2008_rrc_sup

1-5 Cardiopatie ischemică A7 6-10 Insufi cienţă cardiacă A13 11-15 POSTER FORUM I A18 16-51 POSTER I A24

52-56 Aritmii I A65 57-61 Aritmii II A71 62-66 POSTER FORUM II A79 67-101 POSTER II A85

102-106 HTA – Valvulopatii – Cardiomiopatii A123 107-111 Cardiologie intervenţională A131 112-116 POSTER FORUM III A138 117-151 POSTER III A144

152-156 Varia I A182 157-161 Varia II A189

Index autori A196 Index subiecte A201

Luni 22 septembrie 2008

Marţi 23 septembrie 2008

Sâmbătă 20 septembrie 2008

Duminică 21 septembrie 2008

Vol. XXIII,

Suplimentul A, 2008

Vol. XXII, Nr. 1, 2008

1-5 Ischemic cardiopathy A7 6-10 Heart failure A13 11-15 POSTER FORUM I A18 16-51 POSTER I A24

52-56 Arrhythmias I A65 57-61 Arrhythmias II A71 62-66 POSTER FORUM II A79 67-101 POSTER II A85

102-106 Arterial hypertension - Valvulopathies - Cardiomyopathies A123 107-111 Interventional cardiology A131 112-116 POSTER FORUM III A138 117-151 POSTER III A144

152-156 Varia I A182 157-161 Varia II A189

Authors index A196 Topics index A201

Monday, September 22nd, 2008

Tuesday, September 23rd, 2008

Saturday, September 20th, 2008

Sunday, September 21st, 2008

Vol. XXIII,

Suplimentul A, 2008

Preşedinte: Radu CăpâlneanuPreşedinte ales: Dan DeleanuPreşedinte anterior: Carmen GinghinăVicepreşedinţi: Marius Vintilă Ioan Mircea ComanSecretar: Doina DimulescuTrezorier: Radu Ciudin

Membri: Eduard Apetrei Şerban Bălănescu Carmen Bedeleanu Ovidiu Chioncel Mircea Cinteză Gheorghe Andrei Dan Maria Dorobanţu Dan Gaiţă Bogdan Mut-Vitcu Tiberiu Nanea Mariana Rădoi Anca Sglimbea Gabriel Tatu-Chiţoiu Dragoş Vinereanu

CONSILIUL DE CONDUCERE AL

SOCIETĂŢII ROMÂNE DE CARDIOLOGIE

ISSN: 1583-2996

Colegiul de redacţie

Editura: Media Med PublicisPublicitate: offi [email protected]ţie: Revista Română deCardiologie se distribuie membrilor Societăţii Române de CardiologieAbonamente: offi [email protected]

Caseta tehnică

Răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate revine în întregime autorilor. Opi-niile, ideile, rezultatele studiilor publicate în Revista Română de Cardiologie sunt cele ale autorilor şi nu refl ectă poziţia şi politica Societăţii Române de Cardiologie. Nicio parte a acestei publicaţii nu poate fi reprodusă, stocată, transmisă sub nicio formă sau mijloc (elec-tronic, mecanic, fotocopie, înregistrare) fără permisiunea scrisă a edito rului.© Toate drepturile rezervate Societăţii Române de Cardiologie.Contact: Societatea Română de Cardiologie Str. Avrig nr. 63, Sector 2, Bucureşti Tel./Fax: +40.21.250 01 00, +40.21.250 50 86, +40.21.250 50 87; E-mail: [email protected]

Alexandru Câmpeanu - BucureştiMircea Cinteză - BucureştiRadu Ciudin - BucureştiRadu Cristodorescu - TimişoaraD. V. Cokkinos - GreciaG. Andrei Dan - BucureştiDan Deleanu - BucureştiGenevieve Derumeaux - FranţaDoina Dimulescu - BucureştiMaria Dorobanţu - BucureştiŞtefan Iosif Drăgulescu - TimişoaraGuy Fontaine - Franţa

Bradu Fotiade - BucureştiAlan Fraser - AngliaMihai Gheorghiade - USALeonida Gherasim - BucureştiE. Grosu - Chişinău, R. MoldovaAssen R. Goudev - Bulgaria Alexandru Ioan - BucureştiDan Dominic Ionescu -CraiovaMatei Iliescu - BucureştiAndre Keren - IsraelIoan Maniţiu - SibiuGerald A. Maurer - Austria

Şerban Mihăileanu - FranţaNour Olinic - Cluj-NapocaFausto Pinto - PortugaliaGian Luigi Nicolosi - ItaliaMariana Rădoi - BraşovWillem J. Remme - OlandaDoina Rogozea - BucureştiMichal Tendera - PoloniaIon Ţintoiu - BucureştiPanagiotis Vardas - GreciaDragoş Vinereanu - BucureştiMarius Vintilă - BucureştiDumitru Zdrenghea - Cluj-Napoca

Colectivul de redacţie

Redactor şefEduard Apetrei

Redactor şef adjunctCarmen Ginghină

RedactoriRadu CăpâlneanuCezar Macarie

Redactor fondatorCostin Carp

Redactori asociaţiMihaela RuginăRuxandra JurcuţBogdan A. PopescuCostel Matei

Revista Română de Cardiologie | Vol. XXIII | Suplimentul A, 2008

ni mentelor cardiovasculare după ajustarea pentru alţi factori de risc cardiovasculari (OR 0.72; 95%CI 0.57-0.83, p=0.004) s-a dovedit de asemenea independent în analiza multivariantă.Concluzie: Apolipoproteinele B şi A-I pot fi considerate ca un mijloc de evaluare a riscului cardiovascular, va-loarea lor predictivă fi ind superioară celei obţinute prin evaluarea profi lului lipidic convenţional. Datele obţi nute sugerează determinarea apolipoproteinelor în prac tica clinică curentă.

2. Expansiunea infarctului miocardic acut la bolnavii cuhipertrofie ventriculară stângă preexistentă faţă de cei fără hipertrofie ventriculară Camelia Nicolae, Nicolae Păun, Gabriela Gheorghe, Irina Andrei, Sorin Vişan, Conf. Adriana Ilieşiu,Prof. Tiberiu NaneaSpitalul Clinic Caritas ‚Acad. N. Cajal’

Scop: Scopul studiului a fost de a evalua expansiunea produsă după infarctul miocardic (IMA) la bolnavii cu hipertrofi e ventriculară stângă (HVS) preexistentă faţă de cei fără hipertrofi e.Material şi metodă: Au fost incluşi în studiu 88 bolnavi cu IMA cu localizare antero-septală şi HVS preexistentă şi 84 bolnavi cu aceeaşi localizare a necrozei şi fără HVS preexistentă. Criteriile de includere în studiu au fost: primul infarct miocardic, infarct cu supradenivelare de segment ST şi localizare antero-septală V1V4, dimensiuni normale a cavităţii VS şi prezenţa HVS. Criteriile de excludere au fost: infarct miocardic sechelar – unul sau mai multe, insufi cienţă cardiacă clasa III-IV NYHA, tulburări de ritm sau conducere, valvulopatii moderate şi severe, localizare nonanterioară a necrozei. Au fost utilizaţi următorii parametrii: grosimea pereţilor VS, wall-stressul sistolic, profi lul fl uxului mitral, masa ventriculului stâng, viteza în tractul de ejecţie al VS; de asemenea, a fost comparată efi cienţa trombolizei la

1. Valoarea apolipoproteinelor A-I şi B şi a lipidelor plasmatice ca factori de risc cardiovascular Lucia Agoşton-Coldea, Teodora Mocan, LD Rusu,R Pais, DL Dumitrascu Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu, Clinica Medicala II, Cluj-Napoca

Obiectivele studiului: Evidenţe recente arată că rapor-tul apolipoproteic (apo)B/apoA-I este un indicator mai bun pentru riscul coronarian decât profi lul lipidic con-venţional. Plecând de la aceste date ne-am propus să studiem dacă apoB, apoA-I şi raportul apoB/apoA-I sunt factori de risc independenţi pentru cardiopatia ische mică şi dacă măsurarea apolipoproteinelor este supe rioară determ inării fracţiunilor lipidice plasmatice în evaluarea riscului de evenimente coronariene.Material şi metodă: S-a realizat un studiu transversal în care au fost incluşi 289 subiecţi, divizaţi în două gru puri: 144 subiecţi cu infarct miocardic vechi şi 145 subiecţi fără cardiopatie ischemică, dar cu factori de risc cardiovasculari. Au fost evaluaţi parametrii antro -po metrici şi factorii de risc cardiovasculari. Dozarea frac ţiunilor lipidice s-a făcut prin metoda enzi ma tică, iar a apoA-I şi apoB a fost realizată prin imuno turbi-dimetrie.Rezultate: Valorile medii ale fracţiunilor lipidice au fost mai reduse la subiecţii cu infarct miocardic decât la su biecţii fără cardiopatie ischemică: colesterolul total (186.06±48.11 vs. 206.93±42.28 mg/dl, p=0.0001), LDL-coles terolul (118.57±42.95 vs. 129.53±39.75 mg/dl, p=0.023), HDL-colesterolul (43.64±12.32 vs. 50.48±21.09 mg/dl, p=0.0008) şi ale trigliceridelor (145.38±62.74 vs. 167.56±82.11 mg/dl, p=0.01). Nivelul plas matic al apoB a fost mai mare la subiecţii cu infarct mio cardic (1.12±0.57 vs. 0.86±0.27 g/l, p=0.0001), iar cel al apoA-I mai redus (1.31±0.47 vs. 1.40±0.39 g/l, p=0.101). Analiza multivariantă indică faptul că nivelul plasmatic a apoproteinei B peste valoarea de 1.7 g/l este strâns corelat cu prezenţa infarctului miocardic (OR 3.96; 95%CI 2.87-5.02, p=0.001) independent de alte cova riabile ca vârsta, fumatul, obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, fracţiunile lipidice. Efectul protectiv al apolipoproteinei A-I împotriva eve-

CARDIOPATIE ISCHEMICĂ | ISCHEMIC CARDIOPATHY

CARDIOPATIE ISCHEMICĂISCHEMIC CARDIOPATHY

Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

cele 2 grupuri de pacienţi. Pentru obţinerea propriu-zisă a lungimii segmentului expansionat a fost utilizată o formulă matematică originală: L=2,68√A, unde L a reprezentat lungimea segmentului expansionat şi A=aria zonei anterioare a cavităţii VS obţinută pin secţiunea sagitală la nivelul pilierilor.Rezultate: Bolnavii cu HVS preexistentă au fost repartizaţi în grupa I, iar cei fara HVS în grupa a II-a. Între cele două loturi de bolnavi nu au existat diferenţe semnifi cative privind caracteristicile generale cu excepţia grosimii pereţilor VS, a masei miocardice, prezenţei semnelor de HVS pe electrocardiogramă.Cel mai important parametru ecocardiografi c a constat în lungimea segmentului expansionat care la grupul I a prezentat valoarea de 13,88±1,31 mm, iar la grupul II a înscris 17,06±1,21 mm, iar diferenţa a fost semnifi cativă statistic.

Parametrii ecocardiografi ci utilizaţi în studiu pentru evaluarea tipului de hipertrofi e au prezentat valori diferite, semnifi cativ statistic pentru cele 2 grupuri. Profi lul fl uxului mitral a fost predominant de tip “relaxare întârziată” pentru grupul I (82%) şi într-un procent mult mai redus şi pentru grupul II (60%) la care s-a înregistrat o pondere mai mare a profi lului mitral “tip restrictiv” (35%). Efi cienţa trombolizei nu a infl uenţat lungimea segmentului expansionat.Concluzii: HVS preexistentă IMA cu supradenivelare de segment ST şi dimensiuni normale a cavităţii VS s-a asociat cu limitarea fenomenului de expansiune a infarctului. Rezultatele studiului demonstrează o corelaţie indirectă între grosimea peretelui şi lungimea segmentului expansionat.

The expansion of myocardial infarction in patients with pre-existing left ventricular hypet-rophyCamelia Nicolae, Nicolae Păun, Gabriela Gheorghe, Irina Andrei, Sorin Vişan, Conf. Adriana Ilieşiu, Prof. Tiberiu Nanea“Acad. N. Cajal” Caritas Hospital, Bucharest, Romania

Objectives: Th e aim of the study was to assess the expansion aft er acute myocardial infarction in patients

with preexisting ventricular hypertrophy compared with patients without hypertrophyMethods: 88 patients with acute myocardial infarction, anterior V1-V4 location and preexisting ventricular hypertrophy and 84 patients with acute infarction, same location, but without hypertrophy were selected in the study. Th e inclusion criteria was: fi rst myocardial infarction with ST elevation, antero-septal location V1-V4, normal left ventricular cavity dimension and preexisting left ventricular hypertrophy . Patients were excluded if any of the following occured: previous myocardial infarction, class 3 or 4 NYHA heart failure, rhythm or impulse conduction disturbances, moderate or severe valvular heart disease, nonanterior infarct location. Th e following parameters were performed: left ventricular wall thickness, systolic wall-stress, mitral fl ow profi le, left ventricular outfl ow velocity. Also was compared the successfull of reperfusion. Th e length of infarct expansion was calculated with an original mathematical formula: L=2,68√A, were L=length of infarct expansion, A=area of anterior ventricular cavity which is obtained in parasternal short axis section at papillary muscle level.Results: Patients were included in group I with hypertrophy and in group 2 without hypertrophy. Th ere was any diff erences between the groups compared, except for left ventricular wall thickness, myocardial mass and left ventricular hypertrophy on electrocardiogram. Th e most signifi cant echocardiographic parameter was infarct expansion length which in the fi rst group was 13,88±1,31 mm and in the second 17,06±1,21 mm and the diferences was signifi cant. Th e echocardiographic parameters used to analize left ventricular hypertrophy characteristics were diff erent within the groups. Th e mitral velocity profi le was mainly delayed relaxation type (82%) and 62% respectively with a more important distribution of restrictive pattern in the second group. Th e successful of reperfusion did not infl uence the length of infarct expansion.Conclusion: Preexisting left ventricular hypertrophy in acute myocardial infarction was associated with limitation of infarct expansion. Th e results of this study demostrate an indirect correlation between the thickness of ventricular wall and the length of infarct expansion.



3. Enoxaparină, heparină nefracţionată sau ambele la pacienţii cu infarct miocardic acut cu supradenivelare desegment ST? Date din Registrul RO-STEMIG.P. Tatu-Chiţoiu1, M. Dorobanţu1, M. Cinteză1,E. Craiu2, D.D.Ionescu3, C. Olariu4, C. Pop5,C. Arsenescu-Georgescu6, A. Diaconeasa1,R. Bugiardini7

1Bucureşti2Constanţa3Craiova4Arad5Baia Mare6Iasi, Romania7Bologna, Italia, din partea investigatorilor Registrului Român pentru infarct miocardic acut cu supradenive-lare de segment ST (RO-STEMI)

Introducere: 1. Studii recente au arătat o mai bună evo-luţie la pacienţii cu infarct miocardic acut cu supra deni-velare de segment ST (STEMI), care au primit enoxa pa-rină (Enox) pentru 8 zile comparativ cu cei care au pri-mit heparină nefracţionată (UH) timp de 48 ore. Aceas-tă diferenţă a fost suspectată ca fi ind datorată efectului rebound indus de suspendarea UH după 48 ore.

2. Efectele dublei anticoagulări (UH urmată de Enox) versus UH nu au fost încă evaluate.Obiectiv: Compararea mortalităţii intraspitaliceşti şi a incidenţei hemoragiilor cerebrale la pacienţii înrolaţi în Registrul român pentru STEMI (RO-STEMI) trata ţi fi e cu UH+Enox, fi e cu UH ca terapie asociată trombo-lizei.Metodă: În perioada 1.01.2003-31.12.2007, un număr de 2477 pacienţi consecutivi înrolaţi în RO-STEMI, în primele 6 ore de la debutul durerii toracice, au pri-mit terapie fi brinolitică (Streptokinaza, tPA, rPA, TNK+PA) asociată cu UH şi Enox (UH 1000 UI/oră, 48 ore urmată de Enox 1mg/Kgc pentru 8 zile, n=377), Enox (30-40mg iv bolus urmată de 1mg/kcg pentru 8 zile, n=470) sau UH (1000 U.I./oră timp de 72-96 ore, n=1600). Toţi pacienţii au primit tratament aspirină şi/sau clopidogrel în afara contraindicaţiilor.Rezultate: Mortalitatea intraspitalicească a fost semni-fi cativ mai redusă în subgrupul cu UH+Enox, compa-rativ cu subgrupul cu UH (3,4% vs. 9,0%, p=0,0001). O

tendiţă spre mortalitate mai redusă a fost inregistrată şi în subgrupul Enox (6,2%), comparativ cu subgrupul UH (p=0,054). După ajustarea în funcţie de vârstă şi administrarea de aspirină şi/sau clopidogrel, pacienţii trataţi cu UH+Enox au avut un risc de deces de 1,61 ori mai scăzut comparativ cu pacienţii trataţi cu UH (95% CI, 0,21-0,72, p=0,003). Diferenţa între Enox şi UH nu a fost semnifi cativă. Incidenţa hemoragiilor cerebrale non-fatale nu a fost diferită la pacienţii care au primit terapie combinată cu UH+Enox (0,3%), sau Enox (0,4%) sau UH (0,8%).Concluzii: Datele din Registrul RO-STEMI sugerează faptul că o combinaţie între UH (48 ore) şi Enox până la 8 zile poate contribui până la reducerea semnifi cativă a mortalităţii intraspitaliceşti la pacienţii cu STEMI şi terapie trombolitică comprativ cu pacienţii trataţi numai cu UH de 48 de ore.

Enoxaparin, unfractioned heparin or both in patients with ST-segment elevation myocardial infarction? Data from the RO-STEMI registryG.P. Tatu-Chiţoiu1, M. Dorobanţu1, M. Cinteză1,E. Craiu2, D.D.Ionescu3, C. Olariu4, C. Pop5,C. Arsenescu-Georgescu6, A. Diaconeasa1

1Bucharest2Constanţa3Craiova4Arad5Baia Mare6Iasi, Romania7Bologna, Italy, on behalf of the Romanian registry for ST-elevation myocardial infarction (RO-STEMI) inves-tigators.

Background: 1. Recent studies showed a better out-come in thrombolysed patients for ST-segment eleva-tion myocardial infarction (STEMI) who also received enoxaparin (Enox) for 8 days compared with pts receiving unfractionated heparin (UFH) for 48 hours. No study has investigated the eff ects of double anticoa -gulation (Enox and UFH) versus UFH as ancillary the-rapy for thrombolysis. Objective: To compare in-hospital mortality and incidence of non-fatal intracranial haemorrhage in



stresului oxidativ la pacientii cu sindroame coronariene acute (SCA) fara supradenivelare de seg ment ST si sindrom metabolic(SM) sau diabet zaharat (DZ) si la pacientii cu SCA fara SM (SCA non SM) si fara DZ (SCA non DZ). Material si metoda: 172 pacienti (p) cu SCA fara supra-denivelare de segment ST au fost inclusi intr-un studiu pros pectiv pe o perioada de urmarire de 3 ani, lotul fi ind impartit in 3 grupuri in relatie cu asocierea SM sau a DZ. Evaluarea bio-umorala s-a realizat initial, la 1 si 6 luni, evaluarea clinica, ecocardiografi ca s-a rea -li zat initial, la 1, 6, 12, 24 si 36 luni. Au fost eva lua ti ca markeri ai sindromului infl amator nivelul seric al proteinei C-reactive si nivelul plasmatic al fi bri no ge-nului iar ca markeri de stres oxidativ titrul de anti corpi Anti ox-LDL si nivelul seric al statusului anti oxidant total (TAS).

Rezultate:

SCA non MS non DZ

SCA MS SCA DZ

6 luniproteina C-reactiva >0,5mg/dl 6 (16.2%) 27 (35.5%)

p<0.0525 (42.4%) p<0.01

status antioxidant total <1.3 mmol/l

4 (10.8%) 21 (27.6%)p<0.05

19 (32.2%)p<0.05

3 aniFractia de ejectie a ventriculului stang <40%

5 (13.5%) 23 (30.2%) p<0.05

22 (37.3%) p<0.05

Deces de cauza cardiovasculara

2 (5.4%) 14 (18.4%)p<0.05

15 (25.4%)p<0.05

IMA/reinfarctizare 2 (5.4%) 18 (23.7%)p<0.05

17 (28.8%)p<0.05

Stroke 1 (2.7%) 4 (5.3%) 6 (10.2%)

AI cu reinternare 9(24.3%) 39 (51.3%)p<0.025

33 (55.9%)p<0.025

TOTAL (p) 37 76 59

SCA- sindroame coronariene acute fara supradenivelare de segment ST, SM –sindrom metabolic; DZ- diabet zaharat; IMA – infarct miocardic acut; AI- angina instabilaConcluzii: In sindroamele coronariene acute fara supra-denivelare de segment ST prezenta sindromului meta-bolic sau a diabetului zaharat s-a asociat cu o incidenta semnifi cativ crescuta a sindromului infl amator si a stre-sului oxidativ la 6 luni si cu o incidenta semnifi cativ mai mare a disfunctiei sistolice de ventricul stang, decesului de cauza cardiovasculara, infarctului miocardic acut si anginei instabile cu reinternare la 3 ani. La pacientii cu sindroame coronariene acute fara supradenivelare de segment ST nu s-au inregistrat diferente semnifi cative intre grupul cu sindrom metabolic comparativ cu grupul cu diabet zaharat la 3 ani de urmarire.

patients enrolled in the Romanian registry for STEMI (RO-STEMI registry) receiving UFH and Enox versus Enox as ancillary therapy for thrombolysis.Methods: Between 1st January 2003 and 31st December 2007 a group of 2477 consecutive RO-STEMI patients received fi nbrinolytic therapy (streptokinase, tPA, rPA or TNK-tPA) associated with UFH and Enox (n=377, UFH 1000 U.I./hour, 48 hours followed by Enox 1mg/kg bodyweight until day 8), Enox (n=470, 30-40 mg iv bolus followed by 1mg/kg bodyweight for 8 days) or UHF (n=1600, 1000 U.I./hour for 72-96 hours) within 6 hours from symptoms onset. All patients received concomitant antiplatelets therapy with aspirin and/or clopidogrel in the absence of contraindications.Results: A signifi cant lower in-hospital mortality was seen in UFH and Enox patients as compared with UFH subgroup (3,4% vs. 9.0%,p<0,0001). Th ere was also a trend toward a lower in-hospital mortality in the Enox patients (6,2%) as compared with the UFH subgroup (p=0,054). Aft er adjustment for age, anyy clinical confounder and antiplatelet therapy with aspirin and/or clopidogrel, patients with Enox and UFH had a 1,61-fold-lower risk of death (95% CI, 0.21-0.72, p=0,003, UFH is the referent). Diff erence between Enox and UFH were not signifi cant. Th e rates of non fatal intracranial hemorrhage not diff ers among patients treated with combination therapy (0,3%), Enox (0,4%) and UHF (0,8%). Conclusion: Th e RO-STEMI registry data indicate that combined anticoagulant therapy with UFH and Enox reduces in-hospital mortality in patients undergoing thrombolytic therapy.

4. Evaluarea comparativa a prognosticului pacientilor cu sindroame coronariene acute fara supradenivelare de segment st si sindrommetabolic sau diabet zaharat E. Bobescu1,2, M. Radoi1,2, A. Burducea2, Bianca Dusa2

1Universitatea “Transilvania” - Facultatea de Medicina2Spitalul Clinic Judetean de Urgenta, Clinica de Cardi-ologie, Brasov, Romania

Scopul lucrarii: Evaluarea prognosticului, functiei sis-tolice a ventriculului stang, sindromului infl amator si a



Comparative evaluation of prognosis in patients with non st elevation acute coronary syndrome and metabolicsyndrome or diabetes mellitus E. Bobescu1,2, M. Radoi1,2, A. Burducea2, Bianca Dusa2

1“Transilvania” University - Faculty of Medicine2Clinic County Emergency Hospital- Clinic ofCardiology, Brasov, Romania

Aims: Evaluation of prognosis, left ventricular systolic function, infl ammatory syndrome and oxidative stress in patients with non ST elevation acute coronary syn-drome (ACS) associated with metabolic syndrome (MS) with diabetes mellitus(DM) in comparison with patients with ACS and with non MS non DM ACS patients.Methods: 172 patients (pts) with non ST elevation acute coronary syndrome were included in a prospective study for a period of 3 years and divided in three groups in relation with association of metabolic syndrome or diabetes mellitus. Biologic evaluation were performed initial and at 1, 6 months, clinical, electrocardiographic, echocardiographic evaluation were performed initial and at 1, 6, 12, 24 and 36 months. C-reactive protein serum level and fi brinogen plasma level were determi-nated as markers of infl ammatory syndrome. Anti ox-LDL antibody titers and total antioxidant status (TAS) serum level were measured for oxidative stress eva luation.

Results:

ACS non MS non DM

ACS MS ACS DM

6 monthsC-reactive protein>0,5mg/dl 6 (16.2%) 27 (35.5%)

p<0.0525 (42.4%) p<0.01

Total antioxidant status <1.3 mmol/l

4 (10.8%) 21 (27.6%)p<0.05

19 (32.2%)p<0.05

3 yearsLeft ventricular ejection fraction <40%

5 (13.5%) 23 (30.2%) p<0.05

22 (37.3%) p<0.05

CV death 2 (5.4%) 14 (18.4%)p<0.05

15 (25.4%)p<0.05

AMI/reinfarctization 2 (5.4%) 18 (23.7%)p<0.05

17 (28.8%)p<0.05

Stroke 1 (2.7%) 4 (5.3%) 6 (10.2%)

UA with readmission 9(24.3%) 39 (51.3%)p<0.025

33 (55.9%)p<0.025

TOTAL (pts) 37 76 59

ACS - non ST elevation acute coronary syndrome, MS – metabolic syndrome; DM- diabetes mellitus; CV-car-dio vascular; AMI-acute myocardial infarction; UA-unstable anginaConclusions: In non ST elevation acute coronary syn-drome patients, presence of metabolic syndrome or dia betes mellitus was associated with signifi cant higher incidence of infl ammatory syndrome and oxidative stress at 6 months and with a signifi cant increased inci-dence of left ventricular systolic dysfunction, cardio vas-cular death, acute myocardial infarction and un sta ble an gina with readmission at 3 years of follow up. It was no signifi cant diff erences between non ST eleva tion acu-te coronary syndrome with metabolic syn dro me and with diabetes mellitus groups at 3 years of follow up.

5. Prognosticul pacienţilor cu infarct miocardic acut cusupradenivelare de segment ST în funcţie de valoarea serică a hs-CRPTudorascu M Raul Petrişor, Muşetescu I Anca Emanuela,Tudoraşcu I Diana Rodica, Ionescu M Dan DominicUMF Craiova, Centrul de Cardiologie Craiova

Introducere: S-a demonstrat că hs-CRP creşte la pa-cienţii cu infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST, creştere care s-a dovedit a fi corelată cu mor-talitatea pe termen lung, însă puţine studii au evaluat prog nosticul pe termen scurt al acestor pacienţii. Ne-am propus să evaluăm prognosticul pe termen scurt al pacienţilor cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST pe baza scorului de risc TIMI şi să stabilim corelaţia acestuia cu nivelul seric al hs-CRP.Scop: Lotul a fost constituit dintr-un număr de 45 pacien-ţi internaţi în Centrul de Cardiologie Craiova cu diag-nosticul de infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST. La aceştia s-au notat toate datele nece-sare pentru calculul scorului TIMI (vârsta, istoricul de angină, diabet zaharat, TA, frecvenţa cardiacă, clasa Killip, greutatea, supradenivelarea de segment ST, blo-cul complet de ramură stângă, timpul până la iniţie rea tra ta mentului), s-a calculat acest scor pentru fi ecare pa-cient şi s-a dozat nivelul seric al hs-CRP.



Rezultate: S-a constatat că la majoritatea pacienţilor ana lizaţi scorul TIMI s-a corelat cu nivelul seric al hs-CRP la internare şi astfel prognosticul pe termen scurt al acestor pacienţi poate fi infl uenţat de nivelul seric al aces tei proteine de fază acută. Concluzii: Prognosticul pe termen scurt al pacienţilor cu IMA cu supradenivelare de segment ST evaluat prin sco rul TIMI pare a fi infl uenţat de nivelul seric al hs-CRP.

The prognosis of ST segment elevation acute myocardialinfarction patients in terms of the serum concentrations of hs-CRPTudorascu M Raul Petrişor,Muşetescu I Anca Emanuela,Tudoraşcu I Diana Rodica, Ionescu M Dan DominicUMF Craiova, Centrul de Cardiologie Craiova

It has been demonstrated that hs-CRP levels increase in patients with ST-segment elevation acute myocardial infarction, an increase witch has been proved to corre-late with long term mortality; however, very few studies have evaluated the short term prognosis for these pa-tients. We have undertaken to evaluate the short term prog nosis for ST-segment elevation MI patients based on the TIMI risk score and to establish its correlation with the serum level of hs-CRP.Th e study group consisted in 45 patients brought to the Cardiology Centre of Craiova and diagnosed with ST-segment elevation acute MI. For these patients all the necessary data for calculating the TIMI risk score were collected (age, angina history, diabetes mellitus, TA, heart rate, Killip class, weight, ST-segment elevation, left bundle branch block, time until treatment initiation). Th is score was calculated for each patient and the seru m hs-CRP level was measured.It was found that the TIMI score of most of the patients studied correlates with the hs-CRP serum level on ad-mi ssion and thus the short term prognosis of these pa-tients can be infl uenced by the serum level of this acu te phase protein.

Th e short term prognosis of ST segment elevation AMI patients assessed through the TIMI score appears to be infl uenced by hs-CRP serum levels.


INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ | HEART FAILURE

dyne.sec.cm (-4), p <0,01). Mortalitatea a fost de 18,75% (3 pacienţi) toţi fi ind diabetici.Concluzii: Bioimpedanţa toracică este o metodă rapidă, efi cientă şi relativ ieft ină de urmărire a pacienţilor insta-bili hemodinamic. Poate fi efectuată în dinamică la patul bolnavului şi permite adaptarea tratamentului cu Levosimendan la parametri hemodinamici şi corelarea dozelor cu efectul inotrop pozitiv. Toţi parametrii hemo-dinamici urmăriţi au prezentat corelaţii statistice.

7. Eficienţa tratamentului antiaritmic cu flecainida în fibrilaţia atrialaR.Bolohan, Veronica Indries, Mihaela Mihai, Mihaela B.Leustean,V.Greere, G.Hila, I.Moscaliuc, D Nita, G.CristianCentrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei Bucureşti

Am studiat prospectiv in perioada ianuarie 2004-mai 2008 efi cienta tratamentului antiaritmic cu fl ecainida in fi brilatia atriala.Lotul de studiu a cuprins 60 pacienti (42 barbati (70%) şi 18 femei (30 %) cu virsta medie 54 ani (45-75 ani). 54 pacienti (90%) (lot A) au prezentat fi brilatie atri ală paroxistică repetitivă iar 6 pacienţi (10%) (lot B) au avut fi brilatie atriala persistenta la care s-a realizat conversia electrica sau chimica la ritm sinusal.

S-a urmarit disparitia sau rarirea semnifi cativa a epi-soadelor de fi brilatie atriala (lot A) si pastrarea ritmului sinusal (lot B).Rezultate: - 51 pacienti din lotul A (95 %) au pre zen-tat o evolutie semnifi cativ favorabila (33 pa cien ti - 61% nu au mai prezentat episoade de fi bri la tie atriala, la 18 pacienti-34 % s-a obtinut rarirea con sis tenta a crizelor de fi brilatie atriala)

-5 pacienti din lotul B (83 %) pastreaza ritmul sinu-sal.Concluzii: Flecainida este un antiaritmic cu foarte buna efi cienta profi lactica a recidivei fi brilatiei atriale (com-parabila cu amiodarona) (cu mult mai putine reactii

6. Evaluarea efectului hemo-dinamic al Levosimendanului prin bioimpedanţă toracică la pacienţii cu IMAO. Istrătoaie, R. Mustafa, A. Giucă, C. Militaru,D.D. IonescuCentrul de Cardiologie Craiova. UMF Craiova

Introducere: Efectele inotrop pozitive ale Levosimen-danului sunt cunoscute în IMA, dar variaţiile în dina-mică ale debitului bătaie, volumului telediastolic şi ale rezistenţelor vasculare pulmonare şi sistemice în IMA cu insufi cienţă cardiacă nu sunt pe deplin elucidate. Bioimpedanţă toracică permite evaluarea în dinamică a acestor parametrii.Material şi metodă: Bioimpedanţa toracică a fost efec-tuată în primele 24 ore şi după 72 ore de la admi nistrarea de Levosimendan la 16 pacienţi inter naţi consecutiv în USTIC, cu diagnosticul de IMA şi insufi cienţă car diacă clasa II şi III Killip în perioda martie 2004 – martie 2008. Parametrii hemodinamici urmăriţi au fost volumul bătaie, fracţia de ejecţie a VS, indexul cardiac (IC), volumul telediastolic al VS, indexul de rezistenţă vasculară sistemică (IRVS) şi indexul rezistenţei vascu-lare pulmonare (SSVRI). Compararea fracţiei de ejecţie, a volumului telediastolic al VS şi debitului bătaie au fost efectuate prin ecocardiografi e transtoracică cu un sis-tem SONOS 5500, conform protocolului înainte şi după administrarea de Levosimendan. Vârsta medie a lotului de fost de 62,4 ani, dominând sexul masculin prin cei 10 pacienţi. Localizarea anterioară a fost prezentă la 9 pacienţi, 3 dintre aceştia aveau infarct infero-latero-posterior şi 4 pacienţi cu infarct în H.Rezultate: Levosimendan a produs la pacienţii cu IMA şi insufi cienţă cardiacă clasa II şi III Killip creşterea frac-ţiei de ejecţie în medie de la 31, 6% pînă la 42,7% după 72 ore (p <0,01), creşterea volumului bătaie de la 48 ± 3ml la 59 ± 6 mL (p <0,03), augmentarea indexului cardiac de la nivelul de 2,2 l/minut iniţial pînă la 3,1 l/minut la 72 ore (p <0,01), reducerea presiunii la nivelul capilarului pulmonar de la 22 ± 1 mm Hg to 16 ± 3 mm Hg (p <0,03), scăderea semnifi cativă a rezistenţei vasculare sistemice de la 1214 +/- 276 to 932 +/- 282

INSUFICIENŢĂ CARDIACĂHEART FAILURE


adverse). Difi cultatea tratamenului consta in inexis-tenta fl ecainidei pe piata farmaceutica din România.

The efficacy of antiarrhythmic treatment with flecainide in atrial fibrillationR.Bolohan, Veronica Moldovan, Mihaela Mihai, Mi-haela B.Leustean,V.Greere, G.Hila, I.Moscaliuc,D Nita, G.CristianArmy’s Emergency Clinical Center of Cardiovascular Diseases, Bucharest

We prospectively studied between January 2004 and May 2008 the effi cacy of antiarrhythmic treatment with fl ecainide in atrial fi brillation.Material and method: we evaluated 60 patients (42 men (70%) and 18 women (30%) with mean age 54 years old (45-75 years). 54 patients (90%) (Group A) were diagnosed with recurrent paroxysmal atrial fi brillation and 6 patients (10%) (Group B) had persistent atrial fi brillation and were treated with electrical or chemical conversion to sinus rhythm.

Our aim was signifi cant fewer or no more episodes of atrial fi brillation (Group A) and maintaining sinus rhythm in Group B.Results: - 51 patients from Group A (95%) showed a signifi cant favorable evolution (33 patients (61%) didn’t present other episodes of atrial fi brillation, 18 patients (34%) showed signifi cant fewer episodes of atrial fi brillation)

- 5 patients from Group B maintained sinus rhythm.Conclusions: Flecainide is a very effi cient antiarrhyth-mic drug in prophylaxis of recurrences of atrial fi bri-lla tion (comparable with amiodarone, but with fewer ad ver se reactions). Th e diffi culty of the treatment is absen ce of fl ecainide on the Romanian market.

8. Diferenţe morfologice şi funcţionale vasculare în IC umană de etiologii diverse Ilinca Savulescu- Fiedler, Roxana Nicoleta Siliste,Mihaela Gherghiceanu, Ion I. Bruckner Spitalul Clinic Colţea, Bucureşti

Premisa teoretică: afectarea vasculară, manifestată ca disfuncţie endoteliala, este difuza in insufi cienta car-diaca (IC). Nu se cunoaşte dacă afectarea endotelială este diferită în IC cu afectare diferita a functiei sistolice. Studiul isi propune aprecierea afectarii endoteliale in IC de etiologii diferite, ca si in IC prin disfunctie sistolica sau diastolica. Material si metoda: 15 pacienti cu diagnostic clinic de IC, de etiologii diferite (lot de studiu) si 11 pacienti fara diagnistic de IC (lot martor). Toti pacientii au suferit o interventie chirurgicala in sfera abdominala, prilej cu care s-a recoltat un frag-ment vascular din radacina mezenterului. În funcţie de valoarea fractiei de ejectie pacienţii au fost împărţiţi în două categorii: IC cu FE normală (ICFEN- 9 pacien-ti), sau IC cu FE scăzută (ICFES- 6 pacienti). Tuturor pacientilor li s-au evaluat, funcţia endotelială (ecogra-fi c) si aparenta morofologica endoteliala. Frag mentul vas cular recoltat a fost analizat morfologic prin micro-scopie optica şi microscopie electronica.Re zul tate şi discutii: Etiologia IC a fost diversă: diabet zaha rat (DZ)– 6 cazuri; boală coronariană – 5 cazuri; val vu lopatii – 3 cazuri; hipertensiune arterială izolata – 1 caz. Valoarea medie a vasodilatatiei fl ux-mediate in artera brahiala (DFM) a fost net scazuta la pacientii cu IC (4,93%), comparativ cu cei din lotul control (6,65%). Cele mai mici valori ale DFM s-au inregistrat la pacientii cu DZ (3,56%). Valoarea DFM a fost net inferioara la cei cu ICFES (1,625%) comparativ cu pacientii cu ICFEN (6,55%). Examinarea in microscopie optica a structu rilor vasculare releva modifi cari morfologice doar la pacientii cu IC. Modifi carile de structura endo-teliala au fost diferite si au vizat celula endoteliala insasi (vacuole, elongare etc.), celulele musculare netede vas culare (modifi cari fenotipale, vacuolizari etc.), ma-tricea extracelulara, membrana bazala. Modifi carile electro no micro sco pice s-au semnalat doar la pacientii cu IC. La acestia, scorul mediu de a ctivare endoteliala (Masuda) a fost 2, iar valoarea medie a DFM a fost 1,53%, mult sub media lotului (4,93%). La pacientii cu IC fara activare endoteliala valoarea medie a DFM a fost 6,69% (superioară valorii medii a lotului). 44,44%



dintre pacienţi cu diagnostic de ICFEN si 83,3% din cei cu ICEFS aveau activare endoteliala. Examinarea ultra-struc tu rala evidentiaza variate modifi cari endo teliale (nuclei eucro matici, vacuole endoteliale, contacte intre celulele endo teliale si celulele musculare netede, modi-fi cari matri ceale etc).Concluzii: Studiul desfăşurat arată că: DFM a fost mai mică la pacienţii cu IC decât la lotul control; valoarea DFM a fost diferită în IC de etiologii diferite; valoarea DFM a variat în funcţie de gradul de afectare a funcţiei sistolice. Prezenţa activării endoteliale corelează cu valoarea DFM la nivelul arterei brahiale. Examinarea ultrastructurala relevă anumite modifi cări endoteliale, cu relevanta necunoscuta, doar la pacienţii afl aţi în IC.

9. Practica medicală înîngrijirea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă într-un centru terţiar de urgenţă – comparaţie cu registruleuropean Euro Heart Survey Maria-Corina Bornoiu, Miruna Chiru, Ana Gabriela Fruntelată, Maria Dorobanţu Spitalul Clinic de Urgenţă, Bucureşti

Premize şi obiective: Studiile privind insufi cienţa car-diacă sugerează faptul că tratamentul standard, bazat pe dovezi nu este folosit în măsura în care ar trebui. De aceea, am investigat felul în care sunt trataţi şi eva-luaţi pacienţii cu insufi cienţă cardiacă într-o clinică de cardiologie de urgenţă; totodată centru terţiar, din Bucu-reşti. Am plecat de la analiza unui grup de pacienţi cu insufi cienţă cardiacă internaţi în clinica noastra după fi şa de raportare a cazului folosită în EuroHeart Failure Survey II (EHS-HF II), în acelaşi mod în care au fost analizaţi pacienţii din registrul european, pentru a vedea realitatea îngrijirii insufi cienţei cardiace la noi com parativ cu media din Europa. Obiectivele au fost evaluarea caracteristicilor pacienţilor, a etiologiei, trata-mentului şi evoluţiei insufi cienţei cardiace la pacienţii internaţi în Clinica de Cardiologie a Spitalului de Urgen-ţă Bucureşti în relaţie cu rezultatele studiului EHS-HF II.

Metode: Un grup de 55 pacienţi internaţi în Clinica de Cardiologie a Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti pentru insufi cienţă cardiacă acută sau insufi cienţă car-diacă cronică decompensată au fost înregistraţi într-o bază de date construită pe baza fi şei de raportare a cazului din EHS-HF II. Au fost incluşi pacienţi con-secutivi care s-au internat prin camera de gardă în secţia de Cardiologie. Pacienţii au fost clasifi caţi în: insu-fi cienţă cardiacă acută (ICA) şi insufi cienţă cardiacă cronică decompensată (ICCD). Rezultate: Dintre pa-cien tii studiaţi, 67.3% au avut ICCD şi numai 32.7% ICA. Cele mai frecvente condiţii subiacente la pacienţii studiaţi au fost boala ischemică (80%), cu 36.4% seche-lari de infarct miocardic, hipertensiunea arterială (65.5%) şi, pentru cei cu insufi cienţă cardiacă acută, boala valvulară (63.6%). Aderenţa la ghidurile actuale se men ţine şi în studiul nostru cu inhibitorii enzimei de con ver sie a angiotensin ei şi spironolactonă prescrise la peste 70% dintre pacienţi la externare. Beta-blocantele însă sunt subutilizate în România fi ind prescrise doar la 54.5% dintre pacienţi. Digitala este extrem de utilizată în România, cu aproape 70% dintre pacienţi primind digoxin la externarea din spital.Concluzii: O treime dintre pacienţii studiaţi au avut insufi cienţă cardiacă acută (de novo), similar cu raportul European. O treime dintre pacienţi au avut sindrom coro narian acut. Fracţia de ejecţie a ventriculului stâng evaluată ecocardiografi c nu a fost diferită între clasele clinice de insufi cienţă cardiacă, şi a fost conservată la peste jumătate dintre pacienţi, aspect raportat şi de stu diul EHS-HF II şi de alte studii similare. Jumătate dintre pacienţii admişi cu insufi cienţă cardiacă decom-pensată se afl au sub tratam ent cu diuretice, beta-blo-cante şi/sau inhibitori de enzimă de conversie şi o trei-me erau digitalizaţi. La externare, prescripţia de inhi -bitori, diuretice şi digoxin a crescut semnifi cativ, dar beta-blocantele au rămas sub-utilizate.



10. Anxietatea, depresia şi calitatea vieţii la pacienţii cu insuficienţă cardiacă şihipertensiune arterialăRodica Avram, Simona Tămăşan, Claudiu Popa,Dorina Jejeran, Tudor Ciocârlie, Florina Pârv,Mihai Balint, Victor MogaClinica de Cardiologie, Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

Scopul lucrării: Este de presupus ca la pacienţii cardiaci să existe un grad de afectare psihică, în legătură cu simptomatologia clinică şi limitarea funcţională, posibil însă şi cu o calitate a vieţii alterată. Ne-am propus identifi carea anxietăţii, depresiei şi evaluarea calităţii vieţii la pacienţii (p) cu şi fără insufi cienţă cardiacă şi corelarea cu parametrii clinici.Material şi Metodă: Am studiat un număr de 63 pacienţi nediagnosticaţi cu boală psihiatrică, internaţi de urgenţă şi subclasifi caţi în 2 loturi: insufi cienţă cardiacă (IC) cu alterarea funcţiei sistolice (FE<40%) – 40p. şi hipertensiune arterială (HTA) – 23p. S-au înregistrat datele demografi ce şi de încadrare clinică-paraclinică în grade de severitate. Pentru evaluarea psihiatrică s-au utilizat scalele Hamilton (HAM) pentru anxietate (notată cu 18, 25, 30) şi depresie (medie 18) respectiv scala HADS de anxietate şi depresie în spital (7-10 şi ≥11), calitatea vieţii (Q-OL), respectiv evaluarea subiectivă a acesteia (S-QC), suportul social (S-SS), starea de sănătate şi calitatea îngrijirii (S-HS) s-au apreciat prin scala OMS (cotaţii 1-10).Rezultate: În lotul global s-au înregistrat prin cele 2 teste: anxietate la 34,91% şi anume moderată (notată 18-25) la 12p. (19,04%), severă (>25) la 10p. (15,87%) şi respectiv 42,86% prin HADS; depresia s-a confi rmat la 31,74% şi respectiv la 28,7% din p. Gradul de severitate al HTA se corelează cu patologia psihiatrică (p<0,0001) dar şi cu calitatea vieţii (S-QC şi S-HS p<0,01). Încadrarea clinică a IC se corelează cu S-QC (p<0,005), cu S-SS (p<0,05), FE vs. S-QC (p<0,01), respectiv vs. S-SS (p<0,0001), iar testul de mers 6 minute vs. S-SS - p<0,01, respectiv vs. S-QC - p<0,001. Valori înalt semnifi cative (p<0001) au rezultat de asemenea în relaţia Q-OL vs. diabet zaharat, fumat, PCR.Concluzii: Anxietatea şi depresia sunt prezente la peste 1/3 din p., corelate mai ales cu severitatea HTA. Datele subiective privind calitatea vieţii şi suportul social

sunt modifi cate mai ales în relaţie cu gravitatea clinică şi alterarea FE în IC. Incidenţa patologiei psihiatrice, relaţia cu calitatea vieţii justifi că cercetarea şi acţiunea asupra factorilor psiho-sociali.

Anxiety, depression and quality of life in hypertensive and heart failure patientsRodica Avram, Simona Tămăşan, Claudiu Popa,Dorina Jejeran, Tudor Ciocârlie, Florina Pârv,Mihai Balint, Victor MogaClinica de Cardiologie, Spital Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara

Aim: It is assumed that there is a degree of psychiatric disease in cardiac patients, in connection with clinical symptoms and functional limitation, but possible with a poor quality of life, too. We tried to identify anxiety, de pre ssion and quality of life in patients (p.) with or with out heart failure and the correlation with clinical para meters.Material and Method: We studied a number of 63 p. with out a previous psychiatric diagnosis, emergency admi tted and sub classifi ed in two lots: cardiac failure with altered systolic function (EF <40%) – 40p. and hyper tension (HT) – 23p. We recorded demographic data and clinical – para clinical data into grades of seve-rity. For psychiatric evaluation we used Hamilton scales (HAM) for anxiety (noted 18, 25, 30) and depre ssion (medium 18), the HADS scale for anxiety and depre ss-ion in hospital (7-10, ≥11), respectively; the quality of life (S-QC), social support (S-SS), health state and qua-li ty of health care (S-HS) were evaluated through OMS scale (noted 1-10).Results: In the global lot recorded through 2 tests: an xie ty in 34.91% as follows - moderate (noted 18-25) in 12p. (19.04%), severe (>25) in 10p. (15.87%) and 42.86% respectively though HADS, depression in 31.74% and 28.7% p, respectively. Th e hypertension’s gra de of severity correlates with psychiatric pathology (p<0,0001), but also with the quality of life (S-QC and S-HS p<0,01). Clinical classifi cation of HF correlates with S-QC (p<0,005), with S-SS (p<0,05), EF vs. S-QC (p<0,01) and vs. S-SS (p<0,0001), and the 6 minutes walk test vs. S-SS - p<0,01, vs. S-QC p<0,001, respectively.



Conclusions: Anxiety and depression are present in more than 1/3p., with a strong correlation with the hyper tension’s severity. Subjective data regarding the quality of life and social support are in relation with clinical severity and the alteration of EF in heart failure p. Th e prevalence of psychiatric pathology, correlation with the quality of life, justifi es the research and action on psycho – social factors.


POSTER FORUM I

changes. Two months earlier the patient was inserted a VVI pacemaker (through the right subclavian vein) for low rhythm atrial fi brillation, with ought incidents. Present cardiac examination reveals: BP = 110/73 mm Hg, right heart failure decompensation signs, atrial fi bri llation with SVF 60 beats/min on EKG. Trans-thoracic and transesophagial echocardiographic exami-nation pinpoint a right intracavitary mass, 32/38 mm, extremely mobile, fl oating between right ventricle and atrium, through the tricuspid valve, attached to the distal extremity of the electrostimulation catheter (placed on the lateral wall of the right ventricle). Th e clinical hypothesis of pulmonary thromboembolism (originating in the catheter thrombosis) was confi rmed through pulmonary perfusion scintigraphy (lacunar images in both pulmonary area s, mainly in the left inferior lobe). Due to advanced patient’s age, therapeutic approach consisted in continuous heparin infusion, 800 IU/h, 14 days, followed by oral anticoagulation, resulting in complete thrombus dissolution. We note as favoring prothrombotic factors the presence of cardio-megaly, atrial fi brillation and congestive heart failure in this case.

12. Corelaţii între variabilitatea tensiunii arteriale şi prezenţa sindromului metabolicC. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugină,Carmen Ginghină, E. Apetrei Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-lare, “Prof. Dr. C.C. Iliescu” Bucureşti

Obiective: Scopul principal al acestui studiu a fost evaluarea variabilităţii tensiunii arteriale (TA) obţinută prin înregistrarea ambulatorie continuă la pacienţii hipertensivi cu sau fără sindrom metabolic (SMet). Drept scop secundar am urmărit corelaţiile între variabilitatea TA şi indicele de rigiditate arterială AASI (ambulatory arterial stiff ness index).Metodă: Un grup de 195 pacienţi (pt.) hipertensivi (47% bărbaţi, cu vârsta >21 ani, vârsta medie 57,9 ani)

11. Tromboza a cateterului de stimulare – caz clinic M.D.Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Costache,D. Iliescu, Georgeta Datcu Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cradiologica ”C.I.Negoita” Iasi

Bolnavul S.Gh. 84 ani, se adresează pentru dureri tora-cice şi dispnee, ambele la eforturi minime, însoţite de vertij în special la schimbările bruşte ale poziţiei. Este la două luni de la implantarea unui pacemaker VVI pen tru fi brilaţie atrială cu ritm lent (fără incidente).Bilan ţul clinic şi investigarea cordului arată: TA 110/73 mmHg, semne clinice de insufi cienţă cardiacă dreap-tă, RVS 60/min cu atriile în fi brilaţie.Examenul eco-car diografi c (transtoracic şi transesofagian) pune în evidenţă o imagine de masă intracavitară dreaptă de 32/38 mm, extrem de mobilă, fl otantă între VD şi AD prin valva tricuspidă, ataşată de extremitatea distală a cate terului de stimulare (plasat pe peretele lateral al VD). Suspiciunea clinică de tromboembolism pul mo-nar (sursa – tromboza pe cateter) a fost confi r ma tă de scintigram a pulmonară (imagini lacunare în am be le arii pulmonare, predominent în lobul infe rior stâng) Dată fi ind vârsta bolnavului, se opiniază pen tru hepa-rino terapie 800 UI/oră, 14 zile, care a dus la dis pa riţia ima ginii descrise.(continuat cu trata ment anti coagu-lant oral) Subliniem prezenţa facto rilor favo ri zanţi: car dio megalie, atriile în fi brilaţie, insufi cien tă car diacă con ges tivă.

Electrostimulation catheter thrombosis – case presentation M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Costache,D. Iliescu, Georgeta Datcu Universitatea de Medicina si Farmecie ”Gr. T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica ”C. I. Negoita” Iasi

Patient S. Gh., 84 years old, was admitted in the hospital for thoracic pain and exertion dyspneea, on minimal physic activities, with vertigo due to sudden positional


POSTER FORUM I

evaluaţi prin monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale (MATA) timp de 24 ore au fost investigaţi clinic şi biologic în privinţa existenţei sindromului metabolic după criteriile Federaţiei Internaţionale de Diabet (IDF). Pentru MATA am folosit un sistem BR-102 (Schiller AG, Elveţia). Variabilitatea TA a fost calculată pentru fi ecare pacient, fi ind defi nită ca valoarea deviaţiei standard faţă de medie a valorilor TA înregistrate; a fost aleasă o valoare cut-off de 17mmHg pentru a defi ni limita normalului (limita superioară a intervalului de confi denţă 95% a valorii medii a variabilităţii TA măsurate în întreg lotul). În mod asemănător au fost defi nite valorile normale ale variabilităţii diurne şi nocturne de 17mmHg, respectiv 13,5mmHg. Analiza statistică a fost efectuată cu programul EpiInfo 2000™ (CDC, Atlanta), versiunea 3.3.2.Rezultate: În lotul de studiu nu au existat diferenţe semnifi cative între cele 2 sexe în privinţa variabilităţii TA. Pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupuri în funcţie de absenţa (grupul A, n= 131) sau prezenţa (grupul B, n= 64) sindromului metabolic. Nu au existat diferenţe semnifi cative statistic între cele două grupuri în ceea ce priveşte vârsta, sexul, antecedentele cardiovasculare. Valoarea variabilităţii TA nu a avut diferenţe semni-fi cative legate de prezenţa sindromului metabolic (16,2 ± 5 în grupul A faţă de 16,4 ± 4,7 în grupul B); varia bi-litatea TA a fost comparabilă indiferent de grupul de vârstă în care s-a făcut analiza. De asemenea, nu au existat diferenţe semnifi cative între cele două grupuri între variabilitatea diurnă şi respectiv cea nocturnă. Am obţinut o corelaţie înalt semnifi cativă între indicele de rigiditate arterială (AASI) obţinut la monitorizarea ambulatorie continuă şi variabilitatea TA (r= 0,98, p<0.01), corelaţie ce nu este infl uenţată nici ea de prezenţa sindromului metabolic. Concluzii: Prezenţa sindromului metabolic asociat hipertensiunii arteriale nu infl uenţează variabilitatea tensiunii arteriale. Aceasta se corelează foarte bine, independent de prezenţa sindromului metabolic, cu modifi carea rigidităţii arteriale exprimată prin indicele AASI.

Correlations between blood pressure variability and pres-ence of metabolic syndromeC. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugină,Carmen Ginghină, E. Apetrei Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-lare, “Prof. Dr. C.C. Iliescu” Bucureşti

Aims: Th e main objective of this study was the evaluation of the blood pressure (BP) variability from ambulatory blood pressure monitoring of hypertensive patients (pts.) with or without metabolic syndrome (MetSyn). As secondary objective we choose the correlations between BP variability and ambulatory arterial stiff ness index (AASI).Methods: One hundred ninety-fi ve hypertensive patients (47% male, age >21years, medium age 57.9 years) underwent a 24-hour ambulatory blood pressure monitoring (ABPM) in our Cardiology Department were evaluated regarding medical history, renal function and presence of metabolic syndrome (International Diabetes Foundation criteria). Th e device used for ABPM was BR-102 (Schiller AG, Switzerland). Blood pressure variability was calculated for each patient and represents the standard deviation of the mean of BP values over the 24-hour recording; we choose as cut-off value for normal BP variability 17mmHg (upper limit of the 95% CI interval of BP variability of all pts. in our group). Th e same was done for diurnal and nocturnal BP variability; normal values were 17mmHg and 13,5mmHg, respectively. Statistical analysis was done with EpiInfo 2000 statistical soft ware package, version 3.3.2.Results: In our study group there was no signifi cant diff erence of BP variability between men and women. Th e patients were divided in two groups according to absence (group A, 131 pts.) or presence (group B, 64 pts.) of MetSyn. Th ere were no statistically signifi cant diff erences between this groups regarding age, sex, history of important cardiovascular diseases. Blood pressure variability has had no signifi cant diff erences between the two groups (16.2 ± 5 in group A and 16.4 ± 4.7 in group B); BP variability was comparable no matter the age group the analysis was done. In the mean time, there weren’t signifi cant diff erences between groups regarding nocturnal and diurnal BP variability. A highly signifi cant correlation index between AASI and BP variability was observed (r= 0.98, p< 0.001), also

POSTER FORUM I Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

independent of the presence of metabolic syndrome.Conclusions: Th e presence of the metabolic syndrome associated to hypertension does not infl uence blood pressure variability. Instead, BP variability it is very well correlated to changes of arterial stiff ness refl ected by the ambulatory arterial stiff ness index, independent of metabolic syndrome presence.

13. Estimarea functiei sistolice si diastolice prin doppler tisu-lar la voluntari sanatosiOana Mihailescu, Cati Istrate, Ovidiu Chioncel,Cezar MacarieInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu”

Scop: Evaluarea velocitatilor miocardice sistolice si diastolice si a paternului specifi c al velocitatilor maxime sistolice (Vmx) si diastolice(E’) prin Doppler tisular, la voluntarii sanatosi, pentru obtinerea unor scale ale normalului. In paralel evaluarea functiei diastolice prin metoda conventionala la nivelul fl uxului mitral.Metoda: S-au studiat 64 de voluntari sanatosi (fara afectare cardiovasculara, fara diabet zaharat, obezitate). S-au masurat: velocitatea maxima a umplerii diastolice precoce (E) si velocitatea maxima a umplerii diastolice tardive prin contractie atriala, cu Doppler pulsat pozitionat la varful cuspelor mitrale in sectiunea apical 4 camere (metoda conventionala) si velocitatile sistolice si diastolice prin Doppler tisular (V mx septal, Vmx lateral, E’septal si E’ lateral, raport E/E’s si E/E l) in sectiunea apical 4 si 2 camere, cu esantionul Doppler pulsat plasat in segmentul bazal, la 1 cm de inelul mitral.

Raportul E/Ea este folosit pentru estimarea presiunii de umplere a ventriculului stang, chiar si in conditii difi cile de evaluare (tahicardie sinusala), fi ind relativ independent de presarcina sau fractia de ejectie a ventriculului stang.Rezultate: din lotul studiat de 64 de voluntari, 43 sunt barbati si 21 sunt femei varsta medie este 35,89 ± 8,1, media valorilor undei E este de 71,35 ± 13,8 cm/s, media valorilor undei A de 68,4 ± 11,5 cm/s, media valorilor undei E’s de 7,5 ±1,3 cm/s, iar media undei E’l de 8,1 ± 1,3 cm/s, media Vmx septal 6,8± 1,3 cm/s, Vmx lat 7,6 ±1,7 cm/s, iar rapoartele E/E’s cu media 8,6±2,8 si E/E’l de 7,9 ± 2,5.

S-au constatat: coefi cient de corelatie E’s cu E’l de 0,791 semnifi cativ statistic (p=0,001), coefi cient de corelatie VMS cu VML de 0,883 semnifi cativ statistic (p=0,001), coefi cient de corelatie E’l cu VML de 0,850 si E’l cu VMS de 0,789 semnifi cative statistic, (p=0,001), coefi cient de corelatie E’s cu VMS de 0,635 si E’s cu VML de 0,704, semnifi cative statistic (p=0,001) coefi cient de corelatie E/E’s cu E/E’l de 0,857 semnifi cativ statistic (p=0,001).

Un procent de 13,9% din voluntari au raportul E/E’l mai mare decat valorile din literatura (care sunt considerate normale), iar 58,13% din voluntari au raportul E/E’s mai mare decat valorile considerate normale. 18,6% din voluntari au raportul E/E’s mai mare decat media + deviatia standard si 13,9% au raportul E/E’l mai mare decat media +deviatia standard. Concluzii: Media velocitatii maxime laterale este mai mare decat velocitatea maxime septale si media undei E’lat este mai mare decat media E’septal. Velocitatile diastolice ( E’l, E’s) se coreleaza cu velocitatile sistolice (Vmx lat, Vmx septal), iar velocitatile maxime sistolice la nivelul peretelui lateral scad cu varsta, mai pregnant decat velocitatile maxime de la nivelul septului.

9,3% din voluntari au ambele rapoarte (E/E’l si E/E’s) peste limita normala, aratand disfunctie diastolica, in timp ce valorile undelor E si A sunt in limite normale.

Din lotul studiat se poate afi rma importanta estimarii velocitatilor sistolice si diastolice prin Doppler tisular, fi ind net mai sensibile in detectarea disfunctiei diastolice fata de metoda clasica (undele E, A, raport E/A), precum si importanta estimarii velocitatilor atat la nivelul peretelui lateral cat si septal.

Assesment of diastolic and sys-tolic ventricular function by tissue doppler on healthy vol-untariesOana Mihailescu, Cati Istrate, Ovidiu Chioncel,Cezar MacarieInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu”

Aims: Th e aim of the study was to evaluate diastolic and systolic velocities, particular patterns of maximal systolic velocities (Vmx) and diastolic velocities (E’) by Doppler tissue imaging (DTI) on healthy voluntaries


POSTER FORUM I

for assessment of normal scales, comparative with con-ventional methods for assessment diastolic function.Methods: 64 healthy voluntaries (without any cardiovascular disease, diabetes mellitus, and obesity) were referred for an echocardiogram. It was measured early diastolic fi lling with maximal velocity (E), late diastolic fi lling by atrial contraction (A) on transmitral fl ow with Doppler pulsate, maximal systolic velocities (Vmx) and diastolic velocities (E’) by tissue Doppler, on lateral wall and interventricular sept, in 4 chambers and 2 chambers view. E/E’ ratio was measured for assessment of left ventricular fi lling in diffi cult conditions such sinusal tachycardia, because of its relative independence with preload or ejection fraction.Results: In this lot, 64 healthy voluntaries, 43 men and 21 women, mean age was 35,89 ± 8,1, the average for E velocity was 71,35 ± 13,8 cm/s, the average for A velocity was 68,4 ± 11,5 cm/s, average for E’s 7,5 ±1,3 cm/s and for E’l 8,1 ± 1,3 cm/s, the average for Vmx septal was 6,8± 1,3 cm/s and mean for Vmx lat was 7,6 ±1,7 cm/s.

Th e E/E’s ratio had the average 8,6±2,8 and E/E’l ratio had the average 7,9 ± 2,5.

Th e correlation coeffi cient between E’s and E’l was 0.791 statistical signifi cant (p=0,001), the correlation coeffi cient between systolic velocity Vmx septal and V mx lateral was 0.883 statistical signifi cant (p=0,001).

Th e correlation coeffi cient between E’l and Vmx lateral was 0.850 and E’l with Vmx septal 0.789, both stati stical signifi cant (p=0,001), the correlation coeffi -cient between E’s with Vmx septal was 0.635 and E’s with Vmx lateral 0.704 statistical signifi cant (p=0,001). Th e correlation coeffi cient between E/E’s and E/E’l ratio was 0.857 statistical signifi cant (p=0,001).

13.9% form voluntaries had E/E’l ratio signifi cantly higher comparative with normal range from literature and 58.13% from voluntaries had E/E’s ratio higher comparative with normal range from literature. 18.6% from voluntaries had E/E’s ratio signifi cantly higher comparative with mean + standard deviation and 13.9% had E/E’l ratio signifi cantly higher comparative with mean + standard deviation.Conclusion: Th e average of the maximal systolic lateral velocities was higher comparative with the average of maximal systolic septal velocities and the average of E’lateral was higher comparative with the average of E’septal. Diastolic velocities ( E’l, E’s) was signifi cantly correlated with systolic velocities (Vex lat, Vex septal) and maximal systolic lateral velocities decreased with age, signifi cantly higher comparative with maximal

systolic septal velocities. 9.3% from voluntaries had both E/E’l and E/E’s ratio above normal range, revealed diastolic dysfunction, when the velocities E and A was normal. So, is important to asses the systolic and diastolic velocities by tissue Doppler, because of higher sensibility for diastolic dysfunction comparative with conventional methods for assessment diastolic function, as well the assessment of both lateral and septal velocities.

14. Potenţialele atriale tardive şi riscul de fibrilaţie atrială la hipertensivii cu disfuncţie diastolică Musetescu Rodica, Toader Despina, Popescu Monica, E. Belu, D.-D. Ionescu Centrul de Cardiologie Craiova

Disfuncţia diastolică din hipertensiunea arterială este caracterizată printr-o presiune de umplere crescută. PHiRes este o metodă care analizează potenţialele atriale tardive de la fi nalul undei P, reprezentând depolarizarea tardivă a miocardului atrial, locul în care îşi au originea aritmiile prin reintrare.Scop: folosirea potenţialelor atriale tardive (PAT) ca marker al afectării structurale a miocardului atrial la pacienţii hipertensivi cu disfuncţie diastolică şi contrac-tilitate sistolică prezervată a ventriculului stâng.Metode: 44 de pacienţi hipertensivi cu vârste cuprinse între 48 şi 80 de ani au fost evaluaţi prin: examinare clinică – clasa funcţională NYHA I-III; electrocardiograma cu 12 derivaţii: criteriile Cornell pentru hipertrofi a ventriculară stângă (HVS) şi suprasolicitarea atrială (SA), ecocardiografi a transtoracică: criterii pentru HVS – septul interventricular >13 mm, peretele posterior al VS >12 mm ( măsurate în modul M), indexul volumului atriului stâng >20 ml/m2; criterii pentru disfuncţia dias tolică folosind fl uxul Doppler transmitral, fl uxul venos pulmonar, tissue Doppler la nivelul lateral al inelului mitral în sectiunea 4 camere apical, velocitatea propagării fl uxului (VPF) în modul M precum şi cri-terii pentru potenţialele atrial e tardive folosind electro-cardiograma de înaltă rezoluţie: durata undei P cu semnal mediat (SAPWD) >140 ms, rădăcina pătrată medie (RMS 40) >3,5 μV, integrala undei P >800 μV,

POSTER FORUM I Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

cu fi ltrele setate între 250-400 Mhz, nivelul zgomotului <0,3μV (tinta).Rezultate: 1. Pattern-urile fl uxului de umplere la pacienţii hipertensivi au fost : 45,47% relaxare anormală, 18,18% pseudonormal, 22,72% restrictiv şi 13,63% normal. 2. Distributia prezenţei PAT la hipertensivii cu disfunctie diastolică era: cu relaxare anormală: HVS 58,3%, SA 60%, p <0,05; cu pattern pseudonormal: HVS 66%, SA 80%, p <0,05; cu pattern restrictiv: HVS 87,5%, SA 90%, p <0,05 3. Potenţialele atriale tardive la pacienţii hipertensivi cu un pattern normal al fl uxului transmitral dar cu modifi cări la examinarea tissue Doppler sau în modul M erau prezente la 33% dintre subiecţi.Concluzii: 1. A fost descoperită o corelaţie î ntre pre-zenţa potenţialelor atriale tardive şi disfuncţia dias to-lică la pacienţii hipertensivi cu hipertrofi e ven tricu lară stângă şi cu atriul stâng dilatat, probabil dato rită pre-siunii crescute din atriul stâng din timpul dias tolei. 2. Potenţialele atriale tardive erau prezente în sta diile precoce de disfuncţie diastolică evidenţiată prin ima-gistică tissue Doppler şi în modul M, dar erau mai evidente la pacienţii cu pattern pseudonormal şi res-trictiv al fl uxului de umplere.

15. Efectul exercitiului fizic acut asupra adiponectinei si leptinei la pacientii suprapon-deraliD. Pop, D. Zdrenghea, G. Bodisz, D. Petrovai Universitatea de Medicina si Farmacie \”Iuliu Hatie-ganu\”, Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-Napoca

Premise: La pacientii supraponderali nivelul adiponectinei este scazut, iar cel al leptinei este crescut. In schimb efectul exercitiului fi zic asupra nivelurilor plasmatice ale adiponectinei si leptinei este controversat.Scop: Studierea efectului exercitiului fi zic asupra nivelelor plasmatice ale adiponectinei si leptinei la pacientii normali si supraponderali.Material si metoda: Am studiat 79 subiecti, 42 barbati, 37 femei cu varsta de 59+/- 9 ani, impartiti in 2 grupuri. Grupul I a fost format din 19 pacienti cu un indice de

masa corporala <25kg/(m)2 si grupul II format din 60 pacienti supraponderali (IMC≥25kg/(m)2). Toti pacientii au fost supusi unui test de efort maximal limitat de simptom pe bicicleta, conform protocoalelor clasice (efort mediu 103+/- 27ws). Probele din sange venos au fost recoltate inainte de exercitiu (Proba I ) si la 30 de minute dupa intreruperea efortului (Proba II); nivelele de adipolectina si leptina au fost determinate utilizand metoda ELISA.Rezultate: Sunt reprezentate in tabel. In repaus adipo-nectina este semnifi cativ scazuta iar leptina cres cuta la pacientii supraponderali. In schimb in timpul exer-citiului valorile plasmatice ale celor doua adipo ki ne nu au diferit semnifi cativ de cele inregistrate in timpul repausului la ambele grupuri, chiar daca adipo nec-tina a ramas la un nivel scazut iar leptina a sca zut pana la limita semnifi catiei statistice la pacientii supra-ponderali. In ceea ce priveste barbatii si femeile, date-le sunt similare pentru barbati, insa dupa exercitiu fe mei le supraponderale au inregistrat o reducere semni fi ca tiva a valorilor leptinei. De asemenea, in repaus nivelele de adiponectina au fost mai crescute la femeile supraponderale (p=0,01). Aceasta sugereaza ca femeile supraponderale pot fi protejate in comparatie cu barbatii si exercitiul fi zic poate aduce un benefi ciu supli mentar.Concluzie: Exercitiul fi zic acut are un efect nesem ni-fi cativ asupra nivelelor de adiponectina si leptina, dar adiponectina de repaus este crescuta iar leptina semni-fi cativ scazuta in timpul exercitiului la femeile supra-ponderale si ar putea avea un efect benefi c la aceasta categorie de subiecti. Pacienti Adiponectina I (ng/ml) Adipo nectina II (ng/ml) p Leptina I (pg/ml) Leptina II (pg/ml) p IMC<25kg/(m)2 (19p) 14355±9120 11124±10203 NS 7216±7428 4477±3949 NS Barbati (10p) 14414±10320 9355±8180 NS 3929±4193 35653±2989 NS Femei (9p) 14290±8815 13088.8±12794 NS 10868.8±9097 5393.3±5020 NS IMC≥25kg/(m)2 (60p) 5889.1±6278 5590.1±6400 NS 9235.8±10988 8013.9±11449 p=0.05 Barbati (27p) 3697.4±3710 4988.1±5239 NS 7123.6±10542 7129.4±13862 NS Femei (33p) 7498.7±7420 5930.9±7318 NS 10749.3±11329 8747.8±9524 p=0.02


POSTER FORUM I

The effect of acute exercise upon adiponectin and leptin in overweight subjects D. Pop, D. Zdrenghea, G. Bodisz, D. Petrovai Universitatea de Medicina si Farmacie \”Iuliu Hatie-ganu\”, Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-Napoca

Background: Adiponectin is decreased and leptin increased in overweight subjects. In turn, exercise has controversial eff ect upon adiponectin and leptin plasmatic levels.Purpose: To study the eff ect of acute exercise upon plasmatic levels of adiponectin and leptin in normal and overweight subjects.Method: We studied 79 subjects, 42 males and 37 females, aged 56±9 years, divided in two groups. Group I consisted of 19 patients with body mass index <25 kg/ (m)2 and group II consisted of 60 overweight subjects (BMI 25≥ kg/ (m)2). All subjects were submitted to a maximal symptom limited exercise stress testing on cycloergometer, upon classical protocols (mean eff ort 103 ± 27 Ws). Venous blood samples were obtained before exercise (sample I) and at 30 minutes aft er the eff ort was stopped (sample II); adiponectin and leptin levels were determined, using ELISA method.Results: Are exposed in the table. At rest adiponectin is signifi cantly decreased and leptin increased in overweight subjects. In turn, during exercise the values of the two adipokines were not signifi cantly diff erent from those registered at rest in both groups, even if the adiponectin remained at a low level and leptin decreased at the limit of signifi cance in overweight subjects. Considering men and women, the data are similar for men but, aft er exercise overweight women registered a signifi cant reduction of the leptin values. Also at rest adiponectin levels are more increased in overweight women (p=0.01). Th is suggests that overweight women can be protected in comparison with men and exercise could add a supplementary benefi ce.Conclusion: Acute exercise has little eff ect upon adi-po nectin and leptin levels, but rest adiponectin is increased and leptin signifi cantly decreased during exer cise in overweight women and could be benefi cial to this category of subjects. Patients Adiponectin I (ng/ml) Adiponectin II (ng/ml) p Leptin I (pg/ml) Leptin II (pg/ml) p BMI<25kg/(m)2 (19p) 14355±9120 11124±10203 NS 7216±7428 4477±3949 NS Males (10p)

14414±10320 9355±8180 NS 3929±4193 35653±2989 NS Females (9p) 14290±8815 13088.8±12794 NS 10868.8±9097 5393.3±5020 NS BMI≥25kg/(m)2 (60p) 5889.1±6278 5590.1±6400 NS 9235.8±10988 8013.9±11449 p=0.05 Males (27p) 3697.4±3710 4988.1±5239 NS 7123.6±10542 7129.4±13862 NS Fe-ma les (33p) 7498.7±7420 5930.9±7318 NS 10749.3 ±11329 8747.8±9524 p=0.02


POSTER I

ventriculului stâng în subgrupurile cu HRV scăzută şi, respectiv normală. HRV s-a modifi cat între cele două înregistrări doar la 4 pacienţi (la 3 de la scăzută la normală), ambele înregistrări AECG fi ind efectuate în condiţii de stabilitate clinică. Evaluarea HRV prin două înregistrări AECG în comparaţie cu doar o singură moni torizare AECG s-a corelat ceva mai bine cu scă-derea clasei NYHA (r= 0,28 vs. r= 0,18) şi creşterea frac-ţiei de ejecţie (r= 0,25 vs. r= 0,19).Concluzii: Deşi a fost efectuat pe un lot mic de pacienţi, studiul de faţă a arătat faptul că mai multe înregistrări AECG la pacienţii cu CMD, în special la cei fără aritmii simptomatice, cresc şansele pentru un tratament mai agresiv al aritmiilor. Variabilitatea ritmului sinusal nu s-a modifi cat semnifi cativ pe perioada de urmărire, dar valoarea prognostică a acesteia rămâne crescută.

Use of multiple ambulatory ECG recordings in dilatedcardiomiopathy. Is it useful?C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugină,Carmen Ginghină, E. Apetrei Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-lare, “Prof. Dr. C.C. Iliescu” Bucureşti

Purpose: Th e aim of the study was the evaluation of informations provided by serial 24-hours ambulatory ECG monitoring (AECG) in patients with dilated car-diomyopathy (DCM).Method: A subgroup of 30 patients (mean age 59.9 ±10.6 years, 83.3% men), diagnosed with DCM in our Department, with more than one 24-hours AECG recor-ding, were selected for the present study. Th e device used for 24 hours ECG monitoring was MT-100 and the soft ware used for ECG analysis was MT-200 (Schiller AG, Switzerland). For each patient, only fi rst and last recording during follow-up were analyzed. Th e mean time interval between recordings was 14±11 months. Th e follow-up period (clinical events, pacemakers and/or ICD implantations, etc) was 18±12 months. Heart rate variability (HRV) was assessed for both recordings

16. Este utilă monitorizarea ambulatorie ECG în dinamică la pacienţii cu cardiomiopatie dilatativă?C. Matei, Ioana Pop, Mihaela Rugină,Carmen Ginghină, E. Apetrei Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-lare, “Prof. Dr. C.C. Iliescu” Bucureşti

Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost evaluarea infor-ma ţiilor obţinute prin monitorizare ambulatorie Holter ECG 24 ore (AECG) repetată la pacienţii cu cardio mio-patie dilatativă (CMD).Metodă: Pentru studiul de faţă, a fost selectat un sub-grup de 30 pacienţi (vârstă medie 59,9±10,6 ani, 83,3% bărbaţi), diagnosticaţi cu CMD în clinica noastră, la care s-a efectuat mai mult de o înregistrare ambulatorie ECG (AECG) pe 24 ore. Aparatul utilizat pentru moni-torizarea Holter ECG 24 ore a fost MT-100 şi soft ul utilizat pentru analiză a fost MT-200 (Schiller AG, Elveţia). Pentru fi ecare pacient au fost analizate doar pri ma şi ultima înregistrare din perioada de urmărire. Intervalul mediu între înregistrări a fost de 14±11 luni. Perioada de urmărire (evenimente clinice, implantul de stimulator cardiac şi/sau defi brilator intracardiac etc.) a fost de 18±12 luni. La 15 pacienţi a fost evaluată varia-bilitatea ritmului cardiac (HRV) în ambele înre gis trări şi a fost clasifi cată ca normală sau scăzută utilizând 2 parametrii: HRV index şi pNN50. Analiza statistică a fost realizată cu EpiInfo 2000, versiunea 3.3.2.Rezultate: Prima monitorizare Holter ECG a arătat arit mii ventriculare semnifi cative şi a determinat înce-perea profi laxiei cu amiodaronă la 5 dintre pacienţi, 3 dintre aceştia având indicaţie IIb pentru AECG. La 15 din cei 30 pacienţi indicaţia pentru ambele AECG a fost evaluarea aritmiilor în insufi cienţa cardiacă (indi-caţie de clasă IIb). Implantarea de stimulator cardiac a fost efectuată după prima monitorizare la 4 pacien-ţi şi după a doua monitorizare la 2 pacienţi. În lotul studiat a fost necesară implantarea unui singur defi bri-lator intracardiac. Pe perioada de urmărire nu s-a înre gistrat nici un deces în lotul studiat. Nu a existat nici o diferenţă în ceea ce priveşte fracţia de ejecţie a


POSTER I

in 15 patients and was classifi ed as normal or low HRV using 2 parameters: HRV index and pNN50. Statistical analysis was done using EpiInfo 2000 statistical package, version 3.3.2.Results: Th e fi rst AECG monitoring shows signifi cant ventricular arrhythmia and determined starting of amio darone prophylaxis in 5 patients, 3 of them with class IIb indication for AECG. In 15 of 30 patients the indication for both AECG was the evaluation of arrhythmia in heart failure (class IIb). Pace-maker implantation was considered aft er the fi rst AECG in 4 pa tients and aft er the second AECG in other 2 patients. Only one ICD implantation was necessary in our group of patients. None of the patients died during follow up. Th ere was no diff erence in the left ventricular ejection fraction between low and normal HRV subgroups. HRV did change between evaluations in 4 patients (3 from low to normal), both AECG exams in clinically stable condition. Evaluation of HRV by two AECG com pared to only one has a slightly better correlation to NYHA class decrease of (r= 0.28 vs. r= 0.18) and ejection fraction increase (r= 0.25 vs. r= 0.19).Conclusions: Despite the small series of patients in the present study, we showed that multiple AECG recor-dings in patients with DCM, especially without sympto-matic arrhythmias, increase the chance for a more aggre ssive attitude in treating arrhythmias. Heart rate variability does not change signifi cantly during follow-up, but its prognostic value is high.

17. Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale la pacientii diabetici hipertensiviE. Badila, D. Bartos, C. Tirziu, S. Ghiorghe,M. DorobantuSpitalul Clinic de Urgenta Bucuresti

Obiectiv: Aprecierea utilitatii monitorizarii ambulatorii automate a tensiunii arteriale (MAATA) in controlul valorilor tensionale la pacientii diabetici hipertensivi apparent bine controlati prin masurarea TA la cabinet. Metoda: In studiu au fost inclusi 62 pacienti hipertensivi diabetici. Fiecare subiect era tratat si aparent bine controlat (TA <130/80 mmHg) prin masurarea TA la cabinet. Pentru monitorizarea ambulatorie a TA

am utilizat un aparat ABPM-04, Meditech, Ungaria. Tensiunea arteriala a fost masurata la intervale de 20 min in perioada 06:00 – 22:00h si la 30 min interval in perioada noptii. Am defi nit hipertensiunea la MAATA atunci cand media valorilor TA a fost >125/80 mmHg. Rezultate: Din totalul pacientilor diabetici hipertensivi inclusi in studiul nostru, 67.7% au avut media valorilor presionale la MAATA peste limita (>125/80 mmHg). Media valorilor TA sistolice pe intreg lotul a fost de 141+/-10 mmHg iar media TA diastolice a fost 88+/-7 mmHg. Prevalenta pattern-ului non-dipping printre pacientii nostrii a fost de 64.5%. Din totalul subiectilor inclusi, 30.6% au prezentat un pattern cu risc inalt de tip riser (media TA nocturna mai mare decat media TA diurna). Concluzii: Pacientii diabetici cu hipertensiune arte ria-la trebuie evaluati prin monitorizare ambulatorie auto-mata a TA cu scopul stabilirii controlului optim al valo-rilor presionale. Doua treimi din pacientii inclusi in stu diul nostru au avut valorile TA peste limita, desi TA la cabinet era bine controlata. O treime dintre pacienti au asociat un pattern de tip riser, asociat cu un risc car-diovascular foarte inalt.

Ambulatory blood pressure monitoring in diabetichypertensive patientsE. Badila, D. Bartos, C. Tirziu, S. Ghiorghe,M. DorobantuEmergency Hospital Bucharest, Bucharest, Romania

Purpose: To assess the usefulness of ambulatory blood pressure monitoring (ABPM) in the control of blood pressure (BP) values in diabetic hypertensive patients with apparently well controled offi ce blood pressure. Methods: 62 hypertensive and diabetic patients were included in our study. Each subject was treated and the blood pressure was apparently well controlled (offi ce BP <130/80 mmHg). For the ambulatory BP monitoring, we used an automatic Meditech ABPM-04 device. BP was measured at 20 min intervals from 06:00 to 22:00h and at 30 min intervals at night. We defi ned ambulatory hypertension as a mean BP higher than 125/80 mmHg. Results: From all hypertensive diabetic patients inclu-

POSTER I Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

ded in our study, 67.7% had 24 h mean BP values over limits (>125/80 mmHg). Th e 24 h mean systolic BP in all groups was 141+/-10 mmHg and the diastolic BP was 88+/-7 mmHg. Th e prevalence of non-dipping pattern among our patients was 64.5%. 30.6% of the patients presented a high risk riser pattern (night time BP above daytime mean). Conclusions: Diabetic hypertensive patients should be evaluated by ambulatory blood pressure monitoring in order to estabilish the optimal control of BP values. Two third of our patients had BP over limits despite well controled offi ce BP. One third presented a riser pattern associated to a very high cardiovascular risk.

18. Este utila dozarea pro-BNP plasmatic pentru stratificarea riscului cardiovascular lapacientii hipertensivi?C. Tirziu1, E.Badila1, D. Bartos1, S. Ghiorghe1,R. Tirziu2

1Spitalul Clinic de Urgenta, Bucuresti2CMDTA”Acad. St. Milcu”, Bucuresti

Scopul studiului a fost de a testa utilitatea clinica a do-za rii plasmatice a proBNP-lui in vederea stratifi carii ris cului cardiovascular la pacientii cu hipertensiune arte riala.Metoda: Am evaluat un lot de 45 de pacienti cu hiper -tensiune arteriala esentiala fara insufi cienta car dia ca sau alte afectiuni concomitente dovedite a se core la cu cresterea valorilor plasmatice ale pro-BNP. Fie care pacient a fost evaluat astfel: a). clinic prin inre gis-trarea circumferintei taliei si indicelui de masa cor po-rala (IMC); b). biologic prin determinarea valo rilor plas matice ale glicemiei, colesterolului total, tri gli ce ri -delor, creatiniei (si clearenceul la creatinina), pro-BNP (ELECSYS 2010, Roche); si c). imagistic prin inre gis-trarea ECG, ecocardiografi e, determinarea eco grafi ca a indicelui intima-medie carotidian (IIM) si moni to-rizarea 24 ore a TA (ABPM Meditech).Rezultate: Valoarea proBNP-lui plasmatic s-a corelat liniar pozitiv (r= 0,523) cu valoarea colesterolului total si s-a corelat dupa o relatie patratica (r=0,517) cu nivelul trigliceridelor serice. Nu am identifi cat corelatie intre pro-BNP si circumferinta taliei sau IMC. De asemenea

nu s-a inregistrat legatura semnifi cativa statistic intre pro-BNP si prezenta ecocardiografi ca a HVS (coefi cient Pearson 0,23) sau a disfunctiei diastolice (coeffi cient Pearson 0,21), si nici cu valorile creatininei plasmatice sau a IIM. Am identifi cat o corelatie moderata pozitiva liniara intre pro-BNP si TAS medie (r=0,607) si TAD medie (r=0,596) dar fara concordanta intre valorile pro-BNP si variatia diurnal a TA.Concluzie: La pacientii cu HTA valoarea plasmatica a pro-BNP se coreleaza cu valorile colesterolului total si trigliceridelor dar nu am identifi cat corelatii semni-fi cative intre valorile acestuia si atingerea de organe tinta. Consideram ca dozarea pro-BNP plasmatic este utila in aprecierea controlului valorilor tensionale (corelatie cu valorile tensionale obtinute la monitorizarea in 24 de ore) dar nu isi dovedeste utilitatea privind stratifi carea riscului cardio-vascular la pacientii cu hipertensiune arteriala.

19. Tratamentul hipertensiunii rezistente prin adaugarea unei doze mici de spironolactonaE. Badila, C. Tirziu, S. Ghiorghe, D. Bartos,M. DorobantuSpitalul Clinic de Urgenta Bucuresti

Obiectiv: Aprecierea efi cientei clinice si hemodinamice a adaugarii unei doze mici de spironolactona, antagonist al aldosteronului, in tratamentul hipertensiunii arte-riale rezistente. Metoda: Studiul a inclus 26 pacienti cu HTA rezis-tenta. Efi cienta clinica a adaugarii unei doze mici de spironolactona (25 mg/zi) a fost apreciata prin masu-rarea TA la cabinet si prin monitorizarea ambulatorie auto mata a TA (ABPM-04, Meditech, Ungaria). Efi -cien ta hemodinamica a fost apreciata non-invaziv prin bioimpedanta electrica toracica (Hotman, Hemo Sapiens Inc). Pentru fi ecare pacient am determinat TA la cabinet, media TAS, media TAD, presiunea pulsului (PP), TA medie (TAM), stroke systemic vascular resis-tance index (SSVRI), total arterial compliance index (TACI), stroke index (SI). Rezultate: redate in tabel. Concluzii: Adaugarea unei doze mici de spironolactona este efi cienta in controlul hipertensiunii rezistente. Re-


POSTER I

ducerea rezistentei periferice reprezinta probabil un me canism important al efi cientei spironolactonei in HTA rezistenta. Utilizarea metodei bioimpedantei elec-trice toracice in managementul hipertensiunii rezis -tente permite identifi carea noninvaziva a ano ma liilor hemodinamice prezente la acesti pacienti.

Inainte de spironolactona

Dupa spironolactona p

Media TAS mmHg 164,6±12,5 129,5±6,3 0.01 Media TAD mmHg 92,3±10,4 76,4±5,3 0.01 TAM mmHg 116,4±9,6 94,2±5,3 0.01 PP mmHg 72,1±12,1 53,1±4,2 0.01 SI ml/m2 34,8±8,4 39,8±10,5 ns SSVRI dyn.sec.cm-5.m2 251,6±40,5 184,5±71,4 0.01 TACI 0,54±0,2 0,75±0,2 ns

Management of resistanthypertension by adding a low dose spironolactoneE. Badila, C. Tirziu, S. Ghiorghe, D. Bartos,M. DorobantuEmergency Hospital Bucharest

Objective: To assess the clinical and hemodynamical eff ectiveness of aldosterone antagonist spironolactone in the treatment of resistant hypertension. Method: 26 patients with resistant hypertension were included. Th e clinical eff ectiveness of adding a low dose spironolactone (25 mg/day) was assess by offi ce and ambulatory blood pressure monitoring (ABPM) (Meditech, Hungary). Th e hemodinamycal eff ectiveness was assess non-invasively by electric thoracic bioimpedance (ETB) (Hotman, HemoSapiens Inc). We measured offi ce blood pressure, mean systolic BP, mean diastolic BP, pulse pressure (PP), mean arterial pressure (MAP), stroke systemic vascular resistance index (SSVRI), total arterial compliance index (TACI), stroke index (SI).Results: see table. Conclusions: A low dose spironolactone is effi cacious in the control of resistant hypertension. Reduction of peripheral resistance is probably an important mecha-nism of eff ectiveness of spironolactone in resistant hy-pertension. Th e use of ETB in management of resistant hypertension allows non-invasive identifi cation of under lying hemodinamic abnormalities in these patien ts.

Before spironolactone

Aft er spironolactone p

SBP mmHg 164,6±12,5 129,5±6,3 0.01 DBP mmHg 92,3±10,4 76,4±5,3 0.01 MAP mmHg 116,4±9,6 94,2±5,3 0.01 PP mmHg 72,1±12,1 53,1±4,2 0.01 SI ml/m2 34,8±8,4 39,8±10,5 ns SSVRI dyn.sec.cm-5.m2 251,6±40,5 184,5±71,4 0.01 TACI 0,54±0,2 0,75±0,2 ns

20. Agregarea plachetară la pacienţii cu infarct miocardic vechi şi diabet zaharat tip 2 Silvia FilimonIMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, Republica Moldova

Scop: determinarea particularităţilor agregării plache-tare la pacienţii cu infarct miocardic vechi şi diabet za-harat tip 2. Material şi metode: 100 pacienţi, incluşi în studiu, cu vîrsta medie 58,88±0,92 ani, dintre care 51 bărbaţi şi 49 femei, au fost divizaţi în două grupuri: Gru-pul I- de bază a inclus 50 pacienţi cu infarct miocardic vechi (IMV) şi diabet zaharat tip 2 (DZ tip 2), care pri-meau terapie standard pentru pacienţii cu cardiopatie ischemică (CPI) (β-adrenoblocante, inhibitori ai enzi-mei de conversie a angiotensinei-II, antiagregante, nitra ţi) şi terapie hipoglicemică orală cu Glibenclamid şi Grupul II- de referinţă a inclus 50 pacienţi cu IMV fără DZ tip 2, care primeau terapie standard pentru CPI. Terapia antiagregantă a fost suspendată cu 7 zile înainte de investigaţie. Agregarea plachetară (AP) a fost studiată prin metoda fotometrică Born/O’Braen (1962), care permite aprecierea gradului şi vitezei agregării plachetare. În calitate de inductor al agregării a fost utilizat adenozindifosfat (ADF (Germania) în con-centraţie de 0,1 şi 0,5 μMol. Paralel a fost apreciată AP prin metoda propusă de Gabassov Z.A. şi coaut.(1989), care permite înregistrarea razei medii a agregatelor. Protocolul explorării a inclus determinarea timpului agregării maximale prin două metode (T%- metoda Born şi TR- metoda Gabassov în secunde (s), gradului de agregare (H%) în procente (%), razei agregatelor (HR) în unităţi optice (u.o) şi indicelui de agregare (A)conform formulei: A= (Umax/Uo)2 - 1 unde A- indi cele de agregare; Umax- valoarea maximală a razei agregatelor; Uo- valoarea iniţială a razei agregatelor.Rezultate: Analiza rezultatelor studiului a relevat unele particularităţi ale agregării plachetare la pacienţii cu


IMV şi DZ tip 2. La aceşti pacienţi s-a înregistrat o rază iniţială a agregatelor mai mare la concentraţia 0,1 μMol ADF- 4,84±0,19 u.o comparativ cu pacienţii cu IMV fără DZ tip 2- 3,66±0,12 u.o (p<0,01), o rază maximală a agregatelor mai mare la concentraţia 0,1 μMol ADF- 6,17±0,21 u.o versus 4,63±0,13 u.o (p<0,01) şi un indice de agregare mai mare la concentraţia 0,1 μMol ADF- 0,65±0,05 versus 0,55±0,04 (p<0,05). Aceste deosebiri au fost determinate şi la concentraţia 0,5 μMol ADF. Raza iniţială şi maximală a agregatelor au fost mai mari în grupul pacienţilor cu IMV şi DZ tip 2- 4,84±0,19 u.o. versus 3,89±0,19 u.o. (p<0,05) şi 6,37±0,21 u.o.- versus 5,06±0,13 u.o.- (p<0,01), cu un indice mai mare de agregare în grupul celor cu IMV şi DZ tip 2- 0,76±0,06 versus 0,65±0,05 (p<0,05). Deosebiri importante între grupuri referitor la timpul agregării maximale după metoda Born şi Gabassov la concentraţia 0,1 şi 0,5 μMol ADF şi gradul de agregare maximală la concentraţia 0,5 μMol ADF n-au fost determinate.Concluzii: La pacienţii cu IMV şi DZ tip 2 parametrii agregării plachetare (raza iniţială şi maximală a agre-gatelor şi indicele de agregare) sunt mai mari comparativ cu pacienţii cu IMV fără DZ tip 2, ceea ce explică riscul crescut de complicaţii trombotice la această categorie de pacienţi.

21. Utilizarea teciistabilizatoare în ablaţia prin radiofrecvenţă a sindromului de preexcitaţie în boala EbsteinMihaela Grecu, Andrei Lozba, Tudor Georgescu, Cătălina Arsenescu GeorgescuInstitutul de Boli Cardiovasculare Iaşi “Prof. Dr. George I. M. Georgescu”

Introducere: Anomalia anatomică a aparatului valvular tricuspidian face difi cilă ablaţia prin radiofrecvenţă a sindromului de preexcitaţie în boala Ebstein. Există puţine date privind aportul tecii stabilizatoare în men-ţinerea cateterului de ablaţie.Obiective: Pacient de 50 ani, cu boală Ebstein demons-trată ecocardiografi c (valva tricuspidă septală inserată cu 35 mm apical faţă de planul inelului mitral, cu regurgitare grad II şi VD atrializat 50%), cu crize de palpitaţii refractare la antiaritmice clasa Ia, Ic si III

a fost supus studiului electrofi ziologic endocavitar. Mappingul endocavitar bidimensional decelează pre-zenţa de cale accesorie unică cu conducere rapidă bidi-rec ţională (PRA 220 ms) situată în porţiunea laterală a miocardului ventricular atrializat. Stimularea atrială induce tahicardia ortodromică clinică cu aspect de bloc de ram drept, cu interval HV alungit la 63 ms, cu VA 274 ms la nivel hisian şi 60 ms la nivel lateral drept. Identifi carea punctului de ablaţie s-a realizat pe criterii exclusiv electrofi ziologice. Instabilitatea cateterului de ablaţie a impus utilizarea unei teci stabilizatoare Preface ce a permis menţinerea cateterului în punctul de ablaţie cu succes unde s-a înregistrat, în derivaţie bipolară, un potenţial atrial de amplitudine mică, urmat de un potenţial ventricular cu amplitudine mare cu fuziune continuă în derivaţii bipolare. Odată identifi cată inserţia anterogradă a căii accesorii în ritm sinusal, s-a indus tahicardia ortodromică, în timpul căreia s-a confi rmat coincidenţa inserţiei retrograde a căii accesorii cu inserţia anterogradă, în poziţia laterală a miocardului ventricular atrializat. Postablaţie se documentează con-ducere atrioventriculară normală, dar cu tulburare de conducere infrahisiană cu interval HV alungit (63ms) şi QRS cu aspect de BRD cu durată de 150 ms, frecvent întâlnit în boala Ebstein. Stimularea ventriculară fi nală pune în evidenţă dispariţia conducerii retrograde pe cale accesorie (PW retrograd 450 ms, cu conducere retro gradă decrementală şi concentrică). La 3 luni postprocedural pacientul este asimptomatic, în absenţa medicaţiei antiaritmice şi menţine aspectul de BRD. Concluzie: Ablaţia clasică prin radiofrecvenţă a sin-dromului de preexcitaţie în boala Ebstein poate fi labo rioasă din motive anatomice. Utilizarea tecii stabi-lizatoare pentru cateterul de ablaţie poate contribui la succesul procedural.


POSTER I

The utility of stabilizing sheath in the radiofrequency catheter ablation of the preexcitation syndrome in Ebstein’s anomalyMihaela Grecu, Andrei Lozba, Tudor Georgescu, Cătălina Arsenescu GeorgescuCardiovascular Diseases Institute “Prof. Dr. George I. M. Georgescu” Iasi

Background: Th e anatomical malformation of the tricuspid valve apparatus makes diffi cult the radio-frequency ablation of the preexcitation syndrome in Ebstein’s anomaly. Th ere are few data concerning the usefulness of the stabilizing sheath in maintaining the position of the ablation cathether.Method: A 50 year old patient, with an echocardiographic diagnosis of Ebstein’s anomaly (apical displacement of the septal tricuspid valve leafl et of 35mm from the mitral annulus, 2nd degree tricuspid regurgitation and 50% atrialized right ventricle), with palpitations uncontrolled by class Ia, Ic and III antiarrhytmic drugs was referred to an electrophysiological study. Th e two-dimensional endocavitary mapping reveals the presence of an unique accessory pathway with fast bidirectional conduction, with an absolute refractory period of 220ms, located in the lateral side of the atrialized ventricular myocardium. Atrial stimulation induces the clinical orthodromic tachycardia, with right bundle branch block pattern, with a prolonged HV interval of 63ms and a VA interval of 274ms at the His bundle level and of 63ms at the right lateral level. Th e location of the ablation site was made solely on electrophysiologial criteria. Th e instability of the ablation catheter has imposed the use of a Preface stabilizing sheath that allowed the succesful maintaining of the catheter at the ablation site, where was recorded, in a bipolar lead, a low amplitude atrial potential, follo-w ed by a high amplitude ventricular potential with con ti nuous fusion in bipolar leads. Once identifi ed the atrial insertion of the accessory pathway during sinus rythm, orthodromic tachycardia was induced, during which the coincidence of the retrograde insertion of the accessory pathway with the anterograde one was proved, as located in the lateral side of the atria-lized ventricular myocardium. Postablation, the atrio-ventricular conduction was normal, but there was present an infra His conduction delay ( HV interval

of 63ms) with right bundle branch block pattern (QRS duration of 150ms), a common fi nding in Ebstein’s anomaly. Th e fi nal ventricular stimulation evidentiated the disappearance of the retrograde conduction over the accessory pathway. Aft er 3 months of follow-up the patient is asymptomatic, doesn’t require antiarrhytmic drugs, while maintaining the right bundle branch block pattern.Conclusions: Th e classical radiofrequency ablation of the preexcitation syndrome in Ebstein’s anomaly could be diffi cult due to anatomical peculiarities. Th e use of the stabilizing sheath for the ablation catheter may contribute to the success of the procedure.

22. Diabetul zaharat şi insuficienţa cardiacă acută - elemente de epidemiologie descriptivăMonica Benguş1, O. Chioncel2, C. Macarie2

1Secţia de cardiologie, Spitalul Judeţean Focşani2Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-lare “C.C.Iliescu” Bucureşti

Introducere: Există până în prezent date limitate lega te de particularităţile clinice şi prevalenţa diabetului zaha-rat (DZ) în insufi cienţa cardiacă acută (ICA). Diabetul zaharat reprezintă un factor cheie în fi ziopatolgia ICA alături de congestie, injurie miocardică şi sindrom cardio-renal. Evidenţele epidemiologice legate de ICA pro vin din registre şi trialuri mari (ADHERE, OPTI-MIZE HF, EHFS II, EFICA) şi arată că prevalenţa DZ la pacienţii spitalizaţi cu ICA este mare şi variază în func-ţie de forma clinică a ICA.Obiective: Evaluarea prevalenţei DZ şi a tulburărilor de glicoreglare la pacienţii cu insufi cienţă cardiacă acută şi evaluarea caracteristicilor clinice în cazul asocierii DZ-ICA.Material şi metodă: Studiul, observaţional, de cohortă prospectiv foloseşte date din Registrul Român de Insu-fi cienţă cardică acută. Sunt înrolaţi consecutiv pacienţi internaţi în secţii de cardiologie din ţară cu diagnosticul de ICA. Pacienţii sunt încadraţi în 3 forme clinice de ICA: insufi cienţă cardiacă decompensată, edem pul mo-nar acut şi şoc cardiogen. Sunt folosite criteriile ADA 1997 pentru clasifi carea glucometabolică (IFG, DZ). In cazul pacienţilor diabetici este menţionat tipul DZ


(cu noscut sau nou descoperit) şi tratamentul folosit anterior internării pentru controlul glicemiei. Rezultate: In intervalul noiembrie 2007-februarie 2008 au fost înrolaţi consecutiv 400 pacienţi cu diagnosticul de ICA cu vârsta medie 67.1 ani (SD 12.6), 41.3% femei şi 58.8% barbaţi. Din totalul pacienţilor, 68.75% au fost spitalizaţi pentru insufi cienţă cardiacă decompensată; 24.75% cu edem pulmonar acut şi 6.5% cu diagnosticul de şoc cardiogen.

Prevalenţa DZ la pacienţii cu ICA a fost de 31.8% (21.3% DZ cunoscut şi 10.5% DZ nou descoperit), ocupând a treia poziţie în ierarhia factorilor de risc cardio-vascular după HTA (50.8%) si dislipidemie (33.3%). Prevalenţa tulburărilor de glicoreglare la internare la pa cienţii nondiabetici (hiperglicemii tranzitorii peste 110 mg%) a fost de 25.75%. Astfel, prevalenţa DZ şi a tulburărilor de glicoreglare în grupul pacienţilor cu ICA a fost de 57.55%. Prevalenţa DZ a fost diferită în cele trei forme clinice de ICA. La pacienţii cu ICA decompensată prevalenţa DZ a fost de 27.64% (18.55% DZ cunoscut şi 9.09% DZ nou descoperit); la cei cu EPA prevalenţa DZ a fost de 40.40% (26.26% DZ cunoscut şi 14.14% DZ nou descoperit). In cazul pacienţilor cu şoc cardiogen prevalenţa DZ a fost de 42.31% (30.77% DZ cunoscut şi 11.54% DZ nou desoperit).Caracteristici clinice: In rândul pacienţilor diabetici 48.82% erau fără tratament antidiabetic la internare, 26.77% aveau tratament cu insulină, 7.09% biguanide, 10.24% foloseau asocieri. Concluzii: Studiul aduce date legate de prevalenţa DZ la pacienţii spitalizaţi cu ICA şi prezintă o serie de caracteristici clinice ale asocierii DZ-ICA, unele re zul tate fi ind comparabile cu cele din studiile mari. Nu mă rul pacienţilor incluşi în acest studiu este mic, Regis trul Român de Insufi cienţă cardică acută este în des fă şurare.

Diabetes mellitus and acute heart failure-descriptiveepidemiological dataMonica Benguş1, O. Chioncel2, C. Macarie2

1Secţia de cardiologie, Spitalul Judeţean Focşani2Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-lare “C.C.Iliescu” Bucureşti

Background: Till now, there is limited data concerning clinical features and prevalence of diabetes mellitus

in acute heart failure. Diabetes mellitus represents a key factor in acute heart failure physiopathology, like congestion, myocardial injury and cardio-renal syndrome. Th ere is epidemiological data regarding acute heart failure from registries and clinical trials (ADHERE, OPTIMIZE HF, EHFS II, EFICA) showing that diabetes prevalence is increased in patients hospi-talized with acute heart failure, and prevalence is not the same in diff erent clinical form of acute heart failure. Objectives: Th is study, observational cohort study, used data from the Romanian Registry of Acute Heart Failure and its goals are prevalence evaluation of dia-betes mellitus and glucometabolic impairement in pa-tients with acute heart failure and clinical features eva-luation in these patients. Methods: Between November 2007-february 2008, 400 patients hospitalized with acute heart failure were enro-lled consecutively in three clinical forms of acute heart failure: decompensated heart failure, pulmonary oede-ma and cardiogenic shock. Criteria used for gluco meta-bolic classifi cation was made according to the ADA 1997 (for impaired fasting glucose, diabetes melli tus). Results: 400 patients were enrolled consecutively with diagnosis of acute heart failure, 41.3% women and 58.8% men, age 67.1 (SD 12.6). 68.75% patients were hos pitalized with decompensated heart failure, 24.75% with pulmonary oedema and 6.5% with cardio genic shock. Th e prevalence of diabetes mellitus in these patients was 31.8%, third position aft er arterial hyper-tension (50.8%) and dislipidemia, as cardiovascular risk factors. Prevalence of glucometabolic impairement in non diabetic patients (transitory increasing in plasma glu cose above 110 mg%) was 25.75%.

