea structurii de rezistenţă se obţine aproximativ, multiplicând valorile din tabelul de mai sus, cu diferiţi coeficienţi Ki, astfel :

− pentru poduri cu grinzi principale având înălţime redusă, coeficientul Ki = K1 se ia din tabelul următor:

Valorile coeficienţilor K1

h/L Alcă-tuirea podului

Pozi-ţia căii 1/7 1/8 1/9 1/10 1/11 1/12 1/13 1/14 1/15 1/16 1/17 1/18 1/19 1/20 Sus - - - - 1,02 1,04 1,07 1,11 1,16 1,21 1,27 1,34 1,41 1,49 Grinzi

cu inimă plină

Jos - - - - 1,01 1,02 1,04 1,06 1,08 1,11 1,14 1,17 1,21 1,25

Grinzi cu zăbrele

Sus sau jos

1,0 2

1,05 1,09 1,15 - - - - - - - - - -

− pentru poduri în curbă, valorile coeficientului Ki = K2 se iau, în funcţie de

raza curbei pe pod din tabelul de mai jos:

R1 în m K 2 R ≤ 1100 1,10

1100 < R ≤ 2500 1,05 2500 < R ≤ 4000 1,02

R > 4000 1,00

154

− pentru poduri oblice, valorile coeficientului Ki = K3 sunt date în tabelul următor:

Alcătuirea podului şi poziţia căii Oblicitatea K 3 Grinzi cu inimă plină, cale sus, grinzi gemene Orice oblicitate 1,03

Grinzi cu inimă plină, cale jos, grinzi cu zăbrele

≥ 600 450 <oblicitate < 600

≤ 450

1,05 1,07 1,10

− pentru grinzi cu inimă plină cu perete dublu, se ia:

Ki = K4 = 1,20; − pentru grinzi cu zăbrele având montanţi suplimentari la toate nodurile se

ia: Ki = K5 = 1,04; − pentru poduri de cale ferată dublă se ia:

Ki = K6 = 1,95 − pentru poduri cu grinzi continue se ia

Ki = K7 = 0,90 − pentru poduri sudate, executate din OL 37, valorile Ki = K8 se iau din

tabelul următor:

Alcătuirea podului K8 Grinzi cu inimă plină, cale sus sau jos, având contravântuiri nituite 0,75

Grinzi cu zăbrele, integral sudate inclusiv grinzile căii, prinderi şi joante nituite

0,80

Grinzi cu zăbrele nituite, iar grinzile căii nituite 0,85

Pentru un pod care are mai multe dintre caracteristicile de mai sus,

coeficientul K de modificare a greutăţii obţinute cu formulele din tabel, specifice convoaielor T 8,5 şi I 3, este egal cu produsul coeficienţilor Ki corespunzător fiecărei caracteristici. Greutatea trotuarelor pentru circulaţie publică se ia în calcul separat. Greutatea podurilor confecţionate din alte oţeluri decât OL 37 sau cu o alcătuire deosebită trebuie evaluată prin alte metode.


Deschiderea în m

DETERMINAREA SUPRAFEŢEI PODURILOR METALICE ÎN FUNCŢIE DE GREUTATEA LOR

Supr

afeţ

e de

vop

sit i

n m

p/t l

a un

tabl

ier

met

alic

89

1011121314151617181920

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90

grinzi cuinima plina

grinzi cuzabrele

155


CARACTERISTICILE ELEMENTELOR LAMINATE

cornier cu aripi egale

Dimensiunile secţiunii mm Distanţa axelor - cm Mărimile statice pentru axele de încovoiere Secţi-unea

S

Masa G e w v1 v2 X-X Y-Y U-U V-V Tipul

laminatului a g r r1 cm

kg/m

Iz=Iy cm4

Wz=Wy cm3

iz=iy cm

Iu cm4

iu cm

Io cm4

Wv cm3

iv cm

60x60x5 5 5,82 4,57 1,64 2,32 2,11 19,4 4,45 1,82 30,7 2,30 8,02 3,45 1,17 60x60x6 6 6,91 5,42 1,69 2,39 2,11 22,8 5,29 1,82 36,2 2,29 9,43 3,95 1,17 60x60x8 8 9,63 7,09 1,77 2,50 2,14 29,2 6,89 1,80 46,2 2,26 12,1 4,86 1,16 60x60x10

60

10

8 4

11,1 8,69 1,85

4,24

2,61 2,17 34,9 8,41 1,78 55,1 2,23 14,8 5,67 1,16 70x70x6 6 8,13 6,38 1,93 2,73 2,46 36,9 7,27 2,13 53,5 2,68 15,2 5,59 1,37 70x70x7 7 9,4 7,38 1,97 2,79 2,47 42,4 8,41 2,12 67,1 2,67 17,5 6,27 1,36 70x70x8 8 10,6 8,36 2,01 2,85 2,49 47,5 9,52 2,11 75,3 2,66 19,7 6,91 1,36

