2

2
Tudor Drăganu este de părere că statul de drept „va trebui înţeles ca un stat care, organizat pe baza principiului separaţiei puterilor statului, în aplicarea căruia justiţia dobândeşte o reală independenţă şi urmărind prin legislaţia sa promovarea drepturilor şi libertăţilor inerente naturii umane, asigură respectarea strictă a reglementărilor sale de către ansamblul organelor lui în întreaga lor activitate” . În acest sens, în Documentul final al Reuniunii de la Copenhaga asupra dimensiunii umane, finalizat la 29 iunie 1990, s-a subliniat că statul de drept nu înseamnă doar o legalitate formală, menită să asigure regularitatea şi coerenţa în instaurarea şi punerea în aplicare a ordinii democratice, ci şi o deplină acceptare a valorii supreme a persoanei umane, garantată de instituţii constituind un cadru legal pentru expresia sa cea mai completă. Evoluția conceptului statului de drept, prin valoarea sa științifico- practică, ne permite a face paralele cu evoluția conceptului de justiție, caracteristic diverselor niveluri și modele de civilizație. Transformarea calitativă a regimului politic, care este momentul de interacțiune dintre societate și puterea statală, generează o interdeterminare și o interdependență cu fenomenul și valoarea justiției caracteristice societății respective. Aceste interdeterminări și interdependențe, în esența lor finală, caracterizează scopul statului respectiv - proclamarea, protejarea, promovarea, realizarea, restaurarea eficientă și calitativă a drepturilor și libertăților omului și cetățeanului. Un rol deosebit de important pentru caracterizarea statului de drept îl ocupă premisele sociale şi politice ale acestuiea. Putem afirma că premisele menţionate se prezintă în calitate de „părţi” ale unui întreg, acest întreg fiind în cazul nostru statul de drept. La diferiţi autori întâlnim în majoritatea cazurilor aceleaşi premise sociale şi politice, a căror prezenţă permite a confirma existenţa unui stat de drept. Analizând modul de apariţie a acestor premise şi selectarea lor de-a lungul timpului, putem examina perioadele de formare şi definitivare a conceptului statului de drept. Totodată, în perioada contemporană putem evidenţia o dezvoltare şi o popularizare diversă şi diferită atât a premiselor menţionate, cât şi a însuşi conceptului statului de drept. În România, de exemplu, după 1989 această problemă este analizată de un număr impunător de specialişti, printe care Tudor Drăganu, Ion Deleanu, Genovieva Vrabie, Sofia Popescu. Tudor Drăganu, în lucrarea sa „Introducere în teoria şi practica statului de drept”, evidenţiază următoarele premise sociale ale statului de drept: a) înrădăcinarea în conştiinţa civică a convingerii că există drepturi inerente naturii umane opozabile statului; b) un sistem democratic de adoptare a legilor; c) separaţia puterilor în stat; d) independenţa justiţiei. Sofia Popescu evidenţiază următoarele trăsături definitorii ale statului de drept: a) subordonarea puterii faţă de drept; b) structurarea piramidală a puterii şi divizarea ei într-un număr mare de organisme; c) garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor; d) participarea cetăţenilor la exercitarea puterii prin controlul jurisdicţional şi controlul de natură politică; e) limitarea fiecărei dintre cele trei puteri - legislativă, executivă şi judecătorească - de către celelalte două; f) o ierarhizare a puterii executive şi a puterii judecătoreşti care să permită controlul între autorităţile existente în sistemul aceleiaşi puteri . Referindu-se la caracteristicile statului de drept, Paul Cosmovici sintetizează că acesta „trebuie să acționeze pe baza și respactând forma dreptului, ca expresie a voinței generale. Trăsăturile și caracteristicile se