Th e prevalence of diabetes mellitus varied in diff erent clinical forms of acute heart failure. In patients with decompensated heart failure the prevalence of diabetes was 27.64%; in patients with pulmonary oedema 40.40% and in patients with cardiogenic shock the prevalence of diabetes mellitus was 42.31%. Regarding diabetic treatment, 57.55% of patients were without treatment, 26.77% used insulin, 7.09% biguanide and 10.24% used associations. Conclusions: Th is study brings new data concering romanian experience. Some of the results are similar with data recorded in large clinical trials and registries in the fi eld of acute heart failure.


POSTER I

23. Efectele hipertrofiei ven-triculare stângi induse de constricţia de aortă asupra fenomenelor electrice şi meca-nice ale cordului de şobolan Alina Scridon, R.C. Serban, M. Perian, Dan Dobreanu Disciplina de Fiziologie, UMF Targu Mures

Introducere: Ca răspuns la o largă varietate de stimuli - me canici, hemodinamici, hormonali, miocardul se adap tează necesităţilor crescute prin hipertrofi a mio ci-telor. Mecanismele implicate în hipertrofi a fi zio logi că, precum şi în cea patologică sunt puţin înţelese. Rezul-tatele unor studii au sugerat posibilitatea ca cuplul exci-taţie-contracţie să fi e alterat în hipertrofi a car diacă.Scopul studiului: A fost acela de a înţelege bazele electro-mecanice implicate în hipertofi a cardiacă.Material şi metodă: Treizeci de şobolani Wistar au fost distribuiţi în două grupuri: grupul control şi grupul cu constricţie aortică. Pentru grupul de studiu s-a efectuat intervenţia chirurgicală pentru realizarea constricţiei aortei abdominale. După patru săptămâni, şobolanii din ambele grupuri au fost anesteziaţi şi sacrifi caţi. Au fost măsuraţi o serie de parametrii electrici şi respectiv mecanici. Pentru a investiga posibilul rol al alterării cuplului excitaţie-contracţie, am comparat activitatea mecanică şi electrică, înregistrate simultan la muşchii papilari normali şi hipertrofi aţi.Rezultate: Masele cardiace au fost mai mari pentru grupul de şobolani cu constricţie de aortă cu 27±0,7% (p<0,05). Durata potenţialului de acţiune (APD) la şobolanii cu constricţie de aortă a fost mai mare decât la sobolanii din lotul control: APD90 (137±1.5msec vs 100±1msec, p=0,002), APD75 (78,2±0.8msec vs 59,8±0,4msec, p=0,006), APD50 (70,8±0,7msec vs 55.7±0.3msec, p=0,003) şi APD25 (49.4±0.4msec vs 44.8±0.3msec, p=0,004). AC a crescut la şobolanii operaţi de la 485,4±2mN la 652±4mN (p=0,003), TAC de la 126±0,1msec la 167±0,5msec (p=0,004), iar T1/2R de la 88±0,5msec la 119±0,7msec (p=0,006).Discuţii: La grupul de şobolani operaţi s-a obţinut o alungire semnifi cativă a tuturor fazelor PA. Totuşi, cele mai semnifi cative modifi cări s-au produs pe baza re polarizării. Această modifi care explică apari ţia arit-miilor cardiace în contextul hipertrofi ei mal adap tati-ve. Alungirea APD asociată cu hipertrofi a mio car dică poate fi un factor important implicat în alun gi rea du-

ratei contracţiei. Întrucât amplitudinea con trac ţiei în muşchiul papilar de şobolan este foarte puţin mo di fi cată de alungirea depolarizării dincolo de o anumi tă valoare, este posibil ca, odată atinsă această valoa re, alungirea în continuare a duratei PA să nu mai infl uen ţeze tensiunea dezvoltată. Acest fapt ar putea explica lipsa de corelaţie dintre durata PA şi parametrii contracţiei, în contextul hipertrofi ei patologice.

24. Nivelul de cunoastere al factorilor de risccardiovasculari la femeile cu sindrom metabolic Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu, Carmen Ginghina1ARDES2Medicover3UMF carol Davila, Clinica de Cardiologie Institutul de Boli Cardiovasculare Prof. Dr. CC Iliescu

Scop: Se accepta ca o buna cunoastere a factorilor de risc cardiovasculari si un bun nivel de informare al pacientilor referitor la bolile cardiovasculare imbuna-tatesc aderenta la tratament. Calitatea informatiei si a surselor de informare sunt criterii importante ale acestui proces. Ne-am propus sa stabilim nivelul de cunoastere al factorilor de risc cardiovasculari al unui grup de femei care vin in ambulatorul de specialitate.Material si metoda:149 de femei selectate aleator, intr-o populatie de paciente ce au venit in ambulator in perioada iunie-septembrie 2006. La toate femeile s-a masurat tensiunea arteriala sistolica si diastolica , HDL colesterol, glicemia si trigliceridele. Obeziatatea a fost evaluata prin masurarea circumferintei abdominale. Toate femeiele incluse in studiu au completat un chestionar legat de valorile normale ale factorilor de risc cardiovasculari si de principalele surse de informare.Rezultate: Virsta medie a fost de 52,4 cu o deviatie standard de 10,2. Utilizind criteriile NCEP-ATP III, 91 dintre ele (61,9%) aveau sindrom metabolic. Majo-ritatea aveau un nivel mediu de educatie (42,85%) si doar 36,73% studii universitare.55% dintre femei pri-misera inaintea acestei vizite medicale un material infor mational legat de bolile cardiovasculare si in 55% din cazuri el a fost primit tot intr-o unitate medicala


sub forma unei brosuri. Majoritatea cunosteau valorile target ale factorilor de risc cardiovasculari:61% pentru circumferinta abdominala, 59% pentru tensiunea sistolica si diastolica, 57% pentru HDL colesterol si trigliceride. Toate femeiele din studiu aveau circum-ferinta abdominala mai mare decit normalul dar in rest valorile parametrilor masurati erau la tinta.Concluzii: O buna informare referitoare la factorii de risc cardiovasculari este necesara dar nu sufi cienta in clinica practica, masuri active din partea medicilor si pacientilor sunt necesare.

The awareness’level ofcardiovascular risk factorsvalues in women withmetabolic syndrom Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu,Carmen GinghinaAsociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sana-tate (ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica de Cradiologie Fundeni

Purpose: It is accepted that the awareness of cardio-vascular risk factors and a good level of patient ‘s infor-mation link with cardiovascular disease improve the adherence to treatment. Th e information quality and sources are very important criterion in this process. We want to establish the awareness ‘level link with cardiovascular factors in a women group who came at a routine medical examination in an ambulatory care settings.Material and methods: 149 women randomly selected among a patient population who came in an ambulatory care setting between june - september 2006. In all women we measured sistolic and diastolic blood pressure and HDL cholesterol, glicemia and triglycerides were measured in the whole group. Obesity was assessed by abdominal circumference. All women answer to a questionnaire about the right values of cardiovascular risk factors and how are the major sources of medical information.Results: Th e mean age was 52,4 with standard devia-tion 10,26. Based on NCEP-ATPIII criterion, 91 (61,9%) had metabolic syndrom.Most of them have a me dium level of education(42,85%) and only 36,73%

had university degree. 55% received before the current visit a medical material link cardiovascular risk factors, and in 55% they received it in a medical setting as a written brochure (in 55%, too). Most of them know the right value of cardiovascular risk factors measured: 61% for abdominal circunference, 59%for sistolic and diastolic bloood pressure value, 57% for either HDL cholesterol and tryglicerides. All hypertensive women have the current value at target level, but whole group have an abdominal circumference higher than normal.Conclusions: A good information level about cardio-vascular disease factors is necessary but it is not enough in clinical practice, active measures from both parts doctors and patients are needed.

25. Solutiile e-health:forta motrice a viitoarelor strategii de preventie Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu,Carmen GinghinaAsociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sana-tate (ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica de Cradiologie Fundeni

Scop: In ultimii ani strategiile sistemelor de sanatate in domeniul cardiologiei au virat dinspre interventional spre preventie. Rezultatele programelor de preventie apar dupa multi ani, deci e nevoie de strategii efi ciente pentru aplicarea teoriei in practica. E-health este un concept dezvoltat in ultimii ani, dar cu o crestere importanta. Scopul studiului nostru epidemiologic, statistic si IT este de stabili daca e- helath pot reprezenta solutii pentru strategiile de preventie.Metode: Am analizat date din EuroStat, EuroHeart Survey despre distributia epidemiologica si consecintele fi nanciare ale afectiunilor cardiovasculare.Pe de alta parte am analizat oprtunitatile, costurile si bene fi ciile sistemelor de e-health.Rezultate: Solutiile e-health sunt un instrument important pentru: educatie, cercetare, CIS (sisteme cardio logice informatizate), networking, stabilind o legatura puternica intre furnizorii de servicii medicale si pacienti. Oamenii tineri cu virste intre 35-45 de ani sunt navigatori frecventi pe internet, deci segmentele de educatie si cercetare pot fi foarte folositoare din acest


POSTER I

punct de vedere. Acuratetea si veridicitatea informatiei medicale sunt insa subiecte delicate. Tehnicile imagistice (ecografi a, MRI, angiografi a) sunt frecvent folosite in cardiologie, iar urmarirea pacientilor necesita stocarea multor informatii, respectiv imagini. La sfi rsit, dar nu pe ultimul loc, networking-ul insemna sa motivezi oame nii in directia potrivita. Concluzii: Coroborind datele din toate aceste perspective, solutiile e- health pot fi forta motrice a strategiilor preventive.

E-health solutions:the driving force for futureprevention’s strategies Nicoleta Calomfirescu, Marius Calomfirescu,Carmen GinghinaAsociatia Romana ptr. Dezvoltarea Educatiei in Sana-tate (ARDES), Medicover, UMF Carol Davila, Clinica de Cradiologie Fundeni

Purpose: In the last few years health strategies in cardiology fi eld shift from interventional to prevention Prevention’s results will appear aft er a long period of time, so, good strategies to put theory in practice, are needed. E-health is a concept developed in the last few years but with an important growth. Th e purpose of our epidemiological, statistical and IT research is to establish if e-health can be a good solution for prevention’s strategi es.Methods: We analyzed statistical data from EuroStat, EuroHeartSurvey about fi nancial and epidemiological distribution of cardiovascular diseases across Europe. At the other side we analyze e-health opportunities, costs and benefi ts. Results E-health is a useful tool for: education, research, CIS (cardiology information system), networking, a strong link between healthcare providers and patients. Young people with age between 35-45 years old are frecquent fl yers on internet, so education and research can be very useful from this point of view. Information’s accuracy and truth is a very delicate issue. Imagining (echo, MRI, angyogram) are used oft en in cardiology, and a patient follow-up need a lot of written and imaging information, so CIS is essen tial. At least but not the last, networking means to share and motivate people in the right direction as Heart Char ter does.

Conclusions: Th inkig from all this perspective e-health is the driving force for future prevention’s strategies.

26. Aplicaţia în practică aghidurilor ESC în clasificarea clinică şi identificareafactorilor de precipitare acazurilor de insuficienţă cardiacă acută A. Frigy, Ildiko Kocsis, E. Caraşca Clinica Medicală IV, Tg. Mureş

Clasifi carea clinică şi identifi carea factorilor de preci-pitare a cazurilor de insufi cienţă cardiacă acută (ICA) este importantă atât pentru luarea unor deci zii tera-peutice corecte, cât şi pentru prevenirea recuren ţelor. Pacienţi şi metodă. Într-un interval de 6 luni toţi pacienţii admişi cu ICA (25 femei, 57 bărbaţi, vârstă medie 65.59 ani) au fost introduşi într-o bază de date complexă, în care am registrat – conform ghidului ESC din 2005 – clasifi carea clinică a cazurilor, respectiv facto rii precipitanţi ai decompensării acute.Rezultate: Distribuţia cazurilor conform claselor clini-ce a fost următoarea: decompensarea insufi cienţei car-diace cronice - 39, ICA hipertensivă - 21, edem pulmo-nar acut - 6, şoc cardiogen - 7, debit cardiac crescut - 3, ICA de ventricul drept - 6 cazuri. Distribuţia pacien-ţilor în funcţie de „severitate clinică” a fost: „cald şi uscat” - 4, „cald şi umed” - 71, „rece şi uscat” - 0, „rece şi umed” - 7 pacienţi. Cei mai frecvenţi factori de preci-pitare au fost (primii cinci): complianţă scăzută - 27, criză hipertensivă - 12, tratament cronic suboptimal - 10, infecţie -7, diagnostic greşit - 6 cazuri.Concluzii: Majoritatea cazurilor intră in clasele clinice cu şanse terapeutice mai bune (tensiune arterială păs-trată). Analiza factorilor de precipitare a decelat, că multe cazuri pot fi prevenite printr-o îngrijire mai aten tă, respectiv prin ameliorarea cooperării pacient-medic-familie.


Practical application of ESC guidelines in the clinicalclassification and theidentification of precipitating factors of acute heart failure cases A. Frigy, Ildiko Kocsis, E. CaraşcaClinica Medicală IV, Tg. Mureş

Classifi cation of acut heart failure (AHF) cases and the identifi cation of precipitating factors is important for early and adecvate therapeutic decisions and prevention of recurrences.Patients and methods: In a 6 month period, all patients (25 women, 57 men, mean age 69,59 yrs) admitted with AHF were introduced into a complex database, con-taining data about the classifi cation (clinical, „clinical seve rity”) and precipitating factors of the acute decom-pensation, according to the ESC guidelines from 2005.Results: Th e distribution of cases regarding clinical classifi cation was: acute decompensated heart failure - 39, hypertensive AHF – 21, acute pulmonary oedema - 6, cardiogenic shock -7, high output AHF - 3, acute right heart failure - 6 patients. Classifi cation of patients according to „clinical severity” was: „warm and dry”: 4, „warm and wet”: 71, „cold and dry”: 0, „cold and wet”: 7 patients. Th e most frequent precipitating factors were (the fi rst fi ve): lack of compliance - 27, hypertensive crisis -12, suboptimal chronic treatment - 10, infection -7, missed diagnosis – 6 patients.Conclusions: Th e majority of cases felt into categories with a better therapeutic chance (preserved blood pre-ssure). Analysis of precipitation factors revealed that a lot of cases can be prevented by a more careful patient mana gement and by enhancing the patient – physician – family cooperation.

27. Extinderea calcificarilorvalvulare aortice la pacientul cu hipertensiune arteriala corelata cu velocitatea fluxuluitransvalvular Aura Popa, Aurora-Maria Vladaia, Bogdan Popescu, Carmen Ginghina Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Ili-escu“, Bucuresti

Rezumat: Rolul important al calcifi carilor valvulare aortice neobstructive (CVA) în morbiditatea si mor-talitatea cardiovasculara este cunoscut. Datele privind factorii care determina extinderea CVA, inter relatia lor cu velocitatea fl uxului transvalvular aortic sunt putine si discordante.Obiective: -analiza factorilor care determina extin-derea calcifi carilor valvulare aortice la pacientii cu hi-per tensiune arteriala; - analiza posibilei asocieri intre exten sia CVA si velocitatea fl uxului transvalvular aortic la pacientii fara stenoza aortica.Metoda: Esantionul de studiu a fost reprezentat din 66 pacienti (36 barbati si 30 feme), cu varsta intre 52-79 ani, media 65 ± 6 ani, care au fost evaluaţi Eco-Doppler. Depozitul calcar este defi nit astfel: minim <2 mm; mediu: 2-5 mm; semnifi cativ: >5 mm. Criteriile de prezenţă a calcifi cărilor valvulare aortice extinse: 1) cel puţin o calcifi care semnifi cativă; 2) cel puţin 2 calcifi cări medii. In lotul nostru au fost 8 pacienţi (12%) cu calcifi cări semnifi cative şi 36 de pacienţi (55%) fără calcifi cări valvulare; restul de 22 de pacienţi (33%) nu au criterii de CVA constituind grupul cu CVA nesemnifi cative.Rezultate: Un sfert din velocităţile fl uxului transval-vular aortic s-au defi nit prin velocităţi crescute; velo-ci tatea maxima a fost semnifi cativ mai crescută la pa cienţii cu calcifi cări valvulare semnifi cative (135 ± 45 mm/sec) versus cei cu calcifi cări nesemnifi cative (116 ± 23 mm/sec) sau cei fără calcifi cări valvulare (113 ± 21 mm/sec). Fluxul aortic semnifi cativ crescut a fost la pacienţii cu CVA semnifi cative faţă de cei fără calcifi cări. Am identifi cat vârsta ca fi ind singura variabilă independentă asociată cu CVA avansate. CVA semnifi cative şi genul feminin au fost identifi cate ca variabile independente pentru creşterea fl uxului trans-valvular aortic.Concluzii: Prevalenţa CVA printre pacientii hiper ten-sivi este ridicată şi în relaţie clară cu vârsta. CVA sem-


POSTER I

nifi cative se asociază cu creşterea velocităţii fl uxului în ciuda deschiderii nerestrictive a cuspelor aortice.

28. Afectarea cardiaca inlimfoamele malignenon-hodgkin la copil –diagnostic ecocardiografic Mandric Cristina, Dimitriu A.G, Miron IngrithUniversitatea de Medicina si Farmacie Iasi

Scopul lucrarii: obiectivarea rolului major al ecocardio-grafi ei in diagnosticul si monitorizarea afectarii car-diace in limfomul malign non-hodgkin (LMNH). Metoda: Pacienti: 38 copii, varsta cuprinsa intre 3 luni- 17ani cu LMNH, pe o perioada de 5 ani. Toti pacientii- evaluati clinic, electrocardiografi c, radiologic si ecocardiografi c.Rezultate: Afectarea cardiaca - 6 cazuri (15,8%); 5 cazuri limfom-T-, 1 caz limfom B; semne clinice de de but: astenie, dispnee, sindrom de vena cava supe rioa-ra. ECG: microvoltaj QRS si unda T. Rx. torace: afec-tare mediastinala(5cazuri) si efuziune pleu rala dreap-ta importanta(1). Eco aspecte: efuzie pericar dice(4), tamponada cardiaca(2); tumora pericardica (1). 2 cazuri mase intracardiace; caz1- masa tumorala ce umple atriul drept,cu baza de implantare spre VCS, caz2 –masa tumorala ce se extinde de la peretele late ral AD spre valva septala tricuspida, la care se aso ciaza efuziune pericardica masiva; modifi carile eco din cazul 1 a fost confi rmat ulterior la necropsie. In cazul 2 si la toate cazurile cu efuziune pericardica la debut, modifi carile eco au revenit la normal dupa chimioterapie.Concluzie: Incidenta mare a afectarii car diace in LMNH determina necesitatea evaluarii eco in toate cazurile, chiar si in absenta simptomatologiei clinice, pentru a preveni aparitia tamponadei cardiace sau a altor urgente cardiace. Echo este o metoda cruciala de inves tigatie in diagnosticul si monitorizarea afectarii cardiace de LMNH.

29. Studiu privind incidenta si prevalenta sindromuluicoronarian acut la pacientii cu stenoza aortica degenerativa care prezinta asociat si stenoze carotidieneDan Delia, Calin PopSpitalul Judetean de Urgenta Baia Mare, Facultatea de Medicina. Universitatea de Vest ”Vasile Goldis”- Arad

Introducere: Creşterea grosimii intimă-medie la nivel carotidian (IMT), stenozele carotidiene (CAS) şi calci-fi erea inelului mitral (MAC) sunt legate de pato logia cardiovasculară. Legătura între riscul de dezvol tare a sindromului coronarian acut (SCA) şi IMT, CAS şi MAC, la pacienţii cu stenoză aortică dege nerativă nu este încă bine stabilită. Noi am evaluat rela ţia dintre IMT, CAS, MAC şi SCA la un grup de pacienţi cu stenoză aortică degenerativă, pentru a vedea dacă aceştia sunt factori independenţi de risc.Metodă: Populaţia de studiu a constat în 72 de pacienţi de rasă caucaziană, cu stenoză aortică degenerativă, evidenţiată ecocardiografi c, care nu au avut afecţiuni manifeste cardiovasculare. Aceşti pacienţi au fost eva luaţi clinic, ecocardiografi c, prin ultrasonografi e Doppler la nivelul arterelor carotide şi biologic, iar apari ţia SCA a fost diagnosticată conform metodelor în vi goare (clinic, EKG şi enzimatic).Rezultate: Pe o perioadă de urmărire de 1 an, 18 pa-cienţi (25%) au dezvoltat SCA, iar prezenţa steno zelor carotidiene a fost documentată la 9 din ei (50%), com-parativ cu doar 12 pacienţi (22,2%) din lotul martor ( p=0.049), în timp ce calcifi erea de inel mitral a fost prezentă la 17 pacienţi (94,44%) din lotul SCA, faţă de 44 (81,48%) la lotul martor, dar fără atingerea sem-nifi caţiei statistice (p=0.21). Prezenţa CAS, dar nu şi a IMT sau a MAC se asociază cu o creştere de 3.5 ori a riscului de SCA la pacienţii cu stenoză aortică dege-nerativă, după ajustarea în funcţie de sex , vârstă şi varia bile clinice (OR = 3.58; 95% CI, p= 0.049).Concluzii: Pacienţii cu stenoze aortice degenerative, care prezintă asociat şi CAS au un risc crescut de a dezvolta SCA şi necesită controlul strict al riscului cardiovascular global precum şi o dispensarizare medi-cală intensivă.


Cuvinte cheie: stenoza aortică degenerativă, stenoza carotidiană, sindrom coronarian acut

30. Blocul atrio-ventricularde gradul I - indicaţie decardiostimulare electricăpermanentã?Cristina Moisa, Mihaela Grecu, Simona Moruzi,Cristian Stãtescu, Cătălina Arsenescu-GeorgescuInstitutul de Boli Cardio - Vasculare „Prof. dr. George I.M. Georgescu” Iaşi

Introducere: Blocul atrioventricular de gradul I marcat (PR ≥0.30 sec) poate determina fenomene clinice de insufi cienţã cardiacã, expresia pseudo- sindromului de pacemaker, chiar si la pacienţi cu funcţie sistolicã VS normalã.Material si metodã: Prezentãm cazul unui pacient, bărbat, 68 ani, diagnosticat cu BAV gr. I (PR 0,36 sec.) cu 4 ani anterior, cu agravare progresivã prin alungirea marcatã a intervalului PR, simptomatic prin astenie şi dispnee la eforturi moderate de 6 luni. Examenul clinic la internare decelează pulsaţii ample ale venelor jugulare, fãrã semne de decompensare cardiacã stângã sau dreaptã. Electrocardiografi c se evidenţiază BAV gr. I marcat (PR 0.56 sec), fãrã scurtare semnifi cativã după administrare de atropinã, cu complex QRS fi n şi super poziţia undei P peste unda T a ciclului cardiac precedent. La examenul ecocardiografi c se remarcã dimensiunile normale ale cavităţilor cardiace, profi l Doppler transmitral cu unda E unicã prin fuziunea E-A, expresie a pierderii sincronismului atrioventricular, cu regurgitare mitralã gradul II, dar cu funcţie sistolicã VS normalã (FEVS 62%). Monitorizarea Holter ecg /24 ore decelează BAV gr. I permanent şi BAV gr. II tip Mobitz I intermitent, frecventa sinusalã variind intre 60 si 130/min.

S-a practicat cardiostimularea electricã permanentã tip VDDR cu optimizarea intervalului A-V, cu reducerea regurgitării mitrale la gradul I, ameliorare clinicã a fenomenelor de insufi cienţã cardiacã şi creşterea tole-ranţei la efort, scăderea spontanã a frecvenţei rit mului sinusal de la 80/min la 65/min şi normalizarea aspec-tului ecocardiografi c al fl uxului transmitral. Concluzii: Cardiostimularea electricã permanentã re-pre zintă o alternativã de corecţie a fenomenelor clinice

de insufi cienţã cardiacã la pacienţii cu alungire marcatã a intervalului PR.

First-degree atrio-ventricular block - an indication forcardiac pacing ?Cristina Moisa, Mihaela Grecu, Simona Moruzi,Cristian Stãtescu, Cătălina Arsenescu-GeorgescuInstitute of Cardiovascular Diseases „Prof. dr. George I.M. Georgescu” Iaşi

Introduction: Marked fi rst degree A-V block (PR ≥0,30 sec) can produce heart failure similar to the pace-maker syndrome, even in the presence of normal LV function.Methods: We present the case of 68-old patient with fi rst degree A-V block and progressive and marked prolongation of PR interval in the last 4 years, with astenia and exertional dyspnoea in the last 6 months, pulsations of jugulars veins, but without congestive signs in the moment of clinical examination. Th e electrocardiogramm reveals marked fi rst degree A-V block (PR 0.56 sec), PR interval does not shorten appropiately on atropin, with narrow QRS complex and superimposed P wave and T wave of the precedent cardiac cycle. Transthoracic echocardiography shows normal dimensions of cardiac chambers, pulsed-wave Doppler transmitral fl ow with single E wave (fusion between E and A waves) due to loss of A-V synch-rony, moderate mitral regurgitation, but normal LV sistolic function (FEVS 62%). 24-hours Holter moni-toring reveals permanent fi rst degree A-V block and intermitent type I- second degree A-V block, with spontaneus rate of sinus node between 60-130 bpm.

We proceed to permanent dual chamber pacing VDDR with A-V delay optimisation, for reducing mode rate mitral regurgitation to mild, with clinical impro vement of heart failure, spontaneus reduction of sinus rhytm up to 65 bpm and transmitral fl ow norma-lisation.Conclusion: Cardiac pacing can be a therapeutic resource with benefi ts in regression of clinical heart failure in patients with marked prolongation of PR interval.


POSTER I

31. Modificarielectrocardiografice indiselectrolitemii Daniela Crisu, Viviana Aursulesei, Ileana Antohe, Georgeta Datcu, M.D. Datcu Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Introducere: Electrocardiograma este o metoda utila pentru recunoasterea tulburarilor electrolitice, permitand aprecierea severitatii diselectrolitemiei si urmarirea efi cientei terapeutice.Obiectiv: Scopul lucrarii a fost de a identifi ca modi fi -carile electrocardiografi ce si evolutia acestora in cateva cazuri de diselectrolitemii.Metoda: Sunt prezentate cazurile a 4 pacienti la care tulburarile electrolitice severe survenite pe boala car-diaca organica sau pe cord indemn au determinat mo difi cari clinice si electrocardiografi ce care puteau preta la confuzii de diagnostic. Determinarea seriata a electrolitilor serici a aratat o corelare a severitatii diselec-trolitemiei cu modifi carile electrocardiografi ce. Trata-mentul tulburarilor electrolitice a necesitat si decelarea cau zei, normalizarea diselectrolitemiei corelandu-se cu evolutia clinica si electrocardiografi ca.Concluzii: Corelatiile dintre modifi carile electro car-diografi ce si tulburarile electrolitice sunt cu atat mai bune cu cat acestea survin mai brusc si sunt mai severe. Aso cierea modifi carilor electrocardiografi ce deter mi-nate de o cardiopatie organica le pot masca pe cele deter minate de diselecterolitemii.

Electrocardiographic changes in ellectrolitic abnormalities (case presentation) Daniela Crisu, Viviana Aursulesei, Ileana Antohe, Georgeta Datcu, M.D. Datcu Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa“ Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Background: Electrocardiography is a simple and useful diagnostic test for ellectrolitic abnormalities,

allowing their severity and therapeutic correction’s assess ment.Aim: Th e aim of the study was to pinpoint electro-cardiographic dynamic changes in diverse ellectrolitic abnormalities.Method: Four case presentations are depicted (3 pa-tients with organic cardiac disease) with ellectro litic abnormalities, responsible for clinic and/or electro-cardiographic changes, generating diagnostic diffi cu-lties.Conclusions: Correlations betwen electrocardiographic and ellectrolitic changes depend on the suddeness and severity of ellectrolitic abnormalities. Electrocar dio-graphic changes due to an organic cardiac diseases can hide dysellectrolitic abnormalities.

32. Afectarea cardiaca lapacientul arteriopat Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Girleanu, Anca Marandiuc Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Scop: evaluarea patologiei cardiovasculare asociate întâl nite la pacienţii diagnosticaţi cu arteriopatie oblite-rantă membrele inferioare (AOMI) stadiul II-IV.Material si metodă: studiul a cuprins un numar de 127 pacienţi cu AOMI stadiul II-IV, internaţi în Clinica I Cardiologie Iaşi, în perioada ianuarie 2005- martie 2008, în vederea depistării unei eventuale patologii asociate. Evaluarea cardiacă a fost efectuată: clinic (ascultaţia cordului şi a arterelor carotide în vederea depistării unor sufl uri cu caracter ateromatos, măsurarea tensiunii arteriale) şi prin metode de monitorizare non-invazivă: înregistrarea 24 ore a valorilor tensiunii arteriale (ABPM), electrocardiogramă şi ecocardiografi e (M mode, 2D, Doppler).S-a urmărit: prezenţa semnelor de hipertrofi e ventri-culară stangă, tulburari de ritm sau de conducere, pre-zenţa modifi carilor de ischemie pe ECG, funcţia sistolică (FE<50%) şi funcţia diastolică (E/A<1). Rezultate: 85,8% din pacienţii internaţi cu AOMI au prezentat afec tare cardiacă concomitentă, 85% au asociat HTA şi la 24,4% s-au ascultat sufl uri la nivel carotidian. Înregis trarea ECG a evidenţiat faptul că: 37,7% dintre


pacienţi aveau aritmii cardiace din care 25,9% fi brilaţie atrială şi 1,33% extrasistolie ventriculară şi la 42,5% din pacienţi s-au înregistrat tulburări de conducere, 25,1% bloc de ram drept, 17,3% bloc de ram stâng şi 56,6% asociau modifi cări ischemice. Ecocardiografi a a evaluat modifi cările aterosclerotice de la nivelul valvelor aortică şi mitrală, 59% având afectare valvulară degenerativă la nivel aortic şi numai 26,7% la nivel mitral. 53,5% dintre pacienţi asociau hipertrofi e ventriculară stângă, 50,3% disfuncţie diastolică şi 33% disfuncţie sistolică.Concluzii: majoritatea pacienţilor arteriopaţi prezintă afectare cardiacă concomitentă, fapt care atestă ideea că ateroscleroza este o afecţiune cu caracter sistemic, iar pacienţii diagnosticaţi cu AOMI ar trebui trataţi ca orice pacient cu afectare coronarină.

Cardiac involvement inpatients with peripheralarterial disease Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, Irina Girleanu, Anca Marandiuc Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Purpose: evaluation of cardiovascular disease in patien-ts diagnosed with peripheral arterial disease (PAD) sta-ge II-IV.Material and methods: we studied 127 patients diagnosed with PAD stage II-IV, admitted in Iasi Cardiology Clinic I , between January 2005- March 2008, for angiographic examination and cardiac evaluation in order to fi nd other associated pathologies. Th e patients were evaluated: clinically (heart and carotide arteries auscultation in order to fi nd abnormal murmurs) and non-invasive cardiac monitoring by: 24 hours regis-tered arterial tension (ABPM), electrocardiogram, echo cardiography (M mode, 2D, Doppler). We search for the presence of left ventricular hypertrophy, cardiac arrhy thmia or conduction abnormalities, and presence of ischemic lesions on ECG. Diastolic and systolic dysfunc tions were evaluated by conventional Doppler echo cardiography: LVEF<50% (systolic dysfunction) and E/A<1 (abnormal LV relaxation- diastolic dysfun-ction). Results: 85,8% patients with PAD had cardiac involvement, 85% had arterial hypertension, and 24,4%

carotidian murmurs. ECG registration revealed that 37,7% of patients had cardiac arrhythmia: 25,9% atrial fi brillation, 1,33% ventricular extrasistoles, and 42,5% conduction abnormalities, left ventricular brunch block 17,3%, right ventricular brunch block 25,1% and with ischemic abnormalities 56,6%. Echocardiographic we evaluated atherosclerotic valvular disease: 59% of patients had aortic atherosclerotic disease and only 26,7% had mitral atherosclerotic involvement. 53,5% of patients associated left ventricular hypertrophy and 50,3% diastolic dysfunction and 33% systolic dysfunc-tion.Conclusion: the majority of patients with PAD had cardiac involvement, which supports the idea that athe-rosclerosis is a systemic disease and patients diagnosed with PAD should be treated as an equivalent to a coro-nary disease.

33. Factori care influenteazadilatarea aortei ascendentela pacientii cu valve aorticebicuspideMadalina Iancu, Marinela Serban, Ioana Ghiorghiu, Ruxandra Jurcut, Ileana Craciunescu, Aneida Hodo, Carmen GinghinaInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Ili-escu”, Bucuresti

Premise: Bicuspidia aortica (BAV) reprezinta cea mai frecventa malformatie congenitala cardiaca, fi ind intal-nita la 1-2% din populatia generala. Dilatarea aortei as cen dente asociata bicuspidiei este o manifestare feno-tipica cu severitate inalta, din cauza riscului crescut de disectie aortica.Scopul lucrarii: Studiul actual isi propune sa evalueze principalii factori asociati prezentei dilatarii aortice la pacientii cu valve aortice bicuspide; se evalueaza in principal infl uenta hipertensiunii arteriale sistemice (HTA) si a altor factori de risc cardio-vascular, precum si a valvulopatiilor aortice asociate.Metoda: Grupul de studiu a inclus 60 pacienti cu BAV (68% barbati, varsta medie 38 ani), internati in clinica noastra in perioada 2003-2007 (5 ani). Diametrul aortei ascendente a fost masurat prin ecografi e transtoracica, la 3 cm desupra inelului aortic, in telediastola, iar valo-


POSTER I

rile obtinute au fost indexate pe suprafata corporala. Valoarea cut-off pentru dilatarea aortei ascendente a fost considerata 21 mm/m2. Pacientii cu coarctatie de aorta si HTA secundara au fost exclusi din studiu (9 cazuri).Rezultate: Privind legatura dintre hipertensiunea arteriala sistemica si dilatarea aortica, dintre cele 51 cazuri analizate, au fost 19 (37%) cazuri cu dilatare de aorta ascendenta fara HTA, 10 pacienti (20%) cu HTA fara dilatare de aorta ascendenta, 5 pacienti (10%) cu HTA si dilatare aortica si 17 pacienti (33%) fara HTA sau dilatarea aortei ascendente.

Diametrul mediu al aortei ascendente a fost de 21 mm/m2 la normotensivi si de 19,6 mm/m2 la pacientii hipertensivi; prezenta HTA nu s-a corelat cu prezenta dilatarii aortice (p=0,235, Fisher); nici severitatea HTA nu s-a corelat cu diametrul aortei ascendente (p=0,53, Kendall’s tau).

Prezenta dilatarii aortice nu a fost semnifi cativ dife-rita intre subgrupurile de pacienti cu unul sau mai multi factori de risc cardiovascular (sex masculin, fu-mat, diabet, obezitate, dislipidemie) versus pacientii fara nici un factor de risc (p=1, Chi-square). Diametrul aortei ascendente a crescut cu varsta (p=0,08), dar dependenta a fost slaba (r2=0,13, regresie lineara).

Privind valvulopatiile asociate, cea mai frecventa a fost insufi cienta aortica, prezenta in 30 cazuri (59%), urmata de leziunea mixta (insufi cienta si stenoza aortica) la 4 pacienti (7%) si stenoza aortica in 2 cazuri (4%); diametrul aortei ascendente a fost mai mare la pacientii cu regurgitare aortica (diametrul me diu 20,7 mm/m2), fata de pacientii fara insufi cienta aor tica (diametrul mediu 18,6 mm/m2); intr-un model de corelatie bivariata, severitatea regurgitarii aortice s-a corelat semnifi cativ cu diametrul aortic (p<0,05, Spear-man). Dilatarea aortei ascendente a fost prezenta si la pacientii cu valve aortice normofunctionale in 7 cazuri din 15 (47%), comparativ cu pacientii cu afectare val-vulara (19 cazuri din 36 valvulopatii, respectiv 53%). Concluzii: 1. Dilatarea aortei ascendente in BAV nu este infl uentata de prezenta sau severitatea HTA, nici de prezenta celorlaltor factori de risc cardiovascular.

2. Dilatarea aortei ascendente in BAV apare inde-pendent de coexistenta leziunilor valvulare aortice, dar este agravata cand acestea sunt prezente.

3. Severitatea insufi cientei aortice se coreleaza cu gra-dul dilatarii aortei ascendente.

Factors that influenceascending aorta dilatationin patients with bicuspidaortic valvesMadalina Iancu, Marinela Serban, Ioana Ghiorghiu, Ruxandra Jurcut, Ileana Craciunescu, Aneida Hodo, Carmen Ginghina“Prof. Dr. C. C. Iliescu” Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest

Background: Bicuspid aortic valves (BAV) are the most common congenital malformation, occurring 1-2% of the population. Aortic dilatation is a severe associated entity, due to the risk of aortic dissection.Objective: To assess the main factors associated with the presence of ascending aorta dilatation in patients with BAV. Th e main studied determinants are systemic hypertension and other cardiovascular risk factors and associated aortic valvular diseases.Methods: Th e study group included 60 patients with BAV (68% men, mean age 38), referred to our clinic over a 5-years period (2003-2007). Th e measurement of ascending aorta diameter was done by TTE at 3 cm above the aortic ring at end-diastole and normalized to body surface area. Th e cut-off size for dilatation was considered 21mm/m2. Patients with secondary hypertension associated with aortic coarctation were excluded from study (9 cases).Results: Regarding systemic hypertension infl uences on aortic dilatation, from the analyzed 51 cases, there were 19 (37%) cases with ascending aorta dilation, 10 pts (20%) with systemic hypertension, 5 (10%) with dilation and hypertension and 17 (33%) without hypertension or aortic dilatation. Th e mean diameter of ascending aorta was 21 mm/m2 in normotensive pa-tients and 19, 6 mm/m2 in hypertensive pts.; the pre-sence of hypertension did not correlate with the pre-sence of aortic dilation (Fisher’s Test, p=0.235); nor the severity of hypertension correlated with the aortic diameter (p=0.53, by Kendall’s tau).

Th e presence of aortic dilatation was not signifi cantly diff erent between the subgroup of patients with one or more atherosclerotic risk factor (masculine sex, smo-king, diabetes, obesity, dyslipidemia), versus patients without any atherosclerotic risk factors (p=1 by Chi-square).


Ascending aorta diameter increased with age (p=0.08), but the dependency was weak (r2=0.13 by li-near regression).

From associated aortic valvular lesions, the most frequent was aortic regurgitation, in 30 cases (59%), follo wed by mixed aortic valve disease (aortic insuffi -ciency and stenosis) in 4 pts. (7%), and aortic stenosis in 2 pts. (4%). Ascending aorta diameter was larger in pts. with aortic insuffi ciency (mean diameter 20,7 mm/ m2) versus those without aortic regurgitation (mean diameter 18,6 mm/m2). In a bivariate correlation model by Spearman, the severity of aortic insuffi ciency was correlated with asceding aorta size ( p<0,05). Ascending aorta dilatation was also present in pts. with normal functioning aortic valves in 7 cases from 15 pts. (47%), comparative with patients with aortic valvulopaties (19 aortic dilatations from 36 aortic valvular lesions, respectively 53%).Conclusions: 1. Ascending aorta dilatation in BAV is not infl uenced by the presence or by the severity of systemic hypertension, nor by the other cardiovascular risk factors.

2. Aortic dilatation in BAV appears irrespective of the presence of aortic valvular diseases, but it is aggravated when those are associated.

3. Aortic insuffi ciency severity correlates with the degree of ascending aorta dilatation.

34. Infarctul de miocard cu undă Q şi blocul de ram drept Radu Grigore1, Cristina Șuțescu2,Ileana Grigore3

1Spitalul de Urgență „Sf. Apostol Andrei” Galați2Centrul de diagnostic şi tratament „N. Kretzulescu” Bucureşti3Centrul de diagnostic şi tratament municipal Galați

Clasic, pentru că BRD alterează numai porţiunea ter-minală a QRS şi cum unda Q în IM alterează numai por ţiu nea iniţială a QRS se acceptă că BRD nu inter-ferează cu diagnosticul de IM cu undă Q. Pe inima nor mală porţiunea iniţială a QRS este generată de ven triculul stâng, contibuţia ventriculului drept fi ind nesem ni fi cativă. Totuşi când ventriculul stâng pierde ţesut miocardic în IM, dar şi în alte stări patologice care schimbă raportul de forţe electrice între cei doi

ventri culi, ponderea ventricului drept în depolarizarea porţiu nii iniţiale a QRS nu este de ignorat. Au fost des crise unde Q fals negative în special în IM inferior şi unde Q fals pozitive în IM anteroseptal („RBBB depen dent Q wave”). A fost descrisă diminuarea undei Q de necroză după by pass aortocoronarian în IM. Infl uenţele vectoriale între BRD şi undele Q pot să mascheze sau să simuleze IM acut. S-au descris unde Q în precordialele drepte în IM acut care au apărut pe complexele ventriculare cu BRD intermitent. Observaţii personale: 1. F. 78 ani cu BAV Wenckebach, fără unde Q de necroză; după 4 luni fi brilaţie atrială lentă, 40/min cu BRD intermitent. Complexele cu BRD sunt cu necroză anteroseptală care dispare pe complexele fără BRD. Este un caz cu undă Q de necroză dependentă de BRD. 2. M. 70 ani cu IM vechi anteroseptal şi BRD (QRV1 şi QSV2); după 10 zile este cu edem pulmonar acut şi cu BAV cu altă morfologie cu rR’ în V1 şi Rr’în V2 fără unde Q de necroză. Este posibil ca undele Q de necroză să fi e anulate de undele R ale unui IM posterior acut. 3. M. 72 ani, cu IM vechi anterior şi inferior, bypass aortocoronarian. Este cu fi brilaţie atrială lentă şi BRD intermitent în precordiale. După o extrasistolă ventriculară apare BRD care diminuă undele Q de necroză de la 0.08 sec în V1-V4 la 0.03- 0.04 sec. 4. M. 71 ani, cu IM vechi anterior. După un an undele QS anterioare (de 0.08 sec) dispar, se înscrie BRD cu qR V1-V3 (0.04-0.03 sec). Este posibil ca BRD să fi contribuit la diminuarea undelor Q de necroză. 5. F. 81 ani cu IM vechi anteroseptal. Pe aceeaşi ECG apariţia BRD a diminuat lărgimea undei Q de necroză de la 0.08 în V1 la 0.04 sec şi dispariţia undei Q de necroză în V2. 6. F. 63 ani, este cu IM vechi posterior şi IM acut anteroseptal mascat de BRS. BRD intermitent demască IM anteroseptal.Concluzii: Interferenţele între BRD şi unda Q de necroză pun diferite probleme de diagnostic electro car-diografi c.


POSTER I

Myocardial infarction with Q wave and right bundle branch blockRadu Grigore1, Cristina Șuțescu2,Ileana Grigore3

1County Hospital „Sf. Apostol Andrei” Galati2Center of diagnosis and treatment „N. kretzulescu” Bucuresti3Center of diagnosis and treatment Galati

Classic, because RBBB alters only terminal position of QRS and also the Q wave in MI alters only the initial portion of QRS, it accepts that RBBB does not interfere with the diagnosis with Q wave. On the normal heart the initial portion of QRS is generated by the left ven-tricle, the contribution of right ventricle being insi g-nifi cant. However when the left ventricle looses myo-cardial tissue in MI and in other pathological states, which changes the ratio of electrical forces between the two ventricle, the weight of right ventricular in the depolarization of initial portion of QRS is not to be ignored. Th ere were described false negative Q waves especially in the inferior MI and false positive Q waves in MI anteroseptal (“RBBB dependent Q wave”). Th ere was described the diminution of the necrosis Q wave aft er aortocoronarian bypass in the inferior MI. Th e vectorial infl uences between RBBB and Q waves can mask or simulate an acute MI. Th ere were described Q waves in right precordial in acute MI and these Q waves have appeared on the ventricular complexes with intermittent RBBB.Personal observations: 1. F. 78 years old with AVB Wenckebach without the necrosis Q waves; aft er four months slow atrial fi brillation 40/min with intermittent RBBB. Th e complexes with RBBB are with anteroseptal necrosis which disappear on the complexes without RBBB. Th is is a case with “RBBB dependent Q wave”. 2. M. 70 years old with old anteroseptal MI and RBBB (QRV1 and QSV2). Aft er 10 days the patient is with acute pulmonary edema and with RBBB with other morphology, rR’V1 and Rr’V2 without necrosis Q waves. It is possible that the necrosis Q waves are canceled by R wave of a posterior acute MI. 3. M. 72 years old with old anterior and inferior MI and bypass aortocoronarian. Th ere is a slow atrial fi brillation and intermittent RBBB. In the precordials aft er a ventricular extrasystole; RBBB appear which diminishes the necrosis Q waves of QS (0.08 sec) in V1-V4 to 0.03-0.04 sec. 4. M. 71 years

old with old anterior MI. Aft er one year the anterior QS waves (0.08 sec) disappear and it inscribes RBBB with qR V1-V3 (0.04-0.03 sec). It is possible that RBBB contributes to the diminishing of the necrosis Q waves. 5. F. 81 years old with old MI anteroseptal. On the same ECG the appearance of RBBB have diminished the width of necrosis Q wave from 0.08 sec in V1 to 0.04 sec and the disappearance of the necrosis Q wave in V2. 6. F. 63 years old with old MI posterior and acute MI anteroseptal masked by LBBB. Th e intermittent RBBB unmasks anteroseptal MI.Conclusions: Th e interferences between RBBB and the necrosis Q wave put various problems of electro-cardiography diagnosis.

35. Evaluarea percepţiei modificării stilului de viaţă la pacientul cu boala coronariana aterosclerotica - studiu pe 500 de cazuriHoraţiu Rus, Codruţ Ciurea Facultatea de Medicină. Universitatea Transilvania Braşov

Introducere: Recomandarile privind modifi carea stilu-lui de viata sunt esentiale in managementul modern al pacientului cu boala coronariana ischemica (BCI).Obiectiv: Evaluarea gradului de educatie la pacientii cu BCI in relatie cu recomandarile privind modifi carea stilului de viata.Material si metoda: Am evaluat 500 de pacienti cu BCI privind gradul lor de instructie in ceea ce priveste recomandarile privind modifi carea stilului de viata. Am considerat ca si variabile: varsta, sexul, greutatea, prezenta diabetului si a tratamentului medicamentos.Statistica Pearson.Rezultate: Majoritatea p. cu BCI. (90%), relateaza pre-zenta unui grad de instructie medicala in ceea ce pri-veste modifi carea stilului de viata. Recomandarea de mo di fi care a regimului alimentar a fost raportata cel mai frevent (80%), urmata de reducerea aportului de sare (52%), reducerea consumului de alcool (35%) si incu ra jarea antenamentului fi zic.(30%). Recomandarile pri vind modifi carea stilului de viata au fost raportate


cel mai frecvent de pacientii mai tineri de 60 ani (odd ratio OR 1,51; 95% interval de cofi denta IC 1,22-1,84), la persoa nele supraponderale şi obeze (IMC ≥30 kg/m2) în raport cu normoponderalii şi subponderalii (OR 1,72; 95% IC, 2,15-3,45), şi la cei trataţi medicamentos (OR 2,28;95% IC, 2,22-3,38).Concluzie: Pacienţii cu boala coronariana ischemica si vârsta mai mare de 60 ani, cei care nu sunt supraponderali şi obezi, şi cei fără un tratament medicamentos, relatează un grad mai redus de instrucţie privind modifi carea stilului de viaţă.

Evaluation of degree ofperception concerning lifestyle modification –500 patients studyHoraţiu Rus, Codruţ Ciurea Facultatea de Medicină. Universitatea Transilvania Braşov

Background: Recomandations regarding the life style changing are essential in the management of the patients with ischemic heart disease(IHD).Objectiv: Evaluate the degree of education in patients with IHD in relation with lifestyle management.Matherial and method: We interogate 500 patients with IHD regarding their degree of education concerning life style management. We consider as variables: age, sex, weight, presence of diabetes, and medical treatement. Stastistics Pearson anlysis. Rezultats: Most of patients with IHD (90%), report the presence of medical instruction concerning the importance of life style management. Recomandation of changing the eating habits was reported most frecquently (80%) ,followed salt intake by (52%), reduction of alcohol intake (35%) and encouraging of sport training (30%). Life style changing recomandations were repor-ted more frequently in pacients younger than 60 years old (odd ratio OR 1,51; 95% confi dence interval IC 1,22-1,84), in obese and overweight patients (IMC ≥30 kg/m2) in relation with normal and underweight pa-tients (OR 1,72; 95% IC, 2,15-3,45), and in medically trea ted patients(OR 2,28;95% IC, 2,22-3,38).Conclusion: Pts. over 60 years, with IHD, whitout obe sity and those without medical therapy are shown

to be less instructed regarding life style changing reco-mandations.

36. B-type natriuretic peptide (BNP) dincolo de „capcane“ in insuficienta cardiaca congestiva (ICC) Daniela Toporan, Cristina Tanaseanu, Marius VintilaClinica de Medician interna si Cardiologie, Spitalul de Urgenta “Sf. Pantelimon” UMF Bucuresti

Background: Nivelul BNP reprezinta o cale comuna pentru multiple stari patologice cardiovaculare ca ischemia, aritmiile, fi broza, hipertrofi a cardiaca, dis-functia endoteliala. Dincolo de aceste „capcane“ clinice, BNP este utilizat ca un marker solid de prognostic la pacientii cu ICC.Obiectiv: A fost evaluat benefi ciul clinic al masuratorilor BNP deopotriva la internare, la externare si ca predictor prognostic pe termen scurt (30 zile) la pacientii cu ICC. Metoda. 340 de pacienti internati in clinica cu ICC clasele I-IV NYHA, varsta medie 75 ani, sex maculin 59%, au fost inclusi in studiu. 53% dintre pacienti au fost in clasa IV NYHA, 22% in clasa III, 14% in clasa II si 11% in clasa I. Tuturor li s-a masurat fractia de ejec tie a ventriculului stang (FEVS) prin metoda canti-tativa 2D biplan Simpson si li s-a examinat fl uxul Doppler transmitral pentru o completa evaluare a functiei sistolo-diastolice a VS. Au fost exclusi pacien-tii cu disfunctie diastolica izolata, insufi cienta cardiaca dreapta si hiperteniune pulmonara primitiva.In cazu-rile cu FE ≤45% a fost determinat nivelul BNP, valori sem nifi cative fi ind considerate cele >600pg/ml. ICC a avut boala coronariana ischemica ca boala de baza in 56% din cazuri.Rezultate: S-a inregistrat o relatie inversa intre nivelul BNP si valoarea FEVS, de la o valoare medie de 420 pg/ml pentru o FE de 45% la o valoare medie de 11300pg/ml pentru o FE de 18% (p<0.001). Scaderea mai lenta a nivelului BNP sub tratament maximal conventional s-a asociat cu o durata mai lunga a spitalizarii (>14 zile) si cu un status instabil al acestor cazuri (mai multe evenimente cardiace ischemice, hipotensiune severa, dis functie renala si o mai lenta regresie a simptomelor si semnelor de ICC). Decesul s-a instalat in 3 cazuri


POSTER I

cu valori constant crescute ale BNP in ciuda terapiei adec vate. O valoare a BNP >1000 pg/ml la pacientii exter nati si corect tratati s-a asociat cu o evolutie nefa-vora bila si cu o rata a mortalitatii de 13% la 30 de zile, com pa rativ cu o rata de 5% a mortalitatii in cazurile cu BNP <1000pg/ml la externare (p <0.001).Concluzii: Valoarea BNP s-a corelat strans cu severitatea clinica a ICC (clasa NYHA ) si a fost direct infl uentata de FEVS, cu o valoare dovedita si de incredere pentru stratifi carea riscului cardiac. BNP este un instrument util pentru monitorizarea clinica a raspunsului tera-peutic ca si un predictor prognostic puternic pentru evo lutia clinica pe termen scurt la pacientii cu ICC in toate stadiile de boala.

B-type natriuretic peptide (BNP) beyond “pitfalls” incongestive heart failure (CHF) Daniela Toporan, Cristina Tanaseanu, Marius VintilaClinic of Internal medicine and Cardiology, “St. Panteli-mon” Emergency Hospital, Bucharest

Background: BNP levels represent a fi nal common pathway for many cardiovascular pathologic states, as ischemia, arrhythmias, fi brosis, cardiac hypertrophy, coronary endothelial dysfunction. Beyond these clinical “pitfalls”, BNP has been used as a solid prognostic marker for patients with CHF.Objective: Th e clinical benefi t of BNP measurements, both on admission, on discharge and on short-term prognostic outcome prediction in patients hospitalized with CHF, was evaluated.Methods: 340 patients admitted in our clinic with CHF, NYHA (New York Heart Association) functional class I-IV,mean age 75 yrs., men 59 %, were included in this study. 53% of patients were in class IV NYHA, 22% were in class III, 14% met class II and 11 % class I. All patients underwent a measurement of ejection fraction (EF) by the quantitative 2D (biplane Simpson) method and a Doppler examination of mitral infl ow for a complete, systolic and diastolic left ventricular function (LVF) evaluation. Patients with isolated dias-tolic dysfunction, right-heart failure or primary pul-mo nary hypertension were excluded. In cases with EF ≤45% at echocardiography the BNP level was deter-mined on admission, on discharge and at 30 days of

follow-up and was correlated with the severity of LV systolic dysfunction and with clinical outcome. A signi-fi cant value >600pg/ml was consider for an important cardiac disorder. HF had, as underlying disease, 56% coronary artery disease.Results: Th ere was an inverse relationship between BNP level and left ventricular ejec tion fraction, from a mean value of 420 pg/ml for 45% EF to a mean value of 11300 pg/ml for 18% EF (p<0.001). Slower decreased of BNP levels under maximal conventional treatment was associated with a longer duration of hospitalization (>14 days) and with an unstable status of these cases (more ischemic heart events, severe hypotension, renal dysfunction and a slower regression of symptoms and signs of HF). Fatal outcome in terms of death occurred in three patients with constant high BNP despite adequate therapy. Persistent high BNP value at discharge (>1000 pg/ml) in correct and maximal treated patients was correlated with an adverse short-term outcome con-sisted in re-hospitalization for worsening heart fail ure and severe ventricular arrhythmia, also with a higher cardiovascular mortality rate (13%) within 30 days aft er discharge, respect of those with lower BNP levels at discharge (<1000 pg/ml) and a better outcome (5% mortality rate at 30 days, p<0.001).Conclusions: BNP correlates well with the clinical seve-rity of CHF (NYHA class) and is closely related to left ven tricular ejection fraction, with a proved and reliable value for risk stratifi cation. Furthermore, BNP may provide an additional tool for estimation and clinical monitoring of treatment – responsiveness as well as a strong prog nostic predictor with regard to short-term adverse cli nical events in patients with CHF at all stages of disea se.

37. Controlul tensiuniiarteriale la pacientiihipertensivi cu boala ischemica coronariana cronicaM.Dumitrescu, M Albu, G Badea, M.Bolog, A.Calota, E. Pacuraru, F.Romanoschi, M Tudose, G.Ursu, M. MaximSpital “Prof. Dr. Agrippa Ionescu” - Bucuresti

Introducere: Boala coronariana ischemica (BCI) este una din principalele cauze de morbiditate si mortalitate


la pacientii hipertensivi. Controlul tensiunii arteriale (TA) este esential in imbunatatirea prognosticului car-dio vascular. Totusi, exista insufi ciente informatii des-pre profi lul clinic al pacientilor hipertensivi cu BCI in practica curenta.Obiective si metoda: Au fost inclusi in studiu pacienti de ambele sexe, ≥18 ani, hipertensivi si coronarieni cunos cuti. Au fost exclusi din studiu pacientii cu sin-drom coronarian acut in ultimele trei luni. Datele obtinute sunt corelate cu controlul valorilor TA. Un bun control al TA a fost considerat la valori <140/90 mmHg (<130/80 mmHg in cazul diabeticilor).Rezultate: Au fost studiati 1455 pacienti (65.8±15.2 ani; 27.56 %femei). TA sistolica a fost 143.6±27.9 mmHg si TA diastolica 81.8±21.3 mmHg. 55.12 % din pacientii inclusi in studiu au avut indexul de masa corporala intre 25-29.9 kg/ m2 si 29% ≥ 30 kg/ m2. 70.79% din pacienti au prezentat dislipidemie , 35.5% diabet zaharat, 55.7% erau fumatori sau fosti fumatori. Hipertrofi a ventriculara stanga a fost evidentiata la 49.7% din pacienti, insufi cienta cardiaca in 28.7% din cazuri , boala arteriala periferica 15.1%, afectare renala in 12% si stroke in 8%. 98% din pacienti utilizau cel putin un antihipertensiv, cel mai frecvent inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei (85%). 67% din pacienti erau tratati cu beta blocant, 44.4% calcium blocant, 35% diuretic, 12,8 %blocant de receptor de angio tensina si 4% alfa blocant. TA a fost controlata in 40.5% din cazuri. Factorii predictivi pentru lipsa de control a valorilor TA au fost circumferinta taliei (>102/ 88 cm, barbat /femeie) (OR 1.59, 95% CI 1.25-2.02), sexul feminin (OR 1.43, 95% CI 1.08-1.90), diabetul zaharat (OR 0.22, 95% CI 0.17-0.29), consumul excesiv de alcool (OR 0.58, 95% CI 0.38-0.88) aportul excesiv de sare (OR 0.61, 95% CI 0.48-0.77).Concluzii: Desi rata de control a valorior TA la hiper-tensivii cu BCI studiati este oarecum mai buna decat datele publicate in literatura, controlul TA este extra-ordinar de modest in aceasta populatie cu risc inalt cardiovascualar. Factorii predictivi pentru lipsa de con-trol a valorilor TA au fost circumferinta taliei, sexul femi nin, diabetul zaharat, consumul excesiv de sare si alcool. Este decisiva identifi carea precoce a acestor pacienti cu risc inalt, ce impun o abordare agresiva.

Blood pressure control in the hypertensive patients with chronic ischemic heart diseaseM.Dumitrescu, M Albu, G Badea, M.Bolog, A. Calota, E. Pacuraru, F.Romanoschi, M Tudose, G.Ursu,M. Maxim“Prof. Dr. Agrippa Ionescu” Hospital-Bucharest

Introduction: Chronic ischemic heart disease is one of the main causes of morbidity and mortality in the hypertensive patients. Blood pressure (BP)control is crucial to improve cardiovascular prognosis. However, there is scarce information about the clinic profi le of hypertensives with chronic ischemic heart disease in clinical practice.Objectives and methods: Patients of both sexes, ≥18 years, with an established diagnosis of hypertension and chronic ischemic heart disease were included in the study. Patients with an acute coronary syndrome in the three months before the inclusion were excluded. We report the data related to the BP control. A good BP control was considered <140/90 mmHg (<130/80 mmHg for diabetics).Results: A total 1455 patients (65.8±15.2 years;27.56 %women)were studied. Systolic BP was 143.6±27.9 mmHg and diastolic BP 81.8±21.3 mmHg. 55.12 % of patients included in the study had a body mass index between 25-29.9 kg/ m2 and 29% ≥ 30 kg/ m2. 70.79%of the patients had dyslipidemia, 35.5% diabetes and 55.7% were current smokers or ex- smokers. Left ventricular hypertrophy was detected in 49.7% of patients, heart failure in 28.7%, peripheral arterial disease in 15.1%, renal impairment in 12% and stroke in 8%. 98% of patients were taking at least one anti hypertensive drug, being angiotensin–converting enzyme inhibitors the most frequent (85%).67% of the patient were taking beta blockers, 44.4%calcium antagonists, 35 % diuretics, 12,8 % angiotensin receptor blockers and 4% alpha blockers. BP was controlled in 40.5% of patients. Predictive factors of no BP control were increased waist circumference (>102/88 cm, male/ female)(OR 1.59, 95% CI 1.25-2.02), female gender (OR 1.43, 95% CI 1.08-1.90), diabetes(OR 0.22, 95% CI 0.17-0.29), exce-ssive alcohol intake (OR 0.58, 95% CI 0.38-0.88) and excessive salt intake(OR0.61, 95% CI 0.48-0.77).Conclusions: Although BP control rates in hypertensives with chronic ischemic heart disease is slightly better to those published in general hypertensive patients stu-


POSTER I

dies, BP control is remarkably poor in this high-risk popu lation. Predictor of no BP control were increased waist circumference, female gender , diabetes, excessive alcohol intake and excessive salt intake. Th erefore, it is important the early identifi cation of these patients for a more aggressive approach.

38. Afectarea cardiovasculară subclinică în sindromulmetabolic S.I. Dumitrescu1, I. Tintoiu1, C. Manole2, R. Orosan2, M. Vicol2, V. Greere1, I. Raduta1, I. Moscaliuc1,G. Neagoe1, V.A. Voicu3

1Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, Bucureşti, România2Centrul Medical STS, Bucureşti, România3Academia Română, Bucureşti, România

Scop: Am urmărit afectarea cardiovasculară subclincă la indivizii diagnosticaţi cu sindrom metabolic conform criteriilor IDF, prin determinarea valorilor următorilor markeri: vasodilataţia mediată de fl ux la nivelul arterei brahiale (FMD), grosimea complexului intimă-medie la nivelul arterelor carotide (IMT), masa ventriculului stâng indexată la suprafaţa corporală (LVMI), timpul de decelerare al undei E (EDT), timpul de relaxare izo-volu metrică (IVRT) şi indicele de performanţă mio car-dică (Tei). Metode: În cadrul unui program de prevenţie primară cardiovasculară am realizat screeningul a 179 subiecţi cu următoarele caracteristici: vârsta 45.4 ± 8.8 ani, 47.5% bărbaţi, BMI 27.0±4.8 kg/m2, circumferinţa taliei (WC) 94.4±14.1 cm, fumători 31.3%, diabetici 10.1%, ten siunea arterială sistolică/diastolică (BP) 129.3±19.4 / 79.6±11.5 mmHg, glicemia 92.5±28.9 mg/dl, colesterol total (TC) 213.2±42.1 mg/dl, LDL-colesterol 135.7±37.8 mg/dl, HDL-colesterol 47.5±12.8 mg/dl, trigliceride (TG) 151.8±120.7 mg/dl. Conform criteriilor IDF 2005, 68 (38%) dintre persoanele din lotul studiat au fost diag nosticate cu sindrom metabolic. După colectarea da telor de ecografi e cardiacă şi vascularară (IMT, FMD, LVMI, EDT, IVRT, Tei) am realizat analiza statistică. Rezultate: Indivizii cu sindrom metabolic au în pro-porţie semnifi cativ mai mare afectare subclinică faţă de restul grupului – 80.8% vs. 62.1% (p=0.013), rezul tat

calculat pentru prezenţa uneia sau mai multor valo ri anormale ale markerilor studiaţi, care analizaţi indi-vidual în cele două subgrupuri sunt deasemenea diferiţi: valori anormale ale FMD 73.53% vs. 41.44% (p<0.001), IMT 30.88% vs. 14.41% (p=0.014), Tei index 44.12% vs. 26.13% (p=0.020), IVRT 25.00% vs. 10.81% (p=0.021), EDT 25% vs. 11.71% (p=0.035), LVMI 23.53% vs. 10.81% (p=0.039). Analiza statistică a riscului pentru ca o persoană cu sindrom metabolic să aibă afectare car-dio vasculară subclinică a indicat următoarele rezul tate semnifi cative: FMD anormal – OR 3.92 (CI 95% 2.03–7.57), IMT anormal – OR 2.65 (CI 95% 1.26–5.55), indice Tei anormal – OR 2.23 (CI 95% 1.17–4.23), IVRT anormal – OR 2.75 (CI 95% 1.22–6.19), EDT anor mal – OR 2.51 (CI 95% 1.13–5.57), LVMI anor mal – OR 2.53 (CI 95% 1.11–5.76). Alte diferenţe semni fi ca tive statis tic între datele ecografi ce obţinute la cele 2 sub gru-puri sunt ilustrate în tabel.

SINDROM METABOLIC +

SINDROM METABOLIC - p

Media Deviatia std. Media Deviatia

std.FMD (%) 6.04 3.19 8.50 4.11 <0.001IMT (mm) 0.74 0.17 0.65 0.16 <0.001LVMI g/m2 107.61 28.05 87.48 25.67 <0.001IVRT (ms) 90.54 15.40 84.01 12.84 0.003Tei 0.52 0.08 0.50 0.06 0.032IVCT (ms) 66.72 6.94 69.98 8.90 0.011EDV/BSA (ml/m2) 60.22 12.62 54.57 10.77 0.002

ESV/BSA (ml/m2) 23.55 7.00 20.65 6.33 0.005

Tabel 1. IVCT = timpul de contractie izovolumetric, EDV = volum telediastolic (ml), ESV= volum telesistolic (ml), BSA=aria suprafeţei corporale (m2)Concluzii: Lucrarea noastră atrage atenţia asupra ris-cului adiţional pe care îl generează sindromul metabolic şi demonstrează prezenţa extensivă a afectărilor sub-clinice produse de acesta.


Subclinical cardiovasculardisease in metabolic syndromeSI. Dumitrescu1, I. Tintoiu1, C. Manole2, R. Orosan2, M. Vicol2, V. Greere1, I. Raduta1, I. Moscaliuc1,G. Neagoe1, V. A. Voicu3

1Center for Cardiovascular Disease of Army, Bucharest, Romania2STS Medical Center, Bucharest, Romania3Romanian Academy, Bucharest, Romania

Purpose: To explore the presence of subclinical cardio-vascular impairment assessed by evaluation of brachial artery Flow Mediated Dilatation (FMD), carotid artery Intima Media Th ickness (IMT), left ventricular mass indexed to BSA (LVMI), E wave deceleration time (EDT), iso-volumetric relaxation time (IVRT) and myo-car dial performance index (Tei) in individuals with meta bolic syndrome (MS) identifi ed according to IDF criteria.Methods: We assessed 179 persons in a cardiovascular primary prevention program: age 45.4 ± 8.8 years, 47.5% males, BMI 27.0±4.8 kg/m2, waist circumference (WC) 94.4±14.1 cm, smoking 31.3%, diabetes 10.1%, blood pressure (BP) 129.3±19.4 / 79.6±11.5 mmHg, blood glucose 92.5±28.9 mg/dl, total cholesterol (TC) 213.2±42.1 mg/dl, LDL-cholesterol 135.7±37.8 mg/dl, HDL-cholesterol 47.5±12.8 mg/dl, triglycerides (TG) 151.8±120.7 mg/dl. According to IDF 2007 criteria, 68 persons (38%) had metabolic syndrome. Aft er collecting data from the vascular and cardiac ultrasound exam, we performed the statistical analysis. Results: Th e individuals with MS had signifi cantly more subclinical abnormalities as compared with the group without MS – 80.8% vs. 62.1% (p=0.013) – calculation for the presence of one or more abnormal values of our markers, which also were diff erent independently: abnormal FMD 73.53% vs. 41.44% (p<0.001), abnormal IMT 30.88% vs. 14.41% (p=0.014), abnormal Tei index 44.12% vs. 26.13% (p=0.020), abnormal IVRT 25.00% vs. 10.81% (p=0.021), abnormal EDT 25% vs. 11.71% (p=0.035), abnormal LVMI 23.53% vs. 10.81% (p=0.039). Th e risk analysis for the persons with MS to suff er from subclinical organ damage yielded signi-fi cant results for: abnormal FMD – OR 3.92 (CI 95% 2.03–7.57), abnormal IMT – OR 2.65 (CI 95% 1.26–5.55), abnormal Tei index – OR 2.23 (CI 95% 1.17–4.23), abnormal IVRT – OR 2.75 (CI 95% 1.22–6.19), abnormal EDT – OR 2.51 (CI 95% 1.13–5.57), abnormal LVMI – OR 2.53 (CI 95% 1.11–5.76). Other signifi cant diff e rences between echo data are reported in table 1.

METABOLIC SYNDROME +

METABOLIC SYNDROME - p

Mean Std. Deviation Mean Std.

DeviationFMD 6.04 3.19 8.50 4.11 <0.001IMT 0.74 0.17 0.65 0.16 <0.001LVMI 107.61 28.05 87.48 25.67 <0.001IVRT 90.54 15.40 84.01 12.84 0.003Tei 0.52 0.08 0.50 0.06 0.032IVCT 66.72 6.94 69.98 8.90 0.011EDV/BSA 60.22 12.62 54.57 10.77 0.002ESV/BSA 23.55 7.00 20.65 6.33 0.005

Table 1. IVRT iso-volumetric relaxation time (ms), IVCT iso-volumetric contraction time (ms), EDV=end diastolic volume (ml), ESV=end systolic volume (ml), BSA=body surface area (m2)Conclusions: Our study promotes the need to consider the additional risk generated by the metabolic syndrome substantiating the subclinical disease it triggers.

39. Dincolo de SCORE:afectarea subclinică laindivizii cu risc mic S.I. Dumitrescu1, I. Tintoiu1, C. Manole2, R. Orosan2, M. Vicol2, V. Greere1, I. Raduta1, I. Moscaliuc1,G. Neagoe1, V.A. Voicu3

1Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, Bucureşti, România2Centrul Medical STS, Bucureşti, România3Academia Română, Bucureşti, România

Scop: Am urmărit afectarea cardiovasculară subclincă la indivizii încadraţi în clasa de risc scăzut conform criteriilor SCORE, prin determinarea valorilor urmă-torilor markeri: vasodilataţia mediată de fl ux la nive lul arterei brahiale (FMD), grosimea complexului inti mă-medie la nivelul arterelor carotide (IMT), masa ven tri-culului stâng indexată la suprafaţa corporală (LVMI), timpul de decelerare al undei E (EDT), timpul de re-laxare izovolumetrică (IVRT) şi indicele de perfor man-ţă miocardică (Tei) şi am evaluat diferenţele dintre sub-grupul cu afectare subclinică faţă de cel fără afectare sub clinică. Metode: În cadrul unui program de prevenţie primară cardiovasculară am realizat screeningul a 179 subiecţi pe care i-am încadrat în clasele SCORE de risc mare, me-


POSTER I

diu şi mic. Grupul cu risc mic a cuprins 119 persoane cu următoarele caracteristici: vârsta 41.3 ± 6.1 ani, 33.6% bărbaţi, BMI 26.1±3.8 kg/m2, circumferinţa talia (WC) 90.3±12.6 cm, fumători 23.5%, diabetici 3.3%, ten siunea arterială sistolică/diastolică (TAS/TAD) 124.1±16.2/77.2±11.1 mmHg, glicemie 87.5±21.1 mg/dl, coles terol total (TC) 209±42.7 mg/dl, LDL-colesterol 134.7±37.4 mg/dl, HDL-colesterol 48.3±12.3 mg/dl, trigli ceride (TG) 129.2±96.7 mg/dl. După colectarea date lor de ecografi e cardiacă şi vascularară (IMT, FMD, LVMI, EDT, IVRT, Tei) am realizat analiza statistică. Rezultate: Afectarea cardiovasculară subclinică dovedi-tă prin una sau mai multe valori anormale ale markerilor urmăriţi a fost prezentă la 57% din indivizii clasifi caţi ca având risc scăzut, valorile anormale ale FMD fi ind cele mai frecvente–42%, urmate de cele ale indicelui Tei–21.8%, prelungirea EDT–12.8% şi IVRT–9.2%, pre zenţa aterosclerozei carotidiene–8.4%, cea mai rar întâl nită fi ind hipertrofi a de ventricul stâng–4.2%. Am găsit următoarele diferenţe semifi cative statistic între sub grupul cu afectare subclinică faţă de cel fără afectare sub clinică: BMI 27.0±3.5 vs. 24.9±4.0 kg/m2 (p=0.003), WC 93.4±11.3 vs. 86.4±13.4 cm (p=0.002), HDL-C 45.7±10.2 vs. 51.9±14.2 mg/dl (p=0.006), raportul TC/HDL-C 4.8±1.1 vs. 4.2±1.1 (p=0.005), TA sistolică 129.6±17.3 vs. 116±12 mmHg (p<0.001) şi diastolică 80.1±11.8 vs. 73.3±8.5 mmHg (p<0.001). Aceste dife-ren ţe sunt sugestive pentru prezenţa sindromului meta-bo lic la indivizii cu afectare subclinică observaţie con-fi r mată semnifi cativ statistic de analiza riscului pen tru valori anormale ale EDT (OR 3.429, CI 95% 1.133–10.375) şi FMD(OR 3.119, CI 95% 1.368–7.113). Alte di fe renţe semnifi cative statistic sunt ilustrate în tabelul 1.

Afectare subclinică+ Afectare subclinică - pEDV/BSA 56.8±10.6 52.9±8.8 0.0360ESV/BSA 21.1±4.7 19.5±3.3 0.0401EDT 182.1±31.3 163.9±18.2 0.0003E 0.68±0.1 0.74±0.1 0.0002IVRT 86.1±12.5 76.5±7.5 <0.0001Tei 0.50±0.06 0.46±0.04 <0.0001IMT 0.66±0.16 0.57±0.10 0.0005FMD 6.0±2.8 11.8±3.3 <0.0001

Tabel 1. EDV= volum telediastolic (ml), ESV= volum tele sistolic (ml), BSA=aria suprafeţei corporale (m2), E = velo citatea undei E transmitrale (m/s), EDT=timpul de decelerare al undei E, IVRT= timpul de relaxare iso-volumetrică (ms), IMT= grosimea complexului inti mă-medie la nivelul arterelor carotide (mm), FMD= vaso di-

lataţia mediată de fl ux la nivelul arterei brahiale (%).Concluzii: Studiul nostru arată necesitatea distincţiei dintre încadrarea în clasa de risc mic SCORE şi absenţa afectărilor cardiovasculare subclinice şi pledează pentru rafi narea instrumentelor de stratifi care a riscului în sensul detectării şi corelării cu afectarea subclinică.

Beyond risk SCORE: subclini-cal cardiovascular impairment in low risk individualsSI. Dumitrescu1, I. Tintoiu1, C. Manole2, R. Orosan2, M. Vicol2, V. Greere1, I. Raduta1, I. Moscaliuc1,G. Neagoe1, V. A. Voicu3

1Center for Cardiovascular Disease of Army, Bucharest, Romania2STS Medical Center, Bucharest, Romania3Romanian Academy, Bucharest, Romania

Purpose: To investigate the presence of subclinical cardio vascular impairment assessed by evaluation of brachial artery Flow Mediated Dilatation (FMD), carotid artery Intima Media Th ickness (IMT), left ven-tricular mass indexed to BSA (LVMI), E wave dece-leration time (EDT), iso-volumetric relaxation time (IVRT) and myocardial performance index (Tei) in low risk individuals, categorized by the SCORE classi-fi cation and to examine the diff erentiation bet ween this subgroup and those without markers of subclinical injury. Methods: We assessed 179 persons in a primary pre ven-tion program separating them into low, medium and high risk groups according to SCORE classifi cation. Th e low risk group encompassed 119 individuals with the following characteristics: age 41.3 ± 6.1 years, 33.6% males, BMI 26.1±3.8 kg/m2, waist circumference (WC) 90.3±12.6 cm, smoking 23.5%, diabetes 3.3%, blood pressure (BP)124.1±16.2/77.2±11.1 mmHg, blood glucose 87.5±21.1 mg/dl, total cholesterol (TC) 209±42.7 mg/dl, LDL-cholesterol 134.7±37.4 mg/dl, HDL-cholesterol 48.3±12.3 mg/dl, triglycerides (TG) 129.2±96.7 mg/dl. Aft er recording the vascular and car-diac ultra sound data (IMT, FMD, LVMI, EDT, IVRT, Tei) we performed the statistical analysis. Results: Subclinical cardiovascular impairment as esta blished by one or more abnormal values of our markers is present in 57% of the individuals from the


low risk group, abnormal FMD being prevalent–42%, followed by abnormal Tei index–21.8%, abnormal relaxation (prolonged EDT–12.8%, IVRT–9.2%), caro-tid atherosclerosis–8.4%, LV hypertrophy 4.2%. Th e signifi cant diff erences in the subgroups with vs. with-out subclinical impairment are: BMI 27.0±3.5 vs. 24.9±4.0 kg/m2 (p=0.003), WC 93.4±11.3 vs. 86.4±13.4 cm (p=0.002), HDL-C 45.7±10.2 vs. 51.9±14.2 mg/dl (p=0.006), TC/HDL-C ratio 4.8±1.1 vs. 4.2±1.1 (p=0.005), systolic BP 129.6±17.3 vs. 116±12 mmHg (p<0.001), diastolic BP 80.1±11.8 vs. 73.3±8.5 mmHg (p<0.001). Th ese diff erences are suggestive for the pre-sence of metabolic syndrome on individuals with sub-clinical disease, confi rmed by the risk analysis with signi fi cant correlations for abnormal EDT (OR 3.429, CI 95% 1.133–10.375) and for abnormal FMD (OR 3.119, CI 95% 1.368–7.113). Additionally, signifi cant diff erences between echo data are reported in table 1.

Subclinical injury + Subclinical injury - pEDV/BSA 56.8±10.6 52.9±8.8 0.0360ESV/BSA 21.1±4.7 19.5±3.3 0.0401EDT 182.1±31.3 163.9±18.2 0.0003E 0.68±0.1 0.74±0.1 0.0002IVRT 86.1±12.5 76.5±7.5 <0.0001Tei 0.50±0.06 0.46±0.04 <0.0001IMT 0.66±0.16 0.57±0.10 0.0005FMD 6.0±2.8 11.8±3.3 <0.0001

Table 1. EDV=end diastolic volume (ml), ESV=end systolic volume (ml), BSA=body surface area (m2), E=trans-mitral E wave velocity (m/s), EDT=E wave dece le ration time (ms), IVRT iso-volumetric relaxation time (ms), Tei=myocardial performance index, FMD fl ow mediated dilatation (%).Conclusions: Our study prompts the necessary distinc-tion between low risk SCORE categorization and the absence of subclinical disease and advocates the need to improve the risk assessment tools in order to detect the subclinical atherosclerosis.

40. Rolul ultrasonografieicarotidiene in evaluareariscului cardiovascular însindromul metabolicF. Mitu1, M. Mitu2, M. Turiceanu3

1Universitatea de Medicina „Gr. T. Popa” Iasi2Spitalul Clinic de Recuperare Iasi3Spitalul de Urgenta Moinesti

Sindromul metabolic este o entitate clinică în prezent bine defi nită, cu prevalenţă în continuă ascensiune. Prezenţa sa creşte semnifi cativ riscul cardiovascular. Identifi carea sindromului metabolic determină încadra-rea pacientului în grupa de risc cardiovascular cres cut, la care sunt indicate metode de determinare a atero-sclerozei în stadiul subclinic. Ultrasonografi a caro ti-diană reprezintă o metodă imagistică recomandată în practica clinică pentru determinarea modifi cărilor atero sclerotice la nivel carotidian, în vederea depistării indivizilor cu modifi cări aterosclerotice, în present fi ind recomandată în evaluarea celor cu risc crescut.Obiectivul lucrării a fost studierea relaţiei dintre modi-fi cările atersoclerotice evidenţiate la ultraso nografi e carotidiană la pacienti cu multipli factori de risc cardio-vascular şi prezenţa sindromului metabolic.Material şi metodă: Au fost incluşi în studiu 144 pa-cienţi (84 B/60 F) cu afecţiune cardiovasculară stabilă (angină pectorală, infarct miocardic, boală arterială peri ferică, hipertensiune arterială), la care s-au evaluta fac torii de risc clasici (fumatul, hipercolesterolemia, diabe tul zaharat, obezitatea). Pentru defi nirea obezităţii s-a deter minat indicele de masă corporeală (IMC=G/T2) şi s-a măsurat perimetrul abdominal. Au fost consi-deraţi ca având sindrom metabolic cei cu IMC ≥ 30 şi care asociau cel puţin două din următoarele modifi cări: HTA, diabet zaharat, hipercolesterolemie. Examinarea prin ultrasonografi e carotidiană a inclus măsurarea gro simii intimă-medie (GIM), detectarea plăcilor atero-sclerotice şi a stenozelor.Rezultate: Obezitatea a fost prezentă la 77 pacienţi (53,5%), iar sindromul metabolic la 46 pacienţi. Nu s-a demonstrat o relaţie semnifi cativă între IMC crescut şi GIM sau prezenţa plăcilor carotidiene. In schimb, perimetrul abdominal mărit (peste 102 cm la bărbaţi şi 88 cm la femei) s-a asociat cu o creştere a GIM semnifi cativă statistic (0,93±0,09 vs 0,91±0,06, p=0,01). HTA este mai frecventă la valori ale GIM mai mari de 0,8 mm (63,8% vs 21,6%, p=0,05), iar la GIM≥1,1


POSTER I

toţi pacienţii erau hipertensivi. Hipercolesterolemia, hipertrigliceridemia şi diabetul zaharat nu s-au asociat cu modifi cări semnifi cative ale GIM sau ale prezenţei placilor aterosclerotice carotidiene la acest lot. La grupa de pacienţi cu sindrom metabolic defi nit prin două componente asociate obezităţii GIM nu a variat semnifi cativ (0,91±0,20 vs 0,90±0,20); la grupa cu sindrom metabolic la care au fost prezente trei componente alături de obezitate, valoarea GIM este mai mare dar fără a atinge pragul de semnifi caţie statistică (0,92±0,21 vs 0,89±0,20). Determinarea fi brinogenului la lotul studiat a relevat o asociere directă şi semnifi cativă statistic cu GIM (p=0,01).Concluzii: La pacienţii obezi cu sindrom metabolic, GIM crescută, ca marker de ateroscleroză, se corelează mai bine cu perimetrul abdominal decât cu IMC. La lotul studiat, GIM este mai puţin infl uenţat de fi ecare componentă izolată a sindromului metabolic, însă mai accentuat de asocierea tuturor componentelor (obe-zitate, HTA, hipercolesterolemie, diabet zaharat). Pare a exista o relaţie strânsă între fi brinogen ca marker al infl amaţiei şi modifi cările endoteliale carotidiene de ateroscleroză.

Role of carotid ultrasoundexamination in the assessment of cardiovascular risk inmetabolic syndromeF. Mitu1, M. Mitu2, M. Turiceanu3

1University of Medicine „Gr. T. Popa” Iasi2Rehabilitation Hospital Iasi3Emergency Hospital Moinesti

Th e presence of metabolic syndrome increases cardio-vascular risk and is an indication for further assessment for asymptomatic atherosclerotic disease. Purpose: Th e study of the relationship between athero-sclerotic alterations pointed out at carotid ultrasound examination at patients with cardiovascular risk factors and the presence of the metabolic syndrome. Methods: 144 patients (84 male/60 female) with stable cardiovascular disease (angina, chronic myo cardial infarction, and arterial hypertension) were inves ti ga-ted. Classical risk factors (smoking, diabetes melli tus, hypercholesterolemia, obesity) were assessed. Obe sity was considered at a body-mass index (BMI) ≥30 and a

waist circumference (WC) ≥102 cm at male and 88 cm at female. Th e metabolic syndrome was consi dered in the presence of obesity and at least two of the following: arterial hypertension, diabetes mellitus, hyper choles-terolemia or hypertrigliceridemia. Ultrasound exa mi-nation of the extra cranial carotid arteries included mea surement of intima-media thickness (IMT) and detec tion of carotid plaques. Results: 77 patients were obese and 46 had metabolic syn drome. Th ere was not a signifi cant relation bet-ween BMI and IMT or carotid plaques. A raised WC was correlated with a signifi cant increase of IMT (0.93±0.19 mm vs 0.91±0.16 mm, p=0.01). Arterial hyper tension was more frequent at an IMT > 0.08 mm (63.8% vs 21.6%, p=0.05) and at an IMT≥1.1 mm all pa tients were hypertensive. Hypercholesterolemia, hyper tri gliceridemia and diabetes mellitus were not asso ciated with signifi cant alterations of IMT or the pre sence of carotid plaques. Patients with metabolic syndro me defi ned by two components associated to obesity did not show a signifi cantly greater value of IMT (0.91±0.20 mm vs 0.90±0.20 mm); patients with metabolic syndrome with three components associated to obesity had an increased IMT but not statistically relevant (0.92±0.21 mm vs 0.89±0.20 mm). Th ere is a signifi cant correlation between serum fi brinogen and IMT at the study group (p=0.01). Conclusions: In metabolic syndrome, an increased IMT is better correlated with WC than with BMI. IMT is less infl uenced by each component of the metabolic syndrome (except arterial hypertension) but seems to increase in the presence of all. Th ere is a strong relation between fi brinogen as an infl ammation marker and IMT.

41. Predictori de remodelarepozitiva ventriculara stanga dupa angioplastia coronariana M. Serban, I.S. Craciunescu, IA. Ghiorghiu,M.E. Iancu, S. Vasile, G. Pampu, A. Hodo, M. Postu, D. Deleanu, C. GinghinaInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Ili-escu”, Bucuresti, Romania

Premise: Dintre pacientii cu disfunctie sistolica de ventricul stang (VS) post-infarct miocardic, o categorie


din ce in ce mai mare benefi ciaza de angioplastie trans luminala percutana (PTCA), in scopul atenuarii simpto matologiei, dar si pentru ameliorarea functiei ven triculare stangi.Scopul lucrarii: Acest studiu evalueaza modifi carile functiei sistolice ale VS dupa PTCA si factorii predictivi pentru o buna recuperare a acesteia.Metoda: Studiul a evaluat prospectiv 172 pacienti inro lati consecutiv (79,7% barbati, varsta medie 61,7 ani), cu boala coronariana aterosclerotica si disfunctie sistolica de VS, care au avut indicatie de PTCA cu stent. Functia sistolica a fost evaluata ecocardiografi c, fractia de ejectie (FE) si indexul de cinetica parietala (WMI) au fost determinati la momentul procedurii si reevaluati dupa 6 luni. Au fost masurate, de asemenea, diametrele VS, telesistolic (ESLVD) si telediastolic (EDLVD).Rezultate: 94 pts. (54.6%) au avut o recuperare a frac-tiei de ejectie de cel putin 5% (cresterea medie a FE a fost 11.7 ± 4.1 %.). Imbunatirea WMI, defi nita prin amelorarea kineticii regionale in cel putin 2 segmente adicente a fst identifi cata la cel putin 56 pts. (32.5%). Ameliorarea functiei sitolice a fost insotita de o des-crestere semnifi cativa a diametrelor ventriculare stan gi (descresterea medie pentru EDLVD : 6.3 ± 2.2, des-cres terea medie a ESLVD: 3.8 ± 0.79). In analiza multi-variata, predictorii independenti ai cresterii FE au fost revascularizarea miocardica completa (HR 4.33, 95%CI 1.63 – 10.5, p = 0.003), FE initiala (HR 5.2, 95% CI 2.7 – 18.6, p <0.001), clasa NYHA initiala (HR 2.86, 95% CI 1.18 – 7.16, p = 0.009) si ESLVD (HR 2.73, 95% CI 1.17 – 6.4, p = 0.02). Concluzii: Pacientii cu risc crescut, in clasa functionala NYHA avansata si cu disfunctie severa de VS benefi ciaza cel mai mult de manevrele de PTCA. Revascularizarea completa contribuie, de asemena, la o recuperare mai buna a functiei VS la acesti pacienti.

Predictors for left ventricular positive remodeling afterpercutaneous transluminalcoronary angioplastyM. Serban, I S. Craciunescu, I A. Ghiorghiu,M.E. Iancu, S. Vasile, G. Pampu, A. Hodo, M. Postu, D. Deleanu, C. Ginghina“Prof. Dr. C. C. Iliescu” Institute of Cardiovascular Dis-eases, Bucharest, Romania

Background: Th ere is an increasing category of patients with left ventricle (LV) systolic dysfunction aft er myo-cardial infarction, which benefi ciate from elective percu-taneous transluminal coronary angioplasty (PTCA), in order to relieve symptoms, but also to improve LV func-tion. Objective: Th e study was designed to evaluate the chan-ges in systolic function aft er PTCA and the prediction factors for recovery.Methods: Th e study evaluated prospectively 172 conse-cutive patients (79.7% men, mean age 61.7 years old) with CAD and LV systolic dysfunction, who underwent elective PTCA. Systolic function was evaluated by echocardiography and ejection frac tion (EF) and wall motion index (WMI) were determi ned at the time of the procedure and aft er 6 month of follow-up. End-systolic (ESLVD) and end-diasto lic (EDLVD) LV diame-ters were also recorded.Results: 94 pts. (54.6%) had a recovery of EF with at least 5% (mean increase in EF was 11.7 ± 4.1 %.). Th e improvement of WMI, defi ned by the increased kinetic in at least two adjacent segments was registered in 56 pts. (32.5%). Improvement in systolic function was asso ciated with a signifi cant decrease in LV diameters (mean decrease for EDLVD of 6.3 ± 2.2, mean decrease of ESLVD of 3.8 ± 0.79). At multivariate analysis, the inde pendent predictors of EF recovery were complete revas cularization (HR 4.33, 95%CI 1.63 – 10.5, p = 0.003), initial EF (HR 5.2, 95% CI 2.7 – 18.6, p <0.001), ini tial NYHA class (HR 2.86, 95% CI 1.18 – 7.16, p = 0.009) and ESLVD (HR 2.73, 95% CI 1.17 – 6.4, p = 0.02). Conclusion: High-risk patients with increased NYHA class and severe LV dysfunction benefi ciate the most from PTCA maneuvers. Complete revascularization also contributes to a better recovery of LV function in these patients.


POSTER I

42. Activitatile homocistein tiolactonazica si esterazica ale paraoxonazei-1 la pacienti cu insuficienta cardiacaE Moldoveanu1, DS Marta1, M Serban2, I Serban3,G Manea1, N Radulescu4,T. Kosaka5

1Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Dome-niul Patologiei si Stiinţelor Biomedicale “Victor Babes”, Bucuresti2Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucuresti3Institutul de Boli Cardiovasculare “CC Iliescu”, Bucur-esti4Sisteme Informatice pentru Automatizări - SIAT SA, Bucuresti5Afresa Pharma Corporation, Osaka, Japonia

Scop: Homocisteina plasmatica (Hcy) este un factor derisc pentru bolile cardiovasculare si are o valoare pre-dictiva pentru mortalitate, independenta de alti factori de risc traditionali la pacientii cu boli coronariene. Efectele nocive ale hiperhomocisteinemiei se exercita prin mai multe mecanisme din care un loc central ocupa stresul oxidativ, inductia factorilor proinfl amatori si formarea unui metabolit homocistein tiolactona (HcyTL). HcyTL este un compus cu reactivitate mare care are capa citatea de a reactiona cu proteinele, modifi candu-le activitatea fi ziologica si are o actiune toxica asupra celulelor. Recent s-a aratat ca paraoxonaza-1 (PON1), o enzima cu proprietati antioxidante si antiaterogene are in plus fata de activitatea esterazica si o activitate homo cistein tiolactonazica (HcyTL-azica), HcyTL fi ind substratul ei natural.

Am presupus ca PON1 prin activitatile esterazica si HcyTL-azica joaca un rol important in insufi cienta cardiaca, sindrom complex in evolutia caruia sunt implicate stresul oxidativ si infl amatia. Obiectivul aces-tui studiu este determinarea activitatilor esterazice si HcyTL-azice ale PON1 si corelarea lor cu doi markeri ai infl amatiei, mieloperoxidaza (MPO) si fosfolipaza A2 asociata LDL (LpPLA2).Metode: Am masurat la 100 de pacienti cu insufi cienta cardiaca si la 20 de martori activitatile esterazice si HcyTL-azice ale PON1, MPO si LpPLA2 prin metode spectrofotometrice. Evaluarea bazala a pacientilor a inclus: examinarea clinica, ECG cu 12 derivatii, esti-marea clasei functionale NYHA, ecocardiografi e trans-toracica si teste de laborator de rutina.

Rezultate: Activitatatea esterazica si cea HcyTL-azica a PON1 au fost semnifi cativ mai scazute la pacientii cu insufi cienta cardiaca [(47.47±12.36(U) / 14.36±4.43(U/L)] comparativ cu martorii [(88.1±13.1(U) / 20.37± 6.2(U/L)].Concluzii: Activitatatea esterazica si cea HcyTL-azica a PON1 sunt scazute la pacientii cu insufi cienta cardiaca si se coreleaza negativ, semnifi cativ statistic, cu markerii de infl amatie investigati (MPO si LpPLA2). Activitatea HcyTL-azica poate reprezenta un mecanism natural de protectie cardiovasculara.

Homocysteine thiolactonase/ esterase activity of paraoxonase 1 in heart failure patientsE Moldoveanu1, DS Marta1, M Serban2, I Serban3,G Manea1, N Radulescu4, T. Kosaka5

1“Victor Babes” National Institute of Pathology and Biomedical Sciences - Bucharest, Romania2“Carol Davila” Medical School, Bucharest3“CC Iliescu” Institute of Cardiovascular Disease, Bu-charest4SIAT SA, Bucharest5Afresa Pharma Corporation, Osaka, Japan

Purpose: Plasma homocysteine (Hcy) is a risk factor for cardiovascular disease and predicts mortality inde-pendently of traditional risk factors in patients with coronary artery disease. Hyperhomocysteinemia exerts its adverse eff ects through multiple mechanisms, oxi-dative stress, induction of proinfl ammatory factors and formation Hcy metabolite, homocysteine thiolactone (HcyTL) having a central role. HcyTL is a highly reactive compound which has the ability to modify proteins, decreasing their physiologic activities and having toxic eff ects on cells. Recently it was shown that paraoxonase 1 (PON1), an enzyme with antioxidant and antiatherogenic properties, also has homocysteine thiolactonase (HTLase) activity, HcyTL being its phy-siologic substrate.

We presumed that PON1 esterase/ HTLase activities play an important role in heart failure (HF), a complex syndrome in which oxidative stress and infl ammation are implicated in disease evolution. Our objectives were to determine PON1 esterase/ HTLase activities


and to correlate both activities with two infl ammatory markers myeloperoxidase (MPO) and lipoprotein-associated phospholipase A2 (LpPLA2).Methods: We measured PON1 esterase, PON1 HTLase, PLA2-LDL and MPO activities (spectrophotometric methods) in 100 patients with ischemic HF and 20 controls. Baseline evaluation for patients included clinical examination, 12-lead ECG, estimation of NYHA functional class, transtoracic echocardiography and routine laboratory tests.Results: Both PON1 esterase/ HTLase activities were signifi cantly lower in HF patients [(47.47±12.36(U) / 14.36±4.43(U/L)] than in controls [(88.1±13.1(U) / 20.37±6.2(U/L)].Conclusions: PON1 esterase/ HTLase activities are de-crea sed in HF patients and are statistically signifi cant inverse associated with markers of infl ammation (MPO, PLA2-LDL). PON1 esterase/ HTLase activities might represent a natural mechanism of cardiovascular protection.

43. Riscul aritmogen al testului de efort Adina Malai, R. Rosu, D. Zdrenghea, E. Bogdan Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu Hatiega-nu”, Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-Napoca

Scop: In ultimii douazeci de ani indicatia efectuarii testului de efort s-a largit, acesta fi ind folosit atat in scop diagnostic, cat si in evaluarea pacientilor cu afectiuni cardiovasculare. In aceeasi perioada, prevalenta tulburarilor de ritm a crescut semnifi cativ, la pacientii cardiaci, sustinand reevaluarea riscului aritmogenic al testului de efort.Metoda: Au fost studiate 1110 teste de efort consecutive, indicate in scop diagnostic sau de evaluare. Au fost exclusi subiectii care au prezentat tulburari de ritm in repaus, imediat inaintea testului. In acest studiu au fost luate in considerare ca tulburari de ritm atat tahiaritmiile (cu exceptia tahicardiei sinusale), cat si tulburarile de conducere in timpul testului de efort si in urmatoarele 10 minute, si au fost corelate cu (unii) factori de risc cardiovascular, etiologia boli cardiace si performanta ventriculului stang.Rezultate: Grupul studiat a constat din 1110 pacienti, 589 femei si 521 barbati, in varsta de 55,25 +/-9,78

ani, diagnosticati cu cardiopatie ischemica (64,1%), cardiomiopatie dilatativa (4,1%), alte boli cardio vas-culare (8,92%) si subienti sanatosi (22,88%). Un numar de 421 pacienti a fost adresat la testul de efort in scop diagnostic. Tulburarile de ritm au fost inregistrate in timpul testului de efort in 21,2% din cazuri si dupa efort in 13,0% din cazuri, iar tulburarile de conducere in timpul si dupa efort au aparut la 2,2%. In timpul efortului tulburarile de ritm au fost reprezentate de extrasistole ventriculare (13%), tahicardie ventriculara (1,1%), extrasistole supraventriculare (6,7%) si fi bri la-tie atriala (0,4%). Extrasistolele ventriculare in timpul efortului nu au fost semnifi cativ mai frecuente la pa-cientii cu cardiopatie ischemica (13% vs 12%, p=0,14), exceptand infarctul miocardic vechi (24,5% vs 10,7%, p<0,000013) si au aparut la 48% din pacientii cu FEVS <40% (vs 11,7% pacienti fara antecedente de infarct miocardic, p<0,0000068). Corelatia cu performanta ven triculara stanga a fost sustinuta si de incidenta mare a extrasistolelor ventriculare aparute la pacientii cu cardiomiopatie dilatativa (71,1%). S-au gasit de ase-menea corelatii intre aparitia EV si dislipidemie (8,7% vs 20%, p<0,00000...), fumat (12,1% vs 15,8%, p<0,15), hipertensiune (10,8% vs 19,7%, p<0,00048), obezitate (29,1% vs 9,8%, p<0,0000). Pre zenta EV imediat dupa efort este considerata a avea un risc aritmogenic crescut. EV postefort au fost mai frecvent intalnite la pacientii coronarieni (7% vs 1%, p<0,000…), dfi slipidemie (19,6% vs 8,1%, p<0,000…) si hipertensiune (6% vs 0%). Procentul mic de pacienti care a prezentat tahicardie ventriculara nu ofera posi bilitatea vreunei corelatii. In ceea ce privaste extra sis tolele supraventriculare, singura corelatie a fost cea cu FEVS (25% la pacientii cu FEVS <40% vs 7% la cei cu FEVS >40%, p <0,000012), ceea ce sugereaza ca ele reprezinta un semn al performantei sistolice scazute si al cresterii presiunii medii atriale.Concluzie: Riscul aritmogen al testului de efort este mic, fi ind reprezentat in special de extrasistolele ven-triculare, corelate cu functia sistolica, infarctul mio-cardic vechi si factorii de risc cardiovasculari. In schimb, nu s-a inregistrat nici un deces de cauza aritmica in timpul testului de efort.


POSTER I

Arrhythmogenic risk ofexercise stress testing Adina Malai, R. Rosu, D. Zdrenghea, E. Bogdan Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu Hatiega-nu”, Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-Napoca

Background and purpose: In the last two decades the indication of exercise stress testing (ET) enlarged, being used for diagnostic purposes and the evaluation of the great majority of cardiovascular patients. In the same period, the prevalence of arrhythmias signifi cantly increa sed in cardiovascular patients, supporting a reeva luation of the arrhythmogenic risk of exercise stress testing.Methods: Th ere were studied 1110 consecutively exer-cise stress tests, indicated for diagnosis or evaluation. Th ere were excluded the subjects with arrhythmias at rest, immediately before ET. In the present study there were took into account tachyarrhythmias (except sinus tachycardia), but also conduction disturbances during and ten minutes aft er the ET and they were corre-lated with (some) cardiovascular risk factors, etiolo gy of cardiovascular disease and left ventricular perfor-mance.Results: Th e studied group consisted in 1110 patients, 589 females and 521 males, aged of 55,25 +/- 9,78 years, diagnosed with ischemic heart disease (64,1%), dilated cardiomyopathy (4,1%), other cardiovascular disease (8,92%) and healthy subjects (22,88%). A num-ber of 421 of all patients were addressed to ET for diagnostic reason. Arrhythmias were registered dur ing ET in 21,2% of all cases and aft er eff ort in 13,0% and conduction disturbances during ET and aft er eff o rt in 2,2%. During exercise the arhythmias were repre-sented by ventricular premature beats (VPB) in 13%, ventricular tachycardia in 1,1%, supraventricular extra-systoles 6,7% and atrial fi brillation 0,4%. VPB weren’t signifi cantly more frequent in ischemic heart disease (13,1% vs 12,8%, p=0,14), except old myocardial infar-ction (24,5% vs 10,7%, p<0,000013) and they were regis tered in 48% of the patients with LVEF <40% (vs 11,7% patients without old myocardial infarction, p<0,0000068). Th e correlation with left ventricular perfor mance was also supported by the high incidence of VPB seen in dilated cardiomyopathy (71,1%). For VPB correlations were also registered with dyslipidemia (8,7% vs 20%, p<0,00000...), smoking (12,1% vs 15,8%, p<0,15), hypertension (10,8% vs 19,7%, p<0,00048),

obesity (29,1% vs 9,8%, p<0,0000…). Th e presence of VPB immediate aft er exercise is considered to have an increased arrhythmogenic risk. VPB were more frequent registered in patients with ischemic heart di sease (7% vs 1%, p<0,000..), dyslipidemia (19,6% vs 8,1%, p<0,000…) and hypertension (6% vs 0%). Th e small percent of the patients who presented ven-tricular tachycardia doesn’t off er the possibility of any corre lation. In case of supraventricular extrasystoles, the only correlation was registered with LVEF (25% in patients with LVEF<40% vs 7% in LVEF>40%, p<0,000012), which suggests that they represent a sign of depressed left ventricular systolic performance and increased mean atrial pressure. Conclusion: Th e arrhy-th mogenic risk of ET is low, being represented mainly by ventricular premature beats, correlated with left ven-tricular performance, old myocardial infarction and some cardiovascular risk factors. In turn, no cardiac arrhy thmic death was registered during exercise stress testing.

