Sistemul informational economic

 Odată cu dezvoltarea economiei de piaţă s-au diversificat şi problemele cu care ne confruntăm.

Pentru rezolvarea acestora este necesar ca informaţiile economice pe care le deţinem să poată furniza

elementele necesare luării deciziilor, dar şi ca acestea să reflecte exact situaţia patrimonială a agenţilor

economici şi rezultatele activităţii economico-financiare.Contabilitatea are ca obiectiv final furnizarea de informaţii necesare luării deciziilor care să ducă la

atingerea următoarelor obiective specifice activităţii sale:

înregistrarea în ordine cronologică şi sistematică a mişcărilor patrimoniului;                      dirijarea, urmărirea şi controlul operaţiunilor efectuate;                      planificarea activităţii economico-financiare;                      asigurarea integrităţii patrimoniului; furnizarea rezultatelor obţinute pentru necesităţile proprii, dar şi pentru a informa asociaţii sau

acţionarii, clienţii şi furnizorii, băncile şi organele fiscale; punerea la dispoziţie a informaţiilor necesare pentru întocmirea documentelor de sinteză contabilă.

Folosirea la maxim a informaţiei economice se poate realiza numai în cadrul unui sistem informaţional economic (SIE), privit sub forma unui ansamblu al mijloacelor şi metodelor de obţinere, stocare şi utilizare a informaţiilor intr-un anumit domeniu al activităţii social-economice. Alături de alte sisteme, cum sunt sistemul social sau cel administrativ, şi sistemul informaţional economic este o parte componentă a sistemului informaţional actual.

SISTEMUL INFORMAŢIONAL ECONOMIC reprezintă un ansamblu organizat de informaţii economice complexe care sunt obţinute în urma prelucrării datelor furnizate de anumite surse şi care sunt necesare organizării, conducerii şi desfăşurării în cele mai bune condiţii a activităţilor economice.

            Sistemul de management al unei firme are la bază sistemul informaţional economic, al cărui rol asupra funcţionalităţii şi eficienţei economice este din ce în ce mai pregnant şi care are ca scop final satisfacerea obiectivelor stabilite de conducerea firmei.

            FUNCŢIA PRINCIPALĂ a sistemului informaţional economic, oricât de complex şi de automatizat ar fi acesta, este furnizarea de informaţii necesare cunoaşterii activităţii economice, pe baza cărora să poată fi luate decizii bine argumentate, pe toate treptele organizatorice.

STRUCTURAsistemului informaţional economic este următoarea: ansamblul informaţiilor economice complexe; prelucrarea datelor/ informaţiilor economice; sursele de date / informaţii economice.

Sursa principală de date şi în acelaşi timp componenta de bază a acestuia este contabilitatea.Instrumentul principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al rezultatelor

obţinute de agenţii economici este reprezentat de contabilitate.Sistemul informaţional economic şi activităţile economico-sociale pot cunoaşte o delimitare în timp şi

una în spaţiu. Delimitarea în timp se face pe perioade de gestiune sau pe exerciţii economico-financiare. Delimitarea în spaţiu se face în cadrul unităţilor patrimoniale.

Sistemul informaţional economic ajută la organizarea şi conducerea activităţii economice la nivelul micro şi macroeconomic, făcând posibilă cunoaşterea permanentă a stării şi funcţionării unităţilor patrimoniale.

Activităţile economice pot fi conduse şi organizate la nivel micro şi macroeconomic atâta vreme cât este cunoscută starea şi funcţionarea tuturor elementelor componente ale agenţilor economici pe ramuri, dar şi pe ansamblul economiei naţionale.

INFORMAŢIA reprezintă o ştire, o comunicare, despre o persoană, un obiect, un proces, un fenomen etc.

Aşadar, informaţia poate fi înţeleasă ca o constatare, o lămurire a unei probleme trecute, prezente sau viitoare. Pe măsură ce timpul a trecut, s-au observat modificări în ceea ce priveşte calitatea informaţiei, viteza de obţinere şi circulaţie a acesteia.

