21883013 Drept Civil Drepturile Reale

7/26/2019 21883013 Drept Civil Drepturile Reale

1/67

DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE- suport de curs -

Definitia si caracterele juridice ale dreptului de proprietate

Codul civil, in art.480 defineste astfel proprietatea: "Proprietatea este dreptul ce are

cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele

determinate de lege".Aceasta definitie a fost criticata din doua puncte de vedere. Astfel, in primul rand, in loc

sa clarifice natura dreptului de proprietate, textul de lege se limiteaza doar la o enumerare a

atributelor acestui drept, enumerare care nu este completa. n al doilea rand, in loc sa seevidentieze caracterele exclusiv si perpetuu ale dreptului de proprietate, se insista asupra

caracterului absolut care, luat ad litteram, este anti!uridic si antisocial. Alte considerente de ordin

!uridic ne determina sa nu putem defini proprietatea ca un drept absolut. Astfel, atat timp catprevederile art.480 Cod civil dispun ca dreptul de proprietate se exercita numai "in limitele

determinate de lege", inseamna ca el nu este absolut.xistenta unor legi speciale care cuprind restrictii ale exercitiului dreptului de proprietate

restrang si mai mult sfera caracterului absolut al proprietatii, raportat la fiecare atribut al sau.n definirea dreptului de proprietate nu vom avea in vedere acceptiunea sa economica, ci

numai sensul sau !uridic. #om defini dreptul de proprietate ca fiind dreptul subiectiv care

permite titularului sau, persoana fizica sau !uridica, sa posede, sa foloseasca si sa dispuna liber deun lucru, care se afla supus in mod exclusiv si perpetuu in puterea proprie a titularului sau.

$esigur, atributele dreptului de proprietate vor fi exercitate, fie direct si nemi!locit, in interes

propriu si prin putere proprie, fie indirect si mi!locit, atunci cand se constituie dezmembraminteledreptului de proprietate.

Principalele caractere !uridice ale dreptului de proprietate sunt:

1.Caracterul exclusiv rezulta c%iar din continutul art.480 Cod civil, care prevede ca"Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv".

Acest caracter permite titularului sa faca, singur, ce vrea cu bunul sau in limitele prevazute de

lege& de asemenea, nici unei alte persoane nu'i este permis sa aduca vreo atingere dreptului de

proprietate. $aca sunt mai multi coproprietari ei vor exercita impreuna atributele dreptului deproprietate. (ici un coproprietar nu poate exercita singur, asupra bunului comun, acte exclusive

de proprietate. $ar nimic nu impiedica pe fiecare coproprietar sa dispuna liber de partea sa

indiviza.xceptand dispozitia cuprinsa in art.480 Cod civil, caracterul exclusiv mai rezulta si din

continutul art.4)* Cod civil, potrivit caruia: "+ricare poate dispune liber de bunurile ce ii sunt

ale lui, cu modificarile stabilite de lege".

Principiul potrivit caruia titularul dreptului de proprietate poate singur sa exercite asuprabunului atributele proprietatii, comporta, asa dupa cum vom vedea, si unele restrictii. $e

exemplu, legea sau vointa proprietarului permite altei persoane sa exercite o parte din atributele

dreptului de proprietate ex.: uzufruct, servitute, abitatie etc.-. $e asemenea, servitutileurbanismului impiedica pe proprietar sa construiasca pe un anumit teren sau limiteaza dreptul de

proprietate. neori, obiceiul locului obliga pe proprietar sa tolereze pe vecinii sai, sa foloseasca

o parte din fondul sau fara a'l pre!udicia.


2/67

2. Caracterul perpetuupresupune, in primul rand, ca dreptul de proprietate dureaza atata

timp cat exista bunul, iar in al doilea rand, dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz.

$reptul de proprietate dureaza atat timp cat exista bunul. Acest caracter al proprietatiieste atat de adanc inradacinat in mentalitatea sociala, incat frecvent este intalnita expresia

populara "a vinde sau a cumpara de veci". Asemenea altor legislatii civile, nici dreptul romanesc

nu a abandonat conceptia potrivit careia dreptul de proprietate se identifica cu bunul si nu poatefi separat de acesta. ntr'adevar, nu exista un drept de proprietate temporar.

Prin caracterul perpetuu nu trebuie inteles insa ca bunul mobil sau imobil, obiect al

proprietatii, trebuie sa apartina continuu aceluiasi titular. n momentul in care proprietarulinstraineaza un bun, dreptul de proprietate nu se stinge, ci el se transfera la dobanditor. Practic

are loc doar o sc%imbare a titularului dreptului de proprietate sau cum s'a relevat in doctrina

!uridica, "dreptul de proprietate se perpetueaza transmitandu'se". n ceea ce priveste bunurile

mobile, caracterul perpetuu nu a fost intodeauna respectat. $e exemplu, in cazul abandonariiunui bun mobil, cel care il gaseste dobandeste proprietatea lui prin ocupatiune. $eci, in caz de

abandonari, se produce un %iatus in dreptul de proprietate.

sential este ca, in cazul imobilelor, nu exista nici o exceptie de la caracterul perpetuu al

dreptului de proprietate. /tatul dobandeste proprietatea asupra imobilelor abandonate, iar prinefectul uzucapiunii posesorul nu dobandeste un nou drept de proprietate.

3. Caracterul imprescriptibil din punct de vedere extinctiv. mprescriptibile extinctivsunt urmatoarele actiuni reale care deriva din proprietate: actiunea in revendicare imobiliara,

indiferent de titularul dreptului de proprietate si actiunea negatorie. mprescriptibilitatea

dreptului de proprietate sub aspect extinctiv se intemeiaza, intr'adevar, pe perpetuarea acestuidrept. rebuie insa sa distingem prescriptia extinctiva de prescriptia ac%izitiva. Perpetuitatea

dreptului de proprietate se transforma si asupra actiunii in revendicare.

4. Caracterul individual.n principiu, dreptul de proprietate este un drept individual& din

acest caracter rezida absolutismul dreptului de proprietate. Coproprietatea nu constituie decat oexceptie de la regula, deoarece legiuitorul n'a vazut in indiviziune decat un accident. $e altfel,

art.)18. Cod civil dispune categoric: "(imeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune".

5. Caracterul total, deoarece proprietarul dispune de toate puterile asupra bunului. Acesteputeri pot fi grupate in trei atribute: posesia !us utendi-, folosinta !us fruendi- si dispozitia !us

abutendi-. n principiu, aceste atribute apartin exclusiv titularului si sunt exercitate de el sau altul

in numele sau. n virtutea legii sau a vointei titularului, o parte din aceste atribute vor putea fiexercitate si de alte persoane. $e fapt, din caracterul absolut al dreptutui de proprietate decurge

caracterul total al acestui drept.

Atributele dreptului de proprietate

Cele trei atribute ale dreptului de proprietate sunt: posesia jus utendi-, folosinta !us

fruendi- si dispozitia jus abutendi-.

Posesia ca atribut al dreptului de proprietate (jus utendi)

Acest atribut consta in prerogativa titularului dreptului de proprietate de a stapani in fapt

bunul. + asemenea stapanire poate apartine direct si nemi!locit proprietarului, exercitandu'se in

interes propriu si prin putere proprie. $ar, proprietarul poate conveni ca stapanirea de fapt sa fiefacuta si de o alta persoana, dar in numele si interesul lui. $eoarece in acest caz posesia


3/67

corespunde proprietatii, se poate afirma ca posesia se infatiseaza ca o expresie exterioara a

proprietatii. $ar nu se poate pune semnul egalitatii intre posesie care reprezinta o stare de fapt-

si proprietate care este o stare de drept-, mai ales ca, in unele cazuri, proprietatea poate apartineunei persoane, iar posesia alteia. $e exemplu, o persoana poate avea proprietatea unui bun, fara

sa aiba insa si posesia, dupa cum o persoana poate avea numai posesia, fara a fi insa si proprietar.

Posesia este un atribut important al proprietatii, deoarece a'l priva pe proprietar de acestdrept, inseamna a'i face dreptul ineficient, lipsit de utilitate. Posesia este mi!locul indispensabil

fiecarui proprietar pentru a realiza scopul sau, adica utilizarea economica a proprietatii sale. 0rice

proprietar trebuie sa aiba posibilitatea materiala de a se folosi de bunul sau. n caz contrar,proprietatea ar ramane o simpla utopie.

Posesia se gaseste insa nu numai in componenta dreptului de proprietate, dar si a

celorlalte drepturi reale, iar in cadrul fiecarui drept real are o fizionimie proprie. neori, prin

posesia exercitata in condipile legii, se a!unge la proprietate. $e exemplu, prin uzucapiune sedobandeste dreptul de proprietate, situatie in care posesia are un rol determinant.

Prin intrarea in vigoare a 2egii nr.383553 privind fondul funciar, persoanelor carora li s'

a reconstituit dreptul de proprietate, li s'au eliberat adeverinte care atesta acest drept. $e

asemenea, acelasi drept putea fi recunoscut prin %otararea comisiei !udetene data, fie incontestatiile impotriva masurilor stabilite de comisiile subordonate, fie in baza unei %otarari

!udecatoresti prin care s'a admis plangerea-. ntre momentul reconstituirii dreptului deproprietate si eliberarea titlului de proprietate, se interpune un alt moment si anume cel al punerii

in posesie a titularului dreptului. Prin aceasta operatie se delimiteaza cu exactitate suprafetele de

teren asupra carora s'a reconstituit dreptul de proprietate. a permite insa titularului sa'siexercite, printre altele, si dreptul de folosinta, fara nici o restrictie. Punerea in posesie permite

efectiv si exercitarea celorlalte doua atribute: folosinta si dispozitia.

Folosinta ca atribut al dreptului de proprietate (jus fruendi)

6olosinta constituie acea prerogativa in temeiul careia proprietarul poate intrebuinta

bunul in interesul sau, percepandu'i fructele naturale, civile si industriale-. Potrivit art. 487 Codcivil, fructele s'ar cuveni proprietarului in puterea dreptului de accesiune. nii autori considera

ca fructele se cuvin proprietarului in virtutea dreptului sau de proprietate si nu a dreptului de

accesiune. $reptul de folosinta, ca atribut al dreptului de proprietate, permite si culegereafructelor.

6ructele sunt produse de un anumit bun, cu o anumita periodicitate, fara sa'i altereze

substanta. le sunt produse de bunurile frugifere si se impart in trei categorii:

a- naturale se produc independent de vointa omului-& b- industriale presupun interventia omului-&

c- civile sunt consecinta unor acte !uridice ' c%iriile, dobanzile etc.-.

mportanta distinctiei dintre fructe si producte este indubitabila. n cazul uzufructului,productele apartin nudului proprietar, pe cand fructele sunt culese de uzufructuar, la posesie,

productele nu vor fi dobandite nici macar de posesorul de buna'credinta. n cazul coproprietatii,

fiecare proprietar este indreptatit la fructe sau producte, proprortional cu partea indiviza afiecaruia. Cota'parte din fructeva fi identica cu aceea din dreptul de proprietate.

n practica !udiciara s'a pus problema parta!ului de folosinta in cazul bunurilor comune

ale sotilor& de asemenea s'a pus problema parta!ului de folosinta si in materie succesorala. Codul

civil roman nu reglementeaza imparteala de folosinta, ci numai parta!ul de proprietate.