44. Scorul Grace sievenimentele cardiovasculare dupa infarctul miocardic acut cu supradenivelare de STintr-un segment populational din sectorul 3 al CapitaleiGabriela Silvia Gheorghe, Irina Mariella Andrei,Mariana Bulandra, Irina Chivu1, Sorin Visan1,Adriana Mihaela Iliesiu, Ioan Tiberiu NaneaClinica Medicala Caritas, Bucuresti1 medici rezidenti medicina interna

Introducere: Scorul Grace a fost elaborat pentru a estima riscul de moarte cardio-vasculara la 6 luni dupa un sindrom coronarian acutScop: aprecierea valorii prognostice a scorului Grace la bolnavii cu infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST, intr-un segment populational din sec-torul 3 al CapitaleiMaterial si metoda: Au fost luati in studiu 110 bolnavi care au supravietuit dupa un infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST (STEMI) la care


s-au notat parametrii inclusi in scorul Grace (varsta, ante cedentele de insufi cienta cardiaca, antecedentele de infarct miocardic, alura ventriculara in repaus, ten-siunea arterial sistolica, creatinina serica la internare, efectuarea angioplastiei coronariene in spital). Bolnavii au fost clasifi cati in functie de localizarea infarctului, timpul scurs de la debutul simptomelor pana la inter-nare, tratamentul fi brinolitic, antecedentele de diabet zaharat. Lor li s-a aplicat un chestionar telefonic la 6 luni de la eveniment, care a inclus reinternariea, apa-ritia fenomenelor de insufi cienta cardiaca, aparitia cri-zelor anginoase si decesul cardiovascular. Datele au fost analizate statistixc cu testul Student’.Rezultate: Au ramas in studiu 60 bolnavi care au putut fi contactati telefonic, 51,18% barbati, cu varsta medie 75,5 (55-83). 34,8% au avut STEMI antero-septal, 34,8 % inferior si 30,1% anterior intins. La 85,7% s-a efec tuat tromboliza, 40% dintre acestia avand semne ECG de reperfuzie. 2% bolnavi au fost trimisi pentru angio plastie primara. 12,5% au avut antecedente de infarct miocardic, 39,7% au avut istoric de insufi cienta cardiaca, 2,5% creatinina serica peste 2 mg/% si 15,3% au avut tensiunea arteriala sistolica intre 80-99,9 mmHg. Scorul Grace a fost in medie 130, realizat mai ales prin varsta inaintata a bolnavilor. Acest scor corespunde unei mortalitati cardio-vasculare la 6 luni de 5,8%. Mortalitatea la 6 luni in grupul studiat a fost de 1,8% iar recurenta ischemiei, reinternarile, insufi cienta cardiaca au fost prezente la 30%. Concluzii: In grupul studiat scorul Grace are valoare prog nostica limitata in aprecierea riscului de deces cardiovascular la 6 luni la bolnavii STEMI tratati cu terapie ce vizeaza dezobstructia coronariana. Acest fapt poate fi explicat prin prevalenta scazuta in grupul stu-diat a bolnavilor cu antecedente de infarct miocardic, insufi cienta cardiaca si insufi cienta renala cronica.

Grace score and thecardio-vascular events after acute myocardial infarction with ST segment elevation in the communityGabriela Silvia Gheorghe, Irina Mariella Andrei,Mariana Bulandra, Irina Chivu1, Sorin Visan1,Adriana Mihaela Iliesiu, Ioan Tiberiu NaneaClinica Medicala Caritas, Bucuresti1 medici rezidenti medicina interna

Background: Grace score estimates the risk of 6 months of post discharge death in patients with acute coronary syndromes.Purpose: to evaluate the prognostic value of Grace Score in the patients (pts) with acute myocardial infarc-tion with ST segment elevation (STEMI).Method: We studied 110 pts who survived aft er a STEMI and we noted the criteria of Grace score (age, history of heart failure, old myocardial infarction, ven-tricular frequency at the admission, systolic arterial pressure, serum creatinine at the admission, in hospital angioplasty).

Pts were classifi ed according to STEMI localization, time between symptoms and admission, fi brinolitic the-rapy, history of diabetes mellitus. 6 months aft er STEMI they were asked by phone about rehospitalization, new symptoms of heart failure, new symptoms of angina cardio-vascular death. Statistical analysis was made by Student test.Results: 60 pts answered to the phone call, 51,18% men, 75,5 (55-83) years old. 34,8% had antero-septal STEMI, 34,8 % inferior and 30,1% anterior. 85,7 % pts were thrombolized , from whom 40 % had ECG signs of reperfusion. 2% pts performed primary angioplasty. 12,5% had old myocardial infarction, 39,7% history of heart failure, 2,5 % serum creatinine above 2 mg/% and 15,3% had systolic arterial pressure between 80-99,9 mmHg. Grace score was 130 in the whole group, especially due to the old age of the pts. Th is score presume a 6 months cardio-vascular mortality of 5,8%. In the study pts the mortality was 1,8 % and the recurrence of ischemia, rehospitalizations, new symptoms of heart failure occurred in 30 % pts. Conclusions: In this study, Grace Score has little prog-nostic value regarding the risk of 6 months cardiovascular death in pts with STEMI treated with fi brinolitics. Th is


POSTER I

fact may be due to the reduced prevalence of pts with old myocardial infarction, chronic heart failure and chronic renal failure in the study group.

45. Modificări ale evoluţieileziunilor valvulare cardiace întîlnite în practica medicală a ultimilor aniIonescu Simona Daniela, Manea Paloma,Artenie Romeo, Rezuş Ciprian, Tănase Daniela Maria, Ouatu AncaClinica a III-a Medicală Cardiologică “I.Enescu”, Uni-versitatea de Medicină şi Farmacie ”Gr.T. Popa”, Iaşi

Obiectivul şi metoda: Studiul prospectiv al aspectelor evolutive determinate de leziunile valvulare cardiace a arătat apariţia unor modifi cări semnifi cative. În perioa-da 1.01.2003-31.12.2007 au fost internaţi în Clinica a III-a Medicală Cardiologică 780 pacienţi cu leziuni val-vulare cardiace reumatismale şi 1031 pacienţi cu leziuni valvulare aterosclerotice.Rezultate: Pentru leziunile valvulare reumatismale maxim de frecvenţă a fost de 363 pacienţi în 2003 şi minim 58 pacienţi în 2007; vîrsta medie de descoperire a fost de 31,3 ani şi au predominat la sexul feminin ( 512 F/268 B sau 65,6% / 34,4%). S-au exprimat dominant prin boală mitrală, stenoză mitrală şi insufi cienţă aor-tică iar circumstanţele de descoperire au fost repre-zen tate de tulburări de ritm 530 pacienţi (68%), ± insu fi cienţă cardiacă II-IV NYHA 694 pacienţi (89%), ± tromboembolism 148 pacienţi (19%), endocardită infec ţioasă 7 pacienţi (0,87%).

Pentru leziuni aterosclerotice minim de frecvenţă a fost de 124 pacienţi 2003 şi maxim de 412 pacienţi în 2007; vîrsta medie de descoperire a fost de 74,5 ani, cu exprimare relativ egală pe sexe: 563 F/486 B (54,6% / 45,4%) şi manifestare dominantă ca stenoză aortică ± insufi cienţă mitrală. Circumstanţele de descoperire au fost: insufi cienţa cardiacă II-IV NYHA 814 pacienţi (79%), ± tulburări de ritm 278 pacienţi (27%), ± angină pec torală 381 pacienţi (37%), ± infarct miocardic 217 pacienţi (21%), endocardită infecţioasă 8 pacienţi (0,77%).Concluzii: Leziunile valvulare aterosclerotice au deve-nit prioritare. Leziunile reumatismale au diminuat sem-nifi cativ prin dispariţia cazurilor de RAA. Vîrsta de

exprimare a celor două etiologii determină circumstanţe deosebite evolutive şi terapeutice. Leziunile valvulare aterosclerotice sînt însoţite de ateroscleroză vasculară cu prognostic sever. Endocardita infecţioasă compli-că ambele tipuri, dar mai frecvent etiologia reumatis-mală.

Modification of heart valvular diseases evolution seen inmedical practice of the last yearsIonescu Simona Daniela, Manea Paloma,Artenie Romeo, Rezuş Ciprian, Tănase Daniela Maria, Ouatu Anca3rd Medical Cardiology Clinic „ I. Enescu”, University of Medicine and Pharmacy „ Gr. T. Popa”, Iasi

Objective and method: Th e prospective study of evolutive aspects determined by heart valvular diseases has shown the apparition of signifi cant modifi cations. Between 1st January 2003 and 31st December 2007, 780 patients with rheumatismal heart valvular diseases and 1031 patients with atherosclerotic valvular diseases have been hospitalised in the 3rd Medical Cardiology Clinic.Results: Th ere was a maximum of 363 patients in 2003 and a minimum of 58 patients in 2007, suff ering of rheu matismal valvular disease; the average age was 31,3 years, most of them beeing women 512 and 268 men (65,6% / 34,4%).Th e majority of them suff ered of mi tral disease, mitral stenosis and aortic regurgitation. Th e circum stances of discovery were represented by rhy-thm distur bances: 530 patients (68%), ± heart failure II-IV NYHA: 694 patients (89%), ± tromboembolism: 148 patients (19%), infective endocarditis: 7 patients (0,87%).

Th ere was a minimum of 124 patients (in 2003) and a maximum of 412 patients (in 2007) suff ering of athe-rosclerotic diseases.Th e average age was 74,5 years, with almost equal ratio of sexes ( 563 women and 468 men – 54,6% / 45,4%). Th e dominant manifestations were aortic stenosis ± mitral regurgitation. Th e circum stan-ces of discovery were heart failure II-IV NYHA – 814 patients (79%), ± rhythm disturbances 278 patien ts (27%), ± angina pectoris 381 patients (37%), ± myo car-


dial infarction 217 patients (21%), infective endo car-ditis 8 patients (0,77%).Conclusions: Atherosclerotic valvular diseases have become a priority. Rheumatismal valvular diseases have diminished semnifi catively because of disaperance of rheumatic fever. Th e age of manifestation of the two ethiologies determine special evolutive and therapeutical circumstances.Th e atherosclerotic valvular diseases are associated with vascular atherosclerosis, sever outcome. Th e infective endocarditis aggravates both types of diseases, but more frecquently the rheumatismal ethio-lgy.

46. Aspecte ecocardiograficeîn sindromul metabolic(rezultate preliminare)Cătălina Lionte, L. Şorodoc, O.R. Petriş,Victoriţa Şorodoc, Cristina Bologa, Gabriela Anton, Marilena Spiridon, D. Tesloianu, P. ScripcariuClinica Medicală, Spitalul Clinic de Urgenţe “Sf. Ioan” Iaşi

Scop: Studiu prospectiv pentru evaluarea structurii şi funcţiei cardiace la pacienţi cu sindrom metabolic (SM), fără istoric de boală cardiovasculară, analizând para metrii ecocardiografi ci.Material şi metodă: În ultimele 6 luni am efectuat un screening de boală cardiovasculară folosind ecocardio-grafi a la 155 pacienţi, 63% femei, divizaţi într-un grup cu SM (n=85, vârsta: 51+/-3.7 ani) şi fără SM (n=70, vârsta: 50+/-3.5 ani) folosind criteriile ATP III-NCEP de defi nire ale SM. Dimensiunile şi grosimea pere ţilor ventricolului stâng (VS) au fost măsurate prin eco-car diografi e mod M. Grosimea ţesutului adipos sub-epicardic (GSE), componentă a grăsimii viscerale ce înconjură cordul şi vasele coronare s-a măsurat prin ecocardiografi e mod M în secţiune parasternală ax lung şi scurt. S-au măsurat valorile maxime la aceste niveluri şi media a fost folosită pentru analiza statistică. S-au mai calculat indexul masei VS, fracţia de ejecţie a VS. Funcţia diastolică a VS s-a evaluat prin velocitatea undei E, velocitatea undei A şi raportul E/A pe fl uxul transmitral, prin ecocardiografi e Doppler. A fost de asemenea calculat indexul Tei, ce refl ectă global, atât funcţia diastolică, cât şi cea sistolică a VS.

Rezultate: Nu s-au găsit diferenţe semnifi cative între grosimea relativă a pereţilor, indexul masei VS, sau frac-ţia de ejecţie a VS între cele 2 grupuri. Atât raportul E/A, cât şi indicele Tei au fost semnifi cativ diferite (p<0.001), între grupul cu SM (0.67+/-0.12 şi respectiv 0.34+/-0.05) şi cel fără SM (0.87+/-0.23 şi 0.28+/-0.08). Pacienţii cu SM au avut o grosime semnifi cativ (< p 0.001) mai mare a GSE comparativ cu subiecţii din grupul fără SM (5.2 ± 1.6 şi 3.3 ± 1.5 mm).Concluzii: Pacienţii cu SM pot avea disfucnţie dias-tolică în lipsa hipertrofi ei VS sau a disfuncţiei sisto lice, ceea ce poate explica parţial morbiditatea cardio vas-culară crescută asociată SM. S-a demonstrat exis tenţa unei relaţii între GSE şi SM. Evaluarea GSE în eco car-diografi ile de rutină este utilă în predicţia existen ţei SM şi a riscului său cardiovascular asociat.

Echocardiography findingsin metabolic syndrome(preliminary results)Catalina Lionte, L. Sorodoc, O.R. Petris, Victorita Sorodoc, Cristina Bologa, Gabriela Anton, Marilena Spiridon, D. Tesloianu, P.ScripcariuMedical Clinic, “Sf.Ioan” Clinic Emergency Hospital Iasi

Aim: prospective study to assess cardiac structure and function in patients who have metabolic syndrome (MS) but no history of cardiovascular disease by ana ly-zing echocardiography fi ndings. Material and method: In the past 6 months we per-for med screening for cardiovascular disease using echo car diography in 155 patients, 63% women, divi-ded into MS (n=85, age: 51+/-3.7 years) and non-MS (n=70, age: 50+/-3.5 years) groups based on the cri-teria for MS according to ATP III-NCEP. Th e left ven-tricular (LV) wall thickness and dimension were mea-sured by M-mode echocardiography. Th ickness of the subepicardial adipose tissue (SAT), a component of vis-ceral fat surrounding the heart and coronary vessels, was measured using M-mode echocardiography in para-sternal long and short axis views. Maximum values at any site were measured, and the average value was used for statistical analyses. LV mass index, and LV ejection frac tion (LVEF) were calculated. LV diastolic function was assessed by E velocity, A velocity, and the ratio of E


POSTER I

to A (E/A) by the transmitral fl ow with Doppler echo-cardiography. Th e Tei index, which refl ects both LV dias tolic and systolic function, was also calculated. Results: Th ere were no diff erences in relative wall thick-ness, LV mass index, or LVEF between the two groups. However, both the E/A and Tei index were signifi cantly diff erent between the MS (0.67+/-0.12 and 0.34+/-0.05, respectively) and non-MS (0.87+/-0.23 and 0.28+/-0.08) groups (p <0.001). Th e patients with MS had signi-fi cantly higher SAT thickness compared to the subjects in the non-MS group (5.2 ± 1.6 and 3.3 ± 1.5 mm, <p 0.001).Conclusion: Th ese results indicate that patients with MS can have cardiac diastolic dysfunction even if they have neither LV hypertrophy nor systolic dysfunc tion, and may partially explain the increased cardio vas cu lar morbidity and mortality associated with MS. A rela-tionship between SAT thickness and MS was de mons-trated. Assessment of SAT thickness in routine echo-car diography examinations is useful in predicting the existence of MS and its associated cardiovascular risk.

47. Fibrilatia atriala ininsuficienta cardiaca acuta:factor de prognostic peperioada internariiLucica Grigorica, O. Chioncel, A. Carp, Ileana Tepes, Rodica Cioranu, Iulia Kulcsar, E.Stoica, C. MacarieInstitutul de Boli Cardiovasculare “ C.C. Iliescu” Bucur-esti

Premize: Insufi cienta cardiaca si fi brilatia atriala sunt conditii patologice cu factori de risc si etiologici comu ni si o incidenta crescuta dupa varsta de 60 ani. Intre cele doua exista o relatie reciproca: insufi cienta car diaca reprezinta unul dintre cei mai puternici pre-dictori pentru fi brilatia atriala, iar fi brilatia atriala poate determina sau agrava o insufi cienta cardiaca.Scop: Autorii si-au propus sa analizeze intr-o cohorta de pacienti cu insufi cienta cardiaca acuta rolul fi brilatiei atriale ca atat ca factor precipitant, cat si ca factor agra-vant al actualului episod de insufi cienta cardiac acuta.Material si metoda: Lotul studiat a cuprins 481 de pa-cienti internati cu diagnosticul de insufi cienta car diaca

acuta in sectia Cardiologie I a Institutului de Boli Cardio-vasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu” Bucuresti, in perioada 1 ianuarie 2006 – 31 martie 2007. Diagnosticul de insu-fi cienta cardiaca a fost sustinut conform criteriilor Fra mingham, iar forma clinica de prezentare a fost sta-bilita conform recomandarilor Societatii Europene de Cardiologie din Ghidul de Insufi cienta Cardiaca Acuta din 2005.Rezultate: Varsta medie a lotului studiat a fost de 67, 4 ± 6, 2 ani. Lotul a cuprins preponderent barbati (60,3%). Principala forma de prezentare a fost insu-fi cienta cardiaca cronica decompensata (82,8%), majo-ritatea pacientilor prezentand semne si simptome se-ve re de insufi cienta cardiaca (92 % dintre pacienti au avut insufi cienta cardiaca clasa III si IV NYHA). Insu fi -cienta cardiaca acuta de novo a reprezentat 16,1% din totalul cazurilor cu insufi cienta cardiaca acuta. Aproxi-mativ 1/3 dintre pacienti au avut fractia de ejectie a ventriculului stang prezervata (FE >50%). Cel mai frecvent factor precipitant l-a reprezentat ischemia miocardica (34,5%), urmat de criza hipertensiva si non-complianta la tratament (25,5%). In urma analizarii traseului ECG efectuat la internare fi ecarui pacient, autorii au constatat prezenta fi brilatiei atriale in 39,5% dintre cazuri, ritmul sinusal fi ind evidentiat la 53,2% dintre subiecti. In 8,5% din cazuri fi brilatia atriala a fost considerata ca fi ind singurul factor precipitant al insufi cientei cardiace acute. Prevalenta fi brilatiei atriale a crescut cu severitatea clasei functionale NYHA: 11,2 % in clasa II si respectiv 17,5% si 58% in clasele III si IV NYHA. Frecventa acestei tulburari de ritm este mai mare la pacientii cu insufi cienta cardiaca acuta cu fractie de ejectie prezervata comparativ cu cei cu disfunctie sistolica de ventricul stang: 44,2%, comparativ cu 35,4%. Prevalenta creste cu varsta, fi brilatia atriala regasindu-se la 72,3% dintre pacientii peste 65 ani. Nu s-au constatat diferente semnifi cative intre cei cu insufi cienta cardiaca cronica decompensata vs insufi cienta cardiaca acuta de novo (38% vs 40 %). Fibrilatia atriala a fost predictor de mortalitate in cohorta studiata (OR 3,5). Mortalitatea in lotul cu fi brilatie atriala a fost de 8,7%, in conditiile in care mortalitatea generala in lotul studiat a fost de 5,2 %. Factorii care au infl uentat mortalitatea in lotul cu fi brilatie atriala au fost: varsta inaintata (>70 ani), forma severa de insufi cienta cardiaca (clasa NYHA IV, socul cardiogen, edemul pulmonar acut) si disfunctia sistolica severa de ventricul stang. Durata medie a spitalizarii nu a fost infl uentata semnifi cativ de prezenta fi brilatiei atriale (7,3 ± 4,2 zile in lotul cu fi brilatie atriala vs 6,4 ± 3,9 zile in lotul fara fi brilatie atriala). Optiunea


de tratament in majoritatea cazurilor a fost controlul ritmului cardiac cu digitala si beta blocante, conversia chimica sau electrica fi ind recomandata in mai putin de 3% dintre situatii.Concluzii: Fibrilatia atriala este aritmia cu prevalenta cea mai mare in cohorta studiata. Insufi cienta cardiaca poate fi declansata sau agravata de fi brilatia atriala, in timp ce insufi cienta cardiaca poate fi factor determinant al fi brilatiei atriale. Prognosticul pacientilor cu insufi -cienta cardiaca acuta si fi brilatie atriala este determinat de varsta inaintata, severitatea insufi cientei cardiace si a disfunctiei sistolice de ventricul stang.

Atrial fibrillation in the acute heart failure: factor ofprognostic on the admissionLucica Grigorica, O. Chioncel, A. Carp, Ileana Tepes, Rodica Cioranu, Iulia Kulcsar, E.Stoica, C. MacarieInstitute of Cardiovascular Disease “Prof. Dr. C. C. Iliescu” Bucharest

Background: Heart failure and the atrial fi brillation is a pathologically condition with factors of risk and eti-o logical common and with incidence breeded aft er the age of 60 years. Between one and there exist a reci pro cal relation: heart failure represents one of the most strong predictor for atrial fi brilation, and the atrial fi bri la tion can cause or aggravates a cardiac insuffi ciency.Aim. Th e authors analysed the role of atrial fi brillation: precipitant or agravant factor for the patients with acute heart failure.Material and metod: Th e authors evaluated 481 hos pi-talized consecutive with acute heart failure admi tted to the fi rst Department of Cardiology of the Ins titute of Cardiovascular Disease “Prof. Dr. C. C. Ilie scu” Bu-charest, between 01.01.2006 – 31.03.2007. Defi nitions and classifi cation of the acute heart failure was in con formity with recommendation of the acute heart failure guideline of the European Society of Car diology. (2005).Results: Median age was 67, 4 ± 6, 2 years, the mas-culine gender was preponderant (60, 3%). Th e most frequent clinical form was acute decompensate heart failure - 82, 8 %. In our group, was a high prevalence of worse NYHA functional class: 92% NYHA III and NYHA IV). 15,% % of patients was hospitalized with

de novo acute heart failure and one third of patients and 36,6 % of patients was hospitalized with acute heat failure with preserved ejection fraction (EF >50%). Th e most frequent precipitant factor was myocardial ischemia (34.5%), followed by hypertensive creases and treatment non- compliance (25, 5%). Th e initial admission ECG fi nds: atrial fi brillation in the 39, 5% patients and normal sinusal rhythm in the 53, 2% patients. Th e atrial fi brillation was the only precipitant factor for the actual acute heart failure episode in 8, 5% cases. Th e prevalence of atrial fi brillation was higher in the group with severe NYHA functional class: 11,2% - NYHA II, 17,5% - NYHA III, 58% - NYHA IV.Th e prevalence of atrial fi brillation was higher in the group with acute heart failure with preserved left ventricular systolic function vs. left ventricular systolic dysfunction: 44, 2%, vs. 35, 4%. Th e prevalence is also higer in the older patients: 72,3% for the patients older than 65 years. No signifi cant diff erences between acute decompensated heart failure vs de novo acute heart failure (38 % vs 40%).Atrial fi brillation was a predictor factor for mortality in our study (OR 3, 5).

Th e mortality in the group with atrial fi brillation was of 8, 7%, in the conditions which in the general mor tality in the lot was of 5,2%. Th e prognostic factors for in – hospital mortality were: the age ( >70 years), seve re heart failure (class IV NYHA cardiogen schock, acut pulmonary edema) and the severe left ventricular sisto lic disfunction. Median lenght of stay wasn’t signi fi cant infl uenced by the atrial fi brillation vs the group without atrial fi brillation: 7,3 ± 4,2 days vs 6,4 ± 3,9 days. Heart rate control was the most frequent treat ement methode (beta blockers and dygoxin); the control rythm (electrical or chimical conversion was performed <3%). Conclusions: Th e atrial fi brillation is the most frequent arrhythmia in our cohorte. Atrial fi brillation can cause or agravatted heart failure and heart failure was a strong predictor factor for the atrial fi brillation. Several factors have been identifi ed are associated with higher mortality in the group with atrial fi brillation: older age, severe heart failure and left ventricular systolic dys-function.


POSTER I

48. Aspecte particulare dediagnostic in miocardite acute Alina Simion, S. Huidu, I. Stanca, R.C. Popescu, A.Popescu, L. Ionescu, L. Arama, E. Floares,A. Albulescu, D. Dimulescu Spitalul Universitar de Urgenta Elias, Bucuresti

Introducere: Miocardita reprezinta o boala infl amatorie a miocardului, cu un spectru larg de manifestari clinice la prezentare, de la forme asimptomatice sau fruste, pana la forme fulminante si deces. Diagnosticul se bazeaza pe criterii histologice, imunologice. Conform criteriilor Dallas (1987), miocardita este caracterizata prin infi ltrat infl amator la nivelul miocardului, cu ne croza si/sau degenerescenta cardiomiocitelor adia-cente, atipica pentru leziune-ischemie caracteristica bolii coronariene. Incidenta este greu de apreciat dato-rita problemelor frecvente de diagnostic diferential, pa cientii prezentand deseori la debut tablou de sin-drom coronarian acut. Aspectele evolutive pot orien ta ulterior diagnosticul, in cele mai multe cazuri pacien tii prezentand remisiunea modifi carilor ECG si a tulbu-rarilor de cinetica parietala, in contextul absentei unor modifi cari patologice coronarografi ce. Cei mai mul ti pacienti se recupereaza complet, fara disfunctie car-diaca reziduala, in timp ce 20% evolueaza spre cardio-miopatie dilatativa.Obiective: urmarirea caracterelor clinice si evolutive ale pacientilor cu miocardita, in vederea identifi carii fac-torilor cu valoare prognostica. Material si metoda: A fost realizat un studiu in care au fost analizate retrospectiv 16 cazuri de miocardita diagnosticate in perioada 2005-2007 in Clinica de Cardiologie a Spitalului Universitar de Urgenta Elias, pentru care au fost disponibile datele clinice. Au fost urmarite date referitoare la varsta, sex, antecedente personale si heredo-colaterale, factorii de risc cardiovascular (fumat, HTA, diabet zaharat, disli pidemie, obezitate), date de laborator, ECG, test de efort, ecocardiografi e, coronarografi e, scintigrafi e miocardica, RMN.Rezultate: Varsta medie a pacientilor a fost 43 ani, cu predominanta sexului masculin (10 cazuri). Simpto-mele de debut au fost similare in majoritatea cazurilor: subfebra, transpiratii, dureri toracice anterioare, pal-pitatii, fatigabilitate, dispnee. Un singur caz a prezentat sincopa la debut. Sindromul infl amator a fost prezent la 6 pacienti, iar leucocitoza la 7 pacienti. Aritmia extra sistolica ventriculara a fost prezenta in 3 cazuri, in timp ce tulburari de conducere AV au prezentat 2

pa cienti, iar BRS major 1 caz. Troponina a prezentat valori de pana la 1ng/ml la 5 pacienti, si de peste 1ng/ml la 4 pacienti. Enzimele de citoliza miocardica au fost crescute la mai putin de 2 ori valoarea normala la 6 pacienti. Cinci pacienti au prezentat maxim 2 factori de risc cardiovascular. Doua cazuri au prezentat afectare tranzitorie usoara a functiei renale. Din punct de vedere imagistic, jumatate din pacienti au prezentat tulburare de cinetica la ecocardiografi e, cu remisiune completa, in timp ce doua cazuri au evoluat spre CMD, scintigrafi a miocardica evidentiind la acesti pacienti tulburari de perfuzie miocardica, in restul cazurilor in care s-a efectuat, fi ind normala. Toti pacientii care au fost explorati angiografi c au prezentat coronare epi-cardice normale. Testele serologice au fost efectuate la doi pacienti, evidentiind etiologia cu Chlamidia Tracho-matis in unul din cazuri, iar in celalalt fi ind negative.Concluzii: Miocardita reprezinta unul dintre cele mai controversate diagnostice. Aceasta entitate este rareori recunoscuta la debut, fi ziopatologia este putin inteleasa, nu exista criterii unanim acceptate de diag nostic, iar tratamentul genereaza inca numeroase con tro verse. Miocardita trebuie suspicionata la pacien ti tineri, in general fara sau cu putini factori de risc cardio vascular, care prezinta de obicei un tablou clinic sugestiv de infectie virala, cu sindrom infl amator pre zent, cu mo di fi cari enzimatice, ECG, tulburari de cine tica re-gre sive in totalitate, si coronare epicardice nor male in majoritatea cazurilor. Deoarece biopsia endo mio-car dica este o metoda invaziva, cu anumite riscuri, si care presupune prezenta unei echipe complexe, testele sero logice sunt rareori concludente, iar RMN desi pre zinta inalta sensibilitate si specifi ciate este rareori dispo nibila, diagnosticul de certitudine este greu de stabilit, numeroase cazuri sunt incorect incadrate in spec trul altor entitati patologice, iar o parte dintre CMD “idiopatice” ar putea avea in realitate un punct de plecare miocarditic.


Particular aspects of diagnostic in acute myocarditis Alina Simion, S.Huidu, I. Stanca, R.C. Popescu,A. Popescu, L. Ionescu, L. Arama, E. Floares,A. Albulescu, D. Dimulescu Emergency Universitary Elias Hospital, Bucharest

Introduction: Myocarditis is an infl ammatory disease, with a large spectrum of clinical manifestation at pre-sentation, from asymptomatic to fulminant forms and death. Diagnostic is based on histologic, imunologic criteria. Correspondig with Dallas criteria (1987), myo-carditis is characterized by infl ammatory infi ltrate in myocardium, with necrosis and/or degeneration of adya cente myocytes, not typical of ischemic damage associated with coronary artery disease. Incidence is hard to appreciate because of frequent diferential diag-nostic problems, pacients oft en presenting at onset with clinical aspects of acute coronary syndrom. Evolution can than suggest the diagnostic, almost patients presentig remission of ECG changes and of contractility abnormalities, in the absence of coronarography abnor-malities. Majority of patients recovers completly, with-out residual cardiac dysfunction, but 20% of pa tients evoluate to dilated cardiomopathy.Objectives: clinical and evolutive characteristics of patients with myocarditis, for identifi cation of factors with prognostic value. Matherial and method: We annalized retrospective 16 patients with myocarditis diagnosed between 2005-2007 in Cardiology Clinic of Emergency Universitary Elias Hospital, for which we have disponible information. We utilized information about age, sex, personal and heredo-colateral ante-cedents, cardiovascular risk factors (smoke, HTA, dia-betus mellitus, dyslipidemia. obesity, laboratory para -meters, ECG, exercise ECG, ecocardiography, coro naro-graphy, myocardial scintigraphy, MRI.Results: Median age was 43 years old, predominant males (9 patients). Onset symptoms were similar: fever, sweats, chest pain, palpitations, fatigue, dyspnea. One case had syncope at onset. Infl ammatory synd-rom was present in 6 patients, and 7 patients had leuco citosis. Ventricular extrasystolic arhytmia was pre sent in 3 cases, 2 patients had atrioventricular con-duc tion abnormalities, LBBB one case. Troponin was up to 1 ng/ml at 5 patients, and over 1 ng/ml at 4 pa-tients. Myocardial necrosis enzyms were up to 2 folds normal value in 6 patients. 5 patients had up to 2 cardio-vascular risk factors. 2 cases presented mild transient

abnormality of renal function. Half of patients had contractility abnormalities at echocardiography, with complete remission, and 2 cases evoluated to dilated cardiomiopathy, myocardial scintigraphy presentig myocardial perfusion anomalies, the other patients having normal scintigraphy. All angiographyc explored patients, had normal epicardial coronary arteries. Serological tests were disponible in 2 cases, one case was positive for Chlamidia Trachomatis, and the other one was negative.Conclusions: Myocarditis is one of the most challen-ging diagnoses. Th e entity is rarely recognized at onset, pathophysiology is poorly under stood, there are no commonly diagnostic criteria, and treatment is still a source of controversions. Myocarditis must be suspicioned in young patients without or with little car dio vascular risk factors, with clinical aspects of viral infection, with infl ammatory syndrom, abnormal myo-cardial enzyms, ECG, contractility, total regresive, and normal coronary arteries at most patients. Because endomyocardial biopsy is an invasive method, with risks, which needs complex team, serological tests are rarely concludent, and MRI although has high sen-sibility and specifi city is rarely disponible, diagnostic of myocarditis is hard to establish, many cases are erronate considered like other pathologic entities, and a part of idiopathyc dilated cardiomiopathy may have a myocarditic substrate.

49. Aderenţa populaţiei laprogramele de prevenţie acardiopatiei ischemice prinantrenament fizicCorneliu Zeana1, Cornel Diaconescu2,Ivona Răileanu3, Cătălina Constantin4

1,4Spitalul de Urgenta Floreasca Bucuresti2Medic Familie, Rm Valcea3MF Iasi

Motivare: sedentarismul este un important factor de risc pentru cardiopatia ischemică, iar antrenamentul fi zic reprezintă o metoda de prevenţie dovedit efi cientă. Recomandarea este prevăzută în toate ghidurile de practică.Obiectiv: Verifi carea măsurii în care populaţia noastră


POSTER I

este avizată asupra rolului preventiv al efortului fi zic şi gradul de aderenţă la programe.Material, metodă. Studiu efectuat pe bază de chestionar şi de discuţii pe un lot de 480 de subiecţi (264F,216M), între 50 şi 69 ani, fără invalidităţi motorii şi fără insu-fi cienţă cardiacă manifestă.Rezultate: 88% nu au primit informaţii consistente privind rolul efortului fi zic în prevenirea cardiopatiei ischemice. Sursa principală de informare a fost: 1. Radioul, emisiunile de sănătate, 2. Presa, 3. TV, 4. Medicul. Marea majoritate a medicilor de familie (86%) nu explică şi nu insistă asupra acestui factor, nu urmă-resc modul în care se efectuează antrenamentul fi zic, rezultatele obţinute etc, în schimb, toţi pacienţii pleacă de la medic cu o reţetă de medicamente. 36% primesc şi unele recomandări dietetice.

Mai puţin de 1% din intervievaţi cunosc existenţa unor structuri organizaţionale ca “Sportul pentru toţi” (Min Tineretului şi Sportului), “Federaţia Română de Atletism Seniori” sau altele.

92% nu şi-au pus problema unor exerciţii fi zice regu-late şi intense, consideră că activitatea în gospodărie, deplasările şi plimbările sunt sufi ciente.

După ce au primit informaţii privitor la benefi ciile antr e namentului fi zic, o treime s-au arătat dornici să participe la programe de antrenament. Impedimente: lipsa bazelor sportive adecvate şi mai ales accesul la aceste baze. Doar 7 M şi 3 F practică un regim de antre-nament corespunzător atandardelor. Concluzii: 1. Participare foarte redusă a populaţiei la programele de antrenament fi zic.

2. Medicii cunosc foarte puţin această problemă, defi citul de pregătire din facultate fi ind în principal legat de lipsa programelor şi a catedrelor de cardiologie preventivă. 3. Medicii de familie nu sunt remuneraţi pentru activităţi de cardiologie preventivă. 4.În Romania există un enorm defi cit de baze de antrenament dedicate menţinerii sănătăţii populaţiei. 5. Casa de Asigurari de Sănătate ar trebui să suporte o parte (importantă) din costurile reclamate de antrenamentul fi zic (accesul la bazine de înot şi alte baze sportive, în acelaşi regim cu medicamentele.

The attitude of Romanianstoward ischemic cardiopathy prevention by physicaltrainingCorneliu Zeana, Cornel Diaconescu, Yvona Raileanu, Catalina Constantin

Th e sedentary life is one of the most important risk fac-tors for coronary heart disease. All the guidelines stress on the importance of the physical training.Objective: To check the Romanian population adhe-rence to the physical activity programs of value in the ischemic cardiopathy prevention.Material, method: Questionnaire and personal dis cu-ssion with 480 subjects (264F,216M) aged 50-69 years, with no motor disabilities or heart failure necessitating drug treatment.Results: 88% are not aware of the role of physical trai-ning on the prevention of the ischemic heart disease. Th e family doctor does not insist on this topic, but invariable prescribes drugs. Aft er discussion, more than 1/3 are willing to be involved in physical activity programs. Declared impediments: mainly the rarity of the sportive bases, or, if they exists, almost inaccessible to seniors.Conclusions: 1. In Romania there is a very low adhe-rence to the physical activity programs for the preven-tion of the ischemic heart disease (and not only)2. Phy-cians are not prepared in this respect and are not remu-nerated for preventive activities. 3. Th ere is an imme-nse defi cit in sportive bases : swimming pools, sportive parks etc. 4. Th e Health Security System (CNAS) sho-uld support physical activity programs, at least for the seco ndary prevention of the myocardial infarction.


50. Peptidele cardiace in timpulexercitiului izometric lapacientii cu disfunctiediastolicaD T. Zdrenghea, M. Ilea, D. PetrovaiUniversitatea de Medicina si Farmacie Spitalul Clinic de Recuperare Cardiologie, Cluj-Napoca

Premise: La pacientii cu insufi cienta cardiaca, peptidele cardiace (PC) cresc in timpul exercitiului dinamic, imbu natatind astfel posibilitatile de diagnostic si eva-luare a pacientilor atat cu disfunctie sistolica cat si diastolica a VS. In schimb, PC au fost mai putin stu-diate in timpul exercitiului izometric iar datele cu pri-vire la efectul handgrip la pacientii cu disfunctie dias-tolica izolata sunt insufi ciente. Material si metoda: Au fost studiati 43 de pacienti cu insufi cienta cardiaca (p) apartinand claselor NYHA II-III cu functie sistolica a VS pastrata, dar cu disfunctie diastolica evaluata prin echo Doppler- fl ux transmitral, fl ux venos pulmonar, viteza propagata doppler M color. Toti pacientii au fost supusi unui test handgrip (cu mana dominanta) la 50% din contractia voluntara maximala, timp de 3 minute. PC au fost determinate inainte si dupa handgrip din san-gele venos (proANP, VN<1900fmol/ml; proBNP, VN <250 fmol/ml). Rezultate: Studiul a inclus 23 barbati si 20 femei cu varsa cuprinsa intre 47-76 ani, 18 dintre ei cu cardiopatie ischemica si 25 cu hipertensiune arte-riala. Relaxarea anormala a fost inregistrata la 30p, iar pseudonormalizarea sau restrictia la 13 p. In repaus proBNP (1239.38±84.8fmol/ml) dar nu proANP (1306.9±153fmol/ml) a fost crescut la pacientii cu insu-fi cien ta cardiaca cu functie sistolica a VS pastrata. Valo-rile ambelor peptide au fost semnifi cativ crescute la pacientii cu pseudonormalizare sau restrictie (proBNP 1856±170fmol/ml; proANP 1521±143fmol/ml) in comparatie cu relaxarea anormala (proBNP 962± 78 fmol/ml, proANP 1228±110fmol/ml, p<0.05). In tim pul exercitiului pentru intregul grup proANP-ul a cres cut (1364.85±137fmol/ml) si proBNP a scazut (1155.49±84.3fmol/ml) nesemnifi cativ (p>0.05), suge-rand ca exercitiul izometric genereaza un grad mai redus de intindere a miocardului atrial sau ventricular. Datele au fost similare cand am analizat separat pacientii cu relaxa re anormala (proBNP 897.9±83fmol/ml; proANP 1244±120fmol/ml, p>0.05) si cu pseudonormalizare sau restrictie (proBNP 1759±167fmol/ml; proANP

1719±127fmol/ml, p>0.05). Datele demonstreaza ca in timpul unui efort izometric chiar si de instensitate crescuta, disfunctia VS este un stimul mai putin puternic decat disfunctia diastolica pentru cresterea nivelelor PC.Concluzie: Pacientii cu insufi cienta cardiaca cu dis-functie diastolica a VS si functie sistolica pastrata, exer citiul izometric nu creste nivelul PC, sugerand ca efortul izometric moderat este bine tolerat la aceasta categorie de pacienti.

Cardiac peptides during iso-metric exercise in patients with diastolic dysfunction D T. Zdrenghea, M. Ilea, D. PetrovaiUniversitatea de Medicina si Farmacie”Iuliu Hatiega-nu”, Spitalul Clinic de Recuperare- Cardiologie, Cluj-Napoca

Background and purpose: In heart failure patients, cardiac peptides (CP) increase during dynamic exer ci-se, improving the diagnostic and evaluation in patients with either systolic or diastolic LV dysfunction. In turn, during isometric exercise CP were less studied and data are lacking about the eff ect of handgrip in pa tie nts with isolated diastolic dysfunction. Methods: Th ere were studied 43 heart failure patients (p), NYHA II-III class, with preserved LV systolic function, but with diastolic dysfunction determined through echo Doppler - transmitral fl ow, pulmonary venous fl ow, Doppler M color propagated velocity. All patients were submitted to a handgrip test (dominant hand) at 50% of the maximal voluntary contraction, for three minutes. Before and aft er handgrip, CP were deter mined using venous blood samples (proANP, vn <1900 fmol/ml; proBNP vn<250fmol/ml). Results: Th e study included 23 males and 20 females aged 47-76 years, 18 with ischemic heart disease and 25 with hyper tension. Abnormal relaxation was registered in 30 p and pseudonormalization or restriction in 13p. At rest proBNP (1239.38±84.8fmol/ml) but not proANP (1306.9±153fmol/ml) was increased in heart failure patients with preserved LV systolic function. Th e values of both cardiac peptides were signifi cantly increased in patients with pseudonormalization or restriction


POSTER I

(proBNP 1856±170fmol/ml; proANP 1521±143fmol/ml) in comparison with abnormal relaxation (proBNP 962±78fmol/ml, proANP 1228±110fmol/ml, p<0.05). During exercise, for the whole group, proANP in-creased (1364.85±137fmol/ml) and proBNP de crea-sed (1155.49±84.3fmol/ml) insignifi cantly (p>0.05), su gg es ting that isometric exercise results in a lesser de gree of ventricular and atrial stretching eff ect. Th e data were similar when we considered separa tely patients with abnormal relaxation (proBNP 897.9 ±83 fmol/ml; proANP 1244±120fmol/ml, p>0.05) and with pseudonormalization or restriction (proBNP 1759 ±167fmol/ml; proANP 1719±127fmol/ml, p>0.05). Th e data prove that during isometric eff ort even severe, LV dysfunction is a less strong stimulus than systolic dysfunction for increasing the cardiac peptides.Conclusion: In heart failure patients with LV diastolic dysfunction and preserved LV systolic function, iso-metric exercise doesn’t increase cardiac peptides level, suggesting that moderate isometric eff ort can be safe in this category of patients.

51. Obezitatea, sTNFR- I sipolimorfismul genetic al ACE la pacientii cu insuficientacardiaca O. Penciu, D. Pop, D T. Zdrenghea, L. Procopciuc,M. Cebanu Universitatea de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca, Spitalul Clinic de Recuperare Cardiologie

Material si metoda: casexia este considerata facor de risc la pacientii cu insufi cienta cardiaca, iar prin con-trast, obezitatea ar trebui considerata factor de pro-tectie. In schimb, obezitatea se coreleaza cu gradul de infl amatie care este in relatie cu nivelul ACE si al angiotensinei II. Acestea depind semnifi cativ de poli-mor fi smul genetic al ACE, mutatia genetica DD fi ind corelata cu nivele crescute ale ACE. Astfel, este impor-tant sa se studieze relatia dintre obezitat e, receptorul solubil I al factorului de necroza tumorala (sTNFR- I), ca o expresie a infl amatiei la pacientii cu insufi cienta car diaca si polimorfi smul ACE.Metode: Au fost studiati 36 de pacienti cu insufi cienta cardiaca apartinand claselor NYHA III-IV, 20 barbati

si 16 femei cu varsta de 71.3±9.22. La toti pacientii, poli morfi smul genetic ACE a fost determinat utilizand metoda PCR si de asemenea nivelele plasmatice ale sTNFR-I (ELISA; VN<3 pg/ml), indicele de masa cor-porala (IMC) si fractiunile lipidice serice.Rezultate: Nivelele TNFR-I au fost crescute la pacientii cu insufi cienta cardiaca (228.13±106.12 pg/ml), chiar mai crescute la pacientii obezi cu insufi cienta cardi a-ca (250.42±80.84 pg/ml) in comparatie cu pa cien tii nor mo ponderali (210.94±108.81 pg/ml), p <0.05, de monstrand relatia dintre obezitate si infl ama tie la aceas ta categorie de pacienti. Distributia polimorfi s-mu lui genetic al ACE a fost dupa cum urmeaza: muta-tia DD 47.22% (17 p), ID 22.22% (8 p), II 30.55 % (11 p). Nivelul plasmatic mediu al sTNFR-I la pacientii cu mutatie DD (237.22±86.53 pg/ml) nu a diferit sem-nifi cativ fata de valoarea medie inregistrata la pacientii fara aceasta mutatie (248.80±100.45 pg/ml), p>0.05. In schimb pacientii cu mutatie DD au avut un IMC cres-cut (33.85±8.49% vs 28.64±4.27%, p<0.05) si nivele plas matice crescute ala fractiunilor lipidice. (TCo-171.73±42.78 mg%; LDL-Co-105.66±28.62 mg%; TG-152.13±127.12 mg% vs TCo-147.66±38.42 mg%; LDL-Co-98.7±26.66 mg%; TG-92.94±25.97 mg%). Deoa rece mutat ia DD, prin intermediul nivelelor ACE si ale angiotensinei II favorizeza infl amatia, iar nivelele crescute ale fractiunilor lipidice, reduc gradul de infl a-matie, estimata prin intermediul sTNFR-I, pro ba bil obezitatea reprezinta cel mai important factor care con-tribuie la cresterea sTNFR-I si a infl amatiei la pacien tii nostri.Concluzie: La pacientii cu insufi cienta cardiaca, obe-zitatea reprezinta un factor mai important in favo ri-zarea infl amatiei decat nivelele ACE, exprimate prin polimorfi smul genetic al ACE.

Obesity, sTNFR- I and ACE genetic polymorphism in heart failure patients O. Penciu, D. Pop, D T. Zdrenghea, L. Procopciuc,M. Cebanu Universitatea de Medicina si Farmacie Spitalul Clinic de Recuperare Cardiologie, Cluj-Napoca

Background and purpose: Cachexya is considered a risk factor in heart failure patients and conversely obe-


sity has to be a protective one. In turn, obesity correlates with the degree of infl ammation, witch is also in relationship with ACE and angiotensin II levels. Th ese depend signifi cantly by ACE genetic poly morphism, DD genetic mutation being correlated with increased levels of ACE. Th us, it is important to study the relationship between obesity, soluble tumor necrosis factor receptor I (sTNFR- I) as an expression of infl ammation in heart failure patient, and ACE poly morphism. Methods: Th ere were studied 36 heart failure patients NYHA III-IV class, 20 males and 16 females aged 71.3±9.22 years. In all patients ACE genetic polymorphism was deter-mined through PCR methods, but also sTNFR-I plas-matic levels (ELISA; nv <3 pg/ml), body mass index (BMI) and serum lipid fractions.Results: sTNFR-I levels were increased in heart failure patients (228.13±106.12 pg/ml) and even more increased in obese heart failure patients (250.42±80.84pg/ml) in comparison with nonobese patients (210.94±108.81 pg/ml), p<0.05, proving the relationship between obesity and infl ammation in this category of patients. Th e ACE genetic polymorphism distribution was as follow: DD mutation 47.22% (17 p), ID 22.22% (8 p), II 30.55 % (11 p). Th e sTNFR-I mean plasmatic level in patients with DD mutation (237.22±86.53 pg/ml) was not signi fi cantly diff erent from the mean value registered in patients without this mutation (248.80±100.45 pg/ml), p>0.05. In turn, patients with DD mutation have an increased BMI (33.85±8.49% vs 28.64±4.27%, p<0.05) and increased serum lipid fractions (TCo-171.73 ± 42.78 mg%; LDL-Co-105.66±28.62 mg%; TG-152.13±127.12 mg% vs TCo-147.66±38.42 mg%; LDL-Co-98.7±26.66 mg%; TG-92.94±25.97 mg%). Because the DD mutation, through ACE and angiotensin II level promote infl ammation, but increased serum lipi-ds decrease the degree of infl ammation, estimated throu gh sTNFR-I, probably obesity represents the most important factor in increasing sTNFR-I and infl a-mmation in our patients.Conclusion: In heart failure patients obesity represents a more important factor to promote infl ammation than ACE levels, estimated through ACE genetic poly-morphism.


ARITMII I

Rezultate: In timpul perioadei de urmărire, recurenţa FA a fost înregistrată la 18 pacienţi din grupul A şi la 36 pacienţi din grupul B (85,7%vs.40,9%, p=0,0004). In grupul B pacienţii cu FA recurentă au avut o durată mai mare a undei P fi ltrate (168,15±27,0msec vs. 150,4±17,1msec, p=0,031) şi RMS 20 mai mic (3,2±2,1 μV vs. 5,8±3,5μV, p=0,008). Ceilalţi parametri ai ECG de înaltă rezoluţie la nivel atrial la pacienţii cu FA re-curentă nu au fost diferiţi statistic faţă de cei ai pa cien-ţilor care se afl au în ritm sinusal după 6 luni (RMS P: 7.6 ± 2.8 μV vs. 8.0 ± 2.6 μV, p = 0.72; RMS 40: 5.7 ± 1.4 μV vs. 6.3 ± 3.4 μV, p = 0.54; RMS 30: 5.0 ± 1.7 μV vs. 5.9 ± 3.8 μV, p = 0.45; Pint: 943.7 ± 243.8 μVsec vs. 965.3 ± 268.0 μVsec, p = 0.8).Concluzii: Recurenţa FA la 6 luni după cardioversie este semnifi cativ mai mare la pacienţii cu ECG de înal-tă rezoluţie la nivel atrial la care unda P nu este sepa-rată de complexul QRS prin linie izoelectrică, ca şi la pa cienţii cu durată mai lungă a undei P fi ltrate şi RMS 20 mai mic. De vreme ce toţi pa cienţii au avut un inter-val PR normal, pattern-ul ECG de înaltă rezoluţie în care P nu e separat de QRS prin linie izoelectrică poate fi echivalent cu o durată lungă a undei P fi ltrate.

53. Factorii predictivi aiaparitiei fibrilatiei atriale dupa bypass aorto-coronarian lapacientii tratati cu betablocanteR.M.Christodorescu, M. Cocora1, S. Ursoniu2,S. Dragan1, M. Popa1, A. Gheorghiu1, D. Darabantiu, D. Lighezan, M.TomescuClinica de Cardiologie ASCAR, 1Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara, 2Disciplina de Sanatate Publica,Universitatea de Medicina si Farmacie Timiso-ara

Premize si obiective: Efectele defavorabile ale fi bri la-tiei atriale (FA) instalate postoperator dupa by-pass aor to coronarian ca si efi cienta preventiei acestora cu beta blocante (BB) este bine documentata, motiv pen-tru care BB sunt administrate de rutina. Scopul lucra-

52. Are valoare predictivă ECG de înaltă rezoluţie la nivel atrial în recurenţa fibrilaţiei atrialepersistente după cardioversie Constantin Militaru, Mirela Manescu, Cristina Radoi, Anda Ungureanu, Dan-Dominic Ionescu Centrul de Cardiologie Craiova

Fibrilaţia atrială este o aritmie comună a cărei prevalenţă creşte odată cu vârsta (5% din pacienţii cu vârsta peste 69 ani au fi brilaţie atrială). Recurenţa acestei aritmii după cardioversie este frecventă, în special la pacienţii cu anomalii electrice şi anatomice. S-a demonstrat că para metri modifi caţi ai ECG de înaltă rezoluţie pre zic riscul fi brilaţiei atriale la pacienţii cu diverse boli car-dio vasculare, însă valoarea lor predictivă în recu renţa fi brilaţiei atriale după cardioversie nu a fost clar sta-bilită.Metodă: La 109 pacienţi cu boală coronariană şi vârsta 60,1±9,6 ani s-a efectuat ECG standard 12 derivaţii şi ECG de înaltă rezoluţie la nivel atrial în prima oră după cardioversia reuşită a fi brilaţiei atriale persistente. Toţi pacienţii au avut un interval PR >0,12sec. Toate ECG de înaltă rezoluţie la nivel atrial s-au inregistrat la un zgomot de fond sub 1μV .Pe baza morfologiei semnalului dintre sfârşitul undei P şi începutul complexului QRS, pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupuri: grupul A- 21 pacienţi pe a căror ECG de înaltă rezoluţie unda P nu este separată de complexul QRS prin linie izoelectrică şi grupul B-88 pacienţi pe a căror ECG de înaltă rezo-luţie unda P este separată de complexul QRS prin linie izo electrică evidentă. Parametri măsuraţi în grupul B au fost: durata undei P fi ltrate în msec (Pdur), rădă cina medie pătrată a undei P (RMS P), RMS ai ulti milor 40, 30 si 20 μV (RMS40, RMS30 si RMS20) şi integrala undei P (Pint) în μV/sec. Niciunul dintre aceşti parametrii nu a fost luat în consideraţie în grupul A. Toţi pacienţii au fost urmăriţi lunar timp de 6 luni Analiza statistică a inclus comparaţia celor două grupuri în ceea ce priveşte rata recurenţei FA şi testul Student pentru parametri ECG de înaltă rezoluţie la pacienţii din grupul B, cu şi fără FA recurentă; pentru ambele teste un p<0,05 a fost considerat semnifi cativ.

ARITMII I Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

rii a fost cercetarea incidentei FA survenite post by-pass aorto-coronarian la pacienti (P) tratati cu BB si importanta factorilor de risc clinic si ecocardiografi ci pentru aparitia FA.Metode: La 203 P recrutati in serie in sectia de chirurgie cardiaca, Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara intre ianuarie 2005 si decembrie 2007, incidenta FA postoperatorii a fost cercetata in functie de factorii de risc clinic si ecocardiografi ci de FA. P au fost tratati preoperator cu 4 BB, metoprolol, bisoprolol, carvedilol si betaxolol, instituiti sau continuati dupa internare si postoperator. Rezultatele au fost analizate in functie de factorii de risc clinic si ecocardiografi ci pentru tot lotul de 203 p. Urmarirea postoperatorie s-a facut pana la externare, in medie 7.7±1.9zile. Pentru identifi carea predictorilor s-a efectuat analiza univariata si multi-variata cu ajutorul programului STATA 9.2.Rezultate: FA a aparut postoperator la 46 p(22.6%). Analiza univariata releva faptul ca dintre toti factorii de risc analizati varsta inaintata, FEVS si dimensiunile AS se asociaza semnifi cativ cu incidenta crescuta de FA postoperator (pentru toti factorii de risc p<0.002). Din analiza multivariata se confi rma ca varsta inaintata(OR:1.08,95%CI:1.04-1.13, p<0.001), FEVS (OR:0.95,95% CI:0.91-0.98,p=0.008), si dimensiunile AS(OR:1.76,95% CI:1.09-2.82,p=0.019) se asociaza cu incidenta crescuta a FA postoperator. Concluzii: Studiul confi rma ca varsta, FEVS si dimen-siunile AS sunt predictori ai incidentei FA postoperator. De aceea examenul clinic si ecocardiografi c sunt utili in stratifi carea riscului postoperator de FA.

Predictors of postoperative atrial fibrillation after coronary artery bypass graft surgeryin patients treated withbetablockersR.M.Christodorescu, M. Cocora1, S. Ursoniu2,S. Dragan1, M. Popa1, A. Gheorghiu1, D. Darabantiu, D. Lighezan, M. TomescuClinica de Cardiologie ASCAR, 1Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara, 2Disciplina de Sanatate Publica,Universitatea de Medicina si FarmacieTimisoara

Background and objectives: Th e detrimental eff ects of atrial fi brillation (AF) aft er coronary artery bypass graft surgery (CABG) and the protective eff ects of beta-blockers (BB) in AF prevention are well established. Th e aim of the present study was to determine the inci dence of AF aft er CABG and to identify the post-operative clinical and ecocardiographic predictors of AF in a cohort of coronary patients(p) treated with beta blockers. Methods: In 203 p,consecutively recruited between January 2005 and December 2007 in the Cardiovascular surgery department,Th e Cardiovascular Institute Timi-soara the incidence of AF was monitored according to relevant clinical and ecocardiographic data.Th e pa-tients were treated with 4 BB, metoprolol, bisoprolol, car vedilol si betaxolol, started before admission and continued aft er surgery. Th e results were analysed according to the risk factors for the entire cohort. Th e follow-up was done until discharge, mean interval 7.7±1.9days. Th e statistical analysis was performed with the programme STATA 9.2. Results: Postoperative AF occured in 46 p(22.6%). By uni variate analysis older age, lower EF and larger LA were signifi cantly associated with a higher incidence of post CABG-AF ( for all the risk factors p<0.002). In the logistic regression model we confi rmed that age (OR:1.08,95%, CI:1.04-1.13, p<0.001), EF (OR: 0.95,95%, CI:0.91-0.98, p=0.008), and LA dime nsion (OR: 1.76,95%, CI:1.09-2.82, p=0.019) were inde pen-dent predictors of post CABG-AF. Conclusions: Th e present study suggests that age, EF and LA dimension in p treated with BB are independent predictors of post CABG-AF. Th erefore the clinical and echocardiografi c data may be useful in preoperative risk stratifi cation for the occurrence of post CABG-AF.


ARITMII I

54. Performanta pe termen lung a sondelor de stimulare permanenta plasate la nivelul septului interatrialCalin Siliste, Margulescu Andrei Dumitru,Sisu Roxana Cristina, Cinteza Mircea,Vinereanu Dragos Cardiologie, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, UMF Carol Davila Bucuresti

Context: Plasarea sondelor la nivelul septului inter-atrial (SIA) reprezinta o alternativa la stimularea cla-sica a auriculului drept (AuD), in special datorita re du-cerii fi brilatiei atriale pe termen lung. In acelasi timp insa stimularea SIA poate fi grevata de difi cultati teh-nice, respectiv de praguri de stimulare mai mari si de instabilitate pe termen lung a sondelor implantate.Obiective si Metoda: Obiectivele studiului au fost veri-fi carea a 2 ipoteze: 1) implantarea SIA nu este inferioara implantarii AuD din punct de vedere al parametrilor de stimulare (impedanta, sensing, prag stimulare) la 1 luna, 6 luni si 1 an de urmarire; 2) stimularea SIA ofera un sincronism interatrial superior implantarii AuD (evaluat pe baza duratei undei P stimulate). Studiul a fost retrospectiv pe 14 pacienti (70 +/- 12 ani): 7 pacienti stimulati la nivelul SIA postero-inferior (grup 1) si un grup de control (grup 2) format din 7 pacienti similar ca varsta, mod de stimulare si parametrii ecocardiografi ci, stimulati la nivelul AuD. Stimulatoarele cardiace au fost de tip unicameral AAI (4 pacienti) si bicameral DDD (10 pacienti). Sondele utilizate au fost de tip Medtronic 5076-52.Rezultate: Unda P masurata in ritm sinusal (RS) in cazul grupului 1 a fost superiora fata de grupul 2 (110 ms vs. 83 ms, p = 0.003). Cresterea duratei undei P stimulate fata de P in RS a fost inferioara in cazul gru-pului 1 fata de grupul 2 (10 ms vs. 76 ms, p = 0.03); in con secinta, durata undei P stimulate a fost inferioara in cazul grupului 1 fata de grupul 2 (127 ms vs 167 ms, p = 0.05). Aceste date sugereaza resincronizare interatriala. Evolutia parametrilor de stimulare (sensing, impedanta, prag stimulare) a fost similara in cele 2 loturi la 1 luna, 6 luni si un an dupa implantare: Implantare Luna 1 Luna 6 Luna 12 SIA AuD SIA AuD SIA AuD SIA AuD Impedanta (ohm) 1131 727 722 528 665 518 431 570 Prag (V) 0.9 1.1 0.7 0.5 0.6 0.5 0.7 0.6 Amplitudine unda P (mV) 2.6 3.7 3 3.2 0.7 0.6 2.4 2.8

Concluzie: Implantarea unei sonde atriale cu fi xare acti va la nivel SIA este o alternativa implantarii AuD in privinta parametrilor de stimulare pe termen lung. Implan tarea SIA ar putea fi superioara implantarii AuD in privinta parametrilor electrici de resincronizare inte-ratriala.

Long-term performance ofpermanent atrial stimulation leads implanted at interatrial septumSiliste Calin, Margulescu Andrei Dumitru, Sisu Roxana Cristina, Cinteza Mircea, Vinereanu Dragos Cardiology, University and Emergency Hospital of Bu-charest, UMPh Carol Davila Bucharest

Background: Lead implantation at interatrial septum (IAS) level is an alternative to the classical right atrial appendix (RAA) pacing site, mainly because of the long term decrease in the incidence of atrial fi brillation. Meanwhile, IAS pacing can be associated with technical diffi culties, high stimulation thresholds, and long-term lead instability.Objectives and Method: Th e objectives of this study were to check the following 2 hypothesis: 1) Pacing para meters (impedance, sensing, pacing threshold) of IAS implantation is not inferior to RAA implantation aft er 1, 6, and 12 months of follow-up; 2) IAS pacing off ers better interatrial synchronicity compared with RAA pacing (as assessed by P wave duration). Th e stu-dy was retrospective on 14 patients (70 +/- 12 years): 7 pa tients paced at postero-inferior IAS level (group 1) and a control group (group 2) of 7 patients paced at RAA level, with similar age, pacing modes, and echo-car dio graphical parameters. Cardiac pacemakers were single-chamber AAI mode (4 patients) and dual-cham-ber DDD mode (10 patients). Th e atrial leads were Med-tronic 5076-52 (active fi xation).Results: Th e measured P wave in sinus rhythm (SR) in group 1 was longer than in group 2 (110 ms vs. 83 ms, p = 0.003). Th e increase of the duration of the paced P wave as compared with the duration of the P wave in SR was smaller in group 1 than in group 2 (10 ms vs. 76 ms, p = 0.03); consequently, the duration of the paced P wave was smaller in group 1 compared with group 2


Th e evolution of pacing parameters of the 2 groups at 1, 6 and 12 months of follow-up was similar: Implant Month 1 Month 6 Month 12 IAS RAA IAS RAA IAS RAA IAS RAA Impedance (ohm) 1131 727 722 528 665 518 431 570 Th reshold (V) 0.9 1.1 0.7 0.5 0.6 0.5 0.7 0.6 P wave amplitude (mV) 2.6 3.7 3 3.2 0.7 0.6 2.4 2.8Conclusion: Th e implantation of active-fi xation atrial leads at IAS level is an alternative to RAA pacing site, by having similar long-term pacing parameters. IAS pa cing can be superior to RAA pacing possibly by impro vement of interatrial synchronicity electrical pa-ra meters.

55. Implantarea unei sonde dedefibrilare cu fixare activa la nivelul tractului de ejectie al ventriculului drept, prin vena cava superioara stangapersistentaSiliste Calin, Vinereanu Dragos,Margulescu Andrei Dumitru, Cinteza Mircea Cardiologie, Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti; UMF Carol Davila Bucuresti

Context: Vena cava superioara stanga (VCSS) reprezinta o anomalie congenitala rara care poate determina difi -cultati in implantarea sondelor de defi brilare si obti-nerea unor praguri de defi brilare acceptabile. Rapoartele precedente au descris implantari ale acestor sonde la sau adiacent apexului ventriculului drept (VD). Raportam un caz in care implantarea unei sonde de defi brilare subtiri, cu fi xare activa s-a realizat la nivelul tractului de ejectie al VD (TEVD).Prezentare de caz: Un pacient in varsta de 72 de ani, cu infarct miocardic anterior vechi, insufi cienta car diaca clasa II NYHA, disfunctie ventriculara stanga seve ra (fractie ejectie 25%), anevrism apical important calci-fi cat, fi brilatie atriala cronica si tahicardie ventriculara monomorfa instabila hemodinamic, a fost internat in vederea implantarii unui defi brilator automat intern (DAI) monocameral. Prin abord cefalic stang, o sonda de defi brilare dublu-coil cu fi xare activa (St. Jude Medi-cal, Riata 1580-65 cm) a fost introdusa printr-o VCSS

anterior necunoscuta (confi rmata prin fl ebografi e ulte-rioara) care drena in sinusul coronar. Sonda a fost plasata la nivelul TEVD septal folosind un ghid in forma de J larg. Regiunea apicala a fost evitata intentionat datorita riscului de perforare asociat mai ales cu acest tip de sonda. Amplitudinea undei R, pragul de stimulare si impedanta de stimulare au fost 13.4 mV, 0.9 mV la 0.4 ms si 539 Ohm, respectiv. Sonda a fost conectata la un DIA monocameral (St. Jude Medical, Epic VR V-197). Fibrilatia ventriculara a fost indusa si convertita cu succes la ritm sinusal printr-un soc unic de 20J intre coil-ul distal si carcasa DIA (protocol de inductie unica); impedanta de defi brilare a fost 57 Ohm. Dupa o luna, pozitia sondei si parametrii acesteia au ramas stabili.Concluzie: Acest caz reprezinta prima raportare a implan tarii unei sonde dublu-coil, subtiri, cu fi xare activa, la nivelul TEVD prin VCSS persistenta.

Right ventricular outflowtract implantation of an activefixation defibrillation lead through persistent leftsuperior vena cavaSiliste Calin, Vinereanu Dragos,Margulescu Andrei Dumitru, Cinteza Mircea Cardiology, University and Emergency Hospital ofBucharest, UMPh Carol Davila Bucharest

Background: Persistent left superior vena cava (LSVC) is a rare congenital anomaly which can add diffi culties in placing defi brillation leads and achieving good defi -brillation thresholds. Previous reports described pla ce-ment of leads at or near the right ventricular (RV) apex. We report a case of implantation of a thin acti ve fi xation defi brillation lead into the RV outfl ow tract (RVOT).Case report: A 72-year-old male with an old anterior myocardial infarction, NYHA class II, severe left ventricular systolic dysfunction (ejection frac tion 25%), large calcifi ed apical aneurism, chronic atrial fi bri llation, and hemodinamically unstable mono-mor phic ventricular tachycardia, was admitted for implan tation of single chamber internal cardioverter-defi bri lla tor (ICD). By left cephalic venothomy, a dual-coil active fi xation defi brillation lead (St. Jude


ARITMII I

Medical, Riata 1580-65 cm) was advanced through a previously unknown persistent LSVC (confi rmed by subsequent fl e bo graphy), draining into the coronary sinus. Th e lead was placed into the septal RVOT using a single stylet sha ped like a large rounded J. Th e apical region was deli berately avoided because of the risk for perforation, espe cially with this type of lead. R wave, pacing thre shold, and pacing impedance were 13.4 mV, 0.9 mV at 0.4 ms, and 539 Ohms, respectively. Th e lead was connec ted to a single chamber ICD (St. Jude Medical, Epic VR V-197). Ventricular fi brillation was induced and successfully terminated with a 20J shock between the distal coil and the can (one induction protocol); the defi bri llation impedance was 57 Ohms. One month later, the lead position and parameters remained stable.Conclusion: To the best of our knowledge, this is the fi rst report of a dual-coil, active fi xation defi brillation lead of thin type succesfully implanted into the RVOT through a persistent LSVC.

56. Restaurarea ritmului si-nusal dupa izolarea pereteluiposterior al atriului stang in fibrilatia atriala persistenta:de cine depinde? Mariana Floria, Valentin Ambarus1, Ciprian Rezus1, Jacques Jamart2, Mark La Meir2, Luc De Roy2

Clinica II Medicală, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Sfântul Spiridon Iaşi

1Clinica II Medicală, UMF Iaşi, România2Cliniques Universitaires UCL de Mont-Godinne, Yvoir, Belgium

Premize: La pacientii cu fi brilatie atriala (FA) persis-tenta refractara restaurarea ritmului sinusal (RS) se poate face printr-o tehnica ablativa minim invaziva.Scop: Evaluarea parametrilor care infl uienteaza restau-rarea RS la pacientii (pac) supusi izolarii epicardice a venelor pulmonare in FA persistenta. Metode: Am evaluat suprafata si volumul atriului stang (AS) ecocardiografi c (EEL) si computer-tomografi c (CTEL), prin metoda elipsoidului, inainte si dupa abla-

tia toracoscopica la pac cu FA persistenta. Functia meca-nica atriala a fost deasemenea evaluata prin Doppler transmitral. Am analizat factorii de care depinde res-taurarea RS la 3 luni postprocedura.Rezultate: La cei 40 de pac inclusi in studiu FA a fost continua cu o durata medie de 17 luni (54.5 ± 11.7 ani, 80% B, IMC=27.35±3.7kg/m2). Evaluarea la 5.3 ± 5.1 luni a obiectivat RS stabil la 31 de pac. S-a obtinut deci controlul adecvat al ritmului, la cei mai multi cu adaus de medicatie antiaritmica, la 77.5% din pac. S-a observat o reducere semnifi cativa a volumului si suprafetei AS la pac convertiti si ramasi in RS: EEL=59±31ml, CTEL = 84±43ml si 25.7±9.7mm2 vs. EEL=48±16ml, CTEL = 62±22ml si 20± 5.6mm2 (p<0.05). Mai mult, o con trac-tie mecanica efi cienta demonstrata de prezenta undei A la Doppler transmitral s-a constatat la 29 din cei 31 de pac. Restaurarea RS a fost de 100% la femei si de 83% la barbati la o suprafata a AS sub 20 mm2. Conversia la RS nu a depins de varsta, IMC sau volumul AS. Concluzii: Izolarea peretelui posterior al AS prin tora-coscopie dreapta pare efi cienta la pacientii cu FA per-sistenta. Remodelarea atriala inversa si conversia la RS depinde de sex si suprafata AS.

Restoration of sinus rhythm following isolation of left atrial posterior wall in persistentatrial fibrillation: it dependsby who Mariana Floria, Valentin Ambarus1, Ciprian Rezus1, Jacques Jamart2, Mark La Meir2, Luc De Roy2

Clinica II Medicală, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Sfântul Spiridon Iaşi

1Clinica III Medicală-Cardiologică, UMF Iaşi, România2Cliniques Universitaires UCL de Mont-Godinne, Yvoir, Belgium

Background: Sinus rhythm (SR) could be restored follow ing minimal invasive thoracoscopic approach in refractory persistent atrial fi brillation (AF) patients (pts).Aim: We assessed the parameters that can infl uence the restoration of SR in pts undergoing an epicardial


iso lation of the pulmonary veins for persistent AF.Methods: We evaluated left atrial (LA) surface and vo lu me by echocardiography (EEL) and computer-tomo graphy (CTEL) with the ellipsoid method, before and aft er right thoracoscopic ablation, in refractory per sistent AF. Mechanical LA function by transmitral Doppler was either assessed. We analyzed by who de-pen ds the restoration of stable SR at 3 months (M) aft er ablation.Results: Th e mean duration of continued AF before pro cedure, in 40 pts (54.5 ± 11.7 years, 80% men, BMI=27.35±3.7kg/m2), was 17 M. At the time of echo cardiographic evaluation (5.3 ± 5.1 M aft er inter-vention), 31 pts were in SR. An adequate rhythm control, with addition of antiarrhythmic drugs in most of them, could thus be obtained in 77.5% of pts. We observed a signifi cant reduction of LA volume and surface in pts who converted and remained in SR, respectively EEL=59±31ml, CTEL=84±43ml and 25.7±9.7mm2 vs. EEL=48±16ml, CTEL=62±22ml and 20± 5.6mm2 (p<0.05). Moreover, 29 pts out of 31 in SR had an effi cient mechanical contraction of the LA, demonstrated by the presence of an A wave on transvalvular mitral Doppler. Th e restoration of SR was 100% in women and 83% in men for pts with LA surface <20 mm2. However, it was not depend on age, BMI or LA volume. Conclusions: Right thoracoscopic approach for isola-tion of the LA posterior wall seems to be effi cien tly for persistent refractory AF ablation. A clear morphological reverse remodeling and the recovery of a stable SR de-pend on sex and LA surface.


ARITMII II

fost estimata prin fractia de ejectie (EF) si prin viteza sistolica longitudinala medie (STDE) iar cea diastolica prin viteza diastolica longitudinala medie (ETDE), E/Ea si E/Vp.Rezultate: Sincronismul contractiei si functia sistolica si diastolica VS nu au fost semnifi cativ diferite, pentru cele 2 situsuri de implantare, la baseline (1) si in urma-rire la 6 luni (2). In acelasi timp nu au existat modi fi cari semnifi cative ale sincronismului si functiei intre cele 2 vizite pentru ambele situsuri de stimulare. Situs sti-mulare STP (ms) SDS (ms) MxS (ms) SDD (ms) MxD (ms) APD (ms) Inter (ms) EF (%) STDE (cm/s) ETDE (cm/s) E/Ea E/Vp Apical1 90±54 41±19 79±39 29±21 17±10 38±35 73±42 56±8 4±0.9 5.5±1.8 14±8 2.6±1 Apical2 92±55 35±21 49±49 62±77 16±11 33±25 43±66 52±6 4±0.9 4.9±1.9 17±5 2.5±0.9 Septal1 172±98 47±16 87±38 42±25 57±42 42±16 131±35 54±10 4.2±1.2 4.8±1.8 13±8 1.3±0.7 Septal2 164±76 40±22 57±50 34±18 35±42 43±20 61±57 48±6 4.4±0.9 5.1±1.7 14±7 1.6±0.5Concluzii: Nu exista diferente majore pe termen scurt si mediu, in functia sistolica si diastolica VS si sincro-nismului, pentru cele 2 situsuri de implantare, la pa-cientii cardiostimulati permanent. De aceea situsul de implantare adecvat ar putea depinde de caracteristicile individuale ale pacientilor.

Similar short- and mid- term effects on cardiac synchrony and function, between apical and septal right ventricular permanent pacing R. Sisu, A. Margulescu, C. Siliste, M. Cinteza,D. Vinereanu University of Medicine Carol Davila, Bucharest,Romania

Background: Pacing at the apex of right ventricle is the most used technique for pacemaker implantation, being simple and giving stable lead position and stable

57. Cardiostimulareapermanenta septala versus apicala ventricul drept - efecte similare pe termen scurt simediu asupra functieiventriculare stangi sisincronismului R. C. Sisu, A. D. Margulescu, C. Siliste, M. Cinteza,D. Vinereranu Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

Premisele teoretice: Stimularea permanenta la nivelul apexului ventriculului drept (VD) este cea mai utilizata tehnica de stimulare fi ind accesibila, avand o pozitie a electrodului si prag stimulare stabile. La pacientii stimulo dependenti, acest situs de stimulare ar putea induce un asincronism important de contractie si conse-cutiv disfunctie ventriculara stanga. In acest context, stimularea septala VD, printr-o activare posibil mai fi ziologica ar putea fi o alternativa mai buna.Scopul studiului: La pacientii cu cardiostimulare per-manenta s-au comparat pentru cele 2 situsuri de stimu-lare, efectele pe termen scurt si mediu asupra functiei cardiace si sincronismului, prin ecocardiografi e conven-tionala si doppler tisular.Metoda: Au fost inclusi 40 pacienti (73±8 ani, 19 bar-bati), 20 stimulati apical si 20 septal VD afl ati la 11±4 luni de la implantare. 24 dintre ei au fost urmariti la 6 luni de la includere (13 stimulati apical). Masuratorile doppler tisular s-au facut la nivelul celor 6 segmente bazale VS si bazal VD. Pentru fi ecare segment s-au masu rat velocitatile sistolice si diastolice si timpul debut QRS - velocitate maxima sistolica si diastolica. Asin cro nismul intraventricular a fost cuantifi cat prin intar zierea miscarii sept-perete posterior VS (STP), devia tia standard (sistolica - SDS si diastolica - SDD) si diferenta maxima (sistolica - MxS si diastolica - MxD) a timpilor miocardici VS. Asincronismul inter-ven tricular a fost cuantifi cat prin intarzierea fl ux aor-tic-fl ux pulmonar (APD) si diferenta maxima intre seg men tele bazale VS si VD (Inter). Functia sistolica a

ARITMII II Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

threshold. However, in pacing-dependent patients, this site might cause signifi cant asynchrony, inducing left ventricular dysfunction. Th erefore, septal right ven tri-cular pacing, by using more physiological electrical acti-vation pathways, might be a better alternative.Purpose: To compare short- and mid- term eff ects on cardiac synchrony and function, by conventional and tissue Doppler echocardiography, between the two pacing sites, in chronically implanted patients.Methods: 40 pacing-dependent patients (73±8 years, 19 men), 20 paced at the apex and 20 at the septal level (age-matched), were studied 11±4 months aft er implan tation. For 24 of them (13 paced at the apex), a 6 months follow up visit was performed. Tissue Doppler measurements were made from 6 left ventricular basal myocardial segments, and one right ventricular seg-ment. For each segment, peak systolic and diastolic velo cities, and time-to-peak systolic and diastolic velo-cities were measured. Intra-ventricular synchrony was asse ssed from septal-to-posterior wall motion delay (STP), standard deviation (systolic - SDS, and diastolic - SDD), and maximal diff erence (systolic - MxS, and dias tolic - MxD) of the left ventricular myocardial ti-min gs. Inter-ventricular synchrony was assessed from the aorto-pulmonary fl ow delay (APD), and maximal diff e rence between any left ventricular segment and the right ventricular segment (Inter). Systolic function was assessed from ejection fraction (EF), and mean longi-tudinal systolic velocity (STDE); diastolic function from mean longitudinal diastolic velocity (ETDE), E/Ea ratio, and E/Vp ratio.Results: Cardiac synchrony and function were not signi fi cantly diff erent between the two pacing sites at base line (1), and aft er 6 months follow-up (2) (table). Mean while, there were no signifi cant changes in syn-chrony and function between the two visits for both pacing sites. STP (ms) SDS (ms) MxS (ms) SDD (ms) MxD (ms) APD (ms) Inter (ms) EF (%) STDE (cm/s) ETDE (cm/s) E/Ea E/Vp Apical1 90±54 41±19 79±39 29±21 17±10 38±35 73±42 56±8 4±0.9 5.5±1.8 14±8 2.6±1 Apical2 92±55 35±21 49±49 62±77 16±11 33±25 43±66 52±6 4±0.9 4.9±1.9 17±5 2.5±0.9 Septal1 172±98 47±16 87±38 42±25 57±42 42±16 131±35 54±10 4.2±1.2 4.8±1.8 13±8 1.3±0.7 Septal2 164±76 40±22 57±50 34±18 35±42 43±20 61±57 48±6 4.4±0.9 5.1±1.7 14±7 1.6±0.5Conclusion: Th ere are no major diff erences during short- and mid- term follow up, for cardiac synchrony

and function, between the two pacing modalities in chro nically implanted patients. Th erefore, appropriate pacing site should depend on individual patient charac-teristics.

58. Reprezinta testul meseiînclinate o investigaţie utilă în predicţia recurenţelor petermen scurt (6 luni) la pacienţii cu sincopevasovagale?Dr. Daniel Gherasim, Dr. Razvan Ticulescu,Dr. Irina MarinInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu” Bucuresti

Scop: Testul mesei înclinate intră în protocolul curent de evaluare a bolnavilor cu suspiciune de sincopă vaso-vagală. Scopul lucrarii este de a investiga daca există un marker de predicţie a recurenţelor derivat din răspunsul la test.Metoda: Din 725 pacienţi consecutivi care au efectuat testul mesei înclinate între 1997 –2007, am selecţionat pe cei testaţi pe parcursul anului 2007, pentru care am avut date complete de identifi care si contact. Au fost realizate 54 de teste, la pacienţi cu vârsta intre 7 si 84 de ani, 23 fi ind de sex masculin si 31 femei, protocolul folosit constînd in înclinarea mesei la 70 grade, timp de 30 de minute, răspunsul fi ind considerat pozitiv la dezvoltarea sincopei. Toţi pacientii care au efectuat testul au fost chestionaţi telefonic la 6 luni, indiferent de răspunsul obţinut la test.Rezultate: Testul a fost pozitiv la 6 dintre pacienti (11,1%), distribuiţi egal pe sexe (3 barbati si 3 femei), 2 raspunsuri fi ind de tip mixt si 4 de tip cardioinhibitor (1 de tip II A si 3 de tip II B, conform clasifi carii VASIS). Niciunul dintre pacienţii cu test pozitiv nu a repetat sincopa în interval de 6 luni. Dintre cei cu test negativ, 3 pacienţi (2 femei si un barbat) au repetat sincopa in intervalul amintit. Ca o caracteristica comună, toti 3 descriseseră mai mult de 2 episoade sincopale pîna la efectuarea testului mesei înclinate.Vîrsta celor care au repetat sincopa a fost cuprinsa intre 18 si 76 de ani.


ARITMII II

Concluzie: In predictia recurenţelor pe termen scurt, rezultatul pozitiv la testul mesei înclinate nu are semni-fi caţie. Este posibil ca alte elemente, cum ar fi numarul episoadelor sincopale la prezentare, să fi e mai utile in predicţia recurentelor. Studiul este prospectiv si isi propune să inregimenteze un număr mai mare de subiecţi si pe o perioadă mai îndelungată de urmărire pentru a trage o concluzie mai clară.

Syncope recurrence at 6 months can be predicted by head-up tilt testing in patients with vasovagal syncope?Dr. Daniel Gherasim, Dr. Razvan Ticulescu,Dr. Irina MarinInstitute of Cardiovascular Disease “Prof.Dr.C.C.Iliescu” Bucharest

Background: Head-up tilt testing is widely used in the evaluation of patients with suspected vasovagal syncope. Th e aim of the study was to prospectively analyze if we can fi nd a marker for recurrence of syncope from tilt test results.Methods: We included the patients referred for head-up tilt testing in 2007, from 725 patients which performed the tilt-testing between 1997 and 2007. Th e identifi cation and contact data were colected for all patients in 2007.

Th e protocol used consisted in tilting the table at 70° for 30 minutes.A positive response was noted in patients which developed syncope.Th e test was performed in 54 patients, with distribution of age between 7 and 84 years, 23 being males and 31 females. Results: Th e test was positive in 6 patients (11,1%), 3 males and the same number of females.Th e positive responses were classifi ed (VASIS classifi cation) as type I mixed (2 patients), type II A (one patient) and type II B (cardioinhibition with asystole in 3 patients).None of the patients with positive response have a reccurence during follow-up. Th ree of the patients with negative response (2 females and one male) at tilt testing have a reccurence in 6 month. All of them described at least 2episodes of syncope in the past.Th e age of patients with reccurence varied between 18 and 76 years.Conclusions: In patients with vasovagal syncope, a posi tive response at tilt testing is not a marker for reccu-

rences.Th e number of syncopes at admission is possible to corelate with risk of recurrence. More patients and a longer follow-up are needed for better conclusions.

59. Importanţa localizăriielectrocardiografice a căilor ac-cesorii atrioventriculare în tac-tica studiului electrofiziologicAndrei Lozbă, Mihaela Grecu,Cătălina Arsenescu GeorgescuInstitutul de Boli Cardiovasculare „ Prof. Dr. George I.M. Georgescu” Iaşi

Introducere: Studiul şi-a propus să puna în evidenţă valoarea localizării căilor accesorii la pacienţii cu sindrom Wolff – Parkinson – White în tactica studiu-lui electrofi ziologic endocavitar şi a ablaţiei prin radio-frecvenţă. În acest scop a fost propusă o diversitate de algoritmi, din care au fost selectaţi 2, a căror acurateţe a fost testată prin compararea cu rezultatele obţinute prin mapping endocavitar.Material si metodă: Lotul de studiu a fost format din 103 pacienţi cu aspecte electrocardiografi ce sugestive pentru un sindrom de preexcitaţie evaluaţi în cadrul Laboratorului de Electrofi ziologie al Institutului de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I. M. Georgescu” Iaşi, supuşi studiului electrofi ziologic în perioada 2002 – 2007. Localizarea căilor accesorii s-a făcut prin ana-liza electrocardiogramelor de suprafaţă 12 derivaţii în repaus, cât şi în timpul tahicardiei prin reintrare atrio-ventriculară. Rezultatul a fost comparat cu localizarea căilor accesorii prin studiu electrofi ziologic endocavitar. Pentru identifi carea localizării căii accesorii manifeste pe electrocardiograma de repaus ( 82 cazuri) s-a folosit un algoritm bazat pe polaritatea complexului QRS in 5 derivatii (DII, DIII, aVL, V1, V2). În cazul căilor acce sorii oculte, a fost evaluat aspectul undelor P’ retro grade (morfologie şi polaritate) în derivaţiile DI, DII, DIII, aVF şi V1 pe traseele electrocardiografi ce din timpul episoadelor de tahicardie (21 cazuri). Loca-lizarea endocavitară a preexcitaţiei s-a făcut prin mapp-ing la nivelul inelelor tricuspidian şi mitral în poziţie anteroposterioară, oblic anterior stâng şi oblic anterior drept, urmărindu-se intervalul AV minim, timpul de activare endocavitară ca şi aspectul QS al depolarizării


ventriculare în derivaţia unipolară şi având ca reper punctul de succes al aplicaţiilor de curent de radio-frecvenţă.Rezultate: În total, utilizarea celor 2 algoritmi în ambele situaţii de căi accesorii a dus la o estimare pre-cisă a localizarii preexcitaţiei in 90/103 cazuri (87.4%). Loca lizarea ventriculară a cailor accesorii manifeste a fost corectă în 90% din cazuri (atât căi drepte cât şi căi stângi), iar corelaţia exactă cu localizarea endocavitară în 73 /82 cazuri (89%) din care 41/44 cazuri (93.2%) pen-tru căile accesorii drepte şi 32/38cazuri (84.2%) pentru căile accesorii stângi. Localizarea căilor accesorii oculte a fost corectă în 17 /21 cazuri (80.9%). Localizarea căi-lor accesorii manifeste se realizează cu acurateţe mai mare pentru căile accesorii drepte. Eroarea de localizare a căilor accesorii manifeste şi oculte a fost de maxim un sfert de cadran.Concluzii: Aplicarea algoritmilor de localizare a căilor accesorii pe electrocardiograma de suprafaţă este o moda litate simplă, rapidă şi precisă de localizare a căilor accesorii, permiţând mappingul ţintit endocavitar, ceea ce duce la scurtarea timpului de realizare a procedurii şi a timpului de iradiere.

The importance of the electro-cardiographic localization of the atrioventricular accessory pathways in the tactics of the electrophysiological studyAndrei Lozbă, Mihaela Grecu,Cătălina Arsenescu GeorgescuCardiovascular Diseases Institute „ Prof. Dr. George I.M. Georgescu” Iaşi

Introduction: Th e aim of the study was to underline the value of the localization of the accessory pathways in patients with Wolff – Parkinson – White syndrome in the tactics of the electrophysiological study and radiofrequency ablation.In this purpose, a multitude of electrocardiographical algorithms was proposed, from which only 2 were selected and their accuracy was tested through comparison with the results obtained from the endocavitary mapping.Material and method: Th e study was performed on a group of 103 patients with electrocardiographical

aspects suggestive of preexcitation syndrome evalua-ted in the Electrophysiological Laboratory of the Car-diovascular Diseases Institute „ Prof. Dr. George I.M. Georgescu” Iaşi that underwent electrophysiological studies between 2002 and 2007. Th e localization of the accessory pathways was made through the analyze of the resting 12 lead electrocardiograms and the electrocardiograms recorded during the tachycardia episodes. Th e result was compared to the localization of the accessory pathways through endocavitary electro-physiological study. An algorithm based on the QRS polarity in 5 leads (DII, DIII, aVL, V1 and V2) was used for the location of the manifest accessory pathways (82 cases). In the case of occult accessory pathways, there was analized the aspect of the retrograde P’ waves (morphology and polarity) in the leads DI, DII, DIII, aVF and V1 on the electrocardiograms recorded during episodes of tachycardia (21 cases). Th e endocavitary localization of the preexcitation was made through mapping at the levels of the tricuspid and mitral annulus, in anteroposterior, right anterior oblique, left anterior oblique, by observing the shortest AV interval, the endocavitary activation time, QS aspect of the ventricular depolarization in unipolar leads, and the successful ablation site.Results: Th e use of the 2 algorithms in the 2 types of accessory pathways led to an accurate estimation of the localization of preexcitation in 90/103 cases (87.3%). Th e ventricular localization of manifest accessory path ways was accurate in 90% cases (both for right and left pathways) and the exact correlation with the endo cavitary localization was in 73/82 cases (89%), 41/44 cases (93.2%) for right pathways and 32/38 cases (84.2%) for left pathways. Th e localization of the occult pathways was correctly assessed in 17/21 cases (80,9%). Th e localization of manifest accessory pathways is more accurate for the right sided pathways. Th e localization on the surface electrocardiogram of manifest and occult accessory pathways is made with an error of an quarter of a quadrant.Conclusions: Th e use of the algorithms for the loca-lization of the accessory pathways is an easy, fast and accurate tool for their localization, thus allowing the targeted endocavitary mapping, that leads to the shor-tening of the procedural time and of the radiation expo-sure time.


ARITMII II

60. Prezentare orala Ablatia prin curenti deradiofrecventa folosindsistemul de maping noncontact ensite: experientaa sase aniR.Bolohan, R.Alexandru1, L.Chiriac,Veronica Indries, Mihaela Mihai, Mihaela B. Leustean, D. Nita, G. CristianCentrul Clinic de Urgenta de Boli Cardiovasculare al Armatei Bucuresti1Medtronic Romania

Din mai 2002 functioneaza in cadrul Laboratorului de electrofi ziologie al Centrului Clinic de Urgenta de Boli Cardiovasculare al Armatei Bucuresti primul sistem de maping noncontact din Romania. Prezentam activitatea celor sase ani in care am efectuat ablatie prin curenti de radiofrecventa folosind sistemul de maping noncontact EnSite.

Am realizat 45 de ablatii prin curenti de radiofrec ven-ta in perioada mai 2002-mai 2008; 28 barbati (62,2%) si 17 femei(37,8%), cu media de virsta de 48 ani (26-69 ani).

Lotul de studiu a cuprins: -fl utter atrial postincizional (dupa interventie chirurgicala pe cord deschis)- 8 pa-cienti (17,7%)

- tahicardie automatic atriala dreapta- 3 pac.(6,7%)- fl utter atrial +tahicardie automatica AD- 3 pac

(6,7%)- fl utter atrial +focar extrasistolic AD- 4 pac (8,8%)- fl utter atrial +tahicardie paroxistica supraven-

tri culara prin reintrare intrajonctionala- 8 pac (17,8%)

- fl utter atrial- 19 pac (42,3%) (5 pac si cu fl u-tter 1:1)

Rezultate: La 39 de pacienti (86,6%) procedura a fost efi cienta; 3 pacienti (6,7%) au necesitat repetarea pro-cedurii, la 3 pacienti (6,7%) terapia ablativa a fost ine-fi cienta la distanta.

Flutter atrial cu circuit deplasabil am observat la 9 pacienti (20,1%)Concluzii: 1. Avantaje: evidentierea circuitelor elec tri-ce, a focarelor extrasistolice, vizualizarea zonelor de ablatie, scurtarea timpului de ablatie si a timpului de expu nere radiologica, la pacientii cu cavitati mari, cu

zone anevrismale, cu circuite atipice, cu circuite profun-de, cu ablatii anterioare inefi ciente, ablatia tulburarilor de ritm asociate si numar mic de sonde

2. Dezavantaje: manevrabilitatea difi cila a sondelor in jurul balonului, timp suplimentar pentru procedurile de pregatire ale balonului, pretul.

Radiofrequency ablationusing ensite non contactmapping system: experienceof 6 yearsR. Bolohan, R. Alexandru1, L. Chiriac,Veronica Indries, Mihaela Mihai, Mihaela B. Leustean, D. Nita, G.CristianArmy’s Emergency Clinical Center of Cardiovascular Diseases, Bucharest1Medtronic Romania

Since May 2002 we have the fi rst non contact mapping system from Romania in our Laboratory of Electrophysiology of Army’s Emergency Clinical Cen-ter of Cardiovascular Diseases from Bucharest. We would like to present our 6 years activity when we pe r for med radiofrequency ablation using EnSite Non-contact Mapping System.

We realized 45 radiofrequency ablations between May 2002 and May 2008, 28 men (62.2%) and 17 women (37.8%), mean age 48 years old (26-69 years old).Material: Th e patients were diagnosed with:

- Postincisional atrial fl utter (aft er open heart sur ge-ry) - 8 patients (17.7%)

- Right atrial automatic tachycardia -3 patients (6.7%)

- Atrial fl utter and right atrial automatic tachycardia – 3 patients (6.7%)

- Atrial fl utter and right atrial ectopic beats- 4 patients (8.8%)

- Atrial fl utter and supraventricular intranodal re-entry tachycardia- 8 patients (17.8%)

- Atrial fl utter -19 patients (42.3%) (among them there were 5 patients with 1:1 atrial fl utter

Results: Th e procedure was effi cient to 39 patients (86.6%). 3 patients (6.7%) needed the repetition of the ablation and at 3 patients (6.7%) the radiofrequency ablation wasn’t effi cient for long time.


We observed 9 patients (20.1%) with moving circuit atrial fl utterConclusions: 1. Advantage: the possibility to see elec-trical circuits, ectopic foci and ablation zone, shorter ablation time and radiological exposure time, the possibility of ablation for patients with large cavities, aneurismal zone, atypical or deep circuits or in case of ineff ective prior ablation, the possibility of ablation for patients with associated rhythm disturbances and the use of a small number of catheters.

2. Disadvantage: the diffi culty to move the catheters on all sides of the balloon, the need of an extra time for preparing the balloon and the price of the procedure.

61. Insuficienta cardiaca sifibrilatia atriala -caracteristici generale sifactori de prognosticIleana Ţepeş Piser, Mădălina Patrichi, Rodica Cioranu Stănescu, Iulia Kulcsar, A. Carp, E. Stoica,O. Chioncel, C.MacarieInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu” Bucureşti

Fibrilatia atriala (FiA) este cea mai frecventa aritmie cardiaca intalnita in cardiologia clinica, in special la pacientii cu insufi cienta cardiaca. Prevalenta acesteia creste odata cu gradul de disfunctie a ventriculului stang si severitatea simptomelor insufi cientei cardiace. Dezvoltarea FiA la pacientii cu insufi cienta cardiaca duce la cresterea mortalitatii.Scopul studiului: Analiza caracteristicilor generale si a factorilor de prognostic la pacientii cu fi brilatie atriala si insufi cienta cardiaca cu disfunctie sistolica, comparativ cu pacientii cu fi brilatie atriala si insufi cienta cardiaca cu fractie de ejectie prezervata a ventriculului stang.Materiale si metode: Grupul de studiu a inclus 463 de pacienti internati cu diagnosticul de fi brilatie atriala si insufi cienta cardiaca, clasa III-IV NYHA, admisi la Sectia 1 de Cardiologie a Institutului ‘’C.C. Iliescu’’, in perioada ianuarie 2004- decembrie 2007. Criteriile de excludere au fost: boli valvulare severe, cardiomiopatie hipertrofi ca obstructiva, cardiomiopatie restrictiva, pericardita, stadiu avansat de neoplazie, pacemaker, creatinina ser> 3 mg/ dl.

Fractia de ejectie prezervata a fost considerata >= 50%. Datele au fost analizate folosind un program SPSS.Rezultate: Incidenta fi brilatiei atriale la pacientii cu insufi cienta cardiaca clasa III-IV NYHA a fost 34,2%. La internare, 57,12% din pacienti au fost cu clasa III NYHA, 42,8% cu clasa IV NYHA. La externarea , 14% din pacienti au fost cu clasa II NYHA, 79% cu clasa III NYHA si 7% din pacienti au fost cu clasa IV NYHA.

In functie de valoarea fractiei de ejectie a ventri cu-lului stang, pacientii au fost impartiti in doua grupuri: 69,5% cu fractie de ejectie < 50% si 30,5% cu fractie de ejectie >=50%.

Varsta medie a grupului de studiu a fost de 68,13 ani. Reprtitia pe sexe a fost de 38,1% sex feminin si 61,9%. Sex masculin. In grupul cu fractie de ejectie prezervata au predominat barbatii 81,7% vs 42% femei. Varsta medie a grupului cu fractie de ejectie prezervata a fost de 67,2 ani iar in cel cu disfunctie sistolica de VS a fost de 66,02 ani. Etiologia ischemica, diabetul zaharat si cardio miopatiile au fost mai frecvente la pacientii cu dis functie sistolica VS comparativ cu grupul cu frac tia de ejectie prezervata: 36% vs 18%, 25% vs 22%% vs 4%. in timp ce hipertensiunea a fost mai frecvent intalnita la pacientii cu fractie de ejectie pre zervata (67% vs 58%).

Prevalenta obezitatii (22,9%) si dislipidemiei (42%) a fost similara in ambele grupuri. Consumul de alcool a avut o frecventa de 13% la pacientii cu fractie de ejectie prezervata in comparatie cu 21% la pacientii cu disfunctie sistolica a ventriculului stang. Nivelul mediu al ureei a fost mai ridicat in grupul cu disfunctie sistolica 68+-32 mg/ dl vs 57+-14 mg/ dl, iar valoarea medie a sodiului plasmatic a fost mai scazut in grupul cu disfunctie sistolica 134+-19 mmol/ l vs 139+-8,2 mmol/ l. Valoarea medie a BNP-ului a fost de 650 pg/ dl, fara diferente intre cele doua grupuri. Au existat mai multi pacienti cu un QRS complex >120 ms in grupul cu FE<50%,(26%) decat in grupul cu FE>50%. (9,7%). Accidentul vascular cerebral a fost mai des intalnit la pacientii cu disfunctie sistolica de ventricul stang (13,6% vs 6,8%). Durata medie a spitalizarii la pacientii cu disfunctie sistolica de ventricul stang a fost de 6,2 zile iar la cei cu fractie de ejectie prezervata a fost de 5,51 zile. Analiza mortalitatii si a variabilelor asociate cu aceasta a fost realizata pe un subgrup, care a inclus 256 de pacienti internati intre ianuarie 2004 si octombrie 2006. Perioada medie de supervizare a fost de 709+481 zile (de la 8 luni la 56 de luni). Mortalitatea generala a fost de 43,1%. Analiza univariata a aratat ca factorii de risc pentru mortalitate au fost genul masculin, fractia


ARITMII II

de ejectie si valoarea BUN. Analiza multivariata a aratat ca barbatii prezinta o mortalitate mai ridicata decat femeile (semnifi catia statistica p=0,001) si ca disfunctia sistolica (FE VS <40%) a crescut riscul mortalitatii de 4,29 ori (p=0,003). ACEI si beta-blocantii la externare au fost factori de protectie (p=0,003, respectiv p=0,004), care au scazut mortalitatea de 4-5 ori. Concluzii: 1) In grupul de pacienti cu insufi cienta car diaca, fi brilatia atriala este mai frecventa la cei cu disfunctie sistolica de ventricul stang.

2) Studiul furnizeaza date epidemiologice, carac-teristici clinice si biologice la pacientii cu insufi cienta cardiaca si fi brilatie atriala.

3) La aceasta categorie de pacienti s-a constatat o mortalitate crescuta pe termen lung. Factorii de prog-nostic negativi in analiza multivariata au fost genul masculin si disfunctia sistolica si factorul de protectie a fost tratamentul cu ACEI si BB.

Heart failure and atrialfibrillation - generalcharacteristics andprognosis factors Ileana Ţepeş Piser, Mădălina Patrichi, Rodica Cioranu Stănescu, Iulia Kulcsar, A. Carp, E. Stoica,O. Chioncel, C. MacarieInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu” Bucureşti

Atrial fi brillation (AF) is the most common sustained cardiac arrythmia encountered in clinical cardiology, particularity in patients with heart failure. Its prevalence increases with the degree of left ventricular dysfunction and severity of heart failure symptoms. Th e development of AF in patients with heart failure has been shown to result in increased mortality. Aims: Analysis of the general characteristics and prog-nosis factors in patients with atrial fi brillation and heart failure with systolic dysfunction comparative with patien ts with atrial fi brillation and heart failure with preserved left ventricle ejection fraction.Material and methods: Th e group of study included 463 patients successive hospitalized with diagnosis of atrial fi brillation and heart failure, NYHA class III- IV, admited in Cardiology 1ST Department of ‘’C.C.

Iliescu’’ Institute, between January 2004- December 2007.

Exclusion criteria were: severe valvular diseases, hyper trophic obstructive cardiomyopathy, restrictive cardio myopathy, pericarditis, advanced stage neoplasia, pace maker, serum creatinine >3 mg/ dl.

Preserved ejection fraction was considered > =50%. Data were analysed using a SPSS program. Results: Th e incidence of atrial fi brillation in patients with heart failure NYHA class III- IV, was 34,2%. At admission, 57,12% of patients were with NYHA class III, 42,8% with NYHA class IV. At discharge of hospi-tal, 14% of patients were with NYHA class II, 79% were with NYHA class III and 7% of patients were with NYHA class IV. According to ejection fraction value of left ven tricle, patients were separated in 2 groups: 69,5% with ejec tion fraction <50% and 30,5% with ejection frac tion>=50%. Th e mean age of the study group was 68,13 years.

Th e gender separation was 38,1% of female gender and 61,9% of male gender. In the group with preserved ejection fraction were mainly 81,7% males vs. 42% females. Median age of the group with preserved ejection fraction was 67,2 years and 66,02 years in the group with systolic dysfunction. Etiologic factors of the heart failure had a higher prevalence of ischemic cardiac disease, diabetus mellitus and cardiomyopathy in patients with systolic dysfunction comparative with preserved left ventricle ejection fraction: 36% vs 18%, 25% vs 22%, 16 vs 4%. Hypertension was more frequent in patients with preserved ejection fraction (67% vs 58%). Obesity (22,9%) and dislipidemy (42%) pre valen-ce was similar in the both groups. Th e alco hol intake had a frequency of 13% in patients with preser ved ejec-tion fraction in comparison with 21% in patients with left ventricular systolic dysfunction. Mean blood urea nitrogen level was higher in the group with systolic dysfunction 68+-32 mg/ dl vs. 57+-14 mg/ dl and the mean value of serum sodium was lower in the group with systolic dysfunction 134+-19 mmol/l vs. 139+-8,2mmol/l. Th e mean value of BNP was 650 pg/ dl, with no diff erences between the two groups. Th ere were more patients with an QRS complex >120 ms in the group with EF <50% than in the group with EF >50%. (26% vs 9,7%). Th e stroke was more frequent in patients with left ventricular systolic dysfunction (13,6% vs 6,8%). Th e mean hospitalisation duration in patients with left ventricular systolic dysfunction was 6,2 days and in those with preserved ejection fraction was 5,51 days. Mortality analysis and variables associated with


mortality was realized on a secondary group which included 256 patients hospitalized between January 2004- October 2006. Median supervising period was 709+481 days (from 8 months to 56 months). Overall mortality was 43,1%. Univariable analysis has shown that the risk factors for mortality were male gender, ejec-tion fraction and BUN value. Th e multivariable analy-sis has shown that males present a higher mortality than females (statistical signifi cance p=0,001) and that sys tolic dysfunction (FE VS <40%) increased mortality risk 4,29 times( p=0,003). ACEI and beta- blockers at dis charge were protection factors(p=0,003, respectively

p=0,004) which decreased the mortality 4-5 times.Conclusions: 1) In the group of patients with heart failu re, atrial fi brillation is more frequent in those with left ventricular systolic dysfunction.

2) Th is study shows epidemiologic data, clinical and bio lo gical characteristics in patients with heart failure and atrial fi brillation.

3) It was found an increased long term mortality. Nega tive prognosis factors in multivariable analysis were masculine gender and systolic dysfunction and pro tection factor was the treatment with ACEI and BB.


POSTER FORUM II

Concluzii: Menopauza afecteaza nivelul tensiunii arte-riale. Cresterea presiunii arteriale dupa menopauza pare sa se coreleze cu cresterea prevalentei altor factori de risc CV majori (diabet, dislipidemie). Desi un numar mare dintre femeile hipertensive la menopauza urmea-za tratament, controlul valorilor tensionale este foarte scazut si fara diferenta semnifi cativ statistica in compa-ratie cu populatia adulta a Romaniei.