description

gfd

Transcript of 2

Tudor Drganu este de prere c statul de drept va trebui neles ca un stat care, organizat pe baza principiului separaiei puterilor statului, n aplicarea cruia justiia dobndete o real independen i urmrind prin legislaia sa promovarea drepturilor i libertilor inerente naturii umane, asigur respectarea strict a reglementrilor sale de ctre ansamblul organelor lui n ntreaga lor activitate . n acest sens, n Documentul final al Reuniunii de la Copenhaga asupra dimensiunii umane, finalizat la 29 iunie 1990, s-a subliniat c statul de drept nu nseamn doar o legalitate formal, menit s asigure regularitatea i coerena n instaurarea i punerea n aplicare a ordinii democratice, ci i o deplin acceptare a valorii supreme a persoanei umane, garantat de instituii constituind un cadru legal pentru expresia sa cea mai complet. Evoluia conceptului statului de drept, prin valoarea sa tiinifico-practic, ne permite a face paralele cu evoluia conceptului de justiie, caracteristic diverselor niveluri i modele de civilizaie. Transformarea calitativ a regimului politic, care este momentul de interaciune dintre societate i puterea statal, genereaz o interdeterminare i o interdependen cu fenomenul i valoarea justiiei caracteristice societii respective. Aceste interdeterminri i interdependene, n esena lor final, caracterizeaz scopul statului respectiv - proclamarea, protejarea, promovarea, realizarea, restaurarea eficient i calitativ a drepturilor i libertilor omului i ceteanului.Un rol deosebit de important pentru caracterizarea statului de drept l ocup premisele sociale i politice ale acestuiea. Putem afirma c premisele menionate se prezint n calitate de pri ale unui ntreg, acest ntreg fiind n cazul nostru statul de drept. La diferii autori ntlnim n majoritatea cazurilor aceleai premise sociale i politice, a cror prezen permite a confirma existena unui stat de drept. Analiznd modul de apariie a acestor premise i selectarea lor de-a lungul timpului, putem examina perioadele de formare i definitivare a conceptului statului de drept. Totodat, n perioada contemporan putem evidenia o dezvoltare i o popularizare divers i diferit att a premiselor menionate, ct i a nsui conceptului statului de drept. n Romnia, de exemplu, dup 1989 aceast problem este analizat de un numr impuntor de specialiti, printe care Tudor Drganu, Ion Deleanu, Genovieva Vrabie, Sofia Popescu.Tudor Drganu, n lucrarea sa Introducere n teoria i practica statului de drept, evideniaz urmtoarele premise sociale ale statului de drept: a) nrdcinarea n contiina civic a convingerii c exist drepturi inerente naturii umane opozabile statului; b) un sistem democratic de adoptare a legilor; c) separaia puterilor n stat; d) independena justiiei. Sofia Popescu evideniaz urmtoarele trsturi definitorii ale statului de drept: a) subordonarea puterii fa de drept; b) structurarea piramidal a puterii i divizarea ei ntr-un numr mare de organisme; c) garantarea drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor; d) participarea cetenilor la exercitarea puterii prin controlul jurisdicional i controlul de natur politic; e) limitarea fiecrei dintre cele trei puteri - legislativ, executiv i judectoreasc - de ctre celelalte dou; f) o ierarhizare a puterii executive i a puterii judectoreti care s permit controlul ntre autoritile existente n sistemul aceleiai puteri .Referindu-se la caracteristicile statului de drept, Paul Cosmovici sintetizeaz c acesta trebuie s acioneze pe baza i respactnd forma dreptului, ca expresie a voinei generale. Trsturile i caracteristicile se aseamn, de altfel, ideilor eseniale ale unui regim juridic democratic din societile modern, i anume: suveranitatea poporului care i gsete expresia n alegeri libere i un sistem politic pluralizat, separaia puterilor i limitarea prerogativelor prezideniale, independena judiciarului, egalitatea cetenilor n faa legii, libertatea de opinie i de expresie, dreptul de asociere, etc., adic promovarea i protecia drepturilor omului . Importana premiselor statului de drept sau, cum mai sunt numite n literatura de specialitate, a trsturilor statului de drept devine evident n procesul de caracterizare a fenomenului i, mai ales, la determinarea diferitelor etape de dezvoltare evolutiv a conceptului. Incontestabil, fenomenul statului de drept sufer transformri n procesul evoluiei sale, fapt observat n procesul de caracterizare a acestuia la diferite etape de dezvoltare istoric. Trsturile statului de drept, n calitate de idei determinatorii ale fenomenului, sufer transformri, apar unele noi, i-ar altele, depite, prezint doar o valoare academico-istoric ca factor ce caracterizeaz fenomenul. n statul contemporan democratic, reieind din bogata experien a autorilor care au realizat cercetri n domeniu, precum i din experiena proprie teoretico-didactic n domeniu, putem evidenia trsturi care, n opinia noastr, identific principalele idei, semne caracteristice ale fenomenului statului de drept. Statul de drept contemporan este un stat cu un regim politic democratic. Astfel, prezena metodelor democratice de realizare i pstrare a puterii n stat se prezint ca o trstur evident a statului de drept n calitate de stat contemporan democratic. Aceatsa trstur impune prezena i a celorlalte, orientate spre formarea statului contemporan democratic. Evideniem prezena unui aparat de stat ce realizeaz i aplic eficient normele de drept deci, vorbim nu doar despre o separare real a puterii, dar i de un control reciproc al ramurulor puterii de stat, cu excluderea categoric a unei forme piramidale a acesteiea. n genere, structura piramidal a puterii n statul contemporan democratic este exclus prin argumentul necesitii existenei unui control reciproc n sfera ramurilor puterii n stat (executiv i legislativ), precum i a controlului din partea autoritii jurisdicionale, ceea ce la fel presupune i necesit reciprocitate. La rndul su, controlul din partea autoritii jurisdicionale i controlul orientat spre elucidarea calitii i eficienei actului de justiie impune existena unei alte trsturi caracteristice statului de drept contemporan a independenei autoritii jurisdicionale.Trsturile, sau principiile statului de drept, identificate diferit la diferii autori, n esena lor, cuprind aceleai cerine naintate fa de un regim politic democratic ce i-ar caracteriza procesul de manifestare. Solicitnd n calitate de determinante principiile evideniate de savantul romn Tudor Drganu, considerm totui c drept principiu fundamental, determinatoriu al constituirii statului de drept i, evident, drept factor determinant n procesul de stabilire a unui regim politic democratic se impune prezena unei justiii independente. Caracteristici de valoare incontestabil gsim i n operele altor autori menionai supra, ns ne asumm ndrzneala de a evidenia caracterul de generalitate specific abordrii fenomenului n cauz la autorul sus-menionat.Pluralitatea de definiii cu referire la natura i esena statului de drept nu ne permite totui s afirmm c acestea dau o caracteristic complex