4/67

ispo!itia ca atribut al dreptului de proprietate (jus abutendi).

Prin dreptul de dispozitie vom intelege facultatea proprietarului de a dispune liber debunul sau. Astfel, proprietarul poate instraina bunul, cu titlul oneros sau gratuit. Posibilitatea de a

instraina nu e specifica doar dreptului de proprietate, ci este un atribut inerent notiunii de

patrimoniu. nstrainarea tuturor puterilor cuprinse in !us abutendi ec%ivaleaza cu o instrainare ainsusi dreptului de proprietate.

$ar proprietarul nu este numai liber sa instraineze bunul sau, dar are si dreptul sa'l

abandoneze sau c%iar sa'l distruga. n acelasi timp, proprietarul nu poate fi obligat sa instrainezebunul.

Proprietarul are o deplina libertate in exercitarea dreptului de dispozitie, dar el va putea

dispune numai "in limitele determinate de lege" art.480 Cod civil-. Prin exercitiul dreptului sau

de proprietate, titularului nu'i este permis sa pre!udicieze alte persoane. #om fi atunci inprezenta abuzului de drept, care nu este decat o fapta ilicita ce consta in exercitarea drepturilor

subiective intr'un mod contrar scopului lor sau legii. $eoarece dreptul de dispozitie nu poate fi

stirbit, nimanui nu'i este permis sa impiedice exercitarea lui.

Modalitatile dreptului de proprietate

Prin modalitate !uridica avem in vedere nu numai situatia cand mai multe persoane au un

drept de proprietate comun asupra unui bun sau mase de bunuri, dar si atunci cand exista anumite

situatii de incertitudine vremelnica in care se afla dreptul de proprietate.nii autori au considerat ca exista doar doua modalitati ale dreptului de proprietate:

proprietatea comuna si proprietatea rezolubila, alti autori au retinut ca, pe langa coproprietate

sau proprietate indiviza-, mai exista proprietatea rezolubila si proprietatea colectiva. ntr'o alta

opinie, cele doua modalitati, termenul si conditia pot afecta si proprietatea, asa incat se poatevorbi de o proprietate conditionata si o proprietate afectata de termen.

rebuie sa distingem intre doua situatii distincte: prima, cand mai multe persoane au undrept de proprietate asupra bunului si a doua, cand exista o situatie !uridica de incertitudinevremelnica in care se gaseste dreptul de proprietate. n primul caz, ne vom afla in prezenta

proprietatii comune, iar in al doilea caz, in prezenta proprietatii anulabile si proprietatii

rezolubile.

Proprietatea anulabila

#om defini proprietatea anulabila ca fiind acea modalitate !uridica a dreptului de

proprietate, care exprima starea de incertitudine vremelnica in care se gaseste acest drept, cand el

a fost transferat de la o persoana la alta printr'un act !uridic anulabil. Ceea ce este esential, actul

prin care s'a transmis dreptul de proprietate este lovit de nulitate relativa. n act este anulabilcand a fost inc%eiat prin vicierea consimtamantului& cu nerespectarea conditiilor referitoare la

capacitate, cand absenta cosimtamantului este urmarea lipsei discernamantului etc.

(ulitatea relativa poate fi invocata numai in cadrul termenului de prescriptie extinctiva sipoate fi acoperita prin confirmare expresa ori tacita, de catre cel ce o poate invoca. $eoarece

actiunea in anularea actului de dobandire este prescriptibila, pana la implinirea termenului

general de 7 ani de prescriptie extinctiva, cel ce a dobandit dreptul de proprietate se afla intr'osituatie incerta. $esigur, incertitudinea este vremelnica si ea dureaza pana la expirarea


5/67

termenului de prescriptie a actiunii in anulare. 6aptul de a nu se invoca anulabilitatea in termenul

de prescriptie ar ec%ivala cu o confirmare tacita prezumata. Credem ca incertitudinea poate fi

stopata c%iar inainte de implinirea termenului de prescriptie, atat timp cat are loc o confirmareexpresa, menita a acoperi nulitatea relativa. Prin confirmare sau expirarea termenului de

prescriptie, actul de proprietate anulabil se consolideaza si prin aceasta si dreptul de proprietate

al dobanditorului.

Proprietatea reolubila

Proprietatea rezolubila constituie o modalitate !uridica a dreptului de proprietate care

exprima situatia de incertitudine vremelnica a acestui drept, atunci cand transmiterea dreptului de

la o persoana la alta a avut loc sub conditie rezolutorie.Atunci cand conditia se realizeaza, dreptul de proprietate este desfiintat retroactiv. n

cazul in care conditia nu se realizeaza, dreptul de proprietate se consolideaza definitiv. n raport

cu transmitatorul, conditia are valoarea unei conditii suspensive. Practic, pana in momentul

implinirii sau neimplinirii conditiei dreptul de proprietate apartine in acelasi timp la doi

proprietari: dobanditorul, care este proprietar actual, dar sub conditie rezolutorie, sitransmitatorul, care continua sa fie proprietar eventual, dar sub conditie suspensiva.

Proprietatea rezolubila poate rezulta din lege sau din conventia partilor. Prin lege,proprietatea este rezolubila in urmatoarele cazuri:

' situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru nasterea unui copil art.87 Cod

civil-& daca donatorului i se va naste un copil, dreptul de proprietate se va revoca, daca nu i se vanaste, atunci dreptul de proprietate al donatorului se va consolida.

' situatia aceluia care a vandut cu facultatea de rascumparare art.37)3 si urm. Cod civil-.

n doctrina !uridica s'a sustinut ca ne'am mai aflat in prezenta proprietatii rezolubile, in

cazul accesiunii imobiliare artificiale. /'a sustinut ca, pana la comunicarea vointei proprietaruluiterenului de a'si insusi in proprietate acea constructie, constructorul exercita un drept de

proprietate care este supus desfiintarii. n realitate nu se poate vorbi de un drept de proprietaterezolubila al constructorului deoarece, in functie de prevederile art.451 Cod civil, proprietarulfondului este prezumat a fi si proprietarul constructiilor c%iar din momentul in care s'a inceput

edificarea lor. Constructorul beneficiaza doar de un drept de creanta si nu de un drept de

proprietate rezolubila.9urisprudenta a mai recunoscut existenta proprietatii rezolubile si in cazul in care un

coproprietar a instrainat integral un bun indiviz, fara acordul celorlalti coproprietari. Astfel, in

cazul in care unul dintre coproprietari, in timpul starii de indiviziune, vinde un bun indiviz,vanzarea nu este nula, ci supusa conditiei rezolutorii ca bunul vandut sa cada la parta! in lotul

altui coproprietar. n cazul in care bunul vandut cade in lotul coindivizarului vanzator, ca urmare

a efectului declarativ al parta!ului, acesta este considerat ca a fost proprietar exclusiv in mod

retroactiv si deci vanzarea ramane valabila. Prin urmare, pana la efectuarea parta!ului, vanzareanu poate fi considerata nula.

Cele mai importante efectependente conditionesi eveniente conditionesunt urmatoarele:

1. Pendente conditione.n intervalul de timp dintre momentul inc%eierii actului si cel alrealizarii conditiei, drepturile celor doi proprietari nu sunt egale.

Proprietarul sub conditie rezolutorie se va comporta ca un proprietar actual pur si simplu

in sensul ca va administra bunul si'i va culege fructele. ventualele acte de dispozitie aleproprietarului sub conditie rezolutorie sunt ele insele rezolubile, deoarece nimeni nu poate


6/67

constitui altuia mai multe drepturi decat are el insusi nemo plus juris ad alium transferre potest

quam ipse habet-. $e asemenea, riscul pieirii bunului apartine tot proprietarului sub conditie

rezolutorie.2. "veniente conditione.mplinirea conditiei duce la disparitia dreptului de proprietate,

cu efect retroactiv, astfel ca transmitatorul redobandeste dreptul de proprietate asupra bunului.

Cu toate acestea, principiul retroactivitatii nu a fost aplicat in toata rigoarea lui de catre instantele!udecatoresti. Astfel, s'a facut distinctia intre actele de dispozitie si actele de administrare. n ce

priveste actele de dispozitie, principiul retroactivitatii isi produce efectele in toata plenitudinea sa

resoluto jure dantis, resolvitur jus accipiens-. $eoarece si tertii sunt obligati sa suporteconsecintele retroactivitatii, consideram ca, de lege frenda, s'ar impune protectia lor din acest

punct de vedere.

Principiul retroactivitatii nu actioneaza insa in cazul actelor de administrare care raman

valabile. 6ructele culese de proprietarul sub conditie rezolutorie raman acestuia.

Proprietatea co!una "coproprietatea#

#om defini proprietatea comuna ca fiind acea modalitate a dreptului de proprietate carese caracterizeaza prin aceea ca dreptul de proprietate apartine simultan si concurent la doua sau

mai multe persoane, care exercita in mod egal, din punct de vedere !uridic, posesia, folosinta sidispozitia asupra unui lucru.

Proprietatea comuna poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, iar titularii dreptului

de proprietate pot fi persoane fizice, persoane !uridice, statul si unitatile administrativ'teritorialedar in acest caz, ca titulari ai dreptului de proprietate privata-.

$aca in mod obisnuit dreptul de proprietate asupra unui bun sau mai multor bunuri,

mobile sau imobile, apartine unei singure persoane, exista situatii cand acest drept apartine incomun mai multor persoane. $e regula, indiviziunea isi are originea in succesiune, dar ea nu este

specifica, asa cum s'ar parea, numai succesiunii. $e exemplu, ea poate rezulta dintr'o conventie,

din lege, ori ca efect al uzucapiunii cand de aceasta au beneficiat mai multe persoane etc.n vreme ce proprietatea rezolubila si proprietatea anulabila sunt mai rar intalnite,

modalitatea !uridica a coproprietatii este frecventa. Cu toate acestea, autorii Codului civil nu au

reglementat in mod special coproprietatea, ci cu totul accidental, cu prile!ul iesirii din indiviziune

art.)18 Cod civil-. $e altfel, art.)18 Cod civil se refera doar la parta!ul succesoral, insa doctrinasi !urisprudenta au considerat ca acest text de lege este aplicabil in toate cazurile de coproprietate

pe langa coproprietatea rezultata din succesiune, mai exista coproprietatea izvorata din contract

sau c%iar din lege, cum ar fi cazul proprietatii comune pe cote'parti fortata-. n doctrina !uridicas'a apreciat ca intre coproprietate si indiviziune nu exista o similitudine perfecta. Astfel, cand

mai multe persoane exercita in acelasi timp, in concurs, dreptul de proprietate asupra unuia si

aceluiasi obiect, ne gasim in fata asa zisei coproprietati, spre deosebire de cazul cand concursul

dreptului de proprietate priveste o universalitate de bunuri, in care caz avem de'a face cu stareade indiviziune propriu'zisa.