Factori risc Femei la menopauza(n=150)

Lotul global (2017) p

HipertensiuneaPrevalentaConstientizarea TratatiControlati (% din toti hipertensivii)

66.6% 45% <0.0173% 54.4% <0.0161% 39% <0.0112% 7.8% ns

Media TAS mmHg 145.7±25.0 137.6±23.4 <0.01Media TAD mmHg 88.5±14.4 83.1±13.1 <0.01Obezitatea viscerala 65.3% 37%Fumat 14% 29% <0.01Diabet zaharat 12% 5% <0.01TAG 16% 14% nsDislipidemie 64% 46% <0.01Sindrom metabolic 58% 21% <0.01

Prevalence of majorcardiovascular risk factors in postmenopausal women.Data from SEPHAR study. M. Dorobantu1, E. Badila1, S. Ghiorghe1,R. O. Darabont2, G. Datcu3, M. R. Luca4

1Emergency Hospital Bucharest2Universitary Hospital Bucharest3”Sf. Spiridon” Hospital Iasi4Bios Diagnostic;

Aim: of this aub study was to assess the prevalence of major cardiovascular risk factors in postmenopausal women in Romania. Methods: Missing the recent epidemiological data about the major CV risk factors, was the reason for star ting in 2005 a national study (SEPHAR) which had the main goal to assess these parameters. Th e study has involved 2017 adult subjects (a representative sample

62. Prevalenta factorilor de risc cardiovasculari majori lafemeile la menopauza.Date din studiul SEPHARM. Dorobantu1, E. Badila1, S. Ghiorghe1,R. O. Darabont2, G. Datcu3, M. R. Luca4

1Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti2Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti3Spitalul ”Sf. Spiridon” Iasi4Bios Diagnostic

Obiectiv: a fost aprecierea prevalentei factorilor de risc cardiovasculari majori la femeile la menopauza din Romania. Metoda: In 2005, in Romania s-a desfasurat studiul SEPHAR, primul studiu epidemiologic care a avut ca scop aprecierea prevalentei hipertensiunii arteriale si a altor factori de risc CV majori in populatia adulta a tarii noastre. Au fost inclusi 2017 subiecti cu varsta cuprinsa intre 18-85 ani, esantion reprezentativ pentru populatia adulta a Romaniei. Examinarea fi ecarui indi-vid a constat intr-un chestionar completat de catre o asis-tenta, masurarea tensiunii arteriale, masuratori antro-pometrice si teste de laborator. In acest sub-studiu din SEPHAR am analizat prevalenta factorilor de risc CV majori la femeile la menopauza. Obezitatea viscerala a fost defi nita la valori ale circumferintei abdominale >102 cm la barbati si >88 cm la femei. Diabetul zaharat a fost considerat cand glicemia ≥126 mg/dl; valoarea intre 100-126 mg/dl a fost interpretata ca toleranta alte-rata la glucoza. Sindromul metabolic a fost defi nit in acord cu criteriile NCEP ATP III. Menopauza a fost apreciata dupa istoricul pacientei de sangerari mens-truale. Rezultate: Dintre cei 2017 subiecti inclusi in SEPHAR au fost identifi cate 150 femei la menopauza. Distributia pe grupe de varsta a fost urmatoarea: 35-44 ani - 4% ; 45-54 ani -30.6%; 55-64 ani - 41.3%; ≥ 65 ani - 24% femei. In functie de aria de resedinta, au fost 62.6% femei in mediu urban si 37.3% in mediu rural. Prevalenta facto-rilor de risc CV majori la femeile la menopauza este redata in tabel. Prevalenta hipertensiunii in popu latia adulta a Romaniei a fost 45%.

POSTER FORUM II Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

for the Romanian adult population, range age 18-85 yrs). Th e examination consisted of a nurse-completed que s tio nnaire, blood pressure (BP) measurement, anth-ro pometrical measurements and laboratory tests. In this sub study from SEPHAR we analyzed the pre valence of major risk factors in postmenopausal women. Th e visceral obesity was defi ned as waist circumference >102 cm in males and >88 cm in females. Diabetes was considered when glycemia ≥126mg/dl; a value between 100 and 126 mg/dl was impairing fasting glucose (IFG). Th e metabolic syndrome was defi ned in accord with NCEP ATP III criteria. Th e menopausal status was assessed using patient’s history of menstrual bleeding.Results: Th ere were 150 women in postmenopausal status from 2017 included subjects. Th e age distribution was: 35-44 yrs-4%; 45-54 yrs-30.6%; 55-64 yrs-41.3%; ≥65 yrs-24% females. Depending of area of resi dence, there were 62.6% females in urban area and 37.3% in rural area. Th e prevalence of risk factors in post meno-pausal women is showed in the table. Th e pre va lence of hypertension in adult population in Romania was 45%. Conclusions: Th e menopause aff ects blood pressure levels. Th e BP rise aft er the menopause seems to be corre-lated with increase of other cardiovascular risk factors (diabetes, dyslipidemia). Despite a higher number of hypertensives treated in postmenopausal women, the control of BP is very low and without signifi cant diff e-rence in comparison with general adult population in Romania.

Risk Factors Menopausal women (n=150)

Global sample (2017) p

Hypertension PrevalenceAwareness Treated Controlled (% of all hypertensives)

66.6% 45% <0.0173% 54.4% <0.0161% 39% <0.0112% 7.8% ns

Mean SBP mmHg 145.7±25.0 137.6±23.4 <0.01Mean DBP mmHg 88.5±14.4 83.1±13.1 <0.01Visceral obesity 65.3% 37%Smoking 14% 29% <0.01Diabetes mellitus 12% 5% <0.01IFG 16% 14% nsDyslipidemia 64% 46% <0.01Metabolic syndrome 58% 21% <0.01

63. Complicatiiintraprocedurale in ablatiaprin radiofrecventaG. Ivanica, S. Pescariu, C.T. Luca, Eugenia Venescu, Al. Gheorghiu, Alina Ivanica, A. Ivanica, St.I. Dra-gulescu, Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara

Obiectiv: Punerea in evidenta a complicatiilor intra- si postprocedurale legate de ablatia prin radiofrecventa.Material si metoda: 2100 de pacientii internati in cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Timisoara, in perioada 1998-2008, care au fost supusi procedurilor de ablatie prin radiofrecventa pentru diverse tipuri de tahiaritmii.Rezultate: Monitorizarea intra- si postprocedurala a evidentiat aparitia urmatoarelor complicatii:

- deces – 0 cazuri;- perforatii cardiace cu tamponada – 2 cazuri

(0,095%) (care au necesitat drenaj, respectiv tora-co tomie exploratorie);

- bloc atrioventricular total permanent– 2 cazuri (0,095%) (1 pacient cu tahicardie prin reintrare intranodala, respectiv 1 pacient cu tahicardie ven-triculara idiopatica stanga, de tract de ejectie de ventricul stang subaortic);

- hematom la locul de punctie cu anemie secun-dara, care a necesitat drenaj chirurgical – 1 caz (0,047%);

- fi stula arterio-venoasa la locul punctiei – 0 cazu-ri;

- endocardita infectioasa postprocedurala – 0 ca-zuri;

- pneumotorax – 0 cazuri.Concluzie: Ablatia prin radiofrecventa reprezinta o pro cedura terapeutica curativa pentru un numar mare de tahiaritmii supraventriculare si ventriculare, care se insoteste de o rata scazuta a complicatiilor peri pro ce-durale.


POSTER FORUM II

Intraprocedural Complications During RadiofrequencyAblationG. Ivanica, S. Pescariu, C.T. Luca, Eugenia Venescu, Al. Gheorghiu, Alina Ivanica, A. Ivanica, St.I. Dra-gulescu Timisoara Institute of Cardiovascular Diseases

Aims of the study: To observe the periprocedural com-plications related to radiofrequency ablation. Methods: We observed 2100 patients treated in Timi-soara Institute of Cardiovascular Diseases, from 1998 to 2008, who were submitted to ablation procedures for diff erent types of tachyarrhythmias. Results: Periprocedural surveillance led to the following observations:

- there was no death among the patients observed;- cardiac perforation and tamponade – 2 cases

(0,095%) (the patients needed drainage and explo-rative torachotomy, respectively);

- third-degree atrioventricular block– 2 cases (0,095%) (1 patient with atrioventricular nodal reentrant tachycardia and 1 patient with idiopathic ventricular tachycardia).

- puncture site hematoma and secondary anemia, requiring surgical drainage – 1 case (0,047%);

- puncture site arteriovenous fi stula – 0 cases;- postprocedural infective endocarditis – 0 cases;- pneumothorax – 0 cases.

Conclusion: Radiofrequency ablation is a cura tive the-rapeutic procedure for a large range of supra ventricular and ventricular arrhythmias, with a low rate of peri-procedural complications.

64. Valoarea prognostică a HbA1c la pacienţii diabeticicu IMASorina Magheru, Alina Iacobescu, F. Maghiar,M. PopescuUniversitatea din Oradea

Introducere: Numeroasele cercetări experimentale şi date de laborator au subliniat semnifi caţia valorilor HbA1C asupra echilibrului glicemic pe perioada ulti-

melor 6-8 săptămâni. MOTOCU, JEBELEANU au do-zat cromatografi c HBA1C la diabetici, constatând că aceas ta refl ectă fi del statusul glicemic din ultimele 8 săptă mâni, diabeticii prezentând valori duble faţă de nor mal. Astfel, acest parametru este deosebit de util în supra vegherea de durată a controlului metabolic în DZ.Material şi metodă: Hb glicozilată A1c (VN=6%) a fost determinată la 202 pacienţi diabetici, inclusiv la cei 20 pacienţi de cazuri nou depistate cu DZ, precum şi la cei 52 pacienţi nondiabetici care prezentau la internare valori mari ale glicemiei, toţi internaţi pentru infarct miocardic avut.Rezultate: Cei 182 de pacienţi diabetici cunoscuţi cu DZ tip 2 aveau toţi Hb glicozilată A1c la valori crescute, cu o valoare medie de 11,1±1,4% (8-15%). 52 pacienţi aveau Hb A1c peste 13% ceea ce denotă un control meta bolic defi citar major şi prelungit. La cei 20 pacienţi nou depistaţi cu diabet, Hb glicozilată A1c a înregistrat valori peste valoarea normală, cu o valoare medie de 14,3±1,7% (11-16%). 14 pacienţi aveau Hb A1c >13% deci şi aceşti pacienţi aveau un control metabolic defi -citar. Cei 52 pacienţi nondiabetici cu valori mai mari ale glicemiei la internare aveau Hb glicozilată A1c în limite normale cu o valoare medie de 5,3%±0,3 (5-6%).Concluzii: Sindromul coronarian acut (IMA) se insta-lează cu precădere la diabeticii cu echilibru metabolic neco respunzător, manifestat prin glicemie à jeun ridi-cată şi valori crescute ale HbA1c. Hemoglobina glico-zilată a fost la cei mai mulţi pacienţi diabetici peste 13% ceea ce dovedeşte un control metabolic defi citar, major şi prelungit, care poate fi cauza debutului unui accident coronarian major.


65. Stratificarea riscului dedeces intra-spitalicesc alpacientilor cu insuficientacardiaca acuta: o estimareintr-adevar utila in practica? A.O. Petris, M.D. Datcu, Dana Crisu, L. Slatineanu, Maria Stoenescu, Georgeta Datcu, D. Iliescu Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa” Iasi, Romania

Introducere: Un registru al insufi cientei cardiace acute (ICA) a identifi cat valoarea tensiunii arteriale sis to lice (SBP), nivelul ureei serice (BUN, mg/dl) si a crea tininei serice (Scr, mg/dl) ca predictori utili in stati-fi ca rea riscului de deces intra-spitalices al acestui tip de pacienti (pts). OBIECTIV. Verifi carea utilitatii aces tui sis tem de trei variabile in predictia mortalitatii pacien-tilor suferind de un sindrom cu o mortalitate redutabila pre cum si identifi carea altor variabile cu potential rol prog nostic.Metoda: Am utilizat datele introduse con secutiv intr-un registru local de insufi cienta cardia ca acuta a pacien-tilor internati in perioada iunie 2005-ianuarie 2007 in unitatea de terapie intensiva coronarieni (CCU) a unui spital universitar din Iasi (Romania). Au fost iden-tifi cati pacientii cu risc inalt, intermediar si inalt pe baza valorilor de departajare pentru nivelul BUN – 43 mg/dl, pentru Scr - 2, 75 mg/dl si pentru SBP – 115 mmHg. Pacientii au fost incadrati in 5 grupuri: 1. insu-fi cienta cardiaca decompensata (DHF); 2. insufi cienta cardiaca hipertensiva (HHF); 3. edem pulmonar acut (APE); 4. soc cardiogen (CS) si 5. insufi cienta cardiaca a ventriculului drept (RHF).Rezultate: Lotul a cuprins 106 pts cu ICA: DHF 25 pts (23.6%), HHF 16 pts (15.1%), APE 19 pts (17.9%), CS 30 pts (28.3%) and RHF 16 pts (15.1%). Valoa-rea medie a BUN a fost 69.83+/-50.69 mg/dl, valoa-rea medie a creatininei derice – 1.52+/-0.82 mg/dl (clearance-ul creatininei calculat cu formula Cock-croft -Gault – 65.0+/-32.37 ml/min si antecedente pato lo gice renale la 19.6% din pacientii intregului lot), iar valoarea medie a SBP 117.08+/-39.85 mmHg. Morta litatea intraspitaliceasca a fost mare – pentru DHF 36.0%, pentru HHF 31.3%, pentru APE 15.8%, pentru CS 70.0% iar pentru RHF 37.5%. Mortalitatea intraspitaliceasca la pacientii cu BUN <43 mg/dl a fost 37.93%, cu BUN ≥43 mg/dl – 40.54%. In cazul

pa cientilor cu BUN <43 mg/dl si SBP ≥115mmHg – mortalitatea intraspitaliceasca a fost 15.62% (un risc relativ redus, comparativ cu intregul lot analizat), iar pentru pacientii cu BUN <43 si SBP <115 mmHg – mor talitatea intraspitaliceasca a fost 50.0%, un risc inter mediar. In cazul pacientilor cu BUN ≥43 mg/dl si SBP ≥115 mmHg – mortalitatea intraspitaliceasca a fost 23.07%, iar pentru pacientii cu BUN ≥43 si SBP <115 mmHg – mortalitatea intraspitaliceasca a fost 59.52%. In acest ultim subgrup, in cazul celor cu Scr <2.75 mg/dl – mortalitatea intraspitaliceasca a fost 54.28%, un risc mult mai inalt fi ind intalnit in cazul celor cu Scr ≥2.75 mg/dl – 85.71%. Supravietuirea a fost strans corelata (p 0.01, 2-tailed) cu clasa NYHA, clasa hemodinamica, tensiunea arteriala sistolica (ziua 0), diureza (ziua 0), nivelul initial al sodiului sericl, nivelul initial al ureei serice, nivelul initial al creatininei serice si nivelul initial al glicemiei. Variabilele ecocardiografi ce strans corelate cu prognosticul au fost FEVS, pletora venei cave inferioare si gradientul presional trans-tricuspidian.Concluzii: Cei trei predictori ai prognosticului (BUN, Scr, SBP) sunt utili in cursul practicii curente din CCU pentru identifi carea riscului redus si inalt al mortalitatii intraspitalicesti la pacientii cu insufi cienta cardiaca acuta. Riscul intermediar nu este insa identifi cat adecvat prin acesti predictori, refl ectand probabil infl uenta pozi-tiva asupra prognosticului al mentinerii unei SBP ≥115 mmHg.

The three nodes riskstratification of in-hospital mortality for patients with acute heart failure:this is really useful? A.O. Petris, M.D. Datcu, Dana Crisu, L. Slatineanu, Maria Stoenescu, Georgeta Datcu, D. Iliescu Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa” Iasi, Romania

Background: A large acute heart failure (AHF) registry had identifi ed systolic blood pressure (SBP), blood ureea nitrogen (BUN, mg/dl) and serum creatinine (Scr, mg/dl) as emerging predictors useful in risk stratifi cation for in-hospital mortality of this patients (pts). AIMS.


POSTER FORUM II

To verify the utility of this three clinico-biological vari ables in prediction of mortality in this life-threa-tening syndrome and to detect some more prognosis variables.Methods: From the local AHF registry we use the anonymised data related to all consecutives pts with diagnosis of AHF admitted between June 2005 and January 2007 in our coronary care unit (CCU) of an university hospital from Iasi (Romania). Low, inter me-diate and high risk were identifi ed using this cut-point values for BUN – 43 mg/dl, for Scr - 2, 75 mg/dl and for SBP – 115 mmHg.Results: Th ere were 106 pts with AHF: decompensated heart failure (DHF) 25 pts (23.6%), hypertensive heart failure (HHF) 16 pts (15.1%), pulmonary oedema (APE) 19 pts (17.9%), cardiogenic shock (CS) 30 pts (28.3%) and right ventricular heart failure (RHF) 16 pts (15.1%). Th e mean BUN value for all pts was 69.83+/-50.69 mg/dl, the mean serum creatinine value – 1.52+/-0.82 mg/dl (creatinine clearance calculated with Cockcroft -Gault equation – 65.0+/-32.37 ml/min and renal failure his tory in 19.6% of all pts), and the SBP mean value was 117.08+/-39.85 mmHg. Th e in-hospital mortality was high – for DHF 36.0%, for HHF 31.3%, for APE 15.8%, for CS 70.0% and for RHF 37.5%. In-hospital mortality in pts with BUN <43 mg/dl was 37.93%, with BUN ≥43 mg/dl – 40.54%. For the patients with BUN <43 mg/dl and SBP ≥115mmHg – in-hospital mortality was 15.62% (relatively a low risk compared with the all lot), and for pts with BUN <43 and SBP <115 mmHg – in-hospital mortality was 50.0%, an intermediate risk. For the patients with BUN ≥43 mg/dl and SBP ≥115mmHg – in-hospital mortality was 23.07%, and for pts with BUN ≥43 and SBP <115 mmHg – in hospital mortality was 59.52%. If this last sub-group had a Scr level <2.75 mg/dl – in-hospital mortality was 54.28%, but a higher risk had the pts with Scr ≥2.75 mg/dl – in-hospital mortality 85.71%. In-hospital survival was strong correlated (p 0.01, 2-tailed) with NYHA class, hemodynamic class, SBP (day 0), diuresis (day 0), initial serum sodium level, initial BUN level, initial serum creatinine level and initial plasma glucose level.Conclusion: Th is three emerging predictors of prog-nosis (BUN, Scr, SBP) are useful in current CCU practice for identifi cation of the low and high risk of in-hospital mortality in AHF pts. Th e intermediate risk identifi cation 2 and 3 is not so adequate, refl ecting probabley the favorable infl uence of SBP ≥115mmHg.

66. Evaluarea disfunctieiendoteliale la pacientii cuinsuficienta cardiaca cronica Liliana Slatineanu, Viviana Aursulesei,Antoniu Petris, Georgeta Datcu Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Scop: Relatia dintre disfunctia endoteliala si insufi cienta cardiaca a fost deja stabilita. Obiectivul acestui studiu a fost de a evalua disfunctia endoteliala prin doua me to-de diferite (dozarea endotelinei-1 plasmatice si de ter -minarea vasodilatatiei mediate de fl ux, cu ajuto rul eco-grafi ei vasculare) si cuatifi carea relatiilor exis tente cu modifi carile morfologice si hemodinamice la pacientii cu insufi cienta cardiaca cronica (ICC).Material si metoda: Lotul studiat a inclus 71 de pacienti cu ICC clasa II – IV NYHA de cauza ischemica si/sau alcoolica, cu fractie de ejectie (FE) sub 40%. Distributia lotului a fost simetrica pe sexe: 36 de barbati (50,7%) si 35 de femei (49,3%). Au fost exclusi pacientii cu insufi cienta renala cronica, boli autoimune, ciroza hepatica si afectiuni neoplazice. Ecocardiografi c am masurat o serie de parametri, dintre care mentionam dimensiunile cavitatilor cardiace, regurgitarile valvu-lare, fractia de ejectie si de scurtare (FS), presiunea sis tolica in artera pulmonara. Cu ajutorul acetora am cal culat debitul cardiac. La toti pacientii s-a determinat endo telina-1 (ET-1) plasmatica (ELISA), s-au efectuat testele hematologice si biochimice uzuale, radiografi e tora cica si electrocardiograma. Utilizand ecografi a vas -culara s-a evaluat vasodilatatia mediata de fl ux (FMD) si cea independenta de endoteliu.Rezultate: ET-1 plasmatica a fost crescuta la toti pacientii din lotul studiat (5,2775 ± 2,65 fmol/ml). Valoarea ET-1 s-a corelat cu clasa NYHA de ICC (p<0,000002) si cu FE (p<0,001). FS a fost foarte scazuta la 87,32% din pacien ti (valoarea a fost intre 5-15%) iar relatia cu ET-1 a fost semni fi ca tiva statistic si de tip invers (r = -0,3911, p<0,001). Rezultate asemanatoare am obtinut coreland ET-1 cu volu mul terminaldiastolic si terminalsistolic(p<0.026, respectiv, p<0.001), presiunea sistolica in artera pulmonara (p<0,0001, r = 0,71) si debitul cardiac (p < 0,0234). FMD a fost scazuta la toti pacientii din lotul studiat (7.574 ± 0.8%), mai ales in sublotul de femei (6.54 ± 0.57%) fata de cel de barbati (8.61 ± 0.48%). Vasodilatatia independenta de endoteliu a avut o va loare


medie de 12.86 ± 1.3% (14.61±1.01% - sublotul de barbati si 11.18±1.45% in cel de femei). Valoarea ET-1 plasmatice nu s-a corelat cu FMD sau vasodilatatia independenta de endoteliu (p>0.21, respectiv, p>0 .28). In schimb, FMD a prezentat o relatie semnifi cativa sta tistic cu FE (p<0.016) si FS (p<0.03). Datele nostre sugereaza absenta unei corelatii intre FMD si presiunea sis tolica in artera pulmonara (p>0,29) si debitul cardiac (p>0,27).Concluzii: La pacientii cu insufi cienta cardiaca cronica endotelina-1 plasmatica este crescuta si vasodilatatia mediate de fl ux scazuta dar nu exista o relatie semni-fi cativa statistic intre acesti doi parametri. Parametrii hemodinamici se coreleaza cu valoarea ET-1, nu si cu FMD. Ecografi a vasculara certifi ca existenta disfunctiei endoteliale dar nu si gradul afectarii hemodinamice la pacientii cu ICC. Prin dozarea ET-1 plasmatice se poate evalua atat disfunctia endoteliala cat si gravitatea clinica si statusul hemodinamic in ICC.

Evaluation of endothelialdysfunction in patients with congestive heart failure Liliana Slatineanu, Viviana Aursulesei, Antoniu Petris, Georgeta Datcu Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Background: Th e relation between endothelial dys-function and heart failure has already been established. We simultaneously evaluated the endothelial dysfunc-tion by two independent methods (plasma endothelin-1 and vascular ultrasound (fl ow-mediated dilatation - FMD) in order to quantify their correlation with the morphological and haemodynamic alteration of the heart.Materials and Methods: We included 71 pa tients with NYHA class II - IV ischemic and/or alcoholic con-gestive heart failure. Th e ejection fraction was lower than 40%. Th e sex distribution was 36 men (50.7%) and 35 women (49.3%). We excluded patients who suff ered from chronic renal failure, malignancies, sys-temic autoimmune disorders, liver cirrhosis. Th e echo-cardiography evaluated the chambers dimensions, val-vular regurgitations, ejection and shortening fraction, systolic pulmonary artery pressure, cardiac output.

All patients were assessed for endothelin-1, usual he-ma tological and biochemical tests, chest X-ray and electro cardiogram. Th e vascular echography eva luated FMD and endothelium-independent dila tation of the brachial artery.Results: Th e plasma level of endothelin-1 was increased in all patients (5,2775 ± 2,65 fmol/ml). Th e value of ET-1 was associated with NYHA class of congestive heart failure (p<0,000002). All patients had a low ejection fraction (EF) (<40%) and it was strongly associated with high level of plasma ET-1 (p<0,001). Th e shortening fraction (SF) was very low at 87,32% of patients (value was beetween 5% and 15%) and the relation with ET-1 was signifi cant (r = -0,3911, p<0,001). Th e same rela tion was beetween ET-1 and telediastolic and tele systolic left ventricular volume (p<0.026, respec ti-vely, p<0.001), regional kinetics alteration (p<0.023), systolic pulmonary arterial pressure (p<0,0001, r = 0,71) and cardiac output (p < 0,0234). Th e FMD was decreased in all the studied patients (7.574 ± 0.8%) more in women (6.54 ± 0.57%) than in men (8.61 ± 0.48%). Th e endothelium-independent dilatation was 12.86 ± 1.3% (14.61±1.01% in men and 11.18±1.45% in women). Th e value of ET-1 was not associated with FMD or endothelium-independent dilatation (p>0.21, respectively, p>0.28). FMD was strongly associated with EF (p<0.016) and SF (p<0.03). Our results indicate nonrelation beetwen FMD and systolic pulmonary arterial pressure (p>0,29) and cardiac output (p>0,27).Conclusions: Th e plasma level of endothelin-1 is high and fl ow-mediated dilatation is decreased in all patients with congestive heart failure but there was no correlation beetwen plasma concentration ET-1 and FMD. Th e relation beetwen haemodynamic para meters and plasma level ET-1 was signifi cant but not with FMD. Th e vascular echography did not assess haemodynamic status of heart failure patients. Th e plasma levels of ET-1 were correlated with clinical and haemodynamical status in congestive heart failure.


POSTER II

rativ cu 4.6% la bărbaţi (p>0.05), PCI 5.3 % la femei si 13.8% la bărbaţi (p<0.05).Concluzie: la femeile in postmenopauza cu cardiopatie ischemica prevenţia secundara medicamentoasa este similara cu cea utilizată la bărbaţi, exceptand aspirina si IECA care sunt subutilizate.

Drug secondary prevention in postmenopausal women with cardiovascular disease A. Sitar-Taut, M. Cebanu, D. Zdrenghea, D. Pop Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu Hatieganu ”Cluj-Napoca

Background and purpose: It is known that women with cardiovascular disease are under treated, inclu-ding drug treatment. Th is aspect was less studied with respect to drugs used for secondary prevention. Methods: In an urban Romanian community there was studied a representative sample of 150 postmenopausal women with ischaemic heart disease. We considered the secondary prevention by drugs. Th e results were com pared with those registered in a similar sample of 150 men aged >55 years with ischaemic heart disease. Th e study was carried out using general practitioner’s fi les.Results: In according to literature, there were considered as preventive drugs: antiplatelet agents, statins, beta blockers and ACEI. Aspirin was used in 56.4% of the women and 72.5% of the men (p<0.05), ACEI in 69.1% and 79.8 %( p>0.05), beta blockers in 69.1% and 74.3 % (p>0.05) and statins in 48.9% and 48.6% (p>0.05). Even if they don’t represent preventive drugs, a signifi cant percent of the patients were treated with nitra tes (36.2% women, 43.1% men p>0.05) and with calcium channel blockers (31.9% women and 19.3% men p<0.05). Th e results show that antiplatelet drugs are underused in ischaemic patients, but especially in women. Th e use of other preventive drugs categories is close to that reported in the literature for East Europe, but if the utilization of beta blockers and statins is

67. Prevenţia secundaramedicamentoasa la femeilein postmenopauza cu boala cardiovasculara A. Sitar-Taut, M. Cebanu, D. Zdrenghea, D. Pop Universitatea de Medicina si Farmacie ”Iuliu Hatieganu”Cluj-Napoca

Scop: este bine cunoscut ca femeile cu boala cardio-vasculara sunt subtratate (incluzând terapia medica men-toasa). Acest aspect a fost mai puţin studiat referitor la drogurile care sunt utilizate pentru prevenţie secundara.Metoda: intr-o comunitate urbana din România, a fost studiat, din punct de vedere al prevenţiei secundare medicamentoase, un lot reprezentativ de 150 femei in postmenopauza, cunoscute cu boala ischemica car-diacă. Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute pe un eşan tion similar de bărbaţi cu vârsta peste 55 ani, cu boala ische mică. Studiul s-a desfăşurat utilizând fi sele medi cilor de familie.Rezultate: in concordanţă cu literatura, au fost consi-derate ca făcând parte din categoria drogurilor de pre-venţie antiagregantele plachetare, statinele, betablo can-tele si IECA. Aspirina a fost utilizata la 56.4% dintre femei, respectiv la 72.5% dintre bărbaţi (p<0.05), IECA la 69.1% si 79.8 %( p>0.05), betablocantele in 69.1% si 74.3 % (p>0.05), iar statinele in 48.9% si 48.6% (p>0.05). Chiar daca nu reprezintă droguri de prevenţie, un pro-cent important de pacienţi au fost trataţi cu nitraţi (36.2% femei, 43.1% bărbaţi p>0.05) si blocante de canale de calciu (31.9% femei si 19.3% bărbaţi p<0.05). Rezultatele arata ca antiagregantele plachetare sunt subutilizate la pacienţii ischemici, mai ales la femei. Procentul utilizării celorlalte categorii de medicamente este apropiat de cel raportat in literatura pentru Europa de Est, dar daca utilizarea betablocantelor si statinelor este aproximativ egala pentru bărbaţi si femei, IECA sunt mai puţin utilizate la femei. Cel mai ridicat pro-cent de utilizare a medicaţiei preventive la femei a fost înregistrat post infarct miocardic (betablocante-85.7%, statine-50%, aspirina-60.7%, IECA-75%). În schimb, revascularizarea miocardica prin PCI si CABG este redusă la ambele sexe, în special la femei 1.1% compa-

POSTER II Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

almost equal in men and women, ACEI are less used in women. Th e maximum use of preventive drugs in women was registered aft er acute myocardial infarction (beta blockers-85.7%, statins-50%, aspirin-60.7%, ACEI-75%). In turn, the myocardial revascularization by CABG and PCI is low in both groups , but much less in women than in men: CABG 1.1% in women, 4.6% in men p>0.05, PCI 5.3 % in women and 13.8% in men p<0.05.Conclusion: In postmenopausal women with ischae-mic heart disease the secondary prevention by drugs is similar with that applied in men, except aspirin and ACEI, which are underused

68. Rigiditatea arteriala sifactorii de risc inhipertensiunea arterialaesentiala Viviana Aursulesei, Georgeta Datcu, M. D. DatcuUniversitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi

Obiectiv: studiul si-a propus caracterizarea relatiei intre velocitatea undei pulsatile (PWV) parametru recu-noscut ca factor de risc cardiovascular independent si marker al afectarii subclinice de organ si alti factori de risc la pacientii cu hipertensiune arteriala esentiala. Deoarece evaluarea este limitata in practica, studiul propune testarea infl uentei unui marker surogat de rigiditate arteriala (RA) IVS/PP (raportul index volum sistolic/presiunea pulsului).Material si metoda: au fost inclusi 147 de pacienti 92 hipertensivi (varsta medie 60,72 ± 6,4, 57,6% femei, fara diabet zaharat) si un lot martor de 55 normotensivi. PWV carotida-femurala (Complior) a fost urmarita bazal si prin studiu farmacodinamic pentru defi nirea rela tiei NO rigiditate arteriala (RA) la nivel central: vaso-dilatatia NO dependenta/independenta au fost studiate prin administrarea de Ventolin spray (DPWVC-F % = BRC-F), respectiv NTG sublingual (DPWVC-F % = NRC-F). IVS a fost determinat ecocardiografi c, PP peri feric masurat din TA brahiala, PP aortic estimat Complior. Relatiile cu factorii de risc au fost evaluate bazal si dupa tratament (6, 12 luni).

Rezultate: 1. PWV se coreleaza cu parametrii hemo-dinamici TA sistolica, PP aortic si periferic (p <0,05) indiferent de momentul determinarii. 2. Rela tia NORA este evidenta la 12 luni de tratament pentru BRC-F cu valorile normale ale TA sistolice (r=0,23; p=0,02), PP central (r=0,45; p<0,03) si frecventa car-diaca (p=0,04). 3. PWV este determinata in mod inde pendent de decadele de varsta (r=0,46; p<0,001) si de sexul masculin (p<0,02), dar si de IMC (r=0,32; p<0,05). Nu exista corelatii evidente (p>0,05) pentru ceilalti factori de risc traditionali. 4. Relatia NORA este infl uentata in mod independent de sex inainte de trata-ment (ANCOVA), iar IMC se coreleaza cu NRC-F (r = -0,35; p=0,001); ambele componente ale relatiei NORA sunt dependente de valoarea HDL (p<0,03) si BRC-F de valoarea LDL (p=0,04). 5. Atat PWV cat si relatia NORA centrala sunt corelate cu numarul factorlor de risc (t-test). 6. IVS/PP este invers corelat cu TA sis-tolica, PP periferic (p<0,0001), PP aortic si gradul TA (p=0,001) si este infl uentat de numarul factorilor de risc (p=0,04) inainte si dupa tratament.Concluzii: 1. PWV este corelat cu multipli factori ai pro fi lului de risc in hipertensiunea arteriala esentiala. 2. IVS/PP subliniaza relatia RA cu parametrii hemo-dinamici. 3. Relatia NORA cu factorii de risc tradi-tionali accentueaza valoarea sa de marker surogat a ris cului cardiovascular. 4. Metoda Complior este utila pentru defi nirea mai completa a riscului pacientului hipertensiv in evolutie.

Arterial stiffness and riskfactors in essential arterialhypertension Viviana Aursulesei, Georgeta Datcu, M. D. DatcuUniversitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Objective: our study follows the characterization of relation between pulse wave velocity (PWV) recog-nized as independent cardiovascular risk factor and marker of subclinical organ damage and other risk factors in patients with essential arterial hypertension. Th e methodology for evaluation is limited in clinical prac tice, so the study tests another surrogate marker


POSTER II

of arterial stiff ness (AS) stroke volume index/pulse pressure ratio (ISV/PP).Material and methods: we studied 147 patients 92 hyper tensives (mean age 60.72±6.4, 57.6% females, with out diabetes) and 55 matched normotensives. Caro tid-femoral PWV (Complior) was evaluated in a basal manner and using pharmacodynamic study for defi ning central NOAS relation: NO dependent/inde-pen dent vasodilation were studied using Ventolin spray (DPWVC-F % = BRC-F) and sublingual NTG (DPWVC-F % = NRC-F) respectively. ISV was deter-mined by echocardiography, peripheral PP aft er blood pressure measurement, aortic PP estimated with Complior. Th e relations with risk factors were evalua-ted in a basal moment and aft er 6, 12 months of antihy-pertensive treatment.Results: 1. PWV is related with hemo dynamic para me-ters: systolic blood pressure (SBP), peripheral and aortic PP (p <0.05), irrespective the moment of determination. 2. Th e relation NOAS is evident aft er 12 months of treat-ment for BRC-F with normal values of SBP (r=0.23, p=0.02), with aortic PP (r=0.45, p<0.03) and heart rate (p=0.04). 3. PWV is independently determined by decades of age (r=0.46, p<0.001) and male gender (p<0.02), but also by BMI (r=0.32, p<0.05). Th ere are no correlations with other conventional risk factors. 4. Th e relation NOAS is independently infl uenced by gen-der before treatment (ANCOVA) and BMI is related with NRC-F (r = -0.35, p=0.001); both components of NOAS relation depend on HDL values (p<0.03) and BRC-F depends on LDL (p=0.04). 5. PWV and central NOAS relation are both infl uenced by number of risk factors (t-test). 6. ISV/PP is inversely correlated with SBP and peripheral PP (p<0.0001), aortic PP and BP grading (p=0. 001) and number of risk factors (p=0.04) before and aft er treatment.Conclusions: 1. PWV is closely related with many risk factors in essential arterial hypertension. 2. ISV/PP supports the relation between AS and hemodynamic para meters. 3. NOAS relation with other conventional risk factors confi rms the value of parameter as a surro-gate marker of cardiovascular risk. 4. Complior method is useful for a more complete defi nition of cardiovascular risk in hypertensive patients during evolution.

69. Influenta sindromuluimetabolic asupra rigiditatiiarteriale Viviana Aursulesei, Georgeta Datcu, M. D. DatcuUniversitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Obiectiv: sindromul metabolic (SM) se caracterizeaza printr-un risc crescut de morbiditate si mortalitate cardiovasculara. Rigiditatea arteriala coexistenta ar putea fi partial responsabila pentru acest tip de evolutie. Studiul nostru a investigat modul in care factorii de risc din SM infl uenteaza rigiditatea arteriala centrala si periferica.Material si metoda: studiul a inclus 73 de pacienti con-secutivi cu SM defi nit conform criteriilor NCEP-ATP III si un lot martor (43 de subiecti). Pacientii au fost impartiti in subloturi in functie de tipul si numarul factorilor defi nitorii pentru SM (72% hipertensiune arteriala, 36% obezitate abdominala, 41% HDL-coles-terol scazut, 47% trigliceride crescute, 39% valori modi-fi cate ale glicemiei la testul de toleranta la glucoza). Rigi-ditatea arteriala a fost evaluata prin metoda Com plior (velocitatea undei pulsatile PWV carotida-femu rala si caro tida-radiala, presiunea centrala a pul sului estimata PP), IVS/PP index volum sistolic/PP si indexul de rigi-ditate β (evaluat ecografi c).Rezultate: 1. valorile PWV cresc cu numarul factorilor aso ciati in SM (dupa ajustarea infl uentei altor factori, inclusiv factorii de risc cardiovasculari ANCOVA). Exis ta o diferenta semnifi cativa intre valorile PWV si ale indexului β in SM comparativ cu lotul martor (β +17,02%, p<0,03; PWV carotida-radiala +10,9%, p=0,02; index β +7,89%, p<0,05). 2. Circumferinta ab-do mi nala si TA sistolica sunt corelate in mod indepen-dent cu PWV carotida-femurala (p<0,001) si cu IVS/PP (p<0,04). 3. Indexul β este puternic infl uentat de nivelul de HDL-colesterol (t-test), inclusiv dupa adau-ga rea infl uentei valorilor modifi cate ale glicemiei. 4. Numai PWV carotida-femurala este infl uentata de frec venta cardiaca la pacientii cu SM (valoare prag de 90/min, t-test); valorile acidului uric nu se coreleaza cu parametrii de rigiditate arteriala in studiul nostru. Concluzii: 1. SM infl uenteaza parametrii de rigiditate arte riala, posibil prin activare simpatica. 2. PWV pare sa fi e cel mai util parametru pentru studiul infl uentei SM. 3. Asocierea componentelor din SM are efect sinergic


asupra rigiditatii arteriale, dar la nivel individual efectul independent este inconstant.

The effects of metabolicsyndrome on arterial stiffness Viviana Aursulesei, Georgeta Datcu, M. D. Datcu, Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Objective: metabolic syndrome (MS) is characterized by an increased risk of cardiovascular morbidity and mortality. Th e coexistent arterial stiff ness might be responsible at least in part for this type of evolution. We investigated how the clustering of the risk factors of the MS determine central or peripheral arterial stiff ening.Methods and materials: we studied 73 consecutive patients with MS according NCEP-ATP III criteria and 43 matched control subjects. Th e patients were categorized according to the type and number of traits of the MS (72% arterial hypertension, 36% abdominal obesity, 41% low HDL-cholesterol, 47% high trygli-cerides, 39% abnormal oral glucose tolerance). Arterial stiff ness was assessed using Complior method (carotid-femoral and carotid-radial pulse wave velocity PWV, estimated central pulse pressure PP), ISV/PP stroke volume index/pulse pressure and β index (carotidian ultrasound).Results: 1. PWV values increased with number of traits of MS aft er adjusting for confounders factors and other cardiovascular risk factors (ANCOVA). It is a signifi cant diff erence between PWV and β index in MS as compared with control subjects (carotid-femo ral PWV +17.02%, p< 0.03; carotid-radial PWV +10.9%, p=0.02; β index +7.89%, p<0.05). 2. Waist circum fe rence and systolic blood pressure were inde pen dently related with carotid-femoral PWV and ISV/PP (p<0.001, p<0.04 respectively). 3. β index is stron gly infl uenced by HDL-cholesterol level (t-test) and also aft er adding abnormal glucose values. 4. Only carotid-femoral PWV in relation with traits of MS is infl uenced by heart rate (cut-off value 90 b/min, t-test); uric acid values have no correlations with arterial stiff ness parameters in our study.Conclusions: 1. MS has infl uence on arterial stiff ness parameters, possibley via sympathetic activation. 2.

PWV seems to be the most useful parameter for study. 3. Th e clustering of MS components have a synergistic action on arterial stiff ness, even though the individual MS components have not a constant independent eff ect.

70. Profilul clinic si angiograficla pacientii cu arteriopatieobliteranta a membrelorinferioare M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, D. Iliescu,Irina Costache, Liliana Slatineanu Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Obiective: 1. defi nirea notiunii de pacient vulnerabil in arteriopatia obliteranta a membrelor inferioare (AOMI) in functie de statusul clinic si factorii de risc cardio-metabolic. 2. stabilirea de corelatii clinico-angio-grafi ce.Material si metoda: analiza retrospectiva a unui lot de 1432 de pacienti consecutivi, internati in perioada 2002-2008, cu diagnostic stabilit de AOMI. Protocolul de diagnostic a cuprins anamneza, bilant clinic arte rial (29% stadiul II B Leriche) si al factorilor de risc con-ventionali (varsta medie 56,4±4,5 ani, 87,3% barbati, 81,6% fumatori, 37,8% diabetici, 4,3% obezi, 42,7% disli pidemie, 39% hipertensivi, 19,7% factor genetic cunoscut, 23,8% criterii NCEP-ATP de sindrom meta-bolic, 22% antecedente de revascularizatie+amputatie, 25,7% antecedente de afectare cardiovasculara, 58% 2 factori de risc), explorare angiografi ca (82% tromboze: 45,4% artera femurala superfi ciala-AFS, 7,4% artera femurala profunda-AFP, 11% arterele iliace, 4,3% artera poplitee, 26,2% arterele gambei, 5,7% obstructie completa a axului arterial al membrului inferior), 18% stenoze (unice sau etajate, 77% AFS). Indicele glezna-brat (IGB) a fost efectuat la 627 pacienti (43.7%). Afectarea vasculara in alte teritorii a fost apreciata clinic si prin bilant ecografi c vascular (placi de aterom, grosimea intima-medie carotidiana IMT la 582 pacienti-40,6%), ecg si ecocardiografi c.Rezultate: 1. Clinic pot fi detasate urmatoarele sub-grupuri: 43% AOMI fara afectare arteriala manifesta in


POSTER II

alte teritorii; 27,8% AOMI+boala coronariana; 13,5% AOMI+afectare cerebrovasculara; 15,7% afectare arte-riala multipla. 2. Nivelul glicemiei, TA sistolica, fumatul reprezinta factori independenti de predictie a afectarii clinice severe in AOMI (ANCOVA); in sublotul cu diabet zaharat relatia cu asocierea de factori de risc/afectare clinica manifesta in alte teritorii este semnifi cativa statistic (p<0,05). 3. IGB <0,5 se coreleaza cu leziunile angiografi ce tip tromboza extinsa/stenoze etajate, iar IGB + IMT>0,9 mm cu subgrupurile clinice (t-test). 4. Leziunile angiografi ce tip tromboza caracterizeaza stadiile III-IV, diabetul zaharat, asocierea fumat + HTA (t-test), iar stenozele izolate stadiul II, dislipidemia ± IMT>0,9 mm.Concluzii: 1. AOMI in populatia studiata este frecvent o “boala sistemica”; determinarea IGB si IMT creste acuratetea evaluarii clinice. 2. Diagnosticul se stabileste tardiv si este corelat cu stadiul clinic avansat si cu leziuni angiografi ce extinse. 3. Profi lul cardio-metabolic este slab controlat in momentul diagnosticului. 4. Este necesara implementarea unui sistem integrat de pre-ventie, depistare activa si tratare agresiva a bolii arteriale periferice.

Clinical and angiographicprofile of patients with lower extremity arterial disease M.D. Datcu, Viviana Aursulesei, D. Iliescu,Irina Costache, Liliana Slatineanu Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi

Objectives: 1. to identify the vulnerable patient with peripheral (lower extremity) arterial disease PAD accor-ding to the clinical status and cardio-metabolic risk factors. 2. to establish clinical and angiographic corre-lations.Material and methods: retrospective analysis of a cohort including 1432 consecutive patients, hospitalized between 2002-2008, with certain diagnosis of PAD. Th e diagnosis protocol included history interview, clinical arterial exam (29% stage II B Leriche), conventional risk factors profi le (mean age 56.4±4.5 years, 87.3% males, 81.6% active smokers, 37.8% diabetes, 4.3% obese, 42.7% dyslipidemia, 39% arterial hypertension,

19.7% genetic factor, 23.8% NCEP-ATP criteria for metabolic syndrome, 22% prior revascularization + amputation, 25.7% prior cardio vascular morbidities, 58% 2 risk factors), angiography (82% thrombosis: 45.4% superfi cial femoral artery-SFA, 7.4% profunda femoral artery-PFA, 11% iliac arteries, 4.3% popliteal artery, 26.2% calf arteries, 5.7% occlusion of lower limb arteries), 18% stenosis (unique/multiple, 77% of SFA). Ankle-brachial index (ABI) was evaluated in 627 patients (43.7%). Arterial disease in other territories was evaluated by clinical exam, vascular ultrasound (atheroma plaques, intima-media thickness IMT in 582 patients-40.6%), ecg and echocardiography.Results: 1. Th ere are some clinical subgroups: 43% PAD without other manifest cardiovascular disease; 27.8% PAD+coronary disease; 13.5% PAD+cerebrovascular disease; 15.7% multiple arterial disease. 2. Glycemic values, systolic blood pressure, active smoking are independent predictors of severe clinical PAD (ANCO-VA); in diabetic patients it is a signifi cant corre lation with associated risk factors/manifest clinical arterial disease in other territories (p<0.05). 3. ABI<0.5 is related with extensive thrombotic lesions/multiple ste nosis; ABI + IMT>0.9 mm is related with clinical subgroups (t-test). 4. Angiographic thrombotic lesions are associated with stages III-IV, diabetes, smoking + arterial hypertension (t-test) and unique stenosis with stage II, dyslipidemia ± IMT>0.9 mm.Conclusions: 1. PAD in the studied cohort is oft en a “systemic disease”; using ABI and IMT the accuracy of clinical evaluation is higher. 2. Th ere is a tardive diagnosis for PAD, related with advanced clinical status and extensive angiographic lesions. 3. Cardio-metabolic profi le has a poor control at the moment of diagnosis. 4. It is strongly necessary to create an integrated system for prevention, active detection and aggressive therapy for PAD.


71. Putem evalua prin ecografie vasculara modificarile functiei endoteliale la pacientii cuinsuficienta cardiaca? Liliana Slatineanu, Viviana Aursulesei,Georgeta DatcuUniversitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa“ Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Scop: Multe studii publicate pana in prezent in litera-tura au demonstrat existenta unei relatii puternice intre disfunctia endoteliala si insufi cienta cardiaca. Obiectivul acestui studiu a fost de a evalua disfuncţia endotelială prin ecografi e vasculara (o metoda nu foarte scumpa, relativ usor de efectuat, dar desi stan dardizata inca nevalidata pentru aceasta categorie de pacienti) la pacienţii cu insufi cienţă cardiacă cronică (ICC).Material şi metodă: Lotul de studiu a inclus 71 de pacienţi cu ICC (clasa II-IV NYHA) având vârsta medie de 72,07± 3,2, din care 50,7% barbaţi şi 49,3% femei. Toţi pacienţii au avut fracţia de ejecţie (FE) sub 40%. Criteriul de selecţie a fost cardiomiopatie dilatativă ische mică şi/sau alcoolică. Au fost excluşi pacienţii cu valvulopatii, cardiopatii congenitale sau alte afecţiuni care ar fi putut infl uenţa rezultatele (hipertensiune arte-rială, infarct miocardic acut, angina pectorala, accident vascular cerebral recent, dislipidemie, diabet zaharat). La toţi pacienţii s-au efectuat o serie de determinări hematologice şi biochimice uzuale, electrocardiograma, radiografi a toracică. Ecocardiografi c s-au măsurat di-men siunile cavităţilor cardiace, fracţia de ejecţie (FE), fracţia de scurtare (FS), presiunea în artera pulmonară, regur gitările valvulare. Am evaluat debitul cardiac (DC), indexul cardiac (IC) şi rezistenţa vasculară sis-te mică (RVS). Prin ecografi e vasculară am evaluat vaso dilataţia dependentă (FMD) şi independentă de endo teliu (EID). Măsurătorile s-au efectuat la nivelul arterei brahiale. Cu ajutorul formulelor de calcul am deter minat complianta si distensibilitatea.Rezultate: FMD a fost scăzută la toţi pacienţii cu ICC (7,574±0.8%), mai ales în lotul de femei faţă de bărbaţi (6.54±0.57%, versus 8.61±0.48%). Vasodilataţia independentă de endoteliu a avut o valoare medie de 12.86±1.3% (14.61±1.01% la bărbaţi şi 11.18±1.45% la femei). Presiunea arterială medie a fost de 97.43 ± 6.78mmHg. FMD s-a corelat cu FE (p<0.017) şi FS

(p<0.002). EID a prezentat o relaţie semnifi cativă sta-tistic cu DC (p<0.005) şi IC (p<0.012). RVS se corelează invers cu EID (p<0.017). Distensibilitatea a scăzut pro gresiv cu creşterea clasei NYHA (de la clasa IV: 1.02±0.11 kPa% la clasa II: 1.57±0.17 kPa%, p<0.05). Com plianţa a avut o evoluţie asemănătoare (p<0.01). Atât complianţa cât şi distensibilitatea s-au corelat cu vasodilataţia dependentă de endoteliu, aceasta pre zentând variaţii semnifi cative în relaţie cu FE (p<0.005). Parametrii hemodinamici generali (DC, IC, RVS) si presiunea sistolica in artera pulmonara nu au pre zentat relatii semnifi cative statistic cu vasodilatatia depen denta si independenta de endoteliu. Pe alta parte, com plianta si distensibilitatea arteriala s-au corelat cu RVS (p<0.05, respectiv, p<0.047) si, la un nivel mediu, cu DC si IC (valori ale p intre 0.06 si 0.088).Concluzii: Rezultatele studiului au demonstrat că dis-funcţia endotelială este prezentă la toţi pacienţii cu insu fi cienţă cardiacă. Vasodilataţia mediată de fl ux se corelează atât cu parametrii elastici arteriali cât şi cu seve ritatea clinica a afecţiunii. Paramentrii elastici arte-riali pot fi utilizati in evaluarea hemodinamica a pa-cientilor cu insufi cienta cardiaca.

We can to evaluate endothelial function used vascularultrasound in heart failure? Liliana Slatineanu, Viviana Aursulesei,Georgeta DatcuUniversitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Objective: Many studies indicate un strong relation between endothelial dysfunction and heart failure. Th e aim of the study was to evaluate endothelial function by vascular ultrasound (the method not expensive and relatively easy to perform) in chronic heart failure (CHF) patients.Matherial and methods: We enrolled 71 patients (mean age 72,07± 3,2, 50,7% men and 49,3% women) with CHF (II-IV NYHA class). Th e selection criteria were ischemic or alcoholic dilatative cardiomyopathy with ejection fraction lower than 40%. We excluded patients who suff ered from valvulopathies, congenital heart diseases


POSTER II

and other conditions which could infl uence the results (hypertension, acute myocardial infarction, stroke, dysli pidemias, pectoral angina, diabetes mellitus). All patients were assessed with usual hematologic and biochemical tests, electrocardiogram, chest X-ray. Th e echocardiographic assessment evaluated the heart chambers dimensions, left ventricular ejection frac tion (EF) and shortening fraction (SF), systolic pul mo nary artery pressure, valvular regurgitation. We deter mined cardiac output (CO), cardiac index (CI), systemic vascular resistance (SVR). Th e vas-cular echo graphy evaluated the parameters of the bra-chial artery. Flux mediated vasodilation (FMD) and endothelial independent vasodilation (EID) was mea-sured by vascular ultrasound in the brachial artery. We determined compliance and distensibility. Results: Th e fl ow mediated dilatation was decreased for all the studied patients (7,574±0,8%), more in women (6,54±0.57%) than in men (8,61±0.48%). Th e fl ow inde pendent dilatation was 12.86±1.3% (14.61±1.01% in men and 11.18±1.45% in women). Mean arterial pre ssure was 97,43±6,78 mmHg. FMD was correlated with EF (p<0.017) and SF (p<0.02). EID was correlated with CO (p<0.005) and CI (p<0.012). SVR is inversely correlated with EID (p<0.017). Th e distensibility pro gressively decreases with the aggravation of the heart failure (from class IV: 1.02±0.11 kPa% to class II: 1.57±0.17 kPa%, p<0.05). Th e compliance had the same trend (p<0.01). Both compliance and disten sibi-lity correlated with fl ow mediated dilatation which pre-sen ted signifi cant variation according to the ejection frac tion (p<0.005). Haemodynamic parameters (CO, CI, SVR) and systolic pulmonary artery pressure was not correlated with FMD and EID. Compliance and disten sibility was correlated with SVR (p<0.05, respec-tively, p<0.047) and, medium level, CO and CI (p beet-ween 0.06 and 0.088).Conclusions: Th e pre sent data indicate that fl ux-me-diated vasodilation and endothelial independent vaso-dila tion can be used to evaluate heart dysfunction and to appreciate haemodynamic state of chronic heart failu re patients. Th e elastic parameters can be used for haemodynamic evaluation of patients with heart failu-re.

72. Comorbiditatile pacientului cu boala vasculara periferica Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei,Irina Girleanu, Anca Marandiuc Universitatea de Medicina si Farmacie ”Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta ”Sf. Spiridon” Iasi

Scop: evaluarea comorbidităţilor întâlnite la pacienţii cu arteriopatie obliterantă membrele inferioare (AOMI) şi implicaţiile prognostice ale acestora.Metodă şi material: studiul a cuprins 127 pacienţi cu AOMI stadiul II-IV, internaţi în Clinica I Cardiologică Iaşi, în perioada ianuarie 2005-martie 2008, în vederea explorării arteriografi ce. Diagnosticul de AOMI a fost presupus clinic şi confi rmat paraclinic prin indicele glez nă braţ şi angiografi e sau angioRM a arterelor mem brelor inferioare. Evaluarea comorbidităţilor a vizat: 1. afecţiunea cardiacă - hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică (istoric de infarct miocardic acut sau angină pectorală), insufi cienţă cardiacă, cardio-miopatia dilatativă alcoolică- evaluate prin ECG şi eco car diografi e; 2. asocierea diabetului zaharat; 3. afec-tarea renală aterosclerotică- clearance de creatinină; 4. afec tarea cerebrovasculară (istoric de AVC sau AIT); 5. profi l lipidic.Rezultate: 86,6% din pacienţii internati cu AOMI au prezentat afecţiuni asociate care susţin ideea ca pacien tul arteriopat este un plurivascular: HTA 85%, disli pidemie 70%, diabet zaharat 33%, afectare renală atero sclerotică 53,5%. Din totalul pacienţilor incluşi în stu diu 56,6% aveau afectare coronariană şi 4,7% aveau istoric de AVC şi AIT.Concluzii: pacientul arteriopat este un plurivascular şi necesită o evaluare complexă şi atentă sub aspectul factorilor de risc aterosclerotici şi a afectării în cadrul acestora a organelor ţintă (cord, creier, rinichi). Aso-cierea acestor comorbidităţi are un impact negativ asupra prognosticului şi evoluţiei acestor pacienţi.


Comorbidities in patients with peripheral arterial disease Irina Costache, M.D. Datcu, Viviana Aursulesei,Irina Girleanu, Anca Marandiuc Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T. Popa” Iasi, Clinica I Medicala Cardiologica, Spitalul Clinic de Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi

Purpose: the evaluation of co-prevalence of athero-sclerotic vascular disease in patients with peripheral arterial disease and the impact on patient’s prognosis. Method and material: we enrolled data from 127 pa-tients with lower extremity peripheral arterial disease stage II-IV, admitted in Iasi Cardiology Clinic I, bet-ween January 2005-March 2008, for angiographic explo ration. Diagnosis of peripheral arterial disease (PAD) was presumed clinically and confi rmed by ankle brachial index and angiographic or angioRM explo-rations of lower extremity arteries. Th e assessment of comorbidities involved: 1. cardiac diseases- arterial hypertension, cardiovascular arterial disease (history of acute myocardial infarction or angina), heart failu-re, alcoholic cardiomiopathy – evaluated by ECG and echocardiography; 2. diabetes mellitus; 3. renal func-tion – evaluated using serum creatinine clea rance; 4. cerebrovascular disease (history of stroke or transient ischemic attack); 5. lipids abnormalities. Results: 86.6% of patients with PAD had comorbidities which support the idea that the patient with PAD has a plurivascular disease. PAD patients were more likely to have widespread atheromatous disease in multiple vascular beds (72,4%). Hypertension was associated in 85% of cases, dyslipidemia in 70% of cases, diabetes in 33% of cases and impaired renal function in 53,5 of cases. We found that from 127 men with PAD 56.6% had coronary artery disease and 4,7% had an ischemic cere bral infarction.Conclusion: the patient with PAD needs a complex and careful evaluation of atherosclerotic risk factors and target organs damage (heart, brain, and kidney). Th e association between comorbidities has a negative impact on the prognosis and subsequent evolution of the patient.

73. Severitatea embolieipulmonare la pacienţii spitalizaţi cu tromboză venoasă profundă a membrelorinferioare – studiu retrospectivMihai Balint, Rodica Avram, Florina Pârv,Claudiu Popa, Tudor CiocârlieUniversitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara, Clinica de Cardiologie, Spital Clinic Judeţean de Urgenţă, Timişoara

Scopul lucrării: Am efectuat un studiu retrospectiv privind existenţa unei relaţii între gradul de extindere a trombozei venoase profunde (TVP) a membrelor inferioare, factorii de risc asociaţi şi severitatea emboliei pulmonare (EP) la pacienţi internaţi.Material şi metodă: Studiul retrospectiv a inclus 288 de pacienţi (cu vârste între 24 şi 89 de ani) cu TVP a membrelor inferioare dintre care 78 (27%) cu EP, spitalizaţi în Clinica de Cardiologie în ultimii 6 ani. Diagnosticul s-a pus pe baza tabloului clinic, a modi-fi cărilor electrocardiografi ce, pe datele de eco car-diografi e şi ultrasonografi e Doppler vasculară pentru TVP şi, respectiv, pe informaţiile furnizate de explo-rările imagistice (radiografi e toracică, scintigrafi e de per fuzie pulmonară şi, mai recent, angiotomografi a com puterizată de tip multislice) pentru EP.Rezultate: Am înregistrat 151 pacienţi (52,43%) cu TVP gambieră (grupul A), 132 pacienţi (45,83%) cu TVP iliofemurală (grupul B) şi 5 pacienţi (1,73%) cu TVP extinsă la întreg membrul inferior (grupul C). Am remarcat predominenţa sexului feminin, indiferent de localizarea TVP (72,18% în grupul A, 65% în grupul B şi 80% în grupul C). Cei 78 de pacienţi internaţi cu EP au cuprins 52 de femei (66,67%) şi 26 de bărbaţi (33,33%), TVP iliofemurală ca substrat morfopatologic fi ind mai frecventă (51,28%) decât cea gambieră (43,58%). EP pe fond de TVP gambieră a fost întâlnită predominant la pacienţi tineri (vârstă medie 37,1±10,3 ani) care au avut intervenţii chirurgicale fără protecţie prealabilă cu anticoagulant (7 cazuri), graviditate (5 cazuri), obezitate (5 cazuri), tumori maligne avansate (4 cazuri), dar şi la cei vârstnici (peste 65 de ani), cu obezitate (5 cazuri), imobilizare prelungită la pat (4 cazuri) şi cu tumori maligne (4 cazuri). EP pe fond de TVP iliofemurală a fost mai frecventă la pacienţii vârstnici cu imobilizare prelungită la pat (10 cazuri),


POSTER II

obezitate (8 cazuri), intervenţii chirurgicale neprotejate cu anticoagulant (6 cazuri), neoplazii (6 cazuri), pe când pacienţii tineri (vârsta medie 40,6±2,5 ani) au fost afectaţi prin obezitate (7 cazuri), intervenţii chirurgicale neprotejate cu anticoagulant (5 cazuri) şi neoplazii (2 cazuri). Au decedat 18 pacienţi prin cord pulmonar acut, 6 (33,33%) cu TVP gambieră şi 12 (66,67%) cu TVP iliofemurală, având condiţii favorizante neoplazii (6 cazuri), imobilizare prelungită la pat (6 cazuri), obezitate (4 cazuri) şi intervenţii chirurgicale anterioare (2 cazuri). Jumătate dintre pacienţii decedaţi aveau asociată şi patologie cardiacă severă.Concluzii: Sexul feminin, neoplaziile, imobilizarea prelungită la pat, obezitatea, intervenţiile chirurgicale neprotejate prin anticoagulare şi patologia cardiacă severă constituie factori de risc în strânsă legătură cu prognosticul defavorabil în EP. Aceste condiţii par să fi e la fel de importante ca şi localizarea topografi că a TVP, impunând ca o necesitate profi laxia cu anticoagulant a EP.

Severity of pulmonaryembolism in hospitalizedpatients with lower limbdeep vein thrombosis –a retrospective studyMihai Balint, Rodica Avram, Florina Pârv,Claudiu Popa, Tudor CiocârlieUniversity of Medicine and Pharmacy “Victor Babeş” Timişoara, Cardiology Clinic, Emergency CountyHospital, Timişoara

Introduction: We explored the relationship between deep vein thrombosis (DVT) spreading degree, asso-ciated risk factors and pulmonary embolism (PE) in hospitalized pacients.Materials and methods: Th is retrospective study included 288 patients (age 24 to 89 years) admitted for DVT, 78 of them (27%) for PE and all of them hospitalized in Cardiology Clinic during last 6 years. Diagnosis was based on clinical features, electro-cardiographic changes, echocardiographic and vascu-lar Doppler ultrasonography data for DVT and, res-pectively, on informations provided by chest X-ray

exa mination, perfusion lung scintigraphy and, lately, multislice chest CT scan for PE.Results: We recorded 151 patients (52,43%) with calf DVT (group A), 132 patients (45,83%) with iliofemural DVT (group B) and 5 patients (1,73%) with total lower limb DVT (group C). We noted the preponderance of women irrespective of DVT spreading degree (72,18% in group A, 67,88% in group B and 80% in group C). Th e 78 patients admitted for PE consisted of 52 women and 25 men. Th e iliofemural DVT as underlying base was more frecquent (51,28%) than calf DVT (43,58%). Calf DVT related PE was recorded in young patients (mean age 37,1±10,3 ani) who suff ered unprotected by anticoagulation surgical procedures (7 cases), pregnancy (5 cases), obesity (5 cases), advanced malignant tumors (4 cases) and in elderly (over 65 years) with obesity (5 cases), prolonged bed immobilization (4 cases) and malignancy (4 cases). Iliofemural DVT related PE was nore frecquent in elderly with prolonged bed immo-bilization (10 cases), obesity (8 cases), unprotected by anticoagulation surgical procedures (6 cases), neo-plasic disease (6 cases), while young patients (mean age 40,6±2,5 ani) were aff ected by obesity (7 cases), unprotected by anticoagulation surgical procedures (5 cases) and neoplasic disease (2 cases). 18 patients died by acute cor pulmonale, 6 of them (33,33%) having calf DVT and 12 (66,67%) iliofemural DVT, associated with malignancy (6 cases), prolonged bed immobilization (6 cases), obesity (4 cases) and surgical procedures (2 cases). Half of death patients were suff ering associated severe cardiac disease.Conclusions: Women, malignancy, prolonged bed immo bilization, obesity, unprotected by anticoagulation surgical procedures and severe cardiac disease are risk factors associated to poor prognosis in PE and they seem to have the same importance as DVT location. Th erefore in these circumstances PE prophylactic the-rapy becomes necessary.


74. Acuratetea ecocardiografiei ultraportabile in evaluareapatologiei cardiace – studiu comparativ cu ecocardiografia standardSorin Giusca, Ruxandra Jurcut, Razvan Ticulescu, Dafina Dumitru, Aurora Vladaia, Oana Savu,Ramona Cazacu, Carmen GinghinaDepartamentul de Cardiologie, Institutul de Boli Car-diovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu “, Bucuresti

Obiective: Dezvoltarea tehnologica din ultimele decade a permis miniaturizarea ecocardiografelor ceea ce a dus mai departe la o crestere a portabilitatii. Obiectivul stu-diului nostru a fost evaluarea rolului clinic si educa tio-nal a unui aparat ecocardiografi c ultraportabil (EcUP) utilizat de catre un medic rezident cardiolog in ana liza diferitelor aspecte morfologice ale cordului.Materiale si metode: 56 de pacienti consecutivi inter-nati in Departamentul de Cardiologie al Institutului de Boli Cardiovasculare “Prof Dr C. C. Iliescu” au fost examinati de catre medici rezidenti cu nivel 1 de prega-tire (criterii ASE) utilizand un EcUp cu soft dedicat eva luarii cordului capabil de redare imagini in mod B. Stan dardul de aur pentru comparatie a fost examenul eco cardiografi c efectuat de catre medici specialisti cu nivel 3 de pregatire in ecocardiografi e utilizand aparate cu dotari standard (ESD). Au fost analizati mai multi parametri: tulburari de cinetica segmentare (TCS), modi fi cari la nivelul valvei mitrale (MVM), modifi cari la nivelul valvei aortice (MVA), prezenta lichidului peri-car dic (LP), dilatarea si hipertrofi a de ventricul stang (VS). Analiza statistica a presupus determinare coefi -cientului kappa de corelatie (k), sensibilitatii (Sn), speci-fi citatii (Sp), valorii predictive negative (VPN) si pozi-tive (VPP) pentru fi ecare dintre parametrul studiatRezultate: Pe baza ecogenicitatii, examinarile cu EcUp si ESD au fot posibile la 52 dintre cei 56 de pacienti (26 femei, varsta medie 60±11.95 ani). Analiza TCS a aratat o corelatie moderata (k=0,56) cu evaluarea stan dard. Corelatii substantiale au fos evidentiate in cazul ana-lizei MVM (k=0,72), MVA (k=0,76) si LP (k=0,65). In cazul dilatarii de VS corelatia a fost excelenta (k=0,81), evaluarea hipertrofi ei VS avand o corelatie substan tiala (k=0,67). Sp foarte bune s-au inregistrat in cazul eva-laurii valvulopatiilor si efuziunii pericardice (MVM - 97,4%, MVA - 100% si LP - 100%) cu rezultate totusi

infe rioare in cazul Sn si VPN. O evaluare hemodinamica completa a valvelor prostetice si native precum si a hiper tensiunii pulmonare nu a fost posibila datorita limitarilor tehnice.Concluzii: EcUp este un instrument util in evaluarea in salon a pacientilor din punct de vedere al dimensiunilor si grosimii peretilor ventriculari, functiei sistolice a ven-tricului stang si a valvulopatiilor semnifi cative. Totusi, pre zinta limitari tehnice in ceea ce priveste analiza hemo dinamica, un element important in practica car-diologica. Nu in ultimul rand, EcUp se poate dovedi un dispozitiv util in pregatirea medicilor rezidenti cardio-logi daca este combinat cu ESD.

Accuracy of hand-heldechocardiography for bedside diagnostic evaluation in atertiary cardiology center – comparison with standard echocardiographySorin Giusca, Ruxandra Jurcut, Razvan Ticulescu, Dafina Dumitru, Aurora Vladaia, Oana Savu,Ramona Cazacu, Carmen GinghinaDepartment of Cardiology, Institute of Cardiovascular Diseases “Prof.dr.C.C.Iliescu”, Bucharest, Romania

Objectives: Th e technological advancement seen in recent decades has made possible the development of compact, miniaturized and battery-powered echocar-diographic systems. Th e aim of our study was to assess the clinical and educational role of a basic hand-held echocardiographic device (HHE) used by a trainee in car diology in evaluating diff erent morphological ele-ments of the heart.Methods: 56 consecutive patients (pts) admitted in our Cardiology Department had an echocardiographic exam performed by cardiology trainees with a level 1 train ing in echocardiography (ASE criteria) using a 4th type HHE with B-mode potential only. Th e gold standard for comparison was an echocardiography per-formed by level 3 echocardiographers using a stan dard echocardiography device (SED). Several para meters were analyzed: the presence of wall motion abnor ma-lities (WMA), aortic valve abnormalities (AVA), mitral


POSTER II

valve abnormalities (MVA), the presence of peri cardial eff usion (PE), as well as the presence of a dila ted or hypertrophied left ventricle (LV). Th e Kappa coeffi -cient of correlation between the two methods (k) was determined, along with the sensitivity (Sn), speci fi city (Sp), negative predictive value (NPV) and positive predictive value (PPV) for each of the analyzed para-meters.Results: Based on pts echogenicity, both HHE and SED examinations were possible in 52 of the 56 pts (26 women, mean age 60.0±11.9 years). Th ere was a moderate correlation in the assessment of WMA (k=0.56) with a substantial agreement for MVA (k=0.72), AVA (k=0.76) and PE (k=0.65). Th ere was excellent agree ment for LV chamber dilatation identifi cation (k=0.81), with substantial agreement for LV walls hyper-trophy (k=0.67). Valvular and pericardial disease were determined by HHE with good Sp (MVA - 97.4%, AVA -100% and PE - 100%), although the Sn and NPV were lower. A complete hemodynamic evaluation of patients with native or prosthetic dysfunctional valves, as well as pulmonary hypertension, was not possible using HHE due to its technical limitations in determining hemo dynamic parameters.Conclusions: Bedside evaluation using HHE is helpful for assessing LV chamber and walls dimensions, LV systolic function, and signifi cant valvular disease. For technical reasons, the method has limitations regarding hemodynamic assessment, an important issue in the cardiology tertiary center. In a University Cardiology Hospital, HHE may be very useful as a teaching instru-ment in echocardiography for cardiology trainees if combined with SED.

75. Tratamentul hipertensiunii arteriale şi riscul de accident vascular cerebral Floridor Adam, Anca Popa, Raluca Ciomag,Crina Sinescu Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenta”Bagdasar”, Bucuresti

Obiectiv: Numeroase studii confi rma importanta de-tec tarii si tratamentului hipertensiunii arteriale in pre-venirea bolilor cerebrovasculare. Studiul de fata anali-zeaza prevalenta hipertensiunii tratate si netratate la pa cientii cu accident vascular cerebral.

Material si metoda: Au fost luati in studiu121 de pa-cienti cu varste intre 46 si 85 de ani admisi in clinica de cardiologie a spitalului “Bagdasar-Arseni” in perioada februarie 2002-decembrie 2007 pentru diverse patologii cardiace (cardiopatie ischemica, insufi cienta cardiaca con gestiva, hipertensiune arteriala) care dezvolta un acci dent vascular cerebral in cursul spitalizarii sau care au un istoric recent de accident vascular cerebral, avand internari anterioare intr-o clinica de neurologie.Rezultate: Din totalul pacientilor, 67 erau hipertensivi cunoscuti (55,37%), restul neavand istoric de hiper ten-siune (44,63%). Din totalul celor cu istoric de hiper ten-siune 23 de pacienti (34,32%) erau tratati iar 44 (65,68%) erau netratati. Din cei fara istoric de hiperten siu ne 17 pacienti (31,48%) erau hipertensivi nou desco pe riti, res tul fi ind normotensivi. Rezulta o prevalenta tota la a hipertensiunii de 69,42% la pacientii cu accident cere-bral. Dintre hipertensivi doar 23 (27,38%) erau tratati, res tul fi ind netratati inaintea episodului acut.Concluzii: Pacientii cu accident cerebral au o preva-lenta mare a hipertensiunii arteriale. Aproape trei sfer-turi dintre hipertensivi sunt netratati inaintea episo-dului acut cerebral. Aceste date readuc in prim plan importanta preventiei primare a accidentului vascular cerebral prin tratamentul antihipertensiv.

76. Rezultatele postinfarctmiocardic ale terapiei cuIrbesartan la pacientii cuDZ tip 2 si hipertensiviDr. Doina Rosu1, L. Vasiluta1, D. Pascut1, Alina Feiler1, Deliana Tanasie2

1Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Timisoara2Spitalul Clinic Municipal Timisoara

Scopul lucrarii: DZ tip2 si HTA sunt doi dintre fac-torii de risc cei mai agresivi de crestere a riscului de eve ni mente cardiovasculare atat pre cat si postinfarct mio cardic; pentru scaderea riscului este obligatoriu con trolul metabolic si al HTA.

Terapia cu sartani prin inhibarea sistemului reni na-angiotensiva (excesiva postinfarct) poate reali za pro-tectia dubla cardiaca si vasculara (previne remo delarea ven triculara si proliferarea neointimala excesiva endo-teliala) si controlul valorilor TA.


Material si metoda: S-au luat in studiu un numar de 83 pacienti(P) cu DZ tip 2 si hipertensivi care au fost inter nati in T.I. Coronarieni la S. C. J. U. Timisoara timp de 2 ani si care au fost diagnosticati cu infarct mio -cardic acut cu insufi cienta cardiaca KILLIP I-III, fi ind trombolizati cu Streptokinaza/Reteplaza.

La toti P din studiu s-a administrat terapia combinata standard postinfarct la care s-a adaugat Irbesartan intre ziua 4 si ziua 14 in doze progresiv crescande (75mg-300 mg) pana la atingerea tintei terapeutice pentru con-trolul valorilor tensionale (TA <130/80mmHg).

S-au dispensarizat si evaluat periodic P la 1 luna, 6 luni, 1 an, 2 ani prin examene clinice si paraclinice: ECG de repaus, Holter ECG / 24h, test de efort, ecocardio-grafi e, analize de laborator. Designul studiului: S-au impartit cei 83 P in 4 loturi astfel: Lot 1: 24 M <60 ani; Lot 2: 27 M >60 ani; Lot 3: 10 F <60 ani; Lot 4: 22 F >60 ani. Parametrii urmaritii au fost: 1. mortalitatea de cauza cardiovasculara la 1 luna si la 2 ani (endpoint primar); 2. morbiditatea CV la 2 ani (end-point secundar, composit), hospitalizarea pen tru IC, aritmii, recurenta ischemiei active IMA/ angi na instabila, stroke.Rezultate:Evenimente C-V M<60ani M>60ani F<60ani F>60ani GlobalMortalitate CV la o luna 8,3% 11,11% 10% 9,09% 9,6%Mortalitate CV la 2 ani 20,83% 25,92% 20% 27,27% 24,09%Hospitalizare pentru insufi cienta cardiac la 2 ani

37,5% 44,44% 30% 31,8% 36,14%

Aritmii la 2 ani 29,16% 48,14% 30% 50% 39,75%Recurenta infarctului/angina instabila la 2 ani 12,5% 18.5% 10% 13,6% 14,44%

Stroke la 2 ani 8,3% 7,4% 0% 13,6% 8,4%

Concluzii: 1. Mortalitatea nu difera in functie de sex la aceeasi categorie de varsta, dar creste cu varsta la ambe le sexe. 2. Controlul valorilor TA postinfarct, nu infl u enteaza evolutia spre insufi cienta cardiaca si stro-ke pro babil datorita micro si macroangiopatiei ce au o pon dere superioara, dar pare probabil sa aibe un rol in ameliorarea ischemiei cardiace. 3. Recurenta ischemiei active/ reinfarctului in proportie relativ mica poate fi explicata prin dispensarizarea medicala activa si prin tra tamentul conbinat efectuat (incepand cu reper fuzia miocardica prin tromboliza). 4. Procentul de hospi-talizare pentru insufi cienta cardiaca mai mare la bar bati comparativ cu femeile (la ambele intervale de vars ta) poate fi explicat prin diferenta de factori de risc, acestia fi ind mai agregati la genul masculin. 5. Rata des tul de mare de aritmii poate fi datorata tulburarilor hidro-elec-tro litice si metabolice, neuropatiei autonome car diace, episoadelor de ischemie silentioasa si a exis tentei unei

“cardiomiopatii diabetice”. 6. Terapia cu sarta ni post-infarct miocardic pare sa amelioreze evolutia la acest grup de pacienti diabetici si hipertensivi, dar nece sita a fi con fi rmata pe loturi mai mari de pacienti.

77. Urmarirea evenimentelorcardiovasculare postinfarct miocardic la pacientii cuinsuficienta cardiaca manifesta si disfunctie autonomavegetativa Dr. Doina Rosu1, L. Vasiluta1, D. Pascut1,Deliana Tanasie2

1Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Timisoara2Spitalul Clinic Municipal Timisoara

Scopul lucrarii: Corelat cu marimea unui IMA apare un grad de disfunctie VS (exprimat prin FEVS) si disfunctie autonoma vegetativa(exprimat prin heart rate variability-HRV). Imbalanta tonusului vegetativ este data de cresterea activitatiii Simpaticului (sau scaderea Parasimpaticului) si este relevant la cel putin 7 zile dupa un IMA, putand persista ≥1 an. Vom analiza relevanta evenimentelor CV ulterioare unui IMA in functie de FEVS si HRV. Vom evalua ecocardiografi c (Apical 4C, 2C) VTD, VTS si FEVS. Prin monitorizare ECG Holter 24/ore vom evalua HRV prin 2 parametrii: 1) deviatia standard a intevalelor RR –SDNN (apreciaza tonusul vegetativ global) si 2) barorefl ex sensitivity –BRS (apreciaza raspunsul vegetativ dupa adminstrarea i.v. de fenilefrina sau nitroglicerina, masurandu-se valorile intervalului RR /valorile TA sistolice). Datele din literatura stabilesc ca valorile SDNN <70 msec si BRS <4 msec/mmHg ca fi ind semnifi cative pentru o HRV scazuta. (alterare evidenta a tonusului autonom).Material si metoda: 184 P, 62+-22 de ani, cu IMA cu IC clasa Killip I-III si fara diabet zaharat, internati in T.I. Coronarieni-SCJU Timisoara, trombolizati cu Strepto kinaza/Rapilysine, ulterior tratati cu terapie stan-dard. Dupa faza acuta IMA, s-a efectuat in ziua 7-10 evaluarea ecocardiografi ca FEVS si determinarea HRV, repetata la 3luni, 1an si 2 ani. P au fost divizati in 4 lo-turi: Lot1: 92P cu FE<30% din care 58P (63%) cu HRV


POSTER II

sca zuta si 34P(37%) cu HRV normala; Lot 2: 92P cu Fe >30% din care 51P(55%) cu HRV scazuta si 41P \(45% cu HRV normala). Astfel s-au format Lot 3: 109 P cu HRV scazuta indiferent de FE format (indi ferent de FE) si Lot 4: 75 P cu HRV normal (indiferent de FE).

Parametri urmariti Lot1 Lot2 Lot3 Lot4Mortalitatea la 3 luni 11,9% 7,6% 12,8% 5,66%Mortalitatea la 1 an 15,67% 7,6% 16,5% 8%Mortalitatea la 2 ani 21,7% 19% 25,68% 12%Hospitalizare la 2 ani pt. IC 35,8% 30% 33% 32%Aritmii la 2 ani 26,8% 20,6% 28% 17,3%Recurenta ischemiei la 2 ani 14,1% 12,24% 15,59% 12%

P s-au urmarit si evaluat in functie de urmatorii para-metrii: mortalitate la 3 luni si 2 ani, hospitalizarea pt IC agravata (defi nita ca scaderea ecocardiografi ca cu mai mult de 10% a FEVS), prezenta aritmiilor, recurenta ische miei/infarctului.Concluzii: 1. HRV scazuta postIMA este un predictor inde pendent pentru mortalitatea la 3 luni si un an si arit mica (la fel ca si FEVS), iar asocierea cu o FEVS <30% amplifi ca acest risc. 2 HRV nu s-a corelat sem-ni fi cativ statistic fata de FE referitor la cresterea spi-ta lizarii pt IC, recurenta ischemiei si mortalitatea la 2 ani. Analizarea cazurilor a relevat ca HRV scazuta la un pacient postIMA, nu se coreleaza neaparat cu intin derea si localizarea infarctului, varsta sau sex, fi ind un parametru care se necesita a fi determinat individual, neputand fi predictibil; in schimb FEVS se coreleaza foarte bine cu intinderea infarctului. Totusi chiar si pa cientii cu FEVS buna pot avea un prognostic rezervat. 3. Evoultia nefavorabila la acesti pacienti este infl uentata de aparitia disfunctiei autonome care face ca riscul acestor pacienti sa fi e comparabil cu riscul diabeticilor. Din acest motiv, evolutia pacientilor care prezinta dis functie autonoma nu este in totalitate legata de FEVS. 4. Desi este o metoda simpla si ieft ina, limitarea aplicarii sale (indicatie de clasa II b in ghiduri) deriva din faptul ca se aplica de obicei la pacientii in ritm sinusal, (oricum P cu fi brilatie atriala si tahicardii ventriculare au un risc crescut de evenimente CV). De asemenea HRV poate fi infl uentat de IC preexistenta, noi episoade ischemice, infectii, tulburari HE si EAB, interferente medicamentoase (dar nu e infl uentat de betablocante).

5. Determinarea celor 2 markeri (FEVS si HRT), pe langa alte metode neinvazive utilizate (test de efort, po-tentiale tardive, alternanta ST, dispersia QT etc.) cuan-ti fi ca P cu risc crescut si stabileste indica tiile inva zive de coronaroangiografi e si studiu electro fi zio logic (la ne vo ie implant de implantabil cardioverter defi brilator –ICD).

The influence of cardiacperformance and heartrate variability overpost-myocardial infarctionevolutionDr. Doina Rosu1, L. Vasiluta1, D. Pascut1, Alina Feiler1, Deliana Tanasie2

1Academic County Emergency Hospital Timisoara2Municipal Clinical Hospital Timisoara

Objective: Th e severity of left ventricular dysfunction (LVEF) and vegetative dysfunction (heart rate varia bi-lity- HRV) is directly proportional with the extension of the MI. Vegetative tonus imbalance, which can be caused by an increase in sympathetic activity or a de-crease of parasympathetic activity, becomes relevant at least 7 days aft er an AMI and can last over a year. We shall analyze post-AMI cardiovascular events using LVEF and HRV as parameters. We shall evaluate EDV, ESV and LVEF through echocardiography (Apical 4C, 2C). HRV will be evaluated using ECG Holter 24h moni toring as follows: 1) RR standard deviation SDNN (global vegetative tonus evaluation) and 2) barorefl ex sensitivity –BRS (evaluates vegetative response aft er intra venous administration of fenilefrine and nitrogly-cerine by measuring RR intervals and Systolic BP le-vels). Current data suggests that SDNN under 70 msec and BRS <4 msec/mmHg correlate with low HRV. (clear alteration of vegetative tonus).Material and methode: 184 P, with ages 61±22 years, by sex 110M and 74F, with AMI and HF Killip I-III, non diabetic, admitted in the Intensive Care-Coronary Unit of Emergency County Hospital Timisoara .All the patients received thrombolytic therapy (streptokinase/reteplase), aft er which standard treatment was administered. Aft er the acute faze of the AMI, in the 7th-10th day, there has been done an echocardiographic evaluation of the LVEF and the HRV, repeated aft er 3 months, 1 year and 2 years. Th e patients have been divided in 4 groups: Group 1: 92P with EF<30% from which 58P (63%) with lowered HRV and 34P(37%) with normal HRV; Group 2: 92P with EF>30% from which 51P(55%) with lowe red HRV and 41P (45% with normal HRV). Th ese patients have also been regrouped in Group 3: with 109 P with lowered HRV and Group 4: with 75P with normal HRV, both regardless of the LVEF.


Followed Cardiac Events Group 1 Group 2 Group 3 Group 4Mortality at 3 months 11,9% 7,6% 12,8% 5,66%Mortality at 1 year 15,67% 7,6% 16,5% 8%Mortality at 2 years 21,7% 19% 25,68% 12%Hospitalisation for CI in 2 years 35,8% 30% 33% 32%Arithmyas in 2 years 26,8% 20,6% 28% 17,3%Th e recurence of the ischemya in 2 years 14,1% 12,24% 15,59% 12%

Th e patients have been folowed up and evaluated by the next parameteres: mortality at 3 months,1 and 2 years, hospitalization for aggravated HF (defi ned by the echografi c lowerage with more than 10% of the LVEF), the presence of the arithmyas, the recurrence of the ischemia/infarct.Conclusions: 1. Post AMI lowered HRV is an indepen-dent predictor for the mortality at 3 months and 1 year, and for the arrhythmias at 2 years (LVEF as well), and the association between HRV and LVEF <30% amplifi es this risk. 2. Statistically HRV has not been signifi cantly corelated with the EF regarding the higher rate of the admittance for HF, recurrent ische mya and mortality at 2 years (probably enhanced HRV aft er life style changes,including physical eff ort).Th e ana lisys of the cases revealed that the lowering of the HRV at a patient aft er an AMI ,does not necessarily correlate with the extention and localization of the infarct, age or sex, because it is a parameter that needs to be individually determined, and it is not pre dictable; meanwhile, LVEF correlates very well with the extention of the infarction. Still, even the patients with preserved LVEF can have a reserved prognosis. 3. Th e unfa vorable evolution of this patients is infl uenced by the autonom dysfunction, which makes these patients risk comparable with that of the diabetic patients. For this reason, the evolution of the patients with vegetative dysfunction is not completely related with LVEF. 4. Although it is a simple and cheap method, the limitation of its applicability (Class II b indication in the guides) comes from the fact that is usually used on patients with sinusa rhythm(patients with AF and VT have a higher risk for cardio-vascular events). Also, HRV can be infl u en-ced by pre-existent HF, new ischemic episodes, infec-tions, hidroelectrolithic balance and acid-base balance changes, drug related interferences (but it is not infl u-enced by the beta blockers) 5. Th e determination of the 2 markers (LVEF and HRV), next to other non-invasive tests (eff ort test, late potentials, ST segment alternance, QT range) quantifi es the patients with a higher risk and establishes the indication for invasive coronarography (lowered HRV probably means a bad reperfusion)and electrophysiological studies (if needed defi brillator car-dioverter implant ICD).

78. Tahicardii polimorfeasociate disfuncţiei de nodsinusal – modalitate de debut în displazia aritmogenă deventricul drept la vârstnic Mihaela Grecu, Andrei Lozba, Mircea Balasanian, Cristian Statescu, Catalina Arsenescu GeorgescuInstitutul de Boli Cardiovasculare Iaşi “Prof. Dr. George I. M. Georgescu”

Introducere: Displazia aritmogenă de ventricul drept (DAVD) este o cardiomiopatie caracterizată prin infi l-trarea grăsoasă a peretelui ventricular drept având ca expresie clinică sincope, tahiaritmii ventriculare sau moarte subită, apărute la pacienţi tineri. Pâna în prezent au fost publicate doar cazuri sporadice de DAVD cu debut clinic tardiv, după 65 ani.Obiective: Prezentăm evoluţia unui pacient de 67 ani, cu episoade paroxistice recente de fi brilaţie atrială (FAP) pe fond de bradicardie sinusală, care ne-a fost adresat pentru un episod lipotimic survenit în repaus, însoţit de palpitaţii cu ritm rapid, cu durată de peste o oră. Suspiciunea clinică a fost de fl utter atrial cu conducere atrioventriculară 1:1 având în vedere antecedentele de disfuncţie de nod sinusal şi FA. În criză prezenta tahicardie de complex larg, cu aspect de BRS, 220/min, cu criterii morfologice de tahicardie ventriculară (TV), ce a impus cardioversie electrică. Monitorizarea Holter a evidenţiat ritm sinusal bradicardic 34-80/min, cu QRS cu aspect de bloc de ram drept permanent, cu episoade scurte de FAP, numeroase ESV sistematizate şi episoade de TV nesusţinută. Potenţiale ventriculare tardive prezente. Ecocardiografi c s-a observat VD dila-tat (41mm) şi hipertrabeculat, asociind disfuncţie sis-tolică şi anevrism al peretelui lateroinferior al VD. Coro-narografi a a exclus etiologia ischemică a TV. Studiul electro fi ziologic endocavitar a ridicat suspiciunea pre-zenţei unui substrat stuctural ventricular drept, DAVD, întrucât stimularea ventriculară programată, realizată în fi brilatie atrială persistentă, a indus TV cu origine dreaptă, dar cu morfologie diferită de cea a tahicardiei clinice, cu degradare hemodinamică, cu răspuns la stimu-lare overdrive. Inducţia de TV susţinută cu caracter poli morf a reprezentat un criteriu major de diagnostic al DAVD. Datorită indisponibilităţii unui defi brilator implantabil, s-a optat pentru terapia combinată, aso-ciind Amiodarona unui cardiostimulator de tip VVI.


POSTER II

La 6 luni post procedural pacientul este asimptomatic, în ritm ventricular stimulat, fără tahiaritmii susţinute la monitorizarea Holter. Concluzii: DAVD poate se poate manifesta tardiv printr-un spectru larg de tahiaritmii (fi brilaţie atrială, tahicardie ventriculară polimorfă, bradicardie sinusală), deşi clasic debutul său este în decadele 2-4 de viaţă. Cardiostimularea electrică permanentă în combinaţie cu medicaţia antiaritmică poate reprezenta o soluţie tera peutică la pacientul vârstnic.

Polymorphic tachycardiasassociated with sick sinussyndrome – a type of onset in arrhythmogenic rightventricular dysplasia inaged personsMihaela Grecu, Andrei Lozba, Mircea Balasanian, Cristian Statescu, Catalina Arsenescu GeorgescuCardiovascular Diseases Institute “Prof. Dr. George I. M. Georgescu” Iasi

Introduction: Arrhytmogenic right ventricular dyspla-sia (ARVD) is a cardiomyopathy characterized by fatty infi l tration of right ventricular (RV) wall, with clinical mani festations such as syncopes, ventricular tachyar-rhyt mias and sudden death, appearing especially in young patients. Th ere have been reported sporadic ca-ses of ARVD with late onset (aft er 65 years of age).Objectives: Th ere is presented the evolution of a 67 year old patient, with recent episodes of paroxysmal atrial fi brillation (PAF) appearing on sinus bradycardia (SB), that was referred to us for an episode of lipothymia during rest, associated with fast rate palpitations, with a duration of over an hour. Th e clinical hypotesis was atrial fl utter with 1:1 atrioventricular conduction, due to the history of sick sinus syndrome and PAF. Th e ECG recorded during the episode revealed broad complex tachycardia 220/min, left bundle branch block aspect, with morphological criteria for ventricular tachycardia (VT), that imposed electrical DC cardioversion. Th e Holter monitoring revealed SB 34-80/min, per manent right bundle branch block, short episodes of PAF,

frequent systematized premature ventricular beats and episodes of non sustained VT. Late ventricular po ten -tials were present. Ecocardiography revealed a dila ted (41 mm) and hypertrabeculated RV, asso cia ted with systolic dysfuction and an aneurysm of the infero-lateral wall of the RV. Th e coronarography exclu ded the ischemic etiology of the VT. Th e endocavitary electro-physiological study indicated the suspicion of a RV structural substrate (ARVD), because the programmed ventricular stimulation, performed during PAF, has induced VT with RV origin, with diff erent morphology than that of the clinical tachycardia, with haemodynamic instability, supressed by overdrive stimulation. Th e induction of polymorphic VT represented a major crite-rium for ARVD. Due to the indisponibility of an ICD, the therapeutic solution was the association between amiodarone and VVI pacing. Aft er 6 months of follow-up, the patient is asymptomatic, in ventricular paced rhythm, without sustained arrhytmias revealed by Holter monitoring.Conclusions: ARVD could have a late onset charac te-rized by a multitude of tachyarrhytmias (AF, poly mor-phic VT, SB), in spite of its classical onset in the 2nd – 4th decade. Th e association between permanent pacing and antiarrhytmic drugs could be a therapeutic option in aged patients.

79. Studiu asupra factorilor clinici cu valoare predictiva pentru rezultatul testului de inclinare la pacientii cu risc de sincopa vaso-vagala C. David, C. Podoleanu, M. Dorgo, E. Carasca Clinica Medicala nr 4, UMF Targu Mures, *Ospedali dei Tigulio, Lavagna (GE), Italia

Introducere: Desi sincopa neurocardiogena este con-side rata a fi mai frecventa la tineri decat la varstnici, exista putine studii care au urmarit efectul varstei si severitatii simptomatologiei asupra rezultatului testu-lui de inclinare (TI). Scop: Scopul acestui studiu este ur-marirea corelatiei intre rezultatul TI si aspectele clinice sugestive pentru sincopa neurocardiogena.Metode: Au fost inclusi 84 de pacienti (36 barbati si 48 femei; varsta medie de 34.4±12 ani) cu sincopa re-


curenta si cu o probabilitate mare a etiologiei me dia te nervos inaintea efectuarii testului. Criteriile de pro ba bi-litate mare, pretest, au fost urmatoarele: (1) cel putin 2 episoade sincopale; (2) absenta bolii car dia ce orga nice si traseu ECG normal; (3) varsta <65 ani; (4) isto ric tipic de sincopa mediata nervos, fac tori declan satori plus semne premonitorii; si (5) durata scurta a simpto-mato logiei si recuperare rapida.Rezultate: 65 de pacienti au avut un rezultat pozitiv al TI potentat cu nitroglicerina. In grupul de pacienti cu varsta <35 ani, timpul mediu pana la sincopa a fost de 16,5±8 min inainte de administrarea nitroglicerinei si dupa 4,2±1 min, iar in grupul cu varsta >35 ani, timpul mediu pana la sincopa a fost de 13,1±5 min inaintea administrarii nitroglicerinei iar dupa aceasta 4,1±1 min. Intervalul de timp intre ultimul episod sincopal si initierea TI mai mic de 4 saptamani a fost corelat cu un raspuns pozitiv.Concluzii: Severitatea simptomatologiei si timpul mediu pana la sincopa nu au avut valoare predictiva in studiul nostru pentru rezultatul TI insa varsta pacientilor s-a dovedit a fi un factor predictiv important. Pacientii cu sincopa de etiologie neprecizata trebuie testati cat mai curand fata de momentul ultimului episod sincopal pentru a creste rata raspunsului pozitiv la TI.

Study over clinical factors with predictive value for thehead-up tilt test (hutt)results in patients withneurocardiogenic syncope C. David, M. Dorgo, C. Podoleanu, E. Carasca Clinica Medicala III Targu-Mures

Background: Although neurocardiogenic syncope is thought to be common in the young and rare in the elderly, there are few data evaluating the eff ects of age and symptom burden on the outcome of HUTT. Th e aim of this study is to investigate the correlation between the result of the HUTT and the clinical fi ndings suggestive for neurocardiogenic syncope.Methods: 84 patients (36 men and 48 women; mean age of 34.4 +/- 12 years) with recurrent syncope and high pretest likelihood of neurally mediated syncope

were included. Th e following were considered as high pre test likelihood criteria: (1) at least two syncopal epi sodes; (2) no structural heart disease and normal base line ECG; (3) age <65 years; (4) a typical history of neurally mediated syncope, triggering factors plus pre monitory signs; and (5) short duration of symptoms and fast recovery.Results: 65 patients had a positive HUTT with nitro-glycerin challenge. In the group aged <35 years, the mean time to syncope was 16,5±8 min and aft er nitro-glycerin 4,2±1 min, while in the group >35 years, the mean time to syncope was 13,1±5 min before nitro-glycerin and 4,1±1 min aft er.Conclusions: Th e time interval between the last syn-copal episode and baseline HUTT test bellow 4 weeks was correlated with positive response. None of the measures of symptom burden or mean time to syncope predicted HUTT outcome in our study but the age of the patient strongly predicted HUTT outcome and pa-tients with syncope of unknown origin must be tilted nearest as possible to the last syncope to increase the positive responses of HUTT.

80. Studiu asupra corelatieiintre hipotensiunea ortostatica si indexul diurn la pacientii hipertensivi C. Chebut, C.Podoleanu, M. Dorgo, E. Carasca Clinica Medicala nr 4, UMF Targu Mures, *Ospedali dei Tigulio, Lavagna (GE), Italia

Introducere: Pacientii hipertensivi prezinta diferite mo dalitati de variatie a tensiunii arteriale (TA) atat in decurs de 24 de ore, fi ind clasifi cati in functie de indexul diurn (ID) in dipperi si non-dipperi, cat si in timpul unui stress ortostatic.Scop: Scopul acestui studiu a fost evaluarea corelatiei intre comportamentul TA la pacientii hipertensivi expusi unui stress ortostatic si ID.Metode: Au fost inrolati 67 de pacienti hipertensivi (43 barbati, varsta medie 62 ± 11,9 ani). La toti pacientii s-a monitorizat TA ambulator pe parcursul a 24 de ore. In functie de ID ei au fost impartiti in 2 grupe: non-dipperi (ID <10%, 22 pacienti) si dipperi (ID >10%, 45 pacienti). Toti pacientii au efectuat testul de inclinare


POSTER II

(TI) fara potentare cu nitroglicerina (5 minute in pozitie decliva, 10 minute in pozitie ridicata la 60°). TI a fost efectuat sub terapie medicamentoasa hipotensiva.Rezultate: Hipotensiunea ortostatica, defi nita ca o scadere a TA sistolice cu ≥20 mmHg a fost evidentiata la 17 pacienti (25%) si a fost prevazuta de modelul ten-sional diurn non-dipper: odds ratio (OR) 2,86 cu inter-val de confi denta 95% [1,021-11,622], p <0,05. Nu am gasit nici o diferenta semnifi cativa intre cresterea frec-ventei cardiace in grupurile studiate.Concluzii: In studiul nostru, pacientii hipertensivi cu afectarea scaderii tensionale nocturne (model non-di-pper) au fost mai predispusi la dezvoltarea unei hipo-tensiuni ortostatice comparativ cu cei care au pre zentat o scadere normala sau exagerata a TA nocturne.

Study over the correlationbetween orthostatichypotension and diurnal index in hypertensive patientsC. Chebut, M. Dorgo, C. Podoleanu, E. CarascaClinica Medicala III Targu-Mures

Background: Hypertensive patients show diff erent blood pressure (BP) variation patterns during 24 hours, classifi ed according to diurnal index (DI) into dipper or non-dipper, as well as during orthostatic stress. Th e aim of our study was to asses whether there is a relationship between the behavior of the BP in hypertensive patients exposed to orthostatic stress and the DI.Methods: 67 hypertensive patients were enrolled (43 men, mean age 62±11,9 years). All patients underwent ambu latory blood pressure monitoring for 24 hours. Accor ding to the DI they were classifi ed into two grou-ps: non-dippers (DI<10%, 22 patients) and dippers (DI>10%, 45 patients). Abbreviated head-up tilt test (HUTT) without nitroglycerin stimulation (5 minutes in the supine position, 10 minutes in the upright posi-tion at 60°) was performed to all patients. Th e HUTT was performed under pharmacological therapy for hyper tension.Results: Orthostatic hypotension, defi ned by a systolic BP reduction of 20 mmHg or more was found in 17 (25%) patients and was predicted by the non-dipper diurnal BP pattern: odds ratio (OR) 2,86 with 95% confi -

dence intervals [1,021-11,622], p<0,05. Th ere was no signifi cant diff erences between the heart rate increase in the study groups.Conclusions: In our study, hypertensive patients with impaired nocturnal fall of the BP (non dipper pattern) were more prone to develop orthostatic hypotension when compared to those with normal or exaggerated noc turnal fall in the BP.

81. Studiu asupra eficienteiclinice a unui protocol de test de inclinare cu durata redusapentru diagnosticul sincopeivaso-vagale M. Pop, C.Podoleanu, M. Dorgo, E. Carasca Clinica Medicala nr 4, UMF Targu Mures, *Ospedali dei Tigulio, Lavagna (GE), Italia

Introducere: Protocoalele testului de inclinare (TI) difera in principal prin durata stimularii ortostatice cat si prin unghiul de inclinare.Scop: Scopul studiului nostru a fost compararea efi ca-citatii a doua protocoale (P) pentru TI a caror diferenta a constat in durata fazei pasive.Metode: 84 de pacienti cu sincopa de etiologie nepre-cizata au fost evaluati in mod egal folosind protocolul P1 (42 pacienti, varsta medie 34,6 ± 12,1 ani) care a cons tat intr-o faza de relaxare in pozitie decliva, urmata de o faza de inclinare la 70° timp de 30 de minute fara medicatie ulterior potentare cu nitroglicerina si proto-colul P2 (42 pacienti, varsta medie 35,2 ± 11,8 ani) ce difera prin durata mai scurta a fazei fara medicatie, 20 de minute. 2 grupe de control formate din voluntari sana tosi, fara istoric de sincopa, au efectuat TI dupa aceleasi protocoale.Rezultate: TI a fost pozitiv la 32 (77%) pacienti care au urmat protocolul P1 versus 30 (72%) pacienti cu pro tocol P2. Nu au existat diferente semnifi cative intre timpul mediu pana la sincopa fara potentare cu nitro-gli cerina: 17,2 ± 11,2 minute folosind protocolul P1 versus 18,3 ± 11,7 minute cu protocol P2, p=NS. Dupa stimularea cu nitroglicerina timpul mediu pana la sin-copa nu a prezentat diferente semnifi cative intre cele 2 pro tocoale, fi ind 4,3 ± 0,9 minute cu protocolul P1


si 4,1± 1,1 minute pentru protocolul cu durata mai scurta, p=NS. Incidenta unui raspuns pozitiv la TI dupa stimulare cu nitroglicerina a fost mai mare folo sind protocolul P2 cu durata mai scurta: 26 din 32 pacienti (80%) versus 17 din 30 pacienti (55%).Concluzii: Ambele protocoale si-au dovedit efi cienta in diagnosticarea sincopei vasovagale, iar protocolul mai scurt ar putea fi o alternativa atractiva pentru o practica clinica zilnica incarcata.

Study over the clinicalefficacy of a shorter head–up tilt test(hutt) protocol indiagnosing vasovagal syncopeM. Pop, M. Dorgo, C. Podoleanu, E. CarascaClinica Medicala III Targu-Mures

Background: Th e head-up tilt testing (HUTT) pro-tocols diff er mainly through the duration of the ortho-static stimulation as well as by the tilt angle. Th e aim of our work was to compare the effi cacy of two HUTT protocols that diff er through the duration of the passive phase.Methods: 84 patients with syncope of unknown origin were equally assigned either to the P1 protocol (42 pa-tients, mean age 34,6±12,1 years) which consisted of a 15 minutes resting phase in supine position followed by a 30 minutes drug-free phase at 70 degrees and sub-lingual nitroglycerine challenge or to the P2 protocol (42 patients, mean age 35,2±11,8 years) which diff ered by a shorter drug-free phase, of 20 minutes. Two con-trol groups of healthy volunteers, with no his tory of syn-cope underwent the same protocols.Results: HUTT was positive in 32 (77%) patients aft er the P1 protocol vs. 30 patients (72%) aft er the P2 proto-col. Th ere were no signifi cant diff erences between the mean time to syncope without nitroglycerine challenge: 17,2±11,2 minutes during P1 protocol vs. 18,3±11,7 minutes for P2 protocol, p=NS. Th e mean time to syncope aft er nitroglycerine challenge showed either no signifi cant diff erences between the two protocols, being 4,3±0,9 minutes for P1 protocol and 4,1±1,1 minutes for the abbreviated protocol, p=NS. Th e incidence of positive HUTT response with nitroglycerine challenge was higher for the shorter protocol: 26 of 32 patients (80%) vs. 17 of 30 (55%).

Conclusions: Both protocols proved clinical effi cacy in diagnosing vasovagal syncope and the shorter pro-tocol could be an attractive alternative in daily busy prac tice.

82. Eficienta tratamentului cu bandaj elastic compresiv in prevenirea hipotensiuniiortostatice progresive lapacientii varstnici C. Podoleanu, R. Maggi1, M. Brignole1, E. Carasca Clinica Medicala nr 4, UMF Targu Mures, 1Ospedali dei Tigulio, Lavagna (GE), Italia

Introducere: Hipotensiunea ortostatica progresiva apa-re frecvent la persoanele varstnice in cursul ortosta tis-mului.Scop: Acest studiu si-a propus sa evalueze efi cienta com presiunii extrinseci prin bandaj elastic la nivelul mem brelor inferioare si abdomenului in prevenirea hipotensiunii ortostatice si a simptomatologiei aces-teia.Metode: 21 de pacienti (varsta medie 70,11 ani) afectati de hipotensiune ortostatica progresiva simptomatica au efectuat testul de inclinare in 2 etape: cu si fara com-presie prin bandaj elastic a membrelor inferioare (pre-siunea compresiei =40-60mmHg) si a abdomenului (pre siunea compresiei =20-30mmHg) intr-o maniera incru cisata randomizat. Bandajul membrelor inferioa-re a fost folosit 10 minute, fi ind urmat de un bandaj ab-do minal aditional pentru inca 10 minute. Simpto mele au fost evaluate folosind un chestionar cu 7 punc te con form Scorului Simptomelor Specifi ce (SSS) inain te si dupa o luna de terapie cu ciorapi compresivi elas tici (indicati la toti pacientii indiferent de rezultatul stu-diului de inclinare).Rezultate: In grupul de control, ten siu nea arteriala sistolica (TAS) masurata a scazut de la 125±18mmHg, imediat dupa inclinare, la 112±25 mmHg dupa 10 mi-nute de bandajare placebo a mem brelor inferioare si la 106 ± 25mmHg dupa 20 de minute in ciuda unui ban daj abdominal aditional placebo. Valorile cores pondente in cazul terapiei active au fost 129 ± 19 mmHg, 127 ± 17mmHg (p-0,003 versus control) si 127 ± 21mmHg


POSTER II

(p-0,002 versus control). In grupul activ, 90% din pa-cienti au ramas asimptomatici, versus 53% in grupul de control (p-0,02). Scorul mediu al chestionarului SSS in timpul lunii anterioare evaluarii a fost 35,2±12,1, iar ameteala, slabiciunea si palpitatiile au reprezentat 64% din scorul total. Scorul SSS a scazut la 22,5±11,3 dupa o luna de terapie (p-0,01).Concluzii: Bandajul compresiv al membrelor inferioare este efi cient in evitarea scaderii ortostatice a TAS si in reducerea simptomelor la pacientii varstnici afectati de hipotensiune ortostatica progresiva.