70x70x9xx) 9 11,9 9,34 2,05 2,90 2,5 52,6 10,6 2,10 83,1 2,64 22 7,59 1,36 70x70x10

70

10

9 4,5

13,1 10,3 2,09

4,95

2,96 2,52 57,2 11,7 2,09 50,5 2,63 23,9 8,09 1,35 80x80x6 6 9,35 7,36 2,17 3,07 2,85 55,8 9,57 2,44 88,5 3,08 23,1 7,55 1,56 80x80x8 8 12,3 9,63 2,26 3,19 2,82 72,2 12,6 2,43 115 3,06 29,8 9,36 1,55 80x80x10

80 10

10 5 15,1 11,9 2,34

5,66 3,3 2,85 87,5 15,4 2,41 139 3,03 36,3 11 1,55

90x90x8 8 13,9 10,9 2,5 3,53 3,17 104 16,1 2,74 166 3,45 43,1 12,2 1,76 90x90x9 9 15,5 12,2 2,54 3,59 3,18 116 18 2,74 184 3,45 47,8 13,3 1,76

90x90x10x) 10 17,1 13,4 2,58 3,65 3,26 129 21,1 2,74 204 3,43 52,5 14,4 1,75 90x90x11

90

11

11 5,5

18,7 14,7 2,62

6,36

3,7 3,21 138 21,6 2,72 218 3,41 57,1 15,4 1,75 100x100x8 8 15,5 12,2 2,74 3,87 3,52 145 19,9 3,06 230 3,85 59,8 15,4 1,96

100x100x10 10 19,2 15 2,82 3,99 3,54 177 24,6 3,04 280 3,83 72,9 18,3 1,95 100x100x12

100 12

12 6 22,7 17,8 2,9

7,07 4,11 3,57 207 29,1 3,02 328 3,8 85,7 20,9 1,94

120x120x10 10 23,2 18,2 3,31 4,69 4,23 313 36 3,67 497 4,63 129 27,5 2,36 120x120x12 120 12 13 6,5 27,5 21,6 3,4 8,49 4,8 4,26 368 42,7 3,65 584 4,6 151 31,5 2,35 130x130x12 12 30 23,6 3,64 5,15 4,6 472 50,4 3,97 750 5 194 37,7 2,54 130x130x14 14 34,7 27,2 3,72 5,26 4,63 540 58,2 3,94 857 4,97 223 42,4 2,53 130x130x16

130 16

14 7 39,3 30,9 3,8

9,19 5,37 4,66 605 65,8 3,92 959 4,94 251 46,7 2,52

156

Dimensiunile secţiunii mm Distanţa axelor - cm Mărimile statice pentru axele de încovoiere Secţi-unea

S

Masa G e w v1 v2 X-X Y-Y U-U V-V Tipul

laminatului a g r r1 cm

kg/m

Iz=Iy cm4

Wz=Wy cm3

iz=iy cm

Iu cm4

iu cm

Io cm4

Wv cm3

iv cm

140x140x2 12 32,5 25,5 3,9 5,5 5,04 602 59,7 4,31 957 5,43 248 44,9 2,76 140x140x14 14 37,6 29,4 3,98 5,61 5,07 689 68,8 4,30 1094 5,42 284 50,5 2,74 140x140x16

140 16

15 7,5 42,2 37,3 4,2

9,9 5,9 5,09 772 79,1 4,28 1230 5,4 314 61,5 2,72

150x150x12x) 12 34,8 27,3 4,12 5,83 5,29 737 67,7 4,6 1170 5,80 303 52 2,95 150x150x14 14 40,3 31,6 4,21 5,95 5,31 845 78,2 4,58 1340 5,77 347 58,3 2,94 150x150x16 16 45,7 35,9 4,29 6,07 5,34 949 88,7 4,56 1510 5,74 391 64,4 2,93 150x150x18

150

18

16 8

51 40,1 4,37

10,6

6,17 5,38 1050 98,7 4,54 1670 5,71 435 70,4 2,92 160x160x12 12 37,4 29,7 4,39 6,19 5,74 913 78,6 4,94 1450 6,23 376 60,5 3,17 160x160x14 14 43,3 34 4,47 6,3 5,77 1046 90,8 4,92 1662 6,2 431 68,1 3,16 160x160x16 16 49,1 38,5 4,55 6,42 5,79 1175 103 4,89 1866 6,17 485 75,3 3,14 160x160x18

160

18

17 8,5

54,8 43 4,63

11,3

6,53 5,82 1299 114 4,87 2061 6,13 537 82,1 3,13 Observatii:

− momentul de inerţie (I), raza de giraţie (i) şi modulul de rezistenţă (w) sunt raportate la axa de încovoiere respectivă;

− masa este calculată pentru dimensiunile nominale, pe baza densităţii 7,85 kg/dm2.