Formele dreptului de proprietate comuna

n prezent, exista doua forme de proprietate comuna: proprietatea comuna pe cote'parti si

proprietatea comuna in devalmasie. Ceea ce distinge proprietatea comuna cote'parti este faptulca obiectul ramane nefractionat in materialitatea sa, pe cand dreptul de proprietate se


7/67

fractioneaza pe cote'parti aritmetice ideale, egale sau inegale. $impotriva, in cazul proprietatii

comune in devalmasie dreptul de proprietate comuna apartine nefractionat tuturor titularilor

devalmasi si au ca obiect bunuri comune nefractionate in materialitatea lor.Proprietatea comuna in devalmasie poate rezulta din lege situatia bunurilor comune

dobandite de soti in timpul casatoriei- sau dintr'o conventie a partilor caz in care ea va dura atat

timp cat au convenit partile-. 2ic%idarea starii de devalmasie poate avea odata cu desfacereacasatoriei, prin moartea unuia din soti sau, in cazuri deosebite prin parta! in timpul casatoriei&

cand devalmasia rezulta din conventie, atunci ea inceteaza prin vointa partilor. Prin efectul

impartelii, starea de devalmasie se transforma intr'o coproprietate obisnuita, ocazie cu care sestabileste cota parte ideala a devalmasilor din bunului comun.

Proprietatea comuna pe cote'parti poate fi temporara sau fortata& forma temporara a

proprietatii comune pe cote'parti poate inceta oricand, potrivit dispozitiilor art. )18 Cod civil.

Proprietatea co!un$ pe cote-p$rti obisnuita sau te!porara

$reptul de proprietate comuna pe cote'parti se caracterizeaza prin aceea ca dreptul de

proprietate insusi este fractionat in cote'parti aritmetice ideale, egale sau inegale, iar obiectulramane nefractionat in materialitatea sa. $reptul de proprietate apartine la cel putin doi titulari& el

mai este cunoscut si sub denumirea de coproprietate. $eci, caracteristic coproprietatii este faptulca in vreme ce dreptul este fractionat, sub aspect material bunul mobil sau imobil continua sa

subziste.

xista mai multe teorii care au incercat sa defineasca natura !uridica a dreptului deproprietate comuna pe cote'parti.

Potrivit teoriei clasice, coproprietarii au un drept unic asupra bunului, insa se neaga

posibilitatea ca fiecare titular sa aiba un drept de proprietate individualizat sub forma unei cote'

parti.eoria proprietatii colective considera coproprietatea ca fiind o coproprietate colectiva&

pe langa vointa distincta a fiecarui coproprietar, exista si vointa colectiva a tuturorcoproprietarilor.eoria pluralitatii de drepturi de proprietate considera ca in cazul coproprietatii exista o

pluralitate de drepturi de proprietate asupra unui singur bun.

eoria moderna apreciaza ca proprietatea comuna pe cote'parti nu este o varianta adreptului de proprietate, ci un drept real sui generis, limitat si temporar.

$reptul de proprietate comuna pe cote'parti este o modalitate a dreptului de proprietate,

alaturi de proprietatea anulabila si proprietatea rezolubila. entionam ca nu numai dreptul deproprietate poate exista pe cote'parti, dar si alte drepturi reale, cum ar fi, de exemplu, dreptul de

superficie sau dreptul de uzufruct.

Proprietatea comuna pe cote'parti exista intre persoane fizice, intre persoane !uridice,

intre persoane fizice si !uridice, intre persoane fizice si stat sau unitatile administrativ'teritoriale,ca titulari ai dreptului de proprietate privata etc. ntre persoane fizice si stat, coproprietatea poate

sa apara in mai multe situatii: cota'parte a unui coproprietar a trecut la stat ca urmare a

inexistentei mostenitorilor sau acestia au renuntat expres sau tacit la succesiune& dobandirea princonfiscare sau prin acte !uridice etc. a cotei'parti a unui coproprietar& cu prile!ul executarii silite,

pentru satisfacerea creantelor sale, statul preia cota'parte din bunul comun etc.

Proprietatea comuna pe cote'parti temporara sau obisnuita poate inceta oricand prinparta!, pe cale amiabila sau prin intermediul instantelor !udecatoresti. Potrivit prevederilor


8/67

art.)18 Cod civil nimeni nu poate fi obligat sa ramana in indiviziune. ;eferindu'se la succesiuni,

textul legii prevede ca "n coerede poate oricand cere imparteala succesiunii, c%iar cand ar

exista conditii sau pro%ibitii contrarii". ste posibila inc%eierea unei conventii prin care sa sementina coproprietatea o perioada de timp, dar sa nu depaseasca * ani& dupa trecerea acestei

perioade, conventia va putea fi reinnoita art.)18 alin.1 Cod civil-. $aca o asemenea conventie

este obligatorie intre coproprietari in virtutea principiului puterii obligatorii a conventiilor legalintocmite-, pe perioada convenita gasindu'ne practic in prezenta unei coproprietati fortate, in alte

cazuri art. )18 alin. 1 Cod civil nu mai opereaza& de exemplu, avem in vedere situatia cand un

testator impune printr'un testament de a nu se face parta!ul intre mostenitori decat dupa cinci ani.+ asemenea dispozitie testamentara este contrara legii. ntr'adevar nimeni nu poate fi obligat sa

ramana in indiviziune. ste adevarat ca art.)18 Cod civil se refera doar la indiviziunile rezultate

din succesiune, iar in cazul coproprietatii rezultata din conventie, diviziunea va dura atat timp cat

au convenit coproprietarii. otusi, daca in acest caz coproprietarii nu au stabilit durata starii deindiviziune, credem ca oricare din coproprietari va putea cere oricand iesirea din indiviziune.

9urisprudenta a recunoscut coproprietarilor, atunci cand convin asupra mentinerii starii de

indiviziune, sa procedeze si la un parta! de folosinta, in sensul ca fiecare coproprietar sa culeaga

partea care i se cuvine din fructele produse de bunul indiviz, dobandind un drept de proprietateexclusiva asupra fructelor culese. esirea din indiviziune este imprescriptibila, iar impotriva unei

cereri de parta! se poate invoca uzucapiunea sau existenta unui eventual parta! voluntar inc%eiatanterior.

#odurile de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe cote$parti

Pe langa modurile generale de dobandire a dreptului de proprietate prevazute de art. 48*

si 48 Cod civil, exista unele moduri specifice de dobandire a dreptului de proprietate comuna pe

cote'parti. Cele mai frecvente moduri de dobandire sunt: succesiunea si conventiile. $esigur,coproprietatea exista de regula, in cazul bunurilor indivizibile, dar nimic nu impiedica sa aiba ca

obiect si bunuri divizibile.

Coproprietatea poate rezulta din faptul producerii unui bun de catre mai multe persoanede exemplu, edificarea unei constructii de mai multe persoane, pe terenul uneia din ele-.

Proprietatea comuna pe cote'parti poate fi dobandita prin accesiune, uzucapiune si

ocupatiune, cea mai frecventa fiind accesiunea imobiliara artificiala.n doctrina !uridica s'a considerat ca un mod de dobandire a proprietatii comune pe cote'

parti o constituie transformarea proprietatii comune in devalmasie in proprietate comuna pe cote'

parti. n principiu, nu opereaza o asemenea transformare, caracterul devalmas al proprietatii

pastrandu'se si dupa desfacerea casatoriei, pana in momentul parta!ului. Credem ca singuraposibilitate in care proprietatea comuna in devalmasie se transforma in proprietate comuna pe

cote'parti este cea in care, fara sa aiba loc impartirea bunurilor comune, se stabileste doar cota'

parte determinata a fiecarui sot si componenta masei bunurilor de impartit. ndividualizandu'secotele fiecarui fost sot asupra bunurilor comune, pana in momentul parta!ului ne vom afla in

prezenta unei proprietati comune pe cote'parti.

#odurile de exercitare a proprietatii comune pe cote$parti

Problema care se pune este aceea de a stabili modul in care coproprietarii exercita

atributele dreptului de proprietate posesie, folosinta si dispozitie-. n cazul coproprietatii,


9/67

exercitarea atributelor dreptului de proprietate prezinta anumite particularitati, care au fost

semnalate in repetate randuri de !urisprudenta.

a- xercitarea atributului de posesie.n situatia in care mai multi coproprietari exercita posesia asupra bunului comun, ne vom

afla in prezenta unei pluralitati de posesii. (imic nu impiedica insa pe coproprietari sa convina

ca posesia sa fie exercitata doar de un singur coproprietar sau c%iar de catre o terta persoana. b- xercitarea atributului de folosinta.

6olosinta este acel atribut al dreptului de proprietate, care permite proprietarului sa

intrebuinteze bunul in propriul sau interes, dobandind veniturile si fructele pe care bunul leproduce. Atat timp cat fructele au o existenta proprie si de sine statatoare, fiecare coproprietar,

desi se gaseste in indiviziune asupra bunului respectiv, este indreptatit sa le culeaga, potrivit

cotei sale de proprietate art.487 Cod civil-.


10/67

Atunci cand are loc pieirea totala a bunului comunt facand ca dreptul de proprietate

comuna pe cote'parti sa ramana fara obiect.

Cea mai obisnuita modalitate de incetare a coproprietatii o constituie insa parta!ul.Parta!ul poate fi de folosinta sau de proprietate.

1. Partajul de folosintasau imparteala provizorie cum a fost numit de unii autori are caobiect doar posesia si folosinta bunului comun. Prin parta!area folosintei materiale a bunului,

dreptul de proprietate comun nu este afectat. +biectul parta!ului de folosinta il constituie doar

posesia si folosinta, astfel ca fiecare coproprietar va putea culege fructele naturale si civile alebunurilor care i'au fost atribuite in mod provizoriu.

Parta!ul de folosinta nu este posibil niciodata prin %otarare !udecatoreasca in absenta

vointei coproprietarilor deoarece, spre deosebire de Codul civil francez, Codul civil roman

reglementeaza doar parta!ul de proprietate.

2. Partajul de proprietate.Potrivit prevederior art.)18 Cod civil: "(imeni nu poate fi

obligat a ramane in indiviziune. n coerede poate cere oricand imparteala succesiunii".

Prin parta! se pune capat starii de indiviziune, in sensul ca bunurile stapanite pe cote'partisunt trecute, conform cu intinderea cotelor respective cuvenite, in proprietatea exclusiva a

fiecaruia dintre coproprietari. Prin parta!, dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilorcomune devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra sau asupra unor bunuri

determinate in materialitatea lor, fiecare coproprietar devenind proprietarul exclusiv al bunurior

ce i'au fost atribuite.mparteala nu are efect translativ si nu reprezinta o instrainare, ci numai o individualizare

si o materializare a unor drepturi indivize.