Study over the efficacy ofcompression bandage of legs and abdomen in preventing progressive orthostatichypotension in elderly patientsC. Podoleanu, R. Maggi, M. Brignole, E. CarascaClinica Medicala III Targu-Mures

Background: Progressive orthostatic hypotension can occur in elderly people during standing. Th is study sought to assess the effi cacy of compression bandage of legs and abdomen in preventing hypotension and sym-ptoms.Methods: Twenty-one patients (70,11 years) aff ected by symptomatic progressive orthostatic hypotension underwent 2 tilt-test procedures, with and without elastic bandage of the legs (compression pressure 40 to 60 mm Hg) and of the abdomen (compression pressure 20 to 30mm Hg) in a randomized crossover fashion. Leg bandage was administered for 10 min and was followed by an additional abdominal bandage for a further 10 min. Symptoms were evaluated by a 7-item Specifi c Sym ptom Score (SSS) questionnaire before and aft er 1 month of therapy with elastic compression stockings of the legs (prescribed in all patients irrespective of the results of the tilt study).Results: In the control arm, systolic blood pressure decreased from 125±18 mm Hg immediately aft er tilting to 112±25 mm Hg aft er 10 min of sham leg bandage and to 106±25 mm Hg aft er 20 min despite the addition of sham abdominal bandage. Th e corresponding values with active therapy were 129±19 mm Hg, 127±17 mm

Hg (p -0.003 vs. control), and 127±21 mm Hg (p -0.002 vs. control). In the active arm, 90% of patients remai-ned asymptomatic, versus 53% in the control arm (p -0.02). During the month before evaluation, the mean SSS score was 35.2±12.1 with dizziness, weakness, and palpitations accounting for 64% of the total score. Th e SSS score decreased to 22.5±11.3 aft er 1 month of thera-py (p -0.01).Conclusions: Lower limb compression bandage is eff ec-tive in avoiding orthostatic systolic blood pressure de-crease and in reducing symptoms in elderly patients aff ected by progressive orthostatic hypotension.

83. Semnificatia analizeiturbulentei de frecventacardiaca pe perioada scurta sia variabilitatii de frecventacardiaca la pacientii cuinsuficuenta cardiacaV.D. Moga, Viviana Ivan, M.Turcan, Mariana Moga, T. Ciocarlie, Ana Maria Dan, Rodica AvramUniversitatea de Medicina si Farmacie „V. Babes” Timisoara. Clinica de Cardiologie Spitalul Clinic de Urgenta Nr 1 Timisoara

Departamentul de Informatica. Clinica de Cardiologie Spitalul Clinic de Urgenta Nr 1

Scopul lucrarii: Noi metode de analiza a aritmiilor si a consecintelor hemodinamice ale acestora au fost aplicate in stratifi carea riscului, in special la pacienti dupa infarct miocardic. Acest studiu investigheaza gradul de relevanta a analizei turbulentei de frecventa cardiaca (HRT) pe perioada scurta, in comparatie cu variabilitatea de frecventa cardiaca, in caracterizarea mecanismelor de reglare la pacientii cu insufi cienta cardiaca.

Turbulenta de frecventa cardiaca, refl ecta sensibi li-litatea barorefl exa, este o metoda noua de analizare a aritmiilor si de evaluare a riscului, in special la pacienti dupa infarct miocardic.

Debutul turbulentei (TO) refl ecta diferenta (in %) dintre suma celor doua intervale RR normale care ur-meaza (RR1 si RR2) si suma celor doua intervale RR


nor male (RR-1 si RR-2) care preced contractia ventri cu-lara preamtura.

TO: [(RR1+RR2)-(RR-1+RR-2)]/(RR-1+RR-2)*100TO>0 semnifi ca decelerare, TO <0 semnifi ca accele-

rare a ritmului sinusal. HRT este considerat, inde pen-dent de alti factori de risc predictivi, cel mai puter nic factor de risc predictive, legat de ECG.

Variabilitatea de frecventa cardiaca refl ecta controlul sistemului norvos autonom. Material si Metoda: Studiul a fost efectuat in Clinica de Cardiologie a Spitalului de Urgenta Timisoara, Romania. Grupul de studiua fost alcatuit din 26 de pacienti cu insufi cienta cardiaca, 16 barbati si 10 femei, cu varsta medie 58 ani. Din monitorizarea Holter ECG pe24 ore (CARDIOSPY- ECG HOLTER SYSTEM LABTECH Ltd), am calculate urmatorii parametrii: intervale RR medii, frecventa cardiaca medie, parametrii domeniului de frecventa cardiaca si debutul turbulentei. Debutul turbulentei a fost comparat cu parametrii de frecventa joasa si foarte joasa. Parametrii de frecventa inalta au fost, de asemenea analizati.Concluzii: Debutul turbulentei (TO) a fost -2,4, refl ec-tand accelerarea nodului sinusal. LF/HF (marker al echi-librului autonom) a fost 1,2 , refl ectand activitate simpa-tico crescuta. Consideram ca HRT este un factor de risc predictive independent la pacientii cu insufi cienta car diaca.

The Significance of Short-Term Heart Rate Turbulence and Heart Rate Variability Analysis in Patients with Heart FailureV.D. Moga1, Viviana Ivan1, M.Turcan2,Mariana Moga2, T. Ciocarlie2, Ana Maria Dan2,Rodica Avram1

1University of Medicine and Pharmacy “V. Babes” Timisoara. Cardiology Clinic Emergency Hospital No.1 Timisoara Romania 2Informatic Department. Cardiology Clinic Emergency Hospital No1. Timisoara, Romania

New methods for the analysis of arrhythmias and their hemodynamic consequences have been applied in risk stratifi cation, in particular to patients aft er myocardial infarction. Th is study investigates the suitability of short-term heart rate turbulence (HRT) analysis in

comparison to heart rate variability as to characterise the regulatory mechanisms between patients with con-gestive heart failure.

Heart rate turbulance, refl ecting barorefl ex sensi-tivity, is a new method for the analysis of arrhytthmias and risk assessment, in particular to patients aft er myo-cardial infarction.

Turbulence Onset (TO): refl ects the diff erence (in %) between the sum of the two normal RR intervals following (RR1 and RR2) and the sum of the two normal RR intervals preceding (RR-1 and RR-2) the premature ventricular contraction.

TO=[(RR1+RR2)-(RR-1+RR-2)]/(RR-1+RR-2)*100TO> 0 means deceleration, TO <0 means accele ra-

tion of the sinus rhythm. HRT is considered to be an inde pendent of other risk predictors - the most power-ful ECG-related risk predictor.

Heart rate variability refl ects the control of the auto-nomic nervous system.Method: Th e study was performed in the Cardiology Clinic of the Emergency Hospital Timişoara, Romania. Th e study group consist of 26 patients with heart failure, 16 men and 10 women, with mean age 58 yrs. Aft er In 24 hour ECG Holter monitoring (CARDIOSPY – ECG HOLTER SYSTEM LABTECH Ltd) we have calculated the following parameters: mean RR intervals, mean heart rate, frequency doman parameters and turbulence onset. Turbulence onset was compared to very low and low frequency parameters. High frequency parameter was also analyzed.Conclusions: Turbulence onset (TO) was – 2.4 refl ec-ting acceleration of the sinus node. LF/HF (marker of the autonomic imbalance) was 1.2 refl ecting high sym-pathetic activty. We consider that HRT to be an inde-pendent risk predictor in patients with heart failure.


POSTER II

84. Scleroza aortica - un posibil marker nou pentru evaluarea riscului cardiovascular Radu A. Sascău, Cristian Stătescu, Flavia Antoniu, Cătălina Arsenescu Georgescu Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu”, Iaşi

Introducere: Scleroza aortica valvulara, considerata un stadiu initial de afectare valvulara in cadrul stenozei aor tice, nu este o conditie benigna, fara semnifi catie clinica, ci se asociaza cu un risc cardiovascular crescut. Asocierea sclerozei valvulare aortice cu ateroscleroza cu diverse localizari nu este intamplatoare si se explica in parte prin coexistenta unor factori de risc comuni, care predispun la aceste afectiuni.Premisă: Prezenta sclerozei valvulare aortice nu se aso-ciaza numai cu o prevalenta crescuta a bolii cardiace ische mice, ci si cu extensia importanta a leziunilor vas-culare la nivel coronarian.Metodă: Am analizat un lot de 65 pacienti cu scle ro za valvulara aortica (varsta medie 64,5+/-3,2 ani), docu-mentata ecocardiografi c. S-a determinat preva len ta prin cipalilor factori de risc cardiovasculari si pre zen ta bolii aterosclerotice coronariene (clinic si angio gra fi c). Datele obtinute au fost comparate cu cele ale unui lot de persoane fara scleroza aortica. S-a cons ta tat pre-valenta crescuta a HTA (45/16, p<0,001) si a fuma tu-lui (35/16, p<0,001) la pacientii cu scleroza aor tica, pre cum si valori statistic mai mari ale lipidelor seri ce. Nu s-au inregistrat diferente semnifi cative intre cele doua grupuri in privinta prevalentei diabetului zaha rat si obezitatii. Prevalenta bolii coronariene mani fes tata clinic: fara angina pectorala (23/17), angina pec to rala de efort (24/16), angina pectorala instabila (13/10), infarct miocardic (5/2). Din lotul cu scleroza aortica 50 pacienti au efectuat coronarografi e, care a evi dentiat: 32% - leziuni unicoronariene, 43% - leziuni bicoro-na riene, 25% - leziuni tricoronariene. 30 pacienti au bene fi ciat de angioplastie coronariana cu stent, iar 5 de bypass aortocoronarian. In lotul martor, au efectuat coronarografi e 35 pacienti - 45% leziuni unicoronariene, 38% leziuni bicoronariene, 17% leziuni tricoronariene.Concluzii: Prezenta sclerozei aortice in populatia cu-noscuta cu risc cardiovascular crescut are efect aditiv asupra acestui risc. Se remarca o asociere semnifi cativa a sclerozei valvulare aortice cu factorii de risc cardio-vascular si cu boala cardiaca ischemica.

Aortic valvular sclerosis -a possible new marker for the assessment of cardiovascular risk Radu A. Sascău, Cristian Stătescu, Flavia Antoniu, Cătălina Arsenescu Georgescu Cardiovascular Diseases Institute „Prof. Dr. George I.M. Georgescu”, Iaşi

Introduction: Th e aortic valvular sclerosis, considered an initial stage of valvular damage in aortic stenosis, is not a benigne condition, without clinical signifi cance and it is associated with an elevated cardiovascular risk. Th e association between aortic valvular sclerosis and atherosclerosis in not random and it can be explained by common risk factors for both of these conditions. Hypothesis: Th e valvular aortic sclerosis is not only associated with an elevated prevalence of coronary disease, but also with an important extension of the coronary lesions.Methode: We analized 65 patients with aortic valvular sclerosis (median age 64,5 +/- 3,2 years), documented by echocardiography. We determined the prevalence of the main cardiovascular risk factors and the presence of the atherosclerotic coronary disease (clinically and angiographically). Th e data we obtained were compared with those of 45 persons without aortic sclerosis. We noticed the elevated prevalence of hypertension (45/16, p<0,001) and smoking (35/16, p<0,001) in patients with aortic sclerosis ang a signifi cantly higher level of serum lipids. We didn’t notice any signifi cant diff erence for diabetes mellitus and obesity. Th e prevalence of the clinically manifested coronary disease: without angina (23/17); stable angina (24/16); unstable angina (13/10), myocardial infarction (5/2). 50 patients with aortic sclerosis had done a coronarography: 32% had one vessel disease, 43% two - vessel disease, 25% three vessel disease. 30 patients had a percutaneous coronary intervention and 5 of them a coronary aortic bypass graft . In the other arm of our study, 35 patients had a coronarography: 45% had one - vessel disease, 38% two - vessel disease, 17% three - vessel disease.Conclusions: Th e prevalence of aortic sclerosis in the elevated cardiovascular risk patients has an aditional eff ect on this risk. We noticed an elevated association between the aortic valvular sclerosis, cardiovascular risk factors and coronary artery disease.


85. Upgrade-ul de lacardiostimularea VVI la cea DDD – doar un beneficiuhemodinamic ? Cristian Stătescu, Radu A. Sascău, Flavia Antoniu, Cătălina Arsenescu Georgescu Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu”, Iaşi

Introducere: Importanta hemodinamică a mentinerii sistolei atriale a fost recunoscută de la începutul seco-lului XX si multe studii au dovedit obţinerea unui debit cardiac mai mare în urma pacing-ului sincron atrio-ventricular (DDD) decât a celui ventricular uni cameral (VVI). Deşi menţinerea secvenţei normale de acti-vare atrioventriculară are un rol important în selec ţia modului de stimulare, numeroşi pacienţi sunt cardio-stimulaţi în regim VVI/VVIR.Material şi metodă: Upgrade-ul de la modul VVI la DDD este indicat la pacienţii care dezvoltă simptome cauzate de dissincronia atrioventriculară, cum ar fi „sind romul de pacemaker”. În aceste condiţii în Institu-tul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Geor gescu” Iaşi, pe o perioadă de 18 luni, am efectuat 5 astfel de proceduri. S-a implantat un electrod atrial intro dus prin puncţia venei subclaviculare ipsilateral, care ulterior s-a poziţionat prin fi xare activă pe peretele lateral al atriului drept. Nu au existat complicaţii proce-durale. După restaurarea sincroniei AV şi efectua rea programării individualizate a intervalului AV pacienţii au fost evaluaţi atât ecocardiografi c (indexul cardiac) cât şi prin chestionarul de apreciere a calităţii vieţii la 1 şi respectiv 6 luni de la upgrade.Rezultate: Hemodinamic, indexul cardiac a crescut cu 18% la 1 lună, respectiv 21% la 6 luni. În termeni de cali tate a vieţii s-au înregistrat benefi cii cu atingerea pra gului de semnifi caţie statistică în ceea ce priveşte simpto matologia, calitatea somnului, funcţiile cognitive şi toleranţa la efort.Concluzii: Upgrade-ul de la VVI la DDD duce la o ame-liorare semnifi cativă a calităţii vieţii pe lângă un bene-fi ciu hemodinamic cert, generate de resta bi lirea sin cro-niei atrioventriculare. Ca metodă tera peutică tre buie con siderată atunci când o impune simpto mato logia pa cientului.

Upgrade from VVI pacing to DDD – only beneficialhaemodynamic effects ? Cristian Stătescu, Radu A. Sascău, Flavia Antoniu, Cătălina Arsenescu Georgescu Cardiovascular Diseases Institute „Prof. Dr. George I.M. Georgescu”, Iaşi

Introduction: Th e haemodynamic importance of atrial systole has been recognized since the begining of 20th century and many studies have demonstrated a higher car diac output with atrioventricular synchronous pa-cing (DDD) than with ventricular stimulation (VVI). How ever normal atrioventricular activation sequen ce should be the fi rst choice on the selection of pacing mode, a signifi cant number of patients have received ventricular pacemakers (VVI/VVIR).Methods: Up grade from VVI to DDD is indicated at patients with sym ptoms caused by atrioventricular dyssynchrony, i.e. „pacemaker syndrome”. During a 18 months pe riod, in Cardiovascular Diseases Institute „Prof. George I.M. Georgescu” I’ve maded 5 procedures of this kind. An atrial lead was implanted via ipsilateral sub cla vian vein, and then positioned on the lateral right atrial wall, by active fi xation. Th ere were no post operative complications. Aft er restoration of AV syn chrony and programming of an individualised AV delay, the follow-up was performed at 1 and 6 months by echo cardiography (cardiac index) and with the quality of life assessment questionnaire.Results: By haemo dyna mics, the cardiac output was raised with 18% at 1 month and with 21% at 6 months. Th e results of quality of life questionnaire showed a statistically signifi cant diff erence in symptoms, sleep quality, cognitive func tion and physical ability.Conclusion: Upgrade from VVI to DDD lead to sig ni-fi cant improvements in quality of life and haemo dyna-mical benefi cial eff ects, because of the restoration of AV synchrony. As a therapeutic method it should be con sidered when patient symptoms ask.


POSTER II

86. Probleme de diagnosticcito-histologic pe biopsiipericardiceLiliana Parascan1, Vasile R1, Moldovan H1,Iosifescu A1, Radulescu B1, Cosa F1, Vasilescu A1,Candea V1, Laky D2 1Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”- Bucuresti - Romania2Universitatea de Medicina Semmelweiss – Budapesta - Ungaria

Scop: Studiul anatomo-clinic efectuat in Clinica noastra a fost realizat pentru a oferi o sinteza asupra tuturor cazurilor de afectiuni ale pericardului (generic denumite pericardite) analizate citologic si/sau histologic.Material si metode: S-au efectuat 204 citologii din lichi-dul pericardic colorate MGG si cupe histologice colorate clasic (HE si VG) din fragmentele de pericard recoltate de catre chirurgi (Iliescu V., Vasile R., Moldovan H., Iosi fescu A., Cosa F., Baila S., Radulescu B., Cornea A., Ro ta reasa B., Vasilescu A., Stiru O., Somacescu T., Mi-ha l cescu D.) in perioada 1999-2008. Rezultate: Din totalul de 195 de examene histologice ale pericardului s-au dovedit a fi : pericardite cronice: nespecifi ce 90 (49 barbati si 51 femei); specifi ce de tip TBC 4 (3 B si 1 F); pericardite acute 21 (14 B si 7 F), deter minari neoplazice in numar de 38 (13 B, 25 F); peri cardite constrictive: 23 (12 B, 11 F); pericardite exsu dative: 6 (3 B, 3 F); pericardite hemoragice: 27 (14 B, 13 F). Din punct de vedere al predominantei unui sex sau altul, in pericarditele cronice a predominat sexul feminin iar in pericarditele neoplazice, cel feminin. Analiza pe grupe de varsta este redata in tabele. In cazul citologiilor din lichidele pericardice s-a obtinut in 95% din cazuri concordanta cito-histologica acolo unde am primit si lichid pericardic pe langa biopsia pericardica.Concluzii: Majoritatea pericarditelor examinate sunt pericarditele cronice nespecifi ce; urmeaza ca frecventa cele de natura neoplazica apoi cele hemoragice, fi ind urmate de pericarditele constrictive si de cele acute; peri-carditele edematoase (exsudative) si cronice specifi ce de tip TBC au fost italnite arareori. In ciuda unui numar mare de etiolgii, exista doar cateva forme anatomice ale intere sarii pericardice.

Cyto-histological diagnosis problems on pericardium biop-siesLiliana Parascan1, Vasile R1, Moldovan H1,Iosifescu A1, Radulescu B1, Cosa F1, Vasilescu A1,Candea V1, Laky D2 1Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”- Bucuresti - Romania2Universitatea de Medicina Semmelweiss – Budapesta - Ungaria

Aim: An atomoclinical study was carried out in our clinic to off er a synthesis about all the cases with pericardial disease cytologically and / or histopathologically exa-mined.Material ad methods: Were eff ectuated cytological exams from pericardial fl uid MGG stained and classic histologically stained (HE, VG) from pericardial bio-psies harvested by surgeons (Iliescu V., Vasile R., Moldo van H., Iosifescu A., Cosa F., Baila S., Radulescu B., Cornea A., Rotareasa B., Vasilescu A., Stiru O., Somacescu T., Mihalcescu D.) between 1999-2008.Results: From a total of 195 cases, histological exams of pericardium were: fi brinous and serofi brinous peri car ditis: 90 cases (49 male, 51 female); caseous peri carditis: 4 cases (3 male, 1 female); purulent or supu rative pericarditis: 21 cases (14 male, 7 female); chylous eff usions containing malignant mediastinal neo plasms: 38 cases (13 male; 25 female); constrictive pericarditis: 23 cases (12 male, 11 female); hemorrhagic pericarditis: 27 cases (14 male, 13 female); serous pericarditis: 6 cases (3 male, 3 female). As for sex varia-bility, male predominance in the fi brinous and sero-fi brinous pericarditis and female predominance in ma lig nant mediastinal neoplasms with metastasis in peri cardium.Conclusions: Th e majority of pericardium cases from total are fi brinous and serofi brinous pericarditis; the next (by number) is the serosanguineous eff usions in the frame of malignant mediastinal neoplasms: aft er them are hemrrohagic and purulent or suppurative pericarditis; the serous and caseous pericarditis are rare. Despite the large number of etiologies of pericardial disease, there are relatively few anatomic forms of pericardial involvement.


87. Caracterizareahemodinamicii pulmonare la pacientii cu ciroza sihipertensiune portalaIoana Tudor, Adriana Gurghean, D. Spataru,I. BrucknerSpitalul Clinic Coltea, Bucuresti

Scop: evaluare noninvaziva a hemodinamicii pulmo-nare la pacientii cu ciroza si hipertensiune portala (HTPo).Metoda: 51 pacienti cu ciroza si HTPo, varsta 59 ± 8 ani, barbati/femei = 1,3. Etiologia cirozei: alcoolica 43%, post virala 29%, mixta 22%, alte 6%. Clasa Child-Pugh: A 37%, B 41%, C 22%; grup martor format din 57 per-soa ne pentru a stabili o valoare maxima normala pentru indexul cardiac si dimensiunea atriului stang; ecocar-diografi e 2D si Doppler; am evaluat presiunea sistolica in artera pulmonara (PAPs), presiunea medie in artera pul monara (PAPm), rezistenta vasculara pulmonara (RVP), indexul cardiac (IC), indexul de volum al atriu-lui drept (IVA) si dimensiunea atriului stang (AS). Am considerat hipertensiune pulmonara (HTP) cand PAPm ≥25 mmHg si PAPs ≥35 mmHg; RVP crescuta ≥240 dyn.s.cm-5, 240 > RVP “de granita” ≥120 dyn.s.cm-5 si RVP scazuta <120 dyn.s.cm-5 (80dyn.s.cm-5 = 1 unitate Wood); sindrom hiperdinamic cand IC >1,8 L/min./m2; hipervolemie cand IVA ≥ 30ml/m2; presiune capilara pulmonara (PCP) crescuta cand AS >4 cm. Am considerat hipertensiune porto-pulmonara (HTPP) cazurile cu HTP, RVP crescuta sau “de granita” si PCP normala.Rezultate: 1. HTP a fost prezenta in 27% din cazurile cu HTPo; 7% din cazurile cu HTP au avut HTPP usoara. 2. Nu am putut caracteriza hemodinamica pulmonara la 29% din cazurile cu HTP ( nu am putut masura RVP in 64% din cazuri, IVA in 21% din cazuri si IC in 7% din cazuri). 3. HTPP a fost prezenta in 2% din toate ca-zu rile cu HTPo.Concluzii: 1. HTPP este o complicatie rara a HTPo si atunci cand e prezenta este de severitate usoara. 2. Eco-cardiografi a poate caracteriza hemodinamica pulmo-nara la pacientii cu HTPo dar cu anumite limite impu-se in special de difi cultatea de a masura RVP. 3. Rezul-tatele trebuiesc confi rmate prin alte metode (cateterism cardiac).

Characterization of pulmonary hemodynamic in patientswith cirrhosis and portalhypertension Ioana Tudor, Adriana Gurghean, D. Spataru,I. BrucknerColtea Clinical Hospital, Bucharest, Romania

Purpose: a noninvasive evaluation of pulmonary hemo-dynamic in patients with cirrhosis and portal hyper-tension.Method: 51 pts. with cirrhosis and portal hypertension, aged 59±8 years old, males/females=1.3.Etiology of cirr hosis: alcohol 43%, viral 29%, mixt 22%,others 6%. Child-Pugh classifi cation: A 37%, B 41%, C 22%; con-trol group (N=57) for established a cut-off value for cardiac index and left atrium; echocardiography 2D and Doppler; we evaluated systolic pulmonary arte rial pressure (sPAP), mean pulmonary arterial pre ssu re (mPAP), pulmonary vascular resistance (PVR), car diac index (CI), right atrial volume index (RAVI), left atri-um dimension (LA).We considered pulmo na ry arte rial hyper tension (PAH) when mPAP ≥25 mmHg and sPAP ≥35 mmHg; high PVR ≥240 dyn.s.cm-5, 240 >high normal PVR ≥120 dyn.s.cm-5 and low PVR <120 dyn. s.cm-5 (80 dyn. s.cm-5=1 Wood unit); hyperdinamic syndrome when CI>1.8L/min/m2; volume overload when RAVI ≥30ml/m2; high pulmonary capillary wed-ged pressure (PCWP) when LA >4 cm.We consi dered portopulmonary hypertension (PPHT) cases with PAH, high or high-normal PVR and normal PCWP.Results: 1.PAH was present in 27% from cases with cirrhosis; 7% from cases with PAH had mild porto-pul monary hypertension. 2.We cannot characterized pulmonary hemodynamic in 29% from cases with PAH (failure to measured PVR in 64%, RAVI in 21%, CI in 7%). 3.PPHT was present in 2% from all cases with cirr-hosis and portal hypertension.Conclusions: 1.PPHT is a rare complication of por tal hypertension; in all cases it was mild in severity. 2. Echo-cardiography can evaluate pulmonary hemo dynamic in pts. with portal hypertension but it has some limits, specially in measurement of PVR. 3.Th e results must be confi rmed by other method (cardiac catheterism).


POSTER II

88. Efectele nebivololuluicomparativ cu metoprololul asupra nivelelor de dimetilarginina asimetrica la bolnavii hipertensivi cu diabet zaharat Adriana ToadereSpitalul Clinic Judetean Oradea, Universitatea din Oradea

Introducere: Adenil dimetil arginina asime trica (ADMA) este un inhibitor endogen al nitric-oxid sintetazei iar nivelele ridicate ale acesteia contribuie la accentuare disfunctiei endoteliale. Nivele ridicate ale ADMA au fost detectate in hipertensiunea arteriala, dia betul zaharat, dislipidemie precum si la bolnavii cu insufi cienta renala. Exista evidente clinice care converg spre concluzia ca nivelele plasmatice ridicate ale ADMA constituie un factor de risc independent pentru bolile cardiovasculare si este un predictor puternic pentru progresia bolii renale. Lucrarea isi propune sa evalueze efectele nebivololului comprativ cu metoprololul asu-pra nivelelor circulante de ADMA la bolnavii hiper-tensivi cu diabet zaharat.Material si metoda: S-au luat in studiu 80 de bolnavi hipertensivi, cu varste cu prinse intre 40-60 ani si valori ale glicemiei a jeun >20 mg/dl. La includerea in studiu s-au determinat nivelele circulante ale ADMA utilizand metoda Elisa. Bolnavii au fost impartiti ulterior in 2 loturi. Bolnavilor din pri mul lot li s-a administrat nebivolol in doza de 10 mg/zi iar bolnavilor din lotul al doilea metoprolol in doza de 50 mg/zi. Dupa o perioada de urmarire de 6 luni in care s-au monitorizat lunar valorile tensionale,s-au reevaluat nivelele circulante ale ADMA.Rezultate: Valorile medii ale ADMA, inregistrate in cele 2 loturi de bolnavi au fost de 3.21 ± 0.49 μmol/l Valorile tensionale s-au redus cu aproximativ 15 mmHg pentru tensiunea arteriala sistolica si aproximativ 10 mmHg pentru tensiunea arteriala diastolica in ambele loturi de bolavi. In schimb, in lotul tratat cu nebivolol, nivelele circulante ale ADMA nu s-au modifi cat fata de valorile initiale, pe cand in lotul bolnavilor tratati cu metoprolol acestea au fost semnifi cativ mai mari decat la includerea in studiu (4.12± 0.3 μmol/l). In ceea ce priveste nivelele glicemiei, acestea au cresut in lotul tratat cu metoprolol cu aproximativ 20 ± 5 mg/dl comparativ cu lotul tratat cu nebivolol 10 ± 2 mg/dl.

Effects of nebivololcompared with metoprolol inhypertensive patients withdiabetes mellitus Adriana ToadereSpitalul Clinic Judetean Oradea, Universitatea din Oradea

Introduction: Asymmetric dimetil arginine (ADMA) is an endogen inhibitor of nitric oxide synthetase and high levels of ADMA contributes to the augmentation of endothelial dysfunction.High levels of ADMA were described in arterial hypertension, diabetes melli tus, dyslipidemia as well as in patients with renal insu-ffi ciency. Th ere are clinical evidences that suggest high levels of ADMA to be an independent risk factor for cardiovascular desease and a powerfull predic tor for the progression of idney desease.Th e aim of this stu-dy was to evaluate the eff ects of nebivolol com pared with metoprolol in hypertensive patients with dia betes mellitus.Material and method: A number of 80 hyper ten sive patients, age between 40-60 years and levels of glycemia >120 mg/dl were enrolled in the study. At the inclusion were assessed the circulating levels of ADMA by Elisa method. Th e patients were divided in two groups. First group received nebivolol 10 mg/day and the second group received metoprolol 50 mg/day.Th e follow up period was 6 month in which were recorded monthly the values of blood pressure.At the end of follow up period the levels of ADMA were re-evaluated.Results: Median values of ADMA in the two groups were 3.21 ± 0.49 μmol/l. Blood pressure values were re-du ced with 15 mmHg for the systolic blood pressure and with 10 mmHg for diastolic pressure.In group treat-ed with nebivolol ADMA levels did not diff er from the baseline compared with the group treated with meto p-rolol in which levels of ADMA were signifi cant higher (4.12± 0.3 μmol/l) at the end of follow up period. Th e levels of glycemia in the group treated with meto prolol increased from the baseline with 20 ± 5 mg/dl in com-parison with nebivolol group in which the diff e rence from the baseline was higher with only 10 ± 2 mg/dl.


89. Relaţia dintre strain-ullongitudinal al atriului stâng şi torsiunea/detorsiuneaventriculului stâng. Studiuprin ecocardiografie speckle-tracking la subiecţi normali

B. A. Popescu1,2, D. Muraru2, C. C. Beladan2,A. Teodorescu2, M. Hirşu2, O. Savu2, C. Ginghină1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie“Carol Davila” Bucureşti 2Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”, Bucureşti

Premise: Atât funcţia normală a ventriculului stâng (VS), cât şi cea a atriului stâng (AS) sunt deopotrivă impor tante pentru umplerea VS la presiuni normale. Stu diile anterioare au subliniat rolul torsiunii (torVS) şi detorsiunii VS (detorVS) pentru o sucţiune şi umple re diastolică VS efi ciente, însă relaţia acestora cu parametrii de strain atrial nu a fost încă studiată. Obiective: Evaluarea parametrilor de deformare a atriu lui stâng - strain (ε) şi strain-rate (Sr) – şi rela ţia acestora cu parametrii de tor/detorVS şi cu indicii con-ven ţio nali de funcţie diastolică.Metodă: Am înrolat prospectiv 58 de subiecţi normali (vârsta medie 36±12, interval 18-73 ani, 17 bărbaţi). S-au efectuat examinări ecocardiografi ce complete. Au fost înregistrate secţiuni de ax scurt VS la nivel bazal şi apical pentru evaluarea offl ine a torsiunii şi detorsiunii prin ecocardiografi e speckle-tracking (STE) cu ajutorul unui soft ware dedicat (2D strain, EchoPac). LVtor a fost defi nită ca diferenţa maximă între unghiurile de rotaţie la nivel apical şi bazal, normalizată la diametrul longitudinal telediastolic al VS. Prin scăderea în fi e-care moment a ratei de rotaţie apicale şi bazale (de sens contrar), au fost măsurate timpul până la velo ci-tatea maximă de torsiune (TVMT) şi timpul până la velocitatea maximă de detorsiune diastolică (TVMD). Parametrii de strain longitudinal al AS au fost eva-luaţi cu acelaşi soft ware din secţiunea apical 4 came-re, măsurând valoarea maximă globală de strain AS (ε) şi strain rate (SrS, SrE şi SrA) şi timpul de la vâr ful undei R (ECG) la fi ecare valoare maximă (Tε, TSrS, TSrE,TSrA). Intervalele de timp sistolice au fost norma-lizate la intervalul R (ECG) - momentul închiderii val-vei aortice, iar cele diastolice la durata diastolei.

Rezultate: Atât parametrii de tor/detor VS, cât şi ε and Sr ai AS au fost obţinuţi cu acurateţe la 54 subiecţi (93%). Valoarea ε AS maxim a fost 36±11%, iar SrS, SrE şi SrA au fost: 1,5±0,4 s-1; -2±0,6 s-1; -1,7±0,5 s-1. TorVS maximă a fost 2,3±0,7º/cm. ε AS a avut o core laţie inversă cu TVMT (p <0,03), în timp ce SrE and SrA s-au corelat direct cu TVMT (p=0,01). De ase-menea, a existat o strânsă corelaţie între TsrE, TSrA şi TVMD (p<0,0001 pentru ambele). Timpul de dece-lerare a undei D de la nivelul fl uxului venos pulmo nar (TDD) şi raportul E/A al fl uxului transmitral au avut o relaţie inversă cu TSrE (p=0,001; p=0,037). TSrE s-a corelat direct şi cu velocitatea maximă a un dei A a fl u xului transmitral (p=0,009), a undei A’ de la ni velul ine lului mitral lateral (p=0,001) şi a undei Ar a fl uxului venos pulmonar (p=0,04). Vârsta a avut o infl uenţă semni fi cativă nu numai asupra unor indici ai funcţiei diasto lice VS, dar a avut şi o corela ţie inversă cu ε AS (p=0,013), SrS (p=0,019) şi o relaţie semni fi cativă direc-tă cu SrE (p=0,003).Concluzii: STE este utilă pentru evaluarea tor/detor VS şi a strain-ului AS. Există o legătură strânsă între para metrii de strain AS şi tor/detor VS, subliniind rolul complementarităţii strain-ului AS şi al deformării torsionale VS pentru umplerea efi cientă a VS şi pentru o performanţă cardiacă normală.

Relationship of left atrial strain with left ventricular torsion and untwisting. A speckle-tracking echocardiography study in normal subjectsB A. Popescu1,2, D. Muraru2, C C. Beladan2,A. Teodorescu2, M. Hirsu2, O. Savu2, C. Ginghina1,2

1Carol Davila University of Medicine, Bucharest,Romania 2Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest,Romania

Background: Normal left ventricular (LV) mechanics and left atrial (LA) function are both important for LV fi lling at normal pressures. Previous studies have emphasized the role of LV torsion (LVtor) and untwisting for eff ective diastolic suction and LV fi lling,


POSTER II

but their relation to atrial strain parameters has not been studied.Purpose: To assess atrial strain (ε) and strain-rate (Sr) and their relationship with LV tor/untwisting para me-ters and with conventional indices of diastolic func-tion.Methods: We studied prospectively 58 normal sub-jects (age 36±12, range 18-73 years, 17 men) who under went a comprehensive echocardiogram. LV ba-sal and apical short-axis loops were stored for offl ine assess ment of LVtor and untwisting by speckle tra ck-ing echo cardiography (STE) with dedicated 2D stra-in soft ware (EchoPac). LVtor was defi ned as the peak diff e rence between rotation angles at the apex and base, normalized for LV diastolic longitudinal length. By sub-tracting rotation rates at each time point of both planes, time to peak LV torsional velocity (TPTV) and time to peak untwisting velocity (TPUV) were measured. Longi tudinal LA strain parameters were assessed with the same 2D strain soft ware from apical 4 chamber ima-ges by measuring peak values of average segmental ε and Sr (SSr, ESr and ASr) and time intervals from R (ECG) wave to each peak (Tε, TSSr, TESr,TASr). Sys-tolic intervals were normalized to peak R (ECG)-aortic valve closure time and diastolic intervals were corrected to diastolic duration.Results: LVtor/untwisting parameters and atrial ε and Sr were reliably derived in 54 subjects (93%). Peak LA ε was 36±11%, while SSr, ESr and ASr were: 1.5±0.4 s-1;-2±0.6 s-1; -1.7±0.5 s-1. Peak LVtor was 2.3±0.7º/cm. LAε was inversely related to TPTV (p <0.03), while ESr and ASr correlated well with TPTV (p=0.01). TESr and TASr correlated strongly with TPUV (p<0.0001 for both). Pulmonary venous fl ow D wave deceleration time and mitral E/A ratio were inversely related to TESr (p=0.001; p=0.037). TESr was also directly related to peak velocity of mitral A wave (p=0.009), A’ lateral (p=0.001) and pulmonary venous Ar wave peak velocity (p=0.04). Age infl uenced not only several diastolic func tion indices, but it was also inversely related to LAε (p=0.013), SSr (p=0.019) and directly with ESr (p=0.003).Conclusions: STE is feasible for assessing LV torsion/unt wisting and LA strain. Th ere is a close association bet ween parameters of LA strain and LV torsion/unt-wisting, highlighting the complementary role of LA strain and LV torsional deformation for eff ective LV fi ll-ing and normal cardiac performance.

90. Istmul cavo-tricuspidian -observatii anatomice utileritmologuluiCismaru Gabriel-laurentiu, Cismaru Cosmin-andrei, Mihut CalinUMF Iuliu Hatieganu, Cluj-Napoca

Rezumat: Istmul cavo-tricuspidian (ICT) este de mare interes pentru ritmologul interventionist, fi ind crucial in ablatia fl utter-ului. ICT este delimitat de: valva lui Eustachio, insertia valvei tricuspide si ostiumul sinusului coronar.Scop: Ablatia prin cateter a fl utter-ului atrial se bazeaza pe identifi carea unor puncte de reper in interiorul atriu-lui drept in timpul procedurii de ablatie. Acestea pot fi insa mascate, greu de intuit in timpul procedurii. Des-crierea anatomica a ICT poate ajuta cardiologul inter-ven tionist in tehnica de abla tie.Materiale si metoda: Am examinat 26 inimi (16 barbati si 10 femei, varsta medie de 65 ani) utilizand metodele clasice macroscopice de evaluare a elementelor anato-mice. Am masurat urmatoarele repere: valva lui Eusta-chio (VE), valva tricuspida(VT)- diametru longi tudinal si transversal la nivelul insertiei, diametrul sinusului co ro nar(SC), lungimea ICT, grosimea ICT, unghiul for-mat de ICT cu vena cava inferioara (VCI), diametrul 1= VCI-SC, diametrul 2=VT-SC.Rezultate: Valva lui Eustachio=29,5mm, valva tricus-pi da=28,5 respectiv 18mm; sinusul coronar=8,6mm; lun gimea ICT=24,5mm cu variatii intre 19-30mm; gro simea ICT=12mm; unghiul format cu VCI~90, dia -metru 1=10,5mm; diametrul 2=17mm. Se constata obs-ta cole anatomice in calea cateterului de ablatie: val va lui Eustachio proeminenta, recese adanci subeusta chiene.Concluzie: Exista variatii considerabile in ceea ce pri-veste dimensiunea ICT si grosimea ICT cu implicatii in procedura de ablatie. Exista confi guratii particul are ale ICT cu obstacole anatomice in calea cateterului. Cu-noasterea acestor variatii poate contribui la succesul tera piei de ablatie.


91. Prevalenţa factorilor de risc cardiovascular la pacienţii protezaţi aortic incluşi înprogramul comprehensiv de recuperare Dana Emilia Velimirovici1, Maria Rada1, Delia Ber-ceanu Văduva1, Simona Drăgan1, D. Gaiţă1, Adriana Schnabel3, Georgiana Mancaş1, I. Gogoaşă2, Silvia Mancaş1

1Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”2Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului3Spitalul Clinic Municipal Timişoara, România

Scop: stabilirea infl uenţei programelor de recuperare cardiovasculară asupra prevalenţei factorilor de risc cardiovascular la pacienţii protezaţi aortic în funcţie de etiologia valvulopatiei aortice.Material şi metodă: au fost incluşi în studiu 76 pacienţi pro tezaţi pentru valvulopatie aortică de etiologie diver-să. Factorii de risc cardiovascular evaluaţi la inclu dere şi la 6 luni postoperator au fost: TA ≥140/90 mmHg, IMC ≥30 kg/m2, CT ≥200 mg/dl, diabet zaharat tip 2, condiţia de fumător şi ex fumător. Pacienţilor li s-a recomandat respectarea măsurilor de prevenţie secun-dară, inclusiv antrenament fi zic sau desfăşurarea de acti vităţi fi zice zilnice în mod regulat în funcţie de tole-ranţa individuală la efort, precum şi de rezultatele testă-rii la efort, insistându-se asupra şedinţelor de mers pe jos. Prelucrarea statistică: media± deviaţie standard, % lot, testul t nepereche.Rezultate: la lotul inclus în studiu se remarcă prevalenţa etio logiei degenerative (61,84%) secondată de cea reu matismală. Incidenţa sexului masculin a fost de 63,15%. La loturile randomizate în funcţie de etiologia val vulopatiei se remarcă o prevalenţă crescută a celor trei factori de risc majori tradiţionali (hipertensiune, hiper colesterolemie şi condiţia de fumător), îndeosebi la cei cu etiologie degenerativă. Benefi ciul măsurilor de prevenţie secundară asupra dinamicii evoluţiei facto-rilor de risc cardiovascular cuantifi cat la 6 luni de la includerea în studiu, indică o ameliorare nesemni fi ca-tivă a prevalenţei hipertensiunii şi obezităţii în rân dul pacienţilor randomizaţi comparativ cu valorile post ope-ratorii, în schimb prevalenţa hipercoles tero lemiei scade de la 28,94% la 18,30% (p<0,005), iar cea a statusului de fumător de la 32,89% la 21,12% (p <0,005).

Concluzii: este evidentă prevalenţa crescută a celor trei factori de risc majori tradiţionali, îndeosebi la pacienţii valvulari aortici cu etiologie degenerativă. Acest stu diu demonstrează benefi ciul major programelor de recu-perare cardiovasculară şi în special al măsurilor de pre-venţie secundară asupra prevalenţei factorilor de risc cardiovascular, în principal a hipercolesterolemiei şi a statusului de fumător la 6 luni de la randomizare modi-fi când riscul cardiovascular al valvulopatiilor aortice.

Prevalence of cardiovascular risk factors on patient withaortic valve replacementincluded in comprehensiverehabilitation programDana Emilia Velimirovici1, Maria Rada1,Delia Berceanu Vaduva1, Simona Dragan1, D. Gaita1, Adriana Schnabel3, Georgiana Mancas1, I. Gogoasa2, Silvia Mancas1

1University of Medicine & Pharmacy „Victor Babes”2University of Agricultural Sciences of Banat3Clinical Municipal Hospital, Timisoara, Romania

Objective: to establish the infl uence of cardiovascular rehabilitation program on cardiovascular risk factors prevalence in patients with aortic valve replacement depending on the etiology of aortic valvulopathy.Materials and methods: 76 patients with aortic valve replacement for aortic valvulopathy of diverse etio-logies where included in the study. Th e evaluated car-dio vascular risk factors at the study admission time and 6 month aft er surgery were as follows: BP ≥140/90 mmHg, BMI ≥30 kg/m2, TC ≥200 mg/dl, type 2 diabetes mellitus, smoking and ex-smoking state. Patients were recomanded to respect secondary prevention mea sures, including exercise programs or regular daily phy sical activity depending on the limits of individual eff ort tole rance and on the results at the eff ort test, with an accent to walking sessions. Statistical analysis: average ±standard deviation, % lot, student t test.Results: in the studied lot we remark the prevalence of degenerative etiology (61.84%) and secondly the reu-matismal etiology of the aortic valvulopathy. 63.15% of patients were man. We remark a higher preva lence


POSTER II

of the three traditional major risk factors (hyper ten-sion, hypercholesterolemia and smoking condi tion), espe cialy in aortic degenerative lesions. Th e benefi t of secondary prevention measures on dinamics of car-dio vascular risk factors evolution, quantifi ed aft er 6 mon ths from study admission, indicate a poor impro ve-ment of hypertension and obesity prevalence com pared to early post surgery values, on the other han hand pre valence of hypercholesterolemia decreased from 28.94% to 18.30% (p<0.005), and the prevalence of smo-ker condition from 32.89% to 21.12% (p<0.005).Conclusions: there is an evidence of higher prevalence for the three traditional major risk factors, especially for aortic valvular patients with degenerative lesions. Th is study demonstarte the major benefi t of cardiovascular reabilitation programes and especially of secondary pre vention measures on cardiovascular risk factor pre valence, fi rst in rank for hypercholesterolemia and smoking status 6 months aft er randomisation, impro-ving the cardiovascular risk score in patients with aor-tic valvulopathy.

92. Fluxul retrograd in venele pulmonare poate realizadiagnosticul diferential intre tahicardiile atrio-ventriculare ortodromice si tahicardiile prin reintrare in nodulatrioventricular Adriana Alexandrescu, R. Vatasescu, N. Dumitrescu, Maria Dorobantu Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti

Rezumat: Este difi cil de realizat diagnosticul diferential intre tahicardia atrioventriculara ortodromica (TRAV) si tahicardia prin reintrare in nodul atriventricular (TRNAV) in absenta studiului electrofi ziologic invaziv. Totusi activarea succesiva intai a ventriculilor si apoi a atriilor in TRAV comparativ cu activarea aproape concomitanta a ventriculilor si a atriilor in TRNAV poate avea consecinte hemodinamice distincte.Obiectiv: Evaluarea fl uxului venos pulmonar, fl uxului transmitral si transaortic in timpul tahicardiilor supra-

ventriculare cu complexe QRS inguste in scopul iden-tifi carii unor parametrii ecocardiografi ci care sa per-mita diagnosticul neivaziv al tipului de tahicardie cat si semnifi catia hemodinamica a acesteia.Metoda: Cei 22 de pacienti care au fost supusi unui studiu electrofi ziologic in vederea ablatiei, au fost eva-luati ecocardiografi c in timpul tahicardiilor induse in labo ratorul de studiu electrofi ziologic precum si in timpul ritmului sinusal. S-a masurat viteza maxima (AR) si durata fl uxului venos pulmonar retrograd, du-ra ta umplerii diastolice mitrale, durata intre debutul umplerii diastolice mitrale si unda R si debitul bataie. Pe baza datelor electrofi ziologice, 10 din pacientii exa -mi nati au prezentat forma atrioventriculara de tahi-cardie, restul de 12 pacienti au prezentat tahicar die prin reintrare in nodul atrioventriculular.Rezultate: Fluxul venos pulmonar s-a caracterizat prin inregistrarea unei singure unde si anume ceea de fl ux sistolic retrograd. Viteza maxima a fl uxului retrograde in arterele pulmonare la pacientii cu TRNAV a fost sem ni fi ciativ mai mica decat la pacientii cu TRAV (30,5±4,89 cm/s vs 36,20±1,03 cm/s, p<0,002). Totusi, nu a fost posibila identifi carea unei valori limita care sa poata face diferentierea clara intre cele 2 tipuri de tahi cardii datorita lotului redus de pacienti. Durata umplerii diastolice a VS nu a fost semnifi cativ diferita intre cele doua grupuri de tahicardii (126±19,8ms in grupul cu TRNAV si in grupul cu TRAV 113,2ms±13,7, p=NS). Debitul bataie a fost redus in ambele tipuri de tahicardie (de la 71±6,4ml la 33,5±3,26ml in TRNAV si de la 70±9ml la 34,8±3,48ml in TRAV, p=NS).Concluzii: Pacientii cu tahicardie atrioventriculara ortodromica au o viteza a fl uxului retrograd mai mare com parativ cu lotul pacientilor cu tahicardie prin reintrare in nodul atrioventricular. Totusi, identifi carea unei va lori limita care sa poata face diagnosticul diferential intre cele doua tipuri de tahicardii, necesita un lot mai nu meros de pacienti.


93. Valoarea NT-proBNP înevaluarea prezenţei disfuncţiei de ventricul drept şi a severităţii hipertensiunii pulmonare la pacienţii cu insuficienţă cardiacămoderat-severăAdriana Gurghean1, Bianca Malmare1, Ioana Tudor1, Anca Mihailescu1, Luminita Varzaru1, Ioana Pop2, Minerva Muraru1, I. Bruckner1

1Clinica de Cardiologie, Spitalul Clinic Colţea, Bucureşti, România2Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovas-culare “Prof. Dr. C.C. Iliescu”, Bucureşti, România

Obiective: Scopul acestui studiu a fost evaluarea core-laţiilor dintre valorile NT-proBNP şi prezenţa disfuncţiei de ventricul drept (VD) şi severitatea hipertensiunii pul monare (HTP) la pacienţii cu insufi cienţă cardiacă moderat-severă Metodă: Am evaluat un lot de o sută trei pacienţi (pt.) cu insufi cienţă cardiacă clasa III-IV NYHA (55% băr-baţi, vârsta cuprinsă între 25 şi 92 de ani, virsta medie 65.6 ani) la care s-au dozat valorile NT pro-BNP seric si s-a efectuat o evaluare ecocardiografi că în care s-au urmărit în special parametrii funcţiei VD si ai HTP. Analiza statistică a fost efectuată prin utilizarea coefi -cientului de corelaţie Pearson si testul Mann-Whit ney U –Statistica versiunea 7.Rezultate: Pacienţii au fost împărţiti în două grupuri: grupul A cu pacienţii (53.3%pt.) care asociau disfuncţie de VD si grupul B cu pacienţi cu funcţie sistolică normală VD. (46.7%pt.). Am evaluat funcţia sistolică a VD utilizand modul M (TAPSE – valoare normală >18 mm) si Imagistica prin Tissue Doppler (unda S inel tricuspidian – valoare normală >10 cm/s) si hiper ten-siunea pulmonară utilizand regurgitarea tricus pi diană pentru PAP sistolică si timpul de accelerare în artera pulmonară pentru PAP medie. Disfuncţia de VD a fost prezentă la 56% pt. din grupul A, 81.4% pt. din grupul A prezentau HTP sistolică (PAPs >35 mmHg) si toţi pt. din grupul A prezentau valori ale presiunii medii pul monare peste normal (PAPm >25 mmHg). In ceea ce priveste evaluarea funcţiei VD a existat o corelaţie semni fi cativă statistic între examinarea în M-mode si TDI (p<0.001, r=0.59) Şi nu a existat nici o corelaţie

între severitatea PAPs si PAPm si funcţia VD (p = 0,861, r = 0,293 si respectiv, p = 0,392, r = 0,129). A existat o corelaţie semnifi cativă statistic între valorile NT-proBNP si funcţia sistolică a VD evaluată atat prin TDI (p=0.0331, r=-0.3114) cat si prin M-mode, res-pectiv (p=0.0228, r=-0.3317), dar nu a existat nici o corelaţie între valorile NT-proBNP si severitatea hiper-tensiunii pulmonare, evaluată prin presiunile sistolice (p = 0,7818, r = -0,0420) si, respectiv, medii (p = 0,5032, r = -0,1105)Concluzii: Prezenţa disfuncţiei ventriculului drept s-a asociat cu valori semnifi cativ mai mari ale valorilor NT-proBNP la pacienţii cu insufi cienţă cardiacă. Valorile NT-proBNP

The prognostic value of NT-proBNP for right ventricular dysfunction and pulmonary hypertension severity inpatients with moderate to se-vere heart failureAdriana Gurghean, Bianca Malmare, Ioana Tudor, Anca Mihailescu, Luminita Varzaru, Ioana Pop,Minerva Muraru, I. BrucknerClinic of Cardiology, Coltea Clinical Hospital,Bucharest, Romania

Aims: To evaluate the relationship between the NT-proBNP values and the presence of right ventricular (RV) dysfunction and the severity of pulmonary arte-rial hypertension (PAH) in patients with moderate to severe heart failure.Method: One hundred and three patients (pts.) with heart failure NYHA III-IV (55% male, age 25-92 years, mean age 65.6 years) having a NT pro-BNP assessment in our Department were evaluated by echocardiography. A special attention was directed towards the parameters of RV systolic function and pulmonary hypertension. Statistical analysis was done with Statistica soft ware programme, version 7, using Pearson correlation coeffi -cient and the Mann-Whitney U test.Results: Th e pts. were divided in two groups: Group A with pts. with RV dysfunction (53.3%pts.) and group


POSTER II

B with pts. without RV dysfunction (46.7%pts.). We evaluated the right ventricular systolic function by using M-mode (TAPSE – normal value >18mm) and Tissue Doppler Imaging (S annular tricuspid wave – normal value >10cm/s) and the pulmonary hypertension by using the tricuspid regurgitation for systolic PAH and the acceleration time in pulmonary artery for mean PAH assessment. RV dysfunction was present in 56% pts. from group A, 81.4% pts. from group A had systolic pulmonary arterial hypertension (sPAH >35mmHg) and all of the pts. from group A had mean pulmonary arterial hypertension above normal limit (mPAH >25 mmHg). Regarding the RV function assessment, there was a statistically signifi cant correlation between the M-mode and TDI evaluation (p<0.001, r=0.59) and there was no correlation between the severity of sPAH and mPAH and RV function (p = 0,861, r = 0,293 and p = 0,392, r = 0,129 respectively). Th ere was a statistically signi fi cant correlation between the NT-proBNP values and RV systolic function assessed by TDI (p=0.0331, r=-0.3114) and by M-mode, respectively (p=0.0228, r=-0.3317), but there was no correlation between the NT-proBNP values and the severity of pulmonary arterial hyper tension, evaluated both by systolic (p = 0,7818, r = -0,0420) and mean values (p = 0,5032, r = -0,1105), respectively.Conclusions: Th e presence of right ventricular dysfunc-tion was associated with signifi cantly greater values of NT-proBNP in patients with heart failure. NT-proBNP correlated with right ventricular dysfunction regar dless of the severity of heart failure. NT-proBNP did not correlate with the severity of pulmonary arterial hyper-tension.

94. Manifestari in tahicardii ale cailor nodaleG. Ivanica, S. Pescariu, C.T. Luca, Eugenia Venescu, Al. Gheorghiu, Alina Ivanica, A. Ivanica,St. I. DragulescuInstitutul de Boli Cardiovasculare Timisoara

Obiectiv: Punerea in evidenta a tahicardiilor legate de prezenta cailor nodale multiple (slow-fast, slow-slow, fast-slow) si a tahicardiilor in care caile nodale intervin in mod secundar.Material si metoda: In perioada 1998-2008, in cadrul Institutului de Boli Cardiovasculare Timisoara, au fost

ablatati un numar de 850 de pacienti cu tahicardii al caror mecanism de aparitie implica prezenta cailor nodale multiple, dupa cum urmeaza:

- tahicardii prin reintrare intranodala de tip slow-fast - 846 pacienti (99,5%);

- tahicardii prin reintrare intranodala de tip slow-slow - 12 pacienti (1,4%);

- tahicardii prin reintrare intranodala de tip fast-slow - 9 pacienti (1,05%);

- tahicardii cu dublu raspuns ventricular - 3 pacien-ti (0,35%);

- tahicardii jonctionale reciproce cu alternanta ciclu scurt - ciclu lung - 35 pacienti (4,1%);

- dubla tahicardie - 22 pacienti (2,5%).Pacientii au fost ablatati dupa cum urmeaza:- calea (cai) lenta - 842 pacienti (99%);- calea rapida - 13 pacienti (1,5%).

Rezultate: Rata de succes a procedurilor efectuate a fost de 99,5% (846 pacienti), inregistrandu-se recidive doar in cazul a 0,5% (4 pacienti) dintre pacientii tratati.

De asemenea, s-au inregistrat urmatoarele compli-catii:

- deces – 0 cazuri.- bloc atrioventricular total permanent – 1 caz

(0,11%);- bloc atrioventricular gradul II tip Mobitz I tran-

zitor – 2 cazuri (0,23%);- tamponada cardiaca – 0 cazuri;- hemoragii la locul de punctie – 0 cazuri;- endocardita infectioasa postinterventie – 0 ca-

zuri.Concluzie: Manifestarile tahicardiilor sunt multiple si implica mecanisme diverse, care necesita confi rmare prin studiul electrofi ziologic. Ablatia prin radiofrecventa in tahicardiile al caror mecanism implica prezenta cailor nodale multiple vindeca pacientul cu pretul unei rate scazute a complicatiilor periprocedurale.


Aspects of TachycardiasInvolving Atrioventricular Nodal PathwaysG. Ivanica, S. Pescariu, C.T. Luca, Eugenia Venescu, Al. Gheorghiu, Alina Ivanica, A. Ivanica,St. I. DragulescuTimisoara Institute of Cardiovascular Diseases

Aims of the study: To underline some aspects of mul-ti ple atrioventricular nodal pathways related tachy car-dias (slow-fast, slow-slow, fast-slow) and aspects of tachy cardias in which nodal pathways are secondary invol ved.Methods: From 1998 to 2008 there were 850 patients admitted in Timisoara Institute of Cardiovascular Di-seases and treated by means of radiofrequency ablation for tachycardias involving the presence of multiple atrio ventricular nodal pathways:

- slow-fast atrioventricular nodal reentrant tachy-cardia - 846 patients (99,5%);

- slow-slow atrioventricular nodal reentrant tachy-cardia - 12 patients (1,4%);

- fast-slow atrioventricular nodal reentrant tachy-cardia - 9 patients (1,05%);

- double ventricular response tachycardia - 3 pa-tients (0,35%);

- long cicle-short cicle alternating junctional reci-procating tachycardia - 35 patients (4,1%);

- double tachycardia - 22 patients (2,5%).Th e patients were ablated as follows:- slow pathway(s) ablation - 842 patients (99%);- fast pathway ablation - 13 patients (1,5%).

Results: Th e ablation success rate was 99,5% (846 patients) and only in 0,5% of the patients treated (4 cases) the tachycardia relapsed.

We also, observed the following complications:- permanent third-degree atrioventricular block – 1

case (0,11%);- transient second-degree Mobitz I atrio ventri cular

block – 2 cases (0,23%);- cardiac tamponade – 0 cazuri;- puncture site haemorrhage – 0 cazuri; - postprocedural infective endocarditis – 0 cazuri.

Conclusion: Tachycardias have multiple features and involve complex mechanisms, which necessitate con-fi r mation by means of electrophysiological study. Ra-dio frequency ablation in tachycardias involving the

pre sence of multiple atrioventricular nodal pathways cure the pacient and has a low rate of periprocedural com pli cations.

95. Aprecierea calităţii vieţii prin intermediulchestionarului duke activitystatus index la pacienţiivalvulari aortici operaţiMaria Rada1, Dana Velimirovici1,2, Simona Drăgan1,2, Adriana Schnabel3, M. Berceanu1, F. Cobzariu1,V. Ionescu1, Florentina Tecar2, Silvia Mancaş1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”2Institutul de Boli Cardiovasculare3Spitalul Clinic Municipal, Timişoara, România

Scop: stabilirea benefi ciilor programelor postoperatorii de recuperare cardiovasculară, asupra ameliorării capa-cităţii funcţionale şi implicit a calităţii vieţii la pacienţii valvulari aortici operaţi, aceasta fi ind în prezent o mă-sură relevantă a efi cacităţii oricărui tratament.Material şi metodă: pentru aprecierea calităţii vieţii s-a utilizat chestionarul Duke Activity Status Index (DASI), ce se adresează în general populaţiei adulte cu patologie cardiovasculară. Indexul Duke este măsu rat pe o scala semicontinuă care permite scoruri posi bile între 0 şi 58,2. Scorurile maxime indică o bună funcţio-na litate fi zică, iar un scor de 0 puncte refl ectă incapa-citatea pacientului de a-şi desfăşura activităţile zilnice de bază.

Cei 82 pacienţi eligibili pentru studiu, au fost rando-mizaţi în două grupe:grupa de antrenament (A)-43 pacienţi şi grupa de control (B)-39 pacienţi. Pacienţii ambelor grupe, au completat chestionarele pentru eva-luarea calităţii vieţii la includere în studiu şi la 3 luni (fi nalul fazei II de recuperare cardiovasculară). Rezultate: pentru a realiza o mai bună cuantifi care a scorurilor acestea au fost grupate astfel: 0-18; 19-26; 27-32; 33-42; 43-50; 51-58. Deşi la includere predomină pacienţii cu scoruri DASI mici, 24,39% (scor 0-18), la 3 luni se remarcă o creştere a procentului celor încadraţi în scoruri DASI mai înalte, 52,05% (scor 51-58), de-mons trând ameliorarea semnifi cativă a capacităţii func ţio nale la pacienţii protezaţi aortic. După 3 luni


POSTER II

de antrenament fi zic pacienţii şi-au îmbunătăţit scorul DASI cu 66,78% (de la 27,85 la includere la 46,45 la fi nalul fazei II). La pacienţii grupei de control se remarcă o îmbunătăţire mai puţin semnifi cativă a sco-rului, 35,65% (de la 25,52 la includere la 34,62 la 3 luni). Analizând diferenţiat în funcţie de sex evoluţia scorului DUKE cele mai evidente îmbunătăţiri se semnalează la grupa de antrenament la pacienţii de sex masculin, de la 32,8 la 52,3, (p <0,001), comparativ cu cei de sex feminin unde această ameliorare a fost de la 22,9 la 33,8 (p <0,01). Concluzii: scorul DASI, care refl ectă starea fi zică şi autoaprecierea stării de sănătate, are o evoluţie mai favorabilă la pacienţii incluşi în programe de reabi litare cardiovasculară comparativ cu cei sedentari. Antre na-mentul fi zic a contribuit la creşterea capacităţii de efort şi concomitent la îmbunătăţirea calităţii vieţii apre ciată prin starea fi zică. Analizând în funcţie de sex evo luţia scorului DASI cele mai evidente îmbunătăţiri sunt remarcate la pacienţii de sex masculin incluşi în pro-gramul de recuperare cardiovasculară.

Physical training efficiencyon life quality evaluation by duke activity status indexquestionnaire in patients after aortic valve replacementMaria Rada1, Dana Velimirovici1,2, Simona Drăgan1,2, Adriana Schnabel3, M. Berceanu1, F. Cobzariu1,V. Ionescu1, Florentina Tecar2, Silvia Mancaş1,2

1University of Medicine and Pharmacy „Victor Babes”2Institute of Cardiovascular Diseases3Clinical Municipal Hospital, Timisoara, Romania

Objective: to establish the benefi t of postoperatory cardiovascular rehabilitation program on functional capacity and on quality of life for patients aft er aortic valve replacement.Materials and methods: we used the Duke Activity Status Index (DASI) questionnaire to assess the quali ty of life; DASI was developed generally for adults with cardiovascular pathology. Duke index is evalua ted on a semi continuous scale with possible scores bet ween 0 and 58.2. Maximal scores indicate a good phy sical

capacity, and a score of 0 points refl ects the inability to carry out usual activities of daily living. 82 patients were divided in 2 groups: training group (A) – 43 patients and control group (B)-39 patien ts. Th e two groups of patients completed a self-adminis tered questionnaire to determine the quality of life, at the time of inclusion and aft er 3 months (the end of phase II of cardiovascular rehabilitation).Results: to obtain a better quantifi cation, scores were grouped as fallows: 0-18; 19-26; 27-32; 33-42; 43-50; 51-58. Albeit there is a predominance of low DASI scores at study admission time- 24,39% (score 0-18), aft er 3 months we remark a proportion of the patients with higher DASI scores -52,05% (score 51-58), demonstrating a signifi cant improvement of functional capacity in patients with aortic valve replacement. Aft er 3 months of physical training the patients impro-ved their DASI score with 66.78% (from 27.85 at stu dy admission time to 46.45 at the end of phase II RC). In the control group, we remark a less signifi cant impro-vement of the score- 35.65% (from 25.52 at the time of inclusion to 34.62 aft er 3 months). Gender diff e ren-tiated analyze for DUKE score discloses the most evi-dent improvement for male training group, from 32,8 to 52,3, (p<0,001), versus female training group with an improvement from 22,9 to 33,8 (p<0,01).Conclusions: DASI score that refl ect physical condition and health self-esteem have a more favorable evolution in patients that participate to cardiovascular rehabilitation programs versus sedentary subjects. Physical training contributes to the increase of functional capacity and quality of life. Gender diff erentiated analyze for DASI evolution scores discloses the most obvious progress in male patients included in cardiovascular rehabilitation program.


96. Tromboza intracardiacadreapta - cazuri cliniceintegrateAG Tase, SM Marinescu, D Blajan, R Mihalache,M Mihaila, A Radulescu, G Stanciulescu,C Trache, O TetiuUniversitatea din Pitesti, Spitalul Judetean de Urgenta Arges, Pitesti

Introducere: In ultimul timp am intalnit in practica noastra clinica un numar de cazuri de tromboza car-diaca dreapta, la diverse grupe populationale dupa cri-terii de varsta, gen, mediu, in variate contexte clinice, cu tromboze asociate in alte teritorii vasculare.Metoda: Din cadrul acestui portofoliu, am selectionat patru cazuri de tromboza cardiaca dreapta cu evolutie accelerata, de diversitate demografi ca (♀30 ani urban, ♀55 ani rural, ♂27 ani rural, ♂60 ani rural), cu tablouri clinico-biologice nespecifi ce la care examenul eco-cardiografi c a fost decisiv pentru diagnostic. Au mai fost efectuate si alte investigatii imagistice (CT, RMN etc.) si biochimice specifi ce.

Contextul clinic a fost variat, de la administrarea de contraceptive si calatorii lungi cu autocarul, la infectii respiratorii recidivante sau sarcom fi broblastic de pe-rete toracic. Trombozele au fost prezente si in alte teri-torii (vena saphena magna, vena cava inferioara, artera pul monara etc.) Rezultate: Examenul ecocardiografi c s-a efectuat pre-coce si a avut relevanta diagnostica.

Tratamentul farmacologic antitrombotic maximal a fost instituit imediat. Majoritatea pacientilor studiati sunt supravietuitori (75%).

Pacientii selectionati nu au suferit interventie chirur-gicala, din diverse motive. Cazuistica este relevanta pentru succesul terapiei farmacologice.

Similaritatile, respectiv contrastele observate la aces-te cazuri constituie lectii clinice traite, utile pentru pa-cientii care vor urma. La Congres vor fi prezentate fi l-mele video ecocardiografi ce.Concluzii: Consideram ca, datorita severitatii si tren-dului ascendent al prevalentei acestei patologii, tema este de actualitate. De asemenea, dorim ca prin aceasta lucrare sa contribuim la optimizarea diagnosticului si tratamentului acestei boli.

Right intracardiac thrombosis - integrated clinical casesAG Tase, SM Marinescu, D Blajan, R Mihalache,M Mihaila, A Radulescu, G Stanciulescu, C Trache,O TetiuUniversity of Pitesti, Arges County Emergency Hospital, Pitesti

Intro: In the last time we have met in our clinical practice a number of cases with right cardiac thrombosis, in diferent populational groups concerning age, gender, medium criteria, in various clinical contexts, with asso-ciated thrombosis in other vascular territories.Method: From this portfolio of patients, we selected four cases of right cardiac thrombosis with accelerated evo-lution, with demographic diversity (♀30 years urban, ♀55 years rural, ♂27 years rural, ♂60 years rural), with non-specifi c clinical and biological patterns in which the echocardiographic examination was decisive for the diagnosis. Th ere were also performed other ima-ging (CT, MRI, etc.) and specifi c biochemistry inves-tigations.

Th e clinical context was various, ranging from contra-ceptives administration and long bus trips, to iterative respiratory infections, or thoracic wall fi broblastic sar coma. Th e thrombosis were also detected in other terri tories (vena saphena magna, inferior vena cava, pul monary artery, etc.) Results: Echocardiographic examination was perfor-med early and proved diagnostic relevance.

Th e maximal antithrombotic pharmacological treat-ment was initiated immediately.

Th e main part of the patients studied are survivors (75%).

Th e selected patients did not undergo surgery, from various reasons.

Th e case portfolio is relevant for the success of the pharma cological therapy.

Th e similarities and contrasts, respectively, observed in these cases, are living clinical lessons, useful for the ongoing patients.

In the Congress will be presented the video echocar-diographic movies.Conclusions: We consider that, because of severity and ascending trend of this pathology prevalence, this issue is actual. By this paper, we also intend to contribute in optimizing diagnosis and treatment of this disease.


POSTER II

97. Preventia primara lasubiectul asimptomatic cu risc inalt - Euroaspire III Romania follow-upAvram C1, Craciun L2, Iurciuc S2, Avram CA2,Sarau CA2, Iurciuc M2, Gaita D2

1Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport2Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara, UMF V. Babes Timisoara

Premise stiintifi ce: Numeroase studii ştiinţifi ce, porni-nd de la studii observaţionale şi trialuri controlate ran-do mizate susţin efi cienţa intervenţiilor de schimbare a stilului de viaţă (fumatul, dieta şi exerciţii fi zice), trata-mentului hipertensiunii arteriale, hiperlipidemiei şi diabetului zaharat, precum şi utilizarea selectivă a terapiei medicamentoase profi lactice (aspirina, beta blocante, IECA, agenţi hipolipemianţi şi anticoagulante). Toate aceste măsuri pot reduce morbiditatea şi mortalitatea la cei cu boli coronariene şi de asemenea pot reduce riscul dezvoltării acestei afecţiuni.Obiective: Obiectivul principal al acestui studiu este acela de a creste standardul preventiei cardiovasculare prin intensifi carea interventiilor de schimbare a stilului de viata, controlul adecvat al factorilor de risc si opti-mizarea tratamentului profi lactic pentru a reduce riscul de aparitie a bolilor cardiovasculare la subiectii cu risc inalt. Un alt obiectiv al protocolului acestui studiu este acela de a evalua efi cienta tratamentului pacientilor din EuroAspire III prin optimizarea medicatiei conform ghidurilor actuale.Material si metoda: Pacientii au fost inclusi in studiu ince pand cu noiembrie 2007 fi ind evaluati initial in cadrul studiului EUROASPIRE III Romania. Crite riile de includere in studiu au coincis cu cele din stu diul EUROASPIRE III Romania, lotul de pacienti asimpto-matici cu risc crescut: barbati si femei sub 80 ani, ne-diag nosticati cu boala coronariana sau alte afectiuni atero sclerotice, care in momentul includerii in studiu erau sub medicatie antihipertensiva si/sau medicatie hipo lipemianta si/sau terapie antidiabetica (medicatie antidiabetica sau doar dieta), cuprinsi in intervalul de timp de 6 luni - 3 ani de la momentul initierii terapiei.

Pacientii au fost evaluati la includerea in studiu, urmand sa fi e reevaluati periodic la interval de 6 luni din punct de vedere clinic si biologic la nivelul cabi-netelor de medicina de familie si medicina interna de

ambulator (6 centre medicale). Recomandarile in ceea ce priveste schimbarea stilului de viata, modifi carea facto rilor de risc si prescrierea medicatiei au fost facute in colaborare cu specialistul cardiolog, nefrolog si dia-betolog conform ghidului European de preventie a bolilor cardiovasculare (2007). Rezultate si concluzii: Din numarul total de pacientii eligibili (503 pacienti) doar 345 pacienti au putut fi inclusi in EUROASPIRE III Romania Follow-Up (rata de raspuns – 68 %) datorita compliantei scazute a pacien-ti lor cu risc crescut la masurile de preventie primara a bolii coronariene. Analiza fi nala, preconizata in iulie 2009 ne va arata in ce masura tratamentul optim al fac to rilor de risc si recomandarile de schimbare a stilu-lui de viata reduc mortalitatea şi morbiditatea cardio-vas culara la subiecţii cu risc înalt.

Primary prevention in high risk asimtomatic patients -Euroaspire III Romaniafollow-upAvram C1, Craciun L2, Iurciuc S2, Avram A2,Sarau CA2, Iurciuc M2, Gaita D2

1University of West Timişoara, Romania2Victor Babeş University of Medicine and Pharmacy Timişoara, Romania

Introduction: Many scientifi c studies shows demons-trated the effi ciency of lifestyle changing interventions (smoking, diet and physical activity), treatment of arterial hypertension, hyperlipemia and diabetes melli tus and also using prophylactic therapy (aspirin, beta-blockers, ACEI, hypolipemiant agents and anti coa-gulants). All of these measures can reduce the morbi-dity and mortality in patients with coronary heart di-seases and also can prevent development of athero scle-rotic disease.Objectives: Th e main objective of this study is to raise the standard of preventive cardiology through lifestyle intervention, good control of other risk factors and optimal use of prophylactic drug therapies in order to reduce the risk of developing cardiovascular disease in high risk individuals. One key point in the follow-up protocol is to asses the effi ciency of treatment in EuroAspire III patients through optimizing the medi-


cation according to current guidelines, so that every patient receives the appropriate cardiovascular pre ven-tive treatment.Material and methods: Patients were included in the study started with November 2007 aft er they were eva luated at baseline in EUROASPIRE III Romania. Inclusion criteria were the same as in the EUROASPIRE III Romania - high risk asymptomatic patients: men and women under 80 years old without coronary heart disease or other atherosclerotic disease treated with anti hypertensive and/or hypolipemiant and/or anti-dia betic drugs at inclusion and between 6 months to 3 years from the initiation of therapy.

Th e patients were evaluated at baseline and they were clinically and biologically reevaluated at every 6 months by the investigators (6 medical centres). Changing life-style intervention, management of risk factors and drugs recommendations were made in collaboration with specialist doctors (cardiologist, diabetologist and nephro logists) according to European prevention of cardio vascular diseases guideline (2007).Results and conclusions: From 503 eligible patients, just 345 patients could be included in EUROASPIRE III Romania Follow-Up (response rate of 68 percent) because of low rate compliance at primary prevention mea sures in high risk asymptomatic patients.

Th e fi nal results expected in July 2009 will show us the effi ciency of cardiovascular risk factors treatment and recommendations of life style changing in reducing cardio vascular mortality and morbidity in high risk asymptomatic patients.

98. Eficienţa monitorizării holter la pacienţii diabeticiversus nondiabetici cu infarctmiocardic acutSorina Magheru, Alina Iacobescu, F. Maghiar, M. PopescuUniversitatea din Oradea

Introducere: Durerea precordială este principalul simp-tom al bolii ischemice coronariene după care se evaluează tipul şi efi cacitatea tratamentului. Studiile populaţionale au arătat că între 20-60% dintre infarctele de miocard acute nonfatale nu sunt recunoscute de pacient, fi ind

descoperite numai la înregistrările electrocardiografi ce ulterioare sau decelate postmortem. Material şi metodă: Monitorizarea Holter s-a efectuat la 116 pacienţi diabetici şi la 98 pacienţi nondiabetici.Rezultate: În studiul nostru, în timpul monitorizării Holter, alungirea intervalului QTc s-a găsit la 29 pacienţi diabetici (14,3%) faţă de 3 nondiabetici (1,5%) (p<0,001). Tulburările de ritm au fost detectat la un număr aproape egal de pacienţi diabetici şi nondiabetici (44 versus 40 pacienţi) fără a exista diferenţe semnifi cative (p>0,05). La pacienţii diabetici s-au întâlnit mai multe cazuri de fi brilaţie atrială şi TV nesusţinută. Ischemia silenţioasă detectată prin înregistrări Holter a fost semnifi cativ mai frecventă la pacienţii diabetici fi ind prezentă la 35,6% faţă de nondiabetici la care a fost prezenţă în proporţie de 28,4% (p<0,05). Înregistrările Holter la DZ tip 2 între 40-70 de ani, a relevat o subdenivelare ischemică ST-T la 36% din DZ faţă de 17% dintre coronarieni non-diabetici. Concluzii: Monitorizarea Holter a pus în evidenţă apa-riţia la bolnavii cu IMA a unor episoade de subdenivelare de segment ST asimptomatice, şi care nu se evidenţiau pe ECG de repaus.

99. Scăderea tensiuniiarteriale produsă de clonidină în corelaţie cu activitatea AC I. Studii in vivo.Alina Iacobescu, Sorina Magheru, F. MaghiarUniversitatea din Oradea

Introducere: Clonidina este un antihipertensiv cu efect agonist asupra receptorilor alfa2 adrenergici. Meca nis-mul de acţiune nu este bine cunoscut, dar se pare că efectul hipotensor este produs prin acţiunea la nivel cen tral, ceea ce duce la scăderea tonusului simpatic. Material şi metodă: Am examinat 100 de pacienţi care au primit tratament cu clonidină şi au fost împărţiţi în două grupuri: grupul 1, 50 de pacienţi, au primit cloni-dină oral în doză de 0.3 mg pe zi; grupul 2, 50 de pacienţi, au primit clonidină oral în doză de 0.3 mg pe zi; după care au primit concomitent cu clonidină tratament cu indometacin, 150 mg/zi, timp de 3 zile, după care, încă 3 zile s-a continuat tratamentul cu clonidină, după care s-au prelevat probele sangiune. S-au urmărit zilnic


POSTER II

valorile TA şi activitatea AC din hematii la pacienţii cu terapie orală. Rezultate: La grupul 1 clonidina scade activitatea tota lă a AC din hematii cu 26% din care AC I scade cu 66%, iar activitatea AC II cu 14%; valorile TA au scăzut de la 200±15 mmHg la 140±10 mmHg. La grupul 2 pretratamentul cu indometacin reduce efectul inhibitor al clonidinei asupra AC I. Activitatea totală a AC din hematii scade cu 18% din care AC I scade cu 42%, iar AC II cu 8%. Efectul hipotensor este redus cu 30%, valorile TA scăzând de la 200 ±10 mmHg la 160 ±5 mmHg. Rezultatele nostre arată că clonidina scade predominant activitatea AC I şi mai puţin a AC II. Scăderea activităţii AC I se produce concomitent cu scăderea valorilor TA la toţi pacienţii luaţi în studiu. Scăderea în paralel a valorilor TA şi a activităţii AC I sugerează o posibilă implicare a a acestei enzime în mecanismul de acţiune a clonidinei.Concluzii: Clonidina, prazosinul, rezerpina şi hidrala-zina scad activitatea AC I şi valorile TA, dar ultimele două cresc concomitent activitatea AC II. Se observă, din studiile de mai sus, că scăderea valorilor TA se produce în paralel cu scăderea activităţii AC I. Această corelaţie sugerează posibila implicare a AC I în mecanismul de acţiune a acestor droguri.

100. Pericardita asociatăsclerodermiei studiuretrospectiv pe 10 aniF. Maghiar, Alina Iacobescu, Sorina Magheru, M. PopescuUniversitatea din Oradea

Introducere: Prezentă clinic la aproximativ 10% din pacienţii cu sclerodermie, pericardita este depistată la autopsie la până la 50% din cazuri. Are ca mecanism acumularea de celule infl amatorii şi formarea în exces a colagenului care duce la îngroşarea pericardului şi formarea de aderenţe. Rareori apare un revărsat pericardic important. Material şi metodă: Pe parcursul celor 10 ani am iden-tifi cat 15 pacienţi care au prezentat semne clinice de peri cardită asociate afecţiunii de bază: sclerodermia. Toţi aceşti pacienţi au fost femei, iar vârsta medie a fost de 52.3 ani.

Rezultate: Pacientele, cunoscute cu sclerodermie s-au prezentat la medic pentru dispnee inspiratorie la efor-turi moderate şi tabloul insufi cienţei cardiace drep te. S-a ridicat problema diagnosticului diferenţial cu hiper-ten siunea pulmonară, prezentă deseori la pacienţii cu sclerodermie, dar ecografi a cardiacă a tranşat diag-nosticul.

Astfel ecocardiografi c 8 paciente au prezentat hiper -tensiune pulmonară uşoară, iar 6 au prezentat hiper-tensiune pulmonară moderată. Toate pacientele au pre-zentat lichid pericardic, între 300-500 ml.

Pacientele au benefi ciat de tratament imunosupresor şi au fost supravegheate medical până la remiterea lichi-dului.

În următorul an, 8 paciente au prezentat din nou simptomatologia clinică de pericardită, confi rmată prin prezenţa lichidului pericardic, iar alte 6 paciente au dezvoltat pericardită constrictivă, diagnosticată ecocar-dio grafi c şi radiologic. Aceste 6 paciente au decedat într-un an de la diagnosticul pericarditei constrictive.

În următorii 5 ani, alte 4 paciente au prezentat pericardită constrictivă, 3 decedând în anul următor, iar a patra la 2 ani de la diagnosticul de pericardită cons-trictivă.

Nici unul dintre decese nu s-a datorat leziunilor peri-cardice, ce condiţiilor asociate în contextul afecţiunii auto imune.Concluzii: Pericardita în sclerodermie a apărut la pa-cienţii urmăriţi de noi, în fazele evoluate ale afecţiunii şi adeseori apariţia pericarditei constrictive prevesteşte exitusul, având valoarea prognostică negativă.

101. Sindromul de efuzie pericardică în tuberculoza pulmonarăF. Maghiar, Sorina Magheru, Alina Iacobescu,M. PopescuUniversitatea din Oradea

Introducere: Un loc aparte în cadrul pericarditelor bac-teriene îl ocupă pericardita tuberculoasă. Deşi în ţările dezvoltate incidenţa pericarditei tuberculoase este în scădere, reprezentând 0-8% din totalul pericarditelor, la noi în ţară pericardita tuberculoasă cunoaşte o recru-descenţă.


Material şi metodă: În studiul realizat de noi am diag-nosticat 470 pacienţi cu pericardită tuberculoasă. Dintre aceştia, 290 (61.70%) au fost bărbaţi şi 180 (38.30%) au fost femei. Vârsta medie a fost de 52, 8 ani (între 31 şi 69 de ani). Durata medie de spitalizare a fost de 19 de zile.Rezultate: La examenul ecocardiografi c 329 (70%) dintre pacienţi prezentau revărsat pericardic în canti-tate medie/mare iar 141 (30%) dintre pacienţi pre zen-tau deja semne de pericardită constrictivă. Toţi pa-cien ţii au primit tratament simptomatic antialgic, 123 (26.17%) pacienţi necesitând tratament cu opiace. Toţi pa cienţii au primit tratament antiinfl amator, din tre care 131 (27.87%) pacienţi, toţi cu pericardită constric-tivă, au primit corticoterapie pentru controlul simpto-ma to logiei. Toţi pacienţii au urmat schema standard de tera pie antituberculoasă.

Dintre cei 329 de pacienţi cu revărsat pericardic în momentul diagnosticării 129 (39,21%) au dezvol tat pe-ricardită constrictivă în următorul an de dispen sarizare. Alţi 20 (6,08%) de pacienţi au fost diagnosticaţi cu peri cardită constrictivă la un an până la trei ani de la reactivarea procesului tuberculos. Dintre cei 290 (61,70%) de pacienţi cu pericardită constrictivă în mo-mentul diagnosticării sau la care aceasta s-a dezvoltat pe parcursul perioadei de urmărire 115 (39.65%) au fost supuşi pericardectomiei, obţinându-se ameliorarea semnelor de congestie venoasă sistemică. Concluzii: Diagnosticul de pericardită TBC s-a stabilit în contextul clinic de impregnare bacilară, alături de diag nosticul pozitiv de pericardită. Complicaţia cea mai frecventă a pericarditei tuberculoase, în statistica noas tră, a fost pericardita constrictivă. Studiul nostru a dovedit că asocierea corticoterapiei la medicaţia speci-fi că tuberculostatică nu duce la scăderea incidenţei compli caţiilor. În cazul pericarditei constrictive conse-cutivă pericarditei tuberculoase, lucrarea de faţă a arătat că, cu cât este mai scurt timpul de la debutul simpto matologiei până la pericardectomie, cu atât mai bune sunt rezultatele.


HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATII |

ARTERIAL HYPERTENSION - VALVULOPATHIES - CARDIOMYOPATHIES

IR mai mare (0.75 +/- 0.11 vs 0.58 +/- 0.12, p=0.03) si cu RVSM mai inalt (2.53 +/- 0.13 vs 1.22 +/- 0.2, p=0,01). In acelasi grup, AIT a fost semnifi cativ mai frecvent la pacienţii cu VTD mai crescută (27.3 +/- 2,8 cm/s vs 18.2 +/- 2.1 cm/s, p=0.03). AIC a fost asociat semni-fi cativ cu RVSM mai mare (2.51 +/- 0.18 vs 1.12+/-0.22, p=0.01).Concluzii: Grosimea mai mare a stratului IM si nive-lul mai ridicat al VTD si al RVSM par sa aibă o predic-tibilitate buna asupra unui prognostic mai sever pe ter-men mediu (un an) in ceea ce priveşte evenimentele car-dio vasculare la pacienţii hipertensivi, mai ales la cei cu SM. Mai mult, IR crescut are o valoare prognostica mai puternica pe termen mediu pentru incidenţa sindroa-melor coronariene acute fara supradenivelare de seg-ment ST, la pacienţii hipertensivi cu SM.

Linking ultrasound assessment of the extracranial cerebralcirculation to thecardiovascular events inhypertensive patients with or without metabolic syndromeAdrian Gavrilal, Ruxandra Jurcut2, Rodica Musetescu3, Cristian Searpe1, Vaieriu Sbârceal1, Carmen Ginghina2

1University Hospital C.F. , Craiova, Romania2Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest, Roma-nia3Cardiology Center, Craiova, Romania

Th e aim of the study was to estimate how the ultrasound para meters of the carotid arteries correlate with prog-nostic of hypertensive patients with or without meta-bolic syndrome (MS).Material and methods: 30 hyper ten sive patients (pts) (mean age= 58.2+/-7.6 years, 53.3% males) -group 1- and 30 hypertensive pts with MS, matched for age and sex (mean age=59.8+/-7.3 years, 56.6% males) -group 2. Vascular ultrasound para meters performed were:

102. Corelatiile dintreexplorarea ecografica a circu-latiei cerebrale extracraniene si evenimentele cardiovasculare la pacienţii hipertensivi cu sau fara sindrom metabolicAdrian Gavrilal, Ruxandra Jurcut2, Rodica Musetescu3, Cristian Searpe1, Vaieriu Sbârceal1, Carmen Ginghina2

1Spitalul Universitar C.F. Craiova2Institutul de Boli Cardiovasculare Bucureşti3Centrul de Cardiologie Craiova

Rezumat: Scopul studiului a fost de a analiza felul in care parametrii ecografi ci ai arterelor carotide se core-lează cu prognosticul pacienţilor hipertensivi cu sau fara sindrom metabolic (SM).Material si metode: 30 pacienţi hipertensivi (vârsta me-die - 38.2 +/- 7.6 ani, 33,3% bărbaţi) -grupul 1, iar 30 pa cienţi hipertensivi cu SM, cu caracteristici similare in ceea ce priveşte distribuţia pe sexe si vârsta (vârsta medie = 39.8+/- 7.3 ani 56.6% bărbaţi) — grupul 2. Para-metrii de ecografi e vasculara evaluaţi au fost: grosimea stratului intima-medie (IM) in arterele carotide comune (ACC), velocitatea telediastolica (VTD) in arterele caro-tide interne (ACI), indicele de rezistenta (IR) in ACI, raportul dintre velocitatile sistolice maxime (RVSM) in ACI si ACC. Toti pacientii au fost urmăriţi timp de un an cu scopul de a depista următoarele complicatii: angina instabila (AI), infarct miocardic fara supradenivelare de segment ST (IMFSD), accident ischemic cerebral tran zitor (AIT), accident ischemic cerebral constituit (AIC).Rezultate: In grupul 1, AI a fost semnifi cativ asociata cu VTD mai mare (28.2+/- 2.7 cm/s vs 16.1 +/-1.7 cm/s, p=0,02). In acelaşi grup, AIT a fost prezent intr-o proporţie semnifi cativ mai mare la pacienţii cu o gro-sime mai mare de IM (1 +/- 0.3 mm vs 0.4 +/- 0.2 mm, p=0.01). In grupul 2, AI a fost semnifi cativ asociata cu IR mai crescut (0.74 +/- 0.09 vs 0.59 +/- 0.11, p=0.04). IMFSD a fost semnifi cativ mai frecvent la pacienţii cu

HTA – VALVULOPATII – CARDIOMIOPATIIARTERIAL HYPERTENSION - VALVULOPATHIES - CARDIOMYOPATHIES


thick ness of intima-media layer (IML) in common caro tid arteries (CCA), end diastolic velocity (EDV) in internal carotid arteries (ICA), resistance index(RI) in ICA, peak systolic velocity ratio(PSVR) in ICA and CCA. All pts were evaluated during one year in order to detect the following complications: unstable angina (UA), non-ST-segment-eievation myocardial infarc-tion (NSTEMI), transient ischemic stroke(TIS) ische-mic stroke(IS).Results: In group 1, UA was signifi cantly associate with higher EDV(28.2+/-2.7 cm/s vs 16.1+/-l,7 cm/s, p=0.02). In the same group TIS was found in a signifi cantly higher proportion at pts with greater thickness of IML(l+/-0.3mm vs 0.4+/-0.2mm, p=0.01). In group 2, UA was signifi cantly associated with a greater RI (0.74+/-0.09 vs 0.59+/-0.11, p=0,04). NSTEMI was signifi cantly more frequent at pts with greater RI (0.75+/-0.11 vs 0.58+/-0.12, p=0,03) and with higher PSVR (2.53+/-0.13 vs 1.22+/-0.2, p=0.01). In the same group TIS was found in a signifi cantly higher proportion at pts with a higher EDV (27.3+/-2.8cm/s vs 18.2+/-2.1cm/s p=0.03), IS was signifi cantly associated with a greater PSVR (2.51+/-0.18 vs 1.12+/-022, p=0,01)Conclusions: Greater thickness of IML and higher level of EDV and of PSVR seem to predict a worse mid term outcome (one year) concerning cardiovascular events at hypertensive pts, especially with MS. Moreover, higher RI appears to have mote powerful mid term prognostic value for incidence of acute co-ro nary syndromes without ST-segment elevation athy per tensive pts with MS.

103. Rolul stresului oxidativin dezvoltarea complicatiilorcardiace la bolnaviihipertensiviCampeanu A1, Bolohan M., Olinescu R., Dusceac D., Nanea T.Universitatea de Medicina si Farmacie Carol Davila Bucuresti, Spitalul Clinic Caritas

Introducere: Date recente sugereaza ca stresul oxidativ (SO) este implicat in disfunctia endoteliala, formarea si activarea placii aterosclerotice si poate contribui la dezvoltarea complicatiilor la pacientii cu hipertensiune

esentiala (HT). Este inca in discutie implicarea SO in dez voltarea diferitelor tipuri de complicatii cardiace la pacienti hipertensivi.Scop: Evaluarea statusului plasmatic oxidant si antioxi-dant la pacienti (pts) cu HT cu sau fara complicatii car-diace.Metoda: La 229 pts (varsta 62.76±7.68 ani) cu HT, 77 pts fara complicatii (HT-C), 50 pts cu hipertrofi e ven -triculara stanga (HVS+) evaluati ECG sau ecocar dio gra-fi c, 50 pts cu boala cardiaca ischemica stabila (CAD+) si 52 pts cu insufi cienta cardica cronica (ICC+) si la 35 subiecti sanatosi (varsta 59.05±11.44 ani) (grupul C), ce nu primeau antioxidanti sau beta blo can te, s-au recol tat probe de sange pentru deter mi na rea coles tero-lu lui(mg/dl), prooxidantii plasma tici (lipid pero xi daza – LPx(μmol/l), indexul de activare a leu co ci telor PMN – LAI) si antioxidantii (grupari tiol – SH (μmol/l), capa-ci tatea antioxidanta totala – AO(UI), si ceru lo plas mina - CP(μmol/l)).Ana liza sta tistica s-a realizat folosind testul student-t.Rezultate: Valorile parametrilor SO plasmatic sunt pre-zentate in tabel:Grup C HT-C HVS+ CAD+ ICC+

LPx 2,41 ± 0,35

4,42 ± 1,37*

5,20 ± 1,29*/**

5,03 ± 1,43*/**

5,0 ± 1,33*/**

LAI 26,21 ± 3,16

39,67 ± 8,06*

40,52 ± 5,85*

45,40 ± 9,44*/**

47,70 ± 9,97*/**

AO 22,74 ± 1,99

16,47 ± 2,31*

15,18 ± 1,90*/**

14,97 ± 2,37*/**

14,75 ± 2,28*/**

SH 416,6 ± 14,38

354,15 ± 54,34*

346,88 ± 49,61*

334,68 ± 57,93*/**

329,55 ± 57,93*/**

CP 116,2 ± 10,21

127,98 ± 30,23*

136,9 ± 28,21*/**

140,97 ± 41*/**

153 ± 41,18*/**

Colesterol 216.3 ± 33.1

230.4 ± 40.9

224 ± 43.5

241.2 ± 71.9

225.2 ± 36.7

*p<0.0001 vs. control ** p<0.05 vs. HT-CNivelele LPx, marker al speciilor reactive de oxigen,

sunt semnifi cativ crescute la toti pts cu HT, dar se inre-gistreaza cresteri mai importante la cei cu compli catii car diace. Nivelele de LAI si SH nu sunt modifi cate sem-nifi cativ la pts cu HVS.Concluzii: Rezultatele sugereaza ca:

1. Un status oxidativ semnifi cativ este prezent la toti pts cu HT si este semnifi cativ mai important la pts cu com plicatii cardiace.

2. SO are un rol important in dezvoltarea si progresia ICC si CAD, dar probabil joaca un rol mai putin impor-tant in HVS.



The role of oxidative stressin development of cardiac complications in patients with essential hypertension Campeanu A., Bolohan M., Olinescu R., Dusceac D., Nanea T.Carol Davila University of Medicine, Bucharest,Caritas Hospital

Background: New evidences suggest that oxidative stress (OS) is involved in endothelial dysfunction, athe -ro sclerotic plaque formation and activation and may contribute to the development of cardiovascular com -pli c a tions in essential hypertension (EH). Th e impli ca-tio ns of OS in development of diff erent types of cardiac complications in patients with EH are still under de-bate.Th e aim was to evaluate plasma prooxidant and antio-xidant parameters in patients (pts) with EH with or with out diff erent cardiac complications.Methods: In 229 pts (age 62.76±7.68 years) with EH, 77 pts without complications (HT-C group), 50 pts with left ventricular hypertrophy (LVH+ group) evaluated by ECG or echocardiographical criteria, 50 pts with stable coronary artery disease (CAD+ group), and 52 pts with chronic heart failure (CHF+ group) and in 35 heal thy subjects (age 59.05±11.44 years) (C group) with out antioxidants or beta blockers agents blood sam ples were drawn to determine cholesterol (mg/dl), plas ma prooxidants (lipid peroxides -LPx(μmol/l), poly morphonucleare leukocytes activation index-LAI)) and antioxidants (thiol compounds-SH(μmol/l), total anti oxidants capacity-AO(UI) and ceruloplasmin -CP(μmol/l)) levels. Statistical analysis- student t test. Results: Th e values of plasma OS parameters are pre-sen ted in table:Group C HT-C LVH+ CAD+ CHF+

LPx 2,41 ± 0,35

4,42 ± 1,37*

5,20 ± 1,29*/**

5,03 ± 1,43*/**

5,0 ± 1,33*/**

LAI 26,21 ± 3,16

39,67 ± 8,06*

40,52 ± 5,85*

45,40 ± 9,44*/**

47,70 ± 9,97*/**

AO 22,74 ± 1,99

16,47 ± 2,31*

15,18 ± 1,90*/**

14,97 ± 2,37*/**

14,75 ± 2,28*/**

SH 416,6 ± 14,38

354,15 ± 54,34*

346,88 ± 49,61*

334,68 ± 57,93*/**

329,55 ± 57,93*/**

CP 116,2 ± 10,21

127,98 ± 30,23*

136,9 ± 28,21*/**

140,97 ± 41*/**

153 ± 41,18*/**

Cholesterol 216.3 ± 33.1

230.4 ± 40.9

224 ± 43.5

241.2 ± 71.9

225.2 ± 36.7

*p<0.0001 vs. control ** p<0.05 vs. HT-C

LPx levels, markers of reactive oxygen species are signifi cantly increased in all pts with EH, more impor-tant in those with cardiac complications.

LAI and SH levels are not signifi cantly changed in pts with LVH. Conclusions: Th e results suggest that:

1. A signifi cant oxidative state is present in all pa-tients EH and is signifi cantly more important in pts with cardiac complications.

2. OS has an important role in development and pro gression of CAD and CHF, but perhaps has a less important role in LVH

104. Corelaţii între SAECG şi parametrii tissue Doppler la pacientul hipertensiv Despina Toader, Rodica Musetescu, E. Belu,D.D. Ionescu Centrul de Cardiologie Craiova

Introducere: Alterarea presiunii de umplere la pacientul hiper tensiv poate fi evaluată folosind ecocardiografi a tissue Doppler. Electrocardiografi a cu amplifi care de sem nal (PHiRes) identifi că prezenţa potenţialelor atria-le tardive (PAT) la sfârşitul undei P, care reprezintă de-po la rizarea întarziată a miocardului atrial, de unde se pot declanşa aritmii prin reintrare.Scopul studiului: existenţa unei posibile corelaţii între prezenţa PAT ca marker de leziune miocardică atria lă stângă şi parametrii Tissue Doppler de creştere a pre-siunii de umplere la pacientul hipertensiv.Metodă: 44 pacienţi hipertensivi cu vârste cuprinse între 48-80 ani au fost evaluaţi prin: examen clinic: NYHA I-IV, ECG 12 derivaţii: criteriile Cornell de hipetrofi e de ventricul stâng (HVS), suprasolicitare de atriu stâng (SAS); ecocardiografi e transtoracică: crite rii de HVS: SIV >13 mm, PPVS >12 mm dilatare AS: indexul de volu m AS >20 ml/m2, aspectul fl uxului Doppler trans-mi tral: velocităţile E, A, eco tissue Doppler folosind ine-lul mitral lateral: Sm, Em, Am; raportul E/Em (marker de creştere a presiunii de umplere); PHiRes: criterii de prezenţă a PAT: durata undei P (SAPWD) > 140ms, ră dă cina medie patratică (RMS40) >3,5 μV, integrala undei P >800μV, folosind fi ltre de 250-400 MHz, zgo-mot de fond <0,3 μV(target).



Rezultate: 1. Modifi cări ale parametrilor Tissue Dopp-ler: HVS(+): Sm <7 cm/s - 63,33%, Em <5 cm/s -73,33%, E/Em >14 -76,66%. SAS(+): Sm <7 cm/s - 62,06%, Em <5 cm/s - 85,71%, E/Em >12 -75,86%; p <0,05. 2. Prezenţa PAT la pacienţii hipertensivi cu Sm <7 cm/s a fost: HVS(+) 63,15% şi dilarare AS(+) 66,66%; la cei cu Em<5cm/s: HVS(+) 81,81% şi dilatare AS 85,71% iar în ca zul E/Em>14: HVS(+) 86,95% şi dila ta re AS 90,90%; p<0,05l.Concluzii: 1. Pacienţii hiperten sivi cu PAT prezente au velocităţi scăzute măsurate prin tissue Doppler: Sm <7 cm/s, Em <5 cm/s, E/Em >14, ceea ce indică o corelaţie între presiunile de umplere şi alterările structurale ale AS, cu posibilitatea apariţiei aritmiilor prin reintrare. 2.Corelaţia a fost mai evidentă la pacienţii cu HVS şi SAS, datorită unor presiuni de umplere mai mari.

Correlation between PHiRes and tissue Doppler imaging parameters in hypertensivepatients Despina Toader, Rodica Musetescu, E. Belu,D.-D. Ionescu Craiova Cardiology Center

Background: An increased fi lling pressure in hyper-tensive patients can be evaluated using tissue Doppler imaging parameters. PHiRes is a method which reveals late atrial potentials at the end of P wave representing late depolarizarion of atrial myocardium, were reentry arrhythmias can start.Purpose: We studied a potential correlation between the presence of late atrial potentials (LAP) as a marker of left atrial myocardium damage and tissue Doppler imaging parameters of increased fi lling pressure.Methods: 44 hypertensive patients aged 48-80 years were evaluated by: clinical examination: NYHA class I-III, 12 ECG leads: Cornell criterias for left ventricular hypertrophy (LVH) and left atrial dilatation (LAD), transtoracic echocardiography: criterias for LVH: inter-ventricular septum>13mm, left ventricular posterior wall >12mm and LAD: left atrial volume index >20ml/m2, transmitral Doppler echocardiography: early (E) and late (A) diastolic velocities, tissue Doppler imaging using lateral corner of mitral annulus in four apical

chamber view: peak systolic (Sm), early (Em), late (Am) diastolic velocities; E/Em ratio which is a marker of diastolic fi lling pressure were calculated; LAP criterias usig P wave high ECG resolution: signal averaged P wave duration (SAPWD) >140ms, root mean square (RMS 40) >3,5μV, integral of Pwave >800μV, fi lters 250-400 MHz, noise level <0,3μV(target). Results:1. Changes in tissue Doppler parameters: LVH(+): Sm<7cm/s-63,33%, Em<5cm/s -73,33%, E/Em>14 -76,66%. LAD(+):Sm< 7cm/s – 62,06%, Em <5cm/s -85,71%, E/Em >12 -75,86%; p<0,05. 2. Th e presence of LAP in hypertensive patients with Sm <7cm/s was: LVH(+) 63,15% and LAD(+) 66,66%; in those with Em<5cm/s: LVH(+)81,81% and LAD 85,71% and in case of E/Em>14: LVH(+) 86,95% and LAD 90,90%; p<0,05l.Conclusions: 1. Hypertensive patients with LAP had reduced velocities measured with tissue Doppler ima-ging: SM <7 cm/s, Em <5 cm/s and increased E/Em >14. Th is revelead the link between an increased fi lling pre-ssure and structural damage of left atrium which may lead to reentry arrhythmias. 2. Correlation was more obvious in hypertensive patients with left ventricular hyper trophy and dilated left atrium probably due to an increased fi lling pressure.