INFORMAŢIA ECONOMICĂ, conform literaturii de specialitate, este considerată ca fiind „materia primă” aflată la dispoziţia unui conducător indiferent de domeniul în care activează sau de nivelul său ierarhic.

Cu ajutorul informaţiei economice se poate interveni prompt în organizarea şi dirijarea producţiei, în optimizarea acesteia şi în elaborarea deciziilor.

Informaţia economică reprezintă o ştire, un mesaj, o comunicare ce aduce noutăţi privind o stare, o situaţie sau condiţii de manifestare a unor fenomene sau procese economice din trecut, prezent sau viitor.

Informaţiile se obţin pe baza datelor, reprezentate prin cifre, cuvinte, semne, imagini, culori etc.Informaţia economică are un loc important în cadrul sistemului informaţional economic. În sfera

noţiunii de informaţie economică intră bugetul de venituri şi cheltuieli, evidenţa economică, prognoza şi programarea producţiei, marketingul, managementul, controlul de gestiune, instrucţiunile şi legile care fac posibilă cunoaşterea, rezolvarea şi controlul anumitor probleme din cadrul organismelor economice.

INFORMAŢIA CONTABILĂ poate fi definită ca fiind o informaţie economică specifică, rezultată în urma prelucrării prin metode, procedee şi instrumente proprii a datelor din contabilitate.

Aceasta trebuie să fie reală, precisă, completă, fiind considerată suportul procesului managerial. Se poate afirma fără echivoc faptul că cele mai multe decizii luate în cadrul procesului de conducere se bazează pe informaţiile contabile.

CLASIFICAREA informaţiilor economice se poate face ţinând cont de următoarele criterii:

1. DUPĂ CONŢINUT :             informaţii de planificare / programare – vizează obiectivele a fi urmărite în planurile fiecărei unităţi

patrimoniale, reflectând dinamica şi dimensiunile fiecărei activităţi viitoare;             informaţii efective – sunt caracteristice operaţiilor şi proceselor economice efectuate într-un anumit loc şi

timp;             informaţii de control – sunt obţinute în urma comportării informaţiilor efective cu informaţiile de planificare/

programare, cu prevederile legale şi cu deciziile conducerii unităţii respective şi reflectă abaterile de la obiectivele prevăzute.

  2. DUPĂ FORMA DE PREZENTARE :             informaţii orale – sunt utilizate în comunicările directe dintre persoane, prin grai viu în timpul activităţilor

zilnice;             informaţii scrise – se regăsesc în cărţi, documente, registre, note de serviciu, circulare, scrisori, procese-

verbale etc.;             informaţii audio-vizuale – sunt obţinute în urma comunicaţiilor făcute la radio, televizor, telefon, fax etc.

  3. DUPĂ SFERA DE CUPRINDERE :             informaţii sintetice – care favorizează obţinerea de cunoştinţe generale de ansamblu, asupra activităţilor

economice; acestea sunt caracteristice unităţilor de bază ale economiei naţionale şi organelor de sinteză ale statului;

             informaţii analitice – cu ajutorul lor se pot cunoaşte în detaliu activităţile desfăşurate de fiecare unitate patrimonială şi de subunităţile sale organizatorice.

  4. DUPĂ SCOP :             informaţii de conducere/dirijare – se regăsesc sub forma dispoziţiilor, a hotărârilor, deciziilor, instrucţiunilor

transmise de organele de conducere către organele inferioare acestora;             informaţii de raportare – sunt transmise de unitatea patrimonială condusă către unitatea patrimonială

conducătoare;

             informaţii de reglare – au ca scop corectarea şi îmbunătăţirea activităţilor economice, pe baza informaţiilor de control.

