3. CAIETE DE SARCINI

CAIET SARCINI LUCRĂRI TAIERI DE INTRETINERE SI DEFRISARE ARBORI SI ARBUSTI

1 .GENERALITĂŢI

Aceste caiete de sarcini conţin condiţiile de execuţie pentru lucrări de taieri de intretinere si

defrisare arbori si arbusti.

Caietul de sarcini nu are caracter limitativ, însă orice modificări sau completări se vor putea face

numai cu avizul proiectantului.

La executarea lucrărilor se vor utiliza numai materiale consemnate în proiect. Orice propunere

de înlocuire trebuie motivată de contractant şi aprobată de către Proiectant şi/sau Beneficiar.

2. STANDARDE ŞI NORMATIVE DE REFERINŢĂ

Toate serviciile prevăzute vor respecta procedeele de execuţie conform normativelor:

- Norme de muncă unificate pentru lucrarile de silvicultura

-ORDIN nr. 635 din 23 decembrie 2002 pentru aprobarea Normelor privind stabilirea

termenelor, modalităţilor şi perioadelor de exploatare a masei lemnoase din păduri şi din

vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional.

-Ordin nr 173/27.05.2003 privind aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii

pentru exploatari si transporturi forestiere.

Nominalizarea planselor care se supun prevederile prezentului caiet de sarcini este prezentata in

tabelul anexat.

3. EXECUŢIA PE TEREN A PROIECTULUI

Lucrarile se vor efectua in teren dupa marcarea vegetatiei care va fi afectata. Marcajul se va

realiza de catre o comisie formata din reprezentantul Directiei Silvice locale, inginer peisagist din

partea proiectantului si reprezentantul Beneficiarului.

Serviciul ce trebuie efectuat conţine atât lucrările de corecţie, elagare şi defrişare cât şi

operatiunile conexe: fasonare masă lemnoasă, scoaterea cioatelor, curăţarea şi degajarea

terenului de resturi materiale, încărcarea şi descărcarea resturilor materiale, transportul masei

lemnoase.

Toate serviciile prevăzute vor respecta procedeele de execuţie conform normativelor

specificate.

Fazele principale de lucru vor cuprinde :

- protectia vegetatiei;

-curatirea arborilor;

-defrisarea;

-smulgerea tufelor, arbustilor si boschetilor;

-depozitarea materialelor;

- incarcarea in auto si evacuarea materialului lemnos;

-curatenia terenului

Se va acorda o atentie deosebita protejarii vegetatiei viabile precum si curateniei la sfirsitul

operatiilor efectuate. Prestatorul va avea obligativitatea de a mărunţi scoarţa şi ramurile

obţinute în urma tocării acestora ca urmare a efectuării elagajelor, tăierilor de corecţie şi

defrişării. Produsul obţinut va fi utilizat la producerea compostului vegetal sau ca mulci în

amenajări peisagere.

Ofertantul va prezenta in documentatia de oferta conceptia proprie privind modalitatea de

organizare si functionare a prestatiei, cu referiri la utilajele din dotare folosite, a modului de

asigurare a coeficientului de utilizare a acestora, facilitatile oferite,etc.in conformitate cu

normativele specificate.

Ofertantul este obligat sa introduca pe teren gama de utilaje adecvate tehnologiei de exploatare.

Desemeni este obligat sa foloseasca pe fluxul tehnologic personal care are calificarea

corespunzatoare lucrarilor ce se executa.

Pentru fiecare tip de operatiuni executate de ofertant, se vor prezenta fisele tehnologice.

Nu se admite ca timpul afectat operatiunilor descrise in tehnologie sa depaseasca nivelul maxim

prevazut de normele de consum asimilabile acestor operatii. Aceste analize vor justifica preturile

exprimate in lei pentru manopera, materiale, utilaj, transport, chirii, alte cheltuieli.

Ofertantul isi va lua toate masurile necesare pentru a evita producerea de daune tertelor parti

(deteriorare de instalatii , utilitati si alte proprietati). In cazul producerii unor astfel de daune,

ofertantul este direct raspunzator de daunele provocate si va suporta valoarea despagubirilor

aferente daunelor provocate.

La terminarea exploatarii intregii cantitati de masa lemnoasa, executantul are obligatia de a

strange resturile de exploatare nevalorificabile ( crengi si varfuri sub 2 cm grosime, zoburi, lemn

putregaios) in gramezi ce vor fi deasemenea evacuate.

Se interzice depozitarea masei lemnoase rezultata din defrisare pe marginea drumurilor sau in

parcari, deoarece pot constitui obstacole in desfasurarea in bune conditii a circulatiei rutiere.

Deasemeni se interzice tararea sau semitararea materialului lemnos pe drumurile din zona

supusa exploatarii.

In proiectul de organizare de santier prestatorul va specifica amplasamentul depozitului de masa

lemnoasa si dotarea acestuia conform legislatiei in vigoare. Valorificarea masei lemnoase ramine

in sarcina Beneficiarului.

Dupa terminarea lucrarilor de exploatare si transportul masei lemnoase, inclusiv a resturilor

nevalorificabile, ofertantul este obligat sa dezafecteze instalatiile si constructiile anexe

provizorii, aducâd terenurile ocupate la starea initiala.

In situatia utilizarii de automacarale, calarea acestora se va face numai cu cale din lemn. Este

strict interzisa calarea macaralelor direct pe imbracamintea asfaltica.

Daca se constata executarea necorespunzatoare a unor operatiuni, prestatiile defectuoase nu se

vor accepta la plata. In cadrul operatiunilor de control se va receptiona si materialul lemnos

rezultat, ocazie cu care se vor consemna pe baza de proces verbal atat lucrarile executate, nivelul

lor de dificultate cat si materialul lemnos predat.

Orice eveniment în activitatea de exploatare (accidente, incendii, distrugere de cladiri si

orice alte bunuri etc.) sunt în raspunderea executantului.

Receptia lucrarilor se va face dupa finalizarea lucrarilor pe fiecare amplasament, de catre o

comisie formata din reprezentanti ai beneficiarului, Directiei Silvice locale si reprezentanti ai

prestatorului. Procesele verbale de receptie calitativa si cantitativa vor fi semnate de catre

reprezentantii celor trei entitati. Pe baza proceselor verbale de receptie, prestatorul va întocmi o

situatie de lucrari ce va fi înaintata beneficiarului pentru verificare si decontare. Lucrarile

executate necorespunzator din punct de vedere calitativ nu vor fi receptionate, receptia acestora

se va face ulterior, dupa remediere.

Contravaloarea remedierii si refacerii pentru lucrarile declarate necorespunzatoare, vor fi

suportate în exclusivitate de catre prestator

CAIET SARCINI LUCRĂRI PEISAGISTICĂ-PLANTARE ŞI GAZONARE

1 GENERALITĂŢI

Aceste caiete de sarcini conţin condiţiile de execuţie pentru lucrări de amenajări exterioare

peisagere.

Caietul de sarcini nu are character limitativ, însă orice modificări sau completări se vor putea

face numai cu avizul proiectantului.

La executarea lucrărilor se vor utiliza numai materiale consemnate în proiect. Orice propunere

de înlocuire trebuie motivată de contractant şi aprobată de către Proiectant şi/sau Beneficiar.

Această lucrare constă în furnizarea, transportul şi sădirea plantelor lemnoase cum ar fi copaci,

arbuşti, realizarea semanarii gazonului. Această lucrare include de asmenea protejare, instalare,

învelire, udare, plivire, înlocuire de plante atunci când se cere şi toată lucrarea descrisă.

2. STANDARDE ŞI NORMATIVE DE REFERINŢĂ

STAS 2104-92 Copaci şi arbuşti

STAS 5382-91 Copaci şi copaci ornamentali. Clasificare

STAS 6053-78 Copaci şi arbuşti sălbatici. Terminologie botanică

STAS 9167-91 Regenerare naturală, sisteme silvicole, îngrijire şi poziţie. Terminologie

STAS 5971-92 Stocuri mari de pepiniere de copaci şi arbuşti de ornament

STAS 9503-79 Însămânţarea şi înmugurirea salciei şi plopului

STAS 7184/2/3…/21-85…91 Pământ. Determinări fizice şi chimice

Normativ privind “Executarea lucrărilor de terasamente, pentru realizarea fundaţiilor

construcţiilor civile şi industriale” – indicativ C 169-88.

Nominalizarea planselor care se supun prevederile prezentului caiet de sarcini este

prezentata in tabelul anexat.

3. EXECUŢIA PE TEREN A PROIECTULUI

TRASAREA PE TEREN A PROIECTULUI ESTE PRECEDATĂ DE:

a) înlăturarea tuturor elementelor care nu intră în viitoarea amenajare: demolarea

construcţiilor inutile, tăierea vegetaţiei lemnoase necorespunzătoare, recuperarea prin

transplantare a arbuştilor şi arborilor care suportă această lucrare; curăţirea terenului de

moloz, cioturi, pietre şi alte deşeuri, înlăturarea buruienilor care acoperă solul (tăieri şi

ardere).

b) protejarea în cadrul şantierului a elementelor de vegetaţie şi de construcţii (ornamentale

şi utilitare) care se menţin şi se integrează în noua amenajare. Acest aspect se are în

vedere încă de la instalarea şantierului, prin amplasamentul judicios al drumurilor,

depozitelor etc., dar necesită şi măsuri speciale: marcarea vizibilă, protejarea arborilor cu

rogojini, stuf, paie, grilaje din şipci, împrejmuirea masivelor etc.

REPORTAREA PROIECTULUI PE TEREN:

Trasarea proiectului se realizează prin pichetarea planimetrică şi altimetrică, prin care se

transpun pe teren atât desenul în plan al proiectului cât şi cotele viitoarei amenajări.

Ca primă etapă, se marchează pe teren limitele zonelor care vor fi afectate de lucrări şi se

instalează picheţii de nivelment conform proiectului. Pe suprafete întinse, pichetarea traseelor se

face prin metode topografice, cu ajutorul instrumentelor uzuale. Pe suprafeţe mici se utilizează

metoda caroiajului.

Pentru trasarea sectoarelor regulate (partere, ronduri, rabate şi alte elemente geometrice) se

folosesc mijloace simple de ridicare a perpendicularelor, raportare a unghiurilor, trasare a

curbelor centrale etc.

EŞALONAREA LUCRĂRILOR DE EXECUŢIE

Realizarea spaţiilor verzi propriu-zise comportă o serie de lucrări care se derulează succesiv sau

simultan (în zone diferite ale aceleiaşi amenajări).

EŞALONAREA LUCRĂRILOR DE ÎNFIINŢARE A SPAŢIILOR VERZI ESTE URMĂTOAREA:

- sistematizarea verticală a terenului ( daca este cazul);

- lucrări de îmbunătăţiri funciare (dacă este cazul)

- executarea plantaţiilor;

- realizarea cotelor definitive prin împrăştierea pământului vegetal;

- plantarea florilor şi gazonarea.

Lucrările de terasament se execută în scopul aducerii cotelor terenului la cotele proiectului.

Intervenţiile pentru sistematizarea verticală a terenului sunt precedate de recuperarea

pământului de pe suprafeţele respective (atunci cănd pământul este fertil), printr-un decapaj de

30-40 cm adâncime.

Pământul rezultat se depozitează în vederea refolosirii lui ca strat acoperitor pe zonele supuse

debleului sau rambleului.

Pe terasamentele principale se realizează modelarea de ansamblu a reliefului, urmând ca prin

terasamentele secundare să se realizeze cotele definitive (aşternerea de pământ vegetal,

modelarea de detaliu).

Lucrările de terasament se execută cu mijloace mecanice speciale (buldozere, screpere,

excavatoare etc.), utilizând reperele de nivelment implantate în sol. Se respectă principiul

echilibrului debleelor şi rambleelor, astfel încât să se limiteze la maximum evacuarea sau

aducerea de pământ din exterior. Pe suprafeţe mici, cu deblee şi ramblee de mici proporţii,

terasamentele se fac manual.

Pe terenurile inapte pentru vegetaţie (ramblee heterogene, marne, nisipuri etc.) sunt necesare

săpături pentru aşternerea de pământ vegetal în grosime de 0,20-0,30 metri pentru gazon, 0,40

metri pentru decoraţiile florale, 0,50 metri pentru trandafiri şi plantele perene, 0,60 metri

pentru masivele de arbuşti. Pentru arborii şi pentru arbuştii plantaţi solitar sau în grupuri, nu se

prevăd săpături în spaţii largi pentru încastrarea solului fertil, ci acesta se va adăuga în gropile

de plantare.

Lucrarile de terasamente se vor executa conform normativ privind “Executarea lucrărilor de

terasamente, pentru realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale” – indicativ C 169-88.

PREGĂTIREA TERENULUI PENTRU PLANTAREA ARBORILOR ŞI ARBUŞTILOR ÎN ETAPA

DE EXECUŢIE A PROIECTULUI DE AMENAJARE PEISAGERĂ

Anterior plantărilor, se execută din timp lucrările generale de ameliorare a solului

(amendamente pentru corectarea ph-lui şi eventual a texturii), drenajele generale, în funcţie de

calitatea terenului şi necesităţile de amenajare.

Săparea gropilor şi şanţurilor de plantare este bine să se facă în două etape:

- la sfârşitul verii sau toamna – gropi de desfundare (mai mari decât este necesar pentru

plantare);

- înainte de plantare, gropile de plantare propriu-zise.

Dimensiunile gropilor de desfundare sunt:

- pentru arbuşti şi conifere sub 1 metru înălţime: 60-80 cm/40 cm (lărgime/adâncime) în sol

bun, 80/70 cm în sol mediocru. În cazul distanţelor mici de plantare se desfundă întreaga

suprafaţă ocupată de arbuşti;

- pentru arbori cu circumferinţa sub 18-20 cm şi conifere de 1-2 metri înălţime – 80/80 cm în

sol bun; 100/80 cm până la 120/100 cm pe soluri de calitate mai slabă;

- pentru arbori cu circumferinţa mai mare de 20-22 cm şi răşinoase peste 2 metri înălţime,

gropi de desfundare de minim 1 m3 putând ajunge până la 8 m3 în funcţie de mărimea balotului

de pământ.

Dimensiunile şanţurilor de desfundare pentru plantarea gardurilor vii în sol bun sunt:

- 60/50 cm (lărgime/adâncime) pentru plantele fără pământ pe rădăcini;

- 75/50 cm pentru plantele cu balot.

Dimensiunile sporesc pe terenurile slabe.

În funcţie de situaţie, se evacuează pietrele, deşeurile, resturile vegetale. Când solul şi

subsolul sunt de calitate bună, se separă straturile, pământul de la suprafaţă urmând să fie aşezat

în fundul gropii. Dacă pământul este parţial sau total impropriu, se înlocuieşte cu pământ bun

(curăţat de deşeuri vegetale, pietre etc.).

În cazul existenţei unui strat impermeabil la baza gropii, este necesară străpungerea acestuia cu

un burghiu şi umplerea cu pietre a spaţiului perforat, permiţând astfel drenarea (dacă grosimea

stratului impermeabil nu este prea mare). După desfundare, gropile se astupă, pentru trasarea

naturală a solului până la plantare. Odată cu reintroducerea pământului este bine să se

administreze în fiecare groapă pentru arbori 1-1,5 kg de superfosfat şi 0,2 kg de potasiu (1/2 pe

fundul gropii şi ½ în stratul inferior de umplere).

Aportul de îngrăşăminte asigură satisfacerea necesităţilor arborilor şi arbuştilor pe o perioadă

de câţiva ani.

Săparea gropilor propriu-zise de plantare se face manual sau mecanizat (cu burghie purtate pe

tractor), asigurându-se un volum dublu decât al rădăcinilor sau balotul de pământ; lărgimea

gropii se sapă mai mare decât adâncimea: de exemplu, 50-60 cm/40-50 cm.

PLANTATUL MATERIALULUI VEGETAL

Plantatul materialului vegetal se referă în principal la metodele şi operaţiile pe care le execută un

lucrător la introducerea în sol a gardului viu, arbuştilor sau arborilor.

PLANTATUL ARBUŞTILOR

În cazul în care arbuştii se replantează cu tot cu pământul din jurul rădăcinilor şi sunt ţinuţi în

împletituri din fibre naturale, este recomandabil ca pe fundul gropii săpate să se aşeze un strat

de nisip fin şi apoi să se decupeze împletitura respectivă, dând posibilitatea rădăcinilor să se

dezvolte corespunzător.

TRANSPORTUL MATERIALULUI VEGETAL ÎN FOLIE DE PLASTIC

Pentru menţinerea corespunzătoare a pământului în jurul rădăcinilor se utilizează o folie de

plastic perforată care, în momentul plantatului, se îndepărtează.

Tot o alternativă la transportul şi uneori creşterea arbuştilor este şi cea în care se utilizează

plasele textile. În momentul ajungerii la locul de plantat aceasta se îndepărtează.

Pentru unii arbuşti sau arbori, sensibili, crescuţi în condiţii speciale de climatizare se utilizează

ghivecele mari de lemn, demontabile. După atingerea stadiului de dezvoltare şi în momentul în

care trebuie replantaţi la locul final, aceştia se transportă până la destinaţie după care se

detaşează fundul ghiveciului şi se demontează acesta, arbustul respectiv fiind introdus în sol cu

tot cu pământul care a luat forma ghiveciului.

PLANTATUL ARBORILOR

Se execută individual, după ce s-a săpat, în prealabil, o groapă, în care s-a introdus pământ

special, pentru a asigura o dezvoltare mai rapidă a sistemului radicular al acestuia.

Groapa se poate săpa atât manual cât şi mecanizat, utilizând, în acest ultim caz, burghie de săpat,

al căror diametru de săpare depinde de mărimea arborelui preluat din pepiniere.

Anumite metode de plantat se referă la replantatul unor arbori dezvoltaţi corect, cu coronament

şi sistem radicular puternic dezvoltat. Aceste metode implică o dezrădăcinare a arborelui cu tot

cu sistemul radicular şi cu pământul în care s-au dezvoltat rădăcinile, o împachetare a acestora în

plase speciale textile, o încărcare într-un mijloc de transport şi o aşezare în groapa de pe noua

locaţie. Datorită faptului că arborele este masiv, se utilizează de cele mai multe ori macarale

puternice pentru încărcarea şi descărcarea acestora.

Până la refacerea şi prinderea sistemului radicular, în foarte multe cazuri, arborii sunt ajutaţi să

stea în poziţie verticală, utilizând diverse metode, dintre care menţionăm cea cu suport de lemn

înclinat şi colier de prindere, cu ancore metalice sau, în cazul arborilor tineri şi foarte tineri, cu

suport de lemn montat vertical lângă trunchiul acestuia.

Metodele de susţinere a arborilor sunt:

- cu suport lemons şi colier de susţinere

- cu ancore metalice

- cu suport lemnons vertical şi colier de susţinere

GAZONARE

Pentru o imagine agreabilă imediat după finalizarea lucrărilor constructive se propune

înierbarea tuturor spaţiilor în mod unitar .

Terenul care urmează să se gazoneze trebuie eliberat de vegetaţia concurentă existentă

(buruieni, iarbă, rădăcini) precum şi de resturi de materiale de construcţii sau piatră.

Solul curăţat trebuie să fie mărunţit prin frezare, fertilizat, nivelat şi tăvălugit uşor pentru a evita

lăsarea terenului ulterior. Compozitia de gazon recomandata a se utiliza este:

2% Trifolium repens

1o%Festuca rubra tricophylla

1o%Festuca rubra rubra

4o% Lolium perene

38% Poa Pratensis

Cea mai bună perioadă pentru însămânţare este sfârşitul verii – începutul toamnei. O umiditate

adecvată în sol, un sol cald şi o presiune scăzută din punct de vedere al buruienilor vor permite

seminţelor o dezvoltare optimă. Perioada 15 august – 15 septembrie este perioada optimă

pentru însămânţare. Este important de semănat cât mai devreme în acestă perioadă. Chiar şi

când se semănă în acest interval, întârzierea cu o lună a lucrărilor poate conduce la o întârziere

cu 2 – 4 săptămâni a maturizării gazonului. Semănarea în primăvară este posibilă, dar cu

rezultate mult mai slabe decât cea din toamnă.

Cantitatea de gazon utilizata este de 1 kg/30 mp.

Atit pentru suprafetele noi gazonate cit si pentru speciile noi plantate se va urmari asigurarea

cantitatilor de apa necesare pentru o reusita maxima a lucrarii.

4 MATERIALE SI ECHIPAMENTE UTILIZATE. VERIFICAREA CALITĂŢII. LIVRARE, MANIPULARE,

DEPOZITARE

COPACI, ARBUSTI, PUIETI. CALITATEA PLANTELOR.

Plantele vor fi de calitate superioară, crescute în pepinieră, reprezentative pentru soiul lor şi

varietăţi. Trebuie să aibă ramuri moderat sau normal dezvoltate, cu rădăcini viguroase. Plantele

nu trebuie să aibă insecte, boli, arsuri de soare, noduri, cioturi sau alte defecte. Nu vor fi

acceptate plantele fragile, slabe.

Copacii vor fi lipsiţi de ramuri pe cel mult jumatate din partea inferioară a tulpinii; vor avea un

singur trunchi, vor fi bine înrămuriţi şi drepţi. Această cerinţă se referă la soiurile generale, dar

unele varietăţi, care au altă caracteristică de creştere, vor fi acceptate.

Plantele trebuie să fie exact cum este mentionat pe eticheta. Înlocuirea cu plante de aceeasi

calitate, tip şi marime va fi aprobată de Beneficiar fără nici o schimbare la preţul pe bucată în

cazul în care materialul acceptabil din varietatea specificată nu este disponibil. Acest lucru se va

permite doar în urma unei cereri scrise şi a propunerii de înlocuire de la Beneficiar cu 30 de zile

înainte de data planificată pentru plantare.

Oricând este folosit cuvantul “specimen”, se va face referire la copaci, care sunt simetrici, grei şi

plini de ramuri. Cand se cer mai mulţi, toti trebuie să fie uniformi ca mărime şi formă.

MĂSURAREA DIMENSIUNILOR

Rădăcina. Rădăcina plantelor va fi suficientă pentru a asigura creşterea plantelor. NU se accepta

plante cu rădăcina dezgolită pentru a se asigura succesul plantaţiei.

Plante crescute în recipient. Plantele crescute în recipient vor fi bine înrădăcinate şi stabile în

vasul în care se dezvoltă. Acestea au crescut destul de mult timp în recipient pentru ca rădăcina

să ţină pământul când sunt scoase din vas, dar nu suficient de mult cât să fie înţepenite în vas.

Mărimea recipientului nu va fi mai mică decât 75% din volumul baloţilor (rădăcinii cu pământ).

Recipientele vor fi stabile şi nu vor fi deteriorate ca să cauzeze ruperea rădăcinii în timpul

operaţiunii de plantare.

Plante cu rădăcina în pământ şi învelită în sac de pânză. Plantele trebuie să fie cu pământ la

rădăcină şi învelite în saci de pânză; ele vor fi scoase cu o cantitate suficientă de pământ în mod

egal pe toată rădăcina pentru a asigura creşterea. Pânza de iută ce înveleşte rădăcina va fi

suficientă pentru a cuprinde toată rădăcina, în funcţie de soi. Baloţii vor fi pregătiţi într-o

manieră profesională şi vor fi bine ambalaţi. Sacul de pânză şi sfoara se vor descompune după

plantare. Dacă balotul de pământ depăşeşte ½ mc, acesta va fi asigurat cu o plasă de sârmă.

Se înţelege că dimensiunile baloţilor sunt minime, şi vor fi acceptate la înălţimea

corespunzătoare şi diametrul trunchiului plantelor. Acolo unde tipurile de sol, condiţiile

climatice, rărirea rădăcinilor sau transplantarea au făcut să rezulte rădăcini mai groase de 13

mm ce depăşesc diametrul minim al balotului, diametrul acestuia trebuie mărit în aşa fel încât să

nu fie tăiate rădăcinile mai groase de 13 mm, excepţie făcând rădăcinile pivotante.

Notă: Pentru limitele de mai sus ale diferitelor dimensiuni, mărimile minime ale baloţilor trebuie

să fie mărite în mod proporţional pentru a ajunge la limitele cele mai mici ale baloţilor din

următoarea clasificare:

- Baloţi cu diametrul mai mic decât 500 mm – înălţimea să fie de cel puţin 75% din diametru.

- Baloţii cu diameter de 500-750 mm incl. – înălţimea să fie de cel puţin 66% 2/3 din diametru.

- Baloţii cu diametrul de 775 mm – 1.2 m (31-48 inci) incl. – înălţimea să fie de cel puţin 60% din

diametru.

VERIFICAREA PLANTEI

Verificarea plantei va fi făcută de către Beneficiar, sau de către un reprezentant autorizat,

oricând o astfel de examinare este considerată practică, şi trebuie făcută pe terenul (sau în

depozitele) pepinierei care furnizează plantele.

Aprobarea materialului la o astfel de examinare nu trebuie înţeleasă ca acceptarea acestuia.

Acceptarea finală se va face în momentul în care planta este într-o condiţie sănătoasă de creştere.

Cu privire la verificarea plantelor de boli şi infestare cu insecte, fiecare livrare va fi însoţită de un

certificat de verificare, iar la sosire acest certificat va fi aprobat ( CERTIFICAT FITOSANITAR).

LIVRAREA

Fiecare soi sau varietate vor fi manevrate şi împachetate în maniera aprobată pentru acea plantă,

luând în considerare solul şi condiţiile climatice din perioada şi locul de scoatere a plantelor, şi

de perioada ce va trece pe timpul transportului şi livrării. Se vor lua toate măsurile de precauţie

care se obişnuiesc în practica unei bune comercializări pentru a asigura livrarea plantelor în

bune condiţii.

Plantele vor fi împachetate şi acoperite pentru a asigura o protecţie adecvată împotriva

deteriorării din timpul transportului. Rădăcinile dezgolite ale plantelor vor fi protejate cu paie

umede sau cu un alt material potrivit pentru a asigura livrarea plantelor la destinaţie cu

rădăcinile umede.

Când transportul este făcut cu un vehicul acoperit, acesta va fi ventilat pentru a preveni orice

deshidratare sau soc termic în timpul transportului.

Dacă Beneficiarul nu solicită altfel, doar un număr reprezentativ de arbuşti, răsaduri sau alte

plante trebuie să fie etichetate. Toate celelalte stocuri furnizate trebuie să fie etichetate clar cu

numele şi destinaţia corespunzătoare.

PĂMÂNT VEGETAL ŞI ÎNGRĂŞĂMINTE

Pământ vegetal. Pământul vegetal va fi un sol argilos din orizontul A al profilelor de sol din

solurile locale. Trebuie să aibă un conţinut organic între 1 şi 10%. Va fi relativ eliberat de

rădăcinile mari, beţe, buruieni, arboreţi, sau pietre cu diametrul mai mare de 25 mm, sau de alte

gunoaie şi deşeuri. Cel puţin 90% trebuie să treacă prin sită de 2.00 mm şi pH-ul trebuie să fie

între 5.0 şi 8.0.

Pământul vegetal trebuie să poată susţine şi favoriza germinaţia vegetaţiei.

Îngrăşămintele. Îngrăşământul va fi un descompus al resturilor organice produs în instalaţii

specializate înregistrate. Îngrăşămintele nu trebuie să conţină cioburi de sticlă sau metale. Orice

material din plastic sau alt material confecţionat de om nu va fi mai mare de 4 mm şi va fi mai

puţin de 1% din greutatea uscată totală a îngrăşămintelor. Îngrăşămintele vor ajuta creşterea şi

dezvoltarea vegetaţiei.

TRANSPORTUL

În timpul transportului, Contractorul va avea grijă să prevină ruperea şi uscarea plantelor. La

sosirea la locul lucrării sau la depozit, plantele vor fi verificate dacă au fost transportate corect.

Dacă rădăcinile sunt uscate, ramurile mari sunt rupte, bulgării de pământ sunt desprinşi sau

părţi din scoarţă sunt rupte, Beneficiarul poate respinge copacii rupţi. Când un copac a fost

respins, Contractorul îl va îndepărta de urgenţă din locul lucrării şi îl va înlocui.

DEPOZITARE TEMPORALĂ

Nici o plantă nu trebuie să rămână în depozitul temporar pe timpul verii. Plantele livrate pentru

proiect care nu trebuie plantate imediat vor fi protejate în următorul mod:

(a) Plante cu rădăcina dezgolită. Plantele pot rămâne pe şantier doar 24 de ore înainte de a fi

plantate sau mutate în depozit. În timpul perioadei de 24 de ore Contractorul trebuie să continue

să aibă grijă să prevină ruperea şi ofilirea plantelor. Rădăcinile plantelor ce vor fi plasate în

depozit vor fi mai întâi acoperite cu o pastă din pământ vegetal şi apă. Plantele vor fi apoi

protejate şi păstrate umede, cu rădăcinile înnoroiate sau prin aşezarea plantei într-un depozit

răcoros şi umed.

(b) Plantele cu rădăcina acoperită de pământ şi învelită în sac de pânză şi plantele crescute în

recipiente. Plantele pot rămâne pe şantier doar 72 de ore înainte de a fi plantate sau duse în

depozit.

Plantele cu rădăcina acoperită de pământ şi învelită în sac de pânză vor fi păstrate umede şi vor

fi bine îngrijite. Pentru a preveni ofilirea sau îngheţarea, vor fi depozitate ori într-o clădire cu

condiţii de răcoare şi umiditate sau în grup compact cu rădăcinile învelite şi separate de un

material de protecţie potrivit astfel încât să fie complet acoperite.

TIMPUL PLANTĂRII

Exceptând pe cele crescute în containere, plantele trebuie să fie inactive în momentul livrării la

depozit sau la amplasament.

SCOATEREA PLANTELOR DIN PEPINIERA

Plantele nu trebuie să fie scoase din pământ până când Contractorul nu este gata să le transporte

din locul original la locul lucrării sau în depozitul aprobat. Timpul maxim dintre săpare şi

încărcare pentru livrare pe şantier sau plasarea în deposit aprobat va fi de 4 zile pentru plantele

cu rădăcina acoperită de pământ şi învelită în saci şi o zi pentru plantele cu rădăcina dezgolită.

Acestea trebuie scoase cu grijă, pentru a evita ruperea plantelor sau pierderea sau deteriorarea

rădăcinilor, se va acorda o atenţie deosebită rădăcinilor fibroase. Imediat după scoatere,

rădăcinile vor fi protejate împotriva uscării şi îngheţării. Plantele cu rădăcina dezgolită vor fi

scoase doar când temperatura aerului va depasi 2˚C.

CURĂŢAREA PLANTELOR

Curăţarea se va face de un specialist în arbori. Retezarea ramurilor va fi făcută în aşa manieră

încât să se păstreze ritmul de creştere naturală al fiecarei plante.

Capetele rădăcinilor rupte şi deteriorate de 6 mm sau mai mari, vor fi retezate cu o tăietură

curată, îndepărtând doar partea deteriorată. Vor fi îndepărtate toate crengile rupte, cioturile şi

tăieturile greşite de la retezarile de crengi anterioare.

(a) Copaci cu frunze căzătoare. Retezarea crengilor va consta în rărirea rămurelelor aşa cum

indică obiceiul de creştere al diferitelor soiuri de copaci.

(b) Arbuşti cu frunze căzătoare. În general, arbuştii vor fi tăiaţi de la jumatate. Arbuştii care

cresc greu sau nu dau lăstari, vor fi curaţaţi de ramuri în acelaşi fel ca şi copacii umbroşi

cu frunze căzătoare.

5. VERIFICAREA CALITĂŢII LUCRĂRII

PERIOADA DE INSTALARE

Inspectarea pentru constatarea încheierii cu success a plantărilor se va face în timpul lunii

septembrie- octombrie din fiecare an. Pentru acceptarea la inspecţie, Contractorul trebuie să

primească o certificare scrisă de la Beneficiar în care să se menţioneze faptul că toate plantele au

fost la loc şi într-o stare sănătoasă pe 1 iunie sau înainte de această dată din anul inspecţiei.

Pentru a fi acceptată, planta trebuie să fie într-o condiţie sănătoasă, reprezentativă a soiului ei.

Nici o porţiune a lucrării nu va fi inspectată până când toată lucrarea nu va fi terminată.

Această întârziere în verificarea şi recepţia plantelor nu va întârzia acceptarea proiectului şi

plata finală dacă Contractorul furnizează Beneficiarului un contract de garanţie cu toată valoarea

plantelor mentionate în contract. Garanţia se va face înainte de recepţia şi plata finală a

articolelor în afără de plante şi vor fi în plină forţă şi efect până la verificarea finală şi recepţia

plantelor.

Beneficiarul îşi va asuma responsabilitatea pentru toate plantele găsite în stare satisfăcătoare la

verificare pentru încheierea cu success a perioadei de plantare. Plantele care nu îndeplinesc

cerinţele pentru recepţie vor fi înlocuite de Contractor pe cheltuiala proprie după data verificarii

şi înainte de 30 noiembrie. Plantele menţionate pentru plantarea numai primăvara se vor planta

înainte de 30 aprilie. Datele de mai sus vor putea fi schimbate cu acordul Beneficiarului doar

dacă condiţiile de vreme extreme sau alte circumstanţe o vor impune. Când înlocuirile sunt

terminate, Contractorul va plivi şi va curăţa întreaga lucrare. Curăţarea de crengi uscate,

stropirea cu substanţe adecvate a plantelor afectate de insecte, îndepărtarea marcajelor şi a

plasei, plivirea, refacerea protecţiei, îndepărtarea resturilor de la lucrare şi curăţarea în general a

şantierului. Când vor fi încheiate operaţiunile de curăţare, verificarea se va face doar pentru

plantele înlocuite. Toate aceste plante trebuie să fie în concordanţă cu specificaţiile de la

începutul lucrării. Pentru plantările înlocuitoare nu va trebui să treacă o perioadă de fixare

pentru a fi acceptate. Totuşi, plantele înlocuitoare trebuie să fie plantate bine şi într-o condiţie

sănătoasă în timpul verificării. Dacă este necesară înlocuirea atât a plantelor primăvara cât şi de

toamnă, Contractorul poate să aleagă să planteze toate plantele înlocuitoare în primăvara,

înainte de 15 mai.

