ORADEA-MARE {NAGYVÁRADJ 13 martie st. v. 25 martie st. n.

Kse in fiecare duminecă. Redacţ iunea in

KSzép-utezn nr. :5Î)5.

» « A N U L XXIV. p ^ ' d ^ T ^ ' v . ü. de an 2 1 1 . 7 0 «

1SÖO. Pentru România pe an 25 lei

Impératul Vilhelm I.

V

122 F A M I L I A Anul XXIV.

O frunzà 'n vént. — Nove lă de Carmen Sylva. •—

^ . ^ Ü S U ^ S (Urmare.)

wjf fra bine, ce-i el ? El e de vina că mamă mea n 'a re -sJSSXochi sä me védà : e dur şi posomorit faţa de <5rîrj mine ; n u ţ-am spus, dar el m'a bătut cu bi­ciuşca, părintele meu adevëra t nici odată nu mi-a tăcut asta ; el mi-a dat numiri de batjocură. 0 ! nu crede, că densul e a tâ t de fin, el e pré ordinar, vei vedé şi tu. Tu-i credi şi vorbelor sale frumóse şi nu vedi cum t ra teză pe mama. Decă 1 aud, cum o ocă-reşce şi o a tacă , imi vine să-1 bat cu biciuşca. Căci cu to te că ea n u me póté şuieri, lotus e mumă mea . El a dus-o aşa departe , incât deçà omenii se ui tă la mine, mama inroşeşce, par că aş fi un idiot séu un olog. II u resc .

Isa işi acoperi faţa cu manile. Ea audise mai de multe ori pe omeni vorbind despre asemănare ş i g â n -diá că nu mai póté supor tă durerea.

— Nu Irebue să-1 iubeşci, Isa ; căci tu eşti a mea şi nu poţi iubi pe acela pe care eu il uresc .

— Dar Woll'gang ! Nu-i frumos, trebue să 'ncerci a-1 iubi.

Băiatul rîse şi sfarmă florile 'n mână . — Isa ! — şopti el. Toţi au dorit să mor, to ţ i !

Spune-mi, pen t ru ce ? Sora plângea. — Spune-mi pentru ce să nu fiu eu in l u m e ?

Dar ce-am făcut ? De vină-s eu, că m 'am născu t ? P e n ­t ru ce me uresc toţ i , toţ i ?

— Eu nu ! Că-mi eşt i mai drag decât toţ i d in lume. Numai pe tine te am.

Băiatul işi incle.ştă braţele de gâtul ei şi o să­ru tă cu foc. »Vino Isi, să fugim împreună in AmericaU

— L'aceea ne t rebuesc bani . — I-om économisa ş-om fugi.

*** — Cât de curios este s'o vedi c'o fiică a tâ t de

mare , gândeşci că sunt surori , — cjise cineva. Din t impul acela Isa s'a vëdut mai r a r cu m u -

mă -sa . — Ciudat , — gândi Isa, — eu pentru toţi sunt

p r é mare . Ar fi trebuit să me nasc mai târdiu. Şi Wolfgang a r fi t rebuit să se nască mai t impuriu . Amêndoi intors . N 'ar fi t rebuit să vinim nici in lume, nici la mama. Ce pros tä am los t ! Dar a tunci eunoş-ceam atâ t de puţ in v i e ţ a !

In t r 'aceea faţa ei devini de odată atât de bă­t r â n ă , par că ar fi avut espe.rinţă d'o vieţă pr in t re •valurile blonde şi moi ale perului. Pent ru educa ţ iunea e i numai puţin se mai făcea, căci mijlócele n u ajun­geau. Ea primiá câ te odată instrucţiuni delà crescă-tó rea surorilor sale mici, deçà in ordinea casei — aceea dispunea de t imp. Propria ei crescătore a fost r e ţ inu tă acasă pentru celelalte surori . Wolfgang, a că ru i asemănare cu părintele vitreg incepii inda tă a fi subiect de conversaţ ie in oraş, a fost dat in o şcolă depăr ta tă , in cea mai ieftină, ce s'a putut găsi. Des­păr ţ i r ea fratelui de sora sa a fost atât de cu t remu-ră to re , incât străinilor, cari la mica staţ iune pr iv iau cu nepăsare din fereşti, li se umediră ochii.

Copiii se ţ ineau imbrăţoşaţ i , par că se despăr-ţ ieau pe vecie, apoi ancă o mută strîngere de m â n ă p â n ă la vagon şi când clopoţelul incepii să sune, Wolfgang se a runcă cu faţă plângătore pe bancă , ér Isa intórse spatele trenului care se depărta şi se ră-d ë m à de un s tê lp de lampă, ca plânsul mare să n 'o dobóre la pâmen t .