Cand unul din coproprietari este minor si nu are capacitate de exercitiu, atunci parta!ul va

putea fi solicitat de reprezentantul legal& minorul care a implinit varsta de 34 ani va putea ceresingur parta!ul, dar numai cu incuviintarea prealabila. Cand un coerede este minor, imparteala

trebuie sa fie !udiciara& daca parta!ul se va face totusi voluntar, el va fi anulabil.

Parta!ul poate fi efectuat prin buna invoiala sau pe cale !udiciara.n ce priveste modalitatea concreta de iesire din indiviziune, instanta va trebui sa aiba in

vedere cateva reguli: astfel, se va urmari asigurarea deplinei egalitati intre coproprietari, in

sensul ca fiecare dintre ei sa primeasca intocmai partea de bunuri la care este indreptatit. $acanici unul din coproprietari nu este de acord ca parta!ul sa se faca prin atribuire, atunci se va

proceda la scoaterea bunului in vanzare la licitatie publica. n ce priveste efectuarea parta!ului

prin tragere la sorti, este un procedeu mai rar intalnit.

(efiind translativ de proprietate, parta!ul nu va fi supus sistemului publicitatii mobiliare.Coproprietarii pot conveni sa suspende iesirea din indiviziune pe un termen de cinci ani,

cu posibilitatea reinnoirii termenului art.)18 alin.1 Cod civil-.

Proprietatea co!un$ pe cote-p$r%i for%at$ sau perpetu$

/pre deosebire de proprietatea comuna pe cote'parti temporara, situatie in carecoproprietarii sunt liberi sa sisteze oricand starea de coproprietate, in cazul proprietatii comune

pe cote'parti fortata starea de indiviziune se mentine independent de vointa partilor. +biectul

coproprietatii fortate il constituie un bun sau anumite bunuri care, prin natura lor, nu pot fiimpartite, ele fiind folosite permanent de mai multi coproprietari. Coproprietatea este fortata


11/67

deoarece nu depinde de vointa coproprietarilor& ea a mai fost denumita si perpetua datorita

scopului sau destinatiei permanente careia ii sunt afectate bunurile respective. Aceasta forma de

proprietate este extrem de frecventa si imbraca diferite forme.

Caracterele juridice ale proprietatii comune pe cote$parti fortate.

n primul rand, aceasta coproprietate are un caracter fortat, deoarece, in principiu, se

impune vointei coproprietarilor.

Caracterul perpetuu al acestei forme de coproprietate. ste vorba de acele bunuri care,prin natura lor, nu sunt susceptibile de a fi impartite sau atribuite unuia din coindivizari in

deplina proprietate.

Caracterul accesoriu al coproprietatii fortate.


12/67

comune ale unei cladiri. Acoperisul unui imobil nu poate fi impartit, el urmand sa fie folosit in

comun de coproprietari si intretinut de catre acestia, si nu pe parti distincte, c%iar daca s'ar putea

practica o intrare separata .n coproprietar poate aduce modificari, sc%imbari sau transformari partilor comune ale

unei cladiri, cu conditia insa de a nu sc%imba destinatia imobilului, de a nu'i afecta soliditatea si

a nu leza exercitiul liber al celorlalti coproprietari asupra partilor comune.

2. espartiturile comune dintre fondurile vecine.n categoria despartiturilor comune

vor intra: zidul comun art.*50'03 Cod civil-& santul comun art.01'0* Cod civil-& gardulcomun art.0'05 Cod civil-.

a- >idul comun. >idul trebuie sa se gaseasca pe linia care desparte cele doua proprietati

vecine. 2egea instituie o prezumtie de comunitate& art.*50 Cod civil prevede ca in mediul urban

sau rural, "orice zid care serveste de despartire intre cladiri sau intre curte si gradina, si intreograzi la tara, se socoteste bun comun, daca nu exista titlu sau semn ce ar proba contrariul". Pana

la proba contrarie, legea prezuma ca zidul despartitor este proprietate comuna a ambilor vecini.

(efiind absoluta, ci !uris tantum, prezumtia de comunitate poate fi inlaturata proba

contrarie. nlaturarea prezumtiei de comunitate mai este posibila prin acte autentice sau acte subsemnatura privata. Cand unul din vecini a efectuat exclusiv acte de posesie asupra zidului

comun, prezumtia de comunitate va inceta. Atunci cand, potrivit art.*53 Cod civil, exista unsemn de necomunitate, prezumtia de comunitate devine inoperanta.

n coproprietar se poate sustrage de la obligatia impusa de art.*51 Cod civil, daca va

renunta la dreptul sau de comunitate.+rice coproprietar se poate folosi de zidul comun, insa cu obligatia de a nu sc%imba

destinatia bunului si nici de a'l impiedica pe celalalt coproprietar sa'si exercite dreptul sau.

n primul rand, legea permite coproprietarului sa zideasca in contra unui zid comun

art.*54 Cod civil-, insa este necesar acordul celuilalt coproprietar. n absenta acorduluicoproprietarului, nu pot fi facute desc%ideri de orice natura in zidul comun art.33 Cod civil-.

2egea permite coproprietarului, fara acordul celuilalt coproprietar, sa introduca grinzi sau

legaturi in toata grosimea zidului comun art.*54 Cod civil-.b- /antul comun. Potrivit dispozitiilor art.01 Cod civil, "oate santurile intre doua

proprietati se socotesc comune", daca nu exista titlu sau semn contrar. ste vorba deci, ca si in

cazul zidului comun, de santul care desparte doua proprietati. Art.01 Cod civil instituie oprezumtie de comunitate, fara sa distinga dupa cum cele doua fonduri sunt ingradite sau

neingradite. Prezumtia poate fi combatuta prin proba contrara titluri, uzucapiune, semne de

necomunitate-. n semn de necomunitate ar fi atunci cand pamantul care provine din saparea

santului a fost aruncat numai pe o parte a santului, caz in care se prezuma ca santul e proprietateacelui pe terenul caruia s'a aruncat pamantul art.04 Cod civil-. Cand pamantul a fost aruncat pe

ambele parti ale santului, acesta se considera comun.

Ca si in cazul zidului comun, coproprietarii sunt obligati sa suporte c%eltuielile necesareintretinerii santului.

c- ?ardul comun. Art.0 Cod civil reglementeaza o alta prezumtie de comunitate,

potrivit careia, orice gard viu sau uscat, care desparte doua proprietati, este considerat a ficomun. n ce priveste arborii care se gasesc in gardul comun, ei sunt prezumati a fi tot comuni

desigur, pana la proba contrarie-. 6ructele unor asemenea arbori revin coproprietarilor in parti

egale, inclusiv lemnul care ar rezulta din taierea lor. 6iecare coproprietar are dreptul sa ceara, pe


13/67

cale !udiciara, taierea arborilor si impartirea lemnului, atunci cand incetarea indiviziunii n'ar

putea avea loc pe cale amiabila.

3. Coproprietatea asupra lucrurilor comune apreciate ca fiind accesorii unor fonduri

vecine. /unt anumite astfel bunurile care se gasesc c%iar pe linia care desparte cele doua

proprietati si sunt destinate folosului comun al fondurilor fantani, poteci de acces etc.-. $esigur,practic dificultatea consta in a stabili daca bunul respectiv este sau nu proprietatea exclusiva a

unuia dintre vecini.


14/67

cand, desi starea de indiviziune fortata nu se mai impune cu necesitate, coproprietarii nu a!ung sa

se inteleaga cu privire la incetarea coproprietatii.

/emnificativ este faptul ca o asemenea modalitate de incetare a coproprietatii fortatepoate fi ceruta de unul din coproprietari si dispusa de instanta !udecatoresca. 9udecatorul este

liber sa aprecieze insa daca o asemenea impartire se impune, avand in vedere natura bunului

indiviz si destinatia lui. n conditiile in care instantele au decis ca indiviziunea fortata poateinceta pentru motivele aratate, credem ca parta!ul nu se limiteaza doar la folosinta bunului

comun, ci insasi la dreptul de proprietate.

7- n alt mod de incetare a coproprietatii fortate exista atunci cand un coproprietar

dobandeste proprietatea intregii cladiri, fond etc. de la ceilalti coproprietari& astfel, coproprietarul

respectiv dobandeste un drept exclusiv de proprietate asupra tuturor partilor comune ale

constructiei, instalatiilor, terenul aferent. $obandirea dreptului de proprietate poate avea loc prinmodurile originare si derivate de dobandire a dreptului de proprietate.

4- Pieirea integrala a bunului indiviz principal, impre!urare in care, disparand obiectul

coproprietatii, dispare si indiviziunea fortata. Pieirea poate loc din cauza de forta ma!ora sau dinculpa unui coproprietar ori a unui tert situatie in care se naste un drept la despagubiri, fiecare

coproprietar fiind despagubit proportional cu cota sa parte din bunul comun.

*- mplinirea termenului stipulat in conventia de mentinerea a indiviziunii, conventie

inc%eiata potrivit prevederilor art.)18 alin. 1 Cod civil. Conventia va inceta la implinireatermenului de cinci ani, iar daca conventia a fost reinnoita, inca pe cinci ani, sau pe un termen

mai scurt, la implinirea noului termen.

Proprietatea co!una in de&al!asie

Ca forma a proprietatii comune, proprietatea in devalmasie se distinge prin aceea caapartine nefractionat tuturor titularilor devalmasi si are ca obiect bunuri comune nefractionate inmaterialitatea lor. n cazul acestei forme de proprietate comuna, titularii nu au determinata nici

macar o cota'parte ideala, matematica din dreptul de proprietate.

Proprietatea comuna in devalmasie poate lua nastere prin efectul legii si prin conventiapartilor.

Ceea ce distinge proprietatea comuna in devalmasie de proprietatea comuna pe cote'parti

sunt urmatoarele:n timp ce la proprietatea comuna pe cote'parti dreptul de proprietate insusi este

fractionat in cote'parti aritmetice, egale sau inegale, la proprietatea comuna in devalmasie nici

unul din titulari nu are determinata o cota'parte ideala din dreptul de proprietate. Conturand cele

doua forme ale proprietatii comune, !urisprudenta a stabilit urmatoarele: in cazul proprietatiicomune pe cote'parti, coproprietarii cunosc de la inceput intinderea dreptului lor sub forma unei

fractiuni matematice 31, 37, 34, etc.- fara insa a cunoaste partea ce li se cuvine din bun,

aceasta realizandu'se abia cu prile!ul iesirii din indiviziune, cand se individualizeaza in bunulrespectiv cota'parte din drept& in cazul proprietatii comune sub forma devalmasiei, nu cunosc

nici macar intinderea drepturilor lor, atat cota'parte din drept, cat si cota'parte din bunuri,

determinandu'se o data cu iesirea din indiviziune.