105. Relaţia dintre detorsiunea ventriculului stâng, parametrii de funcţie diastolică şipresiunile de umplere la pacienţii cu stenoză aortică A. Teodorescu1, B. A. Popescu1,2, C. C. Beladan1,D. Muraru1, D. Deleanu1, F. Antonini-Canterin3,G. L. Nicolosi3, C. Ginghina1,2 1Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”, Bucuresti; 2Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti; 3A.R.C., A. O. “Santa Maria degli Angeli”, Pordenone, Italia

Premise: La pacienţii cu stenoză aortică (SA) strânsă şi fracţie de ejecţie (FE) ventriculară stângă (VS) normală, disfuncţia diastolică este frecventă. Contribuţia torsiu-



nii şi detorsiunii la umplerea VS precoce şi la fenome-nul de sucţiune diastolică a fost demonstrată, însă acest lucru nu a fost studiat la pacienţii cu SA.Obiectiv: Evaluarea detorsiunii VS şi a relaţiei acesteia cu parametrii de funcţie diastolică şi presiunile de umplere VS la pacienţi cu SA strânsă şi FEVS păstrată, comparativ cu subiecţi normali. Metodă: Am studiat 28 de pacienţi consecutivi cu SA strânsă (65±8 ani, 21 bărbaţi), FEVS păstrată (63±7%), fără leziuni coronariene semnifi cative şi 30 de subiecţi normali (43±10 ani, 6 bărbaţi). Tuturor subiecţilor li s-a efectuat o examinare ecocardiografi că completă care a inclus şi măsurarea prin Doppler tisular a unor para-metrii de funcţie diastolică (E’ a fost calculată ca media valorilor E’ măsurate la nivel septal şi lateral din fereas-tră apical patru camere). Pentru cuantifi carea rotaţiei şi torsiunii VS prin ecocardiografi e speckle tracking au fost înregistrate din incidenţă parasternal ax scurt secţiuni la nivelul bazei şi apexului VS, imaginile fi ind ulterior analizate off -line cu ajutorul unui soft ware dedicat (2D strain, EchoPac). Detorsiunea a fost evaluată prin măsurarea ratei maxime de rotaţie diastolică apicală şi a ratei maxime de detorsiune (calculată ca diferenţa dintre ratele maxime de rotaţie diastolică apicală şi baza-lă pe curba de velocităţi de torsiune). Au fost de ase-menea măsurate intervalele de timp de la vârful undei R (ECG) la momentul atingerii acestor velocităţi maxi-me, intervalele de timp fi ind apoi corectate la intervalul RR. Rezultate: A existat o diferenţă de vârstă între lotul de pacienţi cu SA şi lotul control (p<0,001). In lotul de pacienţi clasa NYHA a fost 2,0±0,4, aria indexată a val-vei aortice a fost 0,37±0,11 cm2/m2 şi gradientul me diu 55±20 mm Hg. Volumele VS şi FEVS au fost similare între cele două loturi (p>0,50). Nu au existat diferenţe semni fi cative între cele două loturi în ceea ce priveşte raportul E/A (p=0,70) şi E/Vp (p=0,20). Pacienţii cu SA au avut volume atriale stângi mai mari (p=0,036) şi raport E/E’ semnifi cativ mai mare faţă de lotul control (p<0,001). Rata maximă de detorsiune şi timpul până la atingerea acesteia au fost similare între loturi (p>0,10). Rata maximă de rotaţie diastolică apicală şi timpul până la atingerea acesteia au fost semnifi cativ crescute în lotul pacienţilor cu SA (p=0,007; p=0,005). În cadrul pacienţilor cu SA timpul până la atingerea ratei maxi-me de rotaţie diastolică apicală şi timpul până la atin-gerea detorsiunii maxime s-au corelat semnifi cativ cu E/E’ (r=0,43; p=0,03 şi respectiv r=0,40; p=0,04). Concluzii: La pacienţii cu SA strânsă şi FEVS păstrată rotaţia apicală diastolică este întârziată şi corelată sem-

ni fi cativ cu presiunile de umplere VS. Parametrii de detorsiune s-au corelat de asemenea cu presiunile de umplere VS. Aceste rezultate subliniază rolul rotaţiei diasto lice apicale şi al detorsiunii în umplerea VS la pacienţii cu SA strânsă şi FEVS păstrată.

The relationship between left ventricular untwisting and pa-rameters of diastolic function and filling pressures in patients with aortic stenosis A. Teodorescu1, B. A. Popescu1,2, C. C. Beladan1,D. Muraru1, D. Deleanu1, F. Antonini-Canterin3,G. L. Nicolosi3, C. Ginghina1,2 1Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest,Romania 2Carol Davila University of Medicine, Bucharest,Romania 3A.R.C., A.O. Santa Maria degli Angeli, Pordenone, Italy

Background: In patients (pts) with severe aortic stenosis (AS) and normal left ventricular ejection frac-tion (LVEF) diastolic dysfunction is frequently found. Th e contribution of LV torsion and untwisting to LV suction and early diastolic fi lling was previously demons-trated, but this was not yet studied in pts with AS.Purpose: To assess LV untwisting and its relationship with parameters of diastolic function and fi lling pre-ssures in pts with AS and preserved LVEF, compared to normal subjects.Methods: We studied 28 consecutive pts with severe AS (65±8 yrs, 21 men), preserved LVEF (63±7%) and without signifi cant coronary artery disease and 30 normal subjects (43±10 yrs, 6 men). A comprehensive echocardiogram was performed in all, including TDI-derived parameters of LV diastolic function (E’ was calculated as the average of E’ values measured at the septal and lateral sites, apical 4-chamber view). Th e parasternal basal and apical short-axis planes were recorded to quantify basal and apical LV rotation and LV torsion by speckle tracking echocardiography using dedicated soft ware (2D strain, EchoPac). Untwisting was assessed by measuring peak apical diastolic rota-



tion rate and peak untwisting rate (calculated as the net diff e rence between peak diastolic apical and basal rota-tion rates on the torsional velocity curve). Time inter-vals from peak R wave (ECG) to each of them were mea-sured and normalized to the RR interval.Results: Pts with AS were older than normal subjects (p<0.001). In pts, NYHA class was 2±0.4, indexed aortic valve area was 0.37±0.11 cm2/m2 and mean trans-valvular gradient 55±20 mm Hg. LV volumes and LVEF were similar in pts and in normals (p>0.50 for all). Th ere were no signifi cant diff erences between groups regarding E/A (p=0.70) and E/Vp ratios (p=0.20). Pts with AS had higher left atrial volumes (p=0.036) and E/E’ ratios (p<0.001). Peak untwisting rate and time to peak untwisting rate were similar between groups (p>0.10). Peak apical diastolic rotation rate and time to peak apical diastolic rotation rate were increased in pts vs normals (p=0.007; p=0.005). In pts with AS time to peak apical diastolic rotation rate and time to peak untwisting rate had signifi cant correlations with E/E’ (r=0.43; p=0.03 and r=0.40; p=0.04 respectively).Conclusions: In pts with severe AS and preserved LVEF apical diastolic rotation was delayed and signifi cantly related to LV fi lling pressures. Untwisting parameters were also related to LV fi lling pressures. Th ese fi ndings support the role of apical diastolic rotation and of LV untwisting in LV fi lling in pts with severe AS and normal LVEF.

106. Utilitatea scintigrafiei miocardice si aecocardiografiei indiagnosticul precoce alcardiomiopatiei diabeticeincipiente la pacientii cu diabet zaharat tip 2R. Artenie1, Anca Artenie2, Simona Ionescu1,G. Ungureanu2

1Spitalul Clinic de Urgenţe “Sf. Spiridon” Iaşi-Clinica a III-a Medicală-cardiologica2Spitalul Clinic „Dr. C.I.Parhon” Iaşi-Clinica a IV-a Medicală

Cardiomiopatia diabetica este una dintre cele mai frec-vente complicatii ale diabetului zaharat (DZ) a carei incidenta depinde de durata si severitatea DZ. Lucrarea a avut ca scop evaluarea funcţiei sistolice şi diastolice ven triculare stângi (VS) la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 (DZ) în corelaţie cu tipul de tratament al DZ, utili zind ecografi a cardiacă transtoracică si scintigrafi a miocardica. Material şi metodă: Studiul s-a efectuat pe 42 de pacienţi diabetici tip 2: Lot A-20 pacienti insulinonecesitanti si lot B-22 pacienti tratati cu antidiabetice orale, cu virste cuprinse intre 42-58 ani, durata a bolii de 5-15 ani, fara semne de afectare coronariana pe EKG standard si valori tensionale normale. Ecocardiografi c au fost urmariti 38 de parametri dintre care 12 au fost utilizaţi pentru aprecierea funcţiei sistolice şi 18 au fost utilizaţi pentru aprecierea funcţiei diastolice a VS. Perfuzia miocardica a VS a fost evaluata prin scintigrafi e miocardica de perfuzie (SPECT) cu 99mTc MYOVIEW-(16 mCi in repaus) combinata cu testul la dipiridamol (20mCi). De asemenea, am determinat profi lul glucidic, HbA1, am efectuat EKG standard si de efort si am dozat micro-albu minuria (test RIA). Rezultate: Toti pacientii aveau asociata polineuropatie diabetica iar 16 pacienti aveau retinopatie si MA. HbA1a fost de: la lot A -9.8±0.8% respectiv lot B:10.2±0.6%. Testul de efort a fost pozitiv pentru ischemie si tulbu-rari de ritm la 55% dintre pacienti din ambele loturi. Ecocardiografi a a aratat: Fracţia de ejecţie a VS a avut valori ≥60% la 11 pacienţi (5 din lot a si 6 din lot B), a fost cuprinsă între 50% şi 60% la 20 pacienţi (12 din



lot A si 8 lot B) şi a avut valori între 40% şi 50% la 11 pacienţi (5 din lot A si 6 din lot B). Valorile mean systolic ejection rate au fost cuprinse între 221 ml/s şi 515 ml/s, iar cele ale mean velocity of circumferential shortening între 0,9 circ/s şi 1,8 circ/s. Raportul undelor E şi A mitrale (E/A) a fost >1 la 10 pacienţi şi <1 la 23 pacienţi. Timpul de relaxare isovolumică (TRIV) al VS a fost <70 ms la 17 pacienţi, >100 ms la 15 pacien ţi şi a avut valori normale la 10 pacienţi. Timpul de dece-leraţie al undei E (EDT) a fost ≤150 ms la 18 pacienţi şi cu valori normale la 10 pacienţi.Imaginile scintigrafi ce miocardice au aratat modifi cari la 28 de pacienti : 16 cu ischemie la dipiridamol si 12 cu necroza miocardica(13 pacienti din lotul A (5 respectiv 8) si 15 pacientidin lotul B (8 respectiv 7) incluzind toti pacientii cu micro-albuminurie. Concluzii: 1. Disfunctia diastolica a VS se corelea za direct cu controlul glicemic si prezenta micro albu mi-nuriei la pacientul cu diabet zaharat tip 2. 2. Nu exis-ta diferente intre tipurile de tratament (insulina sau antidiabetice orale) si aparitia cardiomiopatiei diabe-tice. 3. Ecocardiografi a si scintigrafi a miocardica de per-fuzie reprezinta metode neinvazive si utile de diagnostic precoce a cardiomiopatiei diabetice.

The utility of myocardialscintigraphy andechocardiography in earlier diagnosis of diabeticcardiomiopathy in tipe 2diabetic melitus patientsR. Artenie1, Anca Artenie2, Simona Ionescu1,G. Ungureanu2

1Emergency Hospital “Sf. Spiridon” Iaşi –the IIIrdMedical Cardiologic Clinic2Clinic Hospital “DR. C. I. Parhon” Iaşi – the IVth Medical Nefrologic Clinic

Diabetic cardiomiopathy is one of the common compli-cation of the type 2 diabetes mellitus (DM) witch is increased in proportion to the duration and severity of the diabetes.

Th e aim of the study: was to reveal the deterioration of the systolic and diastolic function of the left ventricle (LV) in patients with DM, in correlation with treatment of DM, using myocardial scintigraphy and transtoracic echocardiography.Material and method: our study was performed on 42 type 2 DM patients: group A - 20 patients with IDDM and group B - 22 patients with NIDDM (anti dia betic therapy), with age between 42-58 years, du ra tion of the disease of 5-15 years, without sign of coro nary disease on EKG, and normal values of blood pre ssure. Th e ecocardiographic evaluation determined 38 para-meters. From these parameters, 12 were used for the measurement of the systolic function of the LV and 18 were used for the determination of the diastolic function of the LV. Th e myocardial perfusion of the LV was eva-luated through myocardial scintigraphy with 99mTc MYOVIEW-16 mCi (SPECT) method combined with Dipiridamol test (20 mCi). Also we have studied the glycemic profi le, HbA1, electrocardiography standard and eff ort test and microalbuminuria – MA (RIA method). Results: All patients had associated peripheric neuro-pathy and 16 patients had retinopathy and presence of MA. Th e HbA1 were: group A-9.8±0.8% respectively group B:10.2±0.6%. On the eff ort test 55% reveal ische mic lesions or arrhythmia on both groups. Echo-cardiography show: the ejection fraction (EF) of the LV was ≥60% in 11 patients (5 in group A and 6 in group B), between 50% and 60% in 20 patients (12 in group A and 8 in group B) and between 40% and 50% in 11 patients (5 in group A and 6 in group B). Th e values of mean systolic ejection rate was between 221 ml/s şi 515 ml/s and the values of mean velocity of circumferential shortening was between 0,9 circ/s şi 1,8 circ/s. Th e ratio of the E and A waves at the mitral valve was >1 in 10 patients and <1 in 23 patients. Th e LV isovolumic relaxation time (IVRT) was <70 ms in 17 patients, >100 ms in 15 patients and had normal values in 10 patients. Th e E wave deceleration time (EDT) was ≤150 ms in 18 patients and had normal values in 10 patients. Myocardial scitigraphic images show abnormalities in 28 patients: 16 patients with dipiridamol-induced ischemia and 12 patients with myocardial necrosis - (13 patients (5 respectively 8) in group A, 15 patients (8 respectively 7) group B) included all patients with MA.



Conclusions: 1. Th ere is a direct correlation between the diastolic dysfunction of the LV and metabolic control of type 2 DM and the presence of microalbuminuria. 2. Th ere is no dependence on the class of antidiabetic therapy (drugs or insulin) in development of diabetic cardio miopathy. 3. Th e echocardiography and myocar-dial scintigraphy examination represent an useful and noninvasive methods for an earlier diagnosis of diabetic cardiomiopathy.


CARDIOLOGIE INTERVENŢIONALĂ | INTERVENTIONAL CARDIOLOGY

cu 224 pacienți cu BMS corespunzători vârstei și sexului. Au fost folosite 268 SES în 260 leziuni, versus 298 BMS în 278 leziuni. Perioada medie de urmărire a fost de 226 ± 20 vs. 209 ± 18 zile. Prevalența factorilor de risc cardiovascular majori a fost în grupul SES versus BMS: diabet zaharat 26% vs. 11%, p=0.0001; hipertensiune arterială 79% vs. 72%, p=0.062; hipercolesterolemie 90% vs. 79%, p=0.001. 52% vs. 40% pacienți (p=0.005) au asociat cel puțin 3 factori de risc, iar 16% vs. 3.5% pacienți au prezentat patru factori de risc majori. 71% vs. 43% pacienți (p=0.0001) au avut infarct miocardic în antecedente. 8% vs. 0.3% (p=0.001) din stenturi au fost utilizate pentru restenoză intra-stent. Vasul țintă a fost IVA la 66% vs. 45% pacienți (p =0.003); artera circumfl exă la 12% vs. 24% (p=0.012); și ACD la 20% vs. 31% (p=0.05). 71% vs. 41% (p= 0.0001) din leziuni au avut RVD ≤3 mm, iar 88% vs. 51% (p= 0.0001) au fost leziuni mai lungi de 15 mm. MLD pre- și post pro-cedural a fost 0.4±0.2 mm vs. 0.5±0.2 mm (ns), și res-pectiv, 2.7±0.2 mm vs. 2.8±0.3 mm (ns); în mod similar, acute gain a fost 2.3±0.3 mm vs. 2.2±0.2 mm (ns). În grupul SES s-au suspectat 3 cazuri de restenoză clinică – con fi rmate angiografi c la 2 pacienți (0.9%), iar în gru-pul BMS au fost suspicionate 20 cazuri de reste noză cli nică – confi rmate angiografi c la 16 pacienți (7.0%) (p=0.001). 2.7% pacienți din grupul SES au avut MACE compa rativ cu 8.9% din grupul BMS (p= 0.007).Concluzii: Spre deosebire de pacienții din grupul BMS, pacienții care au benefi ciat de SES au avut mai frec vent diabet zaharat, mai mult de 3 factori de risc cardio-vascular majori, în principal leziuni de IVA, leziu ni pe vase mici și/sau mari. Restenoza intra-stent ghi dată clinic a fost redusă de la 7% la 1%, cu o scădere semni-fi cativă a MACE.

107. Stenturile activefarmacologic sunt mai bune decât cele metalice simple la pacienții cu diabet zaharat,factori de risc cardiovascular multipli și leziuni dificile C Stoicescu, A Burlacu, V Vintila, C Udroiu,N Florescu, O Pirvu, M Cinteza, D VinereanuSpitalul Universitar Bucuresti

Context: Rezultatul pe termen mediu la pacienții cu intervenții coronariene percutane (PCI) este infl uențat de restenoza intra-stent, care reprezintă principalul neajuns al PCI. Studiile clinice recente au dovedit o scă-dere a incidenței restenozei de la 25% la mai puțin de 10% consecutiv utilizării stenturilor active farmacologic cu sirolimus (sirolimus eluting stents, SES). Cu toate acestea, restenoza SES din „viața reală“ comparativ cu cea a pacienților similari la care s-a folosit BMS nu a fost întocmai raportată.Metode: Am efectuat un studiu de registru controlat („studiu case control“) pe o perioadă de 44 luni, care a inclus toți pacienții la care s-a utilizat ≥1 stent activ farmacologic cu sirolimus, în comparație cu un grup de pacienți de control, la care s-a implantat ≥1 stent metalic simplu (BMS). Fișele standard de raportare a cazului au cuprins datele clinice și demografi ce, tipul leziunii responsabile (culprit), complicațiile procedurale și tratamentul. Pentru evaluarea diametrului de referință al vasului (reference vessel diameter, RVD) și diametrului minim al lumenului vasului (minimal lumen diameter, MLD) s-a utilizat angiografi a coronariană cantitativă (QCA). End-pointul primar a constat în restenoza clinică (defi nită clinic și/sau prin test ECG de efort); atunci când s-a suspectat restenoza clinică, s-a repetat angiografi a coronariană. Obiectivele secundare au fost evenimentele cardiace adverse majore (MACE, major adverse cardiac events) defi nite ca: decesul din cauză cardiacă, infarctul miocardic, revascularizarea leziunii țintă (TLR, target lesion revascularization) sau angina recurentă.Rezultate: În studiul nostru au fost incluși 448 pacienți: 224 pacienți cu SES (58 ± 10 ani, 75% bărbați), comparați

CARDIOLOGIE INTERVENŢIONALĂINTERVENTIONAL CARDIOLOGY


Drug eluting stents are better than bare metal stents inpacients with diabetes mellitus, multiple cardiovascular risk factors, and difficult lesions C Stoicescu, A Burlacu, V Vintila, C Udroiu,N Florescu, O Pirvu, M Cinteza, D VinereanuSpitalul Universitar Bucuresti

Background: Medium-term outcome of patients with percutaneous coronary interventions (PCIs) is related to in-stent restenosis, which represents the main drawback for PCIs. Recent clinical studies have shown a decrease of restenosis rate from 25% to less than 10%, using sirolimus eluting stents (SES). However, “real-life” SES restenosis, by comparison with similar patients receiving BMS, has not been enough reported.Methods: We performed a controlled registry study (“case control study”) over a period of 44 months, inclu-ding all patients who received ≥1 sirolimus eluting stent, comparing them to a control group of patients who received ≥1 bare metal stent (BMS). Clinical and demo graphical data, type of culprit lesion, procedural compli cations, and treatment were documented into stan dard case report fi les. Quantitative coronary angio-graphy was used to evaluate reference vessel diameter (RVD) and minimal lumen diameter (MLD). Primary end-point was the clinical restenosis (defi ned clinically and/or by ECG exercise test); when clinical restenosis was suspected, coronary angiography was repeated. Secondary end-points were major adverse cardiac events (MACE), defi ned as cardiac death, myocardial infarc tion, target lesion revascularization, or recurrent angina.Results: 448 patients were included into the controlled registry study: 224 SES patients (58±10 years, 75% males), compared to 224 age- and sex-matched BMS patients. 268 SES were used in 260 lesions, versus (vs.) 298 BMS used in 278 lesions. Mean follow-up period was 226±20 vs. 209±18 days. Major cardiovascular risk factors prevalence was: diabetes mellitus 26% vs. 11%, p=0.0001; arterial hypertension 79% vs. 72%, p=0.062; hypercholesterolemia 90% vs. 79%, p=0.001, in SES and BMS groups, respectively. 52% vs. 40% patients (p=0.005) associated at least 3 risk factors, and 16% vs. 3.5% patients had four major risk factors. 71% vs. 43% patients (p=0.0001) had previous myocardial

infarc tion. 8% vs. 0.3% (p=0.001) stents were used for intrastent restenosis. Target vessel was LAD in 66% vs. 45% patients (p=0.003); left circumfl ex in 12% vs. 24% (p=0.012); and RCA in 20% vs. 31% (p=0.05). 71% vs. 41% (p= 0.0001) were lesions with RVD ≤ 3 mm, and 88% vs. 51 % (p= 0.0001) were lesions longer than 15 mm. Th e MLD pre- and post- procedure was 0.4±0.2 mm vs. 0.5±0.2 mm (ns), and 2.7±0.2 mm vs. 2.8±0.3 mm (ns), respectively; similarly, acute gain was 2.3±0.3 mm vs. 2.2±0.2 mm (ns). 3 cases of clinical restenosis were suspected in the SES group, confi rmed by coronary angiography in 2 patients (0.9%), whereas 20 cases of clinical restenosis were suspected in the BMS group, confi rmed by coronary angiography in 16 patients (7.0%) (p=0.001). 2.7% patients from the SES group had MACE, compared with 8.9% from the BMS group (p= 0.007).Conclusions: By comparison with patients receiving BMS, patients who benefi t from SES had more diabetes mellitus, more than 3 major cardiovascular risk factors, mainly LAD lesions, small and/or long vessel lesions. Clinically-driven in-stent restenosis was reduced from 7% to less than 1%, with a signifi cant decrease of MACE.

108. Tromboza intra-stent: un eveniment rar, influențat de tratamentul antiagregantplachetar combinat pe termen lung C Stoicescu, A Burlacu, V Vintila, C Udroiu,N Florescu, O Parvu, M Cinteza, D VinereanuUMF ”Carol Davila” Bucuresti

Context: Tromboza intra-stent este o complicați rară, dar extrem de severă. Date recente sugerează că folo si-rea stenturilor active farmacologic (drug eluting stents, DES) poate crește riscul de tromboză intra-stent, în condițiile în care tratamentul antiplachetar combinat este întrerupt prematur (<6 luni), după cum este încă recomandat în multe din ghidurile actuale. Romania se afl ă într-o situație unică în Europa, având în vedere că pe baza programului național de clopidogrel susținut de guvern, pacienții cu cel puțin un stent au dreptul să



primească tratament antiagregant plachetar combinat, gratuit pentru cel puțin 9 luni.Obiective: 1) evaluarea prevalenței trombozei intra-stent (tromboză acută în primele 24 ore de la intervenție; trom boză subacută, între 24 ore și 30 zile; tromboză tardivă, peste 30 zile; și tromboză foarte tardivă, după mai mult de un an) în cadrul unui amplu studiu de tip case-control; 2) evaluarea relației dintre tromboza intra-stent și durata tratamentului antiplachetar combinat.Metode: A fost efectuat un studiu de tip case-control pe o perioadă de 44 luni (2003-2007), care a inclus pacienți la care s-a implantat cel puțin un DES, comparativ cu un grup de control având pacienți la care s-a folosit cel puțin un stent metalic simplu (bare metal stent, BMS). Rezultate. Au fost incluși în studiu 950 pacienți: 475 pacienți cu 578 DES implantate (268 Cypher, 152 Endeavor, 122 XienceV și 36 Taxus) urmăriți pe o perioadă de 233±21 zile, în comparație cu 475 pacienți cu 598 BMS, umrăriți pe o perioadă similară, de 228±19 zile. Toți pacienții au primit continuu aspirină. Toți pacienții au primit clopidogrel pe o perioadă de 9 luni; 49% pacienți din grupul DES și 15% din grupul BMS (p<0.0001) au primit clopidogrel pentru mai mult de 9 luni. Periprocedural, 2.6% pacienți din grupul DES versus 2.1% din grupul BMS (ns) au primit inhibitori de receptor GP Iib/IIIa. Tromboza intra-stent acută și subacută a fost documentată angiografi c la 0,9% ver sus 1,9% pacienți din grupul DES și respectiv BMS (ns). Tromboza intra-stent tardivă și foarte tardivă docu-mentată, nu a survenit în nici unul din cele două gru-puri. În primele 30 zile a survenit un singur deces în grupul DES (FV urmat de disociație electromecanică – dar nu datorat trombozei stentului), și un deces în gru pul BMS (datorat trombozei subacute a stentului). În primele 9 luni, a survenit numai 1 singură moarte subi tă, și aceea în grupul DES, iar după 1 an s-au notat două morți subite, în același grup DES.Concluzii: Tromboza intra-stent tardivă și foarte tar-divă, defi nită sau probabilă, nu a survenit în nici un caz, probabil datorită faptului că toți pacienții au primit tra tament antiplachetar combinat pentru cel puțin 9 luni după implantarea stentului (de fapt, jumătate din pacienții cu DES au primit acest tratament pentru mai mult de un an).

In-stent thrombosis: rare event, influenced by long-termcombined antiplateletstreatment C Stoicescu, V Vintila, N Florescu, M Cinteza,D VinereanuUMF ”Carol Davila” Bucuresti

Background: In-stent thrombosis is a rare but extre-mely severe complication. Recent data suggest that use of drug eluting stents (DES) may increase the risk of in-stent thrombosis, if combined antiplatelets treatment is stopped too early (<6 months), as still recommended by many of the current guidelines. Romania is in an unique situation in Europe because, based on the national clo-pidogrel program supported by the government, pa-tients with at least one stent are entitled to receive free of charge combined antiplatelets treatment for at least 9 months.Aims: 1) to assess prevalence of in-stent thrombosis (acute thrombosis in the fi rst 24 hours from the inter-vention; subacute thrombosis between 24 hours and 30 days; late thrombosis aft er more than 30 days; and very late thrombosis aft er more than one year) in a large national case-control study; 2) to assess relation bet-ween stent thrombosis and duration of the combined antiplatelets treatment.Method: A case control study was conducted over a period of 44 months (2003-2007), including patients who received at least one DES, compared with a control group comprising patients who received at least one bare metal stent (BMS).Results: 950 patients were included into the study: 475 patients with 578 implanted DES (268 Cypher, 152 Endevour, 122 XienceV, and 36 Taxus), followed for 233±21 days, compared with 475 patients with 598 implan ted BMS, followed for a similar period, of 228±19 days. All patients received aspirin continuously. All patients received clopidogrel for 9 months; 49% of patients from the DES group and 15% of patients from the BMS group (p<0.0001) received clopidogrel for more than 9 months. Periprocedural, 2.6% patients from the DES group versus 2.1% from the BMS group (ns) received GP IIb\\IIIa receptor inhibitors. Acute and subacute in-stent thrombosis was documented angio-graphically in 0.9% versus 1.9% of patients from DES and BMS groups, respectively (ns). Documented late



in-stent thrombosis and very late in-stent thrombosis did not occur in any of the two groups. In the fi rst 30 days, there was one death occurring into the DES group (VF, followed by electro-mechan ical dissociation, not due to stent thrombosis), and one death into the BMS group (due to subacute stent thrombosis). In the fi rst 9 months, there was only 1 sudden cardiac death, occurring in the DES group, while aft er 1 year there were two sudden cardiac deaths occurring in the DES group.Conclusion: Defi nite and probable late and very late in-stent thrombosis did not occur in any of the cases, probably related to the fact that all patients receive com-bined antiplatelets treatment for at least 9 months aft er stent implantation (in fact, half of the patients with DES received it for more than one year).

109. Angioplastia coronarianapercutana la pacientii cuanevrism apical de ventricul stangCalin C., Teodorescu A., Beladan C., Savu O., Deleanu D., Ginghina C.Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C.Iliescu” Bucuresti

Mortalitatea pacientilor cu anevrism de ventricul stang (VS) post infarct miocardic este de 6 ori mai mare decat a pacientilor fara anevrism, chiar in conditiile unei fractii de ejectie VS (FEVS) comparabile. Anevrismectomia si revascularizarea chirurgicala reprezinta interventia recomandata la majoritatea pacientilor simptomatici, existand putine date despre rolul angioplastiei percu-tane coronariene transluminale in managementul pa-cien tilor cu anevrism VS constituit.Metode: Am studiat retrospectiv 33 de pacienti (25 barbati) cu anevrism apical VS, cu varsta medie 62±10 ani, cu o valoare medie a FEVS de 37±7%, selectati retro spectiv din baza noastra de date. Au fost exclusi pa cientii supusi unor interventii de revascularizare chi-rur gicala±anevrismectomie. 18 pacienti au fost tratati con ser vator (grupul 1), in cazul celorlalti 15 pacienti (gru pul 2) efectuandu-se angioplastie coronariana per-cu ta na la nivelul arterei responsabile de infarct (arte ra interventriculara anterioara) intr-un interval de 13±6

sapta mani postinfarct. Au fost analizati parametri clinici (cla sa func tional NYHA) si ecocardiografi ci (FEVS, dia-metru atriu lui stang, dimensiunile anevrismului VS, insu fi cienta mitrala). Inter valul mediu dintre infarctul mio cardic acut si eva luarea initiala a fost intre 3 si 40 de sapta mani, simi lar pentru cele doua grupuri. In grupul tratat inter ventional am considerat evaluarea dinaintea inter ven tiei ca evaluare initiala. A doua evaluare a fost efec tuata la un interval mediu de 12±6 saptamani de la prima.Rezultate: In cadrul evaluarii initiale cele doua grupuri au fost comparabile, fara diferente semnifi cative, in ceea ce priveste varsta, factorii de risc cardiovascular, clasa NYHA, FEVS, dimensiunile atriului stang si seve-ritatea insufi cientei mitrale. Dimensiunile anevris mu-lui VS au fost semnifi cativ mai mari in grupul 1 (37.5% din volumul telediastolic VS – grup 1, 31% - grup 2, p=0.046). La a doua evaluare nu au fost identi fi cate dife-rente semnifi cative intre grupuri din punct de vedere al FEVS, severitatii insufi cientei mitrale, dimen siunile atriu lui stang si dimensiunile anevrismului VS, existand insa diferente semnifi cative ale clasei functionale NYHA (2.27 – grup 1, 2.83 – grup 2, p=0.01) in favoarea grupu-lui revascularizat interventional.Concluzii: Tratamentul combinat – medical si interven-tional la nivelul arterei responsabile de infarct in cazul pacientilor cu anevrism apical VS a fost asociat cu o ameliorare semnifi cativa a clasei functionale, desi nu a avut impact asupra FEVS, severitatii insufi cientei mi-trale sau dimensiunii anevrismului. Aceste rezultate nece sita confi rmare prin studii ulterioare.

110. Coronarografia computerizată 64-multislice la pacienţi cu probabilitate intermediară şi joasă de boală coronarianăFlorina Parv, Rodica Avram, Balint Mihai,Victor Dan Moga, Ciocarlie Tudor, Popa ClaudiuClinica de Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenţă Judeţean Nr. 1 Timişoara

Scopul lucrării: Angiocoronarografi a tomografi că com-pu te rizată este o tehnică imagistică nouă în plină ascen-siune cu potenţial alternativ la metodele nonin vazive



pentru boala coronariană. Metoda prezintă o mare acurateţe în diagnosticul leziunilor coronariene steno-zante sau nu, precum şi determinarea încărcării cu calciu a plăcilor aterosclerotice. Evaluarea utilităţii coro-narografi ei computerizate 64-multislice în detectarea sau excluderea bolii coronariene la pacienţi cu proba-bilitate intermediară şi joasă.Material şi metodă: S-a luat în lucru un lot de 19 pacienţi simptomatici, cu durere toracică non-angi-noasă sau cu angină atipică, la care s-au efectuat ECG, enzimele cardiace, test de efort la ergociclu şi s-au notat factorii de risc clasici (hipertensiune, diabet, fumat, obezitate, antecedente de boală coronariană prematură, dislipidemie), pacienţii fi ind împărţiţi în două grupe: cu probabilitate joasă: 4 (21,05 %) şi intermediară 15 (78,94%).Rezultate: La 8 (42,10%) pacienţi (5 femei, 3 bărbaţi) cu vârsta medie 54,75 ± 7,99 cu biomarkeri cardiaci negativi, fără modifi cări ischemice electrice şi cu test de efort negativ s-a efectuat coronarografi e computerizată 64-multislice (Siemens Sensation Somatom 64). Pacien-ţii cu frecvenţă cardiacă peste 65 b/min au primit meto-prolol/atenolol înainte de expunere. Boala corona riană semni fi cativă a fost defi nită în prezenţa a cel puţin unei stenoze coronariene ≥ 50%. 2 pacienţi au prezentat scor calcic > 700 şi leziuni coronariene peste 75% care au fost confi r mate prin coronarografi e clasică şi sancţionate cu tra tament invaziv (1 pacientă cu PTCA şi stent şi un pacient cu by-pass aorto-coronarian), 5 pacienţi au prezentat leziuni sub 50% şi scor calcic între 0-357 şi 3 pacienţi au prezentat coronare normale angiografi c şi cu scor calcic 0. În total au fost detectate 16 leziuni: 7 pe ADA, 3 pe diagonala I, 5 pe ACX şi 1 pe ACD. Pacienţii cu leziuni coronariene non-stenozante, care iniţial erau consideraţi cu risc scăzut au fost reîncadraţi într-o clasă superioară de risc şi au benefi ciat de tratament specifi c. Concluzii: Deşi studiul e restrâns la un număr mic de cazuri este printre primele din România care arată că angiocoronarografi a computerizată 64-multislice este o metodă utilă la pacienţi simptomatici cu probabilitate joasă sau intermediară pretest de boală coronariană. Un rezultat negativ CT exclude prezenţa unei afectări coronariene semnifi cative.

64-Slice computed tomography in patients with low and inter-mediate probability of coronary heart diseaseFlorina Parv, Rodica Avram, Balint Mihai,Victor Dan Moga, Ciocarlie Tudor, Popa ClaudiuCardiology Clinic, Emergency County Hospital Nr. 1 Timişoara

Aim: Computed tomographic coronary angiography is a new noninvasive coronary imaging technique with a very good diagnostic accuracy in coronary lesio ns either calcifi ed or no, and off er independent prog nos-tict direct information, too. To assess the utility of this method to rule out coronary heart disease in pa tients with low and intermediate probability of coro nary disease.Material and Method: We studied 19 symptomatic patients with non-anginal chest pain and atypical angina in which we performed ECG, cardiac biomar-kers, exercise test and noted classical risk factors (hyper-tension, diabetes mellitus, cigarette smoking, obe sity, family history of premature coronary disease, dislipi-demia). Patients were divided in two groups, with low 4 (21.05 %) and intermediate 15 (78.94%) probability risk.Results: In 8 (42.10%) patients (5 women, 3 men) with average age 54.75 ± 7.99 with negative cardiac bio-markers, no ischemic ECG changes and negative exer-cise test we performed 64-multislice cardiac comu ted tomography (Siemens Somatom Sensation 64). Patients with heart rate over 65 bpm received metoprolol/ate-nolol before exposure. Signifi cant coronary disease was defi ned in presence of at least one coronary ste nosis ≥50%. 2 patients (25%) presented an Agatston calcic score (CAC) over 700 and signifi cant coronary lesions >75%, confi rmed at clasic angiography and con se cutive inva sive treated (one woman with PCI and stent and one man with aorto-coronary by-pass), 5 patients (62.5%) presented lesions < 50% and a CAC score bet-ween 0-357 and 3 (37.5%) patients had normal coro-nary arteries. We detected an amount of 16 lesions: 7 on LAD, 3 on I-st diagonale, 5 on ACX and 1 on RCA. Pa tien ts with nonobstructive lesions considered initia-lly with low risk were reconsidered in a superior risk class and appropriate treated.Conclusions: Th is small study, but one from the fi rst in Romania, suggests that 64-multislice cardiac computed



tomography is useful in symptomatic patients with low or intermediate pretest probability of having signifi cant coronary artery disease. A negative CT result may rule out a signifi cant coronary lesion.

111. Stenturile activefarmacologic versus stenturile inerte în Registrul de Angio-plastii al Institutului de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” – urmărire la 1 anRami-Mihail Chreih, Dan Deleanu, Lucian Zarma, Carmen GinghinăInstitutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu” – Bucureşti, România

În Octombrie 2006 s-a iniţiat Registrul de Angioplastii al Institutului “C.C. Iliescu” fi ind incluşi, consecutiv, toţi pacientii cărora li s-a efectuat angioplastie în Depar-tamentul de Cardiologie Intervenţională al Institutului de Boli Cardiovasculare “C.C. Iliescu”. Scopul lucrării: Acest studiu compară rezultatele angio-plastiei cu stent pe termen scurt şi pe termen lung (1 an) ale pacienţilor cărora li s-au implantat stenturi acti-ve farma cologic (DES – drug eluting stents) versus cele ale pacienţilor cărora li s-au implantat stenturi iner te (BMS – Bare Metal Stents). Materiale şi metode: Rezultatele au fost defi nite ca fi ind complicaţii peri-procedurale (embolizare dis tală, fe no men slow-fl ow/no-refl ow, ocluzie acută de seg-ment coronarian, ocluzie de vas colateral, perforare co ro na riană, şoc indus de procedură, AVC, reacţii aler -gice, necesitatea cardiostimulării), complicaţii la nive -lul lo cului de puncţie (hematom necesitând trans fuzie sau cură chirurgicală, fi stulă arterio-venoasă, pseudo-ane vrism, ocluzie/disecţie vasculară ce a nece sitat inter-ven ţie, infecţie), complicaţii precoce (infarct/reinfarct mio cardic, AVC, insufi cienţă renală acută, deces intra-spita licesc) şi complicaţii tardive (infarct/reinfarct mio car dic, AVC, insufi cienţă renală acută, agra varea angi nei, agravarea dispneei, restenoză/tromboză intra-stent, reacţie de hipersensibilitate/alergie, deces). În plus, complicaţiile tardive au fost completate cu date

sepa ra te privind decesul de cauză cardiovasculară, dece sul de cauză non-cardiovasculară, revascularizarea vasu lui ţintă (target vessel revascularization – TVR) şi revas cularizarea leziunii ţintă (target lesion revas cula-rization – TLR).

Între octombrie 2006 şi aprilie 2007, 631 pa cienţi au fost supuşi angioplastiei coronariene. 44 pacienţi nu au fost incluşi în studiu, aceştia fi ind supuşi angioplastiei cu balon. Pentru a elimina posibilele erori, 65 pacienţi au fost excluşi, lor fi indu-le efectuată angioplastie primară/de salvare/facilitată (primary/res cue/facilitated PCI), toţi pacienţii cărora li s-au implan tat stenturi active farmacologic au fost supuşi angio plastiei. S-a obţinut, astfel, un grup de 522 pacienţi (86 în grupul DES şi 436 în grupul BMS).

Cele două grupuri, obţinute după împărţirea în funcţie de stenturile implantate, au prezentat distribuţii similare ale datelor demografi ce, permiţând comparaţia fără a fi necesare ajustări statistice.Rezultate: Evaluarea a relevat o tendinţă care favo ri-zează grupul celor cu stenturi active, cu toate că pute-rea statistică a acestei comparaţii este mică din cauza procentului scăzut de stenturi active farmacologic im-plantate (p= 0.104). În ceea ce priveşte complicaţiile tar dive, procentul total a fost de 1.16% (1 pacient) în grupul DES vs. 2.75% (12 pacienţi) în grupul BMS, o privire mai detaliată arătând că TVR a interesat 1 pacient în grupul DES vs. 10 pacienţi în grupul BMS, TLR a interesat 1 pacient în grupul DES vs. 8 pacienţi în grupul BMS. Toţi pacienţii din grupul DES au fost în viaţă la controlul după 1 an de la implantarea sten-turilor, în timp ce 4 pacienţi din grupul BMS au murit din cauze cardiovasculare. Complicaţile precoce au fost, de asemenea, mai frecvent întâlnite în grupul BMS (4 pacienţi vs. 0), ca şi cele la locul de puncţie (6 pacienţi vs. 2). Complicaţiile periprocedurale au fost relevate la 2 pacienţi din grupul DES şi la 8 din grupul BMS.Concluzii: Nu există o diferenţă semnifi cativă statistic la 1 an între pacienţii cărora li s-au implantat stenturi active farmacologic şi cei cărora li s-au implantat sten-turi inerte. Această concluzie ar putea fi datorată atât procentului scăzut de stenturi active farmacologic implan tate (procentul TVR şi TLR arătând o diferenţă netă, dar fără putere statistică), cât şi faptului că trom-boza tardivă intra-stent poate depaşi limita de 1 an şi să apară la un moment mai îndepărtat.



DES versus BMS in “C.C. Ilies-cu” Institute for Cardiovascular Disease PCI Registry – 1 year follow-upRami-Mihail Chreih, Dan Deleanu, Lucian Zarma, Carmen Ginghină“C.C. Iliescu” Institute for Cardiovascular Diseases – Bucharest, Romania

In October 2006 a PCI registry was started and has inclu-ded all consecutive patients that, since, underwent PCI in “C.C. Iliescu” Institute for Cardiovascular Disease – Interventional Cardiology Department. Background: Th is study aims at comparing short-term and long-term results (1 year) in patients that under-went bare metal stent (BMS) implantation in oppo-sition to those that underwent drug-eluting stent (DES) implantation. Materials and methods: Th e results were defi ned as peri-procedural complications (distal embolisation, no-fl ow/slow-fl ow phenomenon, acute segment closure, side-branch occlusion, coronary perforation, shock induced by procedure, stroke, allergic reactions, pacing requirement), percutaneous arterial complications (haema toma requiring transfusion or surgery, AV fi stu-la, false aneurysm, vascular occlusion/dissection requi-ring intervention, infection), early complications (myo-cardial infarction/reinfarction, stroke, renal failure, death prior to discharge), and late complications (myo-cardial infarction/reinfarction, stroke, renal failure, angina aggravation, dyspnoea aggravation, in-stent reste nosis/thrombosis, hypersensibility/allergy, death). Further more late complications were completed with sepa rate data concerning death of cardiovascular cause, death of non-cardiovascular cause, target vessel revas-cularization (TVR), and target lesion revascu larization (TLR).

Between October 2006 and April 2007, 631 patients underwent PCI. 44 patients were not included in this study, as they underwent balloon coronary angioplasty. To eliminate bias 65 patients were excluded because they were subject to primary/rescue/facilitated PCI, as all patients that underwent DES implantation underwent only elective PCI. A 522 patient group was obtained (86 in DES group and 436 in BMS group).

Th e two groups obtained aft er separation according to stent criteria showed similar distribution of demo-

graphic data values, therefore allowing a comparison without any statistical adjustments.Results: Th e endpoint assessment revealed a trend that favors the DES group although the statistical power of the comparison is quite low due to the small percen tage of DES implanted (p= 0.104). Regarding late complications, the total percentage was 1.16% (1 patient) in the DES group vs. 2.75% (12 patients) in the BMS group, a more detailed look showing TVR was 1 patient in the DES group vs. 10 patients in the BMS group, TLR was 1 patient in the DES group vs. 8 patients in the BMS group. All the patients in the DES group were alive at the 1 year follow-up, while 4 patients from the BMS group died from cardiovascular causes. Th e early complications were also found more frequently in the BMS group (4 patients vs. none), as were the percu taneous arterial complications (6 patients vs. 2 patients). Periprocedural complications count was 2 for the DES group and 8 for the BMS group.Conclusions: Th ere is no signifi cant diff erence at the 1 year follow-up mark between patients that were under-went PCI with DES implantation and those that under-went BMS implantation. Th is conclusion may be due to the low percentage of DES implanted (TVR and TLR counts showing a diff erence, but without statis tical signifi cance), as well as to the fact that late stent throm-bosis may elude the 1 year follow-up mark and may emerge at a later time.


POSTER FORUM III

internare au forme mai severe de IC. Prognosticul acestor pacienti este mai grav, ei avand o mortalitate la 1 an semnifi cativ mai mare.

Diastolic blood pressure – prognostic factor ni patients with congestive heart failureDan Darabantiu, Mirela Tomescu, Daniel Lighezan, Ruxandra Christodorescu, Florica Pascu,Horea BraneaCardiology Clinic ASCAR City Hospital Timisoara

Premises and purpose: Systolic blood pressure is a known prognostic factor in patients (P) with congestive heart failure (CHF). Th e prognostic role of diastolic blood pressure (DBP) is better established in coronary heart disease P, but less evaluated in CHF. Th e purpose of this study was to determine the prognostic value of DBP in P with CHF.Material and method: We have recruited from our CHF Registry “Timisoara” 244 P with CHF due to left ventricular systolic dysfunction (LVEF ≤ 40%), which had follow-up data for at least 3 months. Th e median DBP for the whole groups has been 80 mmHg. Accor-ding to this, P were divided into 2 groups: group 1 (n=124) with DBP ≤80 mmHg and group 2 (n=120) with DBP >80 mmHg. We compared the clinical, bio logical and echocardiographic parameters and the clinical evo-lution aft er discharge between the 2 groups.Results: Th ere were no diff erences concerning mean age (65 ± 8 years in both groups) and gender distribution. From the clinical parameters at admission, NYHA class was signifi cantly higher in group 1 (3 ± 0,6 vs. 2,7 ± 0,7, p < 0,0001), while BP values (164 ± 25 mm Hg vs 126 ±22 mm Hg and 99 ± 10 mmHg vs 73 ± 9 mmHg), weight (82 ± 16 kg vs 75 ± 16 kg) and ejection fraction (36± 4% vs 33 ± 6%) were signifi cantly higher in group 2. Ischemic heart disease was present in 75 P in group 1 and 86 P in group 2 (p=0.07), while hypertension in 49 and 96 P respectively (p<0.0001). Mean follow-up period was 16 ± 14 months in group 1 and 14 ± 10

112. Tensiunea arterialadiastolica – factor deprognostic la pacientii cuinsuficienta cardiaca congestivaDan Darabantiu, Mirela Tomescu, Daniel Lighezan, Ruxandra Christodorescu, Florica Pascu,Horea BraneaClinica de Cardiologie ASCAR Spital Municipal Timiso-ara

Premize si obiective: Tensiunea arteriala sistolica este un factor de prognostic cunoscut la pacientii (P) cu insufi cienta cardiaca congestiva (ICC). Rolul prognostic al TA diastolice (TAD)mai bine stabilit la pacientii cu cardiopatie ischemica, fi ind mai putin evaluat in ICC. Obiectivul acestui studiu a fost de a determina importanta prognostica a TAD la P cu ICC.Material si metoda: Din registrul de IC “Timisoara” au fost recrutati 244 P consecutivi internati cu ICC prin disfunctie sistolica VS (FEVS ≤ 40%), pentru care au existat date de urmarire pe o perioada de minim 3 luni. Pentru intregul grup mediana TAD a fost de 80 mmHg. In functie de aceasta P au fost impartiti in 2 grupe: grupul 1 (n=124) cu TAD ≤ 80 mmHg si grupul 2 (n=120) cu TAD > 80 mmHg. Au fost comparati parametrii clinici, biologici, ecocardiografi ci si evolutia clinica dupa externare.Rezultate: Intre cele 2 grupe nu au existat diferente privitor la varsta medie (65 ± 8 ani in ambele grupe) si distributia pe sexe. Dintre parametrii clinici la internare, clasa NYHA a fost semnifi cativ mai mare in grupul 1 (3 ± 0,6 vs. 2,7 ± 0,7, p < 0,0001), iar valorile TA (164 ± 25 mm Hg vs 126 ±22 mm Hg si 99 ± 10 mmHg vs 73 ± 9 mmHg), greutatea (82 ± 16 kg vs 75 ± 16 kg) si fractia de ejectie 36± 4% vs 33 ± 6%) semnifi cativ mai mari in grupul 2. Cardiopatia ischemica a fost prezenta la la 75 P din grupul 1 si 86 P din grupul 2 (p=0,07), iar HTA la 49 respectiv 96 P (p< 0,0001). Perioada medie de urmarire a fost de 16 ± 14 luni in grupul 1 si 14 ± 10 luni in grupul 2 (p=0,2). Mortalitatea la 1 an a fost 38% in grupul 1 (28 decese din 73 P urmariti) si 20% in grupul 2 (16 decese din 80 P urmariti) (p=0,02).Concluzii: Pacientii cu ICC si TAD ≤ 80 mmHg la


POSTER FORUM III

months in group 2 (p=0,2). One-year mortality rate was 38% in group 1 (28 deaths from 73 P) and 20% in group 2 (16 deaths from 80 P)(p=0.02).Conclusions: Th e patiens with CHF and DBP ≤80 mmHg at admission have more severe heart failure. Th ese patients’ prognosis is worse, their one year mortality being signifi cantly higher

113. Variatiile de tensiunearteriala la pacienti spitalizati pentru edem pulmonar acut cardiogen analizate in raport cu semnele de ischemiemiocardica si functia sistolica de ventricul stang Darabont R., Costache I., Homoceanu A.,Vinereanu D. Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

Obiective: Contributia cresterii tensiunii arteriale (TA) la aparitia edemului pulmonar acut cardiogen (EPAC) are semnifi catii controversate, de la epifenomen la factor inductor specifi c in forme clinice particulare. Scopul nostru a fost sa comparam pattern-ul tensiunii arteriale atat in prezenta cat si in absenta semnelor de ischemie miocardica acuta pe durata spitalizarii pentru edemul pulmonar acut cardiogen.Metoda: Au fost evaluati retrospectiv 95 de pacienti cu EPAC (varsta medie: 70 +/-11 ani ). Dintre acestia 82 nu au fost diagnosticati cu afectiuni valvulare severe sau cu cardiomiopatie idiopatica si au fost impartiti in 2 loturi, lotul A, fara semne de ischemie miocardica (18 pacienti), si lotul B, cu angina pectorala tipica si/sau cu modifi cari electrocardiografi ce sau ecocardiografi ce sugerind ischemia (64 de pacienti). S-au analizat si comparat valorile TA la internare, dupa primele 24 de ore si la externare, precum si valorile fractiei de ejectie a ventriculului stang, evaluate prin metoda elipsoidului monoplan, in primele 72 de la internare.Rezultate: Valoare medie pentru fractia de ejectie de ventricul stang a fost de 47,5% in lotul A si de 36,9% in lotul B (p<0,001). In lotul A, 78,5% dintre pacienti au avut fractia de ejectie >40%, iar in lotul B doar 20% au

prezentat o functie sistolica normala saucvasinormala. Valorile TA in ambele loturi sunt prezentate in urmatorul tabel. Aritmiile acute, cronice si tulburarile de conducere au avut aceeasi frecventa in ambele loturi (CI: 0,49-4,11) Tensiunea Arteriala Grup A Grup B Valoarea p test “t” Student TA la internare 187 209 0,047 TA in primele 24 de ore 136 148 0,072 TA la externare 130 140 0,060 Variatia TA in primele 24 de ore 50 101 0,007.Concluzii: Majoritatea pacientilor fara semne de ische-mie miocardica acuta au functia sistolica a ventriculului stang pastrata, indeplinind criteriile de edem pulmonar acut cardiogen hipertensiv. Amplitudinea cresterii TA nu a fost in mod semnifi cativ mai mare la aceasta cate-gorie de pacienti, raspunsul la tratament a fost similar la externare. Insa variatia TA in primele 24 de ore a fost mai putin ampla, sugerand o vasoconstrictie reziduala mai puternica la cei cu edem pulmonar acut cardiogen hiprtensiv, adesea invocata in patogeneza EPAC cu functie sistolica conservata

Blood pressure patterns inpatients hospitalised for acute cardiogenic pulmonaryoedema with and withoutcurrent signs of myocardial ischemia Darabont R., Costache I., Homoceanu A.,Vinereanu D. Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

Objectives: Th e signifi cance of the blood pressure (BP) rise in the acute cardiogenic pulmonary oedema (ACPO) is still controversial, from epiphenomenon to specifi c inductor factor in some particular clinical forms. Our main purpose was to compare the BP pattern in the presence and in the absence of current signs of myocardial ischemia, during the hospitalization for ACPO.Methods: A series of 95 patients with ACPO were retrospectively evaluated (mean age: 70±11 y). 82 had no severe valvular disease, nor idiopathic cardiomiopathy and were devided in group A, without manifestations

POSTER FORUM III Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

of myocardial ischemia (18 patients) and group B, with tipical angina and/or electrocardiographic and/or echocardiographic anomalies supporting ischemia (64 patients). Th e mesurements of BP at admission, in the fi rst 24h and at discharge and the values of the left ventricular ejection fraction (LVEF), evaluated by the area-length method, in the fi rst 72h were recorded and comapared.Results: Th e average LVEF was 47.5% in group A and 36.9% in group B (p<0.001). In group A, 78.5 % had LVEF ≥40%, while in group B only 20% presented a relatively preserved left ventricular systolic function. Th e values of BP in both groups are illustrated in the table. Acute and cronic arrythmia or conduction disturbances had the same rate of occurrence in the two groups (CI: 0,49-4,11). Blood pressure Group A Group B p-value Student’s “t” test BP at admission 187 209 0,047 BP in the fi rst 24h 136 148 0,072 BP at discharge 130 140 0,060 Variation of BP in the fi rst 24h 50 101 0,007Conclusions: Th e majority of patients without current signs of myocardial ischemia had residual preserved left ventricular systolic function, fulfi lling the criteria of hypertensive ACPO. Th e amplitude of BP rise was not signifi cantly greater in this cathegory of patients, and the response to treatment was similar before discharge. However, the variation of BP in the fi rst 24h was less ample, suggesting a stronger remanent vasoconstriction in the hypertensive ACPO.

114. Vitamina e creşte rezerva funcţională coronariană în insuficienţa cardiacăPopovici M, Cobeţ V, Popovici I, Ivanov V, Ciobanu N, Moraru I, Todiraş M, Ciobanu LIMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, Moldova

Scopul: Evaluarea rezervei funcţionale coronariene în insufi cienţa cardiacă experimentală, precum şi a efectului administrării vitaminei E. Material şi metode: Insufi cienţa cardiacă (IC) s-a re produs la şobolanii albi de laborator prin trecerea acestora de la un regim acvatic ad libitum (lot martor) la unul îmbogăţit în fl uor (0,5% NaF timp de 3 săptămâni), după ce pe parcursul a 2 săptămâni s-a administrat

vitamina E (i/p 50 mg/kg – lot de studiu) sau volume echivalente de soluţie fi ziologice (lot de referinţă). Rezerva funcţională coronariană (RFC) s-a estimat în cadrul perfuziei cordului izolat izovolumetric (metoda Langendorff ) la valori constante de frecvenţă cardiacă (4,5 Hz) prin determinarea valorii incrementului fl uxului coronarian (FC, ml/min) la acţiunea factorilor vaso relaxanţi naturali carbacolului (Cb, 10-6 M), H2O2 (10-6 M), bradichininei (Br, 10-6 M), sau a nitro-glicerinei, donorului de NO (Ng, 10-7 M), inclusiv în condiţiile inhibiţiei NOSec prin L-NAME (10-6 M).Rezultate: Reactivitatea coronariană endoteliu inde-pendentă atestată în proba cu Ng a fost păstrată în IC (FC: + 24,8±2% vs + 27,2±2%, martor), efect care nu a fost abolit prin L-NAME. RFC endoteliu dependentă la acţiunea Cb s-a notat mai mult ca dublu redusă (incre mentul FC: +11,3±1% vs +23,8±2 martor), iar acţiu nea L-NAME a anihilat coronarodilataţia mai con si derabil în lotul martor (-80% vs – 65%), fapt ce indică incompetenţa endoteliului în sensul eliberării de NO. FC la administrarea Br a crescut la cote de circa 1/2 din nivelul incrementului martor, iar H2O2 a indus o coronarodilataţie similară. L-NAME a abolit în proporţie de circa 52% efectul Br în lotul martor şi numai de aproximativ 25% efectul acesteia în IC, punând în evidenţă oportunitatea factorului cu acţiunea hiper-polarizantă (H2O2) în controlul RFC în insufi cienţa cardiacă, luând în consideraţie că mediatorii de bază ai Br sunt NO şi H2O2. Vitamina E a majorat cu 43±3% FC la stimularea parasimpatică, efect datorat creşterii expresiei şi/sau activităţii NOSec, întrucât acţiunea L-NAME a abrogat cooronarodilataţia în proporţii inerente lotului martor (-≈75%). De menţionat la aceas-tă conotaţie şi majorarea dublă a FC consecventă acţiu-nii Br, incrementul constituind 84% din valoarea de referinţă, iar coronarodilataţia indusă de H2O2 a cres-cut cu circa 10%, efect congruent capacităţii vitaminei E de a creşte expresia SOD şi posibil legat de creşterea expresiei receptorilor miocitari K+. Concluzii: 1. Factorul cu acţiune hiperpolarizantă, H2O2, joacă un rol compensator important în controlul RFC a cordului afectat în condiţiile diminuării coronaro-dilataţiei dependente de NO. 2. Vitamina E creşte FC la acţiunea Cb, Br şi a H2O2, efect plauzibil determinat de expresia „în sus” a NOSec, a SOD şi a receptorilor miocitari piramidinici ai H2O2 şi poate fi acceptată drept un adjuvant al terapiei IC în sensul ameliorării rezervei funcţionale coronariene.


POSTER FORUM III

Vitamin e increases thecoronary functional reservein heart failure Popovici M, Cobet V, Popovici I, Ivanov V, Ciobanu N, Moraru I, Todiras M, Ciobanu LInstitute of Cardiology, Chisinau, Moldova

Aim: Evaluation of the coronary functional reserve in heart failure, as well as of the vitamin E administration induced eff ect. Material and methods: Th e heart failure (HF) was reproduced on white rats thereby of drinking water regimen ad libitum (control series) enriching by NaF (0,5% during 3 months) aft er that among of the 2 months have been administered vitamin E (50 mg/kg, i/p – study series) or equivalent volumes of physiologic solu tion (reference series). Coronary functional reserve (CFR) was estimated during isolated isovolumic heart perfusion (according to Langendorff method) at con-stant cardiac frequency (4,5 Hz) measuring the incre-ment level of the coronary fl ux (CF) consequently to the natural vasorelaxing factors action: carbachol (Cb, 10-6 M), H2O2 (10-6 M), bradykinin (Br, 10-6 M) or to the nitroglycerine, NO donor, action, (Ng, 10-7 M), inclusively in conditions of the NOSec inhibition by L-NAME (10-6 M). Results: Th e Ng induced endothelium independent coro-nary response was maintained in HF (CF: + 24,8±2% vs + 27,2±2% in control), an eff ect which was not abolished by L-NAME. CFR endothelium dependent con sequently to Cb action was doubly reduced (CF incre ment: +11,3±1% vs +23,8±2 in control), and L-NAME more evidently annihilated the control croro-na roconstriction (-80% vs – 65%), indicating the endo the lium incompetence concerning NO release. Due to Br administration the CF increased as ½ from con trol ratio, but H2O2 induced coronarodilation was simi lar. L-NAME blunted by 52% the Br induced eff ect in con trol series and only by approximately 25% - in HF, under lying the opportunity of the factor having hyper po la ri zing action (H2O2) in the CF control in HF in regard that NO and H2O2 are the main mediators of the brady kinin. Vitamin E increased by 43±3% CF on para sympathetic stimulation due to enhancement of the NOSec expre ssion (or/and its activation) inasmuch L-NAME abro gated coroanrodialtion correspondingly to con trol ratio (-≈75%). To be noted in this context that Br induced a double CF increase (increment

measuring 84% from reference value), but H2O2 indu-ced coronarodilation raised by almost 10%, an eff ect congruent to the vitamin E capacity to augment SOD expression and perhaps also due to smooth myocyte receptor K+ expression rise. Conclusions: 1. H2O2, the factor with hyperpolarizing action plays an important compensator role in the CFR control in HF in the conditions of NO-dependent coronarodilation depletion. 2. Vitamin E increases the CF consequently Cb, Br and H2O2 action, an eff ect presumably due to up expression of NOSec, SOD and of H2O2-piramidinic myocyte receptor and might be accepted as an adjuvant of HF therapy concerning the coronary functional reserve improvement.

115. Impactul fibrilaţiei atriale asupra vârstnicilor cu insuficienţă cardiacă Mirela Tomescu, D. Darabanţiu, D. Lighezan,Ruxandra Christodorescu, Florica Pascu,Minodora Andor, D. Bărbat, I. GyalaiUniversitatea de Medicină şi Farmacie “V. Babeş”, Timişoara, România Registrul “ Timişoara” de Insufi cienţă Cardiacă

Premize: Insufi cienţa cardiacă reprezintă o problemă majoră de sănătate, deoarece prevalenţa sa creşte cu vârsta, iar prognosticul este sever. Fibrilaţia atrială agra vează simptomele de insufi cienţă cardiacă, dar nu există date sufi ciente privind infl uenţa sa asupra prog-nosticului insufi cienţei cardiace.Obiective: Am cercetat rata mortalităţii în 2 grupuri de pacienţi vîrstnici cu insufi cienţă cardiacă: un grup cu ritm sinusal, celălalt grup cu fi bilaţie atrială, pentru a verifi ca dacă la această categorie de pacienţi fi brilaţia atrială fi brilaţia atrială se asociază cu o mortalitate mai mare. Metode: Studiul retrospectiv cuprinde 240 pacienţi cu vârste ≥70 ani (vârsta medie 78±6 ani), 90 bărbaţi şi 150 femei, internaţi prima oară pentru insufi cienţă car diacă şi cuprinşi în registrul de insufi cienţă cardiacă “Timi şoara”. Pacienţii au fost împărţiţi în 2 grupuri: gru pul I (n= 116) de pacienţi cu ritm sinusal, şi grupul II (n= 124) de pacienţi cu fi brilaţie atrială. Am analizat următorii parametrii: durata spitalizării,

POSTER FORUM III Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

parametrii clinici şi biologici, terapia la externare, rata reinternărilor şi deceselor la 12 luni. Metode de analiză statistică: media ± DS, testul Student nepereche, testul exact Fisher. Rezultate: Perioada medie de urmărire a fost de 12 ± 3 luni. Etiologia insufi cienţei cardiace a fost ischemică la 63% (n=151 pacienţi) şi neischemică la ceilalţi 37% (n=89 pacienţi). Pacienţii cu fi brilaţie atrială au avut clase NYHA superioare (2,9±0,6 vs 2,6±0,7, p=0,0002), spitalizări mai lungi (13,9±5 zile vs 11±4 zile, p <0,0001) şi au primit mai frecvent digoxin (82% vs 23%, p <0,0001). FEVS a fost similară în ambele gru puri (32± 4% ), şi, cu excepţia digoxinei, terapia la externare a fost de asemenea similară. După 12 luni, rata reinternărilor a fost de 24% în grupul I şi 35% în grupul II (p>0,1), iar rata de mortalitate a fost de 9% în grupul I şi de 14% în grupul II (p>0,3).Con cluzii: Prezenţa fi brilaţiei atriale la vârstnicii cu insu fi cienţă cardiacă creşte severitatea simptomelor de insufi cienţă cardiacă şi durata spitalizărilor, dar nu creşte semnifi cativ rata reinternărilor şi mortalitatea la un an.

Impact of atrial fibrillationin elderly patients with heart failureMirela Tomescu, D. Darabanţiu, D. Lighezan,Ruxandra Christodorescu, Florica Pascu,Minodora Andor, D. Bărbat, I. Gyalai University of Medicine and Pharmacy “V. Babeş”, Timişoara, România Timişoara Heart Failure Registry

Background: Heart failure is a major public health pro blem, as its prevalence is increasing with age and its prognosis is poor. Atrial fi brillation aggravates the symptoms of heart faiure, but there are no available data regar ding its infl uence on prognosis in heart failure. Objective: We investigated the mortality rate in 2 groups of elderly patients with heart failure: one with sinus rhythmus and one with atrial fi brillation. We wanted to determine if atrial fi brillation in these category of patients was associated with a higher mortality rate.Methods: Th e retrospective study included 240 patien-ts ≥70 years old ( mean age 78±6 years), 90 males and

150 females, fi rst hospitalized for heart failure and recruited in the “Timisoara” HF Registry. In regard to the presence of persistent atrial fi brillation, we divided the lot into 2 groups: group I (n= 116 ) included patients with sinus rhythm and group II (n= 124) patients with atrial fi brillation. We analysed following parameters: duration of hospitalization, clinical and biological parameters, discharge therapy, and the readmission and death rates at 12 months. Statistics: mean ± SD, unpaired Student`s test and Fisher`s exact test.Results: Mean follow-up period was 12 ± 3 months.Th e etiology of heart failure was ischemic in 63 % (n=151 patients ) and nonischemic in 37% (n=89 patients) . Th e patients with atrial fi brillation had a higher NYHA class (2,9 ± 0,6 vs 2,6 ± 0,7, p=0,0002), a longer duration of hospitalization (13,9± 5 days vs 11± 4 days, p< 0,0001) and a higher prescription rate of digoxin (82% vs 23%, p <0,0001). LVEF was similar in both groups (32± 4%), and, excepting digoxin, discharge therapy was also similar. At 12 months, the readmission rate was 24% in group I and 35% in group II (p>0,1), and the mortality rate was 9% in group I and 14% in group II (p>0,3).Conclusion: Th e presence of atrial fi brillation in elderly patients with heart failure increases the seve rity of heart failure symptoms and the duration of hospi-talization, but it does not increase signifi cantly one year readmission rate and mortality.

116. Disparitia conduceriisustinute pe calea lenta este un predictor mai bun pe termen lung al succesului dupaablatia cu radiofrecventapentru TRAVN tipica Vatasescu Radu, Iorgulescu Corneliu,Ieremciuc Isabela, Dorobantu Maria Spitalul clinic de Urgenta Bucuresti

Premize: Obiectivul procedural optim al eliminarii substra tului in timpul ablatiei cu radiofrecventa (RF) de cale lenta (CL) nu poate fi obtinut intr-un pro cent substantial de cazuri cu TRAVN (tahicardie reintra-nta atrio-ventriculara nodala) tipica. Endpoint-ul sub-


POSTER FORUM III

optimal dar acceptabil in practica curenta e ste modi-fi carea substratului - persistenta dualitatii fi ziologice a NAV (DFNAV) cu nu mai mult de 2 “ecouri” dupa admi nistrare de isoproterenol.Obiective: evaluarea procentului de pacienti cu rezultat suboptimal dupa ablatia cu RF de CL si identifi carea in cadrul acestui subgrup de pacienti a unui parametru electrofi ziologic mai bine corelat cu modifi carea semni-fi cativa a substratului fi ziologic.Metode: am analizat 40 cazuri consecutive de pacienti intens simptomatici (varsta medie 45±17 ani, 23 femei, perioada de urmarire 20±10 luni) care au efectuat ablatie cu RF pentru TRAVN forma tipica. Succesul periprocedural acut a fost defi nit ca lipsa inductibilitatii aritmiei inclusive dupa administrare de isoproterenol, cu eliminarea sau modifi carea substratului. DFNAV a fost defi nita ca persistenta saltului de conducere iar conducerea sustinuta pe calea lenta (sustained slow pathway conduction - SSPC) ca PR> RR inaintea punc-tului de Wenckebach anterograd. Persistenta DFAVN si a SSPC a fost determinate inainte si dupa ablatie.Rezultate: Inainte de ablatie SSPC a fost prezent la 90% (36) iar DFNAV la 85% (34) dintre pacienti. Succe-sul procedural acut a fost obtinut la toti pacientii. Sub stratul a fost eliminat la 82,5% dintre pacienti iar DFNAV a persistat la 17,5% (7) dintre pacienti. Au fost 2 recurente in subgrupul cu DFNAV persistenta. SSPC a persistat dupa ablatie doar la pacientii cu recurente.Concluzii: SSPC este mai bine corelat cu modifi carea semnifi cativa a substratului si este un predictor mai bun al absentei recurentelor dupa ablatia cu RF de CL pentru TRAVN

Disappearance of sustained slow pathway conduction (SSPC) is a better predictor for long term success afterradiofrequency ablation for typical AVNRT Vatasescu Radu, Iorgulescu Corneliu,Ieremciuc Isabela, Dorobantu Maria Spitalul clinic de Urgenta Bucuresti

Background: Th e optimum endpoint of substrate eli-mination during radiofrequency (RF) slow pathway (SP) ablation cannot be obtained in a substantial per-cent of the patients with typical AVNRT. Suboptimal but acceptable post procedural endpoint is substrate modi fi cation currently defi ned as persistence of dual AV node physiology (DAVNP) with no more than two „echoes” aft er isoproterenol administration.Objective: To evaluate the percentage of patients with a suboptimal result aft er RF SP ablation and to identify in this group an electrophysiological parameter that is better correlated with signifi cant substrate modi fi ca-tion.Methods: We retrospectively analyzed 40 con secu-tive highly symptomatic patients (mean age 45 ±17 years, 23 female, mean follow-up 20±10 months) who under took RF SP ablation for typical AVNRT. Acute procedural success was defi ned as lack of indu cibi lity of arrhythmia with substrate elimination or modi fi ca tion despite isoproterenol administration. DAVNP was iden-tifi ed as by AH jump and sustained slow pathway con-duction (SSPC) as PR>RR before anterograde Wencke-bach point. Th e persistence of DAVNP and SSPC was determined before and aft er ablation. Results: Befo re ablation SSPC was present in 90% (36) and DAVP in 85% (34) of the patients. Acute procedural success was obtained in all the patients. Th e substrate was eli mi-nated in 82,5% of the patients and DAVN persis ted in 17,5% (7). Th ere were 2 recurrences, all in the group with persistent DAVN. SSPC was present aft er abla tion only in patients with recurrences.Conclusion: SSPC is better correlated with signifi cant substrate modifi cation and it is a better predictor for lack of recurrences aft er RF SP ablation for typical AVNRT.


POSTER III

118. Reproductibilitateacomparativa a testelor deevaluare ultrasonograficanoninvaziva a functieivasculare Andrea Ciobanu, Stefania Magda, Claudiu Stoicescu, Mircea Cinteza, Dragos Vinereanu Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

Context: Masurarea functiei vasculare prin metode ultrasonografi ce reprezinta o metoda indicata de catre ghidurile actuale pentru evaluarea riscului cardio-vascular. Dar, pentru a-si dovedi utilitatea clinica, masu-ratorile efectuate trebuie sa fi e reproductibile. Cu toate aceastea, pana in prezent nu exista sufi ciente date cu privire la reproductibilitatea comparativa a inregistrarii si masurarii multiplilor parametri de functie vasculara.Metoda: 15 pacienti (48+/-15 ani, 6 barbati) au fost eva luati de catre 2 observatori prin ecografi e vasculara (e-tracking, wave intensity analysis) la nivelul arterei carotide comune drepte (determinarea grosimii intima-medie – IMT, a indicelui de augmentare – AIx, si a para-metrilor de interactiune ventriculo-arteriala, “fi rst peak” – FP, “second peak” – SP, “negative area” – NA, indicele de rigiditate β, modulul elastic Young – EP, complianta arteriala – AC, viteza undei pulsului – WS) si la nivelul arterei brahiale drepte (vasodilatatia mediata de fl ux – FMD), folosindu-se un ecograf Aloka 5500SSD, si prin metoda COMPLIOR pentru determinarea vitezei undei pulsului (PWV). Reproductibilitatea intra- si inter observator a fost evaluata intr-o prima sedinta, in cadrul careia s-au efectuat 3 determinari consecutive, in ordinea: observator 1→ observator 2→ observator 1. Repetabilitatea metodei a fost apreciata printr-o a patra examinare dupa 1 saptamana (observato r 2).Rezultate: Reproductibilitatea comparativa (coefi cien-tul de corelatie) a inregistrarii si masurarii principalilor parametri de functie vasculara este prezentata in tabe-lul 1. Cei mai reproductibili parametri sunt PWV, IMT, si parametrii de rigiditate arteriala. Para metru Varia-bili tatea intraobservator Variabilitatea inter obser vator Repetabilitatea IMT 0.96 0.95 0.96 AIx 0.95 0.63 0.48 FP 0.83 0.82 0.66 SP 0.68 0.71 0.45 NA 0.85 0.98 0.67 β

117. Monitorizarea parametrilorecocardiografici la pacientii tratati cu antraciclinice Dimitriu A.G, Mandric Cristina, Miron Ingrith Universitatea de Medicina si Farmacie Iasi

Scopul lucrarii: Evaluarea celor mai importanti para-metri ai functiei sistolice si diastolice a ventriculului stang (VS), stabilirea celor predictivi pentru disfunctia pre coce aparuta la copii tratati cu antracicline.Metoda: 124 pacienti (3luni-19 ani), tratati cu antra ci-cline, grup mar tor-40 copii sanatosi. Doza medie cumu-lativa de antra cicline-320 mg/m2 Echocardiografi a Do-pp ler (Eco) a evaluat cei mai importanti parametric ai func tiei sis tolice si diastolice, intervalul dintre exa me-ne iind sta bilit in functie de doza cumulative antraci cli-nica. Para metri sistolici (FSVS,FEVS) au fost compa rati cu cei dias tolici ai functiei VS (E, A, E/A, DT, IVRT, IVCT) la toti pa cientii; in 64 cazuri a fost evaluat si indexul Tei.Rezultate: modifi cari eco sugestive-63 cases-51% (±manifestari clinice).Cele mai importante modifi cari eco au fost evidentiate la o doza cumulativa >350 mg/m2, in special disfunctie diastolica, deasemenea, cu debut precocet; disfunctia sistolica-scaderea FEVS (19%); Disfunctie diastolica: tulburari de relaxare-raport E/A<1 (17%) sau tulburari de complianta- raport E/A> 2,5 (31%), cresterea timpului de deeceleratie a undei E-DT (35%) si a trimpului de relaxare izovolumica TRIV (28%). Indicele Tei, crescut in 30 cazuri: 21 cazuri valori intre 0.39-0.62, 9 cazuri >0.62.Concluzii: Parametrii diastolici eco si indicele Tei permit o detectare precoce a cardiotoxicitatii antra ci-clin-induse, frecvent nediagnosticate sau nesuspectate cilinic, in special deca FEVS este in limite normale


POSTER III

0.80 0.80 0.95 EP 0.84 0.83 0.95 AC 0.84 0.80 0.91 WS 0.89 0.88 0.95 FMD 0.82 0.90 0.89 PWV 0.98 0.98 0.95Concluzie: Evaluarea ultrasonografi ca a functiei vascu-lare are o variabilitate intra- si inter- observator si o repetabilitate buna, similara cu a altor metode eco-grafi ce.

The comparativereproductibility of thenoninvasive ultrasoundvascular function evaluation methods Andrea Ciobanu, Stefania Magda, Claudiu Stoicescu, Mircea Cinteza, Dragos Vinereanu Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

Background: Ultrasound vascular function measure-ment is recommended by the present guidelines for the cardiovascular risk evaluation. Th ese measurements must be reproductible, in order to be clinically appli-cable. However, until now, there is not enough data avai lable regarding the comparative reproductibility of the acquisition and measurement of diff erent vascular function parameters.Method: 15 patients (age 48±15 years, 6 men) had vas-cular ultrasound evaluations (e-tra cking, wave-inten-sity analysis) performed by 2 observers, of the right common carotid artery (mea surement of intima-me-dia thickness- IMT, augmen tation index – AIx, and the ventriculo-arterial interac tion parameters, “fi rst peak” – FP, “second peak” – SP, “negative area” – NA, beta stiff ness index, Young elastic module – EP, arte-rial com pliance – AC, wave speed – WS), and of the right brachial artery (fl ow mediated dilation – FMD), using an Aloka 5500SSD ultrasound machine. Also, the pulse wave velocity (PWV) was evaluated using the COMPLIOR method. Intra- and interobserver repro-duct ibility was assessed in the fi rst examination, when three consecutive acquisitions were made: 1st observer 2nd observer 1st observer. Th e repeatibility of the method was evaluated one week later, during the 4th exami nation (2nd observer).Results: Th e comparative reproductibility (the corre la-tion coeffi cient) of the most important vascular func-

tion parameters is shown in the table 1. Th e most repro-ducible parameters are PWV, IMT and arterial stiff ness parameters. Parameter Intraobserver variability Inter-observer variability Repeatibility IMT 0.96 0.95 0.96 AIx 0.95 0.63 0.48 FP 0.83 0.82 0.66 SP 0.68 0.71 0.45 NA 0.85 0.98 0.67 beta 0.80 0.80 0.95 EP 0.84 0.83 0.95 AC 0.84 0.80 0.91 WS 0.89 0.88 0.95 FMD 0.82 0.90 0.89 PWV 0.98 0.98 0.95Conclusion: Ultrasound vascular function evaluation has a good intra- and interobserver variability, and a good repeatibility, similar to other ultrasound metho-ds.

119. Prevalenţa sindromului metabolic la pacienţii vârstnici cu accident vascular cerebral ischemicCãtãlina Cãlin, Dana Micu, Valentin Chioncel,Crina SinescuSpitalul Clinic de Urgenţã “Bagdasar-Arseni”

Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost să identifi ce pre-valenţa sindromului metabolic (SM) la pacienţii vârst-nici cu accident vascular cerebral ischemic (AVCI).Metodă: A fost un studiu retrospectiv în care am ana-lizat 237 pacienţi vârstnici (vârsta ≥65 ani) internaţi în ultimii 4 ani (grup 1) pentru boalã cardiacã acutã compli cată cu AVCI. Aceştia au fost comparaţi cu 276 pacienţi vârstnici (grup 2) fără istoric pozitiv de boală cardiacă sau cerebrovasculară – AVCI a fost pus în evidenţã prin examinare CT cerebral, iar SM a fost defi -nit conform ultimelor ghiduri. Distribuţia bazată pe sex a fost similară în ambele grupuri.Rezultate: Prevalenţa SM a fost semnifi cativ mai mare în grupul 1 vs. grupul 2 (43.6% vs. 21.2%, p <0.001). Profi lul aterogenic a fost mai sever alterat în grupul 1 faţă de grupul 2: LDL-colesterol >130 mg/dl: 41.3% vs. 20.6%, p <0.05; HDL-colesterol: femei <50 mg/dl: 45.3% vs. 23.8%, p <0.05; bărbaţi <40 mg/dl: 46.5% vs. 25.2% - p <0.05; TGL >150 mg/dl: 40.2% vs. 19.3%, p <0.05. Pacienţii din grupul 1 au avut valori mai mari ale acidului uric seric (7.2±2.4 mg/dl vs. 5.7±1.4 mg/dl). Incidenţa SM la pacienţii cu AVC a crescut cu IMC: 23.4% pentru normoponderali; 33.4% pentru supraponderali şi 56.8% pentru obezi.

POSTER III Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

Concluzii: Prevalenţa SM este semnifi cativ mai mare la pacienţii vârstnici cu AVCI. Aceasta este în relaţie directă cu profi lul aterogenic, obezitatea şi valorile mari ale acidului uric seric.

Prevalence of metabolicsyndrome in elderly patients with acute ischaemic strokeCãtãlina Cãlin, Dana micu, Valentin Chioncel,Crina SinescuSpitalul Clinic de Urgenţã “Bagdasar-Arseni”

Aim: Th e aim of this study was to identify the prevalence of metabolic syndrome (MS) in elderly patients (pts) who presented an acute ischaemic stroke (AIS).Method: Th is was a retrospective study. We analyzed 237 elderly pts (age ≥ 65 years) hospitalized in the last 4 year (group 1) for acute cardiac disease complicated with AIS. Th ey were compared with 276 elderly pts (group 2) without positive history for cardiac or cardio-vas cular disease – AIS was proved by CT-scan and MS was defi ned in according with the last guidelines. Th e distri bution based by gender was similary in the both groups.Results: Prevalence of MS was signifi cantly higher in group 1 vs. group 2 (43.6% vs. 21.2%, p <0.001). Th e athe ro genic profi le was more alterated in group 1 than in group 2: LDL-cholesterol >130 mg/dl: 41.3% vs. 20.6%, p <0.05; HDL-cholesterol: females <50 mg/dl: 45.3% vs. 23.8%, p <0.05; TGL >150 mg/dl: 40.2% vs. 19.3%, p <0.05. Pts from group 1 had higher values of plas ma uric acid (7.2 ± 2.4 mg/dl vs. 5.7 ± 1.4 mg/dl). Inci dence of MS in pts with AIS increased with BMI: 23.4% for normal weight; 33.4% for overweight (supraponderal) and 56.8% for obese.Conclusions: Th e prevalence of MS is signifi cantly higher in elderly pts with AIS. It is in directly relationship with atherogenic profi le, obesity and the higher value of plasma uric acid.

120. Anergia cutanată - marker de prognostic în insuficienţa cardiacă

D. P. Petcu1, Denisa Babeanu1, Laura Bogdan1,Florescu Cristina1, Coriolan Petcu2

1Centrul de Cardiologie Craiova, 2Institutul de Boli Cardiovasculare C.C. IliescuBucuresti /Chirurgie Cardiovasculara

Introducere: Insufi cienta cardiaca reprezinta o cauza importanta de morbiditate si mortalitate. Mortalitatea in IC severa (clasa III-IV NYHA) este de 20-40% pe an. Prognosticul este infl uentat de numerosi factori clinici si paraclinici. Anergia cutanata a fost mai putin studiata ca factor de prognostic pana in prezent.Scop: Prezentul studiu isi propune sa demonstreze o legatura intre anergia cutanata la pacientii cu ICC clasa III-IV NYHA si prognosticul bolii.Material si metode: Am studiat un lot de 35 de pacienti cu ICC clasa III-IV NYHA internati in CCC in perioada 1.11.2007-30.04.2008. Testele cutanate au fost efectuate cu candidina 0,1 ml IDR, cu citire ulterioara la 48 de ore. Anergia a fost considerata induratia cu diametru<2 mm. Subiectii normali, fara IC (n=20), au prezentat o induratie cu diametrul >2mm.

Pacientii luati in studiu au fost divizati in doua loturi: pacienti cu IC de etiologie ischemica si pacienti cu IC de etiologie idiopatica. Au fost studiate date biochimice si hemodinamice specifi ce bolnavilor cu IC. Pacientii studiati au primit tratament conform recomandarilor ghidurilor actuale.Rezultate si concluzii: Grupul total al IC a fost divizat in anergici (45%) si nonanergici (55%). 57% din anergici aveau etiologie ischemica iar 43% etiologie idiopatica.Marea majoritate a anergicilor aveau preponderent IC clasa IV NYHA, varsta mai inaintata, Na seric scazut, colesterol, TG si LDL serice scazute. S-a observat o rela-tie lineara intre valorile Nt pro BNP, factorii infl a ma-torii si modifi carile hemodinamice (FE%).

Testele cutanate ar putea reprezenta o alternativa mai putin costisitoare la alte teste hemodinamice folosite in predictia prognosticului pacientilor cu insufi cienta car-diaca.


POSTER III

Skin test anergy- predicting factor in advanced heartfailure

D. P. Petcu1, Denisa Babeanu1, Laura Bogdan1,Florescu Cristina1, Coriolan Petcu2

1Craiova Cardiology Center 2«C.C. Iliescu» Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest/Cardiovascular Surgery

Background: Heart failure (HF) is an important cause of morbidity and mortality. Th e mortality in patients with NYHA class III-IV HF is about 20-40 %/year. Th e prognostic depends on many clinical and biochemical factors. Skin anergy was less studied before as a prog-nostic marker.

Th e endpoint of this study is to set a relationship between skin anergy in patients with NYHA class III-IV and the prognosis of their disease.Methods: We studied a group of 35 patients admitted with NYHA class III-IV HF within the Craiova Cardio-logy Center between 1.11.2007 –30.04.2008. Th e skin test was done with candidine 0,1 ml injected intra der-mally and were read 48 hours later.Anergy was defi ned as induration <2 mm. Th e normal subjects (20) had indu rations >2mm.Th e studied patients were divided in 2 groups according to HF etiology: ischemic HF and idiopathic HF. Biochemical and hemodynamic data, specifi c for HF, were studied. Th ese patients were treat-ed according to HF guidelines.Results and conclusions: Th e entire group of HF was divided in anergic (45 %) and non-anergic (55%) sub-groups. 57% of anergic patients had ischemic HF and 43% had idiopathic HF. A higher proportion of patients in the anergic group were classifi ed as NYHA class IV rather than NYHA class III, they were older, had lower serum sodium and lower plasmatic lipid values. We deter mined a relationship between NT proBNP levels, infl amatory factors and hemodynamic changes (EF%).

Skin tests could be a less expensive choice compa-ratively to other haemodinamic tests for predicting the prognosis in patients with advanced HF.

121. Relatia dintre doza dediuretic de ansa si prognosticulpacientilor cu insuficientacardiaca acuta pe perioada spitalizarii Eugenia Nechita, Lucica Grigorica Spitalul Clinic de Urgenta “Sf. Apostol Andrei” Galati

Diureticele de ansa reprezinta prima linie de tratament in insufi cienta cardiaca congestiva. Desi utilizarea acestora ame lioreaza semnifi cativ simptomele pacientilor, uti-li zarea lor este limitata de alterarea functiei renale, acti varea neurohormonala, agravarea prognosticului pa cien tilor. Scopul studiului a fost acela de a evidentia in ce mod dozele de furosemid pot infl uenta evolutia pa cientilor cu insufi cienta cardiaca acuta pe perioada inter narii. End-point-urile studiului au fost: durata spitalizarii, pierderea in greutate, modifi carea fu nctiei renale si mortalitatea pe perioada internarii.Material si metoda: Studiul a fost retrospectiv, obser-vational care a cuprins pacienti internati consecutiv cu diagnosticul de insufi cienta cardiaca acuta in pe rioa da 01.08. – 31.12.2007 in sectia de cardiologie a Spit alului Clinic de Urgenta “Sf. Apostol Andrei” Galati.Rezultate: Lotul a cuprins 78 de subiecti, predominant de sex masculin (62,3 %).Varsta medie a lotului studiat a fost de 69,1 ± 4,5 ani. Cea mai frecventa forma clinica de prezentare a fost insufi cienta cardiaca cronica decom pensate (79% dintre cazuri). Am remarcat frec-venta crescuta a cazurilor cu edem pulmonar acut (10%). Proportia pacientilor cu fractie de ejectie a ven tri culului stang prezervata (FE >50%) a fost de 34,5 %. Durata medie de spitalizare a fost de 9 ± 2,3 zile, iar mortalitatea generala a fost de 7,2 %. 81,6% dintre pacienti au necesitat diuretic parenteral, iar 10% diuretic per os. Durata medie de spitalizare a fost semni-fi cativ mai mare in grupul pacientilor care au primit furo semid injec tabil: 11 ± 2,4 zile vs 7 zile in grupul celor cu furosemid per os. Nu au existat diferente semni fi cative statistic in ceea ce priveste mortalitatea gene rala pe perioada spitalizarii intre cele doua gru-puri: 7,4% vs 7% (mai mare in lotul cu furosemid injec-tabil). S caderea medie in greutate a fost de 3,4 ± 0,5 Kg si nu s-a corelat cu doza zilnica de furosemid. O doza de furosemid mai mare de 320 mg/zi s-a corelat cu o du rata a spitalizarii mai mare (13±1,2 zile) si o mort ali tate usor crescuta comparative cu media lotului:


7,8%. Nu s-au constatat corelatii semnifi cative statistic intre doza maxima de diuretic si nivelul creatininei. Crea tinia medie la internare a fost de 1,26 ± 0,4 mg.dl, 28 % dintre pacienti avand creatinina >1,3 mg/dl. La externare 15 % dintre pacientii internati cu disfunctie renala mentineau creatinina >1,2 m g/dl.Concluzii: Dozele mari de furosemid s-au corelat cu spitalizare prelungita si o usoara crestere a mortalitatii pe perioada spitalizarii, dar nu s-au corelat cu nivelul scaderii ponderale si cu valoarea creatininei.

The relation among the doseof diuretic of ansa and the prognostic of hospitalizedpatients with cardiac acutefailure Eugenia Nechita, Lucica Grigorica Emergences Hospital “Sf. Apostol Andrei” Galati

Th e loop diuretics represent the fi rst line of treatment of cardiac congestive failure. Although these utilization improves signifi cantly the symptoms of the patients, their utilization is limitated of the alteration of renal function, the neurohormonal activation , the severity prognostic of the patients.Aim: How the furosemid doses infl uenced the evo lution of hospitalized patients with acute heart failure. Th e end points of this study it was: the period of hos pi talization, loss of weight, renal function and in – hospital general mortality.Material and metod: Th is study was retrospective, observational contained patients consecutive admitted with acute heart failure in the period 01.08. – 31.12.2007 in Cardiology Department of the Emergence Hospital “Sf. Apostol Andrei” Galati.Results: Our retrospective study evaluated 78 of sub-ject, predominantly male (62, 3%). Median age was 69, 1 ± 4, 5 years. Th e most frequent clinical form was acute decompensate heart failure (79% cases). We obser ved a high ff requency of acute pulmonary oedema (10%). Th e proportion of the patients with preserved left ventricular ejection fraction (FE > 50%) was of 34, 5 %. Th e median length stay was 9 ± 2, 3 days, and gene-ral mortality was 7, 2 %. 81, 6 % among patients requi-red parenteral loop diuretic, and 10% diuretic per os.

Th e median length stay was higher in the group with pare nteral diuretic treatment vs. per os diuretic: 11 ± 2, 4 days vs. 7 days. Th e parenteral diuretic utilization infl uenced non-signifi cantly the in – hospital mortality: mor tality was 7, 4% in the group with intravenous furo semide vs. 7% in the group without parenteral furosemide. Median weight loss: 3, 4 ± 0,5 Kg. Th e furosemide dose was not correlated with weight loss. A relation between furosemide doses >320 mg/dl and length stay and mortality. Correlation between maxi mal dose of furosemide and creatinine level was not statistical signifi cant. Median creatinine level at admi ssion was 1, 26±0, 4 mg/dl; the seric creatinine was higher (>1, 3 mg/dl) for the 28 % patients. 15 % pa tients leave hospital with renal dysfunction (level of seric creatinine >1, 2 mg/dl).Conclusions: Th e high intravenous furosemide doses was correlated with long lenght stay and higer in-hospital mortality vs group with per os furosemide; was not statistical signifi cant correlation between the level of weight loss and the level of seric creatinine.

122. Strategii terapeuticeîn fibrilaţia atrială nou diagnosticatăMihaela Bolog, Mihaela Dumitrescu, Elena Păcuraru, Florentina Romanoschi, Gabriela Badea, Gina Ursu, Mihai TudoseSpitalul militar de urgenţă “Agrippa Ionescu”

Scop: Analiza strategiilor terapeutice aplicate şi evoluţia intraspitalicească a bolnavilor cu fi brilaţie atrială nou diagnosticată. Metoda: Analiza retrospectivă a foilor de observaţie ale bolnavilor spitalizaţi in perioada aprilie 2005-aprilie 2008. Au fost selecţionate cazurile care, erau pentru prima oara diagnosticate cu fi brilaţie atrială.Rezultate: Din cei 56 bolnavi internaţi cu fi brilaţie atrială nou diagnosticată 18 au fost femei (32,1%) cu vârsta medie 64 ani si 38 barbati (67,9%) cu vârsta medie 58,5 ani. 31 de bolnavi (55,3%) prezentau fi brilaţie atrială cu debut recent (<7 zile), iar la ceilalţi 25 de bolnavi (44,6%) anamneza nu a putut identifi ca cu certitudine mo mentul instalării fi brilaţiei atriale. Frevenţa ventri-culară medie a fost de 140 bătai/minut, un singur bol nav prezentând fi brilaţie atrială cu răspuns lent(


POSTER III

frecvenţa cardiacă 45b/minut).Toţi bolnavii au primit de la internare tratament anticoagulant (heparină cu greu tate moleculara mică), iar 50 de bolnavi( 89,2%) aveau, sau s-a asociat, aspirina. La bolnavii cu fi brilaţie atrială cu debut recent (31 bolnavi) s-a optat pentru cardioversie farmacologică (cu cordarone 21 bolnavi, 37,5% si cu propafenonă 10 bolnavi 17,8%). 25 de bolnavi (80,6%) din cei 31cu debut recent s-au convertit in ritm sinusal in cursul spitalizarii iniţiale . La cei la care debutul fi brilaţiei atriale a fost incert s-a urmarit controlul frecvenţei cardiace (betablocant, digitală sau asocialţia dintre ele). Dintre aceştia, 13 bolnavi (52%) s-au convertit spontan in ritm sinusal. Un bolnav a necesitat cardioversie electrica de urgenţă si un bolnav a fost trimis pentru implantare de pacemaker. Concluzii: Rata conversiei la ritm sinusal a bolnavilor cu fi brilaţie atrială nou diagnosticată a fost de 69,6% (39 de bolnavi) dintre care 25 bolnavi au fost convertiţi chimic, (cu cordarone 21 bolnavi, 37,5% si cu pro pa-fenonă 10 bolnavi, 17,8%), 13 bolnavi 23,2% s-au con-vertit spontan si 1 bolnav a fost convertit electric. 17 bol navi (30,4%) au fost externati in fi brilaţie atrială urmand ca decizia de conversie la ritm sinusal sa fi e apreciată ulterior.

Therapeutic strategies in first detected atrial fibrillationMihaela Bolog, Mihaela Dumitrescu, Elena Pacuraru, Florentina Romanoschi, Gabriela Badea, Gina Ursu, Mihai TudoseEmergency Military Hospital “Agrippa Ionescu”

Background: Analysis of therapeutic strategies and intra-hospitaly evolution of patients with fi rst detected atrial fi brillationMethods: Retrospective analysis of the medical records of the patients hospitalized between April 2005-April 2008. Th ere were selected and analyzed only the cases with fi rst detected atrial fi brillationResults: From the 56 patients (0,88%/3years with fi rst detected with atrial fi brillation 18 were women (32,1%) aged 64 years old and 38 were men (67,9%) aged 58,5 years old. 31 patients (55,3%) had recent onset atrial fi brillation (<7 days), and for the other 25 de patients (44,6%) anamnesis could not identifi ed the date of the debut of the atrial fi brillation. Th e average ventricular rate was 140 beats /minute, only one patient had slow

rate atrial fi brillation (45b/minut). All patients received from the admission fractionated heparin and 50 pa-tients (89,2%) had before or received now aspirin in asso ciation. Patients with recent onset atrial fi brillation (31 patients) were submitted to chemical cardioversion (with cordarone 21 patients, 37,5% and with propa fe-none 10 patients 17,8%). 25 patients (80,6%) of the 31 with recent onset atrial fi brillation converted to sinusal rhythm. Th ose patients in witch the debut of the atrial fi brillation was uncertain, were submitted to rate con-trol therapy (beta-blocker, digitalis or association). Of those 13 patients (52%) converted to sinusal rhythm. One patient needed emergency electrical cardioversion and one patient (with slow response atrial fi brillation) had pace maker implantation. Conclusions: Th e rate of conversion to sinus rhythm in patients with fi rst detected atrial fi brillation was 69,6% (39 patients): 25 patients were chemicaly cardio-verted (with cordarone 21 patients, 37,5% and with propafenone 10 patients 17,8%), 13 patients 23,2% con-verted spontaneously si 1 patient was electricaly cardio-verted. 17 patients (30,4%) remained in atrial fi bri lla-tion, the decision of cardioversion beeing postponed to a latter moment.

123. Factori demografici si condiţii asociate fibrilaţiei atriale nou diagnosticateScop: Analiza factorilor demografi ci si/sau a condiţiilor asociate fi brilaţiei atriale nou diagnosticate (la prima prezentare).Metodă: Analiza retrospectiva a foilor de observaţie ale bolnavilor spitalizaţi in perioada aprilie 2005-aprilie 2008. Au fost selecţionate cazurile care erau pentru prima oară diagnosticate cu fi brilaţie atrială.Rezultate: Din cele 6312 internări/3 ani au fost diag-nosticaţi pentru prima oară cu fi brilaţie atrială 56 bolnavi (0,88%/3 ani ). Au fost 18 femei (32,1%) cu vârsta medie 64 ani si 38 bărbati (67,9%) cu vârsta me die 58,5 ani. Au prezentat boli structurale cardiace 48 bolnavi (85,7%): HTA 32 bolnavi (57,1%), insufi -cien ţă cardiacă 9 bolnavi (16%), boală cardiacă ische-mică 9 bolnavi (16%), cardiomiopatie dilatativă 4 bol n avi (7,1%), valvulopatiii 3 bolnavi(5,3%), cardio-mio patie hipertrofi că 2 bolnavi (3,5%), sindrom de preexci taţie 1 bolnav (1,7%), boală de nod sinusal 1


bol nav (1,7%). Alţi factori predispozanţi sau/si condiţii asociate: hipertiroidie 3 bolnavi, pneumopatie acută 2 bol navi, tumoră mediastinală 2 bolnavi, trombembolie pul monară 1 bolnav, hernie gastrică transhiatală volu-minoasă 1 bolnav, consum alcool (in absenţa altor etiologii posibile) 2 bolnavi, fără cauză/factori precipi-tanţi 1 bolnav. Sindromul metabolic (defi nit conform criteriilor NCEP-ATP III si AHA/NHLBI) au prezentat 15 bolnavi (26,7%). Fracţia de ejectie medie (estimată eco cardiografi c) a fost de 48%. Dimensiunile atriului stâng (media diametrului cel mai mare) a fost de 44 mm.Concluzii: Sexul masculin (67,9%), hipertensiunea arte-rială 57,1%) şi sindromul metabolic (26,7%) reprezintă factorii cel mai frecvent asociaţi fi brilaţiei atriale nou diagnosticate.

Demographics and associated condition in first detectedatrial fibrillationMihaela Bolog, Mihaela Dumitrescu, Elena Pacuraru, Florentina Romanoschi, Gabriela Badea, Gina Ursu, Mihai TudoseEmergency Military Hospital “Agrippa Ionescu”

Background: Identifi cation of the demographic factors and associated condition in fi rst detected atrial fi brilla-tion.Methods: Retrospective analysis of the medical records of the patients hospitalized between April 2005 - April 2008. Th ere were selected and analyzed only the cases with fi rst detected atrial fi brillation.Results: From the 6312 hospitalization /3 years 56 patients (0,88%/3years) were fi rst detected with atrial fi bri llation 18 were women (32,1%) aged 64 years old and 38 men (67,9%) aged 58,5 years old. Underlying heart disease had 48 patients (85,7%): hypertensive heart di sease 32 patients (57,1%), cardiac failure 9 patients (16%), coronary artery disease 9 patients (16%), dilated car dio myopathy 4 patients (7,1%), valvular heart disease 3 patients (5,3%), hypertrophic cardiomyopathy 2 pa tients (3,5%), preexcitation syndrome 1 patient (1,7%), sick sinus syndrome 1 patient (1,7%). Other pre disposing or associated condition: hyperthyroidism 3 patients, acute pneumionitis 2 patients, mediastinal tumor 2 patients, pulmonary thromboembolism 1

pa tien ts, transhiatal gastric hernia voluminoasa 1 pa-tient, alcohol consumption (in absence of other etio-logies) 2 patients, none 1 patients. Metabolic syndrome (NCEP-ATP III and AHA/NHLBI criteria) presented 15 patients (26, 7%). Left ventricular ejection fraction (esti mated by echocardiography) was 48%. Left atrial dimension (the average of the longest diameter mea-sured by echocardiography) was 44 mm.Conclusions: Masculine sex (67, 9%), hypertensive heart disease 57, 1%) and metabolic syndrome (26, 7%) were the most frequent factors associated with fi rst detec ted atrial fi brillation.

124. Cuantificarea disfunctiei cardiovasculare si aterosclerozei precoce inpoliartrita reumatoidaStefania Magda, Andrea Ciobanu, Claudiu Stoicescu, Gabriela Udrea, Mircea Cinteza, Dragos Vinereanu Spitalul Universitar de Urgenta, Bucuresti

Context: Poliartrita reumatoida (PAR) induce frecvent complicatii cardiovasculare, determinate probabil de fenomenele de ateroscleroza precoce in context de infl amatie sistemica cronica. Tratamentul antiinfl amator ar putea reduce aceste complicatii, insa prevalenta bolii cardiovasculare la pacientii cu PAR corect tratata este insufi cient cunoscuta. Studiul nostru are drept obiectiv principal evaluarea prevalentei afectarii cardiace si vasculare subclinice, precum si a mecansimelo r inter-actiunii ventriculo-arteriale la pacientii cu PAR corect tratata.Metoda: Au fost evaluati prospectiv 20 de subiecti (55 ± 6.8 ani, 2 barbati), 13 pacienti cu PAR seropozitiva tratata, asimptomatici din punct de vedere cardiovascular, si 7 subiecti normali. Durata medie a PAR: 12.7 ± 9 ani. Toti pacientii cu PAR se afl au in tratament cronic ( 3.9 ± 2.4 ani) cu Metotrexat ± Sulfasalazina sau corticosteroizi. S-au determinat parametrii de functie cardiaca prin eco cardiografi e standard si tissue Doppler, GIM si indici de rigiditate arteriala la nivel carotidian prin “e-tracking”, “wave intensity analysis” (ecograf ALOKA 5500 SSD), functia endoteliala prin metoda dilatatiei mediate de fl ux la nivelul arterei brahiale drepte (FMD) si viteza undei pulsului carotido-femurala, prin metoda Complior.


POSTER III

Rezultate: Cele 2 loturi au fost similare ca varsta, sex si distributie a factorilor de risc clasici. Durata medie a PAR: 12.7 ± 9 ani. Valoarea medie a VSH in lotul cu PAR a fost de 41 ± 13.7 iar in lotul de control 22 ± 18.2 (p=ns). Nu s-au inregistrat diferente semnifi cative statistic intre cele 2 loturi pentru functia cardiaca sau vasculara (tabel 1 si 2). Tabelul 1 Parametrii de functie sistolica si diastolica Parametru Lot PAR Lot normali FEVS (%) 59 ± 5 58 ± 3.5 TRIV (msec) 94 ± 8.2 95.1 ± 10.4 Vp (cm/s) 57 ± 21.5 57 ± 9.3 Sm (cm/s) 6.1 ± 1.4 5.3 ± 0.8 E/Em 8.8 ± 2.6 11.1 ± 3.2 E/Vp 1.3 ± 0.8 1.2 ± 0.1 Tabelul 2 Parametrii de rigiditate arteriala, disfunctie endoteliala si PWV Parametru Lot PAR Lot normali IMT (mm) 5.8 ± 1.6 7.3 ± 0.9 AC (mm2/kPa) 0.7 ± 0.2 0.9 ± 0.3 Indice de rigiditate β 9.7 ± 3 7.4 ± 1.8 Primul peak sistolic 7 ± 2.8 5.6 ± 2.3 FMD (%) 10.7 ± 3.3 10.9 ± 3.4 PWV carotido-femurala (m/s) 9.5 ± 1.8 10.2 ± 1.6Concluzie: PAR corect tratata, cu infl amatie sistemica controlata, nu determina disfunctie cardiaca si vasculara subclinica.

The quantification ofcardiovascular disfunctionand early atherosclerosis in rheumatoid arthritisStefania Magda, Andrea Ciobanu, Claudiu Stoicescu, Gabriela Udrea, Mircea Cinteza, Dragos Vinereanu University Emergency Hospital Bucharest, ClinicalHospital ”Dr. I. Cantacuzino”, Bucharest

Context: Rheumatoid arthritis (RA) induces frequently cardiovascular complications, probably related to early atherosclerosis determined by chronical systemic infl a-mmation. Antinfl ammatory treatment might reduce these complications, but the prevalence of cardio vas-cular disease in patients with correctly treated RA is insuffi ciently known. Th e main purpose of our study is to determine the prevalence of subclinical cardiac and vascular disease and to evaluate the mechanisms of ven-triculo-arterial interaction in patients with correctly treated RA.Methods: We evaluated prospectively 20 subjects (55 ± 6.8 yrs, 2 men), 13 patients with seropositive treat-ed RA, without any cardiovascular symptoms and 7 normal subjects. All patients with RA were chro ni cally

treated with (3.9 ± 2.4 yrs) Methotrexate ± Sulfa salasine or corticosteroids. We determined the para meters of cardiac function through standard and tissue Doppler echocardiography, IMT and arterial stiff ness at the level of the carotid artery through “e-tracking”, “wave intensity analysis” (ultrasound ma chine ALOKA 5500 SSD), endothelial function through fl ow mediated dilation at the level of the right bra chial artery (FMD) and carotido-femoral pulse wave velocity using the Complior method.Results: Th e age, sex and classical risk factor distribution were similar in the 2 subgroups ca varsta, sex si distribu-tie a factorilor de risc clasici. Mean duration of RA: 12.7 ± 9 yrs. Mean value of ESR in the RA subgroup was 41 ± 13.7 (mm/h) and in the control subgroup 22 ± 18.2 (p=ns). No statistical signifi cant diff erences were noted between the 2 subgroups regarding the cardiac and vascular function. (table 1 and 2). Table 1 Parameters of systolic and diastolic function Parameter RA group Control group LVEF (%) 59 ± 5 58 ± 3.5 IVRT (msec) 94 ± 8.2 95.1 ± 10.4 Vp (cm/s) 57 ± 21.5 57 ± 9.3 Sm (cm/s) 6.1 ± 1.4 5.3 ± 0.8 E/Em 8.8 ± 2.6 11.1 ± 3.2 E/Vp 1.3 ± 0.8 1.2 ± 0.1 Table 2 Parameters of arterial stiff ness, endothelial function and PWV Parametru RA group Control group IMT (mm) 5.8 ± 1.6 7.3 ± 0.9 AC (mm2/kPa) 0.7 ± 0.2 0.9 ± 0.3 β stiff ness index 9.7 ± 3 7.4 ± 1.8 First systolic peak 7 ± 2.8 5.6 ± 2.3 FMD (%) 10.7 ± 3.3 10.9 ± 3.4 Carotid-femoral PWV (m/s) 9.5 ± 1.8 10.2 ± 1.6Conclusion: Correctly treated RA, with controlled sys-te mic infl ammation doesn’t induce subclinical car diac and vascular disfunction.