Ancă mult t imp călătorii s trăini se în t re ţ inură

de cei doi bieţi copii şi o femeie compăt imi to re în­cercă să mângăe pe Wolfgang.

Singură m u m a nu alla nici u n cuven t de m â n -găere pent ru Isa, pe când păr inte le vi treg le in t im-pină forte ingrigit, pr ivind faţa despe ra t ă a fetiţei.

— Lasă-o să plângă 'n l inişte. Mângăerea inas-preşce tote , — dise ea.

De Wolfgang nu mai vini vorba, afară de t impul când t rebuia să se plătescă banii d e şcolă, cari se găsiau to t mai scumpi. Acele apoi e rau niş te dile vi-foróse şi pe lângă aceea bietul copil r esp ins nici nu avea să mănânce destul, nici nu căpăta ins t ruc ţ iunea t rebui tóre . 0 descriere umoris t ica a m a r ă , ce densul a făcut despre acelea Isei, a costat pe as ta mul te nopţ i de lacremi ferbinţi.

Şi propria- i nes iguranţă m a r e i c ausa multe grigi şi gânduri . Când oda tă se plânse pen t ru aces tea mu­mei sale. aceea i r e s p u n s e : »E pros t de tot, ai pa ­ra le şi 'n curênd te vei mări tă . Dar ta tă l se ocupă numa i de t ine ; eşti des tul de cu minte.»

. Aceste vorbe ale mamei p roduseră Isei multe perplesi tăţ i penibile. »Numai de tine se ocupă I« Cât de curios a sunat frasa aces ta ! Şi m a m a i dise »tatăl«; pe când Isa nici odată hu l'a numi t astfel, în tocmai cum a numit pe mama- i vi tregă t o tdéuna »sotia lui papa.« Nu se pu teau numi doue femei »inamä« şi doi bărba ţ i «tată.» P e n t r u ce a cjis aceea m a m a ? Isa se tot in t rebâ . Ea nu se simţiea. de fel v inovată , şi totuş i plesni prin min te un simţ, ca o eonşci inţă rea .

— Dă-mi o să ru t a re ! — dise păr inte le vitreg, — astădi sunt doi ani, de când ai devini t , fiica mea.

— Asta, fireşce, e o se rbă to re m a r e ! S'aduc şampan ie ? — intrebâ m u m a !

;— Sun t mândru de fiica ta , deçà tu nu eşti. — E vrednică de m â n d r i e ? — Nu meri ţ i s'o ai . — Isa ar fi dorit să se cufunde s u b păment .

Pen t ru ce, ah pentru ce eră ea acolo ! După miedădi c ineva bă tu la uşa ei şi densul in t ră cu u n coşuleţ. de flori.

— Se rmană fetiţă, — dise el, — de multe or i ai dus-o reu la noi ; d a r eu n u pu t eam s ă sch imb unele, ori cât de frumosă şi veselă vo iam să-ţi fae vie ţa ; căci eu te iubesc din t o t ă in ima.

Isa n u şciea, pen t ru ce de -oda lâ işi perdu eu-ragiul la aceste ' cuv in te pr ie tenóse, m a i ales inse a tuncia , când el o t r a se jo s pe sofa şi o imbră ţoşă . Ea se cut ropi cu totul; şi-şi plecă ochii ina in tea lui.

— Aşa te iubesc, mai mult decât un păr in te T e iubesc cu dragoste t ineră, ferbinte, ca un mire !

î n a i n t e de a se pu tê apără , i inclina capul îndără t şi o să ru ta de doue, de t re i ori in gură. î n ­f lăcărată de roşeţă , apo i pal idă ea mór t ea , stetea, Isa ina in tea lui :

— Nu ţi-i i e r t a t , t e uresc ! — striga ea in sfâr­şit şi cu bat is ta sa işi ş terse buzele, câ t ma i că le răn i .

— Dar Isi, câ t de ingrată eşti . — Da, tűn t ingrata , te u resc , eşi afară ! — Dar Isi ! Dóra to tuş nu me vei denun ţa ? — Eşi afară, căci altfel sar acolo jos. — Iér tà -me, copilă, n ' am voi t să t e necăşesc . — Eşi afară ! — striga ea, dând cu piciorul in

p ă m e n t şi el eşi ca u n făcător de rele, sub pr iv i rea fulgerătore a ei.

Cu degete t r e m u r â n d e incepii ea să cau te 'n mesă , a d u n ă bănişori i , işi a p u c ă pălăr ia şi mânuşi ţe le , se coborî in vèrful degetelor pe t r ep te 'n jos şi m e r s e d rep t pe câmp la ca lea ferată. Ea audi deja fluerând t renul , pe când işi sco tea biletul. Inspec toru l nu m a i vo i - s 'o lase să se u rce . »Trebue să p lec!» dise e a şi-şi s cu tu ra manile. Ser ios i ta tea feţei sale pal ide

Anul XXIV. F A M I L I A 123

duse fără voie ilueraşul inspectorului la buze. Ea uăii in vagonul care pleca şi resullà cu plăcere c'a plecat.