15/67

2a coproprietatea pe cote'parti, fiecare coproprietar este liber sa dispuna de cota sa parte

din dreptul de proprietate, posibilitate care este exclusa in cazul proprietatii comune in

devalmasie.$aca in cazul proprietatii comune pe cote'parti actioneaza, in principiu, regula

unanimitatii pentru inc%eierea valabila a unor acte de administrare, folosinta sau dispozitie, in

cazul proprietatii comune in devalmasie a sotilor, asemenea acte vor putea fi inc%eiate de oricaresot, in virtutea mandatului reciproc tacit cu exceptiile prevazute de lege-.

n timp ce proprietatea comuna pe cote'parti ia fiinta si exista independent de calitatea

coproprietarilor, la proprietatea comuna in devalmasie dreptul de proprietate are caracter intuitupersonae.

reptul de proprietate in devalmasie al sotilor

(u trebuie sa se confunde devalmasia, ca modalitate a dreptului de proprietate, cu

comunitatea de bunuri a sotilor, deoareace comunitatea de bunuri are o sfera mult mai larga,

incluzand nu numai dreptul de proprietate, dar si dreptul de creanta si obligatiile. Prin art.70 din

Codul familiei s'a instituit, in raporturile patrimoniale dintre soti, regimul devalmasiei. Potrivitprevederilor art.70 Codul familiei, bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti,

sunt, din momentul dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. $ominant este regimul comunitatiide bunuri, iar separatiunea de bunuri, in cazul bunurilor proprii, are un caracter subsidiar.

+bligativitatea regimului comunitatii de bunuri impiedica pe soti, ca pe cale

conventionala sa deroge de la principiul cuprins in art.70 din Codul familiei. Caracterulimperativ al normei care reglementeaza regimul comunitatii de bunuri opereaza si in cazul

regimului !uridic al bunurilor proprii ale fiecarui sot in sensul ca, printr'o conventie, nu se pot

declara comune bunuri care prin determinarea legii sunt proprii-. ntre anumite limite, sotii pot

inc%eia intre ei, cu privire la bunurile comune si proprii, unele acte !uridice.ndiferent daca parta!ul bunurilor comune are loc in timpul casatoriei sau ulterior

desfacerii acesteia, el va urma procedura prevazuta de dreptul comun in materie de parta!. n

principiu, se va urmari ca impartirea bunurilor sa aiba loc in natura, daca aceasta nu este posibilase va lic%ida in devalmasia unuia din soti bunul, celalalt sot urmand sa primeasca in bani

contravaloarea cotei sale. Parta!area bunurilor devalmase se va face la valoarea de circulatie a

bunurilor calculata la momentul impartelii.ste admisibila de asemenea si actiunea in constatarea bunurilor personale, iar dupa

divort este posibil ca fostii soti sa solicite constatarea partii lor in bunurile comune. $eoarece

parta!area bunurilor nu are loc, vom fi doar in prezenta transformarii proprietatii comune in

devalmasie in proprietate comuna pe cote'parti.$upa desfacerea casatoriei, devalmasia sotilor ramane in fiinta pana in momentul

impartirii bunurilor ce o compun, insa nu'si mai gasesc aplicare prevederile legale privind

regimul !uridic al bunurilor comune, ceea ce inseamna ca administrarea, folosinta si dispozitiaasupra bunurilor nu se mai pot exercita in conditiile prevazute de Codul familiei ci in conditiile

prevazute de dreptul comun. xceptand actele de conservare, toate celelalte acte de administrare,

folosinta si dispozitie nu vor putea fi facute decat cu acordul ambilor fosti soti.$reptul de proprietate in devalmasie rezultat din conventia partilor. /unt situatii cand

devalmasia poate sa se nasca din vointa partilor, asa incat prerogativele dreptului de proprietate

vor fi exercitate de coproprietari, potrivit acordului dintre ei. /tarea de devalmasie va inceta fie


16/67

pe cale amiabila, fie pe cale !udiciara, in aceleasi conditii in care inceteaza proprietatea comuna

pe cote'parti.

$aca una din parti va cere constatarea partii ei din bunurile aflate in devalmasie, fara insaa solicita si parta!area bunurilor, atunci proprietatea in devalmasie se transforma in proprietate

comuna pe cote'parti. n timpul devalmasiei, nefiind stabilite cotele partilor, inseamna ca una din

parti nu va putea instraina bunul, iar creditorii personali ai oricareia dintre ele nu vor puteaurmari bunurile comune.

Definitia "notiunea# si ele!entele constituti&e ale posesiei

Autorii Codului civil roman, in art.384 alin.1, definesc posesia astfel: "Posesiunea este

detinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitata, una sau alta, de noi insine sau de altulin numele nostru". ntr'adevar aceasta definitie este incompleta si inexacta. Astfel, nu exista o

similitudine intre posesie si detinere, deoarece detinerea sau detentia reprezinta o simpla posesie

precara. (u exista similitudine nici intre posesie si folosirea unui drept, deoarece nu este exclus

sa fim in prezenta posesiei, fara ca sa existe un drept de exemplu, posesia pe care o are autorul

unui furt-. $esi Codul civil nu consacra posesiei un titlu special, in multe articole folosestetermenul de posesie.

Posesia nu este decat o stare de fapt sau puterea materiala pe care o exercita cinevaasupra unui lucru si care este analoaga cu aceea pe care o exercita un proprietar.

Posesia, se defineste ca fiind o stare de fapt care consta in stapanirea materiala a unui

bun, care permite posesorului sa se comporte ca si cum ar fi adevaratul titular al dreptului realdrept de proprietate sau al altui drept real-.

9urisprudenta a retinut constant ca posesia nu este decat o stare de fapt. Astfel, s'a stabilit

ca posesia este o stare de fapt care consta in stapanirea unui bun de catre o persoana ce se

pretinde a fi titularul unui drept real asupra acelui bun, ea putand fi exercitata si de o altapersoana in numele acesteia. Posesia poate fi sau nu conforma cu starea de drept& atunci cand

este conforma cu starea de drept, se considera ca posesia este legitima, in caz contrar ea estenelegitima. ndiferent daca este legitima sau nelegitima, c%iar daca este o stare de fapt, posesiaeste prote!ata de lege. /ub acest aspect, instanta suprema a decis ca nimanui nu'i este permis,

c%iar daca ar fi proprietar sau coproprietar, sa intre in posesia bunului impotriva vointei celui

care o exercita efectiv.Posesia constituie o stare de fapt de natura a produce unele drepturi pentru posesor si nu

trebuie tratata ca un drept real. Constituind un fapt exterior, detinerea in fapt a bunului este usor

de stabilit, deoarece orice persoana poate recunoaste personal o situatie de fapt.$ar simpla detinere materiala a bunului nu este suficienta. $e exemplu, vedem o

persoana lucrand constant o suprafata de teren& nu stim insa daca acea persoana poseda terenul ca

proprietar, ca un posesor sub nume de proprietar sau ca un detentor precar de exemplu, este un

arendas-. Pentru aceasta este necesar sa analizam elementele intrinseci ale posesiei, adicaelementele constitutive ale acesteia: corpus si animus.

1. "lementul material (corpus). Corpus constituie elementul material al posesiei.Absenta lui face imposibila posesia. $ar asa cum corpus nu poate exista fara animus, tot astfel

animus fara corpus nu poate oferi calitatea de posesor.

Corpus constituie o multitudine de acte materiale care sunt exercitate direct asuprabunului. Actele prin care se concretizeaza corpus variaza in raport de natura fizica a bunului de


17/67

exemplu, intr'un fel se exercita posesia asupra unei cladiri si altfel asupra unui teren-, precum si

in raport de dreptul real invocat de cel care invoca corpus.

lementul corpus cumuleaza un ansamblu de acte materiale. n ce priveste actele !uridice,s'a considerat, intr'o opinie pe care nu o impartasim, ca elementul corpus s'ar putea materializa

si in anumite acte !uridice pe care le'ar inc%eia posesorul: locatiune, depozit, comodat etc.

Posesia sub aspectul elementului corpus, va putea fi exercitata personal de posesor sauprin intermediul altei persoane. Aceasta regula a fost mostenita din dreptul roman, potrivit

caruia,pater familiasputea poseda prin intermediul fiilor sai sau sclavilor sai.

n posesor mai poate dobandi elementul corpus si prin intermediul unui mandatarspecial.

2. "lementul intentional (animus). Pentru a fi posesor nu este suficient sa existe doar

elementul corpus, fiind absolut necesar inca un element esential: animus. Acest elementpsi%ologic animus- consta in vointa posesorului de a stapani bunul pentru el, sub nume de

proprietar sau titular al altui drept real.

lementul animus il gasim reglementat in cateva articole din Codul civil. $e exemplu, in

materia uzucapiunii, printre alte conditii, art.384) cere ca, pentru a se putea uzucapa, posesiuneasa fie sub nume de proprietar. Pentru a uzucapa, dobanditorul primeste bunul de la un detentor

precar locatar, depozitar, creditor ga!ist, comodatar etc.-, elementul intentional trebuie sa existeneaparat in persoana posesorului. $oar minorii si alienatii mintali dobandesc posesia prin

intermediul reprezentantilor lor.

Art.38*4 Cod civil prevede ca, "Posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub numede proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul". Aceasta inseamna ca

legiuitorul a inteles sa instituie o prezumtie in favoarea posesorului, in sensul ca poseda sub

nume de proprietar, ramanand sarcina adevaratului proprietar de a dovedi ca posesorul este un

simplu detentor precar.Art.38** Cod civil prevede ca, atunci "Cand posesorul a inceput a poseda pentru altul, se

presupune ca a conservat aceeasi calitate, daca nu este proba contrarie". $eci, atat timp cat nu se

face dovada ca a avut loc o intervertire a posesiei, se prezuma ca detentorul a continuat sa'sipastreze calitatea de detentor precar.

'or!ele posesiei

$in punct de vedere !uridic, posesia imbraca mai multe forme, care se diferentiaza unele

de altele si genereaza consecintie !uridice distincte. n primul rand, o persoana poate detine unbun in temeiul unei conventii cu proprietarul, cu obligatia de a'l restitui acestuia. ste situatia

detentorului precar care nu poseda pentru sine, ci pentru altul ceea ce si face sa nu fie propriu'zis

un posesor in intelesul legii.

n al doilea rand, este vorba de o persoana care se comporta fata de bun ca un titular aldreptului. n acest caz, asupra bunului posesorul exercita o putere de fapt.

n al treilea rand, posesia ca atribut al dreptului de proprietate, este exercitata de insusi

titularul dreptului.#om examina sintetic cele trei trepte privind exercitarea puterii persoanei asupra

bunurilor mobile si imobile.