Contractorul va îndepărta imediat de pe şantier orice plantă uscată. În timpul plantării de

primăvara sau toamnă, Contractorului nu i se va permite să încheie operaţiunea până când toate

plantele nu sunt într-o stare bună. Toate plantele care se usuca în 15 zile după plantare vor fi

înlocuite şi se va considera că sunt parte din plantarea originală şi vor fi supuse la cerinţele

perioadei de fixare.

ÎNGRIJIREA PLANTELOR

În timpul perioadei de fixare, Contractorul va avea grijă de plante inclusiv plivirea, udarea,

ajustarea legăturilor, repararea recipientelor de apa sau alte lucrări care sunt necesare pentru a

menţine sănătatea şi aparenţa satisfăcătoare plantărilor.

Toate cerinţele pentru îngrijirea corectă în timpul perioadei de fixare se va consideră că parte a

costului contractului şi se vor face la 5 zile de la informarea de către Beneficiar.

a) În timpul perioadei de fixare, se va uda în plus măcar o dată la fiecare 30 de zile în timpul

lunii mai până în decembrie.

Apa va fi aplicată la fiecare plantă în parte în aşa fel încât groapa în care este sădită planta să fie

saturată fără a se revărsa în afără pământului. Udarea plantelor în spaţiul plantării se va face în

aşa fel încât toate gropile în care sunt sădite plantele să fie saturate uniform fără a permite apei

să se reverse dincolo de marginea suprafeţei. Contractorul nu va fi absolvit de responsabilitatea

pentru plantele care sunt nesatisfăcătoare din cauza lipsei de apă.

(b) În timpul perioadei de fixare, buruienile şi iarba care vor creşte vor fi îndepărtate din

apropierea copacilor şi din zona în care plantele sunt protejate. Plivirea se va face de două ori pe

lună din mai până în septembrie. Contractorul nu va fi absolvit de responsabilitatea pentru

plantele nesatisfăcătoare din cauza buruienilor.

Plivirea se face prin îndepărtarea buruienilor şi a ierbii cu tot cu rădăcinile care au crescut.

Protecţia indepărtată prin plivire va fi pusă la loc. Rămăşiţele, care rezultă din această

operaţiune, trebuie îndepărtate la sfarşitul fiecărei zile.

SPECIFICATII GENERALE PENTRU INTRETINEREA PLANTELOR ŞI A GAZONULUI

1. UDAREA GAZONULUI PANA LA INFIINTARE

- pentru germinarea semintelor de gazon este necesara menţinerea permanenta a

umiditatii solului.

- regula pentru udarea gazonului la infiintare nu consta în numarul de udari ci în

menţinerea solului umed la suprafata în permanenta, apa trebuind sa penetreze

pana la 10 cm sub stratul superior de sol.

- udarea se va face cu aspersoare cu jet fin, în ploaie, pentru ca presiunea exercitata de apa

sa nu indeparteze semintele de pe suprafaţa.

- udarea se va face până cand solul “nu mai cere apa” dar nu este permisa baltirea apei la

suprafaţa.

- se va evita calcarea suprafetei gazonate până la infiintarea gazonului altfel se vor forma

goluri şi denivelari în gazon precum şi suprafeţe unde apa va balti.

2. UDAREA GAZONULUI DUPA INFIINTARE

- udarea se va face astfel incât apa sa penetreze până la 10 cm în stratul superior de sol.

- nu udati daca ploua regulat.

- o data la 2-3 zile în perioadele mai putin secetoase.

- in fiecare zi în perioadele secetoase (dimineata şi seara) până în 7 a.m. şi după 7 p.m.

- in perioadele de seceta gazonul nu se uda în timpul zilei.

- udarea se face cu asperosare cu jet fin.

- nu se uda iarna.

3. FERTILIZAREA SOLULUI

- se va face de cel putin doua ori pe an (primăvara şi toamna).

4. TUNDEREA GAZONULUI

Se face regulat, tinandu-se cont de urmatoarele:

- cosirea regulata duce la formarea de lastari noi şi implicit la indesirea acestuia.

- daca se lasa iarba netunsa mai mult de o saptamana (in perioada de vegetaţie) şi apoi se

tunda se va taia gazonul în punctele de creştere, se va rari şi cu timpul va capata un aspect

sarmos şi neplacut la atingere.

- tunderea regulata duce totodată şi la reducerea buruienilor.

- regula! nu se va tunde mai mult de o treime din lungimea lastarului, altminteri se

va afecta structura acestuia pana la sistemul radicular.

- daca se tunde prea scurt acesta va fi mai putin viguros, concentrandu-se pe formarea

lastarilor şi nu pe creşterea rădăcinilor.

- daca se intarzie tunderea gazonului acesta va ajunge la inaltimea de taiere dorita prin

tăieri successive la 2-3 zile

- este interzisa tunderea gazonului umed deoarece gazonul va fi neuniform şi resturile pot

bloca şi strica masina de tuns.

- este interzisa folosirea uneltelor electrice în condiţii de umiditate.

- in timpul toamnelor tarzii nu se recomanda tunderea pe vant deoarece iarba rămâne arsă.

- nu se tunde iarna!

- se va evita traficul pe gazon iarna pe zapada.

- se va evita depozitarea zapezii de pe alei si accese pe gazon

6. INTRETINEREA PLANTELOR

Regula! La cel mai mic semn de suferinta a plantei, este necesar sa contactati un

specialist în protecţia plantelor pentru a determina cauza si tratamentul specific.

7.ARBORI SI ARBUSTI FOIOSI

- udarea se va face regulat, în functie de anotimp şi de dimensiunea plantelor.

- udarea excesiva ca şi lipsa apei afecteaza planta.

- nu se uda iarna.

- in perioadele de vara udarea se face dimineata şi seara.

- vara este interzisa udarea în timpul zilei, mai ales udarea pe frunze.

8. CONIFERE

- coniferele nu sunt iubitoare de apa şi pentru aceasta este de preferat ca acestea să fie

udate mai rar.

- in perioadele de vara udarea se poate face o data la 2 zile moderat.

- după perioadele ploioase udarea coniferelor se va sista o perioada până ce rezerva de apa

din sol se va diminua.

- nu se uda iarna.

9. PLANTE DE APA, SALCII

- udarea se va face abundant.

- lipsa apei duce la incetinirea creşterii plantelor.

- zilnic în perioadele de vara, dar nu pe frunze cand soarele e puternic.

- nu se uda iarna.

10. INGRASAMINTE

- pentru ca plantele sa se dezvolte armonios este necesara aplicarea anumitor ingrasaminte

şi substante nutritive.

- perioada optima de aplicare a substantelor nutritive este primăvara şi ajuta la intrarea lor

în vegetaţie, dar şi periodic de-a lungul anului.

11. ALTE OPERATIUNI

- tunderile şi fasonarile se vor face toamna înainte de iernare precum şi primăvara pentru a

inlatura eventualele stricaciuni datorate inghetului.

- tunderi de infrumusetare şi menţinere a aspectului plantelor se pot face şi în timpul

anului, deoarece anumite plante sunt mai sensibile la temperaturile scazute din timpul

iernii. În acest caz se vor proteja cu rogojini si/ sau se vor musuroi cu pământ. (ex:

trandafirii)

CAIET DE SARCINI STRAT DE FUNDATIE DIN BALAST

1.GENERALITĂŢI

Art.1. Obiect şi domeniu de aplicare

Prezentul caiet de sarcini conţine specificaţiile tehnice privind execuţia şi recepţia straturilor de

fundaţie din balast sau balast amestec optimal din sistemele rutiere ale drumurilor publice şi ale

străzilor. El cuprinde condiţiile tehnice care trebuie să fie îndeplinite de materialele de

construcţie folosite, prevăzute în SR 662 şi de stratul de fundaţie realizat conform STAS 6400.

Art.2. Prevederi generale

2.1. Stratul de fundaţie din balast sau balast optimal se realizează într-unul sau mai multe

straturi, în funcţie de grosimea stabilită prin proiect şi variază conform prevederilor STAS 6400,

între 15 şi 30 cm.

2.2. Contractorul este obligat să asigure măsurile organizatorice şi tehnologice corespunzătoare

pentru respectarea strictă a prevederilor prezentului caiet de sarcini.

2.3. Contractorul va asigura prin laboratoarele sale sau prin colaborare cu un laborator

autorizat, efectuarea tuturor încercărilor şi determinărilor rezultate din aplicarea prezentului

caiet de sarcini.

2.4. Contractorul este obligat să efectueze, la cererea "Beneficiarului", verificări suplimentare

faţă de prevederile prezentului caiet de sarcini.

2.5. În cazul în care se vor constată abateri de la prezentul caiet de sarcini, "Beneficiarul" va

dispune întreruperea execuţiei lucrărilor şi luarea măsurilor care se impun.

Nominalizarea planselor s-a facut in tabel anexat:

2.MATERIALE

Art.3. Agregate naturale

3.1. Pentru execuţia stratului de fundaţie se vor utiliza balast sau balast amestec optimal, cu

granula maximă de 63 mm.

3.2. Balastul trebuie să provină din roci stabile, nealterabile la aer, apa sau îngheţ, nu trebuie să

conţină corpuri străine vizibile (bulgări de pământ, cărbune, lemn, resturi vegetale) sau

elemente alterate.

3.3. În conformitate cu prevederile SR 662, pct. 2.3.4.2 balastul şi balastul amestec optimal,

pentru a fi folosite în stratul de fundaţie, trebuie să îndeplinească, caracteristicile calitative

arătate în tabelul 1.

3.4. Balastul amestec optimal se poate obţine fie prin amestecarea sorturilor 0-8, 8-16, 16-25,

25-63, fie direct din balast, dacă îndeplineşte condiţiile din tabelul 1.

3.5. Limitele de granulozitate ale agregatului total în cazul balastului amestec optimal sunt

aratâte în tabelul 2.

3.6. Agregatul (balast sau balast amestec optimal) se va aproviziona din timp, în depozite

intermediare, pentru a se asigura omogenitatea şi constanţa calităţii acestuia. Aprovizionarea la

locul de punere în operă se va face numai după efectuarea testelor de laborator complete, pentru

a verifică dacă agregatele din depozite îndeplinesc cerinţele prezenlului caiet de sarcini şi după

aprobarea inginerului.

3.7. Laboratorul Contractorului va ţine evidenţa calităţii balastului sau balastului amestec

optimal astfel:

- într-un dosar vor fi cuprinse toate certificâtele de calitate emise de Furnizor;

- într-un registru (registru pentru încercări agregate) rezultatele determinărilor efectuate de

laborator.

3.8. Depozitarea agregatelor se va face în depozite deschise, dimensionate în funcţie de

cantitatea necesară şi de eşalonarea lucrărilor.

3.9. În cazul în care se va utiliza balast din mai multe surse, aprovizionarea şi depozitarea

acestora se va face astfel încât să se evite amestecarea materialelor aprovizionate din surse

difcrite.

3.10. În cazul în care la verificarea calităţii balaslului sau a balastului amestec optimal

aprovizionat, granulozitatea acestora nu corespunde prevederilor din tabelul 1 aceasta se

corectează cu sorturile granulometrice deficitare pentru îndeplinirea condiţiilor calitative

prevăzute.

Art.4. Apa

Apa necesară compactării stratului de balast sau balast amestec optimal poate să provină din

reţeaua publică sau din alte surse, dar în acest din urmă caz nu trebuie să conţină nici un fel de

particule în suspensie.

Art.5. Controlul calitatii balastului sau a balastului amestec optimal înainte de

realizarea stratului de fundaţie

Controlul calităţii se face de către Contractor, prin laboratorul său, în conformitate cu

prevederile cuprinse în tabelul 3.

3.STABILIREA CARACTERISTICILOR DE COMPACTARE

Art.6. Caracteristicile optime de compactare

Caracteristicile optime de compactare ale balastului sau ale balastului amestec optimal se

stabilesc de către un laborator de specialitate acreditat înainte de începerea lucrărilor de

execuţie.

Prin încercarea Proctor modificată, conform ST AS 1913/13 se stabileşte:

du max.P.M.= greutatea volumică în stare uscată, maximă exprimată în g/cm3

Wopt P.M. = umiditate optimă de compactare, exprimată în %.

Art. 7. Caracteristicile efective de compactare

7.1. Caracteristicile efective de compactare se determină de laboratorul şantierului pe probe

prelevate din lucrare şi anume:

du ef = greutatea volumică, în stare uscată, efectivă, exprimată în g/cm3

W ef = umiditatea efectivă de compactare, exprimată în % în vederea stabilirii

gradului de compactare gc.

7.2. La execuţia stratului de fundaţie se va urmări realizarea gradului de compactare arătat la

art.13.

4.PUNEREA ÎN OPERĂ A BALASTULUI

Art.8. Măsuri preliminare

8.1. La execuţia stratului de fundaţie din balast sau balast amestec optimal se va trece numai

după recepţionarea lucrărilor de terasamente, sau de strat de formă, în conformitate cu

prevederile caietului de sarcini pentru realizarea acestor lucrări.

8.2. Înainte de începerea lucrărilor se vor verifică şi regla utilajele şi dispozitivele necesare

punerii în operă a balastului sau balastului amestec optimal.

8.3. Înainte de aşternerea balastului se vor execută lucrările pentru drenarea apelor din fundaţii:

drenuri transversale de acostament, drenuri longitudinale sub acostament sau sub rigole şi

racordurile stratului de fundaţie la acestea, precum şi alte lucrări prevăzute în acest scop în

proiect.

8.4. În cazul straturilor de fundaţie prevăzute pe întreaga platformă a drumului, cum este cazut

la autostrăzi sau la lucrările la care drenarea apelor este prevăzută a se face printr-un strat

drenant continuu, se va asigura în prealăbil posibilitatea evacuarii apelor în orice punct al

traseului, la cel puţin 15 cm deasupra şanţului sau în cazul rambleelor deasupra terenului.

8.5. În cazul când sunt mai multe surse de aprovizionare cu balast, se vor lua măsuri de a nu se

amesteca agregatele, de a se delimita tronsoanele de drum în funcţie de sursa folosită, acestea

fiind consemnate în registrul de şantier.

Art.9. Experimentarea punerii în operă a balastului sau a balastului amestec optimal

9.1. Înainte de începerea lucrărilor, Contractorul este obligat să efectueze o experimentare pe un

tronson de probă în lungime de minimum 30 m şi o lăţime de cel puţin 3,40 m (dublul lăţimii

utilajului de compactare).

Experimentarea are ca scop stabilirea, în condiţii de execuţie curentă pe şantier, a componenţei

atelierului de compactare şi a modului de acţionare a acestuia, pentru realizarea gradului de

compactare cerut prin caietul de sarcini, precum şi reglarea utilajelor de răspândire, pentru

realizarea grosimii din proiect şi pentru o suprafaţare corectă.

9.2. Compactarea de probă pe tronsonul experimental se va face în prezenţa inginerului,

efectuând controlul compactării prin încercări de laborator, stabilite de comun acord şi efectuate

de un laborator de specialitate. În cazul în care gradul de compactare prevăzut nu poate fi

obţinut, Contractorul va trebui să realizeze o nouă încercare, după modificarea grosimii stratului

sau a utilajului de compactare folosit. Aceste încercări au drept scop stabilirea parametrilor

compactării şi anume:

- grosimea maximă a stratului de balast pus în operă;

- condiţiile de compaetare (verificarea eficacităţii utilajeior de compactare şi intensitatea

de compactare a utilajului).

Intensitatea de compactare = Q/S

Q = volumul de balast pus în operă, în unitatea de timp (oră, zi, schimb), exprimat în mc;

S = suprafaţa compactată în intervalul de timp dat, exprimată în m2 .

În cazul folosirii de utilaje de acelaşi tip, în tandem, suprafeţele compactate de fiecare utilaj se

cumulează.

9.3. Partea din tronsonul experimental executăt cu cele mai bune rezultate, va servi ca sector de

referinţă pentru restul lucrării. Caracteristicile obţinute pe acest tronson se vor consemna în

registrul de şantier, pentru a servi la urmărirea calităţii lucrărilor ce se vor execută.

Art.l0. Punerea în operă a balastului sau a balastului amestec optimal

10.1. Pe terasamentul recepţionat se aşterne şi se nivelează balastul sau balastul amestec

optimal într-unul sau mai multe straturi, în f'uncţie de grosimea prevăzută în proiect şi de

grosimea optimă de compactare stabilită pe tronsonul experimental. Aşternerea şi nivelarea se

face la şablon, cu respectarea lăţimilor şi pantelor prevăzute în proiect.

10.2. Cantitatea necesară de apă pentru asigurarea umidităţii optime de compactare se

stabileşte de laboratorul de şantier ţinând seama de umiditatea agregatului şi se adaugă prin

stropire.

Stropirea va fi uniformă evitându-se supraumezirea locală.

10.3. Compactarea straturilor de fundaţie din balast sau balast amestec optimal se face cu

atelierul de compactare stabilit pe tronsonul experimental, respectându-se componenţa

atelierului, viteza utilajelor de compactare, tehnologia şi intensitatea Q/S de compactare.

10.4. Pe drumurile pe care stratul de fundaţie nu se realizează pe întreaga lăţime a platformei,

acostamentele se completează şi se compactează odată cu stratul de fundaţie, astfel ca acesta să

fie permanent încadrat de acostamente, asigurându-se totodată şi măsurile de evacuare a apelor,

confonn pct. 8.3.

10.5. Denivelările care se produc în timpul compactării straturilor de fundaţie, sau care rămân

după compactare, se corectează cu materiale de aport şi se recompactează. Suprafeţele cu

denivelări mai mari de 4 cm se completează, se renivelează şi apoi se compactează din nou.

10.6. Este interzisă folosirea balastului îngheţat.

10.7. Este interzisă aşternerea balastului pe patul acoperit cu un strat de zăpadă sau cu pojghiţă

de gheaţă.

Art. 11. Controlul calităţii compactării balastului sau a balastului amestec optimal

11.1. În timpul execuţiei stratului de fundaţie din balast sau balast amestec optimal se vor face,

pentru verificarea compactării, încercările şi determinările arătate în tabelul 4.

În ce priveşte capacitatea portantă la nivelul superior al stratului de balast, aceasta se determină

prin măsurători cu deflectometrul cu pârghie, conform Normativului pentru determinarea prin

deflectografie şi deflectometrie a capacităţii portante a drumurilor cu structuri rutiere suple şi

semirigide, indicativ CD 31.

11.2. Laboratorul Contractorului va ţine următoarele evidenţe privind calitatea stratului

executăt:

- compoziţia granulometrică a balastului utilizat; caracteristicile optime de compactare, obţinute

prin metoda Proctor modificât (umiditate optimă, densitate maximă uscată);

- caracteristicile efective ale stratului executăt (umiditate, densitate, capacitate portantă).

5.CONDIŢII TEHNICE, REGULI ŞI METODE DE VERIFICARE

ELEMENTE GEOMETRICE

Grosimea stratului de fundaţie din balast sau din balast amestec optimal este cea din proiect.

Abaterea limită la grosime poate fi de maximum ± 20 mm. Verificarea grosimii se face cu ajutorul

unei tije metalice gradate, cu care se străpunge stratul, la fiecare 200 m de strat executat.

Grosimea stratului de fundaţie este media măsurătorilor obţinute pe fiecare sector de drum

prezentat recepţiei.

Lăţimea stratului de fundaţie din balast sau balast amestec optimal este prevăzută în proiect.

Abaterile limită la lăţime pot fi ± 5 cm. Verificarea lăţimii executate se va face în dreptul

profilelor transversale ale proiectului.

Panta transversală a fundaţiei de balast sau balast amestec optimal este cea a îmbrăcăminţii sub

care se execută, prevazută în proiect. Denivelările admisibile sunt cu ± 0,5 cm diferite de cele

admisibile pentru îmbrăcămintea respectivă şi se măsoară la fiecare 25 m distanţă.

Declivităţile în profil longitudinal sunt conform proiectului. Abaterile limită la cotele fundaţiei

din balast, faţă de cotele din proiect pot fi de ± 10 mm.

CONDIŢII DE COMPACTAE

Straturile de fundaţie din balast sau balast amestec optimal trebuie compactate până la

realizarea următoarelor grade de compactare, minime din densitatea în stare uscată maximă

determinată prin încercarea Proctor modificată conform STAS 1913/13:

- pentru drumurile din clasele tehnice I, II şi III:

100%, în cel puţin 95% din punctele de măsurare;

98%, în cel mult 5% din punctele de măsurare la autostrăzi şi în toate punctele de măsurare la

drumurile de clasa tehnică II şi III;

- pentru drumurile din clasele tehnice IV şi V:

98%, în cel puţin 93% din punctele de măsurare;

95%, în toate punctele de măsurare.

Capacitatea portantă la nivelul superior al stratului de fundaţie se consideră realizată dacă

valorile deflexiunilor măsurate nu depăşesc valoarea deflexiunilor admisibile indicâte conform

CD 31.

Măsurătorile de capacitate portantă se vor efectua în conformitate cu prevederile Normativului

CD 31. Interpretarea măsurătorilor cu def1ectometrul cu pârghie tip Benkelman efectuate în

scopul calităţii execuţiei lucrărilor de fundaţii se va face prin examinarea modului de variaţie la

suprafaţa stratului de fundaţie, a valorii deflexiunii corespunzătoare vehiculului etalon (cu

sarcina pe osia din spate de 115 kN) şi a valorii coeficientului de variaţie (Cv). Uniformitatea

execuţiei este satisfăcătoare dacă, la nivelul superior al stratului de fundaţie, valoarea

coeficientului de variaţie este sub 35%.

CARACTERISTICILE SUPRAFEŢEI STRATULUI DE FUNDAŢIE

Verificarea denivelărilor suprafeţei fundaţiei se efectuează cu ajutorul latei de 3,00 m lungime

astfel:

- în profil longitudinal, măsurătorile se efectuează în axul fiecărei benzi de circulaţie şi nu pot fi

mai mari de ± 2,0 cm;

- în profil transversal, verificarea se efectuează în dreptul profilelor arătate în proiect şi nu pot fi

mai mari de ± 1,0 cm.

În cazul apariţiei denivelărilor mai mari decât cele prevăzute în prezentul caiet de sarcini se va

face corectarea suprafeţei fundaţiei.

6.RECEPŢIA LUCRĂRILOR

RECEPŢIA PE FAZA DETERMINANTĂ

Recepţia pe faza determinantă, stabilită în proiect, se efectuează conform Regulamentului

privind controlul de stat al calităţii în construcţii aprobat cu HG 272/94 şi conform Procedurii

privind controlul statului în fazele de execuţie determinante, elaborată de MLPAT şi publicată în

Buletinul Construcţiilor volum 4/1996, atunci când toate lucrările prevăzute în documentaţii

sunt complet terminate şi toate verificările sunt efectuate în conformitate cu prevederile

prezentului caiet de sarcini.

Comisia de recepţie examinează lucrările şi verifică îndeplinirea condiţiilor de execuţie şi

calitative impuse de proiect şi caietul de sarcini precum şi constatările consemnate pe parcursul

execuţiei de către organele de control. În urma acestei recepţii se încheie "Proces verbal" în

registrul de lucrări ascunse.

RECEPŢIA PRELIMINARĂ, LA TERMINAREA LUCRĂRILOR

Recepţia preliminară se face odată cu recepţia preliminară a întregii lucrări, conform

Regulamentului de recepţie a lucrărilor de constucţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat cu

HG 273/94.

RECEPŢIA FINALĂ

Recepţia finală va avea loc după expirarea perioadei de garanţie pentru întreaga lucrare şi se va

face în condiţiile prevederilor Regulamentului aprobat cu HGR 273/94.

ANEXĂ DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

I. ACTE NORMATIVE

Ordin comun

MT/MI

nr.411/1112

/2000 publicat în

MO 397/

24.08.2000

Norme metodologice privind condiţiile de închidere a circulaţiei

şi de instruire a restricţiilor de circulaţie în vederea executării de

lucrări în zona drumului public şi/sau pentru protejarea

drumului.

NGPM/1996 Norme generale de protecţia muncii

NSPM nr.79/1998 Norme privind exploatarea şi întreţinerea drumurilor şi

podurilor

Ordin MI

nr.775/1998

Norme de prevenire şi stingere a incendiilor şi dotarea cu

mijloace tehnice de stingere

Ordin AND

nr.116/1999

În strucţiuni proprii de securitatea muncii pentru lucrări de

ăntreţinere, reparare şi exploatare a drumurilor şi podurilor

II. REGLEMENTĂRI TEHNICE

CD 31 Normativ pentru determinarea prin deflectografie şi

deflectometrie a capacităţii portante a drumurilor cu structuri

rutiere suple şi semirigide.

III. STANDARDE

SR 662 Lucrări de drumuri. Agregate naturale de balastieră. Condiţii

tehnice de calitate

STAS 730 Agregate naturale pentru lucrări de căi ferate şi drumuri. Metode

de încercare

STAS 1913/1 Teren de fundare. Determinarea umidităţii

STAS 1913/5 Teren de fundare. Determinarea granulozităţii

STAS 1913/13 Teren de fundare. Determinarea caracteristicilor de compactare.

Încercarea Proctor.

STAS 1913/15 Teren de fundare. Determinarea greutăţii volumice pe teren.

STAS 4606 Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi

minerali. Metode de încercare

STAS 6400 Lucrări de drumuri. Straturi de bază şi de fundaţie. Condiţii

tehnice generale de calitate

STAS 12288 Lucrări de drumuri. Determinarea densităţii straturilor rutiere cu

dispozitivul cu con şi nisip

CAIET DE SARCINI- ÎNCADRARE DRUMURI, STRĂZI, TROTUARE - ALEI PIETONALE

CU BORDURI

1.OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

Prezentul Caiet de sarcini priveşte încadrarea trotuarelor cu borduri prefabricate din beton şi a

spaţiilor verzi din cadrul trotuarelor cu borduri mici din beton, îngropate .

Bordurile utilizate la încadrarea trotuarelor şi a spaţiilor verzi sunt prefabricate din beton

simplu conform STAS 1139 , utilizându-se două tipuri :

► Tip A, utilizate la trotuarele adiacente părţii carosabile, precum şi la încadrarea părţii

carosabile a străzii cu borduri denivelate .

► Tip B, utilizate ca borduri îngropate la marginea spaţiilor verzi pentru limitarea lor faţă de

trotuarele adiacente .

Notare : Bordurile se notează, indicând în ordine tipul, mărimea, lungimea, varianta, modul de

prelucrarea a feţelor, culoarea şi modelul, standardul ( exemplu : bordura A1 x 1000 / I /

nefinisată STAS 1139 ) .

Nominalizarea planselor s-a realizat in tabelul anexat:

2.CONDIŢII TEHNICE DE CALITATE

Forma şi dimensiunile (mm)

Forma şi dimensiunile celor două tipuri de borduri utilizate se prezintă în tabelul 1 :

Tabelul 1

Tip

bordură Mărimea

Lăţime

b ± 2

Înălţime

h ± 5

Lungime

l ± 5

Pantă

n ± 2

A 1 200 250 1000

330 4

P - 600 300 400 -

I - 300 300 600 -

B* 4 100 150 500 -

Caracteristici fizice

Caracteristicle fizice se adoptă în conformitate cu cele prevăzute în STAS 1139 şi se prezintă în

tabelul 2 :

Tabelul 2

Caracteristica Condiţii de admisibilitate

Rezistenţa la încovoiere (N/mm²) valori minime

Tip B 4,0

Clasa betonului C 18 / 22,5 ( BC 22,5 )

Rezistenţa la îngheţ - dezgheţ După încercare să nu apară fisuri sau

ştirbituri la nici o bordură de probă

Uzura cu nisip normal monogranular, mm , max 1,3

Aspect

Condiţiile de aspect sunt prezentate în tabelul 3 :

Tabelul 3

Condiţia de aspect Condiţii de admisibilitate

Culoarea Uniformă pe aceeaşi bordură şi cu mici diferenţe

de nuanţă între bordurile din acelaşi lot

Abatere de la planeitate (săgeata maximă) a

feţelor văzute , mm/m , maxim 3

Deformări la feţele văzute mai mari de 2 mm Nu se admit

Abatere de la unghiul de 90 º , mm/m (grade)

maxim 3 (0 º 10 ´)

Ştirbituri , mm maxim :

lungime

adâncime

3

2

La 25 % din lot . La muchiile rotunjite nu se

admit ştirbituri

3.MATERIALE COMPONENTE ALE BETONULUI DIN FUNDATIA BORDURILOR

Ciment

Se va utiliza ciment Portland compozit II/B-M,SR 1500

Agregatele de balastieră cu granulaţia 0..31 mm (STAS 1667) si/sau agregate concasate din

roci dure conform SR 667.Caracteristicile materialelor componente şi ale betoanelor se verifică

conform instructiunilor cuprinse în Normativul NE 012/99.

Bordurile se montează pe o fundaţie C 6 / 7,5 (BC 7,5) cu următoarele dimensiuni :

► pentru bordurile tip A – 15 x 30 cm;

► pentru bordurile tip B – 10 x 20 cm;

Reguli pentru verificarea calitaţii bordurilor

Verificarea calităţii bordurilor se face pe loturi a 3000 bucăţi, de aceeaşi dimensiuni, format

variantă şi finisare prin :

► verificări de lot ;

► verificări periodice ;

Verificările de lot constau din verificarea formei, a dimesiunilor şi a aspectului.

Verificările periodice ce fac semestrial pe unul din loturile supuse verificărilor de lot şi constau

din :

► verificarea rezistenţei la încovoiere pe minim 3 bucăti bordură ;

► verificare clasei de beton pe minim 3 epruvete la fiecare 50 mc beton cu acceaşi compozitie;

► verificarea rezistenţei la ingheţ-dezgheţ pe minim 3 bucati de bordură;

► verificarea uzurii pe minim 3 epruvete;

Volumul lotului şi al eşantionului, precum şi modul de acceptare sau respingere al lotului sunt

conform STAS 3160/2-84.Lotul respins poate fi prezent la o nouă verificare numai după o

sortare bucată cu bucată.

Verificările periodice (cu excepţia clasei betonului) se efectuează pe probe alese aleatoriu, din

eşantion sau din lot şi care corespund verificării dimensionale şi de aspect.

Metodele de verificare cuprind modul de realizare a verificării formei şi dimensiunilor, a

aspectului, determinarea rezistenţei la încovoiere, verificarea clasei de beton şi determinarea

uzurii conform STAS 1139-87.

4.REGULI GENERALE PRIVIND REALIZAREA ÎNCADRĂRILOR ÎN CAZUL MODERNIZĂRII

STRĂZILOR ŞI A DRUMURILOR

În cazul modernizării străzilor şi a drumurilor, a execuţiei ranforsărilor şi a reparaţiilor capitale

ale sistemului rutier , în marea majoritate a cazurilor este necesară ridicarea cotei bordurilor şi

a trotuarelor cu o înălţime h , mai mare sau egală cu grosimea straturilor de ranforsare .

Acest lucru este necesar pentru asigurarea denivelării trotuarelor cu cel puţin 6…20 cm, în mod

curent 15 cm .

În acest caz execuţia efectivă a ridicării la noua cotă cuprinde următoarele lucrări :

► demontarea bordurilor vechi ;

► distrugerea vechii fundaţii a bordurilor existente pentru a putea monta noua fundaţie ;

► aşternerea noii fundaţii la dimensiunile şi cotele necesare ;

►pozarea noilor borduri la cota necesară , asigurând respectarea dimensiunilor părţii

carosabile ;

► verificarea cotelor bordurilor ( la fiecare element de bordură ) precum şi a diferenţei

de nivel faţă de stratul suport al ranforsării care trebuie să rezulte :

Δ h ≥ 15 + h ( cm ) ,

unde h reprezintă grosimea straturilor proiectate de îmbrăcăminte asfaltică.

► rosturile dintre borduri nu vor trebui să aibă mai mult de 2 cm grosime

► rostuirea bordurilor se va face cu mortar M50Z.

► tolerantele admise la montarea bordurilor vor fi mai mici de 5 mm faţă de cotele

precizate în profilele transversale corespunzatoare şi în profilul în lung.

5. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII

Se va respecta regulamentul privind – Protecţia şi igiena muncii în construcţii – publicată

în buletinul construcţiilor nr. 5-6-7-8/1993.

CAIET DE SARCINI PENTRU- STRUCTURI DE REZISTENŢĂ -

ASIGURAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

GENERALITĂŢI

Prezentul caiet de sarcini cuprinde principalele condiţii de calitate pe care trebuie să le

îndeplinească lucrările de construcţii precum şi verificările ce se efectuează pentru a constata

îndeplinirea acestora.

Respectarea acestor condiţii se urmăreşte de către şefii formaţiilor de lucru şi de personalul

tehnic de îndrumare şi supraveghere al constructorului şi beneficiarului.

Separat de aceasta, se efectueaza verificări:

1. Pe parcursul executării, pentru toate categoriile de lucrări ce devin ascunse prin acoperire

cu (sau înglobate) alte categorii de lucrări sau elemente de construcţii.

2. Certificarea calităţii lucrărilor se face în scopul confirmării corespondenţei acestora cu

proiectul, în limitele indicatorilor de calitate şi a abaterilor admisibile prevăzute în acestea.

3. Dispoziţiile de şantier emise de proiectant, cu avizul beneficiarului au acelaşi regim de

aplicabilitate ca şi proiectul de execuţie din punct de vedere al respectării condiţiilor de calitate şi

al verificărilor efectuate.