157


DISTANŢE ÎNTRE NITURI Diametrul tijei nitului d, înainte de batere - mm

12 (14) 16 (18) 20 (22) 24 27 30 Diametrul găurii d, diametrul nitului bătut - mm

Nr.crt

Cazul pentru care se determină distanţa între nituri

13 15 17 19 21 23 25 28 31 1 Distanţa minimă

intre nituri e1=3,5d 46 53 60 67 74 80 88 100 110 e1=6d 78 90 102 114 126 128 150 168 186 2 Distanţa minimă

între nituri pentru eforturi de compresiune eforturi alternative şi pentru rigidizări contra voalării

e=12 t când t<: 6,5 7,5 8,5 9,5 10,5 12,5 14,5 14 15,5

e1=10 d 130 150 170 190 210 230 250 280 310 3 Distanţa maximă între nituri pentru eforturi de întindere e=20 t când t<: 6,5 7,5 8,5 9,5 10,5 11,5 12,5 14 15,5

pe direcţia efortului: e2=2 d 26 30 31 38 42 46 50 56 62 4

Distanţa minimă până la marginea piesei

normal pe direcţia efortului: e3=1,5 d

20 23 25 29 32 35 38 42 47

e2= e2=3 d 39 45 51 57 63 69 75 84 93 5 Distanţa maximă până la marginea piesei 6 t când t<: 6,5 7,5 8,5 9,5 10,5 11,5 12,5 14 15

158

159


M E M O R I U L

de revizuire a podului metalic peste râul …................…...……………….

de pe linia ………………………… km….......…………………............

cu……… deschideri: ...……........................………………………………

revizuit şi reparat în anul ….... luna….....................………………………

Borderoul pieselor constitutive:

- tabelul niturilor slăbite, constatate şi înlocuite; - tabelul defectelor constatate şi reparate; - tabelul costului reviziei şi reparaţiilor executate de atelierul de poduri; - tabelul defectelor grave constatate la tabliere şi calea propriu-zisă

pentru care s-au efectuat sau urmează să se efectueze raport cu proiect şi cerere de finanţare;

- tabelul defectelor constatate la culee, pile şi la lucrările de apărări; - tabloul cu defecte care nu implică reparaţii imediate, precum şi diferite

constatări ale personalului responsabil cu revizia tehnică; - releveul deformaţiilor grinzilor principale în plan vertical; - releveul deformaţiilor grinzilor principale în plan orizontal; - releveul cotelor de reazem; - releveul profilului albiei. Data…………………… Întocmit,

………………….. Şef Atelier regional de poduri (Şef Secţie Poduri) …………………………….

160


Pod km .................................. Linia ......................................

TABELUL NITURILOR SLĂBITE CONSTATATE ŞI ÎNLOCUITE

Numărul niturilor slăbite constatate şi înlocuite

Grupate pe diametre Nr. total Unde s-au constatat

Numărul traveei

Precizarea locului cu defecte ale niturilor

d1 mm

d2 mm

d3 mm

d4 mm

d5 mm

Parţial (buc.)

General (buc.)

La înnădiri I Alte îmbinări La înnădiri

La lonjeron ...............

Alte îmbinări La înnădiri I Alte îmbinări La înnădiri

La antretoaze ...............

Alte îmbinări La înnădiri I Alte îmbinări La înnădiri

La grinzile principale

şi diagonale

............... Alte îmbinări La înnădiri I Alte îmbinări La înnădiri

La contra-

vântuirile verticale


La contra-

vântuirile orizontale


La alte piese ...............

Alte îmbinări Contraşine I Trotuare Contraşine

Contraşine şi trotuare ...............

Trotuare Data .................…………... Întocmit, Inginer Şef Atelier regional de poduri (Şef Secţie Poduri)

161


Pod km .................................. Linia ......................................

TABELUL DEFECTELOR CONSTATATE ŞI REPARATE

(la tabliere metalice şi calea propriu-zisă)

Unde s-au

constatat

Nr. traveei

Dreapta sau

stânga Panou I Precizarea

locului Felul

defectelor1)

Schiţa eclisării (cuvrejoantării) sau oricărei alte

reparaţii executate, cu dimensiunile

respective La lonjeroane

La antretoaze


La contra- vântuirile orizontale

La contra- vântuirile verticale

La alte piese

1) Pentru prezentarea clară a defectelor se efectuează schiţe cu

dimensiuni, în rubricile respective sau pe foi separate, care se ataşează la tabelul respectiv.

Data ....……………. Întocmit, ....................

Şef Atelier regional de poduri (Şef Secţie Poduri)

162


Pod km .................................. Linia ......................................

LISTA MATERIALELOR UTILIZATE LA REPARAŢIILE

PODURILOR METALICE DE CALE FERATĂ

MATERIALE UTILIZATE Denumirea materialelor Cantităţi Caracteristici

dimensionale Clasă oţel,

STAS Platbandă ......... ......... .........