18/67

1. etentia precara

(u trebuie sa se confunde posesia cu detentia. C%iar daca in ambele cazuri bunul se aflain puterea fizica a persoanei, detentorul detine bunul pentru altul, fara sa se comporte ca titularul

unui drept real. $etentorul este obligat sa restituie bunul asa incat posesia sa nu contine decat

unul din elementele constitutive esentiale si anume: corpus. C%iar si atunci cand se foloseste debun cum ar fi cazul locatarului-, detentorul nu este un posesor, deoarece el trebuie sa remita

bunul. Ceea ce'i lipseste detentiei precare este elementul animus dominisau animus sibi habendi.

$etentori precari sunt, de exemplu, depozitarii, locatarii, comodatarii, creditorii ga!istii,carausii etc. n acest sens, potrivit art.38*7 Cod civil, nu constituie o posesie, ci o detentie

precara. "Actele ce exercitam sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica in calitate

de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, in puterea destinatiei

legale a aceluia"& tot o detentie precara va fi si "posesiunea ce am exercita asupra unui lucru alaltuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului" art.38*7 Cod civil-.

$etentorul precar poseda intotdeauna pentru altul, motiv pentru care precaritatea este

ec%ivalenta cu absenta posesiei. Posesorul nu beneficiaza nici de un drept real si nici de un drept

de creanta& dimpotriva, detentia este o stare de drept. Precaritatea constituie nu numai un viciu alposesiei, dar c%iar o cauza de excludere a posesiei.

n detentor precar este si depozitarul. Cat timp bunul se afla in depozitul sau, el nu arenici un drept de proprietate asupra lui, asa incat va trebui sa'l restituie in starea in care l'a primit.

n materia accesiunii imobiliare artificiale, constructorul de rea'credinta nu este

considerat un detentor precar asupra constructiei, pana in momentul in care proprietarul terenuluiisi exercita dreptul de proprietate ci este considerat un adevarat posesor pana in momentul in care

proprietarul terenului isi va manifesta dreptul sau de proprietate.

$etentor precar poate fi si vanzatorul care, dupa inc%eierea contractului de vanzare'

cumparare, continua sa detina bunul vandut, pana la o data ulterioara, cand va fi predatcumparatorului. ste cazul cand obligatia de a face de predare a bunului- nu se suprapune cu

obligatia de a da cea de transmitere a dreptului de proprietate-. $eoarece vanzatorul este obligat

sa predea bunul cumparatorului el este considerat un simplu detentor precar.+ detentie precara va exista si in cazul contractului de antrepriza cand, intre finalizarea

lucrarii de catre antreprenor si predarea ei beneficiarului, trece o perioada de timp. $eoarece

antreprenorul are obligatia de predare a lucrarii, el nu va detine lucrarea sub nume de proprietar,ci ca un detentor precar.

Art.38*7 alin.3 Cod civil include printre detentorii precari si pe uzufructuari. Aceasta

prevedere legala este numai partial corecta. n doctrina !uridica s'a considerat ca titularii

dezmembramintelor dreptului de proprietate n'ar fi decat niste posesori precari. itularuldezmembramantului de proprietate, fata de titularul dreptului de proprietate cu care a inc%eiat

conventia, este un detentor precar& in raport cu celelalte persoane, el fiind titularul unui drept real

este un posesor. $e asemenea, cand dezmembramantul dreptului de proprietate este dobanditprin alte modalitati decat conventie de exemplu, prin lege-, titularul nu este decat un detentor

precar. Asemenea posesori precari ar fi: uzufructuarul, uzuarul, titularul dreptului de abitatie,

superficiarul, titularul unei servituti.zuarul sau titularul dreptului de abitatie este un simplu detentor precar in ce priveste

dreptul de proprietate grevat, dar un posesor propriu'zis referitor la dreptul sau real.


19/67

+ dubla posesie exercita si superficiarul. Asupra constructiei al carui proprietar este,

superficiarul exercita posesia ca atribut al dreptului de proprietate, insa asupra terenului exercita

doar o detentie precara.Codul civil, in art.38*7 alin.1, include in categoria detentorilor precari si pe aceea care

"exercita posesia asupra unui lucru al altuia, prin simpla ingaduinta a proprietarului sau".

Asemenea posesori nu sunt considerati posesorii sub nume de proprietari.ste dificila o enumerare a tuturor detentorior precari, in afara celor mentionati, mai sunt

si altii, trasaturile lor !uridice fiind determinate de natura !uridica a actului care reglementeaza

raporturile dintre parti de exemplu: creditorul ga!ist, carausul, posesia precara acomostenitorului etc.-.

Cu titlu de exceptie, Codul civil reglementeaza patru cazuri cand este posibila

intervertirea detentiei in posesie art. 38*8 Cod civil-.

a- $etinatorul bunului primeste cu buna'credinta de la un tert altul decat adevaratulproprietar, un titlu translativ de proprietate referitor la bunul detinut art. 38*8 pct. 3 Cod civil-.

$e exemplu, c%iriasul cumpara imobilul in care locuieste de la un mostenitor, avand convingerea

ca mostenitorul este proprietarul bunului. $in momentul cumpararii, dobandind si animus sibi

habendi, detentorul precar devine un adevarat posesor.b- $etentorul precar neaga dreptul celui de la care a primit bunul prin acte de rezistenta

care pot consta in: c%iriasul aduce la cunostinta proprietarului ca el este adevaratul proprietar albunului, depozitarul sau comodatarul refuza restituirea bunului, pentru aceleasi motive etc.

/impla negare a dreptului de proprietate nu este insa suficienta& detentorul trebuie sa recurga la

acte concrete, de natura a provoca un conflict.c- $etinatorul stramuta posesia, printr'un act cu titlu particular translativ de proprietate,

la altul care este de buna'credinta. $eci tertul stapaneste bunul pentru sine, cel care transmite

bunul este un detentor precar, iar tertul de buna'credinta, se considera proprietar, desi

transmitatorul nu avea aceasta calitate.d- $etentorul precar transmite posesia printr'un act cu titlu universal, iar succesorul

universal este de buna'credinta.

oate cele patru cazuri de interventie a detentiei precare sunt prevazute expres de Codulcivil.

2. Posesia sub nume de proprietar

(u trebuie sa se confunde posesia ca stare de fapt cu posesia ca atribut al dreptului de

proprietate, ceea ce inseamna ca din punct de vedere !uridic nu exista o similitudine intre posesie

si proprietate. Astfel un proprietar poate fi si posesorul bunului sau dar sunt situatii cand unposesor nu se bucura si de dreptul de proprietate asupra bunului. n asemenea posesor, caruia ii

lipseste dreptul de proprietate asupra bunului, se comporta insa ca un adevarat proprietar fata de

bunul respectiv.2egiuitorul prote!eaza posesia, oferind inclusiv cai procesuale pentru a o apara in !ustitie

actiunile posesorii in reintegrare si in complangere-& in acelasi timp posesia produce insemnate

efecte !uridice permitand c%iar dobandirea proprietatii asupra bunului prin intermediuluzucapiunii.


20/67

3.Posesia ca atribut al dreptului de proprietate

Cele trei atribute ale dreptului de proprietate sunt: posesia, folosinta si dispozitia. Posesiaeste o componenta esentiala a dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale. Posesia ofera

proprietarului posibilitatea sa se foloseasca efectiv de bunul sau, asa incat proprietatea insasi fara

jus possidendinu ar exista.

Dobandirea si pierderea posesiei

1. obadirea posesiei. Pentru a opera posesia, este necesar ca sa fie intrunite cele doua

elemente constitutive: corpus si animus. /tapanirea materiala a bunului determina sa se prezume

vointa de a pastra bunul pentru sine. $obandirea prin stapanirea materiala rezulta fie dintr'unfapt unilateral al posesorului, atunci cand el exercita din proprie initiativa acte materiale de

detinere si folosinta, fie din predarea lucrului de catre fostul posesor, fie, in sfarsit, dintr'o

transmitere de la vec%iul posesor pentru cauza de moarte. inorii si alienatii mintali dobandesc

posesia prin intermediul reprezentantilor lor. $ar posesia poate fi dobandita si prin intermediul

unui mandatar sau a unui gerant de afaceri.;eferitor la mandatar, este necesar sa posede pentru mandant si nu pentru el insusi.

?erantul de afaceri va poseda doar in contul geratului.lementul animus este cel care conserva din punct de vedere calitativ posesia. Atat timp

cat posesorul renunta sa mai posede pentru sine sau posesia este intrerupta de catre un tert,

posesorul devine un simplu detentor precar.

2.Pierderea posesiei. Posesia poate fi pierduta atunci cand se pierd elementele sale,

corpus si animus. odalitatea cea mai obisnuita de pierdere este atunci cand ambele elementeconstitutive se pierd, cum ar fi cazul instrainarii bunului sau abandonarii lui.

Alta modalitate este atunci cand se pierde doar elementul material corpus-, cum ar fi

situatiile: bunul este distrus in intregime, este pierdut sau este trecut in posesia altei persoane.Posesia mai poate fi pierduta si in cazul disparitiei bunului din cauze de forta ma!ora.

Pierderea elementului animus determina, de asemenea, ca posesia sa inceteze. Prin

intermediul intervertirii titlului, posesorul devine un simplu detentor precar, ceea ce face ca sa

posede pentru altul.n cazul constitutului posesor, proprietarul instraineaza bunul sau, dar dupa instrainare,

dobanditorul il lasa in continuare instrainatorului, cu titlu de depozit sau inc%iriere. n acest caz,

transmitatorul va detine bunul ca un detentor precar./unt situatii cand pierderea posesiei poate avea loc impotriva vointei posesorului. $e

exemplu, bunul a intrat in domeniul public al statului sau unei unitati administrativ'teritoriale sau

a intrat in posesia altuia, impotriva vointei posesorului. n acest ultim caz, posesorul va putea

recurge la actiunile posesorii, pentru a redobandi posesia imobilului.


21/67

Calitatile si &iciile posesiei

Consideratiuni &enerale

ste posibil ca un posesor sa aiba atat corpus, cat si animus si totusi sa nu beneficieze deefectele !uridice ale posesiei. Aceasta inseamna ca simplul fapt de a cumula cele doua elemente

constitutive ale posesiei nu este suficient. 2egea mai cere indeplinirea si a altor conditii. Astfel,

art.384) Cod civil dispune ca este necesar pentru a se putea prescrie, ca sa existe "o posesiunecontinua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar".

n afara celor cinci conditii pe care trebuie sa le indeplineasca posesia, Codul civil

francez mai prevede inca o conditie, si anume necesitatea ca posesia sa fie neec%ivoca. steadevarat ca intr'o opinie s'a sustinut ca neec%ivocitatea ar fi o conditie inutila, dar ma!oritatea

autorilor romani si practica instantelor !udecatoresti au considerat ca este necesara si indeplinirea

acestei conditii.

$eoarece nu sunt suficiente cele doua elemente esentiale, corpussi animus sibi habendi,

art.384) Cod civil prevede necesitatea ca posesia sa indeplineasca si urmatoarele calitati: sa fiecontinua, neintrerupta, netulburata, publica, sub nume de proprietar. 2a acestea se adauga inca o

calitate a posesiei care este neec%ivocitatea. Absenta cel putin a uneia dintre aceste calitati faceca posesia sa devina viciata astfel incat ea nu va mai produce nici un efect.