4. În toate cazurile în care vreun rezultat provenit dintr-o verificare sau încercare efectuată

pe parcurs, referitoare la rezistenţa, stabilitatea sau funcţionalitatea lucrării nu se încadrează în

abaterile admisibile, decizia asupra continuării lucrărilor nu poate fi luată decât pe baza acordului

dat în scris de beneficiar cu acordul proiectantului.

5. Este cu desăvârşire interzis a se proceda la executarea de lucrări care să înglobeze sau să

ascunda defecte ale structurilor de rezistenţă sau care să împiedice accesul şi repararea corectă sau

consolidarea acestora.

Funcţie de momentul efectuării verificărilor acestea se referă la:

a) determinarea prin măsurători a corespondenţei elementelor verificate cu prevederile

proiectului din punct de vedere al poziţiilor, dimensiunilor şi modului de armare;

b) existenţa documentelor de atestare a calităţii materialelor;

c) efectuarea încercărilor de probă impuse de proiect şi de prescripţiile tehnice precum şi

existenţa documentelor cu rezultatele acestora şi a proceselor verbale de lucrări;

d) examinarea existenţei şi conţinutului documentelor şi proceselor verbale menţionate mai

sus a sintezelor şi concluziilor acestora.

Mai sus sunt extrase din prescripţiile tehnice pentru proiectare, execuţie şi recepţie, în

vigoare la data elaborării proiectului.

Verificările şi principalele condiţii de calitate sunt cuprinse pe categorii de lucrări în “

Normativul pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente “ – indicativ C

56-85.

În continuare sunt prezentate – pe categorii de lucrări – conţinutul acestora şi anume:

- Cap. I – Terasamente;

- Cap. II – Fundaţii;

- Cap. III – Beton armat monolit;

- Cap. IV – Prevederi specifice elementelor prefabricate din beton armat;

- Cap. V – Prevederi specifice construcţiilor metalice;

- Cap. VI – Hidroizolaţii;

- Cap. VII – Zidării şi pereţi;

- Cap. VIII – Învelitori;

- Cap. IX – Consolidări cu intervenţii care nu modifică sistemul structural.

Orice modificare ulterioară în cuprinsul prescripţiilor indicate în lucrare ca şi orice noi

prescripţii apărute după elaborarea lucrării de faţă, se vor respecta în mod obligatoriu, chiar dacă

ele nu concordă cu prevederile din textul lucrării.

În consecinţă, utilizatorii prezentei lucrări trebuie să cunoască şi să considere prescripţiile

survenite.

Nominalizarea planselor s-a realizat in tabel anexat:

CAP. I – LUCRĂRI DE TERASAMENTE

Se vor executa conform normativ privind “Executarea lucrărilor de terasamente, pentru

realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale” – indicativ C 169-88 care constau în:

a. Lucrări pregătitoare – înlăturarea stratului vegetal, săparea mecanică în taluz;

b. Trasarea pe teren – fixarea poziţiei construcţiei pe amplasamentul proiectat şi marcarea

fiecărei construcţii după planul de săpătură şi fundaţii din proiect;

c. Executarea săpăturilor şi sprijinirilor (după caz), săparea manuală în şanţuri a fundaţiilor.

Săparea şi finisarea ultimului strat, aproximativ 20 cm, se va face imediat înainte de

începerea execuţiei fundaţiei;

d. Executarea umpluturilor şi compactarea acestora se face manual sau cu maiul mecanic (de

regulă cu pământul rezultat din săpătură) sau cu pământ sortat funcţie de indicaţiile din studiile

geotehnice conform prevederi normativ – C 28/85, C56/85 şi STAS 9850/89;

e. Dacă executarea lucrărilor de săpătură, terasamente, se face pe timp friguros, se va

respecta “Normativul pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi instalaţii” –

indicativ C 16-1984;

f. Recepţionarea lucrărilor de terasamente se face conform cu “Instrucţiuni pentru

verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor ascunse la construcţii şi instalaţii aferente” şi a

Normativului C 56-1985;

g. Măsuri de tehnica securităţii muncii la lucrările de săpături cu respectarea “Normelor

republicane de protecţia muncii”, aprobate de Ministerul Muncii nr. 34/1975 şi 60/1975 şi a

normelor de protecţie a muncii în activitatea de construcţii montaj aprobate de M.C. Ind. cu Ordinul

nr. 1233/F-1980, reactualizate prin Legea 90/1996 şi normele specifice de protecţia muncii, ediţia

1995;

h. Măsuri de pază contra incendiilor , privind interzicerea focului în săpăturile cu pereţii

sprijiniţi, cât şi prin prevenirea şi stingerea incendiilor cu respectarea normelor în vigoare

P118/99.

CAP. II – LUCRĂRI DE FUNDAŢII

Se vor executa conform NP 112/2004: “Normativ privind proiectarea şi executarea

lucrărilor de fundaţii directe la construcţii” şi P7-1992: “Normativ privind proiectarea şi executarea

construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire”, care constau din:

a. Alegerea tipului de fundaţie – izolate (tip pahar) din beton armat sub fiecare stâlp al

construcţiei şi grinzi de fundaţie – respectiv fundaţii continue sub pereţii de zidărie – care s-au

stabilit pe baza unei analize tehnico economice cu luarea în considerare a fiecărui tip de structură

de rezistenţă şi a naturii terenului de fundare şi recomandărilor studiului geotehnic şi hidrologic

făcut pe amplasament;

b. Executarea şi recepţionarea lucrărilor de fundaţii directe se face potrivit normativului C

169 – 1988 - înaintea începerii execuţiei lucrărilor de fundaţii, deoarece trebuiesc terminate

lucrările pregătitoare şi anume:

- trasarea axelor fundaţiilor şi executarea săpăturilor;

- dezafectarea instalaţiilor existente pe amplasament;

- coborârea nivelului apelor freatice (după caz) pentru a permite executarea în uscat a

fundaţiilor;

- verificarea axelor fundaţiilor şi a situaţiei găsite în teren în comparaţie cu cea prezentată în

proiect;

- încheierea procesului verbal de recepţie a terenului de fundare în prezenţa specialistului

geotehnician;

- în cazul în care caracteristicile terenului nu corespund cu cele prevăzute în studiul

geotehnic şi în proiect, măsurile ce urmează a se lua se stabilesc împreună cu proiectantul şi se

transmit prin dispoziţii de şantier;

c. Trasarea lucrărilor de fundaţii face parte din trasarea lucrărilor de detaliu şi anume:

- fixarea în plan a axelor fundaţiilor cu abatere admisă 10 mm;

- poziţionarea pe verticală a fundaţiilor faţă de cota de nivel se admite cu o abatere maximă

de 10 mm;

d. La executarea fundaţiilor trebuie avute în vedere următoarele:

- materialele folosite să corespundă cu prevederile din proiect;

e. Se vor respecta:

- măsurile de tehnică a securităţii muncii;

- normele republicane de protecţie a muncii aprobate de Ministerul Muncii, Ministerul

Sănătăţii cu ordinul 34/1975 şi 60/1979;

- normele de protecţie a muncii în activitatea de construcţii - montaj aprobate de M.C. Ind. cu

ord. 1233/D/1980 reactualizate prin Legea 90/1996 şi normele specifice – ediţia 1995;

- normele generale de protecţie împotriva incendiilor P118/1999;

-se vor elabora instrucţiuni speciale de tehnica securităţii muncii pentru diferitele

operaţiuni ce se efectuează la lucrările de fundaţii ce nu sunt prevăzute de normele în vigoare -

folosind fişele tehnologice sau cartea tehnică a utilajului nou introdus.

CAP. III - LUCRĂRI DE BETOANE

Se vor executa conform “Codului de practică pentru executarea lucrărilor de beton şi beton

armat” – indicativ NE 120 – 99.

Normativul se referă la executarea elementelor sau structurilor din beton simplu sau beton

armat pentru construcţii industriale, construcţii civile, social – culturale, agrozootehnice.

Respectarea normativului este obligatorie pentru unităţile sau organizaţiile care proiectează

sau execută lucrări de construcţii din beton armat, precum şi pentru beneficiarii acestora.

Pregătirea turnării betonului

Executarea lucrărilor de betonare poate să înceapă numai dacă sunt îndeplinite următoarele

condiţii:

a) Să existe fişa tehnologică pentru betonarea obiectului în cauză, întocmită de constructor, care

să cuprindă:

- precizarea obiectului fişei;

- lucrările pregătitoare ce se impun;

- utilajele necesare, rezervele acestora, materialele necesare;

- fazele, ordinea şi ritmul de execuţie;

- detalii tehnologice necesare asigurării calităţii lucrării, organizarea tehnologică a punctului de

lucru;

- măsuri tehnico-organizatorice suplimentare impuse în cazul unor condiţii climatice deosebite;

- modul de asigurare a supravegherii execuţiei;

- programul de control al calităţii lucrărilor pe faze;

- locul de dirijare a eventualelor transporturi de beton refuzate;

- măsuri P.S.I. şi N.T.S..

Personalul însărcinat direct cu organizarea şi execuţia lucrării va instrui echipele de lucru cu

prevederile fişei tehnologice înainte de începerea lucrului.

b) Sunt recepţionate calitativ lucrările de săpături, cofraje şi armături,după cum urmează:

1. La terminarea execuţiei săpăturilor pentru fundaţii se va întocmi un proces verbal distinct, de

constatare, în prezenţa proiectantului geotehnician, în urma cărui se poate da acceptul (sau nu)

constructorului, de turnare a betonului în fundaţii.

2. La terminarea lucrărilor de cofraje se va verifica:

- alcătuirea elementelor de susţinere şi sprijinire;

- încheierea corectă a elementelor cofrajelor şi asigurarea etanşeităţii acestora;

- dimensiunile interioare ale cofrajelor în raport cu cele ale elementelor ce urmează a se betona;

- poziţia cofrajelor în raport cu cea a elementelor corespunzătoare situate le nivele inferioare;

- poziţia golurilor.

3. La terminarea montării armăturilor se va verifica:

- numărul, diametrul şi poziţia armăturilor în diferite secţiuni transversale ale elementelor

structurii;

- distanţa dintre etrieri, diametrul acestora şi modul lor de fixare;

- lungimea porţiunilor de bare care depăşesc reazemele sau care urmează a fi înglobate în

elemente ce se toarnă ulterior;

- poziţia înnădirilor şi lungimile de petrecere a barelor;

- calitatea sudurilor;

- numărul şi calitatea legăturilor dintre bare;

- dispozitivele de menţinere a poziţiei armăturilor în cursul betonării;

- modul de asigurare a grosimii stratului de acoperire cu beton şi dimensiunile acestuia;

- poziţia, modul de fixare, dimensiunile pieselor înglobate.

c) Suprafeţele de beton turnat şi întărit, care vor veni în contact cu betonul proaspăt, sunt

curăţate de pojghiţa de lapte de ciment, de betonul necompactat sau segregat, asigurându-se

rugozitatea necesară unei bune legături între celor două betoane.

d) Sunt stabilite, după caz, şi pregătite măsurile ce vor fi adoptate pentru continuarea betonării

în cazul apariţiei unor situaţii accidentale (staţie de betoane, mijloace de transport de rezervă,

sursa de energie, materiale pentru protejarea betonului, condiţiile de creare a unui rost de

lucru, etc.).

e) Nu se întrevede posibilitatea apariţiei unor condiţii atmosferice deosebite ( ger, ploi

abundente, furtună).

f) În cazul fundaţiilor sunt prevăzute măsuri de dirijare a apelor provenite din precipitaţii, astfel

încât acestea să nu se poată acumula în zonele ce urmează a se betona.

În baza verificării îndeplinirii condiţiilor de mai sus se va consemna aprobarea începerii

betonării de către proiectant, reprezentantul beneficiarului şi Inspecţiei teritoriale pentru

calitatea construcţiilor, în conformitate cu prevederile programului de control al calităţii şi

durabilităţii construcţiilor.

Aprobarea începerii betonării, trebuie să fie confirmată pe baza unor noi verificări în cazurile în

care:

- au intervenit evenimente de natură să modifice situaţia constatată la data stabilită;

- betonarea nu a inceput în intervalul de 10 zile de la data stabilită.

Înainte de turnarea betonului, trebuie verificată funcţionarea corectă a utilajelor, pentru

transport local şi pentru compactarea betonului.

Se interzice începerea betonării, înainte de efectuarea verificărilor şi măsurătorilor indicate mai

sus.

Reguli de betonare

Betonarea unei construcţii va fi nemijlocit urmărită de şeful punctului de lucru, care va fi

prezent permanent la locul de turnare şi va respecta cu stricteţe prevederile normativului

specific.

Betonul trebuie pus în operă în maxim 15 minute de la aducerea lui la locul de turnare (sau

maxim 30 minute numai în cazul în care durata transportului este mai mică de o oră).

La turnarea betonului trebuie respectate următoarele reguli generale:

- cofrajele de lemn care vor veni în contact cu betonul proaspăt vor fi udate cu apă cu 2 – 3 ore

înainte şi imediat înainte de turnarea betonului, iar apa rămasă în denivelări va fi înlăturată;

- din mijlocul de transport, descărcarea betonului se va face cu bene, pompe, benzi

transportoare, jgheaburi sau direct în lucrare;

- dacă betonul adus la locul de punere în operă nu se încadrează în limitele de lucrabilitate

admise sau prezintă segregări, va fi refuzat, fiind interzisă punerea lui în lucrare;

- înălţimea de cădere liberă a betonului nu trebuie să fie mai mare de 1,50 m;

- betonul trebuie să fie răspândit în lungul elementului, urmărindu-se realizarea unor straturi

orizontale de maxim 50 cm înălţime şi turnarea noului strat înainte de începerea prizei

betonului din stratul turnat anterior;

- se vor lua măsuri pentru evitarea deformării sau deplasării armăturilor faţă de poziţia

prevăzută, îndeosebi pentru armăturile dispuse la partea superioară a plăcilor în consolă; dacă

se vor produce asemenea defecte, ele vor fi corectate în timpul turnării;

- se va urmări cu atenţie înglobarea completă în beton a armăturilor, respectându-se grosimea

stratului de acoperire în conformitate cu prevederile proiectului;

- nu este permisă ciocănirea sau scuturarea armăturilor în timpul betonării şi nici aşezarea pe

armături a vibratorului;

- în zonele cu armături dese, se va urmări cu toată atenţia umplerea completă a secţiunii prin

îndesarea laterală a betonului cu şipci sau cu vergele de oţel, concomitent cu vibrarea lui;

- în cazul în care aceste măsuri nu sunt suficiente, se vor crea posibilităţi de acces lateral al

betonului prin spaţiul care să permită şi pătrunderea vibratorului;

- se va urmări comportarea şi menţinerea poziţiei iniţiale a cofrajelor şi susţinerilor acestora,

luându-se măsuri operative de remediere în cazul constatării unor deplasări sau cedări;

- circulaţia muncitorilor şi a utilajelor de transport în timpul betonării se va face pe podine

astfel rezemate încât să nu modifice poziţia armăturii;

- este interzisă circulaţia directă pe armături sau pe zonele de beton proaspăt;

- betonarea se va face continuu până la rosturile de lucru prevăzute în proiect;

- durata admisă a întreruperilor de betonare pentru care nu este necesară luarea unor măsuri

speciale, nu trebuie să depăşească timpul de începere a prizei betonului;

- în cazul în care s-a produs o întrerupere de betonare mai mare, reluarea turnării betonului

este admisă după pregătirea suprafeţelor rosturilor, conform punctelor enunţate mai sus;

- instalarea podinelor pentru circulaţia lucrătorilor şi a mijloacelor de transport pe planşeele

betonate, precum şi depozitarea pe ele a unor schele, cofraje, armături, este permisă numai

după 24-48 ore în funcţie de temperatura mediului şi timpul de ciment utilizat.

În cursul betonării elementelor de construcţie se va verifica dacă:

- datele înscrise în bonul de transport al betonului corespund comenzii şi nu s-a depăşit durata

admisă de transport;

- lucrabilitatea betonului corespunde celui prevăzut;

- condiţiile de turnare şi compactare asigură evitarea oricăror defecte;

- se respectă frecvenţa de efectuare a încercărilor şi prelevările de probe;

- sunt corespunzătoare metodele, măsurile adoptate de susţinere a poziţiei armăturilor;

- dimensiunile şi forma cofrajelor;

- se aplică corespunzător măsurile de protecţie a suprafeţelor betonului proaspăt.

În condica de betonare se vor menţiona:

- bonurile corespunzătoare betonului pus în operă;

- locul în care a fost pus în operă;

- ora începerii şi terminării betonării;

- probe de beton prelevate;

- măsurile adoptate pentru protecţia betonului proaspăt;

- evenimente neprevăzute (intemperii, întreruperea turnării betonului);

- temperatura mediului;

- personalul care a supravegheat betonarea.

În cazul în care conducătorul punctului de lucru răspunde direct şi de prepararea betonului,

acesta este obligat să verifice şi calitatea cimentului, agregatelor conform prevederilor din

normativ NE 012-99 precum şi de modul de amestecare şi transport al betonului. Constatările

se scriu în condica de betoane.

La betonarea diferitelor elemente sau părţi de construcţie, în afara regulilor generale

menţionate mai sus, se vor mai respecta după caz, următoarele prevederi suplimentare:

Betonarea elementelor verticale

În cazul elementelor cu înălţime maximă 3,0 m, iar vibrarea betonului nu este stânjenită de

grosimea redusă a elementului, de desimea armăturilor, cofrarea se admite a se face pe toate

feţele şi pe întreaga înălţime, iar betonarea pe la partea superioară a elementului.

Betonarea grinzilor şi plăcilor

Turnarea betonului în grinzi şi plăci va începe după 1-2 ore de la terminarea turnării stâlpilor

sau a pereţilor pe care reazemă, dacă fişa tehnologică nu conţine alte precizări.

Grinzile şi plăcile se vor turna, de regulă, în acelaşi timp.

În cazul unor lungimi, respectiv suprafeţe mari, se admite crearea unor rosturi de lucru la 1/5 ..

1/3 din deschideri.

Înainte de turnarea grinzilor, se va verifica poziţia distanţierilor (dispus la maxim 2 m distanţă

între ei) care asigură respectarea înălţimii elementului prevăzută în proiect.

Compactarea betonului

Compactarea mecanică a betonului se va face prin vibrare.

Pentru compactarea mecanică a betonului se va utiliza procedeul de vibrare internă.

Alegerea tipului de vibrator se va face funcţie de dimensiunile elementului şi de posibilitatea de

introducere a capului vibratorului între armături.

Durata de vibrare optimă se situează între minim 5 sec. şi maxim 30 sec., în funcţie de

lucrabilitatea betonului şi de tipul de vibrator; se termină când sunt îndeplinite următoarele:

- betonul nu se mai tasează;

- suprafaţa betonului devine orizontală şi uşor lucioasă;

- încetează apariţia bulelor de aer la suprafaţa betonului.

Distanţa între două puncte succesive de introducere a vibratorului de interior este de maxim

1,0 m reducându-se în funcţie de caracteristicile secţiunii şi desimea armăturilor.

Grosimea stratului de beton supus vibrării nu trebuie să depăşească 5 –15 cm în stratul

compactat anterior.

Rosturi de lucru (de betonare)

În măsura în care este posibil, se vor evita rosturile de lucru organizându-se execuţia astfel

încât betonarea să se facă fără întreruperi pe nivelul respectiv sau între două rosturi de dilatare.

La stabilirea poziţiei rostului de lucru, se vor respecta următoarele reguli:

- la stâlpi, se va prevedea rostul de lucru la baza elementului;

- la grinzi, dacă din motive justificate nu se poate evita întreruperea, aceasta se va face în zona

de moment minim;

- în cazul în care grinzile se betonează separat, rostul de lucru se realizeaza cu 3 – 5 cm sub

nivelul inferior al plăcii;

- la plăci, rostul de lucru va fi situat la 1/5-1/3 din deschiderea plăcii.

Rosturile de lucru vor fi realizate ţinându-se seama de următoarele reguli:

- suprafaţa rosturilor de lucru la stâlpi şi grinzi va fi perpendiculară pe axa acestora, iar la plăci,

la pereţi, perpendicular pe suprafaţa lor ;

- suprafaţa rostului de lucru va fi bine curăţată îndepărtându-se betonul ce nu a fost bine

compactat şi pojghiţa de lapte de ciment, realizându-se astfel o suprafaţă rugoasă, ce asigură o

legătură mai bună cu betonul ce urmează a se turna;

- înainte de turnarea betonului proaspăt, suprafaţa rosturilor va fi spălată şi umezită cu apă.

Tratarea betonului după turnare

Pentru a asigura condiţii favorabile de întărire şi a se reduce deformaţiile din contracţie se va

asigura menţinerea umidităţii betonului numai 7 zile după turnare, protejând suprafeţele libere

prin:

- acoperirea cu materiale de protecţie;

- stropirea periodică cu apă;

- aplicarea de pelicule de protecţie.

Acoperirea cu materiale de protecţie se va realiza cu prelate, rogojini, strat de nisip.

Această operaţie se va face îndată ce betonul a căpătat suficientă rezistenţă pentru ca materialul

să nu adere la suprafaţa acoperită.

Materialele de protecţie vor fi menţinute permanent în stare umedă. Stropirea cu apă va începe

după 2-12 ore de la turnarea betonului, în funcţie de tipul de ciment utilizat şi temperatura

mediului, dar imediat după ce betonul este suficient de întărit pentru ca prin această operaţie să

nu fie antrenate parţi de ciment.

Stropirea se va repeta la intervale de 2-6 ore în aşa fel întrucât suprafaţa betonului să se

menţină permanent umedă.

În cazul în care temperatura mediului este mai mică de 5ºC nu se va proceda la stropirea cu apă,

ci se vor aplica materiale şi pelicule de protecţie. Pe timp de ploaie, suprafeţele de beton

proaspăt vor fi acoperite cu prelate sau folii de polietilenă.

Decofrare

Părţile laterale ale cofrajelor se vor îndepărta după ce betonul a atins o rezistenţă de minim

2,5 N/mm², astfel ca feţele şi muchiile elementelor să nu fie deteriorate.

Cofrajele feţelor inferioare la plăci şi grinzi se vor îndepărta numai atunci când rezistenţa

betonului a atins 70% din marcă (se vor menţine totuşi popi de siguranţă care se vor îndepărta

atunci când rezistenţa betonului a atins 95% din marcă).

Stabilirea rezistenţelor la care au ajuns elementele de construcţii în vederea decofrării se va

face prin încercarea epruvetelor, confecţionate în acest scop şi păstrate în condiţii similare

elementelor în cauză, conform STAS 1275/1983 sau prin încercări consecutive.

În cursul operaţiei de decofrare se vor respecta următoarele:

- desfăşurarea operaţiei se va face în prezenţa conducătorului punctului de lucru;

- decofrarea se va face astfel încât să se evite preluarea bruscă a încărcărilor de către elemente

care se decofrează, ruperea muchiilor betonului sau degradarea materialului cofrajului sau

susţinerilor.

Recepţia structurii de rezistenţă

Se va efectua pe întreaga construcţie sau pe părţi de construcţie, în funcţie de prevederile

programului privind controlul de calitate pe şantier stabilit de proiectant, împreuna cu

beneficiarul şi constructorul.

Suplimentar se pot verifica:

- certificatul de garanţie pentru calitatea produselor livrate;

- existenţa şi conţinutul proceselor verbale de recepţie calitativă privind cofrajul, armarea,

recepţia calitativă, aspectul elementelor după decofrare, aprecierea calităţii betonului pus în

operă, precum şi existenţa proceselor verbale pentru fazele determinante.

Verificările efectuate şi constatările rezultate la recepţia structurii de rezistenţă se

consemnează într-un proces verbal încheiat între beneficiar, proiectant şi constructor,

precizându-se în concluzie dacă structura în cauză se acceptă sau se respinge.

În cazul în care se constată deficienţe în executarea structurii, se vor stabili măsurile de

remediere, iar după executarea acestora se va proceda la o nouă recepţie.

Lista abaterilor admisibile

Lista abaterilor admisibile la lucrările de betonare este urmatoarea:

Abateri – limita la dimensiunile elementelor executate monolit:

- lungimi (deschideri, lumini) ale grinzilor, plăcilor, pereţilor;

• până la 3,00 m ± 16 mm

• 3,00 ... 6,00 m ± 20 mm

• peste 6,00 m ± 25 mm

- dimensiunile secţiunii transversale:

• grosimea pereţilor şi plăcilor

până la 10 cm inclusiv ± 3,0 mm

• peste 10 cm ± 5,0 mm

- lăţimea şi înălţimea secţiunii grinzilor şi stâlpilor:

• până la 50 cm ± 5 mm

• peste 50 cm ± 8 mm

- fundaţii – dimensiuni în plan:

• înălţimea până la 2,0 mm ± 20 mm

• peste 2,0 m ± 30 mm

Abateri - limita la forma dată muchiilor şi suprafeţelor:

- pentru lungimea totală a muchiilor (L), respectiv suprafaţa totală cu latura mai mare L

(indiferent de tipul elementului):

• L până la 3,0 m ± 10 mm

• L = 3,01 ... 9,0 M ± 12 mm

• L = 9,01 ... 18,0 m ± 16 mm

• L peste 18 m ± 20 mm

Abateri limită la înclinarea muchiilor şi suprafeţelor faţă de prevederile proiectului:

Înclinarea muchiei sau suprafeţei faţă de:

Verticala Orizontala Poziţia oblica

(din proiect)

1 2 3 4

- pe 1 m lungime sau 1 mp de suprafaţă 3 5 5

- pe toată lungimea sau pe toată suprafaţa elementului

a. stâlpi, fundaţii 16 20 16

b. grinzi 5 10 10

c. plăci de planşeu sau acoperire - 10 10

Abateri limită de poziţie

Axe în plan orizontal:

a. pentru fundaţii: 10mm

b. pentru stâlpi, grinzi, pereţi 10mm

Cotele de nivel:

a. fundaţii de structuri 10mm

b. plăci, grinzi cu deschideri până la 6 m 10mm

c. idem, cu deschideri peste 6 m 16mm

d. reazeme intermediare (constr. etajate) 10mm

Abateri limită la suprafeţe de rezemare:

Pentru lungimea de rezemare a elementelor prefabricate:

a. la grinzi, 20mm

b. la stâlpi 10mm

Pentru exactitatea suprafeţei de rezemare la elementele prefabricate de lăţime L:

a. pentru L = 0,311 ... 0.90 m 1mm

b. pentru L > 0,90 m 2mm

Pentru înclinarea suprafeţelor de rezemare şi paralelismul feţelor de contact, faţă de

prevederile proiectului pe cele două direcţii ortogonale principale 20mm

Abaterile limită specifice elementelor prefabricate:

- Pentru dimensiunile elementelor se aplică clasele de toleranţă precizate la proiecte şi STAS

6657/1-76.

Pentru construcţia montată se aplică abaterile admisibile precizate la pct. de mai sus.

Abateri limită la armături pentru beton armat:

-la lungimea segmentelor barei formale şi la lungimea totală din proiect

*sub 1 m 5 mm

*între 1 si 10 m 20 mm

*peste 10 m 30 mm

-lungimea de petrecere a barelor, la înnădire prin suprapunere(faţă de prevederile proiectantului

sau ale prescripţiilor tehnice) 3 mm

- la poziţia înnădirilor faţă de proiect 50 mm

-distanţa între axele barelor (faţă de proiect şi de prescripţiile tehnice)

*la grinzi şi stâlpi 3 mm

*la plăci la pereţi 5 mm

*la fundaţii 10 mm

*între etrieri şi pasul ferestrelor 10 mm

- la grosimea stratului de beton de protecţie (faţă de proiect şi prescripţii tehnice)

*la plăci 2 mm

*la grinzi, stâlpi, pereţi 3 mm

*la fundaţii şi alte elemente masive 10 mm

- la îmbinări şi înnădiri sudate: conform instrucţiunilor tehnice C28-83.

Defecte limită ale betonului monolit, inclusiv monolitizări din îmbinările elementelor

prefabricate.

- Rupturi şi ştirbituri la colţuri:

a. până la faţa exterioară a armăturilor principale:

*cel mult 20 cm/m

b. până la faţa interioară a armăturilor principale:

*cel mult una de maxim 5 cm/lungime de 1 m

c. cu adâncimea mai mare decât cele precedente şi de maxim ¼ din dimensiunea cea mai

mică a secţiunii:

*cel mult una de maxim 2 cm/lungime de 1 m

d. cu adâncimi mai mari de ¼ din dimensiunea cea mai mică a secţiunii:

* nu se admit:

- Spargeri şi lipsuri de secţiune, vizibile sau la faţa elementului:

a. Până la faţa exterioară a armăturii principale:

*maxim 400 cm² la 1,0 mp

b. Până la faţa interioară a armăturilor principale:

* cel mai mult una de maxim 40 cm² la 1,0 mp

c. cu adâncimi mai mari decât cele precedente, dar până la maximum ¼ din dimensiunea

cea mai mică a secţiunii:

*la plăci, planşee si acoperişuri max. 20 cmp/mp

*la fundaţii masive max. 20 cmp/mp

*la grinzi, stâlpi, buiandrugi max 5 cmp/mp

*pereţi, diafragme la cladiri max 10 cmp/mp

Fisuri:

a. pentru elementele încărcate cu mai puţin decât încărcarea de exploatare:

*nu se admit decât fisuri superficiale de contracţie cu adancime maximă până la

suprafaţa exterioară a armăturilor principale;

b. pentru elementele cu încărcare de exploatare:

*numai la limitele prescrise de STAS 10102-75

- Spărturi ale betonului efectuate după întărirea lui, indiferent în ce scop, inclusiv pentru

instalaţii:

- numai la limitele de la punctele de mai sus;

- nu se admit armături de rezistenţă tăiate sau întrerupte ca urmare a spargerilor de beton.

Observaţie:

Defectele admise conform punctelor de mai sus se vor remedia prin închidere cu mortar de

ciment, eventual cu adaos de răşini sintetice. În cazul unor defecte mai mari, soluţia se va stabili

de către proiectant şi numai în scris.

CAP. V - PREVEDERI SPECIFICE CONSTRUCŢIILOR METALICE

La montajul elementelor metalice se vor respecta detaliile din proiectul tehnic, corelate cu

prevederile specifice, cuprinse în STAS 1018/0-78 (Calculul elementelor din oţel pentru

construcţii civile, industriale, agricole), C 172-88 (Prinderea şi montajul tablelor metalice

profilate la executarea învelitorilor şi pereţilor), C 228-88 (Sudarea oţelurilor cu caracteristici

mecanice diferite, folosite la construcţii metalice hibride), NPSI şi NTSM.

A. ÎMBINARI SUDATE

Se vor respecta condiţiile tehnice de calitate impuse construcţiilor metalice sudate

detaliate în Normativul privind “Calitatea îmbinărilor sudate ale construcţiilor civile,

industriale şi agricole” indicativ C150 - 99, coroborate cu toate prescripţiile tehnice

cuprinse în normativele şi standardele prezentate/menţionate în acest capitol.

A.1. Controlul pe faze

Controlul execuţiei construcţiilor sudate din oţel va conţine cel puţin următoarele faze:

a) verificarea calităţii materialelor la scoaterea din depozite şi înainte de recepţia pe faza finală,

prin confruntarea datelor înscrise de producator în certificatele de calitate cu condiţiile de

calitate impuse de documentaţia de executie;

b) verificarea înaintea fiecarei faze de execuţie a laminatelor, pieselor, elementelor şi

construcţiei în scopul constatării şi remedierii unei eventuale degradări dobândite în timpul

depozitării, manipulării şi transportului (degradările prin coroziune, deformările, deteriorările

prin lovire s.a.);

c) verificarea marginilor libere şi a rosturilor care se sudează, după debitarea şi prelucrarea

pieselor, în ceea ce priveşte realizarea claselor de calitate impuse;

d) verificarea calităţii îmbinărilor sudate pe fiecare fază de realizare a lor, în ceea ce priveşte

îndeplinirea condiţiilor impuse de nivelul de acceptare conform SR EN 25817-1993 “Îmbinări

sudate cu arcul electric”;

e) verificarea formei şi dimensiunilor elementelor sudate;

f) verificarea prin preasamblare a construcţiilor sudate îmbinate cu şuruburi de înaltă

rezistenţă;

g) verificarea comportării sub încărcări a unor elemente sudate.

La primirea pe şantier a elementelor uzinate de către unitatea de montaj se vor face verificări

pentru constatarea eventualelor degradări dobîndite în timpul manipulării şi transportului.

În cazul în care la receptia din uzină a elementelor sudate, nu a participat delegatul

întreprinderii de montaj, se vor executa verificări prin sondaj pe îmbinările sudate, prin

măsurători ale dimensiunilor şi abaterilor geometrice şi ale defectelor de suprafaţă, pe

suprafeţe curăţate de vopsea.

Procentajele controlate prin sondaj sunt:

- 10% pentru nivelul B;

- 5% pentru nivelurile C şi D.

Elementele, subansamblele sau piesele care se sudează prin asamblare la montaj, vor fi

verificate înainte de ridicarea la poziţia finală, prin măsurarea distanţelor între îmbinări şi

compararea abaterilor constatate cu valorile admise în STAS 767/0 – 88, tabelul 1.

Elementele care se îmbină prin cusături de montaj din nivelurile de acceptare B şi C vor

fi verificate, înainte de ridicarea la poziţia finală prin remontare la sol, cu care se vor

efectua toate operaţiile de ajustare necesare pentru ca abaterile de forma şi dimensiuni

ale capetelor ce se îmbină să se încadreze în valorile admise în STAS 767/0 – 88, tabelul

1.