Cornier ......... ......... ......... Nituri ......... ......... ......... ......... SIRP ......... ......... ......... ......... Şuruburi

Alte materiale Total general

Data………………. Întocmit,

……………. Şef Atelier regional de poduri (Şef Secţie Poduri)

163


Pod km .................................. Linia ......................................

TABELUL DEFECTELOR GRAVE

constatate la tablierele metalice şi calea propiu-zisă pentru care s-a efectuat sau urmează să se efectueze raport cu proiect tehnic şi cerere de finanţare

Unde s-au constatat

Nr. traveei

Dreapta sau

stânga Panoul Precizarea

locului Felul

defectelor1)

S-a raportat

cu nr. la ..……...

Data remedierii defectelor2)

La lonjeroane

La antretoaze


La contra-vântuirile orizontale

La contra-vântuirile verticale

La alte piese

1) Pentru prezentarea clară a defectelor se vor face la nevoie

schiţe cu dimensiuni în rubricile respective sau pe foi separate, care se ataşează la tabelul respectiv.

2) În cazul când înlăturarea defectelor mai grave s-a făcut ulterior întocmirii memoriului, data din această rubrică se va trece în duplicatul acestui tabel.

Data .....…………. Întocmit, …..................



Pod km .................................. Linia ......................................

TABELUL DEFECTELOR CONSTATATE LA CULEE, PILE ŞI

LA LUCRĂRI DE APĂRĂRI

Nr. traveei

Nr. culeei sau pilei

Materialul de construcţie al culeei sau pilei

Defectele constatate la zidării – la culee sau

pile – precum şi la lucrările anexe ca sferturi de con,

apărări şi reprezentarea lor prin schiţe

Măsuri luate şi rapoartele

efectuate pentru

defectele din coloana 4

Lucrări de reparaţii executate

în decursul celor 5/7 ani, anteriori reviziei tehnice

actuale, cu precizarea

datei de excutare 1 2 3 4 5 6

Observaţii: În lipsă de costatări de defecte sau de lucrări executate, în rubricile respective se scrie "Nu este cazul".

Data.........………….. Întocmit, .................... Şef Atelier regional de poduri

(Şef Secţie Poduri)

164

165


Pod km .................................. Linia ......................................

DEFECTE

care nu implică lucrări de reparaţii imediate ale podului de cale ferată, precum şi constatări ale personalului responsabil cu revizia tehnică

periodică – atât la infrastructura, cât şi la suprastructura podului

Traveea Constatări I II III

...............

În acest tabel se consemnează în mod obligatoriu: − dacă sunt contraşine pe pod şi dacă distanţa între şine şi contraşine

este instrucţională; − dacă sunt dispozitive de compensare pe pod; − dacă traversele sunt de lemn sau metalice. Pentru traversele de

lemn se precizează modul de prindere prin buloane verticale sau prin corniere – urechi şi buloane orizontale;

− dacă distanţele dintre traversele de lemn depăşesc 60 cm, acestea sunt specificate;

− dacă tălpile superioare ale grinzilor principale, inimă plină şi ale lonjeroanelor sunt acoperite pe toată lungimea cu o platbandă, peste corniere;

− dacă tablierele metalice cu deschideri mai mari de 35 m sunt prevăzute cu dispozitive de frănare;

− data ultimei revopsiri a podului. Se precizează gradul de degradare a protecţiei anticorozive, conform standardelor în vigoare;

− se menţionează şi celelalte constatări pe care personalul tehnic participant la revizie le consideră necesare.

Data ................….... Întocmit,

.................. Şef Atelier regional de poduri (Şef Secţie Poduri)

166


Pod km .................................. Linia ......................................

RELEVEUL Nr. 1

Deformaţiile grinzilor principale în plan vertical

Deschiderea nr. 1

(Schiţa)

Deschiderea nr. 2

(Schiţa)

Deschiderea nr. 3

(Schiţa)

Mira a fost aşezată La ....................................................... Scara lungimilor ................................ Scara deformaţiilor ............................

Data .................... Întocmit,

…..................


167


Pod km .................................. Linia ......................................

RELEVEUL Nr. 2

Deformaţiile grinzilor principale în plan orizontal

Deschiderea nr. 1

(Schiţa)

Deschiderea nr. 2

(Schiţa)

Deschiderea nr. 3

(Schiţa)

Mira a fost aşezată La ....................................................... Scara lungimilor ................................ Scara deformaţiilor ............................

Data .................... Întocmit,

..................


168


Pod km .................................. Linia ......................................

RELEVEUL Nr. 3 Cotele de reazem

Deschiderea nr.1

a) Grinda din dreapta (Schiţa)

b) Grinda din stânga (Schiţa)

Deschiderea nr.2

a) Grinda din dreapta (Schiţa) b) Grinda din stânga (Schiţa)

etc.