125. Influenta varstei si asexului in selectarea pacientilor pentru revascularizarecoronariana interventionala (PCI) in Romania Udroiu Cristian, Deleanu Dan, Mot Stefan,Vinereanu Dragos Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, Institutul de Cardiologie ”CC Iliescu”, Institutul Inimii Cluj Napoca

Argument: Cu mai putin de 500 de angioplastii coro-nariene percutane (PCI) la un milion de locuitori,


Romania este in continuare o tara cu un volum mic de proceduri interventionale coronariene, raportat la restul Europei. Aceasta, in conditiile in care morbi-ditatea cardiovasculara in Romania este una dintre cele mai mari din Europa, iar selectia pacientilor pentru PCI a devenit o problema difi cila. Plecand de la raporta rile facute la Registrul European de PCI, unde Romania ocupa locul trei ca nivel de raportare, am urmarit criteriile de selectie si performantele tehnice ale utilizarii PCI in Romania versus Europa.Metoda: Registrul PCI este un registru populational prospectiv al Societatii Europene de Cardiologie, parte a programului Euro Heart Survey, bazat pe rapor tarile a peste 220 de centre, din peste 30 de tari euro pene. Raportarea se face sub format electronic stan dard, si include in prezent peste 24.000 pacienti, realizand o imagine de ansamblu a cardiologiei interventionale in Europa.Rezultate: Analiza statistica a fost efectuata pe 23.765 pacienti, dintre care 2894 (12.17%) au fost raportati din Romania (1 aprilie 2008). In Romania pacientii tineri si barbatii au fost mai frecvent selectati pentru PCI. De asemenea in Romania frecventa factorilor de risc la pacientii cu PCI este semnifi cativ mai ridicata decat in Europa, iar istoricul de infarct miocardic este mai frecvent (vezi tabelul). In Romania procedurile elective sunt mai frecvente (60.8% vs 50.26%), cu rezolvarea de obicei a unui singur vas (87.04% vs 74.84%), si cu mai putine stenturi pe procedura. Doar 24.14% din stenturile utilizate in Romania au fost stenturi active (39.87% in Europa). Medicatia la externare a fost optimizata in Romania.Concluzii: Selectia pacientilor pentru PCI intr-o tara cu nivel scazut de resurse, se restrange la pacientii tineri si de sex masculin, la pacientii cu multiplii factori de risc si cu istoric de boala cardiaca ischemica. Frec venta urgentelor si a PCI pentru boala coronariana multi-vas culara este redusa. Pentru cei care benefi ciaza de o dila tare coonariana percutana medicatia este optima. Romania versus Europa VARIABILA ROMANIA EUROPA P VARSTA MEDIE (ANI) 59.33 64.32 ns VARSTA >65 ANI (%) 31.62 48.08 <0.05 BARBATI (%) 77.88 73.74 <0.05 HTA (%) 78.45 69.21 <0.05 FUMATORI (%) 67.86 52.86 <0.05 DISLIPIDEMIE (%) 75.2 61.06 <0.05 ISTORIC IM (%) 46.23 33.76 <0.05

126. Cardiomiopatie dilatativa la un pacient cu fibrilatieatriala permanenta si sindrom de preexcitatie intermitent: re-versibilitate completa prin ab-latie cu radiofrecventa siterapie de resincronizare Vatasescu Radu, Iorgulescu Corneliu,Balanescu Serban, Dorobantu Maria Spitalul clinic de Urgenta Bucuresti

Rezumat: Pacient in varsta de 49 de ani, cunoscut cu fi brilatie atriala permanenta si boala Basedow, se prezinta cu fenomene de insufi cienta cardiaca clasa IV NYHA. Examenul fi zic indica staza pulmonara, matitate cardiaca marita, fi brilatie atriala cu ritm rapid (160 bpm), valori tensionale normale. Electrocardiograma arata fi brilatie atriala cu AV foarte rapida, QRS ingust, intermitent cu unda delta prezenta. Ecocardiografi a arata dilatare a VS si AS, fractie de ejectie a VS 25% si prezenta asincroniei inraventriculare (SPWMD 130 ms). Examenul biochimic infi rma o disfunctie tiroidiana iar arterele coronare au fost normale angiografi c. Stu-diul electrofi ziologic arata o cale accesorie medio sep-tala dreaptă “by-stander” cu conducere inter mitenta, fara implicare intr-o aritmie clinica. Se con si dera ca impli cate in patogenia cardiomiopatiei fi bri latia atriala cu AV rapida necontrolabila terapeutic si prezenta asin-croniei intraventriculare – posibil cau zata de activarea VS și prin calea accesorie. Se decide implan tarea de cardiostimulator biventricular şi abla ţia cu radio-frecvenţă a căii accesorii şi nodului atrio- ven tricular. La o luna post–implant pacientul se prezinta asimpto-matic, iar repetarea ecocardiografi ei arata redu cerea dimensiunilor VS si FE 47%.


POSTER III

Dilative cardiomyopathy in a patient with permanent atrial fibrillation and intermittent pre excitation syndrome: complete reversal with radiofrequency ablation and resynchronization therapy Vatasescu Radu, Iorgulescu Corneliu,Balanescu Serban, Dorobantu Maria Spitalul clinic de Urgenta Bucuresti

49 years patient, with a known history of permanent atrial fi brillation and Basedow disease, was presented in class IV NYHA heart failure. Physical exam found pulmonary rales, enlarged cardiac area, atrial fi brillation with a rapid ventricular response (160 bpm), and normal blood pressure. ECG showed rapidly conducted atrial fi brillation with a narrow QRS and intermittent delta wave. Echocardiography showed dilated LV and LA, LV ejection fraction 25% and the presence of intra-ventricular asynchrony (SPWMD of 130 ms). Blood tests have infi rmed dysthyroidy and the coronary arteries were normal on angiography. Electrophysiological study showed a “by-stander” midseptal right sided acce-ssory pathway, with no involvement in a clinical arrhy-thmia. Th e etiology of the cardiomyopathy were consi-dered to be rapidly conducted atrial fi brillation and LV intraventricular asynchrony – possibly due to LV acti vation via the accessory pathway. A biventricular pace maker implantation was decided followed by AV node and accessory pathway radiofrequency abla-tion. A month later the patient was asymptomatic and echocardiography has shown reduction of LV dimen-sion and an ejection fraction of 47%.

127. Depasirea compensarii functiei radiale miocardice la pacientii diabetici tip II fara disfunctie cardiaca clinica – studiu de urmarire pe 5 ani Vlad Vintila, Claudiu Stoicescu, Alan Fraser,Dragos VinereanuSpitalul Universitar de Urgenta, Bucuresti

Studii ecocardiografi ce efectuate la pacienti diabetici tip 2 fara boala cardiovasculara manifesta au sugerat ca dis functia longitudinala miocardica este compensata printr-o crestere a functiei contractile radiale, cu mentinerea fractiei de ejectie globale a VS. Evolutia in timp a acestei compensari nu a fost evaluata.Metoda: 27 pacienti cu DZ tip II (18 B si 9 F, varsta medie 63±8 ani) au fost reanalizati dupa 56.5±0.7 luni dupa evaluarea initiala, cand au fost comparati cu un lot de control similar ca varsta si sex. Functia ventriculara longitudinala si radiala au fost evaluate cu ajutorul tehnicilor de Doppler tisular. Modifi carile au fost com -parate cu profi lul de risc, fractia de ejectie a fost ma-su rata prin tehnica Simpson modifi cata. Acceleratia izo vo lumetrica a fost masurata ca un indice de functie con tractila.Rezultate: Atat functia sistolica longitudinala (medie a 4 segmente bazale, imagini apicale), cat si cea radiala au scazut cu 13% la 5.6±1.3 cm/s (p<0.001) si respectiv 4.9±1.4 cm/s (p<0.025). Functia sistolica radiala, initial crescuta, a inregistrat valori similare fata de valorile de control obtinute la evaluarea initiala. Acceleratia lon-gitudinala izovolumetrica (segmente bazale) a scazut cu 37% la 0.98±0.51 m/s2 (p<0.001), in timp ce acce lera-tia radiala (segment bazal posterior) a scazut cu 96% la 1.04±0.53 m/s2 (p<0.001).Fractia de ejectie me die in lotul studiat a scazut cu 9% (p<0.01). Functia dias tolica longitudinala masurata prin velocitatea precoce “e” a scazut cu 20% to -4.8±1.2 cm/s (p<0.001), dar func tia ra diala a ramas neschimbata (-6.1±2.1 cm/s). Si alti para-metri de functie diastolica longitudinala au demons trat agravare, precum cresterea presiunii de umplere a VS (E/e) (+ 26%, p<0.05), scadere a vitezei de propagare a fl uxului transmitral (- 26%, p <0.001). Evolutia functiei sistolice longitudinale a fost prezisa de inaltime, durata diabetului, presiunea pulsului, creatinina si colesterolul total (r2=0.56, F=4.75, p<0.01), in timp ce functia sistolica radiala a foat prezisa doar de valoarea sa initiala


(r2=0.39, F=8.811, p<0.01)( regresie liniara treptata). Functia contractila longitudinala (IVA) a fost prezisa de valoarea sa initiala, varsta, presiu nea pulsului, coles-terolul total, HbA1c si tratamentul cu insulina age (r2=0.71, F=5.34, p<0.001; regresie liniara inversa), in timp ce functia contractila radiala a fost prezisa doar de durata diabetului (r2=0.25, F=5.03, p<0.05). Pentru func tia diastolica longitudinala nu s-a identifi cat nici un model predictiv, iar functia diastolica radiala a fost prezisa de valoarea sa initiala (r2=0.39, F=8.81, p <0.01).Concluzii: Dupa 5 ani pacientii diabetici tip II cu disfunctie cardiaca subclinica au pierdut compensarea sistolica radiala initiala. Velocitatile diastolice radiale nu au scazut, dar alti parametri ai functiei diastolice au demonstrat scaderea progresiva a acesteia. Schimbarile au demonstrat progresia catre insufi cienta cardiaca cu fractie de ejectie prezervata.

128. Evaluarea ecocardiografica 3D a remodelarii ventriculare, sincronismului de contractie si hemodinamicii fluxuluiintracavitar in cardiomiopatia dilatativa Benedek Theodora, Sarbu Alexandru,Struczuy Melinda, Madaras Szilárd, Chitu Monica, Benedek ImreUniversitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş- Clinica de Cardiologie

Introducere: Ecocardiografi a 3D, bazata pe afi sarea 3D in timp real si codifi cata color, poate reprezenta o alternativa pentru evaluarea geometriei VS si sincro-nismului de contractie in vederea unei analize complexe a remodelarii ventriculare in cardiomiopatia dilatativa Material si metoda: Gr.1: 22 pacienti cu CMD idio-patica; gr.2: 20 pacienti-grup control. Utilizand soft ware-ul QLab Philips Sonos 7.500, au fost efectuate analiza 3D a geometriei si cineticii ventriculare si a fost evaluat gradul de sincronism al contractiei. Au fost determinate curbele volumetrice ale fi ecarui segment in timpul ciclului cardiac precum si hartile polare ale timpului scurs de la debutul pana la atingerea contractiei

maxime. Hemodinamica intraventriculara a fost eva-luata analizand fl uxurile Doppler la 3 nivele (bazal, median si apical ) de-a lungul a 3 axe longitudinale. Au fost determinati timpii de accelerare precum si timpii de decelerare. Rezultate: In gr.1 analiza computerizata 3D a geometriei VS a evidentiat o dilatare a VS mai pronuntata cu 25% in regiunea apicala decat in restul cavitatii VS. Trombul apical a fost prezent la 87% din pacientii cu CMD. 8 pacienti au prezentat dissincronism de contractie intre sept si peretele lateral. Curbele volumetrice de con tractie a segmentelor apicale au fost cu 67% mai apla tizate comparativ cu grupul II; in timp ce pentru segmentele mijlocii procentul scade la 37% (p<0.001). Analiza Doppler a fl uxurilor a evidentiat o reducere progesiva a velocitatilor de la baza spre apex cu o medie de 0,48 la pacientii cu CMD comparativ cu 25% in grupul control (p=0,001.) In gr.1, aceasta reducere a fost de 2.2 ori mai pronuntata in jumatatea apicala this a VS (0.33 m/sec) decat in cea bazala (0.15 m/sec). In gr.2 reducerea a fost distribuita uniform -0.13 m/sec vs 0.12 m/sec, iar diferenta dintre decelerarea fl uxului in zona apicala si cea bazala a VS a fost 0.25 m/sec in gr.1 coparativ cu -0.01 in gr.2 (p=0,002). Concluzii: Ecocardiografi a 3D poate reprezenta o me-to da alternativa pentru evaluarea modifi carilor arhi-tectonice ale VS in cursul procesului de remodelare in CMD, evidentiind modifi cari mai exprimate in zona apicala. Analiza vitezelor de fl ux prin doppler evi-dentiaza o decelerare mai pronuntata a fl uxului in zona apicala cauzata probabil de modifi carile geometriei VS care sunt mai pronuntate la apex, reprezentand o posibila cauza pentru localizarea apicala a trombilor in apex la pacientii cu CMD.


POSTER III

Computerized 3Dechocardiographic evaluation of left ventricular remodelling, contraction synchronism and intracavitary flowhaemodynamics in dilatedcardiomyopathyBenedek Theodora, Sarbu Alexandru, Struczuy Me-linda, Madaras Szilárd, Chitu Monica, Benedek Imre University of Medicine and Pharmacy-Departament of Cardiology

Introduction: Computerized 3D echocardiography could represent an alternative to evaluate LV geometry and contraction synchronism for a complex analysis of ven tricular remodelling in dilated cardiomyopathy, based on a live 3D colour-coded display.Materials and methods: Gr.1: 22 patients with idio-pathic DCM, gr.2: 20 patients control group. Using QLab soft ware Philips Sonos 7.500, computerized 3D echo cardiography analysis of ventricular geometry, con tractility and contrraction synchronicity were per-formed. Volumetric curve of each myocardial seg ment during the cardiac cycle and polar map of time delay from onset till the maximum contraction were obtained. Intracavitar haemodynamics was evaluated using Do ppler mapping of fl ow velocities at 3 levels (basal, median and apical) along 3 longitudinal axes, and fl ow acceleration and decelerations were calculated.Results: In gr.1 3D computherised analysis of LV geo-metry revealed dilatation of LV cavity with 25% more pronounced in LV apical region than in the rest of the LV cavity. Apical thrombus was present in 87% pa tients with DCM. Eight patients had contractility dissynchronism between lateral and septal wall. Th e volumetric curve of contraction for apical segments was 67% more applatized in gr.1 compared with gr.2, while only 37% for medioventricular segments (p<0.001). Doppler mapping of LV fl ow velocities showed a gradual decrease of fl ow velocities from basis to apex with 0.48 average in DCM patients compared with only 25% in control group (p=0.001). In gr.1, this decrease was 2.2 times more pronounced in the apical half of the LV (0.33 m/sec decrease) than in the basal half, (0.15 m/sec decrease). In gr.2 this decrease was uniformly

distributed -0.13 m/sec vs 0.12 m/sec. Diff erence between fl ow deceleration in apical and basal half of the LV was 0.25 m/sec in gr.1 compared with -0.01 in gr.2 (p=0,002). Conclusions: Computerized 3D echocardiography could represent an alternative method to evaluate LV archi tectonic modifi cations during the remodeling pro-cess in DCM. Th is method identifi ed modifi cations of LV architectonics more expressed at the apex. Doppler mapping of LV fl ow velocity showed a more pro noun-ced decrease of LV fl ow in the apical region, pro bably caused by modifi cations of LV geometry more pro-nounced in the apical half, representing a possible cause for apical localization of LV thrombus in DCM.

129. Metode inovative detratament interventional: laser, stentare, transplant de celule stem si efectul acestora intratamentul bolilor aortoiliaceMonica Chitu, Melinda Struczuy, Theodora Benedek, Istvân Kovâcs, Alexandru Sarbu, Istvan Benedek, Imre BenedekUniversitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş- Clinica de Cardiologie Târgu Mureş

Scop: Procedurile intervenţionale dobândesc un rol din ce în ce mai important în tratamentul bolilor arte-riale obstructive periferice (BAOP). Asocierea angio-plastiei cu balon (PTA) cu angioplastia laser şi cu implan tarea de stenturi intraarteriale, duce la rezultate net favorabile, putând reprezenta o alternativă a trata-mentului chirurgical la aceşti bolnavi.Material şi metodă: Au fost efectuate 116 inter venţii la nivel aorto-iliac la 116 pacienţi. Leziunile au fost încadrate în funcţie de clasifi carea TASC astfel: TASC D în 29.41% cazuri, TASC C în 20.59% cazuri, TASC B în 29.41% cazuri şi TASC A în 20.59% cazuri. Angiopastia laser a fost aso ciată la 14 intervenţii (10 la nivelul axului iliac şi 4 cazuri de angioplastie iliacă). 88 de stenturi au fost implantate, iar în 2 cazuri s-a realizat transplant de celule stem.Rezultate: Succesul tehnic înregistrat a fost de 98.44%(127 leziuni) si a fost defi nit pentru PTA si stentare ca refa cerea permeabilităţii arteriale in absenta disecţiei inti male; iar pentru laser a fost depăşirea


leziunii si vapo rizarea materialului trombotic cu crearea unui tunel de cel puţin 20%. Utilizarea angioplastiei laser a crescut succesul tehnic de la 95.34% la 98,44% (p=0.15). Rata permeabilităţii primare a fost de 96.61% la 6 luni, 93.06% la 1 an, 89.98% la 18 luni şi 88.4% la 2 ani, Rata permeabilităţii secundare a fost de 98.04%, pe întreaga perioada de urmărire. Utlizarea angioplastiei laser in cazurile TASC D a condus la o rata mai mare de succes tehnic O analiza separata pentru pacienţii din grupul TASC D a evidenţiat ca permeabilitatea primara a fost superioara in grupul cu laser decât in cel doar cu implantare de stent deşi cele in care s-a folosit laserul erau leziuni mai complexe (permeabilitate primara la 24 luni fara laser 56,82%, laser 77,14%. p=0.41). Analiza factorilor care infl uenţează permeabilitatea pe termen lung arata importanta clasei TASC si a statusului clinic, inrgistrandu-se rate mai bune de permeabilitate primara la pacienţii cu TASC A si B comparativ cu cei cu TASC C si D (permeabilitatea primara la 24 luni: TASC AB 97.14%, TASC CD 80.73%, p=0.051) Ambele cazuri cu trans plant de celule stem au evidenţiat îmbunătăţiri ale statusului clinic.Concluzii: Angioplastia axului iliac este sigură şi efi -cien tă în tratamentul stenozelor şi ocluziilor la acest nivel. Extinderea indicaţiilor angioplastiei iliace şi la ca zuri mai complexe (TASC D şi C), duce la rezultate bune privind permeabilitatea, rata de supravieţuire şi păstrarea viabilităţii membrului pe perioada de urmă-rire.

Effect of complex intervention-al treatment - laser, stenting and stem cells - on short and long term patency in aortoiliac diseasesMonica Chitu, Melinda Struczuy, Theodora Benedek, Istvan Kovacs, Alexandru Sarbu, Istvan Benedek, Imre BenedekUniversity of Medicine and Pharmacy-Departament of Cardiology Targu Mures

In the last years the interventional procedures have become one of the most important therapeutic choice in the management of Peripheral Arterial Obstructive Diseases (PAOD). Association between these procedures (Percutaneous transluminal angioplasty, stenting and

excimer laser) could represent an alternative for surgery in our experience.Material and method: were performed in 116 patients with iliac or aortoiliac obstructive diseases. Lesion type was TASC D in 29.41% cases, TASC C in 20.59% cases, TASC B in 29.41% cases and TASC A in 20.59% cases. Laser angioplasty was associated in 14 cases, 88 iliac stents were implanted and in 2 cases we performed STEM cell implantation.Results: Technical success was achieved in 127 lesions (98.44% of lesions), defi ned for PTA and stenting as restored arterial patency with residual stenosis <30%, in absence of intimal dissection, and for laser techni cal success was defi ned as crossing the lesion and debul-king the atherothrombotic material with at least 20% channel created. Use of laser angioplasty in cases of technical failure increased the technical success from 95.34% up to 98,44% (p=0.15). We recorded a global primary patency rate of 96.91% at 6 months, 93.06% at 1 year, 89.98% at 18 months and 88.34% at 2 years, maintained to the 5th year of follow-up. Global Primary assisted patency rates and secondary patency rates were 98.04% during all the follow-up period. Addition of laser therapy in diffi cult TASC D cases led to increase of technical success. A separate analysis of only TASC D cases note that in time, primary patency was superior for the laser group than for the stent group, eventhough laser cases were the most diffi cult ones (primary patency at 24 months: stent 56,82%, laser 77,14%. p=0.41). We analysed the infl uence of diff erent factors on long term patency rates, like TASC class and clinical status. Based on TASC classifi cation, we recorded superior patency rates for TASC A and B compared with TASC C and D class (primary patency at 24 months: TASC AB 97.14%, TASC CD 80.73%, p=0.051). Both cases with stem cell transplantation showed improvmenet of clinical status.Conclusions: Iliac angioplasty appears to be safe and eff ective in iliac stenoses or occlusions. We extended indications for iliac interventions to complex cases (TASC C and TASC D) showing good patency and survival rates on the follow-up period.


POSTER III

130. Controlul tensiuniiarteriale la pacienţii cu insuficienţă cardiacăcongestivă şi diabet zaharatDana Mincu, Cãtãlina Cãlin, Valentin Chioncel,Crina SinescuSpitalul Clinic de Urgenţã “Bagdasar-Arseni”

Obiectiv: Scopul acestui studiu a fost să evalueze con-trolul tensiunii arteriale (TA) la pacienţii cu insufi cienţă cardiacă congestivă (ICC).Metodă: Am examinat 315 pacienţi care au fost grupaţi în funcţie de istoricul de diabet zaharat (DZ): pacienţi nondiabetici şi pacienţi diabetici.Rezultate: Am obţinut două grupuri de pacienţi: 54% nondiabetici şi 46% diabetici. Istoricul pozitiv de HTA a fost regăsit la 34% dintre pacienţii nondiabetici şi la 40% dintre diabetici. Valoarea medie a TA a fost de 131 ± 28 / 79 ± 14 mmHg la nediabetici şi de 134 ± 26 / 70 ± 11 mmHg la diabetici. Valoarea target a TA de control (<140/90 mmHg) nu a fost înregistrată la 43% dintre pacienţii nondiabetici, iar cea de <130/85 mmHg la 66% dintre pacienţii diabetici (p <0,001). Pacienţii au fost trataţi cu IECA (72%), betablocante (40%), diuretice (75%), blocante de calciu (7.5%) şi inhibitor de recep-tor AT1 (3.2%) în ambele grupuri (p = ns). Combinaţie de antihipertensive a fost utilizată la 50% dintre ne-diabetici şi la 43% dintre diabetici, iar combinaţie de minimum trei medicamente la 34% dintre diabetici şi respectiv 30% dintre nondiabetici (p = ns).Concluzii: Controlul TA la pacienţii cu ICC nu a fost satisfăcător în peste 40% din cazurile de nondiabetici, respectiv 60% din cele de diabetici. Aceste concluzii indicã un potenţial ridicat al îmbunătăţirii tratamen-tul şi prognosticul valorilor ridicate ale TA în special la pacienţii cu ICC şi DZ.

Control of blood pressure in patients with congestive heart failure and diabetes mellitusDana Mincu, Cãtãlina Cãlin, Valentin Chioncel,Crina SinescuSpitalul Clinic de Urgenţã “Bagdasar-Arseni”

Aim: Th e aim of this study was to evaluate the level of blood pressure (BP) control among congestive heart failure (CHF) patients (pts).Methods: We examinated 315 pts. Th ey were divided according to there history of diabetes mellitus (DM): nonDM pts and DM pts.Results: We found 54% nonDM pts and 46% DM pts. Positive history of arterial hypertension (AH) was at 34% of nonDM pts and 40 % DM pts. Th e mean value of BP was 131 ± 28/ 79 ± 14 mmHg in nonDM pts and 134 ± 26/ 70 ± 11 mmHg in DM pts. Target BP control (<140/90 mmHg) were not registered in 43% of nonDM pts and <130/85 mmHg in 66% of DM pts (p <0,001). Th e pts were treated by ACE inhibitors (72%), beta blockers (40%), diuretics (75%), calcium blockers (7.5%) and AT1 receptor inhibitors (3.2%) in the both groups. Th e combination of two antihypertensive drugs was used by 50% of nonDM pts and by 43% of DM pts; combination of three drugs by 34% and by 30% respectively.Conclusion: Control of BP in pts with CHF was not satisfactory in more than 40% in nonDM pts and in more than 60% in DM pts. Th ere is a big potential to improve the treatment and prognosis of high BP in pts with CHF and DM.

131. Prognosticul pe termen lung la pacienţii obezi cuinsuficienta cardiacaStoica E, Chioncel O, Carp A, Tepes Piser I,Stanescu Cioranu R, Kulcsar I, Saraolu A., Macarie CInstitutul de Boli Cardiovasculare „ Prof. Dr. CC.Iliescu”

Obiectiv: Evaluarea impactului pe termen lung al obezităţii asupra evoluţiei pacienţilor cu insufi cienta cardiaca.


Material si metode: Au fost incluşi 280 pacienţi internaţi in anul 2004 cu diagnosticul de insufi cienta cardiaca. Urmărirea s-a efectuat timp de 4 ani (48 ± 12 luni). Au fost analizaţi factori clinici (etiologia insufi cientei cardiace, clasa funcţionala, asocierea cu alţi factori de risc. IMC. talia abdominala), electrocardiografi ei (pre zenta H VS, prezenta tulburărilor de ritm si de con ducere), ecocardiografi ci (FE, funcţia diastolica, pre zenta HVS, PAP sistolica) si de laborator (Hb. crea-tini na, acid uric, leucocite). Evenimentele urmărite au fost decesele totale, decesele de cauza cardiovasculara, reinter narile pentru agravarea insufi cientei cardiace; de ase menea s-au urmărit si intervenţiile efectuate pentru revas cula rizare miocardica si cardiostimulare.Rezultate: Dintre pacienţii analizaţi au fost 160 pacienţi cu IMC >25 kg/m2 (57,1%). In timpul urmăririi pa-cienţilor s-au produs 91 decese (32,5%) si 80 decese car-diovasculare (28,6%), iar reintemari pentru agravarea insufi cientei cardiace s-au efectuat la 159 pacienţi (56,8%); de asemenea revascularizari miocardice s-au efectuat la 34 pacienţi (12,1%) si cardiostimulare per-manenta la 40 pacienţi (14,3%). La pacienţii obezi s-a observat asocierea intr-o proporţie semnifi cativ mai mare a celorlati factori de risc (HTA, dislipidemie, diabet zaharat), iar etiologia insufi cientei cardiace a fost intr-o proporţie mai marc cea hipertensiva (62,5% din pacienţii cu acest tip de insufi cienta cardiaca au fost obezi). Dintre parametrii studiaţi obezitatea s-a asociat mai frecvent doar cu hipertrofi a ventriculara stânga apre ciata ecocardiografi c - RR - 1,3 (l,l-l,59)(p -0,002). La pacienţii obezi IC a fost intr-o proporţie mai mare cu FE prezervată (FE - 39,48±9,89% vs 33,20±9,3%). In ceea ce priveşte prognosticul, la pacienţii obezi s-au produs mai puţine decese de orice cauza (35% vs 42,5% dintre pacienţii cu IMC < 25 kg/m2) (p - 0,002), cat si de cauza cardiovasculara (22,5% vs 36,67%). IMC >25 kg/m având chiar rol protector asupra dece sului cardio vascular - RR -0,8 f (0.69 - 0,95) ( p - 0,009), iar decompensarile cardiace au fost prezente in aceeaşi proporţie. Pacienţii cu sindrom metabolic au avut aceleaşi caracteristici - predominenta IC cu FE prezer-vate, etiologie hipertensiva si pronostic mai bun.Concluzii: Dintre pacienţii internaţi pentru insufi cienta cardiaca o marc proporţie sunt obezi. Insufi cienta car-diaca la pacienţii obezi si la cei cu sindrom metabolic este predominent cu fracţie de ejectie prezervată.Prognosticul pe termen lung in insufi cienta cardiaca (decese, decese cardiovasculare) este mai bun la pacien-ţii obezi (IMC >25 Kg/m2) fata de cei cu IMC <25 kg/m2.

Long term prognosis at heart failure obese patientsStoica E, Chioncel O, Carp A, Tepes Piser I,Stanescu Cioranu R, Kulcsar I, Saraolu A, Macarie CInstitutul de Boli Cardiovasculare „ Prof. Dr. C.C. Iliescu”

Objective: Evaluation of long term impact of obesity on heart failure patients evolution.Methods: We included in this study 280 patients admitted for heart failure in 2004. Follow-up duration was of 4 years (48±12 month).We analyzed clinical fac-tors (heart failure cause, NYHA functional class, pre sen-ce of cardiovascular risk factors, BMI, abdo minal waist), ECG characteristics (LVH, rhythm distur ban ces), echo-cardiographic features (LVEF, dias tolic function, LVH, systolic PAP) and lab test results (haemoglobin, serum creatinine, uric acid, WBC counts). We analyzed the following events: total number of deaths, cardivascular deaths, admissions for heart failure aggravation; as well myocardial revascularization and pacemaker implan-tations.Results: 160 of these patients had a BMI above 25 kg/ m2 (57,1%). Th ere were 91 deaths (32,5%), 80 cardio vas-cular deaths (28,6%) and admissions for heart failure aggra vation at 159 patients (56,8%); myocardial revas-cu larization at 34 patients (12,1%) and pacemaker implan tation at 40 patients (14,3%). Other risk factors (hyper tension, dyslipidemia, diabetes mellitus) are asso ciated in a greater proportion at obese patients. Heart failure cause was more frequent hypertension (62,5% of the patients with this heart failure etiology were obese). Obesity was associated only with echocar-diographic LVH - odds ratio of 1,3 (1,1-1,59) (p -0,002). At obese patients type of heart failure wass espe-cially with preserved LVEF ( LVEF of 39,48±9,89% vs 33,20±9,3% at patients with BMI <25 kg/ m2). Th ere were fewer all cause death (35% vs 42,5%) (p - 0,002) and cardiovascular death (22,5 vs 36,7%)(p-0,009) at the patients with BMI above 25 kg/ m2 - RR of cardio-vas cular death - 0,81 (0,69-0,95); admissions for heart failure aggravation was at the same proportion. Th ere were the same characteristics at the patients with meta-bolic syndrome - greater proportion of preserved LVEF heart failure, of hypertensive cause of heart failure and a better prognosis.Conclusions: A great proportion of patients admitted with heart failure are obese. Heart failure at obese pa-tients and at patients with metabolic syndrome is main-ly with preserved LVEF.


POSTER III

Heart failure long term prognosis is better at the patients at the patients with BMI above 25 kg/m2.

132. Statinele reduc nivelulhidroperoxizilor lipidici circulanţi şi acumulareaLDLoxi în celulele endotelialeVictoria Ivanov1, I. Popovici, V. Cobeţ, L. Ciobanu,S. Costin2, M. Popovici1

1IMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, (R. Moldova)2Departamentul de Biologie Moleculară şi Structurală al Institutului Inimii şi Plămânului – Max-Planck Insti-tute, Bad Nauheim (Germania)

Modifi carea oxidativă a lipidelor circulante se implică în disfuncţia endotelială cu apariţia ulterioară a atero-sclerozei. Hidroperoxizii lipidici (HPL), produsul pri-mar al peroxidării acizilor graşi, şi dialdehida malo nică (DAM), produsul secundar al acestui proces, sunt bio-markerii serici ai oxidării. Pătrunderea şi acumularea LDL oxidat (LDL oxi) în spaţiul subendotelial activează procesele de infl amaţie şi disfuncţia endotelială care pre cede iniţierea procesului ateromatos Statinele po-sedă efecte endotelio-protective, posibil mediate de pro-prietăţile lor antioxidante. Obiectiv: Determinarea efectelor tratamentului cu sta tine asupra biomarkerilor serici ai oxidării HPL şi DAM, cât şi asupra conţinutului de LDLoxi intracelular în cultură.Material şi metode: În studiu au fost incluşi 96 de pacienţi (63 bărbaţi şi 33 femei) cu vârste cuprinse între 42 şi 74 ani (media 57,0±1,4), cu hipercolesterolemie primară şi risc cardiovascular foarte înalt, înalt şi moderat, cărora timp de 12 luni li s-a administrat Pravastatina în doză standardă 40mg/zi. Iniţial, apoi la 6 şi 12 luni de tratament acestora li s-au determinat markerii serici al oxidării: HPL timpurii, intermediari şi tardivi, precum şi DAM prin spectrofotometrii, uzând reactivele fi rmei Dia Sys Diagnostics Systems GmbH (Germania).

Cercetările in vitro s-au efectuat asupra celulelor endoteliale, apreciind gradul asimilării LDL coleste-rolului peroxidat în acestea după incubarea culturii de celule endoteliale cu peroxid de hidrogen (H2O2) în concentraţia de 0,1 mmol şi cu LDL colesterol conjugat

direct cu fl uorocrom roşu în doza de 0,01 mg/nl mediu de cultură. Culturile erau a fi fi xate şi cercetate la micro scopul cu laser. La fel s-a apreciat şi asimilarea lipo proteinelor peroxidate într-o cultură similară, în care se suplimenta Fluvastatină, în dozele de 4 şi 40 mg comparaţia trasându-se cu celulele din cultura de con-trol.

În rezultatul tratamentului cu Pravastatină s-a făcut observată reducerea treptată a concentraţiei tuturor ti-pu rilor de HPL. Astfel, dacă iniţial HPL timpurii deter-minate în plasmă erau de de 0,96±0,04 un/ml, în a 6-a lună au coborât la 0,90±0,03 (p<0,05), iar în a 12-a lună de medicaţie – până la 0,69±0,06 u/l (p<0,01), diferenţele cu iniţialul constituind 28,1%. HPL intermediare s-au redus de la 0,55± 0,05 iniţial la 0,44±0,05 u/l (p<0,05) către a 12 lună de tratament, diminuarea constituind 20%. HPL tardive au descrescut de la 0,24±0,02 până la 0,16±0,02 u/l (p<0,01) spre sfârşitul tratamentului, ceea ce constituie o scădere faţă de iniţial cu 33,3%. Sub tratamentul cu statine se observă şi o tendinţă de descreştere a concentraţiei DAM din plasmă, dar aceas-ta ar fi statistic nesemnifi cativă.

Datele investigaţiei in vitro au constatat o acumulare de mai mult de 96% a LDLox în celulele endoteliale tratate cu H2O2 comparativ cu celulele din cultura de control. Intr-o cultură similară în care s-a adăugat Flu-vastatina în doza de 4mg s-a redus esenţial la 75,7±23,5 (p<0,01) conţinutul de LDLox intracelular faţă de 146,1±22,3 în cultura celulelor endoteliale expuse acţiu-nii H2O2. Doza de 40mg de Fluvastatină a redus can-titatea de LDLoxi până la la 60,9±10,7 (p<0,01), ceea ce constituie o descreştere cu 58,3% (p<0,01) faţă de celu lele expuse H2O2. Concluzie: Prava- şi Fluvastatina realizează efecte anti oxi dative marcate ce se manifestă prin diminuarea pro gre sivă a HPL pe tot parcursul administrării in vivo, pre cum şi inhibarea acumulării de LDLoxi în celulele endoteliale in vitro.


Statins reduce the levels ofcirculations lipidhydroperoxides andaccumulation of oxidized LDLin endothelial cellsVictoria Ivanov1, I. Popovici, V. Cobeţ, L. Ciobanu,S. Costin2, M. Popovici1

1IMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, (R. Moldova)2Departamentul de Biologie Moleculară şi Structurală al Institutului Inimii şi Plămânului – Max-Planck Insti-tute, Bad Nauheim (Germania)

Oxidative modifi cation of circulating lipids contributes to endothelial dysfunction, which are hallmark featu-res of atherosclerosis. Lipid hydroperoxides (LH) are a primary product of fatty acid peroxidation, and malo-n dialdehyde (MDA) which is more advanced product of this process, are a serum biomarker of oxidation. Penetration and accumulation of oxidized LDL (LDLox) in subendothelial layer activates infl ammation and endothelial dysfunction with ulterior development of atherosclerosis. Statins have endothelio-protective eff ects, possible mediated by antioxidants proprieties of these drugs.

Th e aim of this study was evaluation of eff ects of treat-ment with statins on serum biomarkers of oxidation, LH and MDA, and on the rate of intracellular LDLox accumulation in the endothelial cells (EC) culture.Methods: Th is study focused on the analysis of 96 pa-tients 63 men and 33 women 42 to 74 years of age (mean age was 57,0±1,4 years) with primary hyper-cho lesterolemia and considerable cardiovascular risk, which administrated for 12 month 40mg/die of Pravas-tatin. We evaluated LH levels in serum samples collec-ted from patients at baseline and at the 6 and12-month period. Th e levels of LH and MDA (measured as thio-barbituric acid reactive substances) were measu red spectrophotometrically with reactives Dia Sys Diag-nostics Systems GmbH (Germany).

In vitro investigation was eff ectuated on culture of EC with determination of levels of assimilation of LDLox aft er incubation of the culture with H2O2 in con centration of 0,1 mmol/l and with conjugated with fl uo rocrom red LDL cholesterol (0,01 mg/nl) in cul ture, with ulterior fi xation and laser microscopy. Th e similar culture was supplemented with 4 and 40mg of Fluvas-tatin and compared with EC of the control culture.Results: Pravastatin progressively reduced the con-

centrations of all types of LP. Early LP was initially 0,96±0,04 un/ml an 6 month 0,90±0,03 (p<0,05), at 12 month 0,69±0,06 u/l (p<0,01), diff erence of initial 28,1%. Intermediate LP was reduced from 0,55± 0,05 initial at 0,44±0,05 u/l (p<0,05) at the end of the study, that mean 20%. Late LP diminution with 33%, baseline 0,24±0,02 end of treatment 0,16±0,02 u/l (p<0,01). We observed a tendency to decrease of concentration of MDA, but statistic non signifi cantly.

Th e obtained in vitro data showed an accumulation of more than 96% of LDLox in EC incubated with H2O2 in comparison with control EC. In similar culture treated with 4 mg of Fluvastatin we observed an essential redu-cing 75,7±23,5 (p<0,01) levels of intracellular LDLox vs 146,1±22,3 culture exposed on H2O2. 40mg of Fluvas-tatin reduced quantity of LDLox at 60,9±10,7 (p<0,01), that is a reduction of 58,3% (p<0,01) vs EC exposed H2O2. Conclusion: Prava- and Fluvastatin realized an impor-tant antioxidative eff ects, manifested by progressive reducing of LP in vivo and inhibition of accumulation LDLox in EC in vitro.

133. Caractere clinice,demografice si de tratamentale pacientilor cu sindroamecoronariene acute-studiuprospectivDr Nadia Necula, Dr O. Chioncel , Dr A Carp, Dr Rodica Stanescu, Dr Ileana Tepes, Dr Iulia Kulcser, Dr E Stoica, Dr L.Zarma, Dr D Deleanu, Dr M. Postu, Dr Platon, Dr A. Bucsa, Prof Dr Cezar Macarie

Bolile cardiovasculare reprezintă prima cauză de mor-talitate pe plan mondial, fi ind raspunzătoare de 1/3 din totalul deceselor. Situaţia este mai alarmantă cu cât vârsta de apariţie a acestor evenimente este din ce in ce mai mică. Pacienţii cu sindrom coronarian acut prezintă risc crescut imediat şi pe termen lung de infarct miocardic recurent şi deces de cauză cardiacă.

Obiectivul studiului a fost identifi carea factorilor de risc care pot fi responsabili de incidenţa crescută a mor-bidităţii şi mortalităţii sindroamelor coronariene acute, precum şi evaluarea caracteristicilor clinice, paraclinice şi terapeutice a acestor pacienţi.


POSTER III

Material si metoda: Am efectuat un studiu prospectiv pe un lot de 120 de pacienţi internaţi consecutiv în Clinica de Cardiologie I a Institutului C.C Iliescu cu diag nosticul de sindrom coronarian acut in perioada 1.01.2008 -1.06.2008.Rezultate şi discuţii: Din lotul studiat 79 (65,83%) au fost pacienti de sex masculin, 41 (34,16%) au fost de sex feminin. Din acest lot 12,5% sau incadrat in grupa de varstă 20-40 ani, 33,33 % in grupa 41-60 ani, iar 54,16% au avut varste peste 61 ani.

În lotul studiat 62,5% dintre pacienti erau fumatori, 68,33 % erau hipertensivi cunoscuti, 26,66 % diabetici, 65% dislipidemici. Din istoricul pacienţilor incluşi în lot s-a remarcat istoric familial de boli cardio-vasculare în 25% din cazuri, infarct miocardic cunoscut în ante-cedente în 40% cazuri, CABG în 10 % din cazuri, PCI + stent în antecedente în 23,33 % din cazuri.

De asemeni am putut observa afectarea atero scle-rotică şi a altor teritorii decât cel coronarian, precum arteriopatie periferică (8,33%), AVC (13,33%), retenţie azotată (12,5%).

Din punct de vedere al evaluării clinice şi paraclinice a pacienţilor incluşi în lot am constatat prezenta sem-nelor şi simptomelor de insufi cienţă cardiacă în 29,16% cazuri, cu disfuncţie sistolică a ventriculului stâng evaluată ecocardiografi c în 33,33 % cazuri, prezer varea acesteia în 66,66% cazuri si valori crescute ale tropo-ninei serice în 46,6% cazuri.

91,66% dintre pacienţii internaţi cu sindrom coro-narian acut au benefi ciat de evaluare angiografi că coro-nariană, dintre care 63,33% au necesitat angioplastie şi implantare de stent, 15,83% au primit indicaţie de revas-cularizare chirurgicală. 4,16 % dintre pacientii incluşi în lot au decedat pe parcursul internării ca urmare a complicaţiilor apărute postinfarct miocardic.

In studiul efectuat am putut constata ca 75% dintre pacientii incluşi în lot primeau tratament betablocant la domiciliu, faţă de 87,5% câţi au primit la externare, 75% primeau tratament cu antiagregant plachetar inainte de internare faţă de 100% cîţi au primit la externare, 65% dintre cei incluşi în lot primeau terapie hipolipemiantă faţă de 79,16% caţi au primit la externare.Concluzii: În urma studiului efectuat am constatat incidenţa crescută în lotul studiat a factorilor de risc cardiovasculari care includ dislipidemia, fumatul, hiper-tensiunea arterială sistolică, factorii socio-economici, indicele de masă corporală, nivelul de activitate fi zică. Incidenţa sindroamelor coronariene acute a fost mult crecută la pacienţii cu vârsta peste 60 ani, însă este de luat în seamă frecvenţa destul de mare şi în lotul celor tineri.

134. Verificarea aplicăriistrategiilor de prevenţie secundară în două cabinete de medcină de familie cu ajutorul bazelor de date pe suportelectronic - Medprax Preg Zoltan, Kikeli Pal Istvan, Laszlo Mihaly-Imre, Hubatsch MihaelaUMF Targu Mures, Romania

Introducere: Prevenţia secundară a bolilor cardiovas-culare, urmărirea pacienţilor cu boală cardiovasculară manifestă este o prioritate strategică în prevenirea eveni mentelor fatale cardiovasculare – principala cauză de mortalitate în România. Scopul lucrării este iden ti-fi carea situaţiei actuale a prevenţiei secundare în 2 cabi-nete de medicină de familie din Târgu Mureş.Scop: Datele din fi şele pacient a 2500 de pacienţi au fost transpuse pe fi şe pacient structurate şi introduse în sistemul Medprax. Cu ajutorul modului de prelucrare statistică a programului am evaluat şi am identifi cat pacienţii diagnosticaţi cu boli cardiovasculare, de ase-menea am evaluat conformitatea tratamentel or medi-camentoase recomandate cu cele ale ghidurilor de prac-tică medicală actuale.Rezultate: Numărul pacienţilor diagnosticaţi cu car-dio patie ischemică a fost de 439 – dintre aceştia au bene fi ciat de tratament medicamentos 238 pacienţi. Clasele de medicamente prescrise au fost următoarele: anti agregante plachetare 46,6%, betablocante 48,32%, calciu blocante 29,83%, IEC 72,69%, nitraţi 54,2%, sta-tine 15,55%. Numărul pacienţilor diagnosticaţi cu insu-fi cienţă cardiacă a fost 114 – dintre aceştia au bene fi ciat de tratament medicamentos 67. Clasele de medicamente prescrise au fost următoarele: IEC 83,58%, betablocante 32,84%, digitalic 14,93%, antialdosteronice 19,4%, diu-re tice de ansă 23,88%Concluzii: 1. Bazele de date pe suport electronic per-mit identifi carea şi urmărirea stării de sănătate, a inter-venţiilor terapeutice la nivel populaţional. 2. Per mit evaluarea strategiilor terapeutice şi urmărirea com-plian ţei la ghidurile terapeutice. 3. Tratamentul pres-cris pentru bolnavii cardiovasculari nu corespunde stra-tegiilor de prevenţie secundară.


135. Profilul clinic alpacientilor in faza descreening pentruhipercolesterolemie familialaA. Selaru, R. Creih, M. Ghionea, Mihaela Marin,Oana Andrei, Alexandra Gherghina,Raluca Tecuceanu, I.M. Coman.Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof.C.C.Iliescu” Bucuresti

Obiectiv: Analiza caracteristicilor clinice a pacientilor selectionati in cadrul proiectului „Strategii noi in con-duita diagnostica si terapeutica a hipercolesterolemiei familiale prin screening-ul molecular al mutatiilor genei receptorului LDL” in perioada 01.01.2007-31.04.2008.Material si metoda: Lot de 105 pacienti selectionati conform criteriilor Dutch Lipid Network pentru suspi-ciunea de hipercolesterolemie familiala (HF). Acestea au fost: (1) prezenta hipercolesterolemiei; (2) prezenta bolii cardiace ischemice, a afectarii cerebrovasculare sau periferice vasculare premature (barbate <55 ani, femei <60 ani); (3) semne obiective de HF (arc cor-neean, xantoame tendinoase) si (4) istoric familial de hiper coles terolemie, afectare cardiovasculara prema-tura sau prezenta la rude de semne obiective de HF. Pe baza acestor criterii pacientii au fost clasifi cati in func-tie de risc – crescut/probabil/posibil de HF.Rezultate: Varsta medie in lotul stuiat a fost de 54.12 ani, fara diferente intre sexe (53.52 ani in lotul feminin si 54.56 ani in cel masculin).

In urma analizei statistice a caracteristicilor clinice s-a constatat prezenta a doua categorii de pacienti:

1. Pacienti cu hipercolesterolemie dar fara afectare cardiovasculara ( 24,76 %).

2. Pacienti cu hipercolesterolemie si afectare cardio-vasculara (75,24 %), din care:

- Boala cardiaca ischemica au prezentat 98,73 %;- Boala cerebrovasculara au prezentat 8,86 %;- Boala vasculara periferica au prezentat 11,39 %;Dintre pacienti cu boala cardiaca ischemica:- Angina pectorala si/sau test de efort pozitiv au

prezentat 93,59%;- Istoric de infarct miocardic au prezentat 29,49%;- Leziuni coronariene angiografi c documentate au

prezentat 46,15%;- Istoric de revascularizare miocardica prin PTCA

au prezentat 10,26%.

- Istoric de revascularizare miocardica prin CABG au prezentat 16,67%.

Dintre pacientii cu boala cerebrovasculara:- Istoric de accident vascular cerebral au prezentat

85,71%;- Leziuni carotidiene documentate angiografi c au

prezentat 28,57%;- Istoric de revascularizare carotidiana prin PTA au

prezentat 28,57%.Dintre pacienti cu boala periferica vasculara:- Claudicatie intermitenta au prezentat 77,78%;- Leziuni periferice documentate angiografi c au

prezentat 22,22%;- Istoric de revascularizare periferica prin PTA au

prezentat 11,11%.Concluzii: Din lotul de pacienti dislipidemici selec-tio nati pentru faza de screening pentru HF, o pro-portie semnifi cativa (circa 75 %) au prezentat boala car diaca ischemica, afectare cerebrovasculara sau vas-culara periferica prematura. Astfel, la un pacient cu dislipidemie, afectarea cardiovasculara prematura (si in special prezenta leziunilor coronariene), creste semni-fi cativ riscul relativ de hipercolesterolemie familiala.A. Criterii de includere:

a) Istoric familial:- rude de gradul I cu boala cardiovasculara pre ma-

tura cunoscuta (barbati<55 ani, femei <60 ani) sau

- rude de gradul I cu LDL col >160 mg/dl (1p)- rude de gradul I cu xantoame la nivelul tendoanelor

si/sau arc cornean sau- copii <18 ani cu LDL col >95% din valoarea cores-

punzator varstei (2p)b) Criterii clinice:- boala cardiovasculara prematura (barbati <55 ani,

femei <60 ani) (2p)- boala cerebrovasculara si arteriala periferica pre-

ma tura (femei<60 ani sau barbati<55 ani)(1p) c) Examen fi zic:- xantoame tendinoase (6p)- arc cornean inainte de 45 de ani (4p)d) Nivel seric al colesterolului:- LDLcolesterol >/= 330 mg/dl (8p)- LDLcolesterol intre 252-229 mg/dl (5p)- LDLcolesterol intre 194-251 mg/dl (3p)- LDLcolesterol intre 155-193 mg/dl (1p)

B. Criterii de excludere:a) Diabet zaharat cu debut inainte de diagnosticul

hipercolesterolemiei.b) Hipotiroidie sub tratament.


POSTER III

c) Ciroza biliara primitiva.Astfel, pe baza scorului obtinut in protocolul anterior,

pacientii considerati eligibili pentru a intra in studiu au fost subimpartiti in trei subloturi:

- sublotul I: pacienti cu HF certa (> 8 p);- sublotul II: pacienti cu HF probabila (scor 6-8);- sublotul III: pacienti cu HF posibila (scor 3-5).

136. Impactul schimbărilor de strategie trombolitică şi a medicaţiei concomitente la pacienţii cu infarct miocardic cu supradenivelare de segment ST în România. RegistrulRO-STEMITatu-Chitoiu G.P., Dorobantu Maria, Cintez M,Craiu Elvira, Ionescu D.D., Datcu D.M., Petris A, Olariu C, Vladoianu M, Bugiardini R şi investigatorii RO-STEMI.Introducere: Registrul român pentru infarctul miocar-dic acut cu supradenivelare de segment ST (RO-STEMI) a înrolat 10378 pacienţi (pts) din 28 centre între 1.01.2000 – 31.12.2007.Obiectiv: Evaluarea impactului adus de modifi cările de strategie trombolitică şi de medicaţie concomitentă la pacienţii înrolaşi în RO-STEMI.Metodă: Mortalitatea intraspitalicească şi rata de utilizare a anticoagulantelor, antiagregantelor plache-tare, beta-blocantelor (BB), inhibitorilor enyimei de con versie a angiotensinei (ACEIs) şi statinelor au fost evaluate la 2786 pts. RO-STEMI tratati cu trombolitice (streptokinază, tPA, rPA, TNK-tPA) în primele 6 ore de la debutul STEMI între 1.01.2003-31.12.2007.Rezultate: Datele principale pot fi urmărite în tabel. A fost evidenţiată o creştere progresivă şi intens sem-ni fi cativă statistic a fost înregistrată în utili zarea trom-bo liticelor fi brin specifi ce, a statinelor, a combi naţiei aspirină-clopidogrel şi a combinaţiei heparină nefrac -ţio nată 1000 i.u. pentru 48 ore urmată de enoxa parină 1 mg/kgcorp pînă în ziua a 8 -a (de la 0,0% la 28,97%). Pro centajul de pacienţi trataţi cu ACEIs a rămas ne-schimbat. O tendinţă globală de redu cere a morta li tă ţii intraspitaliceşti a fost înregis trată la limita semnifi ca ţiei

statistice (probabil datorită numărului relativ redus de pacienţi).Concluzie: În ultimii 5 ani în România Au fost înregis-trate modfi cări majore în strategia trombolitică şi în medicaţia concomitentă la pacienţii cu STEMI trataţi în primele 6 ore. Aceste schimbări par a conduce spre o reducere a mortaklităţii intraspitalicesşti la aceşti pa-cienţi.

2003 2004 2005 2006 2007 p trendPacienţi 417 761 427 753 428 /Litice fi brin specifi ce 20.86% 36.66% 45.19% 42.09% 50.23% < 0.0001

Beta-blocante 69.54% 79.76% 80.79% 83.39% 79.20% < 0.0001Statine 73.86% 75.68% 77.51% 86.85% 89.48% <0.0001ACEIs 76.01% 78.71% 78.68% 80.87% 77.57% 0.374Aspirină & Clopidogrel 12.47% 24.96% 43.55% 53.78% 69.15% <0.0001

Heparină 78.41% 66.09% 77.51% 42.89% 42.75% <0.0001Heparină & Enoxaparin 0.00% 0.00% 0.00% 32.27% 28.97% /

Mortalitate 11.96% 9.32% 8.19% 9.03% 6.54% 0.088

Impact of changes ofthrom bo lytic strategy and of concomitant therapy inpatients with ST-elevation myocardial infarction inRomania. The RO-STEMIregistryG P. Tatu-Chitoiu1, M. Dorobantu1, M. Cinteza1,E. Craiu2, DD. Ionescu3, DM Datcu, A. Petris,C. Olariu, M. Vladoianu, R. Bugiardini7 - , on behalf of the Romanian registry for ST-elevation myocardial infarction (RO-STEMI) investigators

Background: Th e Romanian registry for ST-segment elevation myocardial infarction (RO-STEMI) enrolled 10378 consecutive patients (pts) from 28 centres bet-ween 1.01.2000 – 31.12.2007.Objective: To assess the impact of changes in throm bo-lytic strategy and in administration of the concomitant therapy in RO-STEMI pts treated between 1.01.2003 – 31.12.2007.Methods: Th e in-hospital mortality and the rates of the anticoagulants,antiplatelets agents, beta-blockers (BB),


angiotensin converting enzyme inhibitors (ACEIs) and statins using were assessed in 2786 consecutive RO-STEMI pts treated with thrombolytics (streptokinase, tPA, rPA, TNK-tPA) within the fi rst 6 hours aft er the STEMI onset between 1.01.2003-31.12.2007.Results: Th e main data can be seen in table. A pro-gressively and strongly statistically signifi cant increase of using of the fi brin specifi c thrombolytics, of statins, of combination aspirin-clopidogrel and of combination unfractionated heparin 1000 i.u. for 48 hours followed by enoxaparin 1 mg/kg bodyweight until day 8 (from 0,0% to 28,97%) was seen within the mentioned time interval. Th e percentage of patients receiving ACEIs remained practically unchanged. A global trend toward a progressively decrease of the in-hospital mor tality was recorded at the limit of signifi cance (pro bably due to the relatively low number of pts). Conclusions: Major changes regarding the thrombolytic strategy and the concomitant therapy in STEMI pts treat-ed within the fi rst 6 hours were recorded in Roma nia for the last 5 years. Th ese changes seem to lead toward a decrease of the in-hospital mortality in STEMI pts.

2003 2004 2005 2006 2007 p trendPatients 417 761 427 753 428 /Fibrin-specifi cs lytics 20.86% 36.66% 45.19% 42.09% 50.23% < 0.0001

Beta-blockers 69.54% 79.76% 80.79% 83.39% 79.20% < 0.0001Statins 73.86% 75.68% 77.51% 86.85% 89.48% <0.0001ACEIs 76.01% 78.71% 78.68% 80.87% 77.57% 0.374Aspirin & Clopidogrel 12.47% 24.96% 43.55% 53.78% 69.15% <0.0001

Heparin 78.41% 66.09% 77.51% 42.89% 42.75% <0.0001Heparin & Enoxaparin 0.00% 0.00% 0.00% 32.27% 28.97% /

Mortality 11.96% 9.32% 8.19% 9.03% 6.54% 0.088

137. Relaţia dintre concentraţia plasmatica a BNP si extensia aterosclerozei coronare ininfarctul miocardic acutBalanescu S, Scafa Udriste A, Niculescu R, Onut R, Gainoiu E, Caimac L, Constantinescu D,Arvanitopol S, Fruntelata A, Dorobantu M.Clinica de Medicina Interna si Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenta Bucureşti

Premise: Concentraţia serica a BNP a fost recunoscuta ca unul dintre indicatorii prognostici importanţi in

insufi cienta cardiaca cronica si in sindroamele corona-riene acute. Pana in prezent nu s-a apreciat relaţia dintre valoarea BNP seric si severitatea aterosclerozei coronare la pacienţii fara insufi cienta cardiaca.Scop: Determinarea corelaţiei dintre nivelul plasmatic al BNP si severitatea angiografi ca a aterosclerozei coro-nare la pacienţii cu IMA cu supradenivelare de segment ST (STEMI).Metode: Au fost inrolati 88 pacienţi (78 M, 10 F) fara insufi cienta cardiaca in antecedente, in vârsta de 51.6+/-11 ani internaţi cu STEMI, in primele 12 ore de la debutul durerii si având in clasa Killip I la prezentare. Fracţia de ejectie (FEVS) la internare inainte de adminis-trarea oricărei terapii de reperfuzie a fost de 45.8+/-7.1%. BNP seric a fost determinat la internare, la 24h si la 30 zile. La aceleaşi intervale de timp s-au măsurat FEVS, diametrele atriului stâng, timpul de relaxare isovolumica (IVRT) si velocitatea undelor de umplere E si A. Severitatea aterosclerozei coronare a fost apreciata prin coronarografi e si cuantifi cata in procente de ste-noza luminala de către doi observatori neinformati despre valorile BNP sau rezultatele ecocardiografi ce. Toţi pacienţii au fost trataţi cu o metoda de reperfuzie fi e tromboliza sistemica (n=45; 51.1%), fi e angioplastie de urgenta - primara sau de salvare (n=43; 48.9%).Rezultate: Nivelul BNP a fost mai mare la pacienţii cu boala coronariană trivasculara (medie: 110 vs 41.9 pg/ml; p=0.034). Concentraţia BNP a fost mai mare inca de la internare atunci când artera responsabila de infarct a fost IVA (medie: 88.7 vs 29.5; p=0.044). Pre zenta embolizarilor distale s-a asociat cu un nivel crescut al BNP la 24h (medie: 362.1 vs 204 pg/ml; p=0.021). A existat o corelaţie intre numărul total de ste noze coronare >50% si nivelul BNP seric (p=0.017; IC 95% ==1.53-2.85). Prezenta calcifi carilor coronare apreciate fl uoroscopic s-au corelat de asemenea cu nivelul BNP inca de la internare (medie: 133.3 vs 38.3 pg/ml; p=0.0005). Indicatorii necrozei miocardice apreciaţi prin nivelul Tnl si a mioglobinei la 24h au fost direct proporţionali cu BNP. A existat o corelaţie invers proporţionala intre nivelul BNP seric si FEVS si diametrul transversal al AS si direct proporţionala BNP indexul scorului de cinetica.Concluzii: La pacienţii cu STEMI fara semne de insu-fi cienta cardiaca la internare concentraţia BNP seric este corelata cu severitatea aterosclerozei coronare apre-ciata angiografi c. Creşterea nivelului BNP seric se poa-te datora severităţii leziunii miocardice ischemice in tim pul procesului acut, in absenta disfunctiei sistolice semni fi cative.


POSTER III

138. Reactivitatea coronariană endotelinică în impactulischemicPopovici M, Cobeţ V, Popovici I, Ivanov V, Ciobanu N, Moraru I, Todiraş M, Ciobanu LIMSP Institutul de Cardiologie, Chişinău, Moldova

Scopul: evaluarea in vitro a răspunsului coronarian din cadrul fenomenului ischemie-reperfuzie la stimularea receptorilor endotelinici.Material şi metode: Cordul izolat de şobolan s-a perfuzat în regim izovolumetric după metoda Langendorff fără recirculaţie la frecvenţă de contracţie cardiacă constantă (electrostimulare - 4,5 Hz). După o perioadă de 30 min de ischemie globală jetul aortic retrograd s-a iniţiat la aceleaşi valori de presiune (perioada de reperfuzie). Endotelina-1 (ET-1), agonistul receptorilor ETA, BQ-3020 şi agonistul receptorilor ETB, Sarafatoxina (Sf), s-au administrat în concentraţia de 5 x 10-7 M înainte de episodul de ischemie sau după 30 min de reperfuzie. Valoarea fl uxului coronarian (FC) s-a măsurat după volumul de perfuzat refl uat de la cord (ml/min), iar pre-siunea sistolică dezvoltată de ventriculul stâng (PSVS) a fost evaluată prin intermediul autografului Linear-corder MARK VII W3101 (Germania). Rezultate: Administrarea preischemică a ET-1 şi a BQ-3020 a indus o coronaroconstricţie relevantă, care s-a manifestat prin reducerea FC cu 29±2% (p <0,05) şi, respectiv, cu 34%±2% (p<0,01). Stimu larea receptorilor endo telinici ETB a generat coronaro di la ta ţie, rezultând o creş terea a FC cu 16±2 % (p >0,05). Pe fondalul admi-nis trării ET-1 sau a BQ-3020 PSVS a crescut în pro-porţii similare (cu circa 22 mmHg), fapt ce ar semni fi ca efectul inotrop pozitiv al stimulării recep to rilor endo -telinici ETA. Acţiunea coronaro dila ta toare a ago nis tu-lui ETB s-a impus, de asemenea, prin majorarea PSVS (incrementul constituind 17±2%), mecanism mediat prin fenomenul coronarian Gregg. În perioada de reper-fuzie ET-1 a generat o coronaroconstricţie mai puter-nică decât cea indusă preischemic (+40±3%), de vreme ce efectul BQ-3020 s-a menţinut la cota preische mică, fapt ce ar pune în evidenţă disfuncţia recepto rilor ETB, can tonaţi pe endoteliu. Într-adevăr, efectul coro naro di-lata tor postischemic al Safrotoxinei s-a diminuat până la 1/3 din nivelul preischemic. Remarcabil, că la această etapă de reperfuzie restabilirea PSVS s-a apreciat la cote de circa 88-96% din nivelul preischemic. Mai mult, dacă în faza preischemică se reproducea activarea recep torilor ETA sau ETA sau ETA/ETB (prin ET-1), atunci gradul de redresare a funcţiei contractile a mio-

cardului se arată net micşorat, probabil din cauza unei precondiţionări de efort premergătoare perioadei de ischemie. Concluzie: 1. La impactul ischemic tranzitoriu endo-teliul coronarian se arată mai receptiv decât miocardul, fapt ce se impune printr-o triplă atenuare a efectului coro-narodilatator de la stimularea receptorilor endotelinci ETB în faza de reperfuzie, fenomenul constatat a cauzat creşterea cu mai mult de 10% a conoraconstricţiei ine-rente acţiunii ET-1.

Endothelinic coronary reactiv-ity in the ischemic impact Popovici M, Cobet V, Popovici I, Ivanov V, Ciobanu N, Moraru I, Todiras M, Ciobanu LInstitute of Cardiology, Chisinau, Moldova

Aim: Th e in vitro evaluation of the coronary response on endothelinic receptors stimulation aft er ischemia-reperfusion Material and methods: Isolated rat heart was perfused izovolumically by Langendorff method without recir-culation at constant cardiac frequency (electro stimu-lation – 4,5 Hz). Aft er a 30 min period of total ischemia the retrograde aortic jet was initiated on the same pre-ssure values (reperfusion period). Endothelin-1 (ET-1), ETA receptor agonist, BQ3020, and ETB recep tor agonist, Sarafatoxin (Sf), were administered in con-centration of 5 x 10-7 M before ischemic episode or aft er 30 min of reperfusion. Th e coronary fl ux (CF) value was measured as perfusating volume refl uxed from heart (ml/min). Th e systolic pressure developed by left ven tricle (LVSP) was evaluated using the recorder MARK VII WR3101 (Germany). Results: Th e preischemic action of ET-1 and of BQ3020 relevantly induced a coronaraconstriction manifested by CF reduction by 29±2% (p<0,05), and respectively, by 34%±2% (p<0,01). Th e endothelinic receptor ETB stimulation caused a coronarodilation resulting in a CF raise by 16±2 % (p>0,05). During ET-1 and BQ3020 administration the LVSP increased similarly (by almost 22 mm Hg), an evidence presumably due to inotropic eff ect of endothelinic ETA receptor stimulation. Th e coronarorelaxing action of the ETB agonist also led to LVSP enhancement (17±2%) whose mechanism is mediated by the Gregg’s phenomenon. During


reperfusion period ET-1 realized a coronaroconstriction stronger than preischemic value (+40±3%), but the BQ3020 induced eff ect has remained at preischemic level, a fact very likely indicating the dysfunction of ETB receptor placed on endothelium. Indeed, the Sf induced postischemic coronarodilatator eff ect decreased till a 1/3 from preischemic level. Remarkably, in this reperfusion period the LVSP restoration has been attested at 89-96% from preischemic level. More than that, when ETA or ETB or ETA/ETB (thereby ET-1) receptors were activating in preischemic phase, then the degree of the myocardium contractile function redressing was notably reduced, perhaps due to an eff ort preconditioning before ischemic event. Conclusions: 1. Th e coronary endothelium is more receptive to a transient ischemic impact that is manifested by 3-fold blunting of endothelinic ETB receptor stimulation induced coronarodilation in reperfusion, a phenomenon causing the ET-1 induced coronaroconstriction elevation by more than 10%.

139. Evaluarea prognosticului pacientilor diabetici cusindroame coronariene acuteLaura Arama, I. Stanca, Daniela Popescu, S. Barsan, Luminita Ionescu, Roxana Coralia Popescu,Simona Huidu, Andreea Caterina Popescu,Doina DimulescuSpitalul Universitar de Urgenta Elias – Clinica deCardiologie

Obiective: Evaluarea prognosticului pacientilor diabe-tici cu sindroame coronariene acute pe termen scurt si mediu.Material si metoda: Studiul retrospectiv a fost realizat in Clinica de Cardiologie a Spitalului Universitar de Urgenta Elias, pe un lot de 214 pacienti cu diagnosticul de sindrom coronarian acut cu sau fara supradenivelare de segment ST, inrolati in oridinea internarii, in perioada aprilie 2005-ianuarie 2006. Dintre acestia 40,6% au fost diabetici. Intraspital s-au urmarit evenimentele cardio-vasculare (angina recurenta, reinfarctarea si decesul de cauza cardiovasculara), in timp ce la 1 an s-au urmarit: clasa NYHA a insufi cientei cardiace, clasa Canadiana a anginei pectorale, recurenta unui eveniment coronarian

acut, decesul de cauza cardiovasculara, accidetul vas-cular cerebral si aparitia insufi cientei renale.Rezultate: Pacientii au fost impartiti in doua loturi – diabetici si nondiabetici.Diabetul zaharat s-a dove-dit predictor puternic defavorabil pentru evolutia intra spital, lucru cuantifi cat prin rata crescuta a eveni-mentelor cardiovasculare. Intraspital pacientii diabetici au prezentat angina recurenta de 1,8 ori mai frecvent (p=0,003), reinfarctare de 2,25 ori mai frecvent (p >0,05), si au decedat de 3,5 ori mai frecvent (p=0,05). Nu s-a observat diferenta semnifi cativa statistic in cele doua loturi, in ceea ce priveste sangerarile intraspital.La 1 an diabetul nu a infl uentat semnifi cativ statistic nici unul dintre parametrii urmariti: insufi cienta cardiaca clasa III/IV NYHA 34,3% vs. 40,9%, angina de repaus 34,3% vs 27, 3%, mortaliatea cardiovasculara la diabetici a fost de 14,9%, vs. 13,3% la nondiabetici, accidentele vas culare cerebrale 11,4% vs. 6,8%, insufi cienta renala nou aparuta 14,7% vs. 13,6%,.Concluzie: Diabetul zaharat s-a dovedit factor de prog-nostic defavorabil, indiferent de vechimea bolii, pentru evolutia intraspital, dar nu si pentru evolutia la 1 an.

Endothelinic coronaryreac ti vity in the ischaemicimpact Popovici M, Cobet V, Popovici I, Ivanov V, Ciobanu N, Moraru I, Todiras M, Ciobanu LInstitute of Cardiology, Chisinau, Moldova

Aim: Th e in vitro evaluation of the coronary response on endothelinic receptors stimulation aft er ischaemia-reperfusion Material and methods: Isolated rat heart was perfu-sed izovolumically by Langendorff method with out recirculation at constant cardiac frequency (electro-sti mulation – 4,5 Hz). Aft er a 30 min period of total ischaemia the retrograde aortic jet was initiated on the same pressure values (reperfusion period). Endothelin-1 (ET-1), ETA receptor agonist, BQ3020, and ETB receptor agonist, Sarafatoxin (Sf), were administered in concentration of 5 x 10-7 M before ischaemic episode or aft er 30 min of reperfusion. Th e coronary fl ux (CF) value was measured as perfusating volume refl uxed from heart (ml/min). Th e systolic pressure developed by left ventricle (LVSP) was evaluated using the recorder MARK VII WR3101 (Germany).


POSTER III

Results: Th e preischaemic action of ET-1 and of BQ3020 relevantly induced a coronaraconstriction manifested by CF reduction by 29±2% (p<0,05), and respectively, by 34%±2% (p<0,01). Th e endothelinic receptor ETB stimulation caused a coronarodilation resulting in a CF raise by 16±2 % (p>0,05). During ET-1 and BQ3020 administration the LVSP increased similarly (by almost 22 mm Hg), an evidence presumably due to inotropic eff ect of endothelinic ETA receptor stimulation. Th e coronarorelaxing action of the ETB agonist also led to LVSP enhancement (17±2%) whose mechanism is mediated by the Gregg’s phenomenon. During reper-fusion period ET-1 realized a coronaroconstriction stron ger than preischaemic value (+40±3%), but the BQ3020 induced eff ect has remained at preischaemic level, a fact very likely indicating the dysfunction of ETB receptor placed on endothelium. Indeed, the Sf induced postischaemic coronarodilatator eff ect decrea-sed till a 1/3 from preischaemic level. Remarkably, in this reperfusion period the LVSP restoration has been attested at 89-96% from preischaemic level. More than that, when ETA or ETB or ETA/ETB (thereby ET-1) recep tors were activating in preischaemic phase, then the degree of the myocardium contractile function redre ssing was notably reduced, perhaps due to an eff ort preconditioning before ischaemic event. Conclusions: 1. Th e coronary endothelium is more re cep tive to a transient ischaemic impact that is mani-fested by 3-fold blunting of endothelinic ETB recep tor stimulation induced coronarodilation in reper fusion, a phenomenon causing the ET-1 induced corona rocon-striction elevation by more than 10%.

140. Corelaţia dintre vârstă şi raspunsul hemodinamic latestul mesei inclinate lapacientii cu sincopa vasovagalaDaniel Gherasim, Razvan Ticulescu, Irina Marin, Liliana Florea, Carmen GinghinaInstitutul de Boli Cardiovasculare “ Prof Dr. C.C. Ili-escu “ Bucharest

Scop: La pacientii cu suspiciunea de sincopa vasovagala, testul mesei inclinate poate da tipuri diferite de raspuns. Scopul lucrarii este de a investiga daca exista o corelatie

intre tipul de raspuns si varsta, sugerand mecanisme fi ziopatologice diferite.Metode: Am inclus 725 pacienţi consecutivi (55% băr-baţi) cu sincopă de cauză probabil vaso-vagală, la care s-a efectuat testul mesei înclinate în Institutul de Boli Cardio vasculare” Prof. Dr. C.C. Iliescu” între 1997-2007. Distribuţia pe grupe de vârstă (grupe de cate 10 ani) a lotului studiat a fost relativ egală, cu excep ţia vârste lor extreme. Protocolul folosit a constat în încli-narea mesei timp de 30-40 minute la 70 grade, până la apa riţia simptomelor însoţite de modifi cări ale ten siu-nii arteriale sau frecvenţei cardiace sau până la apa riţia sincopei.Rezultate: Testul a fost pozitiv la 10,26% dintre pacienţi. Cele mai frecvente tipuri de răspuns au fost: tipul I (mixt)-36% şi tipul III (vasodepresor)-33%. Incidenţa cea mai mare a testului pozitiv a fost în intervalul de vârstă 61-70 ani (36%). La acest interval de vârstă, tipurile I şi III de răspuns cumulate au reprezentat 86,48% din totalul răspunsurilor pozitive. Tipul de răspuns II b (cardioinhibitor cu asistolă) a fost cel mai frecvent în intervalul de vârstă 11-20 ani. În medie, sin-copa s-a instalat în minutul 17,73. Doar doi pacienţi au prezentat sincopa după minutul 30. Doi pacienţi care au prezentat răspuns de tip cardioinhibitor şi care au fost cardios timulaţi au repetat testul, prezentând reacţie de tip III (vasodepresor).Concluzii: este posibil să existe o reacţie specifi că fi e-cărei vârste la testul mesei înclinate, hipotensiunea predo minând la vârstele mai înaintate, în timp ce asis-tola fi ind mai frecventă la vârstele tinere.

Age and HemodynamicResponses to Tilt Testing in Those With Vasovagal SyncopeDaniel Gherasim, Razvan Ticulescu, Irina Marin, Liliana Florea, Carmen GinghinaInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof Dr. C.C.Iliescu “ Bucharest

Background: in those with suspected neurocardioge-nic syncope, tilt testing demonstrates diff erent hemo-dynamic responses. We sought to determine wheter are age-related diff erences in tilt testing results, refl ecting diff ering underlying pathophysiology.


Methods and results: we included 725 consecutive patients (55% men) with suspected neurally mediated syncope, which had a tilt test in IBCV ”Prof. Dr C. C. Iliescu“ between 1997-2007. Th e distribution by age of the lot (10 years groups) in study was relatively equi-table, with the exception of the extreme ages. Th e pro-tocol used consisted in tilting the table at 70° for 30-40 miutes, until the onset of symptoms, accompanied by changes in blood pressure and cardiac freguency or of the syncope.Results: Th e test was positive in 10,26% of patients.Th e most frequent pattern of responses were type I (mixt)-36% and type III (vasodepresor)-33%. A positive test was most frequent in the group of age between 61-70 yaers (36%). In this interval of age type I and type II cumulated 81,48% of the positives tests. Th e II b reac-tion (syncope with asystole) was the most frequent one between 11-20 years (42,5%). Th e average minute of the syncope was 17,73. Only two patients had a syncope aft er 30 minutes. Two patinents with cardioinhibitor res ponse which were cardio-stimulated repeted the tilt test, and they have a positive response type III.Conclusions: there appear to be distinct pathophy-siologies underlying in diff erent groups of age in tilt table test, hypotension predominating in older ages, while asystole is the most frequent pattern of response in younger ones.

141. Indicatiile stenturiloractive farmacologic pentruleziunile „off-label“ sunt la fel de sigure si eficiente ca siindicatiile pentru leziunileclasice C. Stoicescu, N. Florescu, D. VinereanuSpitalul Universitar Bucuresti

Context: Folosirea stenturilor active farmacologic (DES), in afara indicatiilor aprobate a fost putin studiata de-a lungul timpului. Date recente pun la indoiala siguranta folosirii acestor tipuri de stenturi in leziuni (off -label), altele decat cele pentru care au indicatie, sugerand o crestere a mortalitatii si a infarctului non-

fatal. OBIECTIV. S-au urmarit frecventa, siguranta si efi ca citatea DES pentru indicatiile „off -label“Material si metoda: In cadrul unui studiu de registru, am inclus toti pacientii care au primit cel putin un stent activ farmacologic pentru o perioda de 54 luni (incepand cu 2003). Pacientii au fost impartiti in doua loturi: lotul „off - label” defi nit ca lot in care s-au folosit stenturi pentru: leziuni de trunchi comun stang (TCS), restenoze intrastent, leziuni ostiale, bifurcatii ori ocluzii totale, sau la pacientii cu un vas de referinta (RVD) <2.5 mm sau >3.75 mm in diametru, sau leziuni cu lungime >30 mm; si lotul „clasic“ defi nit ca lot in care s-au folosit stenturi pentru indicatiile aprobate. Obiectivul primar a fost restenoza clinica (defi nita pe baza simpto-melor clinice si/sau a testului ECG de efort). In caz de suspiciune clinica de restenoza, pacientului i s-a repe tat coronarografi a. Obiectivele secundare au fost repre zentate de evenimentele cardiace adverse majore (MACE), defi nite ca moarte de cauza cardiaca, infarct de miocard, reinterventie pe leziunea / vasul tinta si angi na pectorala recurenta.Rezultate: 476 pacienti inclusi in studiu, cu 559 de leziuni; 26.3% au fost leziuni „off -label“ (TCS 2.3%; ISR 7.7%; ostiu 1.1%; bifurcatii 0.4%; ocluzii totale 3.9%; RVD <2.5 mm 8.1%; RVD >3.75 mm 3.6%; lungime >30 mm 3.2%). Perioada medie de urmarire a fost de 226±20 zile. Nu a fost nici o diferenta intre cele doua grupuri pentru prevalenta factorilor majori de risc cardiovasculari. A fost un caz de restenoza in grupul „off -label“ vs. 2 cazuri in grupul „clasic“ (p=ns); 0.8% din pacientii „off -label“ au avut MACE vs. 2.9% din grupul „clasic“ (p=ns).Concluzii: Folosirea DES pentru leziuni „off -label“ este obisnuita. Comparata cu indicatiile clasice, folosirea DES pentru leziuni „off -label“ este sigura si efi cienta, nefi ind asociata cu cresterea ratei restenozei sau a MACE.

DES indications for off-label lesions are safe and efficient as indications for classical lesions C Stoicescu, N Florescu, D VinereanuSpitalul Universitar Bucuresti

Background: Limited data exist regarding use of drug-eluting stents (DES) outside of approved indications in


POSTER III

real-world settings. Safety concerns have arisen from recent reports that suggested increased mortality and nonfatal myocardial infarction (MI) with DES usage for „off -label“ indications.Aim: We performed a retro spective analysis of our local registry in order to deter mine the frequency, safety, and eff ectiveness of DES for off -label indications in percutaneous coronary interv ention (PCI).Methods: Within a registry study, we included all patients who received at least one pharmacological acti-ve stent, for a 54 months period (since 2003). We com-pared two groups: „off -label“ group, defi ned as use of stents in left main coronary artery disease, restenotic lesio ns (ISR), ostial, bifurcated, or totally occluded lesio ns, or in patients with a reference-vessel diameter (RVD) <2.5 mm or >3.75 mm, or a lesion length >30 mm, and „classical“ group, defi ned as use of stents in appro ved indications. Primary end-point was the clini-cal restenosis (defi ned clinically and/or by ECG exer-cise test); when clinical restenosis was suspected, coro-nary angiography was repeated. Secondary end-points were major adverse cardiac events (MACE), defi ned as cardiac death, myocardial infarction, target lesion revas-cularization, or recurrent angina. Results. 476 patients were included into the registry study with 559 lesions; 26.3% were „off -label“ lesions (TCS 2.3%; ISR 7.7%; ostial 1.1%; bifurcations 0.4%; total occlusion 3.9%; RVD <2.5 mm 8.1%; RVD >3.75 mm 3.6%; length >30 mm 3.2%). Mean follow-up period was 226±20 days. Th ere were no diff erences between the two groups for the prevalence of major cardiovascular risk factors. Th ere was 1 case of restenosis in the „off -label“ group, vs. 2 cases in the „classical“ group (p=ns); 0.8% patients from the „off -label“ group had MACE, compared with 2.9% from the „classical“ group (p= ns). Conclusions. „Off -label“ use of drug-eluting stents is common. Th e utilization of DES for non-approved indications („off -label“ lesions) proved to be effi cacious and safe, when compared with a control cohort for classical indications. „Off -label“ use of DES was not associated with increased rates of restenosis and MACE.

142. Eficienţa antrenamentului fizic în aprecierea calităţii vieţii la pacienţii valvulari aortici operaţi prin intermediulchestionarului Short Form 36Dana Emilia Velimirovici1, Maria Rada1,Simona Drăgan1, D.M. Duda-Seiman1, C. A. Sarău1, M. Berceanu1, FI. Cobzariu1, V. Ionescu1,Nadia Cornu2, Silvia Mancaş1

1Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”2Spitalul Clinic Municipal Timişoara, România

Scop: aprecierea ameliorării calităţii vieţii la fi nalul fazei II de recuperare cardiovasculară prin intermediul ches tionarului Short Form 36 (SF 36) la pacienţii valvulari aortici operaţi, acesta fi ind unul din cele mai utilizate chestionare actuale de evaluare a calităţii vieţii la pacienţii cu intervenţii chirurgicale cardiace.Material şi metodă: monitorizarea efectelor progra-mului de recuperare cardiacă asupra calităţii vieţii la cei 82 pacienţi incluşi în studiu s-a efectuat prin inter-mediul scorului celor două componente fi zică (PCS-36) şi mentală (MCS-36) la includere în studiu şi la 3 luni (fi nalul fazei II de recuperare cardiovasculară). Cal cularea punctajului celor două componente s-a efectuat electronic prin accesarea site-ului www.sf-36.org/demos/SF-36html. Pentru cuantifi carea punc ta-jul obţinut s-a utilizat un scor original cu limite între 0 şi 100, 0 cel mai slab şi 100 cel mai bun posibil status de sănătate. Pacienţi eligibili pentru studiu, au fost randomizaţi în două grupe: grupa de antrenament (A)-43 pacienţi şi grupa de control (B)-39 pacienţi. Rezultate: la debutul studiului componenta fi zică (PCS-36) prezintă valori mai reduse comparativ cu cea mentală (MCS-36) atât la pacienţii protezaţi aortic inclu şi în program de reabilitare cardiacă cât şi la cei din grupa de control, datorită decondiţionarii fi zice secundare bolii existente preoperator. După faza II de recuperare cardiovasculară la grupa A s-a obţinut o evoluţie favorabilă a componentei PCS -36 (de la o valoare medie de 33,67±16,2 la 60,45±23, p<0,0001). În contrast la grupa B ameliorarea PCS-36 a fost mai puţin evidentă, de la 28,82±18,2 la 44,45±25,1 la 3 luni (p<0,001). În ceea ce priveşte componenta MCS-36, la grupa A s-au obţinut rezultate mai semnifi cative din puncte de vedere statistic, de la 47,31±27,5 la 62,35±32,4 (p<0,01), comparativ cu grupa B unde această creştere a fost de la 41,3±22,41 la 51,3±24,2 (p<0,05).


Concluzii: în prezent scopul programelor de reabilitare cardiacă nu este doar prelungirea duratei de viaţă, ci obţinerea unei vieţii de o calitate superioară, îmbu-nătăţirea calităţii vieţi fi ind văzută din ce în ce mai mult ca unul din principalele obiective ale programelor de recuperare cardiovasculară. Deşi ambele grupe au bene fi ciat de modifi carea stilului de viaţă, conform recomandărilor ghidului, pacienţii care au benefi ciat de antrenament fi zic individualizat şi standardizat şi-au îmbunătăţit semnifi cativ starea fi zică şi statusul funcţional, precum şi starea mentală, comparativ cu grupa de control.

Physical training efficiencyon life quality evaluation by Short Form 36 questionnairein patients after aortic valve replacementDana Emilia Velimirovici1, Maria Rada1,Simona Drăgan1, D.M. Duda-Seiman1, C. A. Sarău1, M. Berceanu1, FI. Cobzariu1, V. Ionescu1,Nadia Cornu2, Silvia Mancaş1

1University of Medicine & Pharmacy „Victor Babes” 2Clinical Municipal Hospital, Timisoara, Romania

Objective: evaluation of life quality amelioration at the end of phase II of cardiovascular rehabilitation, using Short Form 36 questionnaire (SF 36) for patients aft er aortic valve replacement, SF 36 is the most used ques-tionnaire for evaluation of life quality for patients aft er cardiac surgery.Methods and materials: monitoring of cardiac rehabi-litation program eff ects on life quality for 82 study included patients was performed by assessing the two questionnaire components physical (PSC36) end mental (MCS-36) at admission and aft er 3 months (the end of phase II of cardiovascular rehabilitation). Synopsis estimation of the two components was eff ectuated on internet site www.sf-36.org/demos/SF-36html. To quantify obtained data, an original score with limits between 0 and 100 was utilized: 0-the powerless and 100 the best possible health condition. Study eligible patients were divided in two groups: training group (A) – 43 patients and control group(B) – 39 patients.

Results: at the beginning of the study, the physical component (PCS-36) had lower score comparative to the mental score (MCS-36) in patients with aortic valve replacement included in cardiovascular rehabilitation program, and also in the control group, because of phy sical decoditioning secondary to preoperatory disease. Aft er phase II of cardiac rehabilitation pro-gram we remark a favorable evolution of the PCS-36 com po nent (from an average value of 33,67±16,2 to 60,45±23, p<0,0001). Contrarily, PCS-36 amelioration on B-group was less obvious: from 28,82±18,2 to 44,45±25,1 aft er 3 months (p<0,001). Regarding the MCS-36 component, A-group patients had obtained more signifi cant statistical results from 47,31±27,5 to 62,35±32,4 (p<0,01), compared to the B-group from 41,3±22,41 to 51,3±24,2 (p<0,05).Conclusions: the actual purpose of cardiac rehabi lita-tion program is not only life prolongation, but also to enhance the quality of life that becomes one of the lead ing goal. Altrought in both groups lifestyle chan-ges accor ding to guideline recommendations were pre-served, pa tients who benefi t from individual and stan-dardized phy sical training had a signifi cant impro ve-ment of phy sical condition and functional capacity, also of mental condition, compared to the control group.

143. Modele experimentale de cardioplegie pe cord izolat şi perfuzat LangendorffM. Perian, Marieta David, Crina Manole, D. DobreanuDisciplina de Fiziologie U.M.F. Targu Mures

Scopul lucrării: Datorită continuei perfecţionări a tehnicilor de chirurgie cardiacă, cercetările privind obţinerea unor protocoale optime de cardioplegie sunt de un interes deosbit.

Studiul nostru şi-a propus să realizeze o comparaţie între două protocoale diferite de cardioplegie folosind soluţia Sabax.Material şi metodă: Am folosit două loturi de câte 15 şobolani Whistar cu greutate medie de 280g. După anes tezie generală cu ketamină-xilazină s-a prelevat cordul. La primul lot cordul a fost oprit şi păstrat în soluţie cardioplegică Sabax la +5 grade Celsius. După 3 ore de cardioplegie s-a început perfuzia cu soluţie


POSTER III

Krebs-Henseleit la 37 grade şi s-au înregistrat electro car-diograma şi forţa de contracţie a ventricolului stâng.

La cel de-al doilea lot, după prelevare cordul a fost oprit şi perfuzat continuu cu soluţie Sabax la +15 grade celsius. După 3 ore s-a perfuzat cu soluţie Krebs-Henseleit la 37 grade şi s-au înregistrat aceiaşi para me-trii. Am urmărit de asemenea rata de apariţie a arit mii-lor ventriculare ce au necesitat stimulare overdrive sau defi brilare. Rezultate şi concluzii: La primul lot inducţia cardio-plegiei a fost rapidă (în medie 1 minut şi 37 secunde), revenirea completă s-a înregistrat la 17 minute (+/- 3 min) iar rata de apariţie a aritmiilor ce au necesitat pacing overdrive sau defi brilare a fost de 63 %. În cazul celui de-al doilea lot, inducţia a fost mai lentă, probabil şi datorită temperaturii mai ridicate, timpul de revenire nu a fost infl uenţat semnifi cativ, însă rata de apariţie a arit miilor ce au necesitat stimulare overdrive sau defi -brilare a fost de doar 35%.

Experimental models ofcardioplegia in isolatedLangendorff heartsM. Perian, Marieta David, Crina Manole, D. DobreanuDisciplina de Fiziologie U.M.F. Targu Mures

Objective: Considering the continous developpment of cardiac surgery techniques, the researches for opti-mal protocols of cardioplegia are of high interrest at this moment. Our study is providing a comparison bet-ween two diff erent cardioplegia protocols using Sabax solution. Methods: Two groups of 15 Whistar male rats were used in the study. Aft er general anesthesia with Keta-mine+Xylasine the hearts were prelevated from thoracic cavity. In the fi rst group, the heart was stopped and kept in cold (+5 Celsius degrees) Sabax solution. Aft er 3 hours of cardioplegic arrest, the hearts were perfused with Krebs-Henseleit solution at 37 Celsius degrees. ECG and left ventricle contractile force were recorded. In the second group, aft er cardioplegic arrest the hearts were continously perfused with Sabax cardioplegic solution at +15 Celsius degrees. Aft er 3 hours a perfusion with Krebs-Henseleit at +37 degrees was established. Contractile force and ECG were recorded. We also

monitored the occurence of ventricular arrhythmias necssitating overdrive suppresion or defi brillation. Results and conclusions: In the fi rst group the induc-tion of cardioplegic arrest was quick (1 min. and 37 secs. mean), the full recovery was noticed at about 17 minutes (+/- 3min) and the arrhythmic events rate was at 63%. In the second group the cardioplegic arrest occured later, probably also because of higher tempe-rature, the full recovery time had no signifi cant diff e-rence from the fi rst group, but the arrhythmias rate was only 35 %.

144. Protectia Miocardicautilizand Acizi Grasi Omega-3in Cardioplegia Cristaloida Hipotermica Cristina Goga, Marcel Perian, Marieta Gabriela David, Dan Dobreanu Universitatea de Medicina si Farmacie Targu Mures, Disciplina Fiziologie

Obiective: Studiul nostru evalueaza infl uenta AGPN omega-3 asupra disfunctiei contractile si a vulnera bili-tatii la aritmii a miocardului de sobolan in cardioplegia (CP) cristaloida hipotermica.Material si metoda: Sobolani Wistar (greutate medie 350g), masculi, in varsta de 12 saptamani au benefi ciat de o dieta cu etil-esteri de AGPN omega-3 (Omacor 5g/Kg hrana standard) (DAG, n=15) sau de o dieta standard (DS, n=15) pentru 30 de zile. Muschii papilari izolati, prelevati din ventricolul stang, au fost supusi la 30 de minute CP cristaloida cu solutie St. Th omas Hospital No.2, rece (T= 8oC) urmata de 30 de minute de reperfu-zie. Forta maxima a contractiei izometrice stimulate cu o frecventa de 1Hz si potentialele intracelulare au fost inregistrate inaintea inducerii CP si la 20 de minute de la reperfuzie.Rezultate: DAG a ameliorat recuperarea functiei con-trac tile postcardioplegie, forta maxima a contractiei izo metrice fi ind superioara celei din grupul DS (+dF, p=0,041). Intre cele doua grupuri nu au existat dife-rente semnifi cative ale timpului de dezvoltare a fortei maxime (+dt) si ale vitezei de dezvoltare a fortei maxime (+dF/dt). AG omega-3 au determinat redu cerea vitezei de depolarizare (dV/dt, p=0,0019) si scur tarea duratei


potentialului de actiune (APD) prin redu cerea APD la 50 % din repolarizare (APD50, p=0,0292) si 90% (APD90, p=0,0215).Discutii: Rezultatele sugereaza ca AG omega-3 ame-lioreaza functia contractila a miocardului postcar dio-plegie, prin augmentarea +dF, posibil prin stimularea mecanismelor de eliberare a Ca2+ din reticolul sarco-plasmic. In cursul cardioplegiei AG omega-3 au redus APD, prin scurtarea duratei repolarizarii, asociata cu diminuarea susceptibilitatii miocardului la aritmii. AG omega-3 au stabilizat electric miocardul prin alterarea activitatii canalelor ionice: inhibarea INa+, responsabila de reducerea dV/dt, inhibarea ICa2+,L si scurtarea APD50 si augmentarea IK, resposabila de scurtarea APD90. Mecanismul modularii activitatii electrice a miocardului in cursul CP cristaloide hipotermice este similar efectelor antiaritmice asociate ischemiei si reperfuziei miocardice.

145. Functia cardiacalongitudinala ”supranormala” la sportivii de anduranta in comparatie cu sportivii derezistenta, determinata deoptimizarea interactiuniiventriculo-arterialeM. Florescu, I. Petcu, M. Radu, C. Palombo,M. Cinteza, A. Lautaru, D. Vinereanu Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti

Context: Adaptarea cardiaca la sportivii de performanta difera in functie de tipul de antrenament fi zic. Astfel, antrenamentul de anduranta se asociaza cu hipertrofi e ventriculara stanga (HVS) excentrica si cu o functie cardiaca ”supranormala”, in timp ce antrenamentul de rezistenta determina HVS concentrica fara a creste performanta cardiaca. Tipul de HVS per se nu poate explica diferenta de adaptare cardiaca, astfel incat, alte mecanisme, ca de exemplu o interactiunea ventriculo-arteriala diferita, ar putea fi implicate.Obiective: 1) Sa analizeze diferenta de functie car-diaca in HVS determinata de cele doua tipuri de antre-nament, de anduranta si de rezistenta; si 2) Sa evalueze

mecanismele interactiunii ventriculo-arteriale si efec-tele acesteia asupra functiei cardiace.Metode: Au fost inrolati 69 de subiecti barbati (varsta medie 21±4 ani): 26 sportivi de anduranta (SA), 10 sportivi de rezistenta (SR) si un lot de control de 33 de subiecti sedentari de aceeasi varsta (C). Functia cardiaca a fost evaluata prin ecocardiografi e conventionala si prin Doppler tisular: functia sistolica globala prin calcularea fractiei de ejectie (FE), functia radiala prin masurarea velocitatilor peretelui posterior, iar functia longitudinala sistolica (STDE) si diastolica (ETDE) prin masurarea mediei velocitatilor a 6 segmente ventriculare bazale. Rigi ditatea arteriala a fost estimata prin calcularea indexului de augmentare (AIx) si a velocitatii undei pul su lui (PWV); functia endoteliala prin vasodilatatia media ta de fl ux (FMD) la nivelul arterei brahiale; iar interac tiunea ventriculo-arteriala prin amplitudinea undei de compresie (CW), deteriminata prin analiza de “wave intensity”. De asemenea, au fost masurati NT-proBNP, markerii de fi broza miocardica (procola genul de tip I amino-terminal) si markerii de stres oxi dativ (SO) (concentratia de carbonil in proteinele plasmatice).Rezultate: Desi ambele loturi de sportivi au avut HVS semnifi cativa in comparatie cu C, SA au avut o functie longitudinala mai buna (tabel), dar cu o functie radiala similara, asociata cu o functie arteriala si endoteliala aug-mentata si un SO scazut, cu optimizarea interactiunii ventriculo-arteriale. NT-proBNP si markerii de fi broza miocardica nu au variat intre grupuri. Concluzii. Desi atat SA, cat si SR prezinta HVS fi ziologica, antrena-mentul de anduranta se asociaza cu o functie cardia ca longitudinala “supranormala” determinata de opti mi-zarea interactiunii ventriculo-arteriale. STDE (cm/s) ETDE (cm/s) AIx (%) PWV (m/s) FMD (%) CW (mmHg.m.s-3x103) OS (nmol/mg) SA 12±0.9 17.4±0.3 -10.9±7 7.1±2.4 16.7±6.9 37.1±21.5 0.259±071 SR 10±0.8 13.7±0.4 0.079±6 8.5±2 12.5±4.5 17.1±14.5 0.549±0,9 C 10.1±1 15.8±0.2 -2.2±11 8.8±1.1 14±4.1 17.6±13.4 0.428±0.88 p (ANOVA) <0.0001 <0.0001 <0.001 <0.0001 <0.009 <0.0001 <0.0001 P(SA vs SR) <0.0001 <0.0001 <0.009 <0.0001 <0.025 <0.01 <0.0001


POSTER III

Better longitudinal function in endurance-trained athletes in comparison withstrength-trained athletes,related to optimizedventriculo-arterial interactionM. Florescu, I. Petcu, M. Radu, C. Palombo,M. Cinteza, A. Lautaru, D. Vinereanu Spitalul Universitar Bucuresti

Background: Cardiac adaptation diff ers according to the type of exercise training. Th us, endurance exercise training is associated with eccentric LVH and better cardiac function, whereas strength exercise training induces concentric LVH and no diff erence in cardiac performance. Th e type of hypertrophy alone can not explain these diff erences, therefore, other mechanisms, such as diff erent ventriculo-arterial interaction might be involved.Aims: 1) To assess diff erences in cardiac function indu-ced by endurance- and strength- training. 2) To iden-tify mechanisms of ventriculo-arterial interaction, and their eff ects on cardiac function in both type of ath-letes.Methods: 69 male (21±4 years) subjects were enrolled: 26 endurance-trained athletes (EA), 10 strength-trained athletes (SA), and a control group (C) of 33 age-matched sedentary subjects. Cardiac function was assessed by conventional and tissue Doppler echo: global systolic function from EF, short-axis function from PW, and long-axis systolic (STDE) and diastolic (ETDE) function from mean 6 basal segments velocities; arterial stiff ness from augmentation index (AIx) and carotido-femural pulse wave velocity (PWV); endothelial function from fl ow mediated dilatation (FMD); and ventriculo-arterial interaction from amplitude of the compression wave (CW) from the carotid wave intensity recordings. NT-proBNP, markers of myocardial fi brosis, and markers of oxidative stress (OS) were measured.Results: Both groups of athletes had signifi cant, but simi lar, LVH; however, EA had better longitudinal func-tion (table), whereas short-axis function was similar, associated with augmented arterial and endothelial function and lower OS, with improved ventriculo-arterial. NT-proBNP and markers of myocardial fi brosis were not diff erent between the groups.

Conclusions: Although both EA and SA have phy sio-logical LVH, endurance exercise is associated with better longitudinal function, due to optimized ventriculo-arterial interaction. STDE (cm/s) ETDE (cm/s) AIx (%) PWV (m/s) FMD (%) CW(mmHg.m.s-3x103) OS (nmol/mg) EA 12±0.9 17.4±0.3 -10.9±7 7.1±2.4 16.7±6.9 37.1±21.5 0.259±071 SA 10±0.8 13.7±0.4 0.079±6 8.5±2 12.5±4.5 17.1±14.5 0.549±0,9 C 10.1±1 15.8±0.2 -2.2±11 8.8±1.1 14±4.1 17.6±13.4 0.428±0.88 p (ANOVA) <0.0001 <0.0001 <0.001 <0.0001 <0.009 <0.0001 0.001 p (EA vs SA) <0.0001 <0.0001 <0.009 <0.0001 <0.025 <0.01 <0.0001

146. Factorii de risc sibolile cardiovasculare lafemeile varstniceM. Cebanu, D T. Zdrenghea, A. Sitar-Taut, D. Pop, D. Petrovai Universitatea de Medicina si Farmacie Spitalul Clinic de Recuperare Cardiologie, Cluj-Napoca

Premise: La femeile in varsta factorii de risc si bolile cardiovasculare devin egale ca frecventa sau chiar mai frecvente decat la barbati. In Romania, acest aspect nu a fost studiat pana acum, chiar daca riscul si mortalitatea prin afectiuni cardiovasculare sunt foarte ridicate.Material si metoda: In Cluj-Napoca, Romania a fost studiat un lot reprezentativ de 250 de femei cu varsta >65 de ani, comparativ cu un un lot similar de barbati. Factorii de risc cardiovascular au fost evaluati utilizand atat date privind prevalenta bolilor cardiovasculare extra se din fi sele medicilor de familie, precum si pe date obtinute pe baza examinarilor clinice, ECG si de labo ra tor (lipide serice, glicemie).Rezultate: Valorile medii ale tensiunilor sistolica si dias to lica si ale glicemiei nu au fost semnifi cativ dife-rite la femei comparativ cu barbatii, dar valoarea me die a colesterolului plasmatic (218.67±54.12 vs 197.21±45.18mg%) si a trigliceridelor (148.05±77.98 vs 125.71±73.29mg%)au fost semnifi cativ mai cres cute la femei (p<0.05). Prevalenta factorilor de risc cardio-vascular a fost mai mare la femei decat la barbati, exceptand fumatul, care s-a intalnit de aproape doua ori mai frecvent la barbati (18.1%) decat la femei (7.4%) p<0.05. Dislipidemia (colesterol crescut, trigliceride cres cute sau ambele) a fost inregistrata la 48.5% dintre


femei si la 32.3% dintre barbati (p<0.05), diabetul zaharat la 21.2% vs 15.9% (p>0.05), hipertensiunea la 91.3% vs 84.5% (p>0.05), obezitatea la 29.5% vs 20.5 % (p<0.05). Prevalenta bolilor cardiovasculare a fost aproximativ egala la femei (62.1%) si barbati (57.8%) p>0.05, prevalenta cardiopatiei ischemice fi ind semni-fi cativ mai crescuta l a femei (55.7% vs 47.4%, p<0.05), spre deosebire de accidentul vascular cerebral (16.3% vs 19.9%, p>0.05) si bolile arteriale periferice (4.5% vs 10%, p<0.05) care inregistreaza o prevalenta mai crescuta la barbati. Infarctul miocardic vechi (femei 5.7% vs barbati 12% p<0.05) a fost intalnit de doua ori mai frecvent la barbati, insa angina pectorala a fost mai frecventa la femei (21.2% vs 12.7% p<0.05). Prevalenta insufi cientei cardiace (9.8% la femei si 11.2% la barbati, p>0.05) si a aritmiilor (femei 23.5%, barbati 22.7%, p>0.05) a fost apropiata in cele doua grupuri.Concluzie: Factorii de risc si bolile cardiovasculare inregistreaza o prevalenta crescuta in randul femeilor varstnice in Romania. Factorii de risc cardiovascular, cu exceptia fumatului sunt mai frecventi decat la barbati, insa prevalenta bolilor cardiovasculare este similara la femeile varstnice si la barbati, ceea ce impune adoptarea unor masuri energice si rapide de preventie secundara.