  5. DUPĂ ETALONUL INFORMAŢIONAL FOLOSIT:             informaţii cantitative – ajută la cunoaşterea cantitativă a fenomenelor şi proceselor economice, având la

bază etaloanele informaţionale corespunzătoare;             informaţii valorice – fenomenele şi procesele economice sunt exprimate cu ajutorul etalonului bănesc.  6. DUPĂ MODUL DE REFLECTARE ÎN TIMP:             informaţii active – care se culeg în timpul desfăşurării proceselor şi fenomenelor economice, influenţând

evoluţia lor actuală şi viitoare;             informaţii pasive – vizează procesele şi fenomenele economice care au trecut, astfel putându-se analiza

activitatea desfăşurată (de exemplu: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere);             informaţii previzionale – fac referire la fenomenele şi procesele economice ce se vor desfăşura în viitor, în

următoarea perioadă de gestiune (de exemplu: bugetele firmelor).

Contabilitatea de gestiune

Funcţia de informare a contabilităţii constă în furnizarea informaţiilor în scopul fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru managementul întreprinderii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). Informaţiile furnizate de contabilitate stau la baza procesului decizional atât în interiorul cât şi în exteriorul întreprinderii. Contabilitatea furnizează informaţii cu privire la modul de gospodărire a resurselor de care dispune (materiale, financiare, umane), evoluţia producţiei obţinute, costurile de producţie, veniturile realizate etc. După gradul de transparenţă, informaţiile furnizate de contabilitate se grupează în două mari categorii: � informaţii total transparente: cele care se referă la poziţia şi performanţa financiară. Acestea fac obiectul

contabilităţii financiare. Se obţin după reguli precizate de Ministerul Finanţelor Publice, au deci un caracter normat, publicându-se în vederea informării corecte a tuturor persoanelor interesate; �

informaţii mai puţin transparente: cele care se referă la calculaţia costurilor, structura bugetelor întreprinderii, cunoaşterea performanţelor interne etc. Acestea fac obiectul contabilităţii de gestiune. Nu au un caracter normat şi nu sunt divulgabile marelui public, întrucât ţin de secretul de întreprindere.

contabilitatea de gestiune are drept obiectiv, în principal, reflectarea tuturor operaţiilor de colectare şi repartizare a cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de fabricaţie, activităţi, secţii etc., decontarea producţiei obţinute, precum şi calculul costului de producţie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, inclusiv a producţiei în curs de execuţie”

În opinia lui Leslie Chadwick, obiectul contabilităţii de gestiune implică, printre altele: �

Furnizarea informaţiilor necesare conducerii firmei. Informaţiile transmise trebuie să fie de folos conducerii firmei, să dea posibilitatea exercitării unui control eficient asupra activităţii acesteia şi să ajute conducerea în luarea deciziilor. Contabilitatea managerială este aceea (o contabilitate organizată) care de mult face viaţa mai „uşoară” în capitalism, destinată să servească numai şi numai propriilor lor nevoi de informare.17 �

Comunicarea. Sistemul de comunicare trebuie să transmită utilizatorilor (managerii şi subalternii lor) informaţiile cu claritate, pentru a putea fi înţelese cu uşurinţă.

Îndeplinirea rolului de „portar”. Compartimentul de gestiune contabilă ocupă un loc important în cadrul reţelei informaţionale a unei întreprinderi, ce îi permite atât comunicarea cu managerii şi subalternii lor (transmiterea şi receptarea de informaţii), cât şi cu mediul extern. �

Îndeplinirea rolului de „servitor”. Contabilitatea de gestiune trebuie să servească nevoilor conducerii.

            Din momentul în care apar şi până în momentul în care sunt valorificate ca informaţii, datele economice trec prin mai multe etape care formează ciclul de prelucrare a datelor denumit „flux informaţional economic”. H.B. Maynard definea într-una din lucrările sale astfel prelucrarea datelor: „efectuarea unei serii de operaţii funcţionale logice şi de calcul asupra unui fond de date informaţionale”