Verificarea poziţiei finale a construcţiei sudate, după montaj, este obligatorie şi trebuie să

conţină verificarea următoarelor abateri, măsurate cu mijloace topometrice:

- abaterile de la cotele de nivel a suprafeţelor reazemelor;

- abaterile dintre reazemele construcţiei sudate faţă de distanţa teoretică.

Valorile admise pentru verificarea abaterilor prevăzute mai sus sunt prescrise în STAS

767/0 – 88, tabelul 1, 2 şi 3, STAS 6911/80 şi STAS 80188/80.

Fiecare fază de control este obligatorie pentru executant şi eliminatorie pentru laminate, piese,

elemente sau construcţii sudate.

Nu se va trece la faza următoare de execuţie decât după remedierea defectelor neadmise,

recontrolarea construcţiei remediate şi extinderea controlului prin sondaj, pentru modurile de

verificare la care este prevăzută extinderea.

Rezultatele controlului pe diferite faze se înscriu în documente tipizate şi se ţin în evidenţă

conform reglementărilor în vigoare.

A.2. Verificarea aspectului

Verificarea vizuală a aspectului este o operaţie de control obligatorie în toate fazele de execuţie,

de la scoaterea laminatelor până la remedierile recepţiei finale şi se execută, de regulă, în

următoarele condiţii:

- în procent de 100%, pe toate feţele vizibile şi pe toată lungimea;

- înainte de fazele de execuţie care pot masca defectele de suprafaţă, cum ar fi vopsirea;

- după curăţirea laminatelor şi a pieselor de eventuale impurităţi, cum ar fi noroiul;

- după curăţirea cusăturilor de zgură.

Zonele, piesele sau elementele geometrice care conţin defecte care au un aspect îndoielnic se

verifică prin măsurători în funcţie de natura defectelor şi a prescripţiilor din STAS 767/0 –88,

tabelul 1.

A.3. Măsurarea dimensiunilor geometrice, a abaterilor geometrice şi a defectelor de

suprafaţă

Măsurarea dimensiunilor geometrice, a abaterilor geometrice şi a defectelor de suprafaţă se

execută pe zonele, piesele sau elementele care au defecte depistate vizual sau prin sondaj în

procente minime diferenţiate pe nivele de acceptare.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească suprafeţele controlate sunt identice cu cele de la

pct. A.2.

Nerealizarea nivelelor de acceptare ale marginilor şi rosturilor, după debitare şi prelucrări şi a

cusăturilor după sudare, în ceea ce priveşte defectele de suprafaţă admise necesită: remedieri şi

recontrolări ale pieselor sau elementele declasate; extinderea controlului după regulile

prevăzute în normative.

Instrumentele şi aparatele folosite pentru măsurarea dimensiunilor geometrice, a abaterilor

geometrice şi a defectelor de suprafaţă trebuie să aibă o precizie care să se înscrie în toleranţele

de măsurare a mărimilor măsurate.

Controlul prin diferite procedee, cum ar fi controlul ultrasonic, controlul cu radiaţii penetrante,

controlul cu lichide penetrante şi controlul cu pulberi magnetice, se realizează în concordanţă

cu prevederile normativului C 56 – 85 şi a normativelor specifice în vigoare C 150-99

(tabel 3).

A.4. Marcare, depozitare, manipulare, transport, protecţie contra coroziunii

Pentru marcarea construcţiilor sudate, depozitarea, manipularea şi transportul lor trebuie

respectate prescripţiile din STAS 767/0 – 88, capitolul 6.

Factorii implicaţi în aceste faze de execuţie au obligaţia păstrării stării construcţiei în condiţiile

de calitate în care au recepţionat pe fiecare fază.

Nu este admisă dobândirea unor degradări prin coroziune sau cauze mecanice datorate unor

condiţii necorespunzătoare de depozitare, manipulare sau transport.

Pregătirea suprafeţelor şi realizarea acoperirilor protectoare contra coroziunii sunt

prescrise Instrucţiuni tehnice pentru protecţia anticorozivă a elementelor de construcţii

metalice, indicativ C 139-87, referitor la “Pregătirea suprafeţelor în vederea aplicării

protecţiilor anticorozive, execuţia, exploatarea şi întreţinerea acestora, la construcţiile

metalice”.

B. ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI

B.1. Controlul vizual

Prin examinarea vizuală se verifică dacă şuruburile sau şaibele, piuliţele şi contrapiuliţele (sau

eventual alte piese care au scopul de a împiedica deşurubarea piuliţelor), prevăzute în proiect,

în cazul în care capetele şuruburilor sau piuliţelor se sprijină pe toată suprafaţa pe piesele

strânse sau pe şaibe şi dacă partea filetată a şurubului depăşeşte piuliţele, în afară, cu 5 ... 10

mm.

Controlul trebuie efectuat la toate şuruburile îmbinărilor, iar şuruburile care prezintă defecte

vor fi înlocuite.

B.2. Controlul dimensional

Prin aceasta se verifică:

- corespondenţa cu proiectul de execuţie a poziţionării şuruburilor faţă de axele îmbinării, a

distanţei între şuruburi şi a poziţionării îmbinării faţă de axele elementului;

- grosimea totală a şaibelor să nu depăşească 70 % din diametrul şurubului respectiv, iar capul

şurubului să nu depăşească piuliţa cu 2 pasuri de filet;

- dacă există şuruburi oblice, nu se admit şuruburi a căror oblicitate depăşeşte 4 % din grosimea

pachetului de piese strânse; numărul de şuruburi cu oblicitate sub limita admisă nu trebuie să

depăşească 15% din numărul total de şuruburi al îmbinării respective.

Controlul se face la toate şuruburile îmbinărilor, iar măsurarea se face cu şublerul sau cu rigla

gradată, în mm.

Abaterile limită la poziţionarea şuruburilor şi a distanţelor dintre ele sunt:

- la maximum 30% din totalul şuruburilor unei îmbinări 0,5 mm;

- la maximum 15% din totalul şuruburilor unei îmbinări 0,5 ... 1,0 mm;

- în total, abateri la cel mult 35% din numărul total al şuruburilor.

B.3. Controlul prin desfacerea şuruburilor

La îmbinările cu şuruburile pretensionate se va efectua controlul prin desfacerea a 5% din

numărul şuruburilor fiecărei îmbinări, dar cel puţin a unui şurub la fiecare îmbinare şi se

verifică diametrul şurubului şi al găurii şi prelucrarea marginii găurii. La toate şuruburile

îmbinării se vor remedia deficienţele constatate.

B.4. Controlul prin strângere cu chei obişnuite

Controlul prin strângere cu chei obişnuite se va efectua la 5% din numărul şuruburilor fiecărei

îmbinări şi cel puţin la unul singur din fiecare îmbinare.

Dacă la cel puţin unul din şuruburile controlate se constată strângerea nesuficientă, se vor

controla toate şuruburile îmbinării şi se vor efectua strângerile corecte. Nu se admit şuruburi cu

piuliţa sudată la tije.

C. VERIFICAREA CALITĂŢII LA PRIMIREA PE ŞANTIER

Înainte de începerea lucrărilor de montare se efectuează recepţia la şantier a subansamblelor

elementelor din metal livrate de uzină.

∞ Verificarea calităţii acestora constă din:

- Verificarea existenţei şi examinarea atât a conţinutului documentaţiei de atestare a calităţii

elementelor din metal, care trebuie transmisă de uzină la şantier, o data cu livrarea

subansamblelor, cât şi a corespondenţei calităţii materialelor, pieselor şi a clasei de calitate a

sudurilor cap la cap, cu prevederile proiectului de execuţie şi a prescripţiilor tehnice.

Documentaţia de atestare a calităţii trebuie să cuprindă certificate de calitate a tuturor

elementelor din metal livrate, la care trebuie anexate:

- confirmarea scrisă a uzinei bazată pe certificate ale furnizorilor sau pe încercări proprii că

toate materialele utilizate corespund proiectului şi prescripţiilor tehnice;

- buletinele de verificare nedistructivă pentru toate coordonatele de sudură cap la cap executate

la furnizor şi pentru care proiectul prevede astfel de încercări;

- procese – verbale de recepţie a montajului de probă, prealabil, dacă acesta este prevăzut în

proiectul de execuţie, cu specificarea realizării contrasăgeţii prescrise;

- documente privitoare la încercarea prin încărcare a construcţiei (care să includă rezultatele şi

concluziile încercării), dacă necesitatea acestei încercări a fost prevăzută în proiectul de

execuţie, în actele de control sau a fost cerută prin expertiză tehnică;

- schiţe cu marcarea şi poziţionarea elementelor din metal;

- piese scrise şi desenate ale proiectului de execuţie care au suferit modificări şi completări pe

parcursul execuţiei ( în care au fost incluse modificările şi completările efectuate ) însoţite de

aprobarea în scris a proiectantului, beneficiarului şi verificatorului de proiect pentru fiecare din

modificări.

∞ Verificarea prin încercări directe a calităţii confecţionării elementelor din metal (verificarea

vizuală şi prin măsurare a formei şi dimensiunilor, atât a pieselor care alcătuiesc elementul, cât

şi ale elementului în ansamblu, inclusiv îmbinările), a pregătirii suprafeţelor în vederea aplicării

protecţiei anticorozive, precum şi a realizării stratului de protecţie temporară.

∞ Încercări directe asupra calităţii materialelor şi îmbunătăţirilor pentru toate elementele

furnizate fără certificate de calitate, pentru cele ce au fost stabilite înaintea montării sau care

provin din demontarea unei construcţii existente.

Metodele de verificare a calităţii subansamblelor elementelor din metal sunt prezentate în

Normativul C56 – 85 Caietul XIX.

Aceste verificări se efectuează în cazul în care la recepţia la furnizor a elementelor din metal nu

au participat şi delegaţi ai unităţii de montare.

Recepţia elementelor din metal se face conform regulilor şi condiţiilor stabilite în Normativul C

150 – 99, Legea nr. 10/1995, HCM nr. 941/1959, STAS 767/0 – 88, Normativul C 56 – 85.

La recepţia la furnizor vor participa: beneficiarul, delegaţi ai unităţii de montare şi proiectantul.

Pentru fiecare tip de elemente recepţionate la furnizor se întocmeşte un dosar de recepţie.

Dosarul de recepţie cuprinde următoarele documente:

- certificatele de calitate pentru materialele utilizate (oţeluri, organe de asamblare, materiale de

adaos pentru sudură, materiale pentru protecţia anticorozivă);

- confirmarea că elementele corespund prevederilor din proiectul de executie STAS – ului

767/0 – 88;

- specificarea numelui controlorului din organul de control;

- fişe de măsurători;

- buletine de încercări nedistructive a sudurilor şi a altor încercări prevăzute în proiect;

- schiţe cu marcarea elementelor de construcţii metalice;

- piese scrise şi schiţe ale modificărilor proiectelor însoţite de avizele scrise ale proiectantului;

- proces – verbal de lucrări ascunse;

- procese – verbale de remedieri, însoţite de avizele scrise ale proiectantului.

În cazul în care la recepţia la furnizor a participat şi delegatul de montare, la primirea

elementelor din metal pe şantier se va controla dacă nu s-au produs deformări în timpul

manipulării.

Se efectuează recepţia la şantier a materialelor metalice de asamblare (nituri, şuruburi, şaibe,

electrozi, fundaţii, norme pentru sudare etc.).

Verificarea calităţii acestora va consta din:

- verificarea existenţei şi examinarea conţinutului documentelor de atestare a calităţii

materialelor şi a corespondenţei cu prevederile proiectului;

- verificarea prin încercări directe a calităţii materialelor în conformitate cu prevederile

prescripţiilor tehnice corespunzătoare (în cazul în care există dubii în aplicarea calităţii).

În cazul când lipsesc certificatele de calitate emise de unitatea producătoare, când certificatele

nu conţin toate elementele cerute prin comandă sau prin condiţiile proiectului de execuţie,

precum şi când există un dubiu asupra exactităţii datelor din certificate, se vor efectua sau

comanda de către unitatea de montare, încercările necesare determinării calităţii materialelor

respective.

Montarea elementelor oricărei construcţii din metal va putea începe numai dacă au fost

efectuate următoarele:

∞ întocmirea de către întreprinderea care efectuează lucrările de montare, a

documentelor (proiectului) pentru tehnologia de montare (conţinutul minim al acestui proiect

este dat în Anexa 1);

∞ executarea integrală şi de bună calitate de către uzină a completărilor sau remedierea

deficienţelor de calitate (în eventualitatea stabilirii necesităţii acestora cu ocazia verificărilor

din cadrul recepţiei la primirea pe şantier a elementelor din metal) în conformitate cu avizul

scris al proiectantului şi prevederile prescripţiilor tehnice.

Verificarea existenţei şi a conţinutului documentaţiei de atestare a calităţii pieselor şi a

materialelor metalice folosite la consolidarea sau refacerea elementelor la care s-au constatat

deficienţe. Aceasta trebuie să cuprindă:

∞ exactitatea axelor principale ale construcţiei precum şi a elementelor în raport cu axele

construcţiei;

∞ existenţa şi continutul documentelor de verificare şi recepţionare a elementelor de

construcţii care constituie reazeme sau suporturi pentru construcţia metalică şi care să ateste

că sunt corespunzătoare proiectului şi prescripţiilor tehnice;

∞ poziţia în plan şi pe verticală a reazemelor şi buloanelor de ancorare;

∞ remedierea de către constructor a pieselor sau barelor elementelor din metal, deformate în

timpul manipulării, depozitării sau transportului pe şantier (deformaţiile mai mici decât

abaterile din STAS 767/0 – 88 se vor îndrepta numai cu dispoziţia proiectantului şi a

verificatorului de proiect);

∞ instruirea suficientă şi însuşirea corectă a tehnologiei de execuţie de către echipele care

execută îmbinările cu şuruburi pretensionate;

∞ existenţa şi poziţionarea corectă a elementelor provizorii de susţinere, ancorare etc.

Toate verificările de la această etapă vor fi efectuate de conducătorul tehnic al lucrării împreuna

cu delegatul beneficiarului şi al compartimentului de control tehnic de calitate.

Acte necesare:

∞ Documente de la furnizori (uzina):

- Certificate de calitate pentru fiecare tip de elemente din metal livrate de furnizor;

- Certificate de calitate de la furnizori pentru organele de asamblare;

- Buletine de încercări;

- Fişe de măsurători;

- Proces-verbal de recepţie a montajului de probă;

- Proces-verbal privind comportarea sub încarcare a unor elemente sudate (dacă este cazul);

- Dispoziţii date de proiectant sau beneficiar;

- Proces-verbal de remediere (în urma dispoziţiilor, date de proiectant cu acordul

beneficiarului – R.N.C. – model Anexa 26 – “Ghid pentru programarea şi controlul calităţii

executării lucrărilor pe şantier” avizat de MLPAT cu avizul nr. 202/06.03.1996);

- Proces-verbal de lucrări ascunse (pentru verificarea calităţii pe faze de execuţie);

- Buletin CND (control nedistructiv) pentru suduri.

∞ Documente întocmite de constructor:

- Proces-verbal de recepţie la primirea pe şantier a elementelor.

D. VERIFICAREA CALITĂŢII LA LUCRĂRILE DE MONTARE

Se vor efectua verificări referitoare la:

∞ îndeplinirea tuturor prevederilor proiectului pentru tehnologia de montare a elementelor din

metal;

∞ realizarea de bună calitate a lucrărilor de montare, precum şi poziţionarea corectă a

elementelor din metal (conform prevederilor proiectului de execuţie, prescripţiilor tehnice şi

Normativului C 56-85).

Se vor efectua încercări directe permanent, pe parcursul fazelor de montare, pentru verificarea

dimensională şi calitativă (abaterile limită admise la lucrările de montare sunt cele din STAS

767/0 – 88):

∞ recepţia lucrărilor sau părţilor de construcţie care devin ascunse (cordoane de sudură care nu

mai sunt accesibile la sfârşitul fazei de lucrări, prelucrarea marginilor care se îmbină prin

sudură la montare, executarea diferitelor straturi ale protecţiei anticorozive, verificarea calităţii

curăţirii elementelor care se îmbină prin şuruburi pretensionate etc). Rezultatele verificărilor

cu privire la calitatea lucrărilor executate prin aceste operaţii se consemnează în procesele

verbale de lucrări ascunse şi condiţionează începerea operaţiilor urmatoare:

∞ verificarea prin încercări nedistructive a calităţii sudurilor cap la cap realizate la montare

(dacă este indicat în proiect);

∞ verificarea strângerii şuruburilor de înaltă rezistenţă precum şi realizarea chituirii, grunduirii

şi vopsirii îmbinărilor controlate;

∞ verificarea certificatului de calificare pentru sudori.

Acte întocmite:

∞ Proces-verbal pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse (model Anexa 11 –

“Ghid pentru programarea şi controlul calităţii executării lucrărilor pe şantier” avizat de MLPAT

cu avizul nr. 202/06.03.1996) în care se vor consemna deficienţe de calitate sau depăşirea

abaterilor admisibile (dacă este cazul);

∞ Proces-verbal de remedieri (dacă este cazul) în urma dispoziţiilor de şantier date de

proiectant sau beneficiar (B.N.C. - model Anexa 26 – “Ghid pentru programarea şi controlul

calităţii executării lucrărilor pe şantier” );

∞ Buletine de încercări;

∞ Buletine de CND;

∞ Fişa tehnologică de sudare (model Anexa 30 – “Ghid pentru programarea şi controlul calităţii

executării lucrărilor pe şantier” avizat de MLPAT cu avizul nr. 202/06.03.1996).

E. VERIFICAREA CALITĂŢII LA TERMINAREA LUCRĂRILOR DE MONTARE

La terminarea montării fiecarei categorii de elemente din metal pe un sector dat, se va efectua

verificarea calitati lucrărilor de montare executate pe faze.

Se vor efectua verificări scriptic, care vor cuprinde examinarea existenţei şi continutului

documentaţiei de atestare a calităţii şi anume:

∞ certificate de calitate sau buletine de încercari pentru toate piesele şi materialele metalice

folosite atat la montare, cat şi la eventualele refaceri, consolidări sau remedieri executate;

∞ procese-verbale de lucrări ascunse, buletine de încercari nedestructiv a sudurilor cap la cap a

caror executare la montare este prevăzuta în proiectul de executie, buletinele unor eventuale

încercari dispuse prin dispoziţiile de şantier ale proiectantului, prin actele de control, etc.;

∞ tabele cu poansonul sudorilor autorizaţi care au executat sudurile de montare (P.V. privind

executarea sudurilor - model Anexa 29 – “Ghid pentru programarea şi controlul calităţii

executarii lucrărilor pe şantier” avizat de MLPAT cu avizul nr. 202/06.03.1996);

∞ fisele în care au fost consemnate rezultatele controlului efectuat de echipe speciale atestate

însarcinate cu executa şi cu controlul îmbinărilor de înalta rezistenţa (Fisa tehnologica de

sudare - model Anexa 30 – “Ghid pentru programarea şi controlul calităţii executarii lucrărilor

pe şantier” avizat de MLPAT cu avizul nr. 202/06.03.1996);

∞ dispoziţii de şantier ale proiectantului şi beneficiarului date pe parcursul montării, referatele

eventualelor expertize tehnice la care a fost supusa structura metalica. Procesele verbale

încheiate de organele de control în constructii;

∞ Procesele-verbale de recepţie a verificării remedierii sau consolidării tuturor deficienţelor de

confecţionare şi montare constatate eventual cu ocazia recepţiei elementelor şi materialelor

metalice la primirea pe şantier, verificarea calităţii în timpul montării elementelor metalice,

controalele efectuate de proiectant, beneficiar sau organele de control în construcţii;

∞ piesele scrise şi desenate ale proiectului de execuţie cu toate modificarile şi completările

intervenite pe parcursul montării, însoţite de aprobarea în scris a proiectantului, beneficiarului

şi cu acordul verificatorului de proiect pentru fiecare în parte.

Se vor efectua verificări directe care se referă la:

• terminarea integrală a lucrărilor de montare din cadrul fazei;

∞ verificarea dimensională şi calitativă bucată cu bucată, a îmbinărilor şi celorlalte lucrări de

montare a elementelor metalice care au fost executate în cadrul fazei respective, inclusiv

eventualele verificări, consolidări sau remedieri care au fost dispuse de factorii de control;

• soluţionarea R.N.C. (daca este cazul).

Abaterile limita admise la lucrările de montare sunt cele cuprinse în STAS 767/0 – 88.

Verificarea calităţii la terminarea fazelor de lucrări de montare va fi efectuată de conducătorul

tehnic al lucrării şi de delegatul compartimentului de control tehnic al calităţii.

Acte întocmite:

a) În cazul în care aceste lucrări devin ascunse se vor întocmi procese-verbale pentru

verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse (model Anexa 10 – “Ghid pentru programarea şi

controlul calităţii executarii lucrărilor pe şantier” avizat de MLPAT cu avizul nr.

202/06.03.1996) sau proces-verbal de control al calităţii tuturor lucrărilor în faze determinante

; (model Anexa 14 – “Ghid pentru programarea şi controlul calităţii executării lucrărilor pe

şantier” avizat de MLPAT cu avizul nr. 202/06.03.1996);

b) În cazul celorlalte categorii de lucrări se întocmesc procese-verbale de recepţie calitativă

(model Anexa 11 – “Ghid pentru programarea şi controlul calităţii executării lucrărilor pe

şantier” avizat de MLPAT cu avizul nr. 202/06.03.1996).

Fazele lucrărilor de montare şi ordinea cronologica a acestora se stabilesc prin tehnologia de

montare.

În procesele – verbale (a) sau (b) se vor specifica verificările efectuate, rezultatele obţinute în

cadrul verificării calităţii la terminarea fiecărei faze de lucrări de montare, precum şi concluziile

cu privire la posibilitatea începerii lucrărilor în cadrul fazei următoare (acordarea fazei

respective), măsurile pentru remedierea deficienţelor eventual constatate în cursul verificării.

F. MĂSURI DE PROTECŢIE ANTICOROZIVE ŞI VERIFICAREA CALITĂŢII EXECUŢIEI

ACESTORA

Pentru stabilirea măsurilor de protecţie anticorozivă, pregătirea suprafeţelor în vederea

aplicării protecţiilor anticorozive şi tehnologia de execuţie a acesteia, respectiv verificarea

calităţii lucrărilor, de acest tip, executate se va consulta Caietul de Sarcini referitor la

“Pregătirea suprafeţelor în vederea aplicării protecţiilor anticorozive, execuţia, exploatarea şi

întreţinerea acestora, la construcţiile metalice” care va avea la bază informaţiile privind mediile

corozive exterioare (la care sunt supuse protecţiile anticorozive), furnizate de Agenţia de

Protecţia Mediului, şi interioare, furnizate de către beneficiar, respectiv prevederile cuprinse în

“Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare (urmărire, intervenţie) privind protecţia împotriva

coroziunii a construcţiilor din otel”, indicativ GP 0365-98 şi STAS 10128-86 “Protecţia contra

coroziunii a construcţiilor de oţel supraterane. Clasificarea mediilor agresive”, STAS 1070/1-83

“Protecţia contra coroziunii a construcţiilor de oţel supraterane. Acoperiri protectoare. Condiţii

tehnice generale.”

G. MĂSURI DE PROTECŢIE LA ACŢIUNEA FOCULUI

Protecţia la acţiunea focului, componenta esenţială în asigurarea exigenţelor principale impuse

construcţiilor, are la bază prevederile normativului P118-99, iar măsurile referitoare la

protecţia structurii metalice la acţiunea focului vor fi detaliate în documentaţia tehnică pentru

avizarea construcţiei din punctul de vedere al P.S.I.

H. NORME DE PROTECŢIA MUNCII ŞI PAZA CONTRA INCENDIILOR LA LUCRĂRI DE

CONSTRUCŢII - MONTAJ

∞ Norme republicane de protecţia muncii elaborată de Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii

nr. 34 şi 60/1975; nr. 110 şi 39/1977.

∞ Norme generale de protecţie contra incendiilor la construcţii şi instalaţii –

Decret 290-1977 (Bul. Constr. nr. 12-1997).

∞ Normativul P.S.I. – P.118/99.

∞ Legea 90/96 editată de MMPS.

∞ Normele generale de protecţia muncii – 1990 – editate de MMPS şi Ministerul Sănătăţii.

∞ Normele specifice de protecţia muncii, ediţia 1995, completate cu Regulamentul privind

protecţia şi igiena muncii în construcţii, 1993 (MLPAT).

∞ Norme metodologice de aplicare a legii protecţiei muncii 1990 – MMPS.

I. TEHNOLOGIA DE MONTARE

Documentele (proiectul) pentru tehnologia de montare, trebuie să fie întocmite de

întreprinderea care efectuează lucrările de montare şi vor cuprinde obligatoriu

următoarele:

a) măsuri privind depozitarea şi transportul pe şantier a elementelor de construcţie din oţel;

b) organizarea asamblării în tronsoane, pe şantier, a elementelor din oţel, cu indicarea

mijloacelor de transport şi de ridicat necesare;

c) indicarea dimensiunilor a căror verificare este necesară pentru asigurarea realizării

toleranţelor de montare impuse prin proiectul de execuţie şi prin prescripţiile tehnice;

d) materiale de adaos, metoda de prelucrare a marginilor pieselor, procedeul şi regimul de

sudare, planul de succesiune a executării sudurilor de montaj, măsurile ce trebuie luate pentru

evitarea sau reducerea în limitele admise a deformaţiilor şi eforturilor remanente produse prin

sudurile de montaj, prelucrarea ulterioară a suprafeţelor cordoanelor de sudură la elementele

solicitate dinamic etc.

Modificarea proiectelor de execuţie, necesitată eventual de simplificarea procesului tehnologic

de montare, se va face numai cu acordul prealabil, în scris, al proiectantului şi beneficiarului.

a) măsuri pentru execuţia îmbinărilor cu şuruburi pretensionate;

b) verificarea cotelor şi nivelelor indicate în proiect pentru elementele montate;

c) marcarea elementelor şi ordinea fazelor operaţiei de montare;

d) asigurarea stabilităţii elementelor din oţel în fazele operaţiei de montare;

e) planul operaţiilor de control în conformitate cu prevederile proiectului de execuţie, a

prescripţiilor tehnice şi a prezentului normativ;

f) metodele şi frecvenţele verificărilor ce trebuie efectuate pe parcursul şi la terminarea fazelor

de lucrări de montaj.

CAP.VI - LUCRĂRI DE HIDROIZOLAŢII

La lucrările de hidroizolaţii contra apelor subterane, cu sau fără presiune, trebuie să se respecte

prevederile STAS 2355/2-1988, ale normativului C 112/86, ale cataloagelor de detalii în vigoare

şi ale proiectului respectiv.

Se vor respecta următoarele:

- coborârea şi menţinerea nivelului pânzei freatice la minim 30 m, sub cota inferioară a

plăcii, pe întreaga durată a execuţiei;

- suprafaţa suport să fie rigidă, iar scafele cu muchiile rotunjite cu raza de 5 cm;

- scafele şi muchiile se vor întări cu fâşii de pânză sau ţesături;

- hidroizolaţia de la pereţi va începe de la scafe şi se va executa complet pe tot parcursul

construcţiei.

CAP. VII - LUCRĂRI DE ZIDĂRIE

Lucrările de zidărie, dimensiunile, marca şi calitatea cărămizilor, precum şi a mortarului se

vor executa după “Normativul privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor din zidărie” CR

06-2006.

Compoziţia mortarului va fi cea arătată în STAS 1030/1985.

Consistenţa mortarului, determinată cu cotul etalon, pentru zidărie de cărămida şi blocuri cu

goluri verticale şi orizontale va fi de 7-8 m.

Cărămizile, înainte de punerea în operă, se vor uda bine cu apă, pe timp de arşiţă, udarea să

fie facută mai abundent.

La zidăria de cărămizi pline şi cu goluri verticale, rosturile orizontale şi verticale vor fi bine

umplute cu mortar, dar lăsându-se neumplute pe o adâncime de 1..1,5 cm de la faţa exterioară a

zidului.

Orizontalitatea zidurilor de cărămizi sau a blocurilor de cărămizi se obţine utilizând rigle de

lemn sau metal, gradate la intervale egale cu înăltimea rândurilor de zidărie; riglele se fixează la

colţurile zidăriei.

Verificarea orizontalităţii se face cu o sfoară de trasat bine întinsă între aceste rigle.

La executarea zidăriei complexe, în cazul în care armatura stâlpişorilor se realiza din carcase

prefabricate, acestea se vor monta înainte de executarea zidăriei, legându-se de mustăţile nivelului

inferior.

Pe masura execuţiei zidăriei, în rosturile orizontale ale acesteia, se aşează barele orizontale

de legătură cu stâlpişorii.

Rosturile zidăriei în dreptul stâlpişorilor se lasă neumplute cu mortar pe o adâncime de cca.

2 m pentru realizarea legăturii cât mai bune cu stâlpişorii.

Turnarea betonului se face în straturi cu înaltimea de cca. 1,0 m după udarea prealabilă a

zidăriei şi cofrajului.

Îndesarea betonului se face cu vergele. Se interzice folosirea în acest scop a vibratoarelor

sau baterea cofrajului cu ciocanul.

La ziduri cu grosimea de cel puţin o cărămidă, se va zidi deoparte şi de alta a golului câte trei

ghermele la fiecare gol de uşă şi câte două ghermele de fiecare gol de fereastră.

Ghermelele din lemn vor fi impregnate cu carbolineum sau cufundate de 2 – 3 ori într-o baie

de bitum fierbinte.

Obiectele sanitare care se montează pe zidărie de cărămidă sau blocuri cu goluri orizontale,

se vor fixa în dibluri de lemn, care se prevăd în goluri executate cu ajutorul unor freze sau cu o daltă

subţire cu lama de 5 mm bine ascuţită.

Condiţiile de calitate şi verificarea calităţii lucrărilor din zidărie de cărămidă sunt cele arătate în

STAS 10109/1-1982, şi în “Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi de

instalaţii aferente” – indicativ C 56-1985.

La închiderea fazei de roşu, se fac verificări scriptice şi directe, prin sondaj, pe baza cărora

comisia de recepţie încheie un proces verbal în care se consemnează verificările efectuate,

rezultatele obţinute, posibilitatea continuării lucrărilor.

La executarea lucrărilor pe timp friguros, se vor lua măsurilor prevăzute în “Normativ

pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente” indicativ C 16-

1984.

La executarea lucrărilor de zidărie, se vor respecta măsurile de tehnica securităţii muncii,

enumerate la capitolele anterioare.

CAP. VIII - LUCRĂRI DE ÎNVELITORI

Se vor executa în conformitate cu detaliile prezentate în proiect, precum şi “Normativ pentru

alcătuirea şi executarea învelitorilor la construcţiilor” indicativ C 37-1988.

Înainte de începerea execuţiei învelitorii se vor verifica în mod riguros următoarele:

- prescripţiile de proiectare avute în vedere privind respectarea pantelor învelitorilor

conform STAS 3303/1-1975 şi STAS 33030/0 din 1977;

- suportul învelitorii să corespundă normelor P.S.I. şi normelor tehnice de realizare a

construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului P 188-1993;

- din punct de vedere hidrotermic, structura de învelitoare ţine seama de prevederile

standardelor de “Fizica construcţiilor, termotehnica şi hidrotermica” STAS 6472/2 … 10 şi a

“Normativului pentru proiectarea şi executarea izolaţiilor termice la clădiri”, indicativ C 107-1982;

- respectarea soluţiilor, materialelor, dimensiunilor, precum şi modului de prindere a

elementelor suportului şi structurii propriu – zise;

- în timp de iarnă, înainte de începerea execuţiei învelitorilor, stratul suport şi materialele ce

se pun în operă, vor fi bine curăţate de zăpadă şi gheaţă.

La proiectarea şi executarea învelitorilor se vor mai respecta:

- normele generale de protecţie contra incendiilor la proiectarea şi executarea lucrărilor de

construcţii şi instalaţii, aprobate de Decret nr. 290/1977;

- normele de prevenire şi stingere a incendiilor aprobate de Ordinul nr. 742/D/1981;

- norme republicate de protecţie a muncii în activitatea de construcţii montaj, aprobate cu

Ordinul nr. 1235/D/29 orc. 1980;

- norme specifice de protecţie a muncii pentru şantierele de construcţii montaj.

Acestea sunt republicate în anii 1990, 1993 şi 1995.

Pe timp de polei, ceaţă deasă, vânt cu intensitate mare, ploaie torenţială cu ninsoare,

indiferent de temperatura mediului, execuţia lucrărilor de învelitori se va întrerupe.

Legarea cu centuri de siguranţă a muncitorilor care lucrează pe acoperiş, la montarea

elementelor de învelitoare sau nu ofera destula securitate, se vor monta parapeţi.

În jurul locului de lucru la acoperiş se vor instala îngrădiri şi table indicatoare “Atenţie! Se

lucrează sus”.

În vederea asigurării funcţionalităţii şi durabilităţii învelitorii pentru prevenirea

degradărilor premature, se impune ca beneficiarii de clădiri să respecte unele reguli generale de

exploatare şi măsuri de întreţinere corespunzătoare:

- curăţirea şi menţinerea în buna stare de funcţionare a învelitorilor, gurilor de scurgere,

conductelor de colectare şi evacuare a apelor meteorice (conform cap. 7 din C 37-1988).

Controlul calităţii în timpul execuţiei, se face conform prevederilor din “Normativul pentru

verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii ” C 56/1985 şi din “Instrucţiunile pentru

verificarea calităţii şi recepţionarea lucrărilor ascunse”.

Recepţia lucrărilor la învelitori se va face la completa terminare a execuţiei lor, inclusiv

tinichigeria (jgheaburi, burlane, pazii).