Numai acuma incepii ea să mediteze. Eră gro­zav. Omul acesta a vinit intre tată şi mamă .şi mama asemenea — ba, nu se putea cugeta. Ea se cutre­m u r ă de greţă. Templul, ce totdéuna a ridicat mamei sale , eră ruinai, in mod vrednic de plâns şi marea ei v i r tu te nu găsi nici consideraţiune, nici desvinovă-ţ ire in inima sa. numai un sentiment de ură şi de condamnare, de dispreţ si de amărăciune : i viniâ ameţeli şi doriă să moră. Inima ei o ameninţa să pleznéseà, inundată de aşa impresiuni înfricoşate.

Atunci ea gândi la părintele seu, pe care l'a pă­răsit in mânie şi de care o a t răgea o gingăşie ne ­mărginită. Voia să mergă la bietul părinte, ofensat şi înşelat, căruia prin nesupunerea ei copilărescă i-a făcut vieţa grea. Voia să fie cu totul umilită şi decă m a m a ei vitregă ar lăsă-o să ceră 'n genunchi in­t ra re la uşe, ar rugă-o in genunchi şi ar servi-o ca o servi tóre.

Când ea bătu la por ta casei părintelui seu, timp lung nimene nu o deschise, atât de lung, incât un t recă tor se re intórse şi dise :

— Me tem, domnişoră, că ţ-ai ales reu ora de visi ta ; se dice că domnul casei e pe morte.

— Pe mor te ! — şopti ea cu buze albe. — Dumnedeule, domnişoră, ce ţi-i ? Cunoşci pe

domnul '? — Eu sunt numai — fiica lui. Ea se rădemâ de părete, ochii-i se painginară

şi buzele-i devinirâ vênete. Numai cu estrema încor­dare a puterilor sale nu-şi perdu conşt i inţa.

Străinul incepii să t ragă cu tói à puterea clopo­ţelul ; alunei aparii o fată plângătore . eselamă când zări pe Isa, deschise por ta şi fugi iute de-acolo.

Isa urcă treptele t remurând. Străinul stete locu­lui .şi privi după ea. El i oferiă bucuros braţul. Acuma ea sosi sus, el incluse incet por ta si se depăr ta fă-cênd din cap.

Isa stetea sus şi priviá in odaia deschisă a mu­rindului . Acolo stetea totă casa adunata in giurul pă­r intelui . El resullâ la intervaluri to t mai lungi, tot mai incet şi tot mai rar . Eră o linişte fără nici o re-suflare, ce precede mór tea unui iubit.

De odată un suris lumina faţa lui şi ochii de j u m ë t a t e frânţi devinira tot mai luminaţ i : »Cenu — Cenuşeresa mea U striga el şi-şi deschise braţele. Isa sborà in braţele părinţeşci, ca un fulg de r e a . care cade pe pămentul alb. Un moment ea se simţi s t r însă la inimă, o sărutare i atinse perul şi fruntea, apoi apăsarea devini mai slabă, tot mai slabă, apoi fiică şi păr inte zăceau cu totul in tăcere. Par că amêndoi au murit , a tâ t de adânca eră ameţela, din care ea numai după mai multe ore işi vini 'n sim­ţiri .

— 0 ! pentru ce nu m'aţi chiemat ? — se tèn-gui densa necontenit , după ce-şi vini 'n ori.

— Tatăl te-a tot chiemat, — dise grigitórea, — t o t d é u n a : Cenuşeresa, Cenuşeresa m e a ! Dar mama a dis to tdéuna : »Mâne« şi a uitat.

— Mătuşa, — se rugă Isa, a doua di după n-mormên ta re . de sora părintelui seu, — te rog, mă­tuşă , ia -me la d ta ! te voi servi şi grigi. voi tace tot ce vre i , numai să me iei cu dta !

Mătuşa privi la Isa serios şi lung. -Care va sa dică, nu te mai rentorci la mumă t a ? «

— Am fugit de-acolo, cu greu m'ar primi eraş. — Şi pen t ru ce ai fugit? — Me dór iam la părintele meu. Buzele Isei t remurau şi-şi fiesă privirea n pâ­

ment . . „ f . — Mi s'a spus o istorie, că şi de-aici ai voit sa fugi.