Pentru a fi utila, posesia trebuie sa indeplineasca toate calitatile, prevazute expres de

art.384) Cod civil. #iciile posesiei sunt situatii contrare calitatilor ei.Printre alte conditii, art. 384) Cod civil prevede ca posesia trebuie sa fie neintrerupta si

sub nume de proprietar. n doctrina !uridica s'a relevat ca aceste conditii nu sunt propriu'zis

calitati ale posesiei, deoarece inexistenta lor nu viciaza posesia, ci pur si simplu o impiedica samai existe. n aceste conditii, singurele vicii veritabile ale posesiei ar fi: discontinuitatea,

violenta, clandestinitatea si ec%ivocitatea.

1. Posesia sa fie continua. Art.384) Cod civil prevede in mod expres, ca pentru a seputea prescrie, "se cere o posesiune continua", iar art.3848 Cod civil dispune ca "Posesiunea este

discontinua cand posesorul o exercita neregulat, adica cu intermitente anormale".

Continuitatea exista atunci cand bunul este stapanit cu regularitatea pe care o cere naturalui. Caracterul de continuitate nu exclude anumite intermitente. $e altfel, art.3848 Cod civil cere

ca intermitentele sa nu fie "anormale", de unde concluzia ca sunt admisibile intermitentele

normale.Continuitatea posesiei este intotdeauna prezumata. Aceasta prezumtie rezulta din

continutul art.38*0 Cod civil, operand atunci cand "Posesorul actual care probeaza ca a posedat

intr'un moment dat mai inainte, este presupus ca a posedat in tot timpul intermediar, fara insa ca

aceasta sa impiedice proba contrarie". ntermitentele trebuie sa fie deci premerse si urmate deacte de stapanire a bunului. n doctrina !uridica s'a considerat c%iar ca posesia mai vec%e ar putea

prezuma posesia actuala.

2. Posesia sa fie neintrerupta. $esi art.384) Cod civil distinge intre posesia continua si

posesia neintrerupta, unii autori, atunci cand trateaza caracterul continuu al posesiei, au in vedere

inclusiv neintreruperea acesteia . $impotriva, intr'o alta opinie, la care ne raliem, se considera canu exista similitudine intre continuitate si neintrerupere, din punct de vedere !uridic. n timp ce


22/67

continuitatea este opera posesorului insusi, intreruperea este faptul unui tert, care duce la

desfiintarea posesiei.Posesia nu inceteaza c%iar daca apar momente de discontinuitate, pe cand

in cazul intreruperii, ea se va pierde.$esi art.384) Cod civil enumera printre calitatile posesiei si pe aceea de a fi neintrerupta,

aceasta calitate vizeaza in special efectele posesiei. ntreruperea posesiei are in vedere in primul

rand uzucapiunea, deoarece duce la paralizarea ei.Art.3845 Cod civil prevede ca posesia se vaintrerupe prin modurile si conform regulilor prescrise in art.387'35)7 Cod civil aceste articole

de lege au in vedere cauzele care intrerup prescriptia-. Cand intervine un caz de intrerupere a

uzucapiunii, timpul scurs pana atunci nu mai produce nici un efect !uridic. Pentru a se puteadobandi dreptul de proprietate prin uzucapiune va trebui sa curga un nou termen, fara a se tine

seama de perioada anterioara.

Potrivit art.387 Cod civil, prescriptia poate fi intrerupta in mod natural sau in mod civil.

%ntreruperea naturala a prescriptiei aci!itive

Codul civil, in art. 384, prevede doua cazuri de intrerupere naturala:

a- "Cand posesorul este si ramane lipsit, in curs mai mult de un an, de folosinta lucruluisau de catre vec%iul proprietar sau de catre o a treia persoana". 6ormula "vec%iul proprietar" nu

este corecta, deoarece, in realitate este vorba tot de actualul proprietar.ntreruperea naturala consta in deposedarea posesorului actual de catre adevaratul

proprietar sau de catre un tert. sential este ca deposedarea sa fi avut loc impotriva vointei

posesorului. ste totusi cert ca pierderea posesiunii prin faptul posesorului produce de asemeneaintreruperea prescriptiei, de exemplu, cand posesorul abandoneaza sau cedeaza cu vointa lucrul.

n acest caz, nu este necesar ca intreruperea sa fi tinut un an.

ntreruperea va fi naturala doar cand este consecinta faptei omului si nu atunci cand

provine dintr'un caz de forta ma!ora. (iciodata forta ma!ora nu va intrerupe prescriptiaac%izitiva.

b- "Cand lucrul este declarat neprescriptibil in urmarea unei transformari legale a naturii

sau destinatiei sale" art.384 Cod civil-. 2egea se refera, in realitate, la situatiile in care bunuleste scos din circuitul civil, adica este declarat inalienabil.

Prin scoaterea terenurilor din circuitul civil a avut loc o intrerupere naturala a

uzucapiunii, in temeiul art. 384 Cod civil, deoarece aceste bunuri au fost declarate inalienabilesi implicit imprescriptibile.

%ntreruperea civila a prescriptiei aci!itive

ntreruperea civila va avea loc in urmatoarele cazuri:

' prin sesizarea instantei !udecatoresti printr'o cerere de revendicare din partea

proprietarului' prin savarsirea unui act incepator de executare

' prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, de catre cel in favoarea caruia

curge prescriptia ac%izitiva.Prin actele de intrerupere, proprietarul urmareste sa'si exercite dreptul sau de proprietate.

/unt asimilate cererii de c%emare in !udecata: cererea reconventionala, cererea de interventie,

cererea de c%emare in garantie. Prescriptia ac%izitiva nu se va intrerupe cand cererea de c%emare

in !udecata a fost respinsa, anulata, litigiul a fost suspendat sau s'a dispus perimarea.


23/67

;ecunoasterea dreptului de proprietate trebuie sa provina numai de la posesor, pentru ca

ea sa fie valabila, posesorul trebuie sa aiba capacitatea de a dispune.

Cazurile de intrerupere si suspendare a prescrippei ac%izitive sunt strict delimitate si nupot fi extinse la alte situatii. lata de ce, instrainarea imobilului de catre proprietar, nu constituie

un caz de intrerupere a prescriptiei ac%izitive, deoarece nu este prevazuta de lege.

3. Posesia sa fie netulburata

Potrivit art.38*3 Cod civil, posesia este tulburata atunci cand este intemeiata sauconservata prin acte de violenta impotriva sau din partea adversarului. ste necesar ca posesia sa

nu fi debutat si mentinuta prin acte de violenta fizica sau psi%ica. C%iar daca posesia a inceput

pasnic, dar a fost conservata prin acte de violenta, ea nu'si va produce efectele. Posesia sa fie

netulburata pe tot parcursul ei, deoarece aceasta conditie este impusa de insusi art.38*3 Cod civilcare dispune ca posesia nu trebuie "conservata prin acte de violenta". Cu toate acestea, pentru a

se considera tulburata posesia, va trebui ca actele de violenta sa aiba o anumita gravitate. ln cazul

actelor usoare de violenta, care nu duc la pierderea materiala a bunului, posesorul se limiteaza la

o stare de expectativa, asa incat posesia nu se considera viciata.

4. Posesia sa fie publica

Asemenea proprietarului si posesorul trebuie sa exercite posesia in vazul tuturor. Codul

civil nu prevede ce inseamna publicitatea posesiei, dar defineste posesia clandestina. Astfel,conform art.38*1 Cod civil, "Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in ascuns de

adversarul sau incat acesta nu este in stare de a putea sa o cunoasca". $e fapt, legiuitorul a dorit

ca posesia sa fie astfel exercitata, incat sa poata fi cunoscuta de cel impotriva caruia este

exercitata. ste necesar ca posesia sa fie publica pe toata durata ei./'a stabilit ca este necesar ca posesia sa se exercite public pentru ca proprietarul sa poata

afla de posesia ce se exercita impotriva sa. 2egea nu prevede insa si conditia ca proprietarul sa

aiba efectiv cunostinta de impre!urarea ca bunul sau este posedat de altul.

5. Posesia sa fie sub nume de proprietar

Art.384) Cod civil, printre conditiile pe care le impune posesiei, este si aceea de a fi

exercitata "sub nume de proprietar". Cu alte cuvinte, posesorul se considera titular al dreptului

referitor la bunul aflat in posesie. ntentia sa este aceea de a stapani bunul pentru sine si nu

pentru altul, asa cum procedeaza un detentor precar. Posesorul poseda intotdeauna pentru sine,pe cand detentorul precar pentru altul. Astfel, detin bunul pentru altul: arendasii, c%iriasii,

depozitarii, mandatarii, creditorii ga!isti, uzuarii, comodatarii etc.

Art.38*4 Cod civil prevede ca posesorul este prezumat ca poseda intotdeauna pentru sine,sub nume de proprietar, evident, se va putea face insa dovada ca posesorul a inceput a poseda

pentru altul. 2egea prezuma in caz de indoiala ca posesorul poseda pentru sine cu titlu de

proprietar.


24/67

,. Posesia sa fie neecivoca

Contrar Codului civil francez, art.384) din Codul civil roman nu include printre calitatile

posesiei si neec%ivocitatea. nii au considerat !ustificata eliminarea din textul romanesc a acestei

conditii, deoarece ar fi fost inutila sau ca ec%ivocitatea s'ar confunda cu precaritatea.Pe langa conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca posesia potrivit art.384) Cod civil,

mai este necesara si conditia ca ea sa fie neec%ivoca. + posesie este neec%ivoca atunci cand nu

sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemenete constitutive ale posesiei. ntr'adevar,acest viciu al posesiei, ec%ivocul, are in vedere in primul rand elementul intentional ' animus.

1. -iciul discontinuitatii

Conform prevederilor art.3848 Cod civil o posesie este discontinua atunci cand este

exercitata cu intermitente anormale. 2a aceasta se mai adauga situatia cand posesorul

abandoneaza bunul. (u exista similitudine intre intreruperea posesiei si discontinuitate, asa cum

am mai evidentiat, intreruperea este consecinta activitatii unui tert, pe cand discontinuitateaprovine de la posesor. $e asemenea, discontinuitatea, spre deosebire de intrerupere nu duce la

incetarea posesiei.$iscontinuitatea este un viciu temporar deoarece nu'si mai produce efectele cand actele

de stapanire au devenit regulate, conform naturii bunului- si in mod obisnuit, e aplicabila

bunurilor imobile.Art.3848 Cod civil nu exclude intermitentele in exercitarea posesiei, dar este absolut

necesar ca ele sa nu fie "anormale". ntr'adevar, intermitentele nu exclud continuitatea.