CAP. IX - CONSOLIDĂRI CU INTERVENŢII CARE NU MODIFICĂ SISTEMUL STRUCTURAL

Aspecte generale

Creşterea performanţelor structurale ale cadrelor de beton armat se poate obţine prin

intervenţii care nu schimbă esenţial caracteristicile structurii iniţiale. Aceste intervenţii se bazează,

în principal, pe tehnici de căcăşuire a elementelor cadrelor, urmărind creşterea rezistenţelor,

rigidităţii şi/sau a capacităţii de deformare postelastică a elementelor structurale existente.

La aplicarea acestei tehnici de interventie trebuie să se ţină seama de urmatoarele

considerente:

• cămăşuirea elementelor cadrelor poate avea efecte diverse. Limitând aceste efecte, în acord

cu obiectivele urmărite, se pot limita şi costurile intervenţiei;

• intervenţiile pot avea ca obiective creşterea rezistenţei elementelor la forţă tăietoare, la

moment încovoietor sau forţă axială, creşterea rigidităţii sau mărirea capacităţii de deformare

postelastică;

• deficienţe sistematice de alcătuire a elementelor din beton armat, cu efecte negative asupra

performanţei cadrelor (armare transversală insuficintă, înnădiri incorecte ale armăturilor, noduri

slabe, etc.) impun, de regulă, intervenţii generalizate bazate pe tehnica cămăşuirii elementelor. În

aceste cazuri, soluţiile bazate pe contravântuirea cadrelor sau introducerea de pereţi de umplutură,

nu sunt în măsură să asigure în multe cazuri sreşterea adecvată a nivelului de performanţă

structurală;

• soluţia de cămăşuire a elementelor cadrelor nu modifică caracteristicile de comportare

iniţiale ale acestor structuri caracterizate prin solicitarea relativ uniformă şi moderată a cadrelor şi

a diafragmelor orizontale;

• ca urmare, soluţia de intervenţie ărin cămăşuirea elementelor cadrelor conduce şi la cerinţe

de rezistenţă şi rigiditate ale infrastructurii şi fundaţiilor sensibil mai mici comparativ cu tehniocile

de intervenţie localizate (prin adaos de pereţi structurali, cu cadre cu pereţi de umplutură sau

contravântuite, etc.);

• cămăşuirea cadrelor cu beton armat, poate afecta în măsură importantă şi elementele

nestructurale ale construcţiei, astfel costul şi durata lucărilor poate fi mai mare comparativ cu alte

soluţii.

Consolidarea prin cămăşuirea cu beton armat

Stâlpi

Pentru a fi egală eficienţa în cele două direcţii, cămăşuirea stâlpilor se face pe toate feţele.

Atunci când cămăşuirea nu poate fi executată pe toate cele patru laturi ale stâlpului şi se

acceptă un grad diferit de consolidare pe cele două direcţii, se vor lua măsuri pentru prevenirea

desprinderii cămăşii de stâlpul existent. În acest scop se pot utiliza ancore post-instalate, fixate

cu mortar sau răşina epoxidică, în găuri forate în stâlpul existent.

Dacă stâlpul este captiv, fiind cuprins între un parapet înalt şi grinda, stâlpul este expus

unei ruperi periculoase specifică elementelor scurte; cămăşuirea se va face potrivit uneia dintre

variantele date în continuare.

Dacă stâlpul este adiacent unui parapet din beton armat de grosime mare se recomandă

să se execute cămăşuirea numai pe înaltimea liberă a stâlpului.

Dacă stâlpul este adiacent unui parapet din beton armat de grosime redusă se recomandă

executarea unui rost vertical între cele două elemente şi efectuarea cămăşuirii pe întreaga

înalţime a stâlpului.

Alternativ, stâlpul poate fi cămăşuit pe toate laturile, pe întreaga înălţime, fără executarea

rosturilor verticale, prin suprapunerea etrierilor cu bare introduse în găuri forate în elementele

adiacente.

Dacă stâlpul este adiacent unui perete nestructural se recomandă desfacerea locală a unui

rost vertical între cele două elemente care să permită cămăşuirea stâlpului pe întreaga înalţime.

Grosimea cămăşii trebuie să fie ≥ 10 cm în cazul executării din beton turnat în cofraj şi ≥

6 cm în cazul betonului torcretat. Clasa de beton este ≥ C15/25 şi cel puţin clasa betonului din

stâlpul existent.

Armăturile orizontale reprezintă armăturile principale în preluarea forţei tăietoare.

Armăturile verticale reprezintă armături de montaj şi se vor dispune la interiorul etrierilor. Dacă

grosimea cămăşii este ≥ 12 cm armarea se va realiza din câte două planuri de armături.

În cazul utilizării barelor independente, diametrul minim al etrierilor este de 10 mm iar

distanţa maximă între etrieri este de 10 cm. Etrierii vor fi detaliaţi astfel încât să se asigure o

bună confinare a stâlpului existent. Etrierii se vor închide prin sudare, cu cârlige de tip seismic

(de 10 d, îndoite la 135˚) sau prin suprapunere. Armătura longitudinală se va dispune la

interiorul etrierilor.

În cazul utilizării plaselor sudate, trebuie asigurată o lungime suficientă de suprapunere

pentru închiderea plasei pe una dintre feţele stâlpului.

Pentru realizarea aderenţei dintre cele două straturi de beton, faţa stâlpului existent va fi

curaţată complet de tencuială şi asperizata. De regulă nu este necesară conectarea prin armături

a cojii de betonul stâlpului existent.

Grinzi

Cămăşuirea se aplică pe cele douş feţe laterale şi va avea grosimea de min. 10 cm în cazul

betonului turnat şi min. 6 cm în cazul betonului torcretat.

Armăturile verticale (etrierii) trebuie ancorate eficient la capete pentru a putea fi active

pe toată înalţimea grinzii. Ancorarea armăturilor verticale poate face necesară completarea

cămăşii şi pe a treia sau şi pe a patra latură a grinzii.

Diametrul minim al armăturilor transversale din cămaşă este de 12 mm. Distanţa dintre

aceste armături trebuie sa fie mai mică de 150 mm. Armătura din cămaşa trebuie acoperită în

întregime de beton sau mortar. Stratul de acoperire trebuie să aibă o grosime minimă de 20 mm.

ÎIn cazul în care nu se urmăreşte şi sporirea rezistenţei la înconvoiere armăturile

orizontale sunt simple armături de montaj.

Dacă cămăşuirile se realizează prin turnare, iar grinda face parte dintr-un planşeu sunt

necesare perforări ale plăcii adiacente grinzii pentru trecerea armăturilor şi turnarea betonului.

Dacă golurile de turnare secţionează placa pe mai mult din jumatatea deschiderii se va analiza

dacă este necesară sprijinirea provizorie a plăcii.

Noduri

Cămaşa de beton armat aplicată nodurilor are o eficacitate limitată asupra rezistenţei

acestuia la forţa tăietoare datorită pozitiei marginale a armăturilor nodurilor faţă de zona de

transfer a forţei tăietoare. Armătura orizontală are un efect indirect asupra rezistenţei la forţa

tăietoare a nodului prin sporul de rezistenţă al diagonalei comprimate mobilizate în interiorul

nodului ca rezultat al creşterii armăturii de confinare.

Armătura orizontală pe înălţimea nodului trebuie să fie continua. Această condiţie se

poate realiza în două moduri:

- prin traversarea grinzilor prin găuri perforate;

- prin ancore chimice postinstalate în peretele grinzii.

Cămăşuirea cu profile metalice

Stâlpi

De regulă, cămaşa trebuie să îmbrace toate laturile stâlpului. Dacă nu există acces pe una

dintre laturile stâlpului şi se acceptă un efect redus al consolidării pe una din direcţii se vor lua

măsuri de împiedicare a desprinderii cămăşii metalice parţiale, bazate pe principiile detaliilor.

Spaţiul dintre cămaşa de oţel şi faţa stâlpului existent trebuie umplut bine cu mortar de ciment

sau epoxidic, cel mai bine prin presiune. Dimensiunea rostului trebuie stabilită astfel încât acesta

să poată fi umplut cu mortar în bune condiţii. Mortarul trebuie să aibă o rezistenţă la

compresiune mai bună decât rezistenţa betonului din stâlpul existent, dar cel puţin rezistenţa

unui beton de clasa C25/30.

În cazul cămăşuirii continue tablă de oţel trebuie să aibă o grosime de cel puţin 5 mm.

dacă se înţelege o cămaşă cu secţiunea dreptunghiulară este necesar ca aceasta să fie rontunjită

la cele patru colţuri cu o rază egală cu triplul grosimii tablei. Se recomandă ca părţile

componente ale cămăşii să fie fabricate în ateliere specializate, iar la şantier să se facă numai

asamblarea finală.

În cazul utilizarii soluţiei cu plabande de oţel acestea trebuie să aibă o lăţime de

aproximativ 100 mm. Platbandele situate la un interval de aproximativ 300 mm (măsurat

interax) se sudează de profilul cornier de la colţurile secţiunii.

Dacă stâlpul este adiacent unui perete nestructural se recomandă a crea un rost vertical

suficient de larg între cele două elemente care să permită efectuarea în bune condiţii a lucrărilor

de consolidare. După efectuarea acestor lucrări rostul poate fi închis.

Dacă stâlpul este adiacent unui parapet din beton armat de grosime mare se recomandă

să se execute cămăşuirea numai pe înălţimea liberă a stâlpului.

Dacă stâlpul este adiacent unui parapet din beton armat de grosime redusă se recomandă

executarea unui rost vertical între cele două elemente şi efectuarea cămăşuirii pe întreaga

înălţime a stâlpului.

Rostul dintre tabla de oţel şi stâlpul de beton armat se va umple sub presiune cu mortar

de ciment sau epoxidic. Mortarul de ciment trebuie caracterizat de contracţii reduse.

Grinzi

Pentru cămăşuirea cu tablă de oţel a grinzilor se pot utiliza diferite soluţii: cu tablă

continuă, cu fâşii de platbande sau etrieri de oţel beton aparent.

Grosimea minimă a tablei este de 5 mm. în cazul utilizării unor fâşii (platbande), distanţa

minimă dintre acestea, masurată interax va fi 200 mm.

Rostul dintre tabla de oţel şi elementul de beton armat se va umple cu mortar sub

presiune. În cazul în care este posibil (suprafeţe netede ale grinzilor) elementele de tablă se pot

lipi direct cu răşina epoxidică.

Noduri

Cămăşuirea nodurilor în vederea sporirii rezistenţei la forţa tăietoare nu poate fi

realizată integral cu piese din tablă, datorită faptului că prezenţa grinzilor nu permite realizarea

continuităţii în direcţia orizontală.

În cazul în care cămăşuirea stâlpilor este executată cu piese metalice, cornierele dispuse

pe colţurile stâlpului se continuă pe verticală perforând placa planşeului, secţiunea continuă de

oţel în direcţia orizontală fiind realizată de bare de oţel beton care traversează grinzile şi care se

sudează de corniere.

Lucrări speciale specifice

Găuri forate

Găuri forate în beton pentru montarea conectorilor.

Pentru conectori PC 52 Φ12mm adâncimea găurii va fi de minim 100 mm( cu gaura de Φ14

mm).

Pentru conectori PC 52 Φ12 mm , adâncimea minimă găurilor va fi de 110 mm ( cu gaura de

Φ 14mm). În tabelul de mai jos sunt precizate toate exigenţele cuprinse la executarea acestor

operaţiuni.

Bara

ancorare

d

Diametrul

găurii

d0

(mm)

Adânci

mea găurii

h0

(mm)

Distanţa

impusă d

margini

Nrec

C c r (mm

Distanţa

impusă

între

ancorare

Nrec

Scr (mm)

Grosimea

minimă

elementulu

de beton

min (mm)

Rezistenţţ

caracterist

ca

betonului

C20/25

NRK(KN)

Sarcina

recomandat

a betonul

C20/25 Nre

(kn)

M8 10 80 120 80 110 14,9 5,0

M10 12 90 135 90 120 24,6 8,2

M12 14 110 165 110 140 31,3 10,4

M16 18 125 190 125 165 44,0 14,7

M20 24 170 255 170 220 63,2 21,6

M24 26 210 315 210 270 80,3 26,8

Deoarece mortarul folosit pentru fixarea conectorilor din oţel PC52 în elementele de beton ,

va fixa tipul SikaDur 330, după implantare , timp de minim 24 ore conectorii nu vor fi mişcati ,

îndoiţi sau supuşi la orice solicitare mecanică . Dacă se produc scurgeri de material din gaura

folosită, acesta va fi obturată cu plastilină industrială .

Calitatea suportului.

Betonul trebuie sa aibă rezistenţele cerute. Nu este necesar să aibă vârsta de 28 de zile.

Se va verifica rezistenţa suportului (beton).

Testele de smulgere se vor efectua dacă nu se cunoaşte rezistenţa suportului.

Ancorele vor fi curate , uscate , fără ulei şi grăsime , etc.

Se vor îndeparta praful şi particulele neaderente din găuri .

Aplicare/Condiţii/Limitări.

Temperatura suportului -10 °C min. /+ 40 °C max.

Sika AnchorFix -1 trebuie să aibă o temperatură de aplicare de +5 °C până la +40 °C.

Temperatura ambientală -10°C min/ +40°C max. Sika AnchorFix-1 trebuie să aibă o

temperatură de aplicare de +5°C până la +40°C

Toate operaţiile ce sunt legate de practicarea golurilor circulare pentru fixarea conectorilor

vor fi executate numai cu maşini de găurit cu percuţie tip „HILTI” , „KANGO” sau „BOSCH”. Este

interzisă cu desăvârşire utilizarea maşinilor de tip „DEMOLATOR” pentru acest tip de lucrări.

Pentru lucrările de consolidare ce nu presupun conectorii cu piese metalice se vor urmări

întocmai instrucţiunile din fişele tehnice anexate.

Puntea de legatură între betonul vechi existent şi cel nou pentru consolidare asigură

continuitatea materialului cu elementul consolidat. Ea se realizează prin curăţirea elementului

structural existent cu perie mecanică şi suflare cu aer comprimat.

După o atentă examinare a suprafeţelor de beton astfel tratate se va trece la aplicarea prin

pensulare a produsului epoxidic Sika Dur 32 sau Sika Dur 42 funcţie de necesităţi. Acestea sunt

stabilite în proiect faza PT şi în memoriile tehnice.

Pentru evitarea tuturor neîntelegerilor legate de acest tip de soluţie de consolidare se vor

consulta fişele tehnice însoţite de AVIZUL TEHNIC al MTCT şi Agremnentul tehnic respectiv.

NORMATIVE CU CARACTER GENERAL

1. P 100-2006

Normativ pentru proiectarea antiseismica a construcţiilor de locuinţe, social- culturale,

agrozootehnice şi industriale.

2. CR 06-2006

Normativ privind alcătuirea, calculul şi executarea structurilor de zidărie.

(Bul. Constr. Nr.11-1985)

3. P 83-81

Instrucţiunile tehnice pentru calculul şi alcătuirea constructivă a elementelor compuse din

beton-oţel.

(Bul. Constr. Nr.10-1985)

4. C 169-88

Normativ pentru executarea lucrărilor de terasament pentru realizarea fundaţiilor

contrucţiilor civile şi industriale.

(Bul. Constr. Nr. 5-1988)

5. NP 112-2004

Normativ pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii directe la construcţii.

(Bul. Constr. Nr.1-1987)

6. P 7-92

Normativ pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la

umezire.

(Bul. Constr. Nr.2-1993)

7. C 59-86

Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi folosirea armăturii cu plase sudate a elementelor

de beton.

(Bul. Constr. 10-1986)

8. C28-83

Instructiuni tehnice pentru sudarea armăturilor de oţel beton.

(Bul. Constr. Nr. 7-1983)

9. NE 012-99

Cod de practică pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat.

(Bul. Constr. Nr.8-9-1999)

10. C 156-89

Îndrumător pentru aplicarea prevederilor STAS 6657/3-71.

Elemente prefabricate din beton, beton armat şi beton precomprimat.

(Bul. Constr. Nr. 1-1991)

11. STAS 10108/0 – 78

Calculul elementelor din oţel pentru construcţii civile, industriale şi agricole.

12. C 133-82

Îmbinarea elementelor de construcţii metalice cu şuruburi pretensionate de înaltă

rezistenţă .

(Bul. Constr. Nr. 10-1987)

13. C 172-88

Prinderea şi montajul tablelor metalice profilate la executarea învelitorilor şi pereţilor.

(Bul. Constr. Nr. 10-1987)

14. C 228-88

Sudarea oţelurilor cu caracteristici mecanice diferite, folosite la construcţii metalice hibride.

(Bul. Constr. Nr.5-1988)

15. C 37-88

Alcătuirea şi executarea învelişurilor în construcţii.

(Bul. Constr. Nr.8-1988)

16. C 112-86

Proiectarea şi executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrări de construcţii.

(Bul. Constr. Nr.9-1986, 4-1987, 3-1989)

17. Măsuri referitoare la proiectarea şi executarea lucrărilor de hidroizolaţii.

(Bul. Constr. Nr.8-1980)

NORMATIVE PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA CLĂDIRILOR CIVILE,

INDUSTRIALE ŞI AGRICOLE

1. C 16-84

Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi instalaţii.

(Bul. Constr. Nr.4-1988)

2. P 130-98

Norme metodologice privind urmărirea comportării construcţiilor, inclusiv supravegherea

curentă a stării tehnice.

3. C 26-85

Încercarea betonului prin metode nedistructive.

(Bul. Constr. Nr.2-1987)

4. C 56-85

Verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi instalaţii.

(Bul. Constr. Nr.1-2-1986, 4-1976, 4-1977)

5. C 150-99

Calitatea îmbinărilor sudate din oţel ale construcţiilor civile, industriale, agricole.

6. C 149-87

Procedee de remediere a defectelor pentru elementele de beton şi beton armat.

(Bul. Constr. Nr.5-1987)

7. C 203-91

Îmbunatăţirea izolaţiilor termice şi remediere condens.

(Bul. Constr. Nr. 6 - 1991)

NORME DE PROŢECTIA MUNCII ŞI PAZA CONTRA INCENDIILOR

- Norme republicane de protecţia muncii elaborată de ministerul Muncii şi Ministerul

Sănătăţii nr.34 şi 60/1975, nr.110 şi 39/1977;

- Norme generale de protecţie contra incendiilor la construcţii şi instalaţii – Decret 290 –

1977. (Bul. Constr. Nr.12-1977).

P 118-99

Norme privind protecţia la acţiunea focului.

Se vor respecta:

- Normativul P.S.I. – P.118/99;

- Legea 90/96 – editată de M.M.P.S;

- Normele generale de protecţia muncii – 1990 – editate de M.M.P.S. şi Ministerul Sănătăţii;

- Normele specifice de protecţia muncii, ediţia 1995, completate cu Regulamentul privind

protecţia şi igiena muncii în construcţii, 1993 (MLPAT);

- Normele metodologice de aplicare a legii protecţiei muncii 1990 – M.M.P.S.

CAIET DE SARCINI PENTRU TÂMPLĂRIE DIN PVC

Prezentul îndrumar cuprinde descrierea operaţiunilor de montare a tâmplăriei din PVC

Nominalizarea planselor s-a realizat in tabel anexat:

Tâmplăria din PVC se foloseşte atât la exterior cât şi la interior.

Se vor folosi - uşi şi ferestre din PVC cu rupere de punte termică cu dublă sau simpla deschidere.

Trebuie să se realizeze o etanşare perfectă împotriva pătrunderii umezelii şi a prafului din

exterior.

La interior se vor folosi profile din PVC fără punte termică iar la exterior cu rupere de punte

termică cu trei camere de izolare.

Trebuie să se asigure coeficientul de conductivitate termica K = 0.17 W/mpK.

Tipul şi gabaritul profilelor se aleg în urma calculelor de rezistenţă, considerându-se

dimensiunile construcţiei şi a elementelor componente, înalţimea de amplasare (forţa

vântului) greutatea proprie specifică şi greutatea specifică maximă a zăpezii (pentru luminator),

mecanismele de reclamă sau de protecţie solară.

In cazul formării condensului între geam şi profil sau a pătrunderii de apă pe lângă garniturile de

etanşare a geamului, apa trebuie să fie dirijată în zona de evacuare prin orificii prevăzute în rama

fixă.

Sistemele de îmbinare între panouri şi prinderile panourilor de structurare-rezistenţă, trebuie

să preia mişcarile accidentale şi dilatările, etanşarea zonei de îmbinare se va face cu benzi

elastice hidroizolante.

Profilele exterioare vor fi stabile, cu 5 camere (compartimente), vor asigura impermeabilitatea

prin sistemul de etanşare (garniturile vor fi astfel amplasate în interiorul secţiunii profilelor

astfel încât să fie ferite de vânt, ploaie şi raze ultraviolete.

Se vor monta numai acele profile de tâmplărie pentru care se va prezenta agrement tehnic.

Punerea în operă se face cu personal calificat şi instruit care să respecte toate regulile specifice

acestor categorii de lucrări şi în conformitate cu proiectul structurii respective sub control de

specialitate.

Pentru fixarea tâmplăriei se lasă în dreptul praznurilor găuri în zidărie. Tâmplăria se

poziţionează corect în golul zidului şi se fixează cu pene din lemn, se verifică verticalitatea cu

nivela cu bulă de aer apoi se umplu găurile în dreptul praznurilor cu mortar de ciment.

După întărirea mortarului se pot îndepărta penele şi se montează geamurile.

Se matează spaţiul dintre toc şi zidărie cu mortar de ciment şi se execută tencuiala pe conturul

golului şi pardoseală, apoi se curăţă bine.

La recepţie se va verifica:

- calitatea lucrării, vizual;

- corespondenţa cu proiectul şi a detaliilor respective;

- asamblarea elementelor componente;

- prinderea tâmplăriei de zidărie;

- montarea garniturilor de cauciuc;

- funcţionalitatea accesoriilor prin închidere şi deschidere.

GEAMURI TERMO SI FONOIZOIATOARE

Geamurile termo-fonoizolatoare se bazează pe cele mai moderne soluţii tehnice şi se compun din

două straturi de sticlă, legate între ele perimetral cu un profil realizat din

material organic termoplastic. Geamurile termo-fonoizolatoare trebuie să fie astfel concepute

încât să se realizeze absorbţia vaporilor dintre foile de sticlă şi eliminarea lor la exterior.

MATERIALE

In cadrul fabricării se pot utiliza diverse produse de sticlă (geam) cu grosimi între 4 – 10 mm;

- geam incolor tras;

- geam colorat în masă;

- geam termoabsorbant;

- geam reflexiv;

- geam omamental;

- geam armat;

- geam securizat;

- geam stratificat ( de siguranţă, antiefracţie, fonoizolator).

Profilul elastic dă posibilitatea, fabricării în orice formă geometrică, (chiar şi geam termoizolant

bombat).

ETANSARE

Datorită secţiunii de aderenţă mari şi lungimii infinite, profilul trebuie să asigure o îmbinare

ermetică (cu totală etanşare) a foilor de geam (sticlă) fară utilizarea unor elemente speciale

pentru închiderea colţurilor.

Colţurile (elementele de colţuri) sunt punctele cele mai sensibile, problematice din punctul de

vedere al infiltrării vaporilor.

DATE TEHNICE

Concepţia trebuie să asigure o calitate stabilă în timp şi sigură. Rezistenţa contra infiltrarii

vaporilor în cazul geamului termoizolator să fie foarte buna (l<0,01).

Din punctul de vedere al rezistenţei faţă de efectele meteo dinamice (vânt) şi a tensiunilor

interioare proprii, sistemul trebuie să fie optimizat. Etanşarea perimetrală dă posibilitatea

deformărilor cauzate de efectele vântului şi trepidaţiilor, astfel încât geamul bistrat să aibă un

coeficient al capacităţilor de deformare η= 100.

Geamul termopan va fi compus dintr-o foaie semire-flectorizantă la exterior (culoare argintie),

pat de aer şi o foaie geam clar la interior, se vor utiliza geamuri de grosimi

diferite pentru reducerea posibilităţii apariţiei fenomenului de rezonanţă.

Nivelul acustic echivalent continuu (Leq) măsurat în interior, cu ferestrele închise, să nu

depăşească 35dB.

Datorită calităţilor bune, geamul termo-fonoizolant are o largă utilizare în domeniul

construcţiilor. Se poate monta în tâmplării tradiţionale, în profile de lemn, aluminiu, oţel, mase

plastice, alte combinaţii şi construirea pereţilor cortină.

4. ASIGURAREA CALITĂŢII

In vederea asigurării calităţii autentice şi constante, fabricarea geamului se executa sub un

control tehnic şi calitativ intern foarte sever şi riguros.

- Controlul materiilor prime (sticlă).

- Controlul calităţii proceselor de spălare, de montare a profilului şi de închidere a colţurilor.

- Controlul produsului finit (dimensional, montaj a punctului de rouă pe suprafaţa interioară).

5. MONTAREA, PUNEREA IN OPERA

Transportul, depozitarea şi montarea geamurilor se execută conform normelor şi prescripţiilor

generale prevăzute pentru geamuri termoizolatoare.

Principalele aspecte ale punerii în operă sunt:

- Contactul direct dintre geam şi toc (structură) trebuie evitat, deci pe şi sub foile de geam

trebuiesc aplicate pane de fixare şi rezemare, piese de calare.

- Trebuie asigurată impermeabilitatea şi etanşarea prescrisă de norme pentru tâmplărie.

- Pentru o fixare corectă geamul trebuie fixat cu evitarea introducerilor de tensiuni.

- Se pot combina doar materiale compatibile între ele (toc, sticlă, pene, materiale suplimentare

de etanşare).

Pentru asigurarea perimetrului uscat, cercevelele trebuiesc proiectate cu posibilitatea evacuării

apei infiltrate.

Punerea în operă se face cu personal calificat şi instruit care să respecte regulile specifice acestor

categorii de lucrări şi în conformitate cu normativele în vigoare, sub control de specialitate.

Se va prezenta agrementarea tehnică a produselor.

CAIET DE SARCINI PENTRU EXECUŢIA LUCRĂRILOR -PARDOSELI

Generalităţi

Lucrările de pardoseli se vor începe după verificarea şi recepţionarea suportului, operaţii

care se efectuează şi se înregistrează conform prevederilor capitolelor respective.

Este necesară verificarea şi recepţionarea lucrărilor de instalaţii ce trebuie terminate

înainte de începerea lucrărilor de pardoseli (ex. instalaţii, străpungeri, izolaţii) şi a tuturor

lucrărilor a căror executare ulterioară ar putea degrada pardoselile.

Nominalizarea planselor s-a realizat in tabel anexat.

Toate materialele, semifabricate şi prefabricate ce intră în componenţa unei pardoseli vor

intra în lucrare dacă în prealabil:

- s-a verificat de către conducătorul tehnic al lucrării că au fost livrate cu certificat de

calitate, care să confirme că sunt corespunzătoare normelor respective;

- au fost depozitate şi manipulate în condiţii care să evite orice degradare a lor;

- s-au efectuat la locul de punere în operă - dacă este cazul - încercările de calitate.

Betoanele şi mortarele provenite chiar de la staţii centralizate chiar situate în incinta

şantierului, pot fi introduse în lucrare numai dacă sunt însoţite de documente din care să rezulte

caracteristicile fizice, mecanice şi de compoziţie.

Pricipalele verificări de calitate comune tuturor tipurilor de pardoseli sunt:

- aspectul şi starea generală;

- elemente geometrice (grosime, planeitate, panta);

- fixarea îmbrăcămintei pe suport;

- rosturile;

- racordarea cu alte elemente de construcţii şi instalaţii;

- corespondenţa cu proiectul.

Verificarea pe parcursul lucrărilor

La pardoselile din gresie se va verifica cu atenţie :

- pantele spre sifoanele de pardoseală (acolo unde este cazul);

- egalitatea rosturilor şi umplerea acestora;

- locurile de pornire cu placa întreagă şi locurile de încheiere cu placa tăiată.

Pardoseli reci din mozaic turnat.

În planşele de arhitectură sunt indicate încăperile unde se vor utiliza pardoselile din dale

mozaicate (holuri, casa scării, grupuri sanitare).

Îmbrăcăminţile din mozaic se vor executa dintr-un strat de mortar de ciment cu piatră de

mozaic.

Pe stratul suport de beton armat se va întinde un strat de mortar de ciment de poză în

grosime de cca. 30 mm, cu suprafaţa rugoasă, pentru o mai bună legătură cu îmbrăcămintea din

mozaic. După întinderea mortarului de ciment de poză, se va turna mortarul de ciment cu piatră

de mozaic într-un strat de 10-15 mm grosime, în funcţie destinaţia încăperii unde este turnat.

Finisarea suprafeţei îmbrăcăminţilor, se va face prin frecare, şlefuire, ceruire.

La execuţia stratului de finisaj, se vor realiza rosturi de dilataţie la suprefeţe de 2-4 mp.

La pardoseli din parchet se vor respecta şi verifica

- la dimensiunile pieselor din parchet sau ale panourilor de parchet mozaic se vor accepta

abateri conform prevederilor STAS 228/1-80

- umiditatea stratului suport de nisip sau mortar de ciment sau beton este de max.3%

- menţinerea climatului minim la temperatura de +5° şi umiditatea relativa a aerului 60%.

- Abaterea maximă admisa de la planeitate va fi de ± 3 mm

- Abaterea de la orizontalitate va fi de max. ± 2mm/m

- montarea la acelaşi nivel a lemelelor sau panourilor alăturate

- mărimea rosturilor dintre lamele sau panouri este de mac 0,5 mm

- nu se admit asperităţi la palpare după rindeluire.

- existenţa rosturilor lângă pereţi

La verificarea pe faze de lucrări se fac aceleaşi verificări ca cele prescrise pentru

parcursul lucrării;

- verificările de aspect se efectuează încăpere cu încăpere;

- verificările ce comportă măsurători sau desfaceri se fac cu frecvenţa de 1 /4 din aceea

prescrisă pentru verificările de parcurs.

Rezultatele verificărilor şi recepţiilor pe faze de lucrări se consemnează în procele verbale

conform instrucţiunilor respective.

La recepţia preliminară a obiectului se efectuează:

- examinarea şi controlul documentelor încheiate pe parcursul lucrărilor şi pe faze de lucrări;

- verificări directe şi anume: pentru aspect, cel puţin 1/5 din încăperi, dar min. o verificare de

200 mp. Pentru cele ce comportă măsurători şi desfaceri, verificările directe se vor efectua cu

frecvenţa minimă de 1/4 din cea prescrisă pentru încheierea fazelor de lucrări.

Normative privind executarea lucrărilor de pardoseli, plinte, scafe:

- C.35/182- “Normativ pentru alcătuirea şi executarea pardoselilor”;

- STAS 3430/1982- “Pardoseli”, “Clasificare”.

- C.16/1984- “Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi a

instalaţiilor aferente”;

- C.56/1986- “Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi

instalaţii aferente”;

- STAS 7055/1987- “Ciment “, “Portland alb”;

- STAS 1131/1971- “Piatra de mozaic”;

- STAS 328/1980- “Lianţi hidraulici”, “Ciment Portland”;

CAIET DE SARCINI PENTRU EXECUTIA LUCRARILOR-PLACAJE CERAMICE

Capitolul de faţă se referă la lucrările de placaj de faianţă şi gresie executate la interiorul

clădirilor (aplicate pe suporturi de mortare, paste sau adezive de orice tip), precum şi la lucrările

de placaj din cărămidă exterioare .

Nominalizarea planselor s-a realizat in tabel anexat.

Placajele exterioare se execută din placi de argilă arsă aplicate pe stratul de grund cu mortar de

ciment marca M-100T.

Placajele fiind destinate să rămână vizibile, calitatea lor din punct de vedere al aspectului poate fi

verificată oricând, chiar după terminarea întregului obiect şi în consecinţă nu este necesar să se

încheie procese verbale de lucrări şI numai pe faze de lucrări.

Lucrările de placare vor începe după verificarea :

- stratului suport pe care urmează a fi aplicate;

- existenţei tuturor elementelor constructive destinate a proteja placajul (planşee, învelitori,

sticle, cornişe, balcoane);

- existenţei lucrărilor a căror execuţie ulterioară ar putea deteriora placajul (tâmplăria,

ghermele, praznuri, suporţi şi toate lucrările de instalaţii).

Lucrările enumerate mai sus vor fi recepţionate conform capitolelor respective înaintea începerii

montării placajelor.

Toate materialele, semifabricatele şi prefabeicatele care intră în componenţa lucrărilor de

placaje nu vor fi introduse în operă decât dacă în prealabil:

- s-a verificat că materialele au fost livrate cu certificat de calitate care să confirme că sunt

corespunzătoare cu normele tehnice respective;

- au fost depozitate şi manipulate în condiţii care să evite orice degradare a lor;

- s-au efectuat la locul de punere în operă (după prescripţiile tehnice specifice pe care proiectul

le cere) încercări de calitate;

- mortarele provenite de la staţii centralizate, chiar situate în incinta şantierului, pot fi introduse

în lucrare dacă sunt însoţite de documente din care să rezulte cu precizie caracteristicile fizice,

mecanice şi de compoziţie;

Lucrările de placare se verifică având în vedere:

- aspect şi stare generală;

- elemente geometrice (grosime, planeitate,verticalitate);

- aderenţa placajului la stratul suport;

- rosturi, etanşeitate, ţesătura plăcilor, corespondenţa cu proiectul;

- executarea muchiilor ieşinde sau intrânde.

Verificarea pe faze de lucrări se face în cazul placajelor interioare pentru fiecare încăpere în

parte, iar în cazul celor exterioare pentru fiecare tronson de faţadă în parte şi se referă la

următoarele obiective:

a) rezistenţa mortarelor sau pastelor de aplicare a plăcilor de placaj (determinată în

cuburi de 7,07 cm latura, turnate chiar la turnarea mortarelor sau pastelor respective).

b) determinarea de straturi din structura placajelor şi grosimile respective

(determinată prin sondaje executate cel puţin unul la fiecare 100 mp).

c) aderenţa la suport a mortarului de poză şi între spatele plăcilor şi mortar (sau pastă

adezivă).

d) planeitatea suporturilor şi liniaritatea muchiilor (bucată cu bucată).

e) dimensiunile, calitatea şi poziţiile elementelor care se plachează (stâlpi, grinzi, brâie,

câmpuri).