Mira a fost aşezată

La ....................................................... Scara lungimilor ................................ Scara deformaţiilor ............................

Data ..................…… Întocmit,

…..................


169


Pod km .................................. Linia ......................................

RELEVEUL Nr. 4

Releveul profilului albiei

(Schiţa)

(Schiţa)

Data .................... Întocmit,

..................


170


Pod km .................................. Linia ......................................

BORDEROUL REPARAŢIILOR

Executate în perioada 20 ....- 20 ........1)

Felul reparaţiei executate

Data executării

Cantităţi realizate

Materiale utilizate

Data recepţiei

1) Se precizează anii corespunzători.

Data .................... Întocmit,

…..................


171


BORDEROUL

podurilor la care s-au constatat defecte atât la revizia periodică din anul ______, precum şi în intervalul dintre reviziile tehnice

periodice şi la care s-au efectuat reparaţii mari, tratate cu rapoarte separate

Podul peste râul ...........………....de pe linia ……....................…… km.............………cu urmăoarele deschideri ............................m.

Defecte remediate

(nr. pe elemente, L, A, G, Ap) Nr. crt. Pod km Linia Depistate în

timpul reviziei Depistate

între revizii

Perioada reviziei

(perioada reparaţiilor)

Data ..................….. Întocmit, …..................

Şef Atelier regional de poduri (Şef Secţie Poduri) Secţia de întreţinere a căii

172


FIŞA PODULUI DE CALE FERATĂ

Denumirea văii ............................................................................................ Km ............................................................................................................... Linia ............................................................................................................ Între staţiile .................................................................................................. Felul podului ............................................................................................... DATELE CARACTERISTICE 1. Deschiderea teoretică L = ............................................................................ 2. Lumina Lu = ................................................................................................ 3. Lungimea totală Lt = .................................................................................... 4. Sistemul grinzilor ........................................................................................ 5. Înălţimea liberă sub grinzi până la radier (eventual, fundul văii) ............... 6. Greutatea şi suprafaţa tablierului, pe deschideri şi pe total ......................... 7. Poziţia căii faţă de grinzile principale şi pantă ............................................ Poziţia axei podului faţă de axul râului ....................................................... 9. Poziţia axei podului, în plan ........................................................................ 10. Felul aparatelor de reazem (tip) .................................................................. 11. Tipul fundaţiilor .......................................................................................... 12. Materialul de construcţie pentru:

a) suprastructură ................................................................................ b) infrastructură .................................................................................

13. Anul de construcţie şi denumirea executantului ......................................... 14. Anul uzinării tablierelor metalice şi firma executantă ................................ 15 Numărul liniilor pe pod ............................................................................... 16. Numărul liniilor pentru care este construit podul ....................................... 17. Tipul şinelor pe pod .................................................................................... 18. Felul şi lungimea contraşinelor ................................................................... 19. Numărul şi dimensiunile traverselor speciale pe pod ................................. 20. Natura terenului de fundaţie ........................................................................ 21. Pericole de inundaţii .................................................................................... 22. Spargheţuri .................................................................................................. 23. Ce lucrări de apărări există .......................................................................... 24. Observaţii ....................................................................................................

ŞEF SECŢIE ÎNTREŢINERE, ÎNTOCMIT, .......................................................... Responsabil cu lucrările de artă

Inginer ..............………….....


MOMENTE ÎNCOVOIETOARE PRODUSE DE CONVOAIE TEORETICE DE CALCUL

CONVOIUL DE CALCUL

Deschi-dere T 8.5 B circulară

română Circulară

ungară 1907 N german G german E A 8,5 B prusian

M T 8,5 MB

MB

MT 8,5 M M MT 8,5

MN MN

MT 8,5 MG MG MT 8,5 ME

ME MT 8,5 MA 8,5 MA 8,5

MT 8,5 M M MT 8,5

1 6,25 4,75 0,68 4,75 0,76 6,25 1 5,0 0,8 6,25 1 5,50 0,88 5,0 0,8 2 12,50 9,50 0,76 8,5 0,68 12,50 1 10,0 0,8 12,50 1 11,0 0,88 10,0 0,8 3 20,17 14,25 0,709 14,34 0,71 20,17 1 16,88 0,836 20,17 1 16,50 0,818 16,9 0,838 4 35,00 23,80 0,68 25,5 0,729 35,0 1 27,0 0,771 35,0 1 26,40 0,754 30 0,857 5 53,75 36,60 0,68 38,75 0,712 53,75 1 40,50 0,753 53,75 1 42,50 0,798 45 0,837 6 72,67 49,40 0,67 52,6 0,724 72,67 1 55,69 0,766 72,50 0,997 59,40 0,817 61,9 0,852 7 97,30 67,20 0,69 72,25 0,743 98,75 1,014 76,5 0,786 91,25 0,924 77,40 0,795 85 0,874 8 122,0 88,40 0,72 93,50 0,766 130,0 1,069 99,0 0,811 110,0 0,901 101,20 0,829 110 0,902 9 148,5 109,6 0,73 114,75 0,773 151,3 1,018 121,5 0,818 136,9 0,921 128,7 0,866 135 0,909