2. -iciul violentei

Posesia este viciata atunci cand este tulburata prin acte de violenta& in acest sens, art.38*3

C civ. dispune ca posesia este tulburata cand este intemeiata sau conservata prin acte de violentaimpotriva sau din partea adversarului. /unt excluse actele de violenta atat la inceputul posesiei,

cat si in timpul exercitarii ei.

n spiritul art.38*3 Cod civil, posesia va fi viciata atat atunci cand actele de violenta auexistat la inceputul posesiei, precum si atunci cand au fost savarsite in timpul posesiei.

#iolenta este un viciu relativ, asa ca, potrivit art.381 Cod civil, acest viciu va putea fi

invocat numai de cei in privinta carora posesiunea a avut un asemenea c%aracter. ste un viciu

temporar deoarece posesia redevine utila in momentul in care au incetat actele de violenta-&acest viciu este aplicabil atat in ce priveste posesia imobilelor, cat si posesia mobilelor.

3. -iciul clandestinitatii

Potrivit art.38*1 Cod civil, "Posesiunea este clandestina cand posesorul o exercita in

ascuns de adversarul sau incat acesta nu este in stare de a putea sa o cunoasca". ste dificil deimaginat o posesie clandestina in cazul bunurilor imobile, motiv pentru care clandestinitatea este

intalnita de regula la bunurile mobile. ;eamintim ca, c%iar daca posesia nu este publica, dar

proprietarul putea sa o cunoasca, atunci nu opereaza viciul clandestinitatii. n cazul in care


25/67

posesia debuteaza clandestin, dar ulterior devine publica, sau invers, principiul aplicabil este ca

publicitatea trebuie sa se manifeste pe intreaga durata a posesiei.

4. -iciul precaritatii

+ calitate esentiala a posesiei o constituie exercitarea ei sub nume de proprietar, adicaposesorul sa posede pentru sine si nu pentru altul. n situatia in care exercita posesia pentru altul,

posesorul ramane doar un detentor precar.

Precaritatea posesiei este sinonima cu absenta posesiei, dar nu credem ca art. 384) Codcivil a inclus inutil printre calitatile posesiei si exercitarea ei sub nume de proprietar. ocmai

aceasta calitate distinge posesia propriu'zisa de detentie precara.

#iciul precaritatii are un caracter absolut si perpetuu.

5. -iciul ecivocitatii posesiei

Art.384) Cod civil nu include printre conditiile posesiei si viciul ec%ivocitatii. + posesie

este ec%ivoca atunci cand sunt indoieli cu privire la existenta celor doua elemente constitutive aleposesiei: animus si corpus. /au cum s'a aratat in literatura de specialitate, "Posesia este ec%ivoca

atunci cand nu se cunoaste daca ea este manifestarea unui drept, in ipoteza in care actele invocateau un caracter indoielnic.

+ alta situatie cand ne putem afla in prezenta unei posesii ec%ivoce este atunci cand fara

sa se poata face dovada precisa, prin proba scrisa, a precaritatii, adversarul posesorului poate sainvedereze anumite circumstante de fapt, sa administreze dovezi de natura sa faca indoielnica

existenta unui !ust titlu, translativ in temeiul caruia posesorul a intrat in posesia bunului.

Efectele posesiei

Consideratiuni &enerale privind efectele posesiei

fectele pe care le produce posesia pot fi grupate in patru mari categorii:

a- dobandirea proprietatii asupra bunului posedat.

b- prezumtia de proprietate.c- dobandirea fructelor de catre posesorul de buna'credinta.

d- prote!area posesiei prin intermediul actiunilor posesorii.

n ce priveste primul grup de efecte !uridice ale posesiei, vom distinge dupa cum posesia

se exercita in materie imobiliara. Prin intermediul prescriptiei ac%izitive se vor dobandi

proprietatea sau alte drepturi reale, ca efect al unei posesii prelungite, in conditiile determinate de

lege. ;eferitor la bunurile mobile, legiuitorul nu a considerat necesar sa conditioneze dobandireaproprietatii prin trecerea unei perioade de timp& s'a considerat ca posesia valoreaza titlu de

proprietate conform art.3505 alin 3 Cod civil, "2ucrurile miscatoare se prescriu prin faptul

posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de scurgere de timp-.Atat timp cat posesia nu este viciata, ea produce anumite efecte !uridice. /pre deosebire

de posesia de rea'credinta, posesia de buna'credinta produce mai multe efecte.


26/67

n materia imobilelor, art.3858 Cod civil prevede ca "


27/67

Posesia permite posesorului sa figureze in calitate de parat in actiunea in revendicare.

Calitatea de parat intr'o asemenea actiune o va avea posesorul de buna'credinta sau cel de rea'

credinta, indiferent daca se urmareste revendicarea unui bun mobil sau imobil.

Dobandirea fructelor de catre posesorul de buna-credinta

n principiu, fructele se cuvin proprietarului, dar prin exceptie, ele vor fi percepute de

posesorul de buna'credinta. n dreptul roman, posesorul de buna'credinta putea detine numai

fructele bunurilor consumptibile, insa legislatiile moderne au extins dreptul dobanditorului debuna'credinta asupra tuturor fructelor. Posesorul de buna'credinta poseda ca proprietar, in

temeiul unui titlu de proprietate, fara sa cunoasca viciile acestuia art.48 Cod civil-. /ingura

conditie pentru a culege fructele este buna'credinta a posesorului.2a posesiune, posesorul este convins ca percepe fructele in calitate de proprietar, titlul

nefiind decat un aspect al bunei'credinte. ocmai titlul aparent valabil constituie un element de

natura a defini buna'credinta a posesorului. Posesorul va percepe fructele in temeiul bunei sale

credinte c%iar daca actul ar fi lovit de nulitate absoluta& aceasta pentru ca dispozitiile art.48 Cod

civil, nu disting intre titlurile lovite de nulitate relativa sau absoluta.Posesorul, dupa ce buna lui credinta a incetat, va restitui fructele neculese la timpul

potrivit, fiind considerate percepute la timpul potrivit fructele culese in conditii normale, adicacele naturale la coacere sau, dupa caz, la maturizarea lor, iar cele civile la implinirea scadentei.


28/67

n timp ce proprietatea va putea fi aparata prtn actiunile petitorii, posesia va fi ocrotita

prin intermediul actiunilor posesorii art.)4') Cod procedura civila-. Absenta unor cai legale

de aparare a posesiei, l'ar impiedica pe posesor ca, in caz de tulburare sau deposedare, sa'siocroteasca posesia. ste cazul, mai ales al posesorilor fara nici un titlu, care poseda bunul imobil

pentru a dobandi dreptul de proprietate asupra lui prin efectul uzucapiunii& un asemenea posesor

trebuie sa aiba la indemana o cale legala sa'si prote!eze posesia, ca urmare a efectelor !uridice pecare le va produce in viitor, deoarece, in caz contrar, s'ar afla oricand la discretia celor care ii

tulbura posesia.

$octrina !urdica si !urisprudenta au considerat ca actiunile posesorii imbraca doua forme:actiunea posesoriei in complangere si actiunea posesorie in reintegrare. +rice posesor va putea

recurge la aceste actiuni, indiferent daca este un neproprietar, un proprietar exclusiv sau un

coproprietar. 9urisprudenta a stabilit ca actiunea posesorie poate fi intentata c%iar si impotrva

proprietarului.xista deosebiri fundamentale intre actiunile posesorii si actiunile petitorii. n timp ce

actiunea posesorie pune in discutie doar faptul posesiei, exercitarea ei nefiind conditionata de

existenta unui titlu, actiunile petitorii abordeaza problema dreptului de proprietate sau al altui

drept real. /fera persoanelor care pot recurge la actiunea posesorie este mult mai larga decat ceacare poate promova actiunea in revendicare. Apoi, spre deosebire de actiunile in revendicare,

actiunile posesorii se solutioneaza intotdeauna de urgenta si cu precadere.Actiunile posesorii vor putea fi promovate de posesor atunci cand are loc o tulburare sau

o deposedare& tulburarea sau deposedarea pot fi consecintele unor acte materiale sau acte

!uridice. ndiferent daca tulburarea sau deposedarea are loc prin acte materiale sau acte !uridice,esential este ca faptul posesiei este lezat. Asa incat, daca prin tulburare sau deposedare nu se

contesta posesia, atunci actiunea posesorie nu'si are !ustificarea, ci ar putea fi intentata cel mult o

actiune in despagubiri.

Posesorul este liber sa opteze fie pentru actiunea posesorie, fie pentru actiunea petitorie.

Calitatea de reclamant intr$o actiune posesorie

(ormal este ca actiunea posesorie sa fie intentata de posesorul a carui posesie a fost

lezata. Acesta poate sa fie insusi proprietarul, deoarece posesia nu este decat un atribut al

dreptului de proprietate si ea insasi va putea fi prote!ata.Pe langa proprietar, vor putea promova actiunile posesorii titularii unor drepturi reale:

uzufructuarul, uzuarul, superficiarul, titularul dreptului de abitatie sau servitute. Actiunea

posesorie poate fi introdusa de orice posesor care poseda bunul imobil sub nume de proprietar.

Pot avea calitatea de reclamanti intr'o actiune posesorie si detentorii precari care detinbunuri in interesul lor propriu, excluzandu'se situatia cand autorul tulburarii este tocmai cel

pentru care ei exercita posesia.

Calitatea de parat intr$o actiune posesorie

Actiunea posesorie va trebui intentata impotriva autorului tulburarii sau deposedarii.Actiunea poate fi introdusa impotriva succesorilor cu titlu universal ai acestuia.

n ipoteza in care paratul va declara ca a actionat din dispozitia unui tert, posesorul

reclamant fie ca isi va indrepta actiunea impotriva tertului, fie direct impotriva celui care a

produs tulburarea, raspunderea acestuia intemeindu'se pe calitatea sa de mandatar.


29/67

xceptand unele dezmembraminte ale dreptului de proprietate, cum ar fi, uzufructul sau

servitutea, care vor putea fi prote!ate pe calea actiunii posesorii, asemenea actiuni nu vor putea fi

indreptate impotriva contractantilor.$aca autorul tulburarii sau deposedarii decedeaza, actiunea posesorie va fi indreptata

impotriva mostenitorului care are posesia bunului.

biectul actiunii posesorii

n timp ce dreptul roman permitea protectia posesiei inclusiv la bunurile mobile, dreptulmodern recunoaste posibilitatea de a apara posesia numai in cazul bunurilor imobile. /olutia

este, intr'adevar, logica, deoarece, potrivit prevederilor 3505 alin.3 Cod civil, posesorul de buna'

credinta al unui bun mobil este prezumat a fi proprietarul acelui bun. Aceasta inseamna ca,

titularul va putea recurge oricand la actiunea in revendicare.Actele de tulburare sau deposedare trebuie sa fie intentionate si sa nu se limiteze la

simple afirmatii sau reclamatii la adresa posesorului.

$aca actele de tulb

21883013 Drept Civil Drepturile Reale

Documents

Transcript of 21883013 Drept Civil Drepturile Reale