Abaterile adimensionale pentru placaje sunt date în anexa A.2. La recepţia preliminară comisia

de recepţie va efectua aceleaşi verificări.

Prin examinarea vizuală se verifică:

a) Racordarea placajului cu tencuiala

Suprafeţele placate cu plăci de faianţă trebuie să se termine cu plăci cu muchii rotunjite,

iar spatele lor să coincidă cu nivelul finisajului alăturat.

Nu se admite ca racordarea tencuielii cu placajul să se facă prin scafe de mortar de ciment

sau pastă de ipsos şi nici ca nivelul suprafeţei placajului să se afle sub nivelul tencuielii.

b) Racordarea placajului din plăci de faianţă cu cada de duş.

Etanşarea rostului respectiv trebuie să fie executată cât mai îngrijit, neadmiţându-se

grosime neuniformă sau lipsa chitului.

Pentru a verifica etanşeitatea racordului dintre placaj şi cada de duş, se va controla partea

opusă a peretelui, obsevând dacă umezeala a trecut prin perete.

c) Străpungerile efectuate în suprafaţa placată, pentru trecerea ţevilor de instalaţii,

fixarea prizelor, întrerupătoarelor, scările de inox la bazinul de recuperare : găurile făcute în

plăci să fie mascate pe contur, prin acoperire cu rozete metalice, nichelate sau prevăzute cu

garnituri - după cum este prevăzut în proiect. La găurile unde acoperirea cu rozeta nu este

suficientă astfel încât conturul găurii se vede şI în jurul rozetei, se vor monta rozete cu diametrul

corespunzător.

Deasemeni, găurile practicate în placajul pentru fixarea obiectelor sanitare

(spălător,oglindă) nu trebuie să fie vizibile sub aceste obiecte.

Planeitatea suprafeţei placate se verifică cu ajutorul unui dreptar de 1,2 - 2,0 m lungime.

Sub acest dreptar aşezat pe orice direcţie nu se admite decât o singură denivelare de max. 2mm.

Verticalitatea suprafeţei placate se verifică cu bolobocul şI cu un dreptar de 1,20 m.

Abaterea maximă admisibilă nu va depăşi 2 mm. În suprafeţele orizontale (glafuri, marginea

bazinului, trebuie să se asigure o pantă către interior de cca. 2%).

Verificarea racordării rectilinii a suprafeţelor placate, cu plinte sau scafe, se face la

început prin examinarea vizuală, iar dacă se observă pendulări în plan vertical sau orizontal,

acestea se măsoară cu ajutorul unui dreptar de 2 m lungime. Nu se admite sub dreptar decât o

singură undă având o săgeată mai mică de 2 mm.

În limita de separare a placajului de tâmplăria de lemn, după uscarea completă a acesteia,

rosturile nu trebuie mai mari de 1 mm. Acolo unde tâmplăria este prevăzută cu pervazuri,

placajul trebuie să pătrundă sub ele, cel puţin 1 mm.

Pervazurile trebuie să fie fălţuite pe înălţimea placajului.

Abateri admisibile la calitatea placajelor

Placaje interioare în plăci de faianţă :

♦ Devierea de la planeitatea şi verticalitatea suprafeţelor placajului (distanţa

între dreptar şi suprafaţa placajului)................................................2 mm

♦ Devierea rosturilor dintre faianţe , ştirbituri sau lipsa de glazură la

muchiile suprafeţelor glazurate ale plăcilor , maxim una la o placă

pe o suprafaţă de 1 mp...........................................................1mm/1 placă

♦ Porţiuni neumplute cu lapte de ciment alb la rosturi.............nu se admit

♦ Locuri neumplute cu glazură pe supraf. placajului................max. 2/mp

♦ Fisuri pe suprafaţa placajului...............................................nu se admit

Placaje exterioare de cărămidă decorativă :

♦ Devierea de la planeitate ....................2mm

♦ Devierea rosturilor orizontale dintre cărămizile aparente ...1mm/1 placă

♦ Devierea de la verticalitate a placajului.............nu se admit

♦ Porţiuni neumplute mortar in rosturi .............nu se admit

♦ Locuri neumplute cu glazură pe supraf. placajului................max. 2/mp

♦ Fisuri pe suprafaţa placajului...............................................nu se admit

Normative privind executarea lucrărilor de placaje:

- C6-1996 - Instrucţiuni tehnice pentru executarea placajelor de faianta majolitica si placi

ceramice smalţuite CESAROM

C233- 1986 Instrucţiuni tehnice privind executarea placajelor din faianţă majolitică şi plăci

ceramice smălţuite aplicate pe pereţi prin lipire cu paste subţiri. (BC5/86)

- STAS 233/1986 - Plăci de faianţă.

- C.17/1982 - Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi

tencuială. (BC1/83)

GP037/0-1998 Normativ privind proiectarea, execuţia şi asigurarea calităţii pardoselilor la

clădiri civile. (BC11/99)

CAIET DE SARCINI PENTRU EXECUTIA LUCRARILOR- ZUGRĂVELI - VOPSITORII

Prevederile din prezentul capitol se referă la lucrările de zugrăvelile interioare şi

exterioare.

Nominalizarea planselor s-a realizat in tabel anexat

Generalităţi

Verificarea calităţii suportului pe care se aplică zugrăvelile, se face în cadrul verificării

executării acestui suport (tencuieli, zidării, gleturi, elemente de tâmplărie, instalaţii).

Este interzis a se începe executarea oricăror lucrări de zugrăveli sau placaje, înainte ca

suportul să fi fost verificat de către şeful punctului de lucru, privind îndeplinirea condiţiilor de

calitate.

Verificarea calităţii zugrăvelilor se face numai după uscarea lor completă şi are ca scop

principal depistarea defectelor care depăşesc abaterile admisibile în vederea efectuării

remedierilor şi a eliminării posibilităţii ca aceste defecte să se repete în continuare.

Înainte de începerea lucrărilor de zugrăveli, este necesar a se verifica dacă au fost

executate şi recepţionate toate lucrările destinate a le proteja (învelitori, streaşină) sau a căror

execuţie ulterioară ar putea provoca deteriorarea lor (conducte de instalaţii, tâmplărie) precum

şi dacă au fost montate toate piesele auxiliare (dibluri, console, suporţi pentru obiecte sanitare

sau elemente de încălzire).

Conducătorul tehnic al lucrării trebuie să verifice toate materialele înainte de a fi

introduse în lucrare.

Materialele trebuie livrate cu certificat de calitate care să confirme că sunt

corespunzătoare normelor respective.

Pe parcursul executării lucrărilor este necesar a se verifica respectarea tehnologică de

execuţie, prevăzută în prescripţii tehnice, utilizarea reţetelor şi amestecurilor indicate, precum şi

aplicarea straturilor succesive în ordinea şi la intervalele de timp prescrise.

Se va urmări aplicarea măsurilor dr protecţie împotriva uscării bruşte (vânt, însorire),

spălări prin ploaie sau îngheţ.

Verificările ce se efectuează la terminarea unei faze de lucrări se fac cel puţin câte una la

fiecare 200 mp.

La recepţionarea preliminară se efectuează direct de către comisie aceleaşi verificări, dar

cu o frecvenţă de minim 1/5 din frecvenţa precedentă.

Verificări pe faze de lucrări

Prin examinarea vizuală se verifică următoarele:

a. corespondenţa zugrăvelilor interioare şi exterioare cu prevederile din proiect şi cu

eventualele dispoziţii ulterioare;

b. aspectul suprafeţelor zugrăvite în culori de apă (culoare uniformă, fără pete, scurgeri,

stropi, băşici şi cojiri, fire de păr, urme de pensule sau bidinele);

Urmele de bidinea sunt admise numai dacă nu se văd de la distanţa de 1 m.

Nu se permit corecturi sau retuşuri locale. Pe suprafeţele stropite, stropii trebuie să fie

uniform repartizaţi.

Aderenţa zugrăvelilor interioare şi exterioare se constată prin frecare uşoară cu palma de

perete. O zugrăveală nu trebuie să se ia pe palmă prin frecare.

Normative privind executarea lucrărilor de zugrăveală, vopsitorii:

C.18/1983 - Normativ pentru executarea lucrărilor umede.

C.16/1984 - Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de

construcţii şi a instalaţiilor aferente.

C.3/1976 - Normativ pentru executarea lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii.

Ordin M.C.Ind.1233.D/80 - Norme de protecţia muncii în activitatea de construcţii-

montaj.

STAS 146/1980 - Var pentru construcţii.

Receptia lucrarilor de zugraveli se va realiza prin respectarea C56/86 caiet XI

- VOPSITORII

Prevederile din prezentul capitol se referă atât la lucrările de vopsitorii exterioare

aferente învelitorii, paziilor de lemn, streşinii şi tâmplăriei cât şi la cele interioare.

Vopsitoriile fiind lucrări ce rămân vizibile, calitatea lor din punct de vedere al aspectului

poate fi verificată oricând, chiar după terminarea întregului obiect şi în consecinţă nu este

necesar a se încheia procese verbale de lucrări ascunse.

Verificarea calităţii suportului pe care se aplică vopsitoriile, se face în cadrul verificării

executării acestui suport (elemente de tâmplărie). Este interzis a se începe executarea oricăror

lucrări de vopsitorii înainte ca suportul să fi fost verificat de către şeful punctului de lucru,

privind îndeplinirea condiţiilor de calitate.

Verificarea calităţii vopsitoriilor, se face numai după uscarea lor completă şi are ca scop

principal depistarea defectelor care depăşesc abaterile admisibile în vederea efectuării

remedierilor şi a eliminării posibilităţii ca aceste defecte să se repete în continuare.

Înainte de începerea lucrărilor de vopsitorii, este necesar a se verifica dacă au fost

executate şi recepţionate toate lucrările destinate a le proteja (învelitoare, streaşină, tinichigerie)

sau a căror execuţie ulterioară ar putea provoca deteriorarea lor (conducte de instalaţii,

tâmplărie) precum şi dacă au fost montate toate piesele auxiliare (dibluri, console, suporţi).

Conducătorul tehnic al lucrării trebuie să verifice toate materialele înainte de a fi

introduse în lucrare.

Materialele trebuie livrate cu certificat de calitate care să confirme că sunt

corespunzătoare normelor respective.

Pe parcursul executării lucrărilor este necesar a se verifica respectarea tehnologiei de

execuţie, prevăzută în prescripţii tehnice, utilizarea reţetelor şi amestecurilor indicate, precum şi

aplicarea straturilor succesive în ordinea şi la intervalele de timp prescrise.

Se va urmări aplicarea măsurilor de protecţie împotriva uscării bruşte (vânt, însorire),

spălări prin ploaie sau îngheţ.

Verificările ce se efectuează la terminarea unei faze de lucrări se fac cel puţin câte una la

fiecare 20 mp.

La recepţionarea preliminară se efectuează direct de către comisie aceleaşi verificări, dar

cu o frecvenţă de minim 1ă5 din frecvenţa precedentă.

Înainte de începerea verificării calităţii vopsitoriilor se va controla mai întâi dacă la

vopsitoriile în ulei s-a format o peliculă rezistentă. Constatarea se face prin ciocănirea vopselei

cu degetul în mai multe puncte.

Prin examinarea vizuală se verifică aspectul vopsitoriilor, avându-se în vedere

următoarele:

a. suprafaţa vopsită cu ulei, emailuri sau lacuri trebuie să prezinte acelaşi ton de culoare,

aspect (lucios sau mat) după cum se prevede în proiect sau în mostre stabilite.

Vopseaua de orice fel trebuie să fie aplicată până la “perfect curat”, aducă să nu prezinte

straturi străvezii, pete desprinderi, cute, băşici, scurgeri, lipsuri de bucăţi de peliculă, crăpături,

fisuri - care pot genera desprinderea stratului, aglomerări de pigmenţi, neregularităţi cauzate de

chituire sau gletuire necorespunzătoare, urme de pensulă sau urme de vopsea insuficient frecată

la preparare.

b. La vopsitoriile pe tâmplărie se va verifica vizual buna acoperire cu pelicula de vopsea a

suprafeţelor de lemn sau metalice (chituite şi şlefuite în prealabil).

c. Nu se admit pete de mortar sau zugrăveală pe suprafeţe vopsite.

d. Înainte de vopsirea suprafeţelor, vor fi verificate dacă au fost pregătite corect prin

curăţire, şlefuire, chituire a rosturilor, etc.

e. Se va verifica înainte de vopsire, dacă suprafeţele au fost corect pregătite prin curăţire.

Normative privind executarea lucrărilor de vopsitorii:

-C.3 - Normativ pentru executarea lucrărilor de zugrăveli şi vopsitorii.

-Ordin M.C.Ind.1233.D/80 - Norme de protecţia muncii în activitatea de construcţii-

montaj.

Receptia lucrarilor de vopsitorii se va realiza prin respectarea C56/86 caiet XI

CAIET SARCINI PENTRU EXECUTĂREA RETELEI DE STROPIT CU ASPERSOARE

TELESCOPICE ŞI CONDUCTE DIN PEID PENTRU SPAŢII VERZI MUNICIPALE

1. GENERALITATI

1.1. Prezentul caiet de sarcini, întocmit pentru realizarea reţelelor de stropit cu aspersoare

telescopice ingropate, amplasate pe domeniul public sau privat, are drept scop asigurarea de

către constructor a urmatoarelor elemente esentiale pentru realizarea unor lucrări de buna

calitate, în deplina siguranţa pentru evitarea unor accidente de munca :

- Respectarea intocmai a elementelor tehnice prevăzute în proiect ;

- Verificarea materialelor folosite ;

- Adaptarea de tehnologii adecvate ale fazelor principale de execuţie ;

- Respectarea normelor de tehnica securitatii muncii specifice lucrărilor edilitare

independent de amplasamente.

1.2. Documentatia tehnica – piese scrise şi desenate – în care sunt stabilite solutiile, tehnologia

de execuţie, materialele cu caracteristicile lor, condiţii le impuse, atentionari, etc, precum şi

prevederile prezentului caiet de sarcini trebuie cunoscute în amanunt de către constructor şi

investitor, semnalandu-se proiectantului orice nepotrivire cu realitatile din teren sau

neconcordante aparute în timpul execuţiei.

Nominalizarea planselor s-a realizat in tabel anexat.

1.3. Cunoasterea conditilor impuse prin avizele solicitate la documentaţie înainte de începerea

lucrărilor,este obligatorie.. Se vor incheia procese verbale cu toti factorii potentiali care detin sau

nu retele subterane (Gospodaria Comunala., ROMTELECOM, ROMGAZ, etc ) prin care va atesta

existenţa lor şi se vor stabili condiţii le tehnice şi măsurile care se impun pe timpul execuţiei,

pentru evitarea oricaror accidente, indiferent de natura lor.

1.4. În prezentul « Caiet de sarcini » nu se vor repeta prevederile documentaţiei sau alte obligatii

care decurg din actele normative cu caracter tehnic sau legislativ în activitatea de construcţii.

Prevederile caietului de sarcini nu sunt limitative.

2 -DATE PRIVIND EXECUTIA LUCRARILOR

2.1. Obiectul lucrării

Documentatia tehnica tratează montarea conductelor de alimentare cu apa din polietilena de

inalta densitate -a aspersoarelor telescopice, electrovanelor şi pieselor de asamblare din

material plastic si/sau metal pentru realizarea unei instalaţii automate de udare pentru spaţiu

verde .

2.2. Asigurarea sursei de apa

Sistemul de irigare propus a se realiza în Parcul Rozelor are ca elemente active de udare

aspersoarele de tip spray, de rază mică de acţiune (1 – 5.5 m) şi care funcţionează cu presiuni

relativ scăzute (2.1 bar) şi reţea de udare prin picurare a rabatelor de trandafiri. Aceastea sunt

alimentate prin intermediul unei staţii de pompare care alimentează o conductă principală. La

deschiderea electrovanei, apa trece în ramura secundată şi ridică aspersoarele începând

procesul de udare. Odată cu închiderea electrovanei, aspersoarele se retrag în pământ, presiunea

în ramura secundară scade şi se deschid supapele de evacuare. Acestea golesc ramura secundară

în aşa fel încât în cazul unui îngheţ accidental, tubulatura sau aspersoarele să nu se fisureze.

Pentru asigurarea necesarului de apă pentru sistemul de irigaţii este necesară instalarea unei

staţii de pompare a apei din puţul forat. Pompa va fi amplasată într-un cămin din beton, îngropat,

hidro şi termo izolat, prevăzut cu gură de aerisire. Pe sorbul pompei care va fi montat în puţ se

va instala un filtru aspiraţie cu fitting DN 40, clapetă de sens şi dispozitiv de amorsare manuală.

Staţia de pompare se compune dintr-o pompă de 11kW cu flanşă DN 50, este prevăzută cu un

panou cu variator de turaţie programabil şi display LCD, un traductor de presiune din inox 4 – 20

mA, vas tampon cu membrană, colector refulare din oţel galvanizat, clapetă de sens şi robineţi de

izolare. Q în sarcină = 21 mc/h la o presiune de 8 bar.

Alimentarea cu energie electrică a pompei se va realiza printr-un panou de alimentare de 3 x

400V, 50 Hz.

În caminul statiei de pompare se va monta şi sistemul de oprire a irigatiei în caz de ploaie,

respectiv Electrovana Master, şi modului de comanda programabil.

Senzorul de ploaie va fi amplasat la exterior intr-o zona expusa, preferabil montat pe un stalp şi

conectat cu cabluri de joasă tensiune la modului de comanda cu alimentare pe baterii.

Reţeaua de distribuţie este realizată din tubulatură de apă din polietilenă de înaltă densitate şi

piese de legătură (coturi, teuri, racorduri, piese branşament, etc) montate îngropat în sol, pe pat

de nisip, având diametre de D 40mm (ramurile secundare) şi D 75mm (conducta pricipală).

Toate reducţiile, niplurile, manşoanele şi alte elemente de legătură ale tuburilor de apă vor fi

NUMAI din PP (material plastic). Cu excepţia staţiei de pompare NU ESTE PERMISĂ utilizarea

fitingurilor din fontă sau bronz.

2.3. Pregatirea traseului de conducte

Amenajarea traseului, pregatirea amplasamentului (eliberarea terenului de sarcini, deşeuri etc.),

asigurarea accesului de-a lungul traseului pentru aprovizionarea materialelor şi manipularea

acestora, cad în sarcina beneficiarului.

Marcarea traseului şi fixarea de repere în vederea executării lucrării, receptia, sortarea,

transportul tevilor şi a materialelor necesare pentru execuţia lucrărilor cad în sarcina

executăntului.

2.4. Trasarea

În ainte de începerea lucrărilor de pozare, antreprenorul, pe baza proiectului de execuţie, trebuie

sa procedeze la operatiile de pichetaj şi jalonare care cuprind:

- materializarea în teren a traseului conductelor, a pozitiei aspersoarelor şi caminelor

electrovanelor

- stabilirea pozitiei tuturor retelelor edilitare existente în zona (electrice, telefonie, gaze

naturale, canalizare etc.).

Contractorul va verifică traseul retelei din proiect cu datele din teren şi se va asigura ca există

condiţii pentru începerea lucrărilor.

În punctele de intersectie cu cabluri electrice şi canalizatie telefonica ,antreprenorul va execută

sondaje de recunoastere, perpendicular pe traseele conductelor proiectate.

În cazul în care anumiti parametri cum ar fi natura solului, condiţii le de pozare, panta terenului

etc. sunt în discordanta cu prescripţiile din documentaţia tehnica, se vor informa proiectantul şi

beneficiarul.

Traseul conductei se va materializa pe teren prin repere amplasate pe ax, în punctele

caracteristice (la coturi în plan vertical şi orizontal, în vârfurile de unghi, la tangentele de intrare

şi ieşire din curbe, în axul caminelor, în punctele de intersectie cu alte conducte şi la

bransamente) .

Reperele amplasate pe ax vor avea 2 martori amplasaţi perpendicular pe axa traseului, la

distanţe care să nu permita degradarea în timpul executării săpăturilor, depozitarii pământului

sau din cauza circulaţiei.

Pentru pozarea tuburilor din polietilena şi a componentelor sistemul de udat ingropate în teren

se utilizează frecvent urmatoarele metode de trasare:

- cu jaloane de nivel (teuri)

- cu stegulete (pentru aspersoare)

Trasarea şi metoda de fixare a acesteia pe teren va fi stabilită de comun acord de beneficiar şi

constructor.

2.5. Sapatura

Executia şanţului şi a gropilor poligonale

Executarea săpăturii va incepe numai după completa organizare a lucrărilor şi aprovizionarea cu

materiale (conducte, piese speciale, materiale pentru sprijiniri) şi a utilajelor de execuţie (pentru

sapat, transport, compactari, refacerea izolatiilor, proba de presiune) impuse de furnizorul de

materiale, pentru ca transeele sa stea deschise o perioada cât mai scurta de timp.

Sapatura de sant pentru conducta principala va fi executătă manual sau mecanizat pe lăţimea de

minim 12cm şi adâncime de 60cm, pe cât posibil la scurt timp înainte de montarea conductei,

pentru eliminarea riscului afectării patului de capriciile vremii neprielnice.

Sapatura de sant pentru conductele secundare (zonele de udare în care se branseaza

aspersoarele), va fi executătă manual sau mecanizat pe lăţimea de minim 10cm şi adâncime de

40cm.

Sapatura gropilor poligonale pentru montarea aspersoarelor, hidrantilor rapizi, electrovanelor şi

a caminelor de vizitare (dimensionate conform detalii de montaj), se va face manual, numai în

momentul în care se efectuează şi montajul.

IMPORTANT: Dacă beneficiarul doreste recuperarea gazonului existent, înainte de începerea

oricarei săpături se vor taia brazdele de gazon existent şi depozita cu atenţie în zone ferite de

trafic uman sau de utilaje, şi în apropierea unor surse de apa pentru a putea fi stropite periodic.

Este obligatorie executărea săpăturilor numai manual şi cu deosebită atenţie în zona

intersecţiilor cu instalaţii existente şi anume: cabluri electrice şi telefonice, conducte de gaze,

bransamente gaze, racorduri de canalizare (unde este cazul).

Instalatiile existente întâlnite în santul sapat pentru conductele noi vor fi sustinute pe toată

perioada în care săntul va rămâne deschis.

De asemenea, este obligatoriu să se indeparteze pietrele mari de pe marginea transeii, astfel

incât să seevite caderea acestora, accidentala, peste conductele de polietilena pozate.

Lăţimea şanţului este în funcţie de diametrul conductei, de natura terenului, materialul

conductei, tipul şi modul de imbinare, condiţii le de pozare.

Protectia gazonului

Depozitarea pământului rezultat la săpătura se va face pe folie de polietilena pentru protejarea

gazonului existent (unde este cazul), iar transportul excedentului în exteriorul suprafetei de

spaţiu verde se va face cu roaba care va circula pe dulapi de lemn.

2.6. Realizarea patului de pozare

Comportamentul conductelor din polietilena este influentat şi conditionat de modul corect de

realizare a radierului transeii, a patului de fundare şi a umpluturilor.

Pozarea conductei se va face astfel incât să serealizeze:

acţiunea efectului lateral al terenului;

protecţia tubului împotriva efectului sarcinilor concentrate rezultate din prezenta

unor corpuri dure în tranşee.

Aceste condiţii vor fi realizate prin executărea unui pat de pozare din nisip de 5cm, cu granulaţia

1÷7 mm, iar umplutură se va continua cu acelaşi material pe o înălţime de 5cm deasupra

generatoarei superioare a conductei.

Sunt interzise orice elemente care pot constitui reazeme, pentru a evita concentratii locale ale

fortelor, ce conduc la eforturi de incovoiere.

2.7 Manevrarea, transportul şi depozitarea

2.7.1. – Tuburile din polietilena

Tuburile din polietilena sunt rigide, relativ uşor de manevrat, robuste, rezistente la socuri şi nu

se sparg. Este insa absolut obligatoriu ca transportul tamburilor din polietilena să se facă cu

atenţie, pentru a fi ferite de lovituri şi zgarieturi.

Pentru manevrare şi ancorare este admisa numai folosirea de chingi din piele, cauciuc, nylon sau

polipropilena, interzicandu-se folosirea lanturilor sau carligelor metalice în contact cu

materialul.

În trucât tevile de PEID se vor livra şi transporta în colaci, depozitarea lor se va face cu tamburii

asezati pe orizontala iar derularea tevii de pe acesti tamburi se va realiza numai atunci când se

va monta în săpătura.

Temperatura optimă de prelucrare şi montare a tuburilor din polietilena este între 5o şi 30oC.

Atunci când sunt depăşite aceste temperaturi se iau măsuri speciale şi anume: între +5o şi -5oC

se asigura corturi incalzile, iar peste 30o C se feresc de razele soarelui.

Este permisa montarea acestora la temperaturi mai mici de 5o C, când asamblarea lor se execută

cu piese speciale dotate cu inele de cauciuc şi prevăzute cu compresie.

Tevile aprovizionate în colaci nu se vor derula la o temperatura mai mică de 10oC.

2.7.2 – aspersoare telescopice, fitinguri şi electovane din material plastic

Piesele speciale utilizate la montarea sistemului automat de irigatii, respectiv aspersoare

rotative telescopice, piese de legătura mobile, electrovane, alte accesorii, vor fi depozitate numai

în ambalajele originale, nu se vor arunca şi vor fi ferite de lovituri.

Piesele pot fi depozitate în cutii suprapuse, numai în ambalajele originale.

Temperaturile de montaj – similar ca la tuburile de polietilena

2.7.3 – Panoul de comanda electrica

Modulele programator pentru comanda electrica a electrovanelor vor fi transportate şi

depozitate fără socuri mecanice.

2.8 Verificarea materialelor

Înainte de a fi montate, tuburile, şi piesele din polietilena vor fi verificate vizual şi dimensional.

La examinarea vizuala:

- tuburile trebuie să fie liniare;

- culoarea tuburilor să fie uniforma;

- suprafaţa interioara şi exterioara să fie neteda, fără denivelari, necojita, fără fisuri,

arsuri, incluziuni sau zgarieturi;

- sectiunea transversala a tubului nu va avea goluri de aer, incluziuni sau arsuri.

La examinarea geometrica:

- abaterile geometrice ale tuburilor, pieselor din polietilena, la măsurarea cu

sublerul se vor inscrie obligatoriu în normele DIN 8075 şi ISO 12162.

Toate tuburile şi piesele din polietilena şi metal necorespunzătoare vor fi refuzate la receptie şi

nu se vor introduce în lucru.

Toate ţevile, atât cele care se livrează în bare cât şi cele care se livrează în colaci, vor fi marcâte la

exterior, pe toată lungimea lor, cu: producător, presiunea de utilizare (PN), bandă în culoare

specifică de utilizare, diametrul exterior (De), etc.

Materialele componente ale sistemului automat de stropit (aspersoare, electrovane, piese

mobile) vor fi verificâte vizual şi cantitativ la receptie. Piesele nu trebuie sa prezite bavuri de

turnare sau zgarietuiri.

2.9. Montarea tuburilor şi pieselor de polietilena şi material plastic

Montarea tuburilor şi accesoriilor pe şantier se va realiza astfel:

- controlul tuburilor şi accesoriilor înainte de coborarea în transee, astfel incât

acestea să fie în stare perfecta;

- evitarea socurilor şi deplasarea tubului pe zonele cu terenuri bolovanoase;

- verificarea şi asigurarea ca aceste elemente sa nu prezinte defectiuni (fisuri,

ovalizari);

- controlul ca în interiorul tuburilor sa nu se afle corpuri straine.

În concluzie pentru cazurile curente de pozare se vor respecta urmatoarele reguli:

- realizarea transeii se face pe traseul, lăţimea, panta şi adâncimea prevăzute în

proiect;

- fundul transeii trebuie să fie egal şi stabil, respectând panta şi adâncimea din

proiect;

- la fundul transeii se realizează un pat de pozare cu o grosime de 5cm;

- materialul patului de pozare va fi selectat cu grijă, folosindu-se numai material

granular;

- suprafaţa patului de pozare va ti continua, neteda şi nu va conţine obiecte dure -

pietre, lemne sau particule prea mari de material;

- radierul transeii va fi rectiliniu, iar pozarea tuburilor din PEID se va realiza în

ondulatii largi (in plan orizontal), destinate sa compenseze contractarea şi

dilatarea conductei.

La montarea conductei în transee se va avea în vedere ca aceasta sa nu aibă un traseu perfect

rectiliniu, ea trebuind montata cu ondulatii în plan orizonatal în limita latimii transeei.

FF IMPORTANT: Nu se admite ca după stabilirea lungimii de conducta ce se va derula de pe

tambur, aceasta să fie tarata pe teren. Ea va fi purtata pe brate, distanţa între oameni fiind de

maxim 5-6m (in funcţie de diametrul conductei)

Imbinarea conductelor

Imbinarea tuburilor din polietilena ce alcatuiesc inelul de alimentare în teren, şi ale ramurilor

secundare de udare, se va face cu fitinguri cu etansare prin compresiune.

Imbinarea tuburilor din polietilena de la ieşirea din statia de pompare şi până la intrarea în

inelul din teren, se va face cu mansoane electrosudabile sau cu flanşe

2.10. Montarea armaturilor, accesoriilor şi a ramificatiilor la bransamente

Montarea vanelor şi electrovanelor

Vanele manuale de izolatie a zonelor de udare sunt prevăzute din otel galvanizat cu filet Pn 10,

cu bila şi vor fi montate în camine de vizitare din polietilena de inalta densitate ranforsata cu

fibra de sticla sau camine din beton.

Electrovanele sunt din material plastic (poliamida ranforsata cu fibra de sticla) şi vor fi montat în

camine de vizitare din polietilena ranforsata cu fibra de sticla, cu capac de vizitare de culoare

verde.

Montarea electrovanelor în caminele speciale se va face conform proiectului şi detaliilor din

proiect.

Se recomandă ca montajul vanelor să se efectueze în afara transeii şi să se coboare tot ansamblul

în vederea pozarii. Se va evita aparitia unor forte anormale de tracţiune capabile sa provoace

smulgerea lor sau deformarea ansamblului.

În ainte de instalarea caminelor de vizitare se va realiza un pat de drenaj de app. 10cm din

pietris curat cu granulaţie uniforma, instalat pe folie de geotextil. După instalarea caminului de

vizitare, şi înainte de fixarea acestuia cu pământ imprejur, se vor lipi marginile libere ale foliei de

geotextil pe exteriorul caminul din PEID.

Este interzis a se taia marginile de intarire ale caminului pentru treversarea conductei de PEID,

acest lucru se va face numai prin gaurile prevăzute de fabricant sau dacă nu e posibil prin

decuparea suplimentara a peretilor fără tăierea marginii intarite.

Este recomandabil ca marginile caminului să fie sprijinite pe o centura de caramida sau pavele şi

nu direct în pământ.

Pentru etansarea imbinarilor filetate se va folosi banda teflon ¾”.

Montarea legăturilor mobile la aspersoare

Legaturile mobile vor fi din PEJD, cu 2 articulatii 1/2”. Legaturile mobile se monteaza în

conducta pe PEID cu piesa de bransare.

Este interzisa montarea aspersoarelor direct pe conducta de PEID, cu niplu sau alta piesa fixa.

Aceste piese vor folosi la eventuale tasari în timp a aspersoarelor şi la preluarea socurilor în

cazul trecerii cu utilaje de întreţinere peste aspersoarele ingropate.

Montarea aspersoarelor telescopice

Montarea aspersoarelor se va face conform proiectului şi a detaliilor de montaj prezentate.

Aspersoarele telescopice sunt de un singur tip şi utilizează 2 categorii şi mai multe tipuri de duze

în funcţie de raza şi debitul proiectat:

a) aspersoare tip spray cu duze cu sector de udare reglabil pe raza de cerc, variabila în funcţie de

tipul duzei între 2,4m şi 5,5m

b) aspersoare tip spray cu duze cu sector de udate în forma de fasie şi distanţe variabile.

Aspersoare tip a) şi b)

Aspersoarele telescopice tip spray, din plastic cu garnitura de etansare şi dispozitiv de

autocuratare a pistonului retractibil.

Duzele ce se monteaza la partea superioara mobila a aspersorului vor fi prevăzute cu un filtru şi

surub de reglaj ulterior al razei de udare.

Aspersoarele tip a) şi b) se monteaza prin infiletare în piese de conexiune cu filet de ½”, prevăzut

cu striatii şi conectate prin intermediul unui tub flexibi din PEJD, la piesa de bransare cu filet

intarit montata pe tubulatura secundara De40mm.

Aspersoarele se fixeaza în pământ cu extramitatea superioara în pozitia inchis la cota FINALA

„0,00” a solului. Fixarea în pământ se face prin adugare succesiva de material de umplutură şi

batâtorire pentru a evita lasarea ulterioara a terenului în jurul asperrsorului.

Lungimea ansamblului flexibil piesa ½”+tub flexibil trebuie să fie de minim 30cm şi să se fixeze

în pozitie netensionata, iar tubul sa nu prezinte gatuituri înainte de acoperirea cu pământ.

2.11 Realizarea umpluturilor

Umplutura transeii conductelor din polietilena cuprinde doua zone bine definite şi anume:

Zona de acoperire -până la aproximativ 20 cm deasupra generatoarei conductei,

necesară asigurarii stabilitătii conductei.

Zona de umplutură -necesară pentru transmiterea uniforma a sarcinilor care acţionează

asupra conductei.