10 183,4 130,9 0,71 136,0 0,741 197,5 1,076 144,0 0,785 166,7 0,908 156,2 0,851 160 0,872 15 370,6 252,0 0,67 242,25 0,654 417 1,125 280 0,755 318 0,858 319 0,860 285 0,769 20 610,0 431,0 0,70 364,65 0,598 696 1,140 459 0,752 511 0,837 506 0,829 429 0,703 25 902,0 658 0,72 567,8 0,629 1078 1,195 693 0,768 758 0,840 763 0,845 668 0,741 30 1248,0 922 0,73 836,7 0,67 1536 1,230 947 0,746 1048 0,839 1051 0,842 967 0,775 35 1647,0 1227 0,74 1127,2 0,684 2044 1,241 1246 0,756 1406 0,853 1401 0,85 1323 0,803 40 2100,0 1559 0,742 1426 0,679 2599 1,237 1578 0,751 1810 0,861 1818 0,865 1416 0,674 50 3142,0 2341 0,740 2170 0,686 3862 1,221 2305 0,728 2775 0,877 2804 0,886 2126 0,676 60 4437,0 3289 0,741 2969 0,669 5325 1,200 3094 0,697 3930 0,885 3981 0,897 2963 0,668 80 7627,0 5603 0,734 4991 0,654 5582 1,160 4867 0,638 6850 0,898 6998 0,917 5348 0,701 100 11665,0 8523 0,73 7393 0,634 13178 1,129 7102 0,696 10570 0,921 10857 0,930 8088 0,693

173


MOMENTE ÎNCOVOIETOARE DETERMINATE DE CONVOAIE PENTRU DESCHIDERI

CORESPUNZĂTOARE PACHETELOR DE ŞINE

Convoaie de calcul Deschidere A 8,5 T 8,5 G(II) N(I) B S = 23,5 S = 21,5 t Coeficient dinamic ψ

1,0 5,50 6,25 4,50 6,25 4,75 5,87 5,38 1,66 1,1 6,05 6,88 4,95 6,89 5,23 6,47 5,92 1,658 1,2 6,60 7,50 5,40 7,50 5,70 7,05 6,46 1,656 1,3 7,15 8,13 5,85 8,14 6,18 7,65 7,00 1,655 1,4 7,70 8,75 6,30 8,75 6,65 8,24 7,54 1,654 1,5 8,25 9,38 6,75 9,38 7,13 8,82 8,08 1,652 1,6 8,80 10,00 7,20 10,00 7,60 9,40 8,60 1,651 1,8 9,90 11,25 8,10 11,25 8,55 10,58 9,68 1,648 2,0 11,00 12,50 9,00 12,50 9,50 11,75 10,75 1,645 2,2 12,10 14,03 9,90 13,75 10,45 12,92 11,83 1,642 2,4 13,20 15,57 10,23 15,00 11,40 14,10 12,90 1,639 2,6 14,30 17,10 11,85 16,28 12,35 15,28 14,00 1,637

174

Anexa nr. 23c la Instrucţiunile nr. 309

PACHETE DE ŞINE – MODULE DE REZISTENŢĂ

2 pachete x 3 şine 2 pachete x 5 şine 2 pachete x 7 şine Tip şină Wx min Wxcm3 Mcap

t.m Wxcm3 Mcap

t.m Wxcm3 Mcap

t.m 35 145,32 871,92 12,2 1453,20 20,3 2034,48 28,5 40 172,09 1032,54 14,4 1720,90 24,1 2409,26 33,8

42,8 200,89 1205,34 16,9 2008,90 28,0 2812,46 39,4 45 216,80 1300,80 18,2 2168,00 30,4 3035,20 42,5 49 240,30 1441,80 20,2 2403,00 33,7 3364,20 47,5 60 335,60 2013,60 28,2 3356,00 47,05 4698,40 65,8

Rezistenţa admisibilă = 1400 kgf/cm2

175

176


Standarde în vigoare

la data apariţiei instrucţiunilor

1. STAS 1911/1998 Poduri de cale ferată, prescripţii de proiectare.

2. STAS 10100/0-75 Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor.

3. STAS 9824/2-75 Măsurători terestre. Trasarea pe teren a liniilor de cale ferată.

4. STAS 7582-91 Lucrări de cale ferată. Terasamente. Prescripţii de proiectare şi de verificare a calităţii.

5. STAS 4606-80 Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi minerali. Metode de încercare.

6. STAS 1667-76 Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali.

7. STAS 790-84 Apa pentru betoane şi mortare. 8. STAS 438/1-89 Produse de oţel pentru armarea betonului.

Oţel-beton laminat la cald. Mărci şi condiţii tehnice de calitate.