Cardiovascular risk factors and disease in old women M. Cebanu, D T. Zdrenghea, A. Sitar-Taut, D. Pop, D. Petrovai Universitatea de Medicina si Farmacie Spitalul Clinic de Recuperare Cardiologie, Cluj-Napoca

Background and purpose: In old women cardiovascular risk factors and disease become equal or more frequent than in men. In Romania, this aspect wasn’t studied until now, even if the cardiovascular risk and mortality are very high.Methods: In the urban community of Cluj-Napoca, Romania a representative sample of 250 women aged >65 years was studied in comparison with an equal sample of aged men. Th e cardiovascular risk factors were registered as well as the prevalence of cardio vas-cular disease using general practitioners fi les, but also cli ni cal, ECG and laboratory examination (serum lipi-ds, glycemia).Results: Th e mean values of systolic and diastolic blood pressure and glicemia were not signifi cantly diff erent in

women in comparison with men, but mean cholesterol (218.67±54.12 vs 197.21±45.18mg%) and triglycerides (148.05±77.98 vs 125.71±73.29mg%) were signi fi cantly increased in women (p<0.05). Th e car dio vascular risk factors were more prevalent in women than in men except smoking habit, more than double in men (18.1%) than in women (7.4%) p<0.05. Dys lipidemia (high cholesterol, triglycerides or both) was registered in 48.5% of women and 32.3% of men (p<0.05), diabetes mellitus in 21.2% vs 15.9% (p>0.05), hypertension in 91.3% vs 84.5% (p>0.05), obesity in 29.5% vs 20.5 % (p<0.05), Th e prevalence of cardiovascular disease was close in women (62.1%) and men (57.8%) p>0.05, ischemic heart disease being signifi cantly more prevalent in women (55.7% vs 47.4%, p<0.05), but stroke (16.3% vs 19.9%, p>0.05) and peripheral arterial disease (4.5% vs 10%, p<0.05) in men. Old myocardi al infarction (women 5.7% vs men 12% p<0.05) was double in men, but stable angina was dominant in women (21.2% vs 12.7% p<0.05). Th e prevalence of heart failure (9.8% in women and 11.2% in men, p>0.05) and of arrhythmias (women 23.5%, men 22.7%, p>0.05) was very close in both groups.Conclusion: Th e cardiovascular risk and disease are very high in Romanian old women. Cardiovascular risk factors, except smoking, are more prevalent in women, but the prevalence of cardiovascular disease is the same in old women and men and imposes strong and urgent secondary prevention measures.

147. Predictori clinici siparaclinici ai mortalitatii lapacientii cu disectie acutade aortaCati Istrate, Oana Andrei, Monica Bengus,Oana Mihailescu, Horatiu Moldovan,Bogdan Radulescu, Andrei Iosifescu, Razvan Vasile, Serban Bubenek, Daniela Filipescu, Ovidiu Chioncel, Cezar MacarieInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu” Bucuresti Romania

Scop: analizarea parametrilor clinici si paraclinici si relatia acestora cu mortalitatea intraspitaliceasca la pa-cientii cu disectie de aorta in perioada ianuarie 2004-februarie 2008.


POSTER III

Material si metoda: lotul urmarit a inclus 135 pacientii internatii consecutiv cu diagnosticul de disectie de aorta, in perioada ianuarie 2004-iunie 2008 in Insti-tutul de Boli Cardiovasculare CC Iliescu. Au fost ana-li zate: tipul de disectie, patologia asociata, tabloul clinic la internare, tehnica de diagnostic, tratamentul initial, parametrii ecocardiografi ci (aorta la inel, aorta ascendenta, aorta la crosa, aorta descendenta, aorta abdominala, FE a VS, prezenta regurgitarii aortice) si relatia acestora cu mortalitatea intraspitaliceasca.Rezultate: varsta medie in lotul de studiu a fost de 59,5 +/-13,54, 29,6% (40 pts) au fost femei si 70,3%(95 pts) barbati. Din cei 135 pacienti cu disectie de aorta, 67,4% (91 pts) au avut disectie de tip A iar 32,6 %(44 pts) disectie tip B.

La 87,40%(118 pts) debutul a fost cu durere toracica, 6,66% (9 pts) cu durere abdominala, 21,48 % (29 pts) au prezentat la debut tablou clinic de tamponada care s-a asociat cu o mortalitate semnifi cativ mai mare (51,72%), 17,03 % au prezentat la debut sincopa, 23,07% au avut ischemie periferica acuta la prezentare, 3,7% accident vascular cerebral, iar 37,77% au avut la internare creatinina mai mare de 1,2 mg/dl.

Din punct de vedere al patologiei asociate, 4,44% (6 pts) din cei urmariti au avut sindrom Marfan, 1,53%(2 pts) ectazie anulo-aortica, 6,66%(9 pts) diabet zaharat iar 90,37 % erau hipertensivi. Mortalitate intraspitaliceasca generala a fost de 34 % (46pts); 31,86 % (29 pts) in disectia de tip A si 38,63 % (17pts) in disectia de tip B. In ceea ce priveste mortalitatea in functie de tipul de disectie si interventia chirurgicala rezultatele au fost 21,66 % decese la pacientii cu disectie de tip A operati si 66,66% la pacientii cu disectie de tip A neoperati versus 51,61 % decese la pacientii operati cu disectie de tip B si 7,6 % la pacientii cu disectie de tip B neoperati.

De asemenea mortalitatea intraspitaliceasca a fost mai mare la pacientii cu tamponada la internare(51,72% vs 29,24%), sincopa (60,86% vs 28,57%), ischemie peri-ferica acuta (38,70%) si accident vascular cerebral (75%).Concluzii: Disectia de aorta este asociata cu mortalitate generala crescuta. Majoritatea pacientilor cu disectie de aorta erau hipertensivi iar modalitatea de prezentare a fost variabila, tamponada cardiaca, sincopa, ischemia periferica si accident vascular cerebral asociindu-se cu mortalitate intraspitaliceasca semnifi cativ mai mare. Alte variabile asociate cu mortalitate ridicata au fost sexul feminin, varsta si creatinina de 1,2 mg/dl la inter-nare. Interventia chirurgicala precoce a scazut morta-litatea in disectiile de tip A dar nu si in cele de tip B.

Clinical and paraclinicalpredictors of mortality inpatients with acute aorticdissectionCati Istrate, Oana Andrei, Monica Bengus, Oana Mi-hailescu, Horatiu Moldovan, Bogdan Radulescu, An-drei Iosifescu, Razvan Vasile, Serban Bubenek, Daniela Filipescu, Ovidiu Chioncel, Cezar MacarieInstitute of Cardiovascular Diseases “Prof.Dr.C.C.Iliescu”, Bucharest Romania

Aim: analysis clinical and paraclinical characteristics and relation with in hospital mortality in patients with acute aortic dissection between January 2004-February 2008.Material and method: the group of study included 135 patients successively hospitalized with acute aortic dissection diagnoses between January 2004-February 2008 in the Institute of Cardiovascular Diseases C.C. Iliescu. It was analyzed: type of dissection, associated disease, clinic presentation, imaging techniques, ini tial treatment, echocardiography parameters(aortic annu-lus, ascending aorta, descending aorta, abdominal aor-ta, ejection fraction of LV, aortic regurgitation) and their relation with in hospital mortality.Results: mean age in the study group was 59,5+/-13,54 and the gender separation was 29,6 %(40 pts) female gender and 70,3% (95 pts) male gender. From the group of 135 patients with acute aortic dissection, 67,4% (91 pts) had type A dissection and 32,6% (44 pts) had type B dissection. 87,40% (118 pts) had chest pain on admission, 21,48% (29 pts) had pericardial tamponade and was associated with a higher mortality rate (51,72%), 17,03% had syncope on admission, 23,07% had acute peripheral diseases, 3,7% had stroke and 37,77 % had a higher serum creatinine than 1,2 mg/dl.

From the associated pathology point of view, 4,44% (6 pts) had Marfan syndrome, 1,53% (2 pts) annulo-aortic ectasia, 6,66 %(9 pts) had diabetus mellitus, and 90,37 % high blood pressure.

Overall mortality was 34% (46 pts), 31,86% (29 pts) in patients with type A and 38,63% (17 pts) in patients with type B dissection. Regarding type of dissection and surgical intervention mortality the results were 21,66 % deceases on patients with type A dissection who suff ered an surgical intervention and 66,66 % deceases


on patients with type A dissection with no surgical inter vention versus 51,61% deceases on patients with type B dissection who suff ered an surgical intervention and 7,6% on patients with type B dissection with no surgical intervention.

Also in hospital mortality was higher in patients with tamponade in the moment of admission in hos pital (51,72% vs 29,24%), syncope(60,86% vs 28,57%) and acute peripheral disease ( 38,70%) and stroke (75%).Conclusions: Acute aortic dissection is associated with high overall mortality. Majority of patients with acute aortic dissection had high blood pressure and the presentation method was diff erent like pericardial tamponade, syncope, acute peripheral diseases and stroke in association with a higher rate of in hospital mortality. Early surgical intervention decreases the mortality in type A dissection but not in type B.

148. Parkinsonismul indus de trimetazidină (T)Conf Dr Corneliu ZeanaSpitalul de urgenţă Floreasca Bucureşti

Trimetazidina este larg utilizată în România, deşi nu se adresează fondului patologic al bolii coronariene. Stu-dii efectuate pe grupe de pacienţi au arătat că T indu-ce un sindrom extrapiramidal în 25-43% din cazu ri şi că în cazurile de boală Parkinson preexistentă se înre-gistrează agravări.Caracterul studiului: clinic.Obiectiv: verifi carea potenţialului efectelor adverse ale T asupra sistemului extrapiramidal.Material şi metodă: 1. Se prezintă 4 cazuri de de fracturi de col femural şi humeral produse prin cădere la bolnavi care au dezvoltat Parkinsonism sub administrare de trimetazidină.

2. Studiu pe 68 pacienţi trataţi cu T , sub aspectul Parkinsonismului.Rezultate: doi din cei patru pacienţi cu fracturi osoase au decedat ca urmare a complicaţiilor.

Cu o excepţie, boala Parkinson preexistentă a fost agravată după administrarea T. Apariţia unui sindrom extrapiramidal de novo sub T s-a observat la un sfert din cazuri.

În toate cazurile a fost vorba de pacienţi peste 60 de ani.

Discuţii: T acţionează la nivel metabolic nu numai asu pra miocardului ci şi asupra altor celule şi ţesuturi, sistemul nervos fi ind vulnerabilConcluzii: 1. Administrarea trimetazidinei poate indu-ce un sindrom Parkinsonian, îndeosebi la vârst nici. 2. Frecvenţa ridicată (un sfert din cazuri) a Par ki n so nis-mului trimetazidinic restrânge indicaţiile adminis trării acestui medicament.

Extrapyramidal side effects of trimetazidineConf. Dr. Corneliu ZeanaEmergency Hospital Floreasca Bucharest

Trimetazidine is largely used in Romania. In the lite-rature, it was reported a 25-43% of side eff ects on the extrapyramidal system in the form of Parkinson disea-se.Aim of the study: to verify the potential harmful eff ect of trimetazidine on the extrapyramidal system. Clinical study.Material and method: 1. Four cases of bone fracture, consequence of the gait and movement disturbances that appeared under trimetazidine administration.3. Clinical follow up of 68 patients treated with tri-metazidine.Results: Two of the four patients with bone fractures died because of complications. With one exception, a preexistent Parkinson disease worsened under trime-tazidine. More than 20% of pateints developed an extra-pyramidal syndrome (tremor, muscular rigidity, Noika sign, gait and walk troubles).Discussion: Trimetazidine disturb not only the metabo-lism of the cardiac cells, but acts also on the central ner-vous system.Conclusions: 1. trimetazidine induces rather frecvently an extrapyramidal syndrome.

2. Th is side eff ect is frecvently encountered so that the administration of trimetazidine should be restrained.


POSTER III

149. Determinarea velocitatilor, deformarii si ratei deformarii miocardice la indivizi normali utilizand Vector VelocityImaging Ruxandra Jurcut1, Gabriel Pintea2, Sorin Giusca1, Frank Rademakers3, Jan D’hooge3, Jens-Uwe Voigt3, Carmen Ginghina1

1Departamentul de Cardiologie, Institutul de BoliCardiovasculare “Prof.dr.C.C.Iliescu”, Romania2Policlinica Promedica, Braila, Romania3Laboratory of Cardiovascular Imaging and Dynamics, Catholic University Leuven, Leuven, Belgium

Obiectiv: Vector Velocity Imaging (VVI) este o tehnica ecocardiografi ca noua care masoara velocitatile si defor-marea miocardica pe baza principiului speckle track-ing, nefi ind dependenta de unghiul de insonatie al ultra-sunetelor. Nu au fost inca publicate valorile normale pentru aceasta tehnica. Scopul studiului nostru a fost determinarea valorilor de referinta normale pentru indicii de velocitate si deformare miocardica la nivelul ventricului stang (VS) utilizand VVI si investigarea paternului de distributie a deformarii la acelasi nivel.Materiale si metode: Au fost efectuate examinari ecocardiografi ce la 90 de indivizi sanatosi (67 barbati, varsta medie 41.6±9.1ani, limite 24-66 ani). Datele au fost achizitionate la 60-80 frame pe secunda. Velcitatile miocardice longitudinale (V) si indicii de deformare (strain, S) si rata deformarii (strain rate, SR) s-au obti-nut din sectiunile apical 4, 3 si 2 camere. Strain-ul post-sistolic a fost defi nit ca diferenta dintre S postsistolic maxim si S sistolic maxim. Parametrii de deformare radiala si circumferentiala s-au cuantifi cat in incidenta parasternal ax scurt la nivelul muschilor papilari ai VS. Rotatia torsiunea au fost evaluate utilizand incidenta parasternal ax scurt la nivel bazal si apical. Rezultate: Dintr-un total de 1620 de segmente, 206 au fost excluse din analiza datorita unei delimitari inadec-vata in cursul examinarii VVI (fezabilitate 87.2%). De for marea miocardica longitudinala (-16.3±5.0% la baza, -19.5±5.8% la nivel mediu so -21.6±6.5% la ni-vel apical, p ANOVA<0.001) a prezentat un gra dient baza-apex. Deformarea longitudinala post-sis to li ca a fost scazuta (media globala VS 1.6±2.0%). Para me-trii de deformare radiala au fost: V=3.4±0.5 cm/s, S=32.9±11.7%, SR=1.9±0.4 s-1. Parametrii de defor-

mare cir cum ferentiala inregistrati au fost: V=4.1±0.3 cm/s, S=16.1±7.2%, SR=1.4±0.5 s-1. Rotatia ba za la a fost in sen sul acelor de ceasornic (-3.5±2.7°), in timp ce ro ta tia api cala a fost in sens invers acelor de ceasor-nic (7.4±4.5°), cu o valoare medie a torsiunii VS de 1.28±0.31°/cm.Concluzii: VVI este o noua tehnica ecocardiografi ca cu fezabilitate clinica buna. Aceste valori normale de referinta vor putea fi utilizate drept etalon in evaluarea prin aceasta metoda a pacientilor cu diferite afectiuni miocardice.

Velocity vector imagingderived left ventricular systolic myocardial deformation and torsion parameters in healthy adultsRuxandra Jurcut1, Gabriel Pintea2, Sorin Giusca1, Lieven Herbots3, Frank Rademakers3,Jens-Uwe Voigt3, Jan D’hooge3, Carmen Ginghina1

1Department of Cardiology, Institute of Cardiovascular Diseases “Prof.dr.C.C.Iliescu”, Romania2Policlinica Promedica, Braila, Romania3Laboratory of Cardiovascular Imaging and Dynamics, Catholic University Leuven, Leuven, Belgium

Purpose: Velocity vector imaging (VVI) is a new echo cardiographic technique which measures myo-cardial velocity and deformation based on speckle tracking, independent of ultrasound beam angle. Left ventricle (LV) deformation is known to be a 3-dimensional process, consisting of longitudinal, radial and circumferential deformation, as well as torsion. Th e aim of our study was to describe normal reference values for myocardial deformation and torsion indices in the left ventricle (LV) using VVI. Methods: Echocardiography was performed in 90 healthy volunteers (67 males, mean age 41.6±9.1 years, limits 24-66 years). Data was acquired with a frame rate of 60-80 fps. Longitudinal myocardial deformation indices strain (S) and strain rate (SR) were derived from apical 4, 3 and 2-chamber views. Postsystolic strain was defi ned as the diff erence between postsystolic peak strain and systolic peak strain. Radial and circumferential


deformation para meters were measured in a parasternal short axis view at left ventricular papillary muscles level. Rotation (rot) and torsion (tor) parameters were derived using the parasternal short axis views at basal and apical levels.Results: From a total of 1620 segments, we excluded 206 segments from analysis due to inaccurate track ing during VVI evaluation (87.2% feasibility). Lon gi tudinal myocardial S (-16.3±5.0% at base, -19.5±5.8% at mid and -21.6±6.5% at apical level, p ANOVA<0.001) presented a base-to-apex gra dient. Th e longitudinal postsystolic strain was low (overall LV mean 1.6±2.0%). Mean LV radial indi ces were: V=3.4±0.5 cm/s, S=32.9±11.7%, SR=1.9±0.4 s-1. Mean LV circumferential indices were: V=4.1±0.3 cm/s, S=16.1±7.2%, SR=1.4±0.5 s-1. Basal rot was clockwise (-3.5±2.7°), while apical rot was counterclockwise (7.4±4.5°), with LV tor of 1.28±0.31°/cm.Conclusions: VVI is a new echocardiographic tech-nique with good clinical feasibility. Th ese nor mal reference values will allow comparison in pati ents with various myocardial diseases when eva luated using this method.

150. EUROASPIRE IIIRomania Follow-up – prevalenţa factorilor de risc cardiovascular la subiectul asimptomatic cu riscCraciun L1, Avram C2, Iurciuc S1, Avram CA1,Sarau CA1, Iurciuc M1, Mancas S1, Gaita D1

1Institutul de Boli Cardiovasculare Timisoara, UMF V. Babes Timisoara2Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

Premise: Studiile EUROASPIRE I (1995/1996) si II (2000/2001) au indicat o prevalenta crescuta a stilului de viata nesanatos, factorilor de risc modifi cabili si tratamentului inadecvat al acestora.Obiective: Obiecivul principal al acestui studiu îl repre-zintă determinarea prevalenţei factorilor de risc cardio-vascular şi realizarea unei imagini obiective a prevenţiei cardiovasculare practicate în Romania la subiectul

asimptomatic cu risc. De asemenea studiul urmăreşte să evalueze în ce măsură sunt respectate recomandările europene privind prevenţia cardiovasculară la pacienţii cu risc cardiovascular crescut precum şi optimizarea tratamentului in acord cu ghidul actual de prevenţie a bolilor cardiovasculare (2007).Material si metodă: Au fost incluşi în studiu 345 de pacienti cu vârsta de 58+ 9 ani din care 39% bărbaţi, evaluaţi iniţial în cadrul studiului EUROASPIRE III Ro-mania. Criteriile de includere au fost: subiecţi asimpto-matici afl aţi sub tratament antihipertensiv şi/sau hipol-ipeminat şi/sau antidiabetic, iar vârsta peste 80 de ani şi diagnosticul de boala aterosclerotica în atecedente au fost criterii de excludere. Evaluarea la includere si cele 3 evaluări consecutive la inteval de 6 luni au con-stat în examen clinic (înălţime, greutate circumferinţa abdominală, valori tensionale, frecvenţă cardiacă) şi paraclinic (glicemie a jeun, hemoglobina glicozilata – la pacienţii diabetici, lipidograma completă, albu-minurie calitativă/cantitativă, proteina C reactivă inalt senzitivă, concentratia monoxidului de carbon în aerul expirat şi determinarea indicelui gleznă-braţ). Rezultate si concluzii: Rezultatele acestui studiu vor furniza o imagine comprehensivă asupra măsurilor de identifi care a factorilor de risc şi a managementu-lui acestora la indivizii cu risc cardiovascular crescut. Rezul tatele parţiale indică o prevalenţă crescută a fac-torilor de risc cardiovasculari: 78% dintre pacienţi sunt hipertensivi, 60% prezintă dislipidemie şi 18,4% au dia-bet zaharat, în timp ce 37,9% au asociat doi, respectiv 6,15% trei dintre factorii de risc enumerati anterior. 27,1% dintre pacienţi au indicele de masa corporală peste 30 kg/m2, în timp ce 51,2% dintre femei respec-tiv 21% dintre bărbaţi prezintă obezitate de tip central (circumferinţă abdominală >80 cm la femei şi >94 cm la bărbaţi). Prevalenţa sindromului metabolic conform criteriilor Federaţiei Internaţionale de Diabet (IDF), este de 42% ceea ce confera acestor pacienţi un risc cardio-metabolic crescut. Efi cienţa tratamentului la pacienţii cu diabet zaharat (dietă şi/sau medicaţie antidiabetică) s-a dovedit a fi scăzută - doar la jumătate dintre aceştia s-a reuşit menţinerea hemoglobinei glicozilate la nive-lul recomandat de ghidurile actuale (HbA1c <6,5%). În ceea ce priveşte fumatul, 13% dintre pacienţi sunt fumă tori activi, având un nivel de monoxid de carbon de peste 10 ppm în aerul expirat. Dintre factorii de risc mai recent descrişi, remarcăm prezenţa sindromului infl amator (proteina C reactivă peste 5 mg/l) la 20% dintre pacienţi.Rezultatele fi nale ale studiului EUROASPIRE III Romania Follow-up (Iulie 2009) vor arăta în ce măsură


POSTER III

sunt implementate recomandările europene actuale de pre venţie cardiovasculară primară şi totodată vor per-mite evaluarea efi cienţei programelor de prevenţie din prac tica clinică, în scopul reducerii mortalitalităţii şi morbi dităţii de cauză cardiovasculară.

EUROASPIRE III Romania Follow-up – Prevalence ofcardiovascular risk factors in asymptomatic high riskpatientsCraciun L1, Avram C2, Iurciuc S1, Avram CA1,Sarau CA1, Iurciuc M1, Mancas S1, Gaita D1

1Victor Babeş University of Medicine and Pharmacy Timişoara, Romania2University of West Timişoara, Romania

Introduction: EUROASPIRE I (1995/1996) and II (2000/ 2001) studies indicated a high prevalence of un-heal thy lifestyle, cardiovascular risk factors and their ina de quate treatment.Objectives: Th e main objective of this study is to empha size the prevalence of cardiovascular risk fac-tors and to achieve an objective image of practicing cardio vascular prevention in Romanian asymptomatic high risk patients. As well, the study will evaluate the implementation of European recommendation of car-diovascular prevention in high risk patients and will try to optimize their treatment according with the gui-delines of cardiovascular disease prevention (2007).Material and methods: 345 patients (58+ 9 years, 39% men) evaluated at baseline in EUROASPIRE III Roma-nia were included. Inclusion criteria were: asympto-matic high risk patients with antihypertensive and/or hypolipemiant and/or antidiabetic treatment. Exclu-sion criteria were: age over 80 years and atherosclerotic diseases. Th e evaluations (at baseline and another 3 reevaluation in 6 months interval) consists in clini-cal examination (height, weight, waist circumference, blood pressure, heart rate) and paraclinic examination (fasting plasma glucose and HbA1c - in diabetic pa-tients, blood lipids, qualitative/quantitative microalbu-minuria, high sensitive C-reactive protein, breathing CO concentration and ankle-brachial index)

Results and conclusions: Th e results of this study will show us a comprehensive image about cardiovascular risk factors management in asymptomatic high risk patients. Partial results indicate a high prevalence of cardiovascular risk factors: 78% of patients are hyper-tensive, 60% are dyslipidemic and 18,4% are diagnosed with diabetes while 37.9% associates 2 respective 6.15% associates 3 from the previous risk factors. 27.1% from patients have BMI>30 kg/m2 while 51.2% of women and 21% of men have central obesity (waist circumference >80 cm in women and >94 cm in men). Th e prevalence of metabolic syndrome according to IDF criteria is 42% which add a high cardiometabolic risk to these patients. Th e effi ciency of treatment in diabetic patients was poor, just a half of them reached the target of HbA1c (<6.5%) according with current guidelines. Just 13% of patients were active smokers with breathing CO concentration over 10 ppm. Regarding more recent cardiovascular risk factors, infl ammatory syndrome was found in 20% of patients (CRP>5mg/l).Finale results of EUROASPIRE III Romania Follow-up study (July 2009) will show us the level of imple-mentation of the current European guidelines for pri-mary prevention and also they will evaluate the effi -ciency of prevention programmes in clinical practice for redu cing the cardiovascular mortality and morbidity.

151. Infectiile dupa implantul unui dispozitiv antiaritmic-complicatii oricand posibile ? Mirela R. Petre, Mihaela Mihaila, Ion Bostan, Cristian Capraru, Radu CiudinInstitutul de Boli Cardiovasculare “Prof.dr.C.C.Iliescu”, UMF “Carol Davila”- Bucuresti

Tratamentul infectiilor asociate implantari unui dispo-zitiv antiaritmic ramane o provocare.Material si metoda: In acest studiu am analizat tipul, momentul de aparitie si tratamentul complicatiilor infectioase dupa implantul unui dispozitiv antiaritmic la toti pacientii ce au primit aceasta procedura la Insti-tutul de Boli Cardiovasculare “Prof.Dr.C.C.Iliescu”, in intervalul septembrie 1995- aprilie 2008. In aceasta perioada au fost 4900 de implanturi de dispozitiv cardiac. Am inclus 36 pac. si am analizat retrospectiv a datele obtinute din foile de observatie.


Rezultate: In total 36 pac., cu varsta cuprinsa intre 15 si 85 ani (mediana 70,1 ani), 18 pac. de sex masculin (50%), au fost internati cu diagnosticul de infectie aso-ciata unui dispozitiv antiaritmic. Rata de aparitie a infectiilor dupa implantul unui PM/ICD a fost 0,73%. In clinica noastra toti pacientii au primit profi laxie cu antibiotic timp de 3-5 zile postimplant.

Dispozitivele antiaritmice au fost pacemaker de tipul VVI (28 pac.), DDD (3 pac.), AAI (1 pac.) , si respectiv ICD pentru 3 pac. (1 pac. primind IDC+CRT). Indicatia initiala de cardiostimulare a fost: BAV de grad II sau III (61.1%), boala de nod sinusal (27.8%), TV/ FiV (8.3.%), hipersensibilitatea sinus carotidian (2,8%).

Infectiile au aparut dupa implantul primar de pacemaker (25 pac.), repozitionarea sondei (5 pac.), schimbarea generatorului (3 pac.), interventie ptr. hematom local (2 pac). si up-gradarea sistemului (1 pac.). Un debut tardiv al infectiei- dupa 30 zile – au avut 24 pac. (66,6%).

Simptomatologia si semnele clinice au fost: infectia buzunarului/ sondei la 16 pac. (44,4 %), eroziunea buzu narului 14 pac. (38,9 %), endocardita infectioasa asociata dispozitivului la 9 pac. (25%). 3 pac. cu endo cardita aveau si infectie de buzunar/ sonda de stimulare.

La examenul bacteriologic s-au identifi cat: stafi lo co-cul auriu (50%), stafi lococul auriu meticilino-rezistent (21,3%), germeni gram negativ (21,3%), stafi lcocul epi-der midis (7,4%).

Pentru cei 27 pac. cu infectie localizata doar la nivelul buzunarului/ sondei durata tratamentului antibiotic a fost in medie de 10 zile. Explantarea pacemaker-ului s-a realizat la 16 pac., cu reimplantarea unui nou dispozitiv contralateral (11 pac.), profund subpectoral (4 pac.) sau in acelasi loc (1pac.). Mediana duratei de spitalizare a fost de 13,2 zile (3-35 zile). Pe durata urmaririi (482 zile) 6 pac. au avut recaderei.

Pacientii cu endocardita au primit tratament anti-biotic pe o durata medie de 30 zile. Extragerea totala a sistemul de pacing s-a efectuat chirurgical la 5 pac. (4 pac. necesitand valvuloplastie tricuspidiana, iar 1 pac. by-pass aortocoronarian). Generatorul de puls a fost implantat la nivelul peretelui abdominal cu electrozi de stimulare epicardici. In cazul a 2 pac. extragerea sondelor endocavitare s-a facut percutan, prin tractiune manuala. Nu s-au inregistrat complicatii in caz de extractie percutana a sondei.Un pacient a decedat prin sepsis. Mediana duratei de spitalizare a fost de 45 zile (17-90 zile). Pe parcursul monitorizarii ulterioare (210 zile) nu s-au inregistrat recaderi.

Concluzii: 1) Rata de aparitie a infectiilor asociate dispozitivelor

antiaritimice in clinica noastra a fost 0,73%, mult sub cea raportata in literatura de specialitate.

2) Aparitia infectiei este oricand posibila in evolutia pacientilor cu PM/ICD, asociata sau nu procedurii de implant.

3) Tratamentul infectiilor asociate dispozitivelor de pacing este complex, difi cil si individualizat.

Infections post antiarrhythmic devices implant- Always possible ? Mirela R. Petre, Mihaela Mihaila, Ion Bostan,Cristian Capraru, Radu CiudinInstitute of Cardiovascular Diseases « Prof.dr.C.C.Iliescu », UMF “Carol Davila”Bucharest

Treatment of antiarrhythmic devices implant related infections remains always a challenge. Material and method: In this study we have analyzed type, timing and treatment of infectious following antiarrhythmic devices implants in all patients receiving such procedure at Institute of Cardiovascular Diseases “Prof.dr.C.C.Iliescu”, between September 1995- April 2008. In this period there were 4900 cardiac devices implants. We have included 36 patients. It was a retrospective review of the medical records. Results: A total of 36 patients, aged between 15 and 85 years (median 70,1 years), 18 males (50%), were admitted with infection associated to antiarrhythmic devices. Infection occurrence rate in pts with a pace-maker/ICD implant was 0,73%.

All patients have received a prophylactic adminis tra-tion of antibiotics for 3-5 days following there implant procedure.

Antiarrhythmic devices used were pacemakers: VVI (28 pts), DDD (3 pts.), AAI (1 pt.) and ICD for 3 pts. (1 pt. received an ICD+ CRT). Initial pacing indication was: second and third degree AVB (61.1%), sick sinus synd rome (27.8%), TV/VF (8.3%), carotid sinus hyper-sensitivity (2,8%).

Infections occurred post primary implant procedure for 25 pts., lead repositioning for 5 pts., box-change for


POSTER III

3 pts., local hematoma for 2 pts. and system upgrade for 1 pt.

Late onset infection - occurred more that 30 days post implant- in 24 pts. (66,6%).

Clinical signs and symptoms observed were pocket/ lead infection for 16 pts. (44,4 %), pocket erosion for 14 pts.(38,9 %), device-related endocarditis in 9 pts. (25%). 3 pts with endocarditis also had pocket/ lead infection. Th e microbiology exam has identifi ed: Staphylococcus aureus (50%), MRSA (21,3%), gram-negative bacilli (21,3%) and Staphylococcus epidermitis (7,4%).

For 27 pts. with infection localized only at the pocket/ lead, antibiotic treatment with a median of 10 days was given. Pacemaker removal was underwent in 16 pts. and reimplanting of a new device on the con-tra lteral side (11 pts.), subpectoral (4 pts.) or on the same side (1pt.) was performed. Th e average duration of hospitalization was 13,2 days (3- 35 days). Median follow-up for possible side eff ects was 482 days, 6 pts. having relapse of infection.

Patients with endocarditis were treated with a median of 30 days of antibiotics. Total pacing system removal was done surgically in 5 pts. (4 pts. required a tricuspid valvuloplasty and 1 pt. CABG). Th e pulse generator was placed in an abdominal site with epicardial leads.

2 pts. underwent percutaneous lead extraction with use of manual extraction. Th ere were no complications in the cases of transvenous lead removal. One patient died with sepsis.Th e average duration of hospitalization was 45 days (17-90 days). In the follow-up (210 days), there was no relapse.Conclusions:

1) Th ere was a reduced occurrence rate of antia-rythmic devices related infections in our Institute (0,73%), much lower than in the literature.

2) Occurrence of infection is anytime possibledu ring pacemaker and ICD pts follow-up, implant or non implant related.

3) Treatment of infections caused by pacing devices is complex, diffi cult and individualized.


VARIA I

cinetică parietală şi BNP seric la 24 h (BNP vs. FEVS: R2=0,19; p<0,001 şi BNP vs indexul scorului de cinetică segmentară: R2=0,67; p<0,0001). Mortalitatea la un an de urmărire a fost de 2,3% la această populaţie cu risc scăzut după STEMI (clasa Kilip I, trataţi cu reperfuzie).Concluzie: La pacienţii cu STEMI fără semne de insufi cienţă cardiacă, concentraţia serică de BNP se corelează cu amplitudinea necrozei miocardice. Acest rezultat sugerează că severitatea leziunii ischemice acute este refl ectată şi de nivelul seric al BNP.

153. Evaluarea efectelor acute ale radioterapiei asupra functiei cardiace prin analizadeformarii miocardice lapacientele cu cancer mamar stangR.O. Jurcut1, K. Erven2, J. Ector4, C. Weltens2,W. Van den Bogaert2, H. Wildiers3, J. D’hooge4,F. Rademakers4, J.U.Voigt4

1Clinica de Cardiologie, Institutul de Boli Cardiovascu-lare “Prof.dr.C.C.Iliescu”, Bucuresti, Romania2Departamentul de Oncologie si Radiologie3Departament Oncologie Medicala4Departamentul de Cardiologie, Spitalul Universitarl Gasthuisberg, Leuven, Belgium

Obiectiv: Radioterapia in cancerul mamar stang poate conduce la disfunctie miocardica pe termen lung. Efec-tele precoce ale acesteia asupra functiei miocardice nu au fost inca evaluate. Imagistica prin Doppler miocardic (IDM) s-a dovedit o metoda sensibila pentru cuantifi care modifi carilor subclinice ale functiei miocardice. Acest studiu isi propune evaluarea modifi carilor incipiente ale functiei miocardice regionale induse de radioterapie.Metode: Au fost examinate 20 de femei (varsta 55,3±13,2 ani) cu cancer mamar stang. Toate pacientele au primit radioterapie la nivel mamar cu unde fotonice

152. Corelaţia dintre concentraţia serică a BNP şi extensia necrozei miocardice în STEMIBălănescu Ş., Scafa Udrişte A., Constantinescu D., Onuţ R., Găinoiu E., Fruntelată A., Dan M., Teodor-escu C., Tatu-Chiţoiu G., Dorobanţu M.Clinica de Medicină Internă şi Cardiologie, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti

Scop: Am determinat relaţia dintre nivelul seric al BNP şi amploarea necrozei miocardice la pacienţii (pts) cu infarct miocardic acut cu supradenivelare de segment ST (STEMI).Metode: Am înrolat 88 pts (78 bărbaţi, 88,6%) în vârstă de 51,6+/-11 ani cu STEMI internaţi in primele 12 h de la debutul durerii. Au fost selectaţi numai pts care aveau clasa Killip I la internare şi nu aveau istoric de insufi cienţă cardiacă. Toţi pacienţii au primit tratament de reperfuzie prin tromboliza (n=45; 51,1%) sau angioplastie primară (n=43; 48,9%). Fracţia de ejecţie (FEVS) măsurată la internare înainte de administrarea oricărei terapii de reperfuzie a fost de 45,8+/-7,1%. Concentraţia serică a BNP a fost măsurată la internare, la 24h şi la 30 zile de la debutul IMA. CK şi CK-MB au fost apreciate la fi ecrae 6h ptr 3 zile, în timp ce mioglobina şi troponina I (TnI) au fost determinate la intrare şi la 24h. Reperfuzia miocardică apreciată prin reducerea supradenivelării segmentului ST cu >50% (pe lângă criteriile angiografi ce utilizate la cei care au suferit PCI primară) a fost observată la 72 pts (81,8%).Rezultate: Concentraţia BNP seric s-a corela cu nivelul plasmatic al TnI, mioglobinei, CK şi CK-MB încă de la intrare, în primele 12 h de la debutul simptomelor. Corelaţia cea mai puternică s-a remarcat pentru valorile serice determinate la 24 h: BNP vs. TnI (R2=0,59; p<0.001; CI 95%=9,03-13,05) şi BNP vs. mioglobina (R2=0,55; p<0,001; CI 95%=0,79-1,2). Valoarea BNP la 24 h s-a corelat cu amploarea necrozei miocardice exprimată prin creşterea maximă a CK (R2=0,56; p<0,001; CI 95%=0,05-0,07) şi a CK-MB (R2=0,58; p<0,001; CI 95%=0,43-0,63). S-a remarcat o corelaţie strânsă între valoarea FE a VS, indexul scorului de


VARIA I

tangentiale sau la nivel toracic cu campuri electronice directe. Doza totala a fost de 50 Gy in 25 de fractiuni. La 12 paciente, nodulii limfatici interni mamari si supraclaviculari mediali au fost de asemenea iradiati. Pe baza histogramelor de doza-volum, doza medie la nivelul cordului a fost de 5,9±4,2 Gy. Au fost deter-minate valorile vitezei (V), strain rate-ului (SR) si strain-ului (S) maxim sistolic la nivelul celor 18 seg-mente ale ventricului stang (VS)(6 bazale, 6 medii si 6 apicale). Doza cumulata de radiatii la nivelul fi ecarui seg ment miocardic a fost calculata pe baza unui volum 3D specifi c fi ecarei paciente obtinut pe baza datelor de computer tomograf utilizate pentru planifi carea trata-mentului.Rezultate: Datele conventionale si IDM au fost obtinute la toate pacientele inainte si dupa radioterapie. Pe baza datelor de planifi care ale radioterapiei, 163 (45,2%) segmente ale VS au fost incluse in campul de radioterapie, cu o medie de 8±3 segmente per pacienta (limite 3-18). Dimensiunile VS, fractia de ejectie, excursia sistolica a inelului mitral si parametrii conventionali ai functie diastolice nu s-au modifi cat dupa radioterapie. Pe de alta parte, o reducere semnifi cativa a S (de la -21.3±6.6% la -18.4±7.0%, p<0.001) si a SR (de la -1.40±0.46s-1 la -1.23±0.39s-1, p<0.001) a fost evidentiata la nivelul segmentelor miocardice ce au primi o doza cumulativa mai mare de 5 Gy, dar nu si la nivelul celorlalte seg-mente (-22.2±6.3% la -21.0±6.1% si -1.43±0.37s-1 la -1.38±0.33s-1, amandoua NS).Concluzii: Spre deosebire de evaluarea ecocardiografi ca conventionala, s-a evidentiat o reducere a parametrilor de deformare miocardica imediat dupa incetarea radio-terapiei pentru cancer mamar stang. Sunt necesare stu-dii pentru evaluarea relatiei dintre aceste modifi cari pre-coce si disfunctia miocardica pe termen lung.

Acute radiation effects oncardiac function detected by strain rate imaging inleft-breast cancer patientsR.O. Jurcut1, K. Erven2, J. Ector4, C. Weltens2,W. Van den Bogaert2, H. Wildiers3, J. D’hooge4,F. Rademakers4, J.U.Voigt4

1Deparment of Cardiology, Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest, Romania2Department of Radiation Oncology3Department of Medical Oncology4Deparment of Cardiology, University Hospital Gast-huisberg, Leuven, Belgium

Purpose: Radiotherapy for left -sided breast cancer can be associated with long-term cardiac dysfunction. Early eff ects on myocardial function have not yet been described. Doppler Myocardial Imaging (DMI) has been shown to be a sensitive echocardiographic tool for quantifying subtle changes in regional cardiac function. Th is study investigates the occurrence of early radiation-induced changes in regional cardiac function using DMI.Methods: We examined 20 women (age 55.3±13.2 years) with left -sided breast cancer. All patients received radiotherapy to the breast or chest wall by respectively tangential photon beams or direct electron fi elds. Dose prescription was 50 Gy in 25 fractions. In 12 patients, the internal mammary and medial supraclavicular lymph nodes were also irradiated.Based on the dose-volume histograms, the mean heart dose was 5.9±4.2 Gy. Standard echocardiography and DMI data were obtained before and aft er radiotherapy. Peak systolic longitudinal velocity (V), strain rate (SR) and strain (S) were measured in all patients for the 18 (6 basal, 6 mid and 6 apical) left ventricular (LV) segments. For each patient, the cumulative radiation dose to the diff erent myocardial segments was calculated using a patient-specifi c 3D cardiac volume obtained from the treatment planning computer tomography datasets.Results: Conventional and DMI data could be obtained in all patients before and aft er radiotherapy. Based on the radiotherapy planning data, 163 (45.2%) LV myo car-dial segments were included in the radiotherapy fi eld, with an average of 8±3 segments/patient (limits 3-18). LV dimensions, ejection fraction, mitral annulus plane systolic excursion and conventional parameters of

VARIA I Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

diastolic function did not change aft er radiotherapy. In contrast, a signifi cant reduction in S (from -21.3±6.6% to -18.4±7.0%, p<0.001) and SR (from -1.40±0.46s-1 to -1.23±0.39s-1, p<0.001) was found aft er treatment at the level of myocardial segments irradiated with a cumulative dose above 5 Gy, but not in the other segments (-22.2±6.3% to -21.0±6.1% and -1.43±0.37s-1 to -1.38±0.33s-1, respectively, both NS). Conclusions: In contrast to conventional echocardio-graphy, myocardial deformation parameters allowed the detection of regional decrease in myocardial defor-mation immediately aft er the end of radiotherapy for left breast cancer. Further follow up is ongoing to assess the relation between these early changes and long term dysfunction.

154. Modificari ale functieidiastolice si deformariimiocardice asociate cunivelul seric al BNP la pacienti cu functie sistolica aventriculului stang normalaI Craciunescu1, C. Revnic1, M. Serban1, M. Iancu1,D. Muraru1, A. Craciunescu2, V. Uscatescu3, R. Jurcut1, B A. Popescu1, C. Ginghina1

1Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”2Spitalul Clinic Colentina3Institutul Clinic Fundeni

Peptidul natriuretic tip B (BNP) reprezinta nu numai un puternic factor de prognostic cardiovascular, dar si un marker de insufi cienta cardiaca (IC).Obiectiv: Scopul studiului este de a identifi ca modifi -carile nivelelor serice de BNP la pacienti cu functie sistolica normala a ventriculului stang (VS) si fara insu-fi cienta cardiaca clinic manifesta.Metoda: Am analizat 24 de pacienti cu boala coro na-riana ischemica, confi rmata prin coronarografi e, fara IC clinica si cu fractie de ejectie a VS (FE-VS) normala (FE-VS ≥50%). S-au dozat nivelele serice ale BNP la toti pacientii, la momentul efectuarii ecocardiografi ei. Pa-cientii au fost investigati prin ecocardiografi e standard

si 2D strain imaging. FE-VS a fost calculata prin metoda Simpson. Au fost evaluati urmatorii parametri ai functiei diastolice: velocitatea de propagare a fl uxului prin valva mitrala la mod M color (Vp), raportul E/A la nivelul valvei mitrale si timpul de decelerare a undei E (TDE), velocitatea miocardica septala diastolica pre-coce (Em) si raportul E/Em. Analiza 2D strain a fost efec tuata offl ine cu un soft ware dedicat (ECHOPAC) pe imagini achizitionate din 3 sectiuni parasternale (ax scurt la nivelul valvei mitrale, muschilor papilari si api cal) si 3 sectiuni longitudinale (apical 4-camere, 2-camere si 3-camere). S-au calculat strain global (S) si strain rate global (SR) longitudinal (L), circumferential (C) si radial (R) prin media valorilor segmentare.Rezultate: Valoarea medie a BNP seric a fost de 169 pg/ml. Nivelul seric al BNP s-a corelat cu FE-VS (r=-0.51, p=0.02) si strainul longitudinal global (r= -0.54, p=0.01). Nu s-au inregistrat asocieri semnifi cative statistic intre nivelul seric de BNP si S circumferential sau radial, si nici cu SR longitudinal, radial sau circumferential. BNP nu s-a corelat cu valorile E mitral, Em si Vp, dar s-a corelat cu E/Em si E/Vp (r=0.41, p=0.04; respectiv, r=0.39, p=0.047). Nu au existat corelatii semnifi cative intre nivelul seric al BNP si aria atriului stang, volumele end-diastolice si end-sistolice ale VS. 11 pacienti din grupul de studiu au avut istoric de infarct miocardic mai vechi de o luna. Corelatia a fost mai puternica intre BNP si SL global la pacientii cu infarct miocardic (BNP mediu 250.0 pg/ml, SL global mediu – 13.31%, r= -0.65) in comparatie cu pacientii fara infarct miocardic (BNP mediu 110.36 pg/ml, SL global mediu -15.2%, r= -0.41).Concluzie: Valorile serice ale BNP se coreleaza cu FE-VS, strainul longitudinal global si parametri de functie diastolica la pacientii cu FE-VS prezervata si fara IC clinic manifesta.


VARIA I

Changes in diastolic function and myocardial deformation associated with serum levels of BNP in patients with preserved systolic left ventricle functionI Craciunescu1, C. Revnic1, M. Serban1, M. Iancu1,D. Muraru1, A. Craciunescu2, V. Uscatescu3, R. Jurcut1, B A. Popescu1, C. Ginghina1

1Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”2Spitalul Clinic Colentina3Institutul Clinic Fundeni

Background: B-type natriuretic peptide (BNP) repre-sents not only a powerful predictor for cardiovascular outcome, but also a marker of heart failure (HF). Purpose: To investigate the signifi cance of changes in BNP levels in patients (pts) with normal left ventricular (LV) systolic function and without clinical HF. Methods: We analyzed 24 patients with coronary artery disease confi rmed by angiography, without clinical HF and normal left ventricle ejection fraction (LV-EF ≥50%). Serum levels of BNP, drawn at the time of echo-cardiography, were available for all pts. Standard echo-cardiography and 2D strain were performed. LVEF was calculated by Simpson’s method. Diastolic function para meters were evaluated: color M-mode Doppler fl ow velocity propagation (Vp), mitral E/A ratio and E-wave decelaration time (EDT), early diastolic myocardial velocity at the septal site (Em), as well as the E/Em ratio. 2D strain analyses were performed on loops acqui red from 3 parasternal short-axis views (mitral valve, papillary muscles and apical levels), as well as on 3 apical views (4-chamber, 2-chamber, long axis). We calcu lated global longitudinal (L), circumferential (C) and radial (R) strain (S) and strain rate (SR) values as the average of segmental values. Results: Mean values of BNP levels was 169 pg/ml. Serum levels of BNP correlated with LVEF (r= - 0.51, p=0.02) and global LS (r= -0.54, p=0.01). Th ere was no correlation between BNP levels and CS or RS, and also longitudinal, circumferential or radial SR. Th ere were no correlations between BNP and mitral E, Em, and Vp, but BNP correlated with E/Em and E/Vp (r=0.41, p=0.04; r=0.39, p=0.047). No signifi cant correlations were found between BNP levels and left atrial area, LV end-diastolic and end-systolic volumes. 11 pts from the

study group had a history of old myocardial infarction (> 1 month). Correlation was stronger between BNP and global LS in patients with myocardial infarction (mean BNP 250.0 pg/ml, mean global LS – 13.31%, r= -0.65), compared to those without previous myocardial infarction (mean BNP 110.36 pg/ml, mean global LS -15.2%, r= -0.41). Conclusion: BNP levels correlate with LVEF, global longi tudinal strain and diastolic function parameters even in pts without clinical HF and with preserved LVEF.

155. Evaluarea functieiventriculului stang la pacienti cu infarct miocardic inantecedente prin strain rate imagingEvaluarea corecta a functiei ventriculului stang (VS) dupa un eveniment coronarian acut este esentiala pen-tru prognosticul si evolutia ulterioara a pacientului. Progresele recente in cuantifi carea functiei VS utilizand metode ecografi ce noi, precum two-dimensional (2D) strain imaging contribuie la o evaluare obiectiva si mai precisa.Obiectiv: Scopul studiului este de a caracteriza functia VS prin parametrii de strain, la pacienti cu infarct mio-cardic (IM) in antecedente si de a-i compara cu para-metrii conventionali de evaluare a functiei VS. Metoda: Au fost evaluati 32 de pacienti cu IM in ante-cedente (varsta medie 57,3±9,1 ani, 27 barbati) utilizand un soft ware dedicat de analiza a strain bidimensional (ECHOPAC). S-au calculat offl ine parametrii de strain (S) si strain rate (SR) radial (R), circumferential (C) si longitudinal (L) pe imagini achizitionate in trei sectiu-ni parasternale ax scurt (la nivelul valvei mitrala, al muschilor papilari si la nivel apical) si in trei sectiuni longitudinale (apical 4-camere, 2-camere si 3-camere). Fractia de ejectie a VS (FE-VS) a fost calculata prin meto da Simpson. Indexul de kinetica a peretilor VS (wall motion score index – WMSI) a fost calculat ca medie a scorurilor date de evaluarea estimativa vizuala a kineticii fi ecarui segment al VS. Rezultate: Valorile medii pentru FE-VS si WMSI au fost 51,5± 9.5% si, respectiv, 1.88 ± 0.7. FE-VS s-a corelat cu S longitudinal (r=0.48, p=0.004) si SR longitudinal


(r=0.45, p=0.007), precum si cu S circumferential (r=0.33, p=0.03) si SR circumferential (r=0.31 p=0.04). Asocierea intre FE-VS si S si SR radial nu a atins semni-fi catia statistica. Tabelul integreaza valorile medii ale SL, SR-L, SC, SR-C, SR, SR-R in segmentele normokinetice, hipokinetice, akinetice si diskinetice. Doar S si SR longi-tudinal si circumferential au diferit semnifi cativ intre grupe, in timp ce diferentele de S si SR radial nu au fost semnifi cative statistic.

SL SR-L SC SR-C SR SR-RSegm. normokinetice -16.9892 -1.1081 -18.57 -1.41 33.36 1.77

Segm. hipokinetice -16.3478 -.9978 -16.02 -1.35 40.45 1.99

Segm. akinetice -15.2806 -.9890 -13.05 -1.30 30.36 1.76Segm. diskinetice -4.1120 -.3800 -11.15 -1.20 25.96 1.65

p-value (ANOVA) 0.000 0.002 0.003 0.03 0.13 0.31

Concluzie: Evaluarea vizuala a kineticii parietale este bazata mai mult pe magnitudinea miscarii miocardice si mai putin pe ingrosarea parietala, astfel ca modifi carile de deformare in sens radial pot fi subestimate. Corelatia intre FE-VS si strainul longitudinal, precum si lipsa unei asocieri semnifi cative cu strainul radial refl ecta importanta crescuta a straturilor longitudinale in func-tia globala a VS, precum si cresterea compensatorie a functiei radiale, consecutiv afectarii ischemice a func-tiei longitudinale.

Characterization of left ventric-ular function in patients with previous myocardial infarction by strain rate imagingAccurate assessment of left ventricular (LV) function aft er a coronary event is essential for patient mana ge-ment. Recent advances in quantifi cation of LV function using advanced echocardiographic metho ds such as 2D strain imaging contribute to a more precise and objective evaluation.Purpose: To characterize LV strain parameters in pa-tients (pts) with previous myocardial infarction (MI) and to compare them with conventional parameters of LV systolic function. Methods: We evaluated 32 pts with previous MI (age 57.3 ± 9.1 y; 27 men) using dedicated 2D strain soft ware

(ECHOPAC) to calculate radial (R), longitudinal (L) and circumferential (C) strain (S) and strain rate (SR) in 3 apical views and 3 short axis views. LVEF was calculated by Simpson’s method. Wall motion score index (WMSI) was calculated as the average of scores assigned by visual assessment to every LV segment. Results: Mean values for LVEF and WMSI in the study group were 51.5 ± 9.5% and 1.88 ± 0.7, respectively. LVEF correlated with longitudinal S and SR (r=0.48, p=0.004; r=0.45, p=0.007 respectively) and with circum-ferential S and SR (r=0.33, p=0.03; r=0.31 p=0.04 respectively). Correlations between LVEF and RS and R-SR did not reach statistical signifi cance. Th e table summarizes mean values of LS and L-SR, CS and C-SR, RS and R-SR in normokinetic, hypokinetic, akinetic and dyskinetic segments. Only longitudinal and circumferential S and SR diff er signifi cantly between groups, while RS and R-SR did not. Conclusion: Visual assessment of wall kinetics is based more on the magnitude of myocardial movement and less on that of wall thickening, therefore deformation changes in the radial direction may be underestimated. Th e correlation between LV-EF and LS, as well as the lack of association with RS, may refl ect the higher importance of longitudinal layers in global LV systolic function and consecutive raising in radial function, compensatory to ischemic longitudinal dysfunction.

LS L-SR CS C-SR RS R-SRNormokinetic -16.9892 -1.1081 -18.57 -1.41 33.36 1.77Hypokinetic -16.3478 -.9978 -16.02 -1.35 40.45 1.99Akinetic -15.2806 -.9890 -13.05 -1.30 30.36 1.76Diskinetic -4.1120 -.3800 -11.15 -1.20 25.96 1.65p-value (ANOVA) 0.000 0.002 0.003 0.03 0.13 0.31


VARIA I

156. Dissincronismul rotaţiei apicale şi bazale: un posibil mecanism de alterare precoce a funcţiei ventriculare stângi D. Muraru1, B. A. Popescu1,2, A. Teodorescu1,C. C. Beladan1, O. Savu1, C. Ginghină1,2

1Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”, Bucureşti 2Universitatea de Medicină “Carol Davila”, Bucureşti

Premise: Torsiunea şi detorsiunea ventriculului stâng (VS) reprezintă componente importante ale unei per-formanţe cardiace normale. Sincronismul contrac ţiei regionale VS este la fel de important pentru o func ţie cardiacă normală. Datele despre diferenţele de timp între momentul de rotaţie maximă a apexului VS în raport cu cel bazal şi infl uenţa acestora asupra para me-trilor de funcţie VS sunt în prezent limitate.Obiective: Analiza variabilităţii intervalului de timp dintre rotaţia maximă apicală (RAM) şi bazală (RBM) şi evaluarea corelaţiei acesteia cu diverşi parametri de funcţie sistolică şi diastolică VS.Metodă: Au fost înrolaţi consecutiv 60 subiecţi normali (vârsta: 36±12, interval 18-73 ani, 17 bărbaţi). Toţi subiecţii au fost supuşi unei examinări ecocardiografi ce complete, incluzând secţiuni de ax scurt VS la nivel apical şi bazal pentru evaluarea rotaţiei VS. Torsiunea VS (torVS) a fost defi nită ca diferenta maximă între unghiurile de rotaţie la nivel apical şi bazal, normalizată la lungimea diastolică a VS. Detorsiunea VS a fost cuantifi cată prin măsurarea velocităţii maxime de detorsiune derivate prin scăderea în fi ecare moment a ratei rotaţiei de la cele două nivele. Au fost măsurate intervalul de la vârful undei R (ECG) la vârful rotaţiei maxime apicale (TRAM) şi bazale (TRBM) şi diferenţa între ele (TAB). Rezultate: Torsiunea VS a fost 18±5°, iar torsiunea nor malizată a fost de 2,4 ± 0,7°/cm. Fracţia de ejecţie VS a fost 62±3%. RAM a fost de 13 ± 5º, în timp ce RBM a fost de -6 ± 3º. TRAM a fost de 331±38 ms iar TRBM a fost de 332±49 ms. Diferenţa medie între cele două intervale de timp a fost de 35±32 ms. Douăzeci şi patru de subiecţi (40%, grupul 1) au avut o diferenţă semni fi cativă de timp între RAM şi RBM (≥35 ms). Evalua rea comparativă a celor două grupuri, grupul 1 (TAB≥35 ms) şi grupul 2 (TAB<35 ms, 36 subiecţi) a arătat o reducere semnifi cativă a torsiunii VS (p=0,02)

şi a detorsiunii VS (p=0,03) în grupul 1. Mai mult, au existat diferenţe semnifi cative în privinţa parametrilor de funcţie diastolică între cele două grupuri (velocitatea de propagare a fl uxului -Vp a fost redusă şi raportul E/Vp crescut în grupul 1, p=0,008 pentru ambele; timpul de decelerare a undei E a fost mai lung în grupul 1, p=0,003). Intre cele două loturi nu au existat diferenţe semnifi cative de vârstă, frecvenţă cardiacă, FEVS, volume şi masă VS şi RAM (p>0,20 pentru toate), deşi RBM a fost mai mică în grupul 1 (p=0,02). A existat o tendinţă la atingerea torsiunii maxime VS dupa închiderea valvei aortice (p=0,05) în grupul 1. Dife renţele menţionate între cele două grupuri s-au menţinut şi când TAB a fost corectat la RR (ECG). Concluzii: O diferenţă de timp crescută între atin ge-rea rotaţiei maxime apicale şi bazale infl uenţează per-formanţa sistolică şi diastolică a VS. Pierderea sincro-nismului apico-bazal al rotaţiei VS poate repre zenta un mecanism de alterare precoce a funcţiei ventriculare stângi.

Differences in timing of peak apical and basal rotation: a possible mechanism for early alterations in left ventricular mechanicsD. Muraru1, B. A. Popescu1,2, A. Teodorescu1,C. C. Beladan1, O. Savu1, C. Ginghină1,2

1Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest, Roma-nia 2Carol Davila University of Medicine, Bucharest, Roma-nia

Background: Left ventricular (LV) twisting and unt-wisting are important components of normal cardiac per formance. Synchronicity of regional LV contraction is also important for normal cardiac function. Limited information exists regarding the apex vs base diff erence in rotational timing and its infl uence on cardiac func-tion parameters.Purpose: To analyze the heterogeneity in timing of peak apical rotation (PAR) relative to peak basal rotation (PBR) and to assess its correlation with parameters of LV systolic and diastolic function.


Methods: Sixty normal subjects were consecutively en rolled (age: 36±12, range 18-73 years, 17 men). A com prehensive echocardiogram was performed in all, including parasternal basal and apical LV short-axis views to assess rotation at each level. LV torsion (LVtor) was defi ned as the peak diff erence between rotation angles at the apex and base, normalized for LV diastolic longitudinal length. LV untwisting was quantifi ed by measuring peak untwisting velocity derived by subtracting rotation rates at both planes for each time point. Time intervals from peak R wave (ECG) to PAR (TTPAR) and PBR (TTPBR) and the diff erence between them (TAB) were also measured.Results: LVtor was 18±5° and normalized LVtor was 2.4 ± 0.7°/cm. LV ejection fraction (EF) was 62±3%. PAR was 13 ± 5°, while PBR was -6 ± 3°. TTPAR was 331±38 ms and TTPBR was 332±49 ms. Mean time diff erence between TTPAR and TTPBR was 35±32 ms. 24 subjects (40%, group 1) had a signifi cant time diff erence between PAR and PBR (≥35 ms). Comparative evaluation between group 1 (TAB≥35 ms) and group 2 (TAB<35 ms, 36 subjects) showed signifi cantly reduced LVtor (p=0.02) and untwisting (p=0.03) in group 1. In addition, signifi cant diff erences regarding diastolic function indices were found between groups (fl ow velocity propagation Vp was lower and E/Vp ratio was higher in group 1, p=0.008 for both; E-wave deceleration time was longer in group 1, p=0.003). Of note, there were no diff erences between groups in age, heart rate, LVEF, LV volumes and LV mass or PAR (p>0.20 for all), yet PBR was lower in group 1 (p=0.02). LV torsion tended to peak aft er aortic valve closure in group 1 (p=0.05). All of the above diff erences between groups held also true when the TAB corrected to the RR interval (ECG) was used in analyses.Conclusions: Increased time diff erence between peak apical and peak basal rotation infl uences both systolic and diastolic LV performance. Loss of synchronicity in apical-basal rotation may be a mechanism for early alterations in LV mechanics.


VARIA II

E/Vp (1,7±6 vs 1,9±5, p=0,5). Prevalenţa blocului de ramură stângă nu a fost semnifi cativ diferită între grupuri. Volumele telesistolic (58±23 ml/m2 vs 114±55 ml/m2, p=0,006) şi telediastolic VS (85±23 ml/m2 vs 156±77 ml/m2 p=0,036) au fost semnifi cativ mai mari în grupul 2. Diametrul maxim latero-septal al VS, mă-surat în telediastolă din secţiunea apical 4 camere (ca măsură a sfericităţii cavităţii) a fost semnifi cativ mai mare în grupul 2 (30±5 mm/m2 vs 38±10 mm/m2, p=0,014). Fracţia de scurtare VS a fost semnifi cativ mai mică (18±7% vs 12±2%, p=0,007), în timp ce fracţia de ejec ţie VS şi strain-ul global longitudinal au fost doar uşor scăzute în grupul 2 (32±12% vs 26±6%; -11±4 vs -7±2, p=0,08 pentru ambele).Concluzii: Rotaţia apicală inversată observată la pacien-ţii cu CMDNI se asociază cu remodelare VS marcată (dimensiuni şi formă) şi reducere importantă a funcţiei sistolice VS. STE permite evaluarea rotaţiei şi torsiunii VS, facilitând studierea mecanismelor disfuncţiei VS la pacienţii cu CMDNI.

Left ventricular rotation and torsion in patients with dilated cardiomyopathy: could left ventricular remodeling explain changes in torsional dynamics? B. A. Popescu1,2, C. C. Beladan2, A. Teodorescu2,D. Muraru2, D. Deleanu2, F. Antonini-Canterin3,G. L. Nicolosi3, C. Ginghină1,2

1Carol Davila University of Medicine, Bucharest,Romania2Institute of Cardiovascular Diseases, Bucharest,Romania3A.R.C., A.O. Santa Maria degli Angeli, Pordenone, Italy

Background: During systole, the apex of the left ventricle (LV) rotates counterclockwise (when viewed from the apex), whereas the base rotates clockwise, creating a torsional deformation of the LV, due to the

157. Influenţa remodelării ventriculare asupra rotaţiei şi torsiunii ventriculare stângi la pacienţii cu cardiomiopatie dilatativă non-ischemicăB. A. Popescu1,2, C. C. Beladan2, A. Teodorescu2,D. Muraru2, D. Deleanu2, F. Antonini-Canterin3,G. L. Nicolosi3, C. Ginghină1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti2Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C. C. Iliescu”, Bucureşti3A.R.C., A.O. “Santa Maria degli Angeli”, Pordenone, Italia

Premise: Contracţia sistolică a fi brelor miocardice orien-tate helicoidal determină rotaţia antiorară a apexului şi rotaţia orară a bazei (privite dinspre apex), generând mişcarea de torsiune. Dilatarea ventriculară stângă (VS) conduce la orizontalizarea fi brelor musculare obli-ce, infl uenţând, cel puţin teoretic, torsiunea VS.Scop: Evaluarea rotaţiei şi torsiunii VS şi a relaţiei dintre parametrii de torsiune şi de remodelare VS la pacienţii cu cardiomiopatie dilatativă non-ischemică (CMDNI), cu ajutorul ecocardiografi ei speckle-tracking (STE).Metodă: Au fost înrolaţi prospectiv 27 de pacienţi con-secutivi cu istoric documentat de CMDNI (49±14 ani, 22 bărbaţi). Toţi pacienţii au fost supuşi unei examinări ecocardiografi ce complete. Au fost achiziţionate sec-ţiu ni de ax scurt la nivelul bazei şi apexului VS în sco pul cuantifi cării rotaţiei VS cu ajutorul unui soft -ware dedicat (2D strain, EchoPac). Strain-ul global longi tudinal a fost evaluat din secţiuni apicale (4, 3, 2 camere) cu ajutorul STE.Rezultate: Au fost identifi cate 2 tipuri de rotaţie apicală şi au fost constituite 2 grupuri de studiu: grupul 1 (rotaţie apicală orientată normal, 11 pacienţi) şi grupul 2 (rotaţie apicală inversată, 16 pacienţi). Nu au existat diferenţe semnifi cative între grupuri în ceea ce priveşte vârsta (p=0,2), suprafaţa corporală (BSA, p=0,4), clasa NYHA (p=0,6), raportul E/E’ (14±7 vs 17±9, p=0,3), velocitatea de propagare a fl uxului transmitral Vp (p=0,3), raportul

VARIA II Revista Română de Cardiologie, Vol. XXIIISuplimentul A, 2008

helically oriented myofi bers. As the LV dilates, the orien-tation of the oblique fi bers changes to a more transverse direction, which may cause alterations in LV torsion.Purpose: To assess LV rotation and torsion and the rela tionships between LV torsion parameters and LV remo deling in pts with non-ischemic dilated cardio-myo pathy (NIDCM), using Speckle Tracking Echo car-dio graphy (STE).Methods: Twenty-seven consecutive patients (pts) with NIDCM (age: 49±14 years, 22 men) were prospectively en rolled. A documented history of NIDCM was avai-lable in all pts. A comprehensive echocardiogram was per formed in all. Th e parasternal basal and apical short-axis planes were recorded to quantify basal and api cal LV rotation using a commercially available STE soft ware (2D strain, EchoPac). Global longitudinal strain was assessed from apical views (4-, 2-chamber, and long-axis) by STE.Results: We found 2 patterns of LV apical rotation and formed 2 groups accordingly: group 1 (normally dire-cted apical rotation, 11 pts), and group 2 (reversed apical rotation, 16 pts). Th ere were no diff erences between groups regarding age (p=0.2), body surface area (BSA, p=0.4), NYHA class (p=0.6), E/E’ ratio (14±7 vs 17±9, p=0.3), fl ow velocity propagation Vp (p=0.3), E/Vp ratio (1.7±6 vs 1.9±5, p=0.5). Th e prevalence of left bundle branch block was not signifi cantly diff erent between grou ps. LV end-systolic (58±23 ml/m2 vs 114±55 ml/m2, p=0.006) and end-diastolic volumes (85±23 ml/m2 vs 156±77 ml/m2 p=0.036) were higher in group 2. LV maximal septal-lateral diameter, measured at end-dias-tole from the apical 4-chamber view (as a measure of cavi ty sphericity) was also increased in group 2 (30±5 mm/m2 vs 38±10 mm/m2, p=0.014). LV fractional shortening was signifi cantly lower (18±7% vs 12±2%, p=0.007), while LVEF and global longitudinal strain were marginally lower in group 2 (32±12% vs 26±6%; -11±4 vs -7±2, p=0.08 for both).Conclusions: Reversed apical rotation observed in pts with NIDCM is associated with marked LV remodeling (size, shape) and marked reduction in parameters of LV systolic function. STE allows assessment of LV rota tion and torsion, facilitating new insights into the mechanisms of LV dysfunction in the setting of NIDCM.

158. Modificarea prevalenţei factorilor de risccardiovascular prin programul comprehensiv de recuperare la pacienţii protezaţi aortic cu şi fără by- pass aorto-coronarianMaria Rada1, Dana Velimirovici1,2,Delia Berceanu Vaduva1, Simona Dragan1,2, D. Gaita1,2, Adriana Schnabel3, D.M. Duda Seiman4,Georgiana Mancas1, Silvia Mancas1,2

1Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş”2Institutul de Boli Cardiovasculare3Spitalul Clinic Municipal, Timişoara, România

Scop: stabilirea impactului programului comprehensiv de recuperare cardiovasculară asupra prevalenţei facto-rilor de risc cardiovascular la pacienţii cu proteză aortică cu şi fără by-pass aorto-coronarian concomitent.Material şi metodă: au fost incluşi în studiu 96 pa-cien ţi din care 76 au fost protezaţi aortic (grupa A), iar 20 au necesitat pe lângă înlocuirea valvei aortice şi revascularizare miocardică prin by-pass aorto-coro-narian (grupa B). La lotul studiat se remarcă predo-minenţa sexului masculin (63,54%), iar vârsta medie a pacienţilor a fost 68±7ani. Am studiat prevalenţa fac to-rilor de risc cardiovascular: TA ≥140/90 mmHg, IMC ≥30 kg/m2, CT ≥200 mg/dl, diabet zaharat tip 2, con-diţia de fumător şi ex fumător. Faza II a programului de recu perare cardiovasculară, în care antrenamentul fi zic deţine un rol important, a avut o durată de 12 săptă-mâni, din care primele 2 săptămâni în spital cu şedinţe zilnice (30 min/zi) şi următoarele 10 săptămâni în ambu lator, 3 şedinţe/săptămână (30 min/şedinţă), cu inten sitate de 70-80% din frecvenţa cardiacă maximă atinsă la testul de efort. Ulterior (faza III) s-a insistat asupra şedinţelor de mers pe jos. S-a urmărit efi cienţa măsu rilor de prevenţie secundară prin evaluarea preva-lenţei factorilor de risc la 6 luni postoperator. Prelu-crarea statistică: media± deviaţie standard, % lot, testul t nepereche.Rezultate: studiul demonstrează că pacienţii valvulari aortici şi cu boală coronariană asociată (grupa B) au o prevalenţă mai crescută a factorilor de risc studiaţi comparativ cu pacienţii grupei A. La 6 luni de la randomizare prevalenţa hipercolesterolemiei a scăzut de la 40% la 23,52% (p<0,001) la grupa B, comparativ


VARIA II

cu grupa A (de la 28,94% la 18,30%, p<0,005). După 6 luni de randomizare prevalenţa fumătorilor activi a fost de 21,12% la grupa A versus 11,76% la grupa B. Se remarcă o scădere statistic semnifi cativă a prevalenţei fumatului la ambele grupe având în vedere că la includere în studiu prevalenţa fumătorilor activi a fost de 32,89% la grupa A şi de 35% la grupa B.Concluzii: leziunea valvulară aortică asociată cu boală coronariană se însoţeşte de o prevalenţă mai înaltă a factorilor de risc cardiovasculari comparativ leziunea valvulară aortică izolată. Hipertensiunea arterială, hiper colesterolemia şi fumatul, prin prevalenţă, modi-fi că riscul cardiovascular al valvulopatiilor aortice. Pro-gramul comprehensiv de recuperare a determinat o ame liorare a prevalenţei factorilor majori de risc cardio-vascular.

Amelioration of cardiovascular risk through comprehensive cardiac rehabilitation program in patients with aortic valve replacement with and without CABGMaria Rada1, Dana Velimirovici1,2,Delia Berceanu Vaduva1, Simona Dragan1,2, D. Gaita1,2, Adriana Schnabel3, D.M. Duda Seiman4,Georgiana Mancas1, Silvia Mancas1,2

1University of Medicine and Pharmacy Victor Babes2Institute Of Cardiovascular Diseases3Municipal Clinical Hospital, Timisoara, Romania

Objective: to establish the impact of comprehensive cardiovascular rehabilitation program on prevalence of risk factors in patients with aortic valve replacement with and without associated CABG.Methods and materials: 96 patients where included in the study, from which 76 with aortic valve replacement (group A) and 20 with aortic valve replacement and associated CABG (group B). Th e prevalence of man was 63.54% and the average age was 68±7 years. We studie the prevalence of the following cardiovascular risk factors: BP ≥140/90 mmHg, BMI ≥30kg/m2, TC ≥200 mg/dl, type 2 diabetes mellitus, smoking and ex-smoking

con di tion. Phase II of cardiovascular rehabilitation pro gram emphasizes the importance of safe physical activity and consisted of 12 weeks of exercise training: the fi rst 2 weeks- in hospital with daily sessions (30min/day), and the next 10 weeks -outpatient rehabilitation with three sessions per week (30min/session), with an efort level (target heart rate) between 70-80% from the maximum heart rate achieved during the eff ort test. It subsequently was emphasized the importance of walking sessions (phase III RC). Th e purpose of the study was to determine the eff ectiveness of secondary cardiac prevention programs, by evaluating risk factors prevalence 6 months aft er surgery. Statistical analysis: average ±standard deviation, % lot, student t test.Results: this study demonstrate that aortic valvular patients with associated coronary artery disease (group B), had a higher prevalence of studied risk factors, compared to the A- group. Six months aft er randomization, the prevalence of hypercholesterolemia decrease from 40% to 23,52% (p<0,001) in B- group and from 28,94% to 8,30% ( p<0,005) on A- group, and the prevalence of active smokers was 21,12% on A-group versus 11,76% on B- group. We remark a signifi cant statistical decrease in prevalence of smoking in both groups, considering the prevalence of active smokers of 32,89% in A- group and of 35% in B- group at the time of inclusion.Conclusions: aortic valve lesions associated with co ro nary artery disease have a higher prevalence of car diovascular risk factors than isolated aortic valve lesio ns. Arterial hypertension, hypercholesterolemia and smoking modify through their prevalence the car-dio vas cular risk profi le of patients with aortic valvulo-pathy. Comprehensive cardiovascular rehabili ta tion pro gra ms lead to improvement of major cardio vascular risk factors prevalence.

159. Corelaţii între activitatea AC I din hematii şi valoriletensiunii arterialeAlina Iacobescu, Sorina Magheru, F. MaghiarUniversitatea din Oradea

Introducere: Activatorii AC I cresc valoarea TA, iar inhi bitorii izoenzimei o scad, am studiat existanţa unei posibile corelaţii dintre valorile TA şi activitatea AC I. În


acest sens a fost efectuat un studiu pe un număr relativ mare de pacienţi cu hipertensiune arterială, respectiv pe voluntari cu valori mici ale tensiuni arteriale şi pe voluntari cu valori normale ale tensiunii arteriale.Material şi metodă: Cercetările au fost efectuate in vivo. Am inclus 3 loturi de pacienţi după cum urmează: Lotul A, 200 de voluntari sănătoşi, cu valori ale TA sistolice între 110 şi 140 mmHg şi valori ale TA diastolice între 70 şi 90 mmHg; Lotul B, 200 de pacienţi afl aţi în evidenţă de cel puţin 5 ani pentru hipertensiune arteriala formă moderată sau severă, respectiv cu valori ale TA la debut între 160 şi 200 mmHg TA sistolică respectiv între 100 şi 120 mmHg, afl aţi în evidenţă de cel puţin 5 ani. Lotul C, 200 pacienţi cu valori ale tensiunii arteriale sistolice sub 110 mmHg şi valori ale tensiunii arteriale diastolice sub 70 mmHg. La toţi aceşti pacienţi s-au determinat valorile TA în condiţii standard şi activitatea AC din hematii. Rezultate: La pacienţii din lotul B, valorile activităţii AC I sunt de 3 ori mai mari decât la cei din lotul martor, A, iar la cei cu valori TA mici sunt de 3 ori mai mici comparativ cu lotul martor. În cazul activităţii AC II acest fapt nu este atât de pronunţat, valorile în lotul C fi ind la nivelul a 75% din activitatea lotului martor, iar în lotul pacienţilor hieprtensivi sunt cu 50% mai mari decât în lotul martor. Activitatea AC I la pacienţii hipertensivi este de 0.6, adică de 3 ori valoarea din lotul martor. Creşterea activităţii AC la pacienţii din lotul B s-a produs predominant prin creşterea activităţii AC I. În lotul C, cu valori scăzute ale TA, activitatea AC I este 0.07, de 3 ori mai scăzută decât valoarea medie din lotul martor, si de peste 8 ori mai scăzută decât activitatea AC I din lotul pacienţilor hipertensivi. Activitatea totală a AC la voluntarii din acest lor este 0.75, fi ind de 1.44 ori mai mică decât în lotul martor şi de 2.5 ori mai mică decât în lotul pacienţilor hipertensivi. Scăderea activităţii AC în acest caz s-a produs prin activitatea scăzută a AC I la bolnavii cu TA scăzută.Concluzii: Existenţa corelaţiei între activitatea AC I şi valorile TA sugerează implicaţia AC în modifi cările tensiunii arteriale şi patogeneza HTA, ca şi implicaţia inhibitorilor sau activatorilor enzimei în terapia hiper-tensiunii sau hipotensiunii arteriale.

160. Tulburările decontractilitate miocardicasecundare bolilor inflamatorii pericardice influenţează sau nuhemodinamica si performanta VS?Benedek Imre, Benedek Theodora, Sarbu Alexandru, Chitu Monica, Matei ClaudiaUniversitatea de Medicină şi Farmacie Târgu Mureş- Clinica de Cardiologie Târgu Mureş

Introducere: In pericardite extensia procesului infl a-mator de la nivelul pericardului la miocardul adia cent poate duce la alterarea cineticii parietale, afec tând seg-mente afl ate in contact cu pericardul infl a mat. Ace st studiu utilizează ecocardiografi a 3D compu te r-i za ta pentru a evalua tulburările de cinetica ale mio car-du lui asociate pericarditelor.Material si metode: 15 pacienţi cu pericardita cronica, la care eco 2D a evidenţiat prezenta pericardului ingro-sat (4.2 mm, +/-0.5 mm) si colecţiei pericardice (5.6 mm +/- 3,2 mm), localizata la nivel lateral (7 pac-46.66%), inferior (5 pac-33.33%) si apical (3 pac-20%. S-a efectuat ecocardiografi e 3D cu un aparat Philips 7.500, computerizata pri n prelucrare cu soft ul QLab. Au fost determinate curbele volumetrice ale fi ecărui segment in timpul ciclului cardiac precum si hărţile polare ale timpului scurs de la debutul pana la atingerea contracţiei maxime. Coronarografi a a fost efectuata in 11 cazuri pentru a exclude prezenta bolii coronariene la cazurile cu durere toracica nespecifi ca si modifi cări ECG. Hemodinamica intraventriculara a fost evaluata analizând fl uxurile doppler la 3 nivele (bazal, median si apical ) dea lungul a3 axe. Au fost determinaţi timpii de accelerare precum si timpii de decelerare.Rezultate: tulburările de contractilitate au fost defi -nite ca un aspect plat al curbei volumetrice cu o dife-renţa intre vol maxim si minim sub 3,5ml, precum si întârzierea in creştere contracţiei peste 50 msec Fracţia de ejectie calculata prin eco 3D a fost nomala in toate cazurile, (avg. 53.4% +/- 4.2%). Tulburările de contractilitate au fost localizate la nivelul peretelui lateral in 6 cazuri (40%), inferior in 5 cazuri (33.33%), apical in 3 cazuri (20%) si lateroapical la 1 caz (6,66%), in concordanta cu localizarea pericardului infl amat (p=0.001). Diferenţa de timp intre volumul maxim


VARIA II

si minim din timpul contracţiei a fost de 375 msec in segmentele cu tulburări de cinetica comparativ cu 323 in restul miocardului. (p=0.002). intarzierea in augmentarea contracţiei a fost 57 msec in segmentele cu tulb de cinetica comparativ cu segmentele care se contracta normal. Toţi pacienţii exploraţi invaziv au prezentat coronare normale. Mappingul Doppler nu a evidenţiat modifi cări - scădere a vitezelor de fl ux uniform distribuita - 0.12 msec in zona bazala si 0.13 msec in zona apicala. (p=0.002)Concluzii: extensia procesului infl amator de la peri-card la miocard poate infl uenta contractilitatea mio-cardica, evidenţiata utilizând ecocardiografi a 3D baza-ta pe evaluarea obiectiva-cantitativa a parametrilor de contractilitate. Totuşi acestea nu infl uenţează per for -manta VS exprimata prin fracţia de ejectie si nici para-metrii hemodinamici intracavitari. Studii supli mentare sunt necesare pentru a elucida impactul pro ceselor inlamatorii asupra funcţiei VS.

Myocardial contractilitydisorders caused by pericardial inflammatory diseasesinfluences or not left ventricu-lar haemodynamics andperformance?Benedek Imre, Benedek Theodora, Sarbu Alexandru, Chitu Monica, Matei ClaudiaUniversity of Medicine and Pharmacy-Departament of CardiologyTargu Mures

Introduction: In pericarditis, extension of infl ammatory process from the pericardium to myocardium could lead to alteration of wall motion, involving segments located in contact with the diseased pericardial layer. Th is study use Computerized 3D echocardiography (C3DE) for evaluation of myocardial motion disorder associated with pericarditis.Materials and methods: 15 pts with chronic peri-carditis, in whom 2D echo showed presence of thick pericardium (4.2 mm, +/-0.5 mm) and pericardial fl uid (5.6 mm +/- 3,2 mm), located at the level of lateral (7 pts-46.66%), inferior (5 pts-33.33%) and apical seg-

ments (3 pts-20%). C3DE was performed with Philips 7.500 machine and QLab soft ware. Volumetric curve of each myocardial segment during cardiac cycle and polar map of time delay from onset till the maximum contraction were obtained. Coronarography was perfor-med in 11 cases to exclude presence of CAD in cases with nonspecifi c chest pain and ECG changes. Intracavitar haemodynamics was evaluated using Doppler mapping of fl ow velocities at 3 levels (basal, median and apical) along 3 longitudinal axes, and fl ow acceleration and decelerations were calculated.Results: Contractility disorder (CD) was defi ned as a fl at type of the volumetric curve, with the diff erence between the maximum and minimum volume less than 3.5 ml, and a spot on the time delay polar map located at the same segment, representing a delay in contraction augmentation more than 50 msec. LVEF calculated by C3DE was normal in all cases (avg. 53.4% +/- 4.2%). CD was revealed by C3DE located at the level of lateral segment in 6 cases (40%), inferior in 5 pts (33.33%), apical in 3 pts (20%) and lateroapical in 1 patient (6,66%), in accordance with the location of the pericardial infl ammation (p=0.001). Time diff e-rence between maximum and minimum volume du ring contraction was 375 msec in segments with CD compared with 323 in the rest of the segments (p=0.002). Delay in contraction augmentation was 57 msec in segments with CD compared with normal contracting segments. In all cases coronary angiography showed normal coronary arteries. Doppler mapping of fl ow velocities in the LV cavity showed no perturbance of intracavitary fl ow (gradual decrease of fl ow velocity from basis to apex uniformly distributed on the longitudinal axis — 0.12 msec in the basal half and 0.13 msec in the apical half- p=0.002)Conclusions: Extension of the infl ammatory process from the pericardium to the myocardial layer could infl uence myocardial contractility, which was identifi ed in this study using C3DE, based on objective evaluation and quantifi cation of contractility parameters. However, these did not infl uence LV performanced expressed by LVEF or the intracavitary fl ow hemodynamics. Further studies are required to elucidate the impact of infl ammatory process on LV performance.


161. Estimarea prin vasodilata-tie mediata de flux (FMD) aprognosticului evenimentelor cardiovasculare postoperatoriila pacienţii cu boala arteriala perifericaStoica A1, Uscatescu V2, Constantinescu I2,Ginghina. G1

1Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. CC.Iliescu”2Institutul Clinic Fundeni

Obiectiv: Aprecierea disfunctiei endoteliale prin vaso-dilatatia mediata de fl ux (FMD) la pacienţii operaţi pentru boala arteriala periferica.Material si metoda: Acest studiu a analizat posibili markeri de risc pentru evenimente cardiovasculare la 30 pacienţi programaţi pentru intrerventie chirurgicala de revascularizare vasculara periferica. Factorii de risc analizaţi au fost: disfunctia endoteliala estimata prin vasodilatatia mediata de fl ux (FMD), teste de infl amatie (fi brinogen, număr leucocite), severitatea bolii vasculare periferice evaluata prin indice glezna-brat, factorii de risc clasici ai aterosclerozei (vârsta, fumat, diabet zaharat, hipertensiune arteriala, sindrom metabolic, dislipidemie), fracţia de ejectie a ventriculului stâng ecocardiografi c si tipul intervenţiei chirurgicale. Pacienţii au fost urmăriţi timp de 30 zile postoperator pentru apariţia de evenimente cardiovasculare (deces de cauza cardiovasculara, infarct miocardic, angina instabila, AVC).Rezultate: La cei 30 pacienţi incluşi in studiu s-au efectuat mai multe tipuri de intervenţii: by-pass aorto-bife mural la 9 pacienţi (26,7%), by-pass femuro-popli-teu la 19 pacienţi (63,3%), amputatie la 1 pacient (3,3%) si by-pass axilo-femural la 2 pacienţi (6,7%). S-au produs evenimente cardiovasculare postoperatorii la 3 pacienţi (la 2 pacienţi infarct miocardic si la 1 pacient angina instabila). Valoarea FMD preoperatorie a fost cuprinsa intre 5,26 si 12,5% (valoare medie - 8.34 ± 1.87%;). La pacienţii cu evenimente cardiovasculare FMD a fost semnifi cativ mai mic (6.93 ± 2.65% vs 8.49 ± 1,76% la cei fara evenimente cardiovasculare; p - 0.05), in timp ce vasodilatatia independenta de endo teliu (după administrare de nitroglicerina) a fost

similara la cele doua grupuri (12.74 ± 1.77 % vs 14.08 ± 2.32%). Dintre ceilalţi factori de risc studiaţi, apariţia eveni mentelor cardiovasculare a fost corelata doar cu numărul leucocitelor (121133.3 ± 3917.06 /mm3 la pacienţii cu evenimente cardiovasculare vs 8197.04 ± 1584.52/ mm3 la cei fara evenimente cardiovasculare; p -0.002).Concluzii: Vasodilatatia mediata de fl ux (FMD) este o metoda utila pentru aprecierea preoperatorie a riscului de evenimente cardiovasculare la pacienţii programaţi pentru revascularizare periferica.

Prognosis of postoperativecardiovascular events atpatients with peripheral arterial disease estimated by flowmediated vasodilatation (FMD)Stoica A1, Uscatescu V2, Constantinescu I2,Ginghina. G1

1Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. CC.Iliescu”2Institutul Clinic Fundeni

Objective: Endothelial function assessment by fl ow mediated vasodilatation (FMD) at patients with peri-pheral arterial disease undergoing nonemergent vas-cular surgery.Methods: We studied possible risk markers of post-ope rative cardiovascular events at 30 consecutive pa-tients with peripheral arterial disease proposed for nonemergent vascular surgery. Risk markers inclu ded endothelial function assessed by brachial artery fl ow-mediated dilation (FMD). fi brinogen, white blood cells (WBC), severity of PAD according to ABI, athero-sclerosis risk factors (age, smoking, diabe tes mellitus, hypertension, metabolic syndrome, dyslipi demia), left ventricular systolic function (LVEF), type of surgical intervention. Patients were followed for cardiovascular events (cardiac death, acute myocardial infarction, un-stable angina, stroke) 30 days aft er surgery.Results: A total of 30 patients were included in the study and underwent a vascular intervention, inclu-ding aortobifemoral by-pass - 9 patients (26,7%), femo ral-popliteal by-pass - 19 patients (63,3%), limb


VARIA II

ampu tation - 1 patient (3,3%), axilo-femoral by-pass - 2 patients (6,7%). Th ree patients (9,9%) had post-operative cardiovascular events (myocardial infarction - two patients; unstable angina - one patient). Pre ope-rative endothelium dependent fl ow-mediated dilation was between 5.26 and 12.5 and the mean value was 8.34 ± 1.87%; at the patients with a postoperative cardio-vascular event FMD was signifi cantly lower (6.93 ± 2.65%) than in those without an event (8.49 ± 1,76%; p - 0.05), whereas endothelium-independent vaso dila-tion to nitroglycerin was similar in both groups (12.74 ± 1.77 % vs 14.08 ± 2.32%). Of the other outcome mea-sures studied (age, smoking, diabetes mellitus, hyper-tension, metabolic syndrome, dyslipidemia. WBC counts, fi brinogen, LVEF, type of surgical intervention) cardio vascular events were correlated only with WBC counts (121133.3 ± 3917.06 /mm3 vs 8197.04 ± 1584.52/ mm3; p - 0.002).Conclusions: Flow mediated vasodilatation may be a useful method for postoperative cardiovascular events estimation at patients with peripheral arterial disease undergoing a nonemergent vascular surgery.


INDEX AUTORI | AUTHORS INDEX

Bolog Mihaela 37, 122, 123Bologa Cristina 46 Bolohan M. 103 Bolohan R. 7, 60 Bornoiu Maria-Corina 9 Bostan I. 151 Branea H. 112Brignole M. 82 Bruckner I 8, 87, 93Bubenek S. 147 Bucsa A. 133 Bugiardini R. 3, 136Bulandra Mariana 44 Burducea A. 4Burlacu A. 107, 108

CCalin C. 109Calin Catalina 119, 130Calmac L. 137Calomfi rescu M. 24, 25 Calota A. 37Campeanu A. 103Candea V. 86Capraru C. 26, 151 Carasca E. 79, 80, 81, 82Carp A. 47, 61, 131, 133Cazacu Ramona 74Cebanu M. 51, 67, 146Chebut C. 80Chioncel O. 13, 22, 47, 61, 131, 133Chioncel Valentin 119, 130Chiriac L. 60Chiru Miruna 9Chitu Monica 128, 129, 160Chivu Irina 44Christodorescu Ruxandra 53, 112, 115Cinteza M. 3, 54, 55, 57, 107, 108, 118, 124, 136, 145Ciobanu Andreea 118, 124Ciobanu Lucia 114, 132, 138Ciobanu N. 114, 138Ciocarlie T. 73, 83, 110Ciocârlie Tudor 10 Ciomag Raluca 75Cismaru C.A. 90Cismaru G.L. 90Ciuca A. 6

AAdam F. 75Agoston Coldea Lucia 1Albu M. 37Albulescu A. 48Alexandrescu Adriana 92Alexandru R. 60Ambarus V. 56Andor Minodora 115Andrei Irina Mariella 2, 44Andrei Oana 135, 147Aneida Hodo 33 Antohe Ileana 31 Anton Gabriela 46Antonini-Canterin F. 105, 157Antoniu Flavia 84, 85Apetrei E. 12, 16Arama Laura 48, 139Arsenescu Georgescu Catalina 3, 21,30, 59, 78, 84, 85Artenie Anca 106Artenie R. 45, 106Aursulesei Viviana 11, 31, 32, 66, 68, 69, 70, 71, 72Avram C.A. 97, 150 Avram Rodica 10, 73, 83, 110

BB.A.Popescu 27, 89,105, 154, 155, 156, 157Babeanu Denisa 120 Badea Gabriela 37, 122, 123Badila E. 16, 18, 19, 62Balanescu S. 126, 137, 152Balasanian M. 78Balint M. 10, 73, 110Barbat D. 115Barsan S. 139Bartos D. 16, 18, 19Beladan C.C. 89, 105, 109, 156, 157Belu E. 14, 96, 104Benedek I. 128, 129, 160Benedek Th eodora 128, 129, 160Bengus Monica 22, 147 Berceanu M. 95, 142 Bobescu Elena 4Bodisz G. 15Bogdan E. 43Bogdan Laura 120


INDEX AUTORIAUTHORS INDEX

Ciudin R. 151Ciurea C. 35Cobet V. 132, 138Cobzariu F. 95, 142Cocora M. 53Coman I.M. 135Constantin Catalina 49Constantinescu D. 137, 152Constantinescu I. 161Cornu Nadia 142 Cosa F. 86Costache I. Costache Irina 11, 32, 70, 72, 113Costin S. 132Craciun L. 97, 150 Craciunescu A. 154, 155Craciunescu I. 33, 41, 154, 155Craiu Elvira 3, 136Creih R.M. 111, 135Cristian G. 7, 60Crisu Daniela 31, 65

DDan Ana Maria 83Dan Delia 29 Dan M. 152Darabantiu D. 53, 112, 115Darabont Roxana 62, 113Datcu Georgeta 11, 31, 62, 65, 66, 68, 69, 71Datcu M.D. 11, 31, 32, 65,68, 69, 70, 72, 136David C. 79David Marieta Gabriela 143, 144 Deleanu D. 41, 105, 109, 111, 125, 157Diaconeasa A. 3, 136Diaconescu C. 49 Dimitriu A.G. 28, 117 Dimulescu Doina 48,139Dobreanu D. 23,143, 144Dorgo M. 79, 80, 81Dorobantu Maria 3, 9, 17, 19, 62, 92, 116, 126, 136, 137, 152Dragan Simona 53, 91, 95, 142, 158Dragulescu S.I. 38, 39, 63, 94Duda-Seiman D.M. 142, 158Dumitrascu D.L. 1 Dumitrescu Mihaela 37, 122, 123Dumitrescu N. 92 Dumitru Dafi na 74 Dusa Bianca 4Dusceac D. 103

FFeiler Alina 76, 77Filimon Silvia 20Filipescu Daniela 147 Floares E. 48Florea Liliana 140Florescu Cristina 120Florescu M. 145 Florescu N. 141Floria Mariana 56Fraser Alan 127Frigy A. 26 Fruntelata Ana 9, 137, 152

GGainoiu E. 137, 152Gaita D. 91, 97, 150, 158Gavrila A. 102George Gabriela 2Georgescu T. 21 Gheorghe Gabriela Silvia 44Gheorghiu A. 53Gheorghiu Al. 63, 94Gherasim D. 58, 140Gherghiceanu Mihaela 8Gherghina Alexandra 135 Ghionea M. 135Ghiorghe S. 19,16,18,62Ghiorghiu Ioana 33, 41 Ginghina Carmen 16, 12, 24, 25, 27, 33, 41, 74, 89,102, 105, 109, 111, 140, 149, 154, 155, 156, 157, 161Girleanu Irina 32, 72Giusca S. 74, 149 Goga Cristina 144Gogoasa I. 91Grecu Mihaela 21, 30, 59, 78Greere V. 7, 38, 39Grigore Ileana 34Grigore R. 34Grigorica Lucica 47, 121Gurghean Adriana 87, 93Gyalai I. 115

HHerbots L. 149Hila G. 7 Hirsu M. 89 Hodo A. 41 Homoceanu A. 113Hooge J. D. 149



Hubatsch Mihaela 134Huidu S. 48Huidu Simona 139

IIacobescu Alina 64, 99, 98, 100, 101, 159Iancu Madalina 33, 41, 154, 155Ieremciuc Isabela 116Ilea M. 50Iliescu D 11,65, 70Iliesiu Adriana 2, 44Imre Laszlo Mihaly 134Indries Veronica 7, 60Ingrith Mandric 28Ionescu D.D. 3, 6, 5, 14, 52, 96, 104, 136Ionescu Daniela Simona 45, 106Ionescu Luminita 48, 139Ionescu V. 95, 142Iorgulescu C. 116, 126Iosifescu A 86, 147Istrate Cati 13, 147 Istratoaie O. 6Iurciuc M. 97, 150 Iurciuc S. 97, 150Ivan Viviana 83 Ivanica Alina 63, 94Ivanica G. 63, 94Ivanov Victoria 114, 132, 138

JJamart J. 56Jejeran Dorina 10 Jurcut Ruxandra 33, 74, 102, 149, 153, 154, 155

KKikeli Pal Istvan 134 Kocsis Ildiko 26 Kosaka T 42Kovacs I. 129Kulcsar Iulia 47, 61, 131, 133

LLaky D. 86Lautaru A. 145 Leustean Mihaela B. 7, 60Lighezan D. 53, 112, 115Lionte Catalina 46 Lozba A. 21, 59, 78Luca C.T. 94, 63Luca M.R. 62

MMacarie C. 13, 22, 47, 61, 131, 133, 147Magda Stefania 118, 124Maggi R. 82Magheru Sorina 64, 98, 99, 100, 101, 159Maghiar F. 64, 98, 99, 100, 101, 159Malai Adina 43Malmare Bianca 93Mancas Georgiana 91, 158Mancas Silvia 91, 95, 142, 150, 158Mandric Cristina 28, 117 Manea G. 42Manea Paloma 45 Manescu Mirela 52Manole C. 38, 39, 143Marandiuc Anca 32, 72Margulescu A.D. 54, 55, 57Marin Irina 58, 140Marin Mihaela 135 Marta D.S. 42Matei C. 12, 16Matei Claudia 160Maxim M. 37Meir M.La 56Mihai Mihaela 7, 60Mihaila Mihaela 151 Mihailescu Anca 93 Mihailescu Oana 13, 147Mihut C. 90Militaru C. 6, 52Mincu Dana 119, 130Miron Ingrith 117Miscaliuc I. 7 Mitu F. 40Mitu Magda 40Moga Mariana 83Moga V. 10, 83, 110Moisa Cristina 30 Moldovan H. 86, 147Moldoveanu E. 42Moraru I. 114, 138Moruzi Simona 30 Moscaliuc I. 38, 39Mot S. 125Muraru D. 89, 105, 154, 155, 156, 157Muraru Minerva 93Musetescu Anca 5Musetescu Rodica 14, 96, 102, 104Mustafa R. 6



NNanea T. 44, 103Neagoe G. 38, 39Nechita Eugenia 121 Necula Nadia 133Nicolae Camelia 2Nicoleta Calomfi rescu 24, 25Nicolosi G.L. 105, 157 Niculescu R. 137Nita D. 7, 60

OOlariu C. 3, 136Olinescu R. 103Onut R. 137Onut R. 152Orosan R. 38, 39Ouatu Anca 45

PPacuraru Elena 37, 122, 123Pais R. 1Palombo C. 145 Pampu G. 41 Parascan Liliana 86Parv Florina 10, 73, 110Pascu Florica 112, 115Pascut D. 76, 77Patrichi Madalina 61Paun N. 2Penciu O. 51Perian M. 23, 144Pescariu S. 63, 94Petcu C. 120Petcu D.D. 120Petcu I. 145Petre Mirela 151Petris A. 65, 66, 136Petris O.P. 46Petrovai D. 15, 50, 146Pintea G. 149 Pirvu O. 107, 108Platon P. 133 Podoleanu C. 79, 80, 81, 82Pop C. 3, 29Pop D. 15, 51, 67Pop Ioana 12, 16, 93Pop M. 81 Popa Anca 27, 75Popa C. 10, 73, 110

Popa M. 53Popescu A. 48Popescu Andreea Caterina 139 Popescu Daniela 139Popescu M. 64, 98, 100, 101Popescu Monica 14, 104Popescu Roxana Coralia 48, 139Popovici I. 114, 132, 138Popovici M. 114, 132, 138Postu M. 41 Preg Zoltan 134Procopciuc L. 51

RRada Maria 91, 95, 142, 158Rademakers F.Radoi Cristina 52Radoi Maria 4Radu M. 145 Radulescu B. 86, 147 Radulescu N. 42Raduta I. 38, 39Raileanu Ivona 49Revnic C. 154, 155Rezus C. 45, 56Romanoschi Florentina 37, 122, 123Rosu Doina 76, 77Rosu R. 43Roy L De. 56Rugina Mihaela 12, 16Rus H. 35Rusu L.D. 1

SSaraolu A. 131Sarau C.A. 97, 142, 150 Sarbu A. 128, 129Sascau R.A. 84, 85Savu O. 74, 89, 109, 156Savulescu-Fiedler Ilinca 8 Sbarcea V. 102 Scafa Udriste A. 137, 152Schnabel Adriana 91, 95, 158Scridon Alina 23 Scripcariu P. 46Searpe C. 102Selaru A. 135Serban I. 42Serban Marinela 33, 41, 42, 154, 155Serban R.C. 23



Siliste C. 54, 55, 57Siliste Roxana Nicoleta 8 Simion Alina 48Sinescu Crina 75, 119, 130Sisu Roxana Cristina 54, 57Sitar-Taut A. 67, 146 Slatineanu Liliana 65, 66, 70, 71Sorodoc L. 46Sorodoc Victorita 46Spiridon Marilena 46Stanca I. 48, 139Stanescu Rodica Cioranu 47, 61, 131, 133Statescu C. 30, 78, 84, 85Stoenescu Maria 65Stoica A. 161Stoica E. 47, 61, 131, 133Stoicescu C. 107, 108, 118, 124, 127, 141Strucsuy Melinda 128, 129Sutescu Cristina 34Szilard M. 128

TTamasan Simona 10 Tanase Daniela Maria 45Tanaseanu Cristina 36Tanasie Deliana 76, 77Tatu-Chitoiu G. 3, 136, 152Tecar Florentina 95Tecuceanu Raluca 135Teodora Mocan 1Teodorescu A. 89, 105, 109, 156, 157 Teodorescu C. 152Tepes Piser Ileana 47, 61, 131, 133Tesloianu D. 46Ticulescu R. 58, 74, 140Tintoiu I. 38, 39Tirziu C. 16, 18, 19Tirziu R. 18Toader Despina 96, 14, 104Toadere Adriana 88Todiras M 114, 138 Tomescu Mirela 53, 112, 115Toporan Daniela 36 Tudor Ioana 87, 93Tudorascu Diana 5Tudorascu M.R.P 5 Tudose M. 37, 122, 123Turcan M. 83Turiceanu M. 40

UUdrea Gabriela 124 Udroiu C. 107, 108, 125Ungureanu Anda 52Ungureanu G. 106Ursoniu S. 53, Ursu G. 37, 122, 123Uscatescu V. 154, 155, 161

VVaduva Delia Breceanu 91, 158Varzaru Luminita 93Vasile R. 86, 147 Vasile S. 41Vasilescu A. 86Vasiluta L. 76, 77Vatasescu R. 92, 116, 126Velimirovici Dana Emilia 91, 95, 142, 158Venescu Eugenia 63, 94Vicol M. 38, 39 Vinereanu D. 54, 55, 57, 107, 108, 113, 124, 125, 127, 141, 145Vintila M. 36Vintila V. 107, 108, 127Visan S. 2, 44Vladaia Aurora Maria 27, 74 Vladoianu M. 136Voicu V.A. 38, 39Voight J-U 149

ZZarma L. 111, 133Zdrenghea D. 15, 43, 50, 51, 67, 118, 146Zeana C. 48, 149


INDEX SUBIECTE | TOPICS INDEX

11.01 Ecografi e de stress 11.02 Ecografi e transesofagiana12.00 Electrocardiografi e 3113.00 Epidemiologie si preventie 67, 6913.01 Ateroscleroza 3513.02 Factori de risc 24, 37, 38, 39, 51, 62, 67, 91,

146, 15813.03 Programe preventive 134, 135, 150, 15214.00 Fiziologie, fi ziopatologie cardiovasculara

8, 23, 14415.00 Functie cardiaca 47, 71, 14915.01 Functie sistolica 41, 113, 145, 16015.02 Functie diastolica 13, 15415.03 Insufi cienta cardiaca congestiva 10, 14, 26,

36, 42, 66, 71, 93, 11215.04 Diagnostic, prognostic 9, 61, 65, 112, 131,

15315.05 Agenti inotropi 15.06 Inhibitori ai enzimei de conversie 16.00 Hipertensiune 68, 75, 10216.01 Tratament 18, 19, 76, 8816.02 Monitorizare ambulatorie 12, 17, 40, 13016.03 Fiziopatologie 80, 99, 103, 113, 15917.00 Reabilitare18.00 Test de efort 15, 43, 5019.00 Valvulopatii 33, 4519.01 Valvulopatii aortice 27, 14719.02 Valvulopatii mitrale 19.03 Endocardita19.04 Proteze valvulare 19.05 Valvuloplastie20.00 Altele 1, 2, 6, 7, 11, 20, 22, 32, 70, 72, 97,

100, 101, 114, 120, 123, 132, 143, 148, 151

01.00 Accidentul vascular cerebral 02.00 Aritmii 11, 30, 32, 90, 9402.01 Mecanism 79, 81, 8202.02 Electrocardiografi e02.03 SAECG, Monitorizare Holter 14, 52, 58, 96,

104, 14002.04 Variabilitate RR, QT 8302.05 Testare electrofi ziologica 60, 116, 12702.06 Pacemakere 54, 57, 85, 12602.07 Aritmii supraventriculare 56, 11502.08 Aritmii ventriculare 7802.09 Sindrom WPW 5902.10 Moarte subita, resuscitare 02.11 Antiaritmice02.12 Cardioversie, Defi brilare 55, 63, 12203.00 Boli ale miocardului si pericardului 03.01 Cardiomiopatie hipertrofi ca 03.02 Cardiomiopatie dilatativa 1603.03 Miocardita 4803.04 Tumori 28, 8604.00 Cardiologie interventionala 04.01 Coronarografi e04.02 Angioplastie 125, 14104.03 Stenturi 107, 111, 12504.04 Restenoza 108, 10904.05 Alte proceduri 05.00 Cardiologie nucleara06.00 Cardiopatii congenitale 2107.00 Cardiopatie ischemica 49, 133, 13807.01 Angina pectorala stabila, instabila 4, 11007.02 Infarct miocardic acut 3, 34, 119, 13707.03 Perioada postinfarct 7707.04 Prognostic, stratifi carea riscului 5, 29, 44,

64, 98, 13907.05 Unitate coronariana, monitorizare07.06 Tromboliza07.07 Tratament 13608.00 Chirurgie cardiovasculara 08.01 Cardiopatie ischemica 5308.02 Valvulopatii 95, 14208.03 Protectie miocardica 08.04 Aorta, artere periferice 16109.00 Circulatie pulmonara 8709.01 Hipertensiune pulmonara 09.02 Embolism pulmona 7310.00 Computere in cardiologie 25 11.00 Ecocardiografi e 46, 74, 84, 89, 92, 105,

106, 117, 118, 124, 128, 155, 16, 157

2008_rrc_sup

Documents

Transcript of 2008_rrc_sup