Petru zona de acoperire (până la 0,20 cm deasupra generatoarei superioare) nu se vor utiliza

materiale agresive care deterioreaza conducta şi nici soluri care prezinta tasari ulterioare;

Compactarea se va face manual şi mecanizat cu echipament uşor (de tip broasca) pentru a

asigura stabilitătea tubului.

Umplutura propriu zisă seva realiza prin straturi succesive de aproximativ 10 cm, astfel incât

tuburile sa nu sufere nici o deteriorare.

Ultimii 3-5cm de umplutură se for realiza cu pământ fertil aprovizionat special pentru a asigura

aderenta biologica a brazdelor de gazon nou sau recuperat ce se vor instala după terminarea

operatiunii de ingropare a sistemului automat de stropire.

Excedentul de pământ rezultat ca urmare a utilizarii nisipului pentru patul de pozare şi în zona

de acoperire precum şi materialul neutilizabil de la refacerea pavajelor, va fi în mod obligatoriu

transportat la depozitul (groapa) de deşeuri, astfel incât terenul să aibă la receptia lucrărilor,

acelaşi aspect şi aceleasi cote ale terenului iniţial.

Santurile nu trebuie tinute deschise timp indelungat pentru evitarea inundarii şanţurilor, situatie

care poate schimba pozitia conductei în sant şi conduce şi la degradrea gazonului.

2.12. Masuri de protecţie a muncii

Se va respecta "Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii" elaborat de

MLPTL, conform Ordinului nr. 9 /N/ 15 martie 1993, în conformitate cu HG nr.795 / 1992 şi

publicât în Buletinul Constructiilor vol. 5,6,7,8 / 1993 precum şi "Legea protecţiei muncii nr. 90 /

1996" a Ministerului Muncii şi Solidaritatii Sociale.

Se vor respecta în mod special prevederile din urmatoarele capitole din cadrul normelor

specifice de protecţie a muncii:

volumul A -cap.1-5,7,9,14-18 - Norme generale comune de construcţii montaj şi

instalaţii;

volumul B -cap.19 - Lucrări de terasamente şi consolidari de teren;

volumul C -cap.21-24,27-30 -Lucrări de construcţii;

volumul D -cap.31-35 - Lucrări de montaj;

volumul H -cap.38-41 - Utilaje şi maşini pentru construcţii.

2.13. Calitatea lucrărilor

Lucrările se vor execută în conformitate cu prescripţiile din Legea nr.10/95 şi a regulamentelor

aprobate prin HG 766 / 97, HG 272 / 94 şi HG 273 / 94 privind calitatea lucrărilor în construcţii

şi vor fi obligatoriu puse în practica de reprezentantii autorizati din partea proiectantului,

beneficiarului şi a antreprenorului lucrărilor.

În conformitate cu HG 766/97 s-a stabilit câtegoria de importanţă a lucrării:"C" normala.

Prin sistemul de calitate se va urmari:

- Materialul pus în opera (conducte, vane şi armaturi, piese speciale etc.);

- Executia săpăturii pentru pozarea conductelor;

- Executia patului de fundare;

- Pozarea conductei, aspersoarelor, electrovanelor;

- Fizarea aspersoarelor în pământ în pozitie perfect verticala şi degajarea de pământ

- Proba de etanseitate, urmărindu-se şi modul de realizare a umpluturilor partiale şi a

compactării uniforme a acestora;

- Modul de realizare al lucrărilor finale (umpluturi finale, pozitionarea hidrantilor şi

aspersoarelor, cu verificarea prevederilor din proiect );

- În registrari privind calitatea.

3 -DATE PRIVIND RECEPTIA, EFECTUAREA PROBELOR, PUNEREA IN FUNCTIUNE A

CONDUCTELOR

3.1. Probe şi punere în functiune

Proba de presiune în coloanele de polietilena (Pi) va fi de minim 10 bari.

Proba de presiune va fi precedată de executărea şi pregătirea următoarelor operaţiuni:

- Proba de presiune se va efectua după acoperirea tuburilor pe partea lor mediana, pentru

evitarea oricarei deplasari a conductei sub efectul presiunii;

- Proba de presiune se va efectua după temperatura de varf a zilei şi se vor evita probele

în timpul noptii;

- Presiunea se aplică pe durata a 60 minute, fără ca diminuarea presiunii să fie mai mare

de 0,1 bar.

- În laturarea eventualelor defectiuni şi refacerea probei de către antreprenor;

- Executarea umpluturilor;

- Proba generala a conductei va fi făcuta de antreprenor, în prezenta beneficiarului,

înainte de receptia definitiva a lucrărilor. Reteaua este pusa sub presiune timp de 48 ore

de la umplere, pierderea după aceasta perioada netrebuind sa depăşească 1 %;

- Se vor respecta prevederile STAS 6819/82 par.4.4. ( Probe şi verificări );

- Spalarea cu apa curăţă a conductelor în interior înainte de montarea aspersoarelor;

- Punerea în functiune la presiune de regim;

- Receptia generala a conductei;

Se vor întocmi procese verbale de lucrări vizate obligatoriu de beneficiar pentru urmatoarele

operatiuni:

- predarea amplasamentului;

- lipirea tronsoanelor şi montarea pieselor speciale prin electrofuziune (unde este cazul),

a celor cu etansare prin compresiune, a electrovanelor şi a hidrantilor rapizi din bronz.

- umplerea partiala a transeelor;

- pregatirea pentru proba de presiune;

- proba generala după motarea aspersoarelor, fixarea acestora în teren şi completarea

umpluturilor;

- execuţia umpluturilor.

- spalarea conductelor.

3.3. Receptia şi punerea în functiune

Receptia lucrărilor de realizare a sistemului automat de irigatii este precedata de controlul

riguros al acestora care cuprinde urmatoarele operatii:

- verificarea transeii şi patului conductei

- verificarea conductei montate în sant;

- verificarea statiei de pompare şi a echipamentelor instalate în camin

- verificarea montajului electrovanelor

- verificarea montajului aspersoarelor (verticalitate, aliniere la nivelul solului, capace

gazon)

- verificarea instalarii caminelor de vizitare şi a patului de drenaj

- verificarea cablului electric de semnal şi a conexiunilor în panoul de comanda

- verificarea la presiune;

- verificarea cotelor conductei;

- verificarea armaturilor

- verificarea umpluturilor .

- verificarea presiunii la electrovane în regim de lucru

Verificarea şi receptia se fac cu respectarea SA 4163/3/1996 a Regulamentului de receptie

aprobat prin HG 766/97 şi a celorlalte acte normative care reglementeaza efectuarea receptiei

obiectivelor de investiţii.

La receptie va participa în mod obligatoriu, în calitate de membru şi un delegat al unitatii care

urmează sa asigure exploatarea şi intretinerea retelei.

Punerea în functiune a retelei de distributie se va face obligatoriu după spalarea conductelor şi

instruirea personalului de exploatare.

La receptia finala a lucrărilor, beneficiarul va solicita constructorului cartea tehnica a lucrării în

care să fie evidentiate cu cea mai mare precizie modul de execuţie, eventualele modificări

acceptate de proiectant şi de beneficiar, inclusiv, marcarea lucrărilor.

Realizarea lucrărilor în conformitate cu prevederile documentaţiei va asigura o calitate

corespunzatoare a acestora şi o buna fiabilitate.

După receptia finala ce se va efectua în conformitate cu O.G. 2/94 şi cu Regulamentul de receptie

a lucrărilor aprobat prin HG. nr. 766/97, sistemul automat de udare va fi preluat în exploatare şi

întreţinere.

Cartea constructiei, întocmită de antreprenor şi prezentata la receptie va fi documentul principal

pe baza caruia se va realiza receptia finala.

4- DATE PRIVIND FURNIZAREA MATERIALULUI

Aprovizionarea pieselor speciale pentru sistemul automat de stropit se va face de la producatorii

sau distribuitorii uneia dintre marcile specializate în domeniu. Se recomandă utilizarea unor

materiale de calitate superioara şi a unui furnizor care poate asigura complet gama de produse

specificata şi nivelul de calitate necesar acestei lucrări.

Se accepta pentru realizarea conexiunilor electrice numai conectori cu rasina cu inalta rezistenta

la apa şi umezeală. Cablurile electrice de semnal (pentru tensiuni < 30V) vor fi tip bara de cupru

cu sectiunea de 1,5mm2, cu dubla izolatie PVC/PE. Este recomandabil ca aceste materiale să fie

furnizate şi aflate sub garantia aceluiasi producator ca pentru toate celelalte piese.

Este recomandabil ca furnizorul de materiale pentru sistemul de stropit sa poata produce şi

furniza şi grupul de pompare specificât şi adaptat panoului de control utilizat. În diferent de

producatorul statiei de pompare este recomandat a se utiliza pompe verticale multietajate cu

motor cu eficienta inalta, şi este obligatoriu ca grupul de pompare sa fuctioneze cu viteza

variabila în sistem de comanda cu variator de frecventa, intrucât zonele de udare nu utilizează

debite egale.

Se vor respecta obligatoriu datele specificate în fisele tehnice referitoare la parametrii de raze,

debite şi materiale constructive, intrucât acestea pot afecta dramatic calitatea udarii automate

sau durata de viata a materialor montate ingropat.

Modulele de comanda ale electrovanelor, instalate în teren în caminele de electrovane vor fi

obligatoriu certificâte cu grad de protecţie IP68.

Pentru toate conductele şi imbinarile executăte în caminul statiei de pompare se vor utiliza

numai tuburi şi piese din otel garlvanizat, este interzisa utilizarea tuburilor şi pieselor din

material plastic.

Refularea pompei de epuisment instalata în basa de golire se poate execută din PEID şi racorduri

din plastic cu etansare prin compresiune.

Beneticiarul va prezenta lista furnizorilor agreati şi va stabili în caietul de sarcini pentru licitatie

condiţii le şi modul de prezentare a ofertei furnizorilor de polietilena.

Producatorii de tuburi şi piese speciale din polietilena vor anexa specificatii tehnice de

respectare a:

ISO 9002 şi EN 29002 - Standarde internationale pentru controlul calităţii conductelor

PEID ;

ISO 161, 3609,4427 - Dimensiuni şi abateri dimensionale admise;

ISO 7270 - Veriticare aspect;

ISO 1167 - Tevi din materiale plastice pentru transportul fluidelor;

- Determinarea rezistentei la presiunea interioara;

ISO 12162 - Clasiticarea marcilor uzuale PEID;

ISO 8075 - Tevi PEID cerinţe generale de calitate,teste;

ISO 5208 - Verificarea la etanseitate.

În cazul în care materialele sunt asigurate de beneficiar, constructorul are obligaţia de a face

constatari privind calitatea acestora, înainte de a le pune în opera şi a clarifica cu beneficiarul

eventualele obiectiuni pe care le are în aceasta privinta

Materialul conductelor prevăzute în proiect este polietilena de inalta densitate PEID) -PE 80 -PN

10 SDR 13,6, pentru toate diametrele utilizate.

Diametrele nominale specificâte sunt diametrele exterioare ale conductelor din polietilena de

inalta densitate.

CAIET DE SARCINI PENTRU EXECUTIA LUCRARILOR DE INSTALATII SANITARE

(APA RECE, APA CALDA SI CANALIZARE)

1. Generalitati – Lucrari pregatitoare

Inainte de a incepe executia se vor coordona planurile de instalatii sanitare cu planurile

celorlalte tipuri de instalatii in vederea corelarii traseelor comune si a rezolvarii cat mai

rationale a intersectiilor. De asemenea, se va face confruntarea cu planurile structurii de

rezistenta si cu planurile de arhitectura pentru a se verifica si daca este cazul a se preciza

pozitiile si dimensiunile ghenelor, niselor si a golurilor pentru trecerea conductelor.

Dupa analizarea si insusirea proiectului se trece la intocmirea graficului de executie a

instalatiilor in concordanta cu lucrarile de constructie, astfel incat sa se asigure front de lucru

continuu pentru instalator.

2. Proprietăti fizice, chimice, de aspect, de calitate, probe, etc. pentru

materialele componente ale lucrării

2.1. Instalatii sanitare interioare

2.1.1 Conductele de polipropilena de presiune tip PPR izolat

Instalatia hidraulică de alimentare cu apă va fi alcătuită din tevi de polipropilena de

presiune tip PPR izolat, robinete de închidere, obiecte sanitare si baterii amestecătoare.

Conductele din PPR sunt conform certificatelor de calitate ale producătorilor si au

dimensiuni între Dext20mm si Dext32mm.

Suprafata exterioară si interioară a tevilor trebuie să fie netedă, să nu aibă fisuri sau

crăpături.

Înainte de a fi puse în operă tevile vor fi supuse la următoarele verificări : aspect,

dimensiune.

2.1.2. Obiecte sanitare

Obiectele sanitare prevăzute trebuie să fie conform STAS-urilor respective sau normelor

interne ale producătorilor si în cazul acesta să prezinte agrement tehnic.

Dimensiunile, masa si abaterile limită admisibile ale obiectelor sanitare trebuie să

corespundă standardelor respective sau normelor interne ale producătorului.

Obiectele trebuie să nu prezinte defecte de functionalitate. Suprafata obiectelor

sanitare trebuie să fie netedă, asigurând posibilitatea de spălare completă a suprafetei

utile. Se va urmări existenta atestatului de probe la producător conform standardelor sau

normelor interne la producător.

2.1.3. Armături de închidere si retinere

Robinetele achizitionate vor fi conform STAS 6480 - 80, STAS 2581 - 80, STAS 2377, STAS

1518 - 80, sau conform normelor interne ale producătorului , caz în care se va urmări existenta

certificatului de agrement tehnic.

Robinetele puse în operă vor avea dimensiunea tevii pe care sunt montate.

Înainte de a fi montate vor fi supuse la verificări de aspect, de dimensiune, de functionare a

organului de închidere, a filetului, de îmbinare cu conducta. Se va verifica existenta atestatului de

verificare a lotului la producător.

2.1.4. Bateriile amestecătoare de lavoar, baie si spalator

Bateriile achizitionate trebuie să prezinte agrement tehnic. Înainte de a fi puse în operă

vor fi supuse la verificări de aspect, de dimensiune, de functionare a organului de închidere, a

filetelor de îmbinare. Se va verifica existenta atestatului de verificare a lotului de producător.

2.1.5. Conducte de canalizare

Instalatia de canalizare interioara va fi din tuburi de polipropilena pentru canalizare.

Dimensiunile tuburilor sunt Dn32, Dn 50, Dn 75 si Dn 110 mm. Suprafată trebuie să fie

curată si netedă. Abaterile limită vor fi conform certificatului si atestatului de la producator.

Se vor face verificările de dimensiuni, aspect, masă, încercarea la etanseitate cu presiune

hidraulică, existenta garniturii din elastomeri.

Se vor urmări cerintele de performantă cuprinse în “Ghidul de performantă pentru

instalatii” - volumul 2 - Instalatii sanitare.

2.2. Racorduri de apă si canalizare

Pentru realizarea lucrărilor proiectate sunt necesare următoarele materiale: conducta

pentru racord apă de la gospodaria de apa, robinete pentru apă, tuburi de canalizare din P.V.C. –

S.N.4, cămine de vizitare pentru canalizare, capace si rame pentru cămine de vizitare.

2.2.1. Conducta pentru racordurile de apă

Conductela pentru racordurile de apă va fi din polietilenă de înaltă densitate Pe80 Pn6

având diametrul de Ø32mm.

Suprafata exterioară si interioară a tevilor trebuie să fie netedă.

Tevile trebuie să fie conform certificatelor de calitate de la producător si să fie

agrementate tehnic. Înainte de a fi puse în operă tevile vor fi supuse la următoarele verificări:

aspect, dimensiune.

Dimensiunea robinetelor va fi de Ø 1“. Înainte de a fi puse în operă robinetele vor fi

supuse următoarelor verificări: de aspect, de dimensiune, de masă, de functionare a organului de

închidere. Se va urmări existenta atestatului de calitate de la producător.

2.2.2. Conducte subterane exterioare de canalizare

Tuburi de canalizare din PVC-S.N.4 vor fi conform prescriptiilor tehnice ale

producătorului.

Tuburile au dimensiunea de Ø 75, 110, 160mm. Tuburile vor fi cu sistem de îmbinare prin

mufă etansate cu garnituri din elastomeri. Tuburile vor fi la lungimi standardizate.

Înainte de a fi puse în operă tuburile vor fi supuse următoarelor verificări: de dimensiune,

de aspect, de impermeabilitate.

Diametrul si grosimea se măsoară perpendicular pe axă, la ambele capete.

Dimensiunile si abaterile limită vor fi conform prescriptiilor tehnice ale producătorului.

Suprafata interioară si exterioară trebuie să fie netedă si să nu aibă defecte.

La achizitionare trebuie să se urmărească existenta certificatului de calitate pentru lotul

achizitionat.

Se vor face verificările de dimensiuni, aspect, masă, încercarea la etanseitate cu presiune

hidraulică.

Caminele de canalizare vor fi prefabricate cu sectiunea circulara D.400 formate din baze

de cămin cu 1 intrare şi 1 ieşire sau 3 intrări şi 1 ieşire (după caz), un tub PVC gofrat care se va

îmbina etanş în baza de cămin şi după astupare se va tăia la cota de nivel a terenului şi un capac

şi ramă de fontă STAS 2308/91.

Verificarea calitătii căminelor de vizitare si proba de etanseitate se vor face concomitent cu

verificarea si proba canalelor,tinând seama de conditiile de exploatare.

Capacele si ramele vor fi amplasate pe piese suport tip. Înainte de a fi puse în operă se vor

verifica ca aspectul si dimensiunile. Se va urmări certificatul de calitate de la producător.

Se vor urmări cerintele de performantă cuprinse în “Ghidul de performantă pentru

instalatii” - volumul 2 - Instalatii sanitare.

3. Descrierea executiei

3.1. Instalatii sanitare interioare

Amplasarea conductelor, a echipamentelor si accesoriilor se va face conform planurilor.

Amplasarea instalatiilor electrice si a conductelor se va face corelat, în conformitate cu

prevederile normativului I.7 - 2002 Privind proiectarea si executarea instalatiilor electrice.

Îmbinarea conductelor se va face prin fitinguri. Tevile se vor tăia perpendicular pe ax. Tevile se

vor izola cu o izolatie specială comercializată de acelasi furnizor de tevi.

Conductele de alimentare cu apă se vor monta cu pantă ascendentă 2-5 ‰ pentru

evitarea formării sacilor de aer si pentru golirea instalatiei. Atunci când conducta de apă rece si

apă caldă se montează în apropiere, conducta de apă caldă se va monta deasupra conductei de

apă rece. Conductele se vor fixa de elementele de constructie prin brătări si console.

Tuburile de canalizare vor fi din polipropilena îmbinate cu garnitura din elastomeri.

Sensul mufelor va fi în sens invers de scurgere a apei prin conducte. Tuburile vor fi sprijinite prin

brătări sau console de elementele de constructie, distanta între două sustineri succesive va fi de

minimum 2 m. Se va asigura accesul la piesele de curătire prin usite în nisele pentru instalatii.

Piesele de curătire se vor monta conform planurilor la înăltimea de 0,4 - 0,8 m fată de

pardoseală. Capacele pieselor de curătire, se vor fixa cu suruburi asigurându-se etansarea cu

cauciuc.

Iesirea colectorului se va face la cota prevăzuta în planuri sub adâncimea de înghet (STAS

6054). La tuburile prevăzute în pământ va fi verificată etansarea îmbinărilor si apoi vor fi

acoperite.

3.2. Retele exterioare apă - canal

Conductele de apă vor fi din teavă de polietilenă de înaltă densitate PEID PE80 Pn6 si se

vor îmbina prin fitinguri speciale sau prin termofuziune. Nu se admit îmbinări prin fitinguri

îngropate în pământ ci numai în cămine de vane. Dimensiunile conductelor vor fi cele prevăzute

în planuri. În executia lucrărilor de retele de alimentare de apă se va tine seama de prescriptiile

SR 3416-96. Conductele din PEID se vor monta îngropat în pământ pe un pat de nisip de 15 cm

grosime si se vor acoperii tot cu nisip peste generatoarea superioară cu încă 15 cm.

Conductele se vor monta îngropat respctîndu-se adâncimea de înghet STAS 6054.

Conductele se vor izola cu bitum si cu bandă de PVC conform normelor din articolul de deviz si

prevederilor STAS 7335-86 numai dacă se alege solutia cu conducte de otel zincat. Conductele se

vor monta cu pantă ascendentă de 1‰-2‰.

La trecerea conductelor prin peretii căminelor de vane acestea se vor proteja prin piese

de trecere etansă.

Canalizarea se va executa, începându-se cu partea din aval si mergând spre partea din

amonte. Fiecare tub pus în operă va fi înainte încercat la impermeabilitate.

Îmbinările dintre tuburi vor fi prin mufă etansate cu garnitură din elastomeri.

Executarea săpăturilor se va face după operatia de trasare care se va face conform STAS

9824/5-75.

Săpăturile vor fi executate cu lătimea minimă de 70 cm, respectând relatia De + 40 cm.

Lătimea minimă a santului pentru conductele de apă va fi de 60 cm, iar pentru conductele de

canalizare va fi de 70 cm. Săpăturile se vor executa cu sprijiniri de dulapi metalici verticali

refolosibili. Fundul santului va fi nivelat si avea pantă egală cu panta conductelor. Tuburile se vor

poza pe un pat de 10 cm de nisip. Umplutura se va executa numai după probarea conductelor

atât apă cât si de canalizare.

4. Conditii generale de executie a lucrarilor

Cantitătile medii pentru toate materialele unei unităti de lucrare inclusiv pierderile

tehnologice prin prelucrare si pierderile tehnologice cauzate prin transportul, manipularea,

depozitarea materialelor de la furnizor pâna la locul de punere în operă precum si materialele

mărunte sunt prevăzute în indicatoarele de norme de deviz “S”,"RpS" si "Ac" editia 1981.

Tot conform acestui indicator sunt stabilite si fortele de muncă necesare.

4.1. Ordinea de executie a lucrărilor

4.1.1. Instalatii sanitare interioare

Lucrările la instalatiile hidraulice ale constructiei se vor executa în corelatie cu celelalte

lucrări aferente acesteia. Se vor executa mai întâi lucrările necesare pentru instalatia de

canalizare.

Montarea conductelor de canalizare se realizează de la conductele principale de colectare,

pornind de la punctul de iesire din clădire si urmărindu-se traseul acesteia până la coloana cea

mai depărtată. Se montează conducta colectoare orizontală din aval către amonte. Se fixează

locul bridelor si consolelor, distanta nefiind mai mare de 2 m. Se execută tronsoane prefabricate

pentru micsorarea numărului de îmbinari la pozitie.

Montarea coloanelor se execută după executarea colectoarelor orizontale. Se montează

tuburile provizorii, fără să se facă etansarea, după ce s-a verificat pozitia corespunzătoare a

ramificatiilor la fiecare nivel. Se realizează legăturile de la obiectele sanitare. Se realizează

străpungerea acoperisului sarpantă pentru montarea căciulii de ventilare.

Pentru montarea conductelor principale de distributie a apei, ordinea de executie este

următoarea:

- trasarea si luarea măsurilor la pozitie;

- confectionarea distantierilor si a dopurilor de lemn;

- pregătirea sârmelor pentru legat;

- împlintarea bolturilor metalice si agătarea sârmelor pentru legat, în cazul conductelor

suspendate de planseu sau batera spiturilor si agătarea sârmelor în cazul conductelor montate în

perete;

- scoaterea dopurilor din conducta montată anterior si asezarea provizorie a conductelor

la pozitie;

- asezarea distantierilor si legarea cu sârmă;

- verificarea pozitiei conductelor, efectuarea corecturilor si punerea provizorie a

dopurilor;

- demontarea distantierilor de lemn si a legăturilor de sârmă după fixarea defintivă a

conductelor în brătări sau dispozitive de sustinere.

Pentru efectarea legăturilor la obiectele sanitare ordinea este următoarea :

- trasarea si luarea măsurilor la pozitie;

- confectionarea distantierilor si a dopurilor de lemn;

- pregătirea sârmelor de legat;

- scoaterea dopurilor din conducta montată anterior si asezarea provizorie a

conductelor la pozitie;

- asezarea distantierilor si legarea cu sârmă;

- verificarea pozitiei conductelor, efectuarea corecturilor si punerea provizorie a

dopurilor;

- pregătirea mortarului de ipsos pentru conductele montate îngropat;

- fixarea definitivă a conductelor cu copci de ipsos;

- demontarea distantierilor de lemn si a legăturilor cu sârmă, după fixarea definitivă a

conductelor cu brătări.

4.1.2. Retele exterioare apă - canal

Pentru conductele de apă ordinea de executie a lucrărilor este următoarea :

- trasarea si luarea măsurilor la pozitie

- executarea santului manual (decapare, săpătură)

- verificarea pozitiei conductelor

- fixarea si consolidarea conductelor prin aruncare de pământ peste conductă

în apropierea punctelor de îmbinare si umplerea sub conducte cu nisip

- efectuarea probei de presiune

- astuparea santului

În cazul conductelor de canalizare ordinea de executie este următoare :

- trasarea si luarea măsurilor la pozitie

- aruncarea nisipului în sant si asternerea unui pat de nisip de 10 cm. grosime

- verificarea tuburilor

- acoperirea si asezarea tuburilor pe marginea santului

- prinderea tuburilor cu frânghie sau alte dispozitive si coborârea în sant

- curătirea interiorului si exteriorului suprafetelor de îmbinare de impurităti

- verificarea pantei tuburilor si punerea la cotă a tuburilor

- îmbinarea tuburilor din PVC-S.N.4.

- fixarea si consolidarea prin îndesarea pământului în părtile laterale ale tubului.

5. Standarde, nornmative, legi

La întocmirea acestei documentatii s-a tinut seama de următoarele STAS-uri,

normative si legi în vigoare:

STAS 1478 - 90 - Alimentarea cu apă la constructii civile si industriale

STAS 1795 - 87 - Canalizări interioare

STAS 7656 - 90 - Tevi sudate longitudinal pentru instalatii

STAS 1516 - 80 - Robinete de retinere

STAS 1518 - 80 - Robinete cu sertar pană

STAS 6480 - 80 - Robinete cu ventil drept din fontă cu mufe

STAS 2581 - 80 - Robinete de serviciu

STAS 6054 - 73 - Adâncimea de înghet pe teritoriul României

I.9 - 1994 - Normativ pentru proiectarea instalatiilor sanitare si de alimentare cu apă

Ord. 381 / 94 - Norme generale de prevenire si stingerea incendiilor

Legea nr. 90 Monitorul Oficial 157 / 1996 -Legea protectiei muncii.

Regulamentul Receptie a lucrărilor în constructii si instalatii 273 / 1994 aferente.

Ghidul de performantă pentru instalatii - volumul II - Instalatii Sanitare.

Ordind M.I. 775 22-07 –98 Norme generale privind stingerea incendiilor

P118 /99 Normativ privind siguranta la foc

Ordonanta nr.60 Ordonanta privind apărarea contra incendiilor NP-086-05 Normativ

pentru proiectarea, executarea si exploatarea instalatiilor de stingere a incendiilor

6. Receptia lucrărilor

6.1. Încercări la conductele interioare de apă rece si caldă.

Conductele de apă rece si caldă de consum vor fi supuse următoarelor

încercări :

- încercarea de etanseitate la presiune la rece

- încercarea de functionare la apă rece si caldă

- încercarea la etanseitate si rezistentă la cald a conductelor de apă caldă.

Încercarea la etanseitate, la presiune, la rece ca si încercarea la etanseitate si rezistenta la

cald se va efectua înainte de montarea aparatelor si armăturilor de serviciu la obiectele sanitare

si celelalte puncte de consum, extremitătile conductelor fiind obturate cu flanse sau dopuri.

Presiunea de încercare la etanseitate si rezistentă la cald la conductele de apă rece si

caldă va fi egală cu 1,5 ori presiune de regim.

Conductele vor fi tinute sub presiune, timpul necesar verificării tuturor traseelor si

îmbinărilor, dar nu mai putin de 20 minute, timp în care nu se admite nici o scădere a presiunii.

Presiunea se va realiza cu o pompă de încercări hidraulice si se va citi pe manometrul

montat pe pompă, care se va amplasa în punctul cel mai de jos al conductelor.

Încercarea de functionare la apă rece si caldă se va efectua după montarea armăturilor la

obiectele sanitare si la celelalte puncte de consum si cu conductele sub presiune hidraulică de

regim.

Se va verifica prin deschiderea succesivă a armăturilor de alimentare, dacă apa ajunge la

presiunea de utilizare, la fiecare punct de consum în parte. Verificarea se face prin deschiderea

numărului de robinete de consum corespunzător simultaneitătii si debitului de calcul.

Încercarea la etanseitate si rezistentă la conductele de apă caldă se va face prin punerea

în functiune a instalatiei de apă caldă la presiunea de regim si la temperatura de 55 - 600C .

Presiunea si temperatura de regim se vor păstra în instalatie timpul necesar verificării

etanseitătii îmbinărilor si a tuturor punctelor de sustinere si fixare a conductelor supuse

dilatărilor, dar nu mai putin de 6 ore. După răcirea complectă se va repeta încercarea de

etanseitate la presiune la rece. În vederea diminuării posibilitătilor de coroziune si a prelungirii

duratei de functionare a instalatiei de apă caldă, se va face rodajul instalatiei timp de 60 zile la

temperatura 450 C.

6.2. Încercări la conductele interioare de canalizare.

Conductele interioare de canalizare vot fi supuse la următoarele încecări :

- încercarea de etanseitate

- încercarea de functionare

Încercarea de etanseitate se va efectua prin verificarea etanseitătii pe traseul si la

punctele de îmbinare, prin umplerea cu apă a conductelor de canalizare menajeră până la nivelul

de refulare al sifoanelor de pardoseală.

Conductele montate mascat vor fi verificate pe parcursul lucrării înainte de mascare.

Încercarea de functionare se face prin alimentarea cu apă a obiectelor sanitare si a

punctelor de scurgere la un debit normal de functionare si verificare a conditiilor de scurgere. La

efectuarea probelor de functionare se vor verifica pantele conductelor, starea pieselor de

curătire, conform proiectului.

6.3. Retele exterioare apă - canal

La încheierea unei categorii de lucrare care poate functiona sau se poate proba

independent, verificările si probele se fac cu participarea delegatului beneficiarului, iar

rezultatele se înscriu în registru de procese-verbale.

6.3.1. Conductele subterane exterioare de apă

Se va verifica transeea, patul conductelor si conducta montată în transee, controlându-se

în timpul montării conductei dacă îmbinările sunt corect făcute. La verificarea transei si patului

conductei se va urmări adâncimea transeei, aliniamentul, panta fundului si natura terenului. Se

admit următoarele abateri limită: la pante ±10% fată de proiect, la cote ±5 cm fată de cotele

proiectate.

Verificarea hidraulică de rezistentă si etanseitate se va face înaite de executarea

umpluturilor. Nu se admite incercarea pneumatică. Încercările se încep după ce conducta a fost

acoperită cu un strat de cca. 30 cm de pământ, lăsându-se libere îmbinările. Fiecare tronson din

reteaua exterioară de distributie supus încercării se închide la ambele capete cu dopuri

prevăzute cu ramificatii din tevi de Ø1/2 "- Ø1" pentru montarea manometrelor, racordarea la

conductele de alimentare cu apă pentru probă si evacuarea aerului.

Presiunea de încercare va fi 2 x presiunea de regim. Presiunea se va realiza cu

o pompă de mână cu piston, nefiind admise pompe centirfuge.

Încercarea se consideră reusită dacă după trecerea intervalului de oră scădera

presiunii în tronsonul incercat nu depăseste 10% din presiunea de încercare si nu apar

scurgeri vizibile de apă. Dacă aceste conditii nu sunt indeplinite se revizuieste tronsonul

supus încercării si se repetă încercarea până la obtinerea rezultatului cerut.

Se va verifica dacă reteaua de distributie a fost spălată înainte de darea în exploatare.

Spălarea se face cu apă curată timp de minimum 2…3 ore.

Se va verifica dacă s-a efectuat dezinfectia retelei. Dezinfectarea se face cu

apă continînd 20...30mg/l clor, care trebuie să rămână în retea cel putin 24 ore. După

acest interval de timp se elimină apa cu clor din conducte prin cămine de golire si se spală

cu un curent de apă curată.

Se va efectua verificarea umpluturilor, a pavajelor refăcute, a zonelor verzi refăcute, a

armăturilor si a căminelor de pe conductă.

6.3.2. Conducte subterane exterioare de canalizare

Conductele subterane exterioare de canalizare se vor verifica astfel:

- verificarea transeei si a patului conductelor;

- verificarea la etanseitate se face între două cămine consecutive înainte de executia

umpluturilor după ce materialul de etansare a ajuns la rezistenta proiectată;

- se vor executa umpluturi de pământ partiale peste canal lăsând îmbinările libere;

- umplerea cu apă a canalului se face de la capătul din aval, aerul evacuându-se la

capătul amonte;

După umplerea canalului se lasă canalul plin cu apă în intervalul de timp de minimum 24

ore.

Presiunea de probă, măsurată la capătul aval al tronsonului se va lua pentru canale cu

nivel liber de apă egală cu 0,5 bar.

Pentru tuburile din beton durata probei va fi de 15 minute. În timpul probei se

completează continu apa pierdută măsurându-se cantitătile adăugate.

Toate operatiile efectuate vor fi consemnate în procese verbale de către executant si

beneficiar si care vor sta la beneficiar.

7. Protectia muncii

La executie se vor respecta normele de protectia si igiena muncii în vigoare, N.P.G.M.