9. STAS 438/2-91 Produse de oţel pentru armarea betonului. Sârmă rotundă trefilată.

10. STAS 438/3-98 Produse de oţel pentru armarea betonului. Plase sudate.

11. STAS 227/1-86 Cimenturi. Încercări fizice. Indicaţii generale, pregătirea probelor şi prepararea pastei de consistenţă normală.

12. STAS 227/2-94 Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea fineţii de măcinare prin cernere.

13. STAS 227/5-96 Cimenturi. Încercări fizice. Determinarea căldurii de hidratare.

14. SR 3011-96 Cimenturi cu căldură de hidratare limitată şi cu rezistenţă la agresivitatea apelor cu conţinut de sulfaţi.

15. STAS 1759-88 Încercări pe betonul proaspăt. Determinarea densităţii aparente, a lucrabilităţii, a conţinutului de agregate fine şi a începutului de priză.

177

16. STAS 1275-88 Încercări pe betoane. Încercări pe betonul întărit. Determinarea rezistenţelor mecanice.

17. STAS 5090-89 Pietre naturale pentru construcţii. Clasificare.

18. STAS 6200/1-89 Pietre naturale pentru construcţii. Prescripţii generale pentru determinările fizice.

19. SR EN 196/1-95 Metode de încercări ale cimenturilor. Partea I: Determinarea rezistenţelor mecanice.

20. SR EN 196/2-95 Metode de încercări ale cimenturilor. Partea a II-a: Analiza chimică a cimenturilor.

21. SR EN 196/3-95 Metode de încercări ale cimenturilor. Partea a III-a: Determinarea timpului de priză şi a stabilităţii.

22. SR ENV 196/4-95 Metode de încercări ale cimenturilor. Partea a IV-a: Determinarea cantitativă a componentelor.

23. SR EN 196/6-94 Metode de încercări ale cimenturilor. Determinarea fineţii cimenturilor.

24. SR EN 196/7-95 Metode de încercări ale cimenturilor. Metode de prelevare şi pregătire a cimenturilor.

25. STAS 3519-76 Încercări pe betoane. Verificarea impermeabilităţii la apă.

26. SR EN 196-3-1995 Metode de încercări ale cimenturilor. Partea a IV-a: Determinarea timpului de priză şi a stabilităţii.

27. STAS 3622-86 Betoane de ciment. Clasificare. 28. STAS 1799-88 Construcţii de beton, beton armat şi beton

precomprimat. Tipul şi frecvenţa verificării calităţii materialelor şi betoanelor destinate executării lucrărilor de construcţii.

29. STAS 1910-83 Poduri de beton, beton armat şi beton precomprimat. Suprastructură. Condiţii generale de execuţie.

30. STAS 5088-75 Lucrări de artă. Hidroizolaţii. Prescripţii de proiectare şi execuţie.

31. SR 1500-1996 Cimenturi compozite uzuale de tip II, III, IV şi V.

32. STAS 12187-88 Table groase de oţel pentru elementele principale ale podurilor şi viaductelor.

33. STAS 505/1-86 Oţel laminat la cald. Table groase. Condiţii tehnice de calitate

34. STAS 500/1-89 Oţeluri de uz general. Condiţii generale.

178

35. STAS 500/2-80 Oţeluri de uz general. Mărci. 36. STAS 333/87 Oţel laminat la cald. Oţel rotund. 37. STAS 4031-77 Poduri metalice de cale ferată şi şosea.

Aparate de reazem din oţel turnat. Condiţii tehnice de execuţie şi montaj.

38. STAS 4031/2-75 Poduri din beton armat şi beton precomprimat de cale ferată şi şosea. Aparate de reazem din oţel.

39. STAS 9407-75 Poduri metalice de cale ferată şi şosea. Suprastructuri sudate. Prescripţii de execuţie.

40. STAS 10111/1-77 Poduri de cale ferată şi şosea. Infrastructuri din zidărie beton şi beton armat. Prescripţii de proiectare.

41. STAS 10111/2-87 Poduri de cale ferată şi şosea. Suprastructuri din beton, beton armat şi beton precomprimat. Prescripţii de proiectare.

42. STAS 2015/1-83 Fonte şi oţeluri. Luarea probelor pentru determinarea compoziţiei chimice.

43. STAS 2015/2-85 Fonte şi oţeluri. Luarea şi pregătirea probelor pentru analiza spectrală.

44. STAS 1125/1-91 Sudarea metalelor. Electrozi pentru sudare. 45. STAS 1126-87 Sârmă de oţel pentru sudare. 46. SRAS 3461-83 Poduri metalice de cale ferată şi şosea.

Suprastructuri nituite. Prescripţii de execuţie. 47. STAS 9330/84 Poduri de cale ferată şi şosea. Îmbinări cu

şuruburi de înaltă rezistenţă. Prescripţii de proiectare şi execuţie.

48. STAS 796/89 Nituri. Condiţii tehnice generale de calitate. 49. STAS 797/80 Nituri de oţel. Nit cu cap semirotund.

Dimensiuni. 50. STAS 12504-86 Încercarea suprastructurilor cu acţiuni de

probă. 51. STAS 5626-1992 Poduri. Terminologie. 52. STAS 4273-83 Încadrarea în clase de importanţă. 53. SR 11100/1-93 Zonarea seismică. Macrozarea teritoriului

României 54. STAS 8796/4-89 Organe de asamblare de înaltă rezistenţă

folosite prin pretensionare la îmbinarea structurilor din oţel.

55. STAS 10167-83 Aparate de reazem din neopren armat. 56. STAS 1489-78 Poduri de cale ferată. Acţiuni. 57. STAS 10128-86 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor

supraterane din oţel. Clasificarea mediilor agresive.

179

58. STAS 10166/1-77 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.

59. STAS 10702/1-83 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Acoperiri protectoare. Condiţii tehnice generale.

60. STAS 10702/2-80 Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel supraterane. Acoperiri protectoare pentru construcţii situate în medii neagresive, slab agresive şi cu agresivitate medie.

61. STAS 12796-90 Protecţia contra coroziunii. Pregătirea suprafeţei pieselor din oţel pentru vopsire.

62. STAS 9684-82 Coroziunea metalelor. Metode de încercare şi apreciere la coroziune.

63. STAS 2924-73 Lucrări de drumuri. Gabarite pentru poduri. 64. STAS 2745-90 Teren de fundare. Urmărirea tasărilor

construcţiilor prin metode topografice. 65. STAS 3451-73 Statica, dinamica şi stabilirea structurilor.

Terminologie. 66. STAS 10101/0 B-87 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi

gruparea acţiunilor pentru podurile de cale ferată şi şosea.

67. STAS 6054-77 Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ. Zonarea teritoriului României.

68. STAS 1242/2-83 Teren de fundare. Cercetări geologice tehnice şi geotehnice specifice traseelor de căi ferate.

69. STAS 3220-89 Poduri de cale ferată. Convoaie tip. 70. Fişa UIC 778-3R-95 Recomandări pentru evaluarea capacităţii

portante a podurilor boltite existente, din zidărie şi beton.

71. Fişa UIC 778-4R-89 Defectele podurilor de cale ferată şi măsuri pentru întreţinere şi consolidare.

72. Fişa UIC 778-2R-91 Recomandări pentru determinarea capacităţii portante a structurilor metalice existente.

Normative specifice activităţii de poduri 1. C 149-87 Instrucţiuni tehnice privind procedeele de

remediere a defectelor pentru elementele de beton şi beton armat.

2. C 26-85 Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedistructive.

3. NE 012-99 Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat.

180

4. C16-84 Normativ pentru executarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente.

5. C 56-85 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente.

6. P 130-99 Norme metodologice privind urmărirea comportării construcţiilor, inclusiv supravegherea curentă a stării tehnice a acestora.

7. C 28-83 Instrucţiuni tehnice pentru sudarea armăturilor de oţel-beton.

8. C 112-86 Norme privind proiectarea şi executarea lucrărilor de hidroizolaţii la construcţii.

9. C 246-93 Instrucţiuni tehnice de utilizare a membranelor cu bitum aditivat la lucrări de hidroizolaţii.

Legislaţie în vigoare la data apariţiei instrucţiunilor

1. Legea 10/1995 Lege privind calitatea în construcţii. 2. HG 766/1997 Hotărâre a Guvernului României pentru

aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii.

3. HG 273/1994 Hotărâre a Guvernului României privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

4. HG 272/1994 Hotărâre a Guvernului României pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii.

5. HG 925/1995 Hotărâre a Guvernului României privind aprobarea Regulamentului de verificare şi expertizare.

6. OMT 290/2000 Ordinul ministrului transporturilor privind admiterea tehnică a produselor şi/sau serviciilor destinate utilizării în activităţile de construire, modernizare, întreţinere şi reparare a infrastructurii feroviare şi a materialului rulant, pentru transportul feroviar şi cu metroul.

181

7. OMT 410/1999 Ordinul ministrului transporturilor privind autorizarea laboratoarelor de încercări şi atestarea standurilor şi dispozitivelor speciale, destinate verificării şi încercării produselor feroviare utilizate în activităţile de construire, modernizare, exploatare, întreţinere şi reparare a infrastructurii feroviare şi a materialului rulant, specifice transportului feroviar şi cu metroul.

8. Legea 107/1996 Legea apelor.

Utilizatorii trebuie să verifice în permanenţă dacă ediţiile standardelor

prezente sunt actualizate.

309_2005

Documents

Transcript of 309_2005