Constructorul se va îngriji să se asigure :

- îmbrăcăminte specială de protectie: cizme de cauciuc, mănusi de cauciuc, căsti de

protectie

- se existe o trusă farmaceutică de prim ajutor, toate accesoriile necesare pentru

operatiile de salvare

- muncitorii care prezintă răni, tăieturi, stare avansată de oboseală nu vor fi admisi să

lucreze.

- săpăturile vor fi prevăzute cu sprijiniri;

- pentru a se evita accidentele, elementele verticale de sprijinire vor depăsi cu cel

putin 15 cm marginea superioară a săpăturii;

- santurile se vor semnaliza cu parapete si podete de inventar;

- tuburile se vor aseza la o distantă de minimum 3 m fată de marginea santului;

Se interzice descărcarea tuburilor prin cădere liberă, manipularea tuburilor agătate prin

trecerea cablului longitudinal prin tub sau cu cârlige la capetele tubului, ciocnirea tuburilor între

ele sau de alte obiecte. Coborârea în sant a tevilor, a tuburilor si a armăturilor având greutate

până la 50 Kg se poate face manual, iar la cele cu geutate mai mare de 50Kg se va face numai cu

mijloace mecanice. Coborârea în sant a muncitorilor se va face numai cu mijloace specializate.

Este interzisă ridicarea cu mâna a capacelor de fontă ale căminelor, pentru aceasta se vor folosi

numai cărlige speciale sau răngi de otel.

Intocmit,

Ing. Ciocoiu Iulian

CAIET DE SARCINI

INSTALAŢII ELECTRICE INTERIOARE GRUP SANITAR

1. DATE GENERALE

1.1. Denumirea investiţiei

Reamenajarea si modernizarea Parcului Rozelor, Timisoara

1.2. Elaborator: SC GREEN PROJECT SRL

1.3. Beneficiar: MUNICIPIUL TIMISOARA

1.4. Faza de proiectare: P.T+DE

1.5. Obiectul caietului de sarcini

Caietul de sarcini pentru partea de instalaţii electrice interioare este un caiet de sarcini

generale care dezvoltă în scris anumite elemente tehnice menţionate în planşele de instalaţii

electrice aferente obiectului din cuprinsul lucrării şi prezintă informaţii, precizări şi prescripţii

complementare desenelor.

2. STANDARDE ŞI NORMATIVE DE REFERINŢĂ

Se menţionează mai jos standardele şi normativele specifice care obligatoriu trebuie

respectate la execuţia, verificarea, punerea în funcţiune şi exploatarea instalaţiilor electrice

proiectate.

STAS 553/2 – Aparate de comutaţie până la 1000V curent alternativ

( 1500 V – curent continuu) şi până la 4000 A – condiţii tehnice.

SR CEI 34-6 – Maşini electrice rotative. Grade nominale de protecţie.

SR CEI 38+A1 – Tensiuni standardizate de CEI.

STAS 2612 – Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise.

STAS 2849/1÷7 – Iluminat tehnologic.

SR EN 60529 – Grade nominale de protecţie asigurate prin carcase. Clasificarea şi metode

de verificare.

SR 6646/1 – Iluminat artificial. Condiţii generale pentru iluminatul în construcţii civile şi

industriale.

SR CEI 189- 1 – Cabluri de energie în izolaţie şi manta din PVC.

STAS 10955 – Cabluri electrice.Calculul curentului admisibil în cabluri în regim

permanent. Prescripţii.

STAS 12604 – Protecţia împotriva electrocutării. Prescripţii generale.

STAS 12604/4 – Protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă. Instalaţii

electrice fixe. Prescripţii generale.

STAS 12604/5 – Protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă. Instalaţii

electrice fixe. Prescripţii de proiectare şi de execuţie.

STAS 11381/2 – Semne convenţionale generale.

STAS 234 – Branşament electric. Prescripţii generale de proiectare şi de execuţie.

2.2. Prescripţii, normative, instrucţiuni

I 7 / 2002 – Normativ privind proiectarea şi execuţia instalaţiilor electrice cu tensiuni

până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c.

NT 007/00 – Normativ privind proiectarea şi executarea reţelelor de cabluri

electrice.

PE 116/96 – Normativ de încercări şi măsurători la echipamentele şi instalaţiile

electrice.

PE 136/88 – Normativ republican privind folosirea raţională a energieie electrice.

CE 56 – Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi a

instalaţiilor aferente.

PE 003/79 – Nomenclatorul de verificări, încercări şi probe, privind montajul,

punerea în funcţiune şi darea în exploatare a instalaţiilor energetice

PE 118/82 – Regulament general de manevrare în instalaţiile electrice (completat

cu instrucţiunile IP – 24 A,B,C.).

L-319/2006 – Norme de sanatatea si securitatea muncii pentru instalaţii electrice.

IP 17A – Instrucţiuni de verificări, încercări şi probe privind montajul, punerea în

funcţiune şi darea în exploatare a motoarelor asincrone.

IP 20 – Instrucţiuni de verificări, încercări şi probe privind montajul, punerea în

funcţiune şi darea în exploatare a tablourilor de 1 kV.

P 118 / 99 – Normativ privind protecţia la foc la proiectarea şi execuţia

construcţiilor şi instalaţiilor.

IP 24A – Idem. Instalaţii de măsură, comandă control, semnalizare, protecţie şi

automatizare

3. APARATE LOCALE – CONDIŢII DE INSTALARE

3.1. Condiţii generale

3.1.1. Pentru executarea instalaţiilor electrice se vor utiliza numai aparate şi materiale

omologate. Fiecare aparat trebuie să fie prevăzut cu o plăcuţă indicatoare care să cuprindă datele

sale tehnice şi un indicator de semnalizare.

3.1.2. Aparatele electrice individuale care se instalează în teren, conform proiectului(

întrerupătoare, prize, corpuri de iluminat) vor fi însoţite de certificat de calitate şi după caz de

garanţie.

3.1.3. Se vor verifica la fiecare aparat tensiunea nominală şi ceilalţi parametri prevăzuţi în

mod expres în proiect şi în mod special gradul de protecţie conform SR EN 60529.

3.1.5. Amplasarea şi montarea aparatelor trebuie să se facă în aşa fel încât ele să nu

stânjenească circulaţia pe coridoare, pasarele şi accese.

3.1.5. Amplasarea şi montarea aparatelor şi tablourilor electrice locale trebuie să se facă

în aşa fel încât întreţinerea, verificarea, localizarea defectelor şi reparaţiilor să se poată realiza cu

uşurinţă.

3.1.7. Se va evita montarea aparatelor electrice în locuri în care există posibilitatea

deteriorării lor în exploatare, ca urmare a loviturilor mecanice sau acţiunii agenţilor corosivi.

3.2. Aparate pentru instalaţia de iluminat

3.2.1. Aparatele de conectare folosite pentru circuitele electrice ale corpurilor

fluorescente, vor avea curent nominal de minim 10 A.

3.2.2. Prizele de 220 V şi 24 V vor fi de culori sau forme diferite, pentru o identificare

rapidă a tensiunii de lucru. La prizele de 24 V se va inscripţiona pe perete „24 V c.a.”, iar în

încăperile de producţie unde eventual sunt şi prize de 220 V c.a., se vor inscripţiona şi acestea.

Se va utiliza vopsea de culoare roşie. Aparatele şi conductele utilizate în instalaţiile de tensiune

redusă, vor fi izolate pentru tensiune de 250 V.

3.2.3. Prizele şi fişele se vor monta pe traseul de conducte într-o astfel de succesiune

încât atunci când contactele fişelor nu sunt în priză să nu fie sub tensiune.

3.2.4. Întrerupătoarele şi comutatoarele aflate în spaţiile interioare se vor monta la o

înălţime de 1,50 m în ax de la nivelul pardoselii finite.

3.2.5. Se interzice montarea directă a corpurilor de iluminat incandescente pe materiale

combustibile.

3.2.6. Se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct prin conductele de

alimentare.

3.2.7. Corpurile de iluminat de orice tip se vor alimenta între fază şi nul.

3.2.8. Corpurile de iluminat la care este prevăzută prin proiect racordarea la in-stalaţia de

protecţie se vor racorda la nulul din tabloul de alimentare, nulul fiind racordat la instalaţia de

legare la pământ. Racordarea la nulul tabloului se va face printr-un singur conductor, diferit de

cel de lucru.

3.3. Aparate pentru instalaţia electrică de forţă

3.3.1. Aparatele de conectare montate local vor fi de tip capsulat, cu grad de protecţie

corespunzător mediului în care este prevăzută instalarea lor.

3.3.2. Se recomandă ca întrerupătoarele să se monteze astfel încât contactele lor mobile

să nu fie sub tensiune atunci când aparatele sunt deschise şi să nu poată fi închise sau deschise

sub efectul vibraţiilor, la lovirea aparatelor sau datorită greutăţii proprii a părţilor mobile.

3.3.3. Aparatele de conectare trebuie să întrerupă simultan toate conductele de fază ale

circuitului pe care îl servesc.

3.3.5. Aparatele electrice fixe vor fi montate astfel încât butoanele de comandă să fie

uşor accesibile în exploatare.

3.3.6. Aparatele electrice fixe şi mobile se vor monta şi utiliza respectând prevederile

STAS 12604/4,5.

4. MATERIALE PENTRU CIRCUITE ELECTRICE

4.1. Condiţii generale

4.1.1. Materialele circuitelor electrice se consideră mijloacele prin care se realizează

funcţiuni de izolare, legătura electrică şi mecanică (puse în operă individual în teren sau altfel

spus necuprinse în tablourile electrice), ca de exemplu:

- conductoare, bare, cabluri;

- izolatoare;

- cleme, alte materiale de montaj;

4.1.2. La alegerea materialelor se va ţine seama de destinaţia construcţiei şi condiţiile de

utilizare şi montare.

4.1.3. Materialele şi produsele folosite de executant trebuie să fie însoţite de certificate de

calitate.

4.1.4. Se vor utiliza ca materiale de protecţie, de izolare sau pentru suporturi, materiale

incombustibile sau greu combustibile, încadrarea acestora în aceste categorii stabilindu-se pe

baza prescripţiilor specifice în vigoare.

4.1.5. Se vor utiliza cu prioritate tuburi din materiale plastice şi cabluri cu manta din

materiale plastice.

4.2. Cabluri electrice

4.2.1. În prezenta documentaţie, atât pentru instalaţiile de iluminat cât şi pentru priza,

cabluri şi conductoare de cupru cu izolaţie şi manta de PVC. Utilizarea cuprului este

reglementată de I 7– 2002 şi ID 17 – 87, cablurile vor respecta standardele româneşti în vigoare

şi în primul rând SR CEI 189 – 1.

4.2.2. Se interzice utilizarea cablurilor fără întârziere la propagarea flăcării în interiorul

clădirilor, în canale, tunele, puţuri, poduri( I 7-2002). Utilizarea acestui tip de cablu montat în

pământ sau apă se admite cu luarea măsurilor reglementare, în cazul în care traseul de cable se

continuă în interiorul unei clădiri. Cablurile vor avea determinată comportarea la foc în condiţiile

prevăzute de SR CEI 332-2,3-1993.

4.2.3. Nivelul de izolaţie al cablurilor este caracterizat de valorile tensiunilor nominale

ale cablurilor( Uo şi U) şi de valorile dielectrice( normativul NT007/00).

În cazul în care instalaţiile de joasă tensiune, cablurile vor avea tensiunile nominale

Uo=0,6 kV şi U=1 kV.

Rigiditatea dielectrică a cablurilor caracterizează nivelul de izolaţie la supratensiuni şi are

valorile indicate în standardele şi normele interne de produs, în funcţie de tensiunea cea mai

ridicată a reţelei. În cazul de faţă această tensiune se consideră de maxim 1,2 kV.

4.3. Alte materiale

4.3.1. În instalaţiile electrice vor fi montate numai siguranţe calibrate.

4.3.2. Conductele instalaţiilor de legare la pământ sau la nul se prevăd conform STAS

12604/4, 12604/5. Centurile interioare din clădiri vor fi din bandă de oţel zincat (30x4)mmp.

4.3.3. Construcţiile metalice suport la materialelor electrice şi alte accesorii de montaj din

oţel sau tablă se vopsesc pentru protecţie şi după caz anticoroziv.

4.4. Dispoziţie generală

Utilizarea altor materiale decât sau în afara celor specificate în proiectul de detalii de

execuţie se va putea face numai cu avizul expres al proiectantului.

5. EXECUŢIA INSTALAŢIILOR ELECTRICE

5.1. Prevederi generale

5.1.1. Se va avea în vedere încadrarea stabilită în proiect a consumatorului şi a

receptorilor conform prescripţiei tehnice – PE 124/94, din punct de vedere al nivelului de

siguranţă în continuarea alimentării cu energie electrică. Această încadrare stă la baza concepţiei

proiectului şi a execuţiei.

5.1.2. Se va identifica, conform proiectului de detalii de execuţie, categoria încăperilor,

spaţiilor, zonelor în funcţie de mediu( Normativul I 7-2002).

5.1.3. În instalaţiile electrice se vor lua măsuri de protecţie împotriva electrocutărilor

prin atingere directă şi prin atingere indirectă( I 7-2002 ) respectându-se standardele şi

normativele în vigoare, atât în conţinutul proiectului cât şi la execuţie şi exploatare.

5.1.4. Legarea la pământ este folosită ca mijloc principal de protecţie. De asemenea, ca

mijloc auxiliar ( suplimentar) de protecţie, se va folosi protecţia prin legare la nul în condiţiile

STAS 12604.

Se interzice folosirea de prize de pământ separate şi se va folosi o instalaţie de legare la

pământ comună( vezi I 7-2002 ) când coexistă ambele sisteme de protecţie.

5.1.5. Se va evita amplasarea elementelor instalaţiilor electrice (tuburi,

conducte) în structura de rezistenţă a construcţiilor. Se exceptează situaţiile prevăzute în proiect

unde s-au luat măsuri corespunzătoare de înglobare a instalaţiilor electrice.

Se interzice spargerea de şanţuri, goluri în elementele de beton dacă nu este prevăzut în

proiect, în vederea amplasării instalaţiilor electrice, afectând structura de rezistenţă a

construcţiei.

5.1.6. Se va evita amplasarea instalaţiilor electrice( conducte, cabluri, tuburi) pe trasee

comune cu acelea ale conductelor altor instalaţii. Excepţiile se rezolvă conform prevederilor

normativului I 7 - 2002 şi a normativului NT007-00.

5.1.7. În toate cazurile în care se utilizează cabluri trebuie respectate prevederile din

normativul NT007-00, precum şi indicaţiile fabricii constructoare de cabluri. Distanţele minime

între cabluri şi alte instalaţii şi construcţii, atât la instalarea în interiorul construcţiilor cât şi în

exterior sunt prevăzute în normativul NT007-00şi respectarea lor este obligatorie.

5.1.8. Se interzice montarea directă pe elemente de construcţie din materiale

combustibile a conductelor, cablurilor, tuburilor din PVC, aparatelor şi echipamentelor electrice.

Excepţiile se rezolvă conform prevederilor normativului I 7 - 2002.

5.1.9. Traversarea elementelor de construcţie incombustibile cu elemente ale instalaţiei

electrice se va face conform prevederilor normativului I 7 - 2002.

5.1.10. Traversarea elementelor de construcţie combustibile se va face conform

prevederilor normativului I 7 - 2002.

5.1.11. Se interzice montarea dispozitivelor de protecţie electrică (siguranţe fuzibile) pe

conductele instalaţiilor de protecţie (pământ, nul de protecţie).

5.1.12. Conductele conductoarelor vor fi marcate (prin culoarea izolaţiei, tub farniş

colorat montat la capete) în scopul asigurării unei uşoare identificări în caz de verificări şi

reparaţii cât şi pentru evitarea pericolelor de accidente prin electrocutare.

5.1.13. Marcarea conductelor se va face cu următoarele culori:

verde/galben, pentru conductele de protecţie;

alb sau cenuşiu deschis, pentru conductele de nul de lucru;

albastru deschis, pentru conductele neutre;

culori diferite de cele de mai sus şi diferite între ele, pentru conductele de fază

recomandându-se să se folosească pentru marcarea fazelor: negru, albastru închis şi maro.

5.1.14. În întreaga instalaţia electrică din cadrul unei clădiri se va menţine aceeaşi

culoare de marcare pentru fiecare conductă de fază.

5.1.15. Îmbinările între căile de curent precum şi între acestea şi bornele aparatelor se

vor face prin metode care să asigure posibilitatea de trecere a curentului electric corespunzător

secţiunii curente, rezistenţei mecanice necesare şi păstrării în timp a calităţii mecanice şi

electrice a contactului.

5.2. Condiţii generale de montare a cablurilor

5.2.1. Cablurile vor fi montate astfel încât în timpul montării şi exploatării să nu fie

supuse la solicitări mecanice. Se vor lua măsurile prevăzute în normativul I 7 - 2002 se vor

respecta distanţele precise în normativul – NT007-00 la instalarea cablurilor în aer.

5.2.2. Montarea cablurilor se va face numai după ce toate construcţiile metalice aferente

au fost montate, vopsite şi legare la pământ. Se interzic suduri după instalarea cablurilor.

5.2.3. Cablurile de energie se vor marca cu etichete de identificare la capete şi la trecerile

dintr-o construcţie de cabluri în alta; cele montate în pământ se vor marca şi pe traseu din 50 în

50 m.

Cablurile de comandă, control, măsură se vor marca cu etichetă de identificare la capete,

la intersecţii şi trecerea dintr-o construcţie în alta.

Cablurile montate pe paturi de cabluri se vor marca cu etichete de identificare numai la

capete.

5.2.4. Legarea la pământ pentru protecţia cablurilor şi construcţiilor metalice de

menţinere a cablurilor se va face conform prevederilor STAS 12604, STAS 12604/4,5 şi

normativului I 7-2002.

5.2.5. Pentru prevenirea incendiilor ce pot fi provocate de cablurile electrice se vor

respecta prevederile din normativul I 7 - 2002 şi PE 107-91 corelat cu acţiunile prevăzute în

proiectul de detalii de execuţie.

6.2.6. În cazul montării aparente a cablurilor nearmate cu manta din material plastic fără

înveliş de protecţie în locurile cu pericol de deteriorare mecanică, pe porţiunea expusă, cablul va

fi protejat în tuburi metalice. În locurile accesibile persoanelor neautorizate protecţia se va

realiza până la înălţimea de 2m de la pardoseală.

5.2.7. În cazul montării cablurilor pe trasee expuse acţiunii razelor solare se vor utiliza

cabluri cu înveliş rezistent la intemperii.

5.2.8. Într-un tub de protecţie se va monta numai un singur cablu de energie. Se admite

montarea mai multor cabluri de semnalizare, control în acelaşi tub.

5.2.9. Distanţa de la suprafaţa pământului până la faţa de sus a tubului de protecţie a

cablului va fi de cel puţin 0,7 m, iar în cazul aşezării sub trotuar, de cel puţin 0,5 m.

5.2.10. Se interzice montarea cablurilor în canalele şi tunelurile în care sunt instalate

conducte de gaze, lichide inflamabile sau conducte termice. Intersecţiile sunt inevitabile, se

tratează conform I 7-2002.

5.2.11. Cablurile montate în pământ vor fi asezate şerpuit în şanţ pe un strat de pământ

cernut( granulaţia maximă 2mm) sau nisip( conform proiectului), cu grosimea totală de la fundul

şanţului până la stratul avertizor şi de protecţie din plăci speciale, benzi cu inscripţie avertizoare,

cărămizi( conform proiectului), de cel puţin 20 cm. Umplutura se va realiza cu pământul rezultat

din săpătură din care s-au îndepărtat corpurile ce ar putea deteriora cablurile.

5.2.12. Adâncimea de montare a cablurilor, măsurată de la nivelul solului, va fi de cel

puţin 0,7m. În teren pietros, la intersecţia cu alte construcţii subterane şi la intrarea în clădiri, se

admite o adâncime de 0,5 m.

5.2.13. Cablurile montate în pământ în straturi suprapuse se vor dispune de sus în jos în

ordine crescândă a tensiunilor, iar la distanţa dintre cărămizi(plăcile avertizoare) care

protejează diversele straturi, va fi de cel puţin 20 cm.

5.2.14. Între cablurile de tensiuni diferite, precum şi între cablurile de curent alternativ şi

cele de curent continuu, se vor face separaţii executate din cărămizi sau alte materiale

echivalente sau se va asigura distanţa minimă prescrisă prin distanţiere ( din mase plastice şi

cauciuc) în condiţiile prevăzute de normativul I 7 - 2002.

5.2.15. Manşoanele cablurilor se vor proteja cu plăci avertizoare, plăci de beton sau

cărămizi. Toate manşoanele şi cutiile terminale vor fi marcate cu etichete de identificare.

5.2.16. La pozarea cablurilor de pământ se vor respecta distanţele minime faţă de alte

cabluri electrice sau diverse reţele, construcţii sau obiecte, prevăzute în normativul NT007-00.

5.2.17. Desfăşurarea cablurilor de pe tamburi şi montarea lor se va face numai în

condiţiile în care temperatura mediului ambiant este superioară limitelor minime indicate în

standardele şi normativele interne de fabricaţie a cablurilor. În cazul în care este necesară

desfăşurarea şi montarea cablurilor la temperaturi mai scăzute decât cele indicate de fabricile

furnizoare, cablurilor trebuie să fie încălzite.

5.2.18. Temperatura ambiantă pentru funcţionarea normală a cablurilor este, de regulă

cuprinsă în limitele de –300C şi +600C( se ia în calcul la proiectarea instalaţiei).

6.3. Condiţiile de alimentare şi montare a corpurilor de iluminat

6.3.1. Corpurile de iluminat se vor lega la circuitul de alimentare prin cleme de legătură,

cu condiţia respectării prevederilor normativului I 7 - 2002.

La contactul exterior( partea filetată) al duliei lămpii se va lega conducta de nul a

circuitului, iar la borna de interior al duliei conducta de fază trecută prin întrerupător.

6.3.2. Corpurile de iluminat fluorescent se vor monta cu dispozitive pentru îmbunătăţirea

factorului de putere( condensatoare).

6.3.3. Corpurile de iluminat portabile vor avea glob de sticlă şi grătar protector.

6.3.4. Dispozitivele de suspendare a corpurilor de iluminat( cârlige de tavan, dibluri) se

vor alege astfel încât să suporte fără a suferi deformări, o greutate egală cu de 5 ori greutate

corpului de iluminat ce urmează a fi fixat cel puţin 10 kg.

Se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct prin conductele de alimentare.

7. TEHNICA VERIFICĂRII INSTALAŢIILOR ELECTRICE

7.1. Verificarea în timpul execuţiei si înainte de punerea în funcţiune a instalaţiilor

electrice se va realiza urmărind în principal prevederile normativului I 7 - 2002.

7.2. Procedura de verificări, încercări, probe se va desfăşura având în vedere prevederile

capitolului de „verificări” din prezentul caiet de sarcini.

8. GHID METODOLOGIC PENTRU PROGRAMUL DE VERIFICĂRI,

PROBE ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR

8.1. Obligaţiile părţilor

8.1.1. Antreprenorul este obligat să execute lucrările conform proiectului, condiţiilor

contractuale şi prescripţiilor tehnice în vigoare.

8.1.2. Locul pe care urmează să se execute lucrările de instalaţii electrice trebuie pus la

dispoziţia executantului în vederea desfăşurării normale şi în siguranţă a lucrărilor prevăzute.

8.1.3. În timpul execuţiei, orice modificări sau completări ale proiectului se fac numai cu

respectarea dispoziţiilor legale şi cu acordul scris al proiectantului detaliilor de execuţie, cu

excepţia când nu este necesar acest acord( a se vedea cazurile indicate la subcapitolul 4.6.).

8.1.4. Când executantul constată necesitatea unor lucrări neprevăzute în proiect,

neconcordanţa între proiect şi situaţia de pe teren, nerespectarea prescripţiilor tehnice, lipsa

unor detalii care împiedică continuarea până la consultarea planificată a proiectantului, precum

şi alte deficienţe ale proiectului, este obligat să comunice beneficiarului şi proiectantului

propuneri de soluţionare şi să ceară indicaţii de urmat.

Beneficiarul şi proiectantul sunt obligaţia ca în termen de 7 zile de la cererea

antreprenorului general să dea indicaţiile cerute. În acest scop, dacă este necesar, proiectantul se

va deplasa pe şantier pentru soluţionarea în cunoştinţă de cauză a sesizărilor făcute. Dacă

termenul de mai sus nu este respectat şi aceasta cauzează continuării lucrărilor, executantul

poate opri lucrul pe răspunderea proiectantului.

8.1.5. Cu ocazia deplasărilor pe şantier, proiectantul este obligat să verifice calitatea şi

aspectul lucrărilor şi materialelor, fără a interveni însă în activitatea operativă şi economică a

executantului. Constatările şi dispoziţiile date vor fi consemnate în carnetul de dispoziţii şi

comunicări ale şantierului. În cazul constatării unor abateri grave de proiect care ar afecta

siguranţa şi calitatea lucrărilor proiectantul este obligat să ceară în scris executantului oprirea

lucrărilor necorespunzătoare, comunicând aceasta beneficiarului. Această obligaţie o are

dirigintele de şantier.

În termen de 2 zile se va forma o comisie de analiză pentru constatarea temeiniciei

măsurilor luate de diriginte sau proiectant, stabilind responsabilităţile. În cazul în care măsura

este luată de diriginte se solicită şi prezenţa proiectantului în comisie.

8.2. Verificarea şi recepţia lucrărilor

8.2.1. Prevederi cu caracter general

8.2.1.1. Instalaţiile electrice sa dau în exploatare numai după ce s-au executat lucrările

principale de organizare de şantier, şi anume:

- încadrarea cu personal tehnic corespunzător, instruit asupra atribuţiilor ce-i revin şi

dotat cu echipamentul şi aparatura necesară exploatării;

- întocmirea şi distribuirea sau afişarea instrucţiunilor de exploatare la locul de muncă

unde complexitatea operaţiilor o pretind;

- asigurarea documentaţiei tehnice a instalaţiilor ( desene utilaje, scheme electrice de

principiu şi de montaj, jurnale de cabluri) , care să conţină realitatea execuţiei;

- asigurarea unui stoc de rezervă minimal de aparataj corespunzător specificului şi

importanţei instalaţiilor respective;

8.2.1.2. Punerea în funcţiune şi darea în exploatare a instalaţiilor electroenergetice se

face în conformitate cu precizările din regulamentul de exploatare tehnică a instalaţiilor electrice

din întreprinderile industriale şi similare ( MEE prescripţia E 42).

8.2.1.3. Verificările, încercările şi probele premergătoare dării în exploatare se fac după

cum urmează:

- la început, în timpul şi la terminarea montajului se fac, după caz, probe mecanice şi

electrice, inclusiv rodajul individual şi al subansamblurilor; aceste probe intră în volumul

lucrărilor de construcţii-montaj;

- în timpul perioadelor de punere în funcţiune şi de exploatare de probă se face rodajul în

ansamblu şi probelor tehnologice;

- la începutul perioadei de exploatare continuă( după trecerea instalaţiilor în exploatare

planificată) se verifică principalii indicatori tehnico-economici la nivelul proiectului, prin probe

de garanţie.

8.2.1.4. Înainte de începerea fiecărei probe se vor verifica cu minuţiozitate condiţiile

tehnice şi organizatorice în care urmează să se desfăşoare proba, astfel încât să fie exclusă

posibilitatea defectării şi avariei instalaţiilor sau a accidentării personalului de deservire.

8.2.2. Verificări, încercări şi probe în perioada de la începutul, din timpul şi după

terminarea montajului

8.2.2.1. Scopul acestor operaţii este de a constata calitatea montajului şi de a se lua

măsurile necesare înlăturării eventualelor diferenţe, precum şi de a stabili, în conformitate cu

nomenclatorul de probe ale MEE; totodată se dovedeşte că lucrările de montaj sunt terminate şi

corect executate, putându-se trece astfel la recepţia provizorie a instalaţiilor.

8.2.2.2. Probele se fac de către societatea de construcţii – montaj, se verifică, se încearcă

şi se probează materialele şi echipamentele care vor fi folosite la executarea instalaţiei şi anume:

- pe baza certificatelor de calitate emise de organele competente ale furnizorului sau prin

verificări şi probe în laboratoarele de specialitate, conform normelor în vigoare sau uzanţelor şi

înţelegerilor intervenite între cumpărător şi furnizor, pentru toate materialele principale;

- conform prevederilor contractelor de livrare, pe baza certificatelor de garanţie emise de

organele de control ale furnizorului sau, în cazuri speciale, prin verificări şi probe la furnizor în

prezenţa delegatului cumpărătorului, pentru echipamentele principale ale echipamentului

energetic.

8.2.2.3. Materialele şi echipamentele care nu corespund calitativ prevederilor

contractelor sau normelor legale vor fi respinse şi nu se vor introduce în lucrările respective.

8.2.2.4. În timpul şi la terminarea lucrărilor de construcţii-montaj se vor face verificările

şi probele corectitudinii şi calităţii execuţiei în conformitate cu normele tehnice în vigoare

pentru categoria de instalaţie respectivă.

8.2.2.5. Clientul va asigura, când este necesar, personalul calificat propriu necesar

efectuări probelor.

8.2.2.6. Coordonarea şi răspunderea executării acestor probe revin integral, după caz,

executantului sau furnizorului.

8.2.2.7. După terminarea de către executant a lucrărilor de construcţii – montaj, inclusiv a

încercărilor, verificărilor şi probelor aferente perioadei de execuţie şi a rodajului individual şi în

subansambluri, se face recepţia provizorie a lucrărilor, cu condiţia asigurării utilităţilor necesare

perioadei următoare de rodaj în ansamblu şi de probe tehnologice. În acest scop, clientul va

urmări şi convoca din timp comisia de recepţie şi punere în funcţiune. În ordinul de numire a

acestei comisii se vor preciza sarcinile pe care le are în legătură cu punerea în funcţiune. Sarcina

tehnică de bază a acestei comisii este de a stabili dacă instalaţia poate trece la perioada

următoare de punere în funcţiune şi exploatare de probă, în condiţii de securitate deplină atât

pentru instalaţia respectivă cât şi pentru cele la care se racordează.

8.2.2.8. La recepţia provizorie, executanţii şi furnizorii vor trebui să probeze prin

documente tehnice legale calitatea corespunzătoare a bazei introduse în lucrări şi execuţia

corectă a tuturor lucrărilor ascunse precum şi rezultatele probelor prevăzute a se executa

înaintea, în timpul şi la terminarea lucrărilor.

8.2.2.9. Dacă instalaţiile au fost admise la recepţia şi lucrările de construcţii-montaj sunt

terminate, se va încheia un act unic de recepţie cu constructorul şi cu montorul, precizându-se

obligaţiile şi răspunderea fiecăruia.

8.2.2.10. Prin recepţionarea provizorie a lucrărilor de construcţii-montaj, executanţii

rămân numai cu obligaţia eventualelor completări şi remedieri stabilite prin procesul-verbal de

recepţia provizorie sau ivite ulterior ca urmare a unor vicii ascunse, respectiv cu răspunderea

realizării probelor de garanţie.

8.2.2.11. Recepţia provizorie şi luarea în primire de către beneficiar a construcţiilor şi

instalaţia electroenergetice se poate face şi pe părţi ale lor, dacă pot funcţiona separat.

8.2.3. Verificări, încercări şi probe în perioada de punere în funcţiune şi exploatare de

probă

8.2.3.1. Scopul acestor operaţii este de a verifica şi regla funcţionarea în ansamblu a

instalaţiei în vederea atingerii regimului proiectat, pentru, a se trece cu rezultate bune la proba

tehnologică complexă de 72 ore, precum şi pentru ase putea executa lucrările de completarea

montajului nerealizate în faza anterioară deoarece cereau ca instalaţia să fie în funcţiune.

8.2.3.2. Trecerea la perioada de punere în funcţiune şi exploatare de probă a întregii

instalaţii sau a părţilor funcţionale a acestora se face pe baza concluziilor comisiei de recepţie şi

de punere în funcţiune. Împreună cu executantul, furnizorul şi beneficiarul, comisia stabileşte

schema şi nominalizarea exactă aşi întocmeşte programul desfăşurărilor. Executarea probelor se

face de către beneficiar cu asistenţa tehnică a proiectantului, executantului şi furnizorului şi în

conformitate cu prevederile din proiect, contract sau acte normative.

8.2.3.3. Responsabilitatea manevrelor şi aplicării normelor de sanatatea si securitatea

muncii revine personalului de exploatare, care va lua măsurile necesare (delimitarea şi

îngrădirea spaţiilor periculoase, interzicerea accesului personalului neautorizat în aceste spaţii,

afişarea plăcilor avertizoare, accesul la lucru prin dispoziţie scrisă, asigurarea respectării

normelor de sanatatea si securitatea muncii specifice locului de muncă, etc.).

8.2.3.4. Staţiile electrice vor fi supuse probei finale de 72 ore, iar celelalte instalaţii

electrice, conform normelor respective sau prevederilor proiectantului. Pentru aceasta

instalaţiile vor trebui să fie complete; dacă lipsesc totuşi unele părţi care pot fi înlocuite prin

provizorat, iar punerea în funcţiune este imperioasă, se pot face probele finale şi darea în

funcţiune pe timp limitat, la propunerea comisiei de recepţie şi punere în funcţiune, însuşită de

proiectant, aprobată de Secţia de distribuţie a Energiei Electrice Judeţeană.

8.2.3.5. În urma efectuării probei finale se încheie procesul verbal de punere în funcţiune

semnat de membrii comisiei. Cu punerea în funcţiune poate începe activitatea de exploatare.

Intocmit,

Ing. Solomon Sandu

4. LISTELE CANTITATILOR DE LUCRARI

5.GRAFICUL GENERAL DE REALIZARE A LUCRARILOR

6. ANEXE