— Ţi-s 'a spus acesta ? Un suris amar i t recu pe buze. — Dóra de mamă ta ţ-a tost dor aici ? — o

întrebă mătuşa săni tându-o . — Da. mi-a fost dor de mama. — Inse decă şi la mine ţ-a vini astfel de d o r ? — Nu mi-a mai li dor de nimene. 0 oboselă nedescriptihilâ se asedă la aces te

vorbe, in giurul marilor ei ochi trişti, Mătuşa se spă-riâ tare , a tât de bet rână i apăru tinera fată.

— Asta-mi place, — dise ea incet. — căci delà mine nu poţi să fugi pentru ori ce nimica. La mine t rebue să ţini ordinea, ca un so lda t ; căci eu din băr-batu-meu m'am învăţat cătăneşce.

— Pré bucuros, — dise Isa incet. — Bucuros ! Bucuros? Asta e altceva. Nimene

nu face asta bucuros. Nici delà tine nu aştept, să-ţi placă, numai să fii bună. Numai de-aş avé încredere in tine ! De-ai fi singurul copil al părintelui teu — dar aşa . . . .

Ea nu incheiâ, nici nu se uità la Isa : căci ea îşi vorbiâ sieşi. Isa simţiea, ea şi când i-ar fi versa t pe corp apă terbinte. Ea se uita pe ferestă afară, in diua negurosâ .şi neplăcută. Negura părea că umple odaia totă şi ochii ei.

— Mai bine româneam aici ! — gândi ea.

(Va u r m i . )

In şedetore.

§ i , . in resunä glas de tulnic l'este sat, de cătră 'n seră,

^ ^ / . l ' r e v e s l i n d sfCrşit de tomna, Tainic dor de primăverii .

1 « Intre case le tăcute

0 ferestă-i lucitóre Şi in nópte se aude

Cântecul din şedetore.

Cântă fetele fn i rnose , — Fusul sfârăe in aer ;

Câte -odată se plec numai, Cu guriţele spre caer.

Totă fata-şi are dorul, De-i apropo — fusul scapă,

Şi guriţa uinedit» — Atunci dorul şi-1 adapă.

Gurişora ce c â n t a s e A ş a vese l , — a m u ţ e ş c e

Ş-intr'o dulce sărutare De-a lui buze se l ipeşce .

Reprimindu-ş i fata fusul, Intre degete-1 s u c e ş c e ;

Firul gingaş — sărutarea, — P a r că şi el o s imţeşce .

Căc i se 'ntinde c a prin vrajă, De pe fus, mereu, s'adună,

Ca şi dorul de iubire — In frumósa lui stăpână.

L u c r e ţ i a S u c i u . 11*

124 F A M I L I A Anul X X I V .

Istoria Bănatului timişan. — De!a 1552 până la 17SG —

(Urmare.)

IV. ? | upä izgonirea turcilor, Carol III se puse cu totă

s tăruinţa ca pe lâDgà adminis t ra rea mil i tară să ° deie Bănatului t imişan şi o regulă civilă de care

ancă eră grabnică t rebu in ţa : pentru că aci abia se mai aflase o u m b r ă de lege şi d rep ta te . Autonomia şi ad­minis t rarea districtelor române, cu invasia de 164 ani a turcilor, d ispăruse mai cu deseverşire.

In fruntea acestor t reburi adminis t ra t ive se puse generalul Merci. Bărbat cu esperinţe militare. El fu pr imul guvernor al Bănatului timişan.

Cladiu Merci eră din o familie nobilă militară, ca re îş câştigase nobilimea prin meri te militare. Iubit de Carol şi preferit, ingrabă deveni la onorile cele mai considerabile mil i tare. El ocupă in dóue di le Pan-ciova, apoi Cubinul şi Pa lanca-nouă . Se distinse cu esperinţele sale la asaltul delà Belgrad şi mai târdiu mul t contribui cu rîvna sa. la ocuparea Orşovei. La 17 august 1715, după pacea delà Fasarovaţ , Merci fu provocat a luă in primire guvernarea Bănatului . El eră om de o politică prevedătore , s impatisă cu români i , inse pe unguri nu-i suferiă de loc. din causă ! că sunt turbulenţi , pretensivi şi aroganţi , mai cu seină că i ungurii la 1722 in dieta delà Foson făcură preten- | s i u n e a incorporării Bănatului cu Ungaria.

El incepu cu multă s tă ru in ţă adminis t rarea şi se vede din primele lui disposiţiuni, că doriâ ca să formeze din insaşi poporaţ iunea română s ta rea de ordine . Modul aces ta de organisare se vede, pe lângă t o t ă deplorabi la s tare a poporului român, că i şi s u c c e s e ; denumind in tote părţ i le locuite de român i prefecţi şi judi din fruntaşii poporului . El denumi pe Ioan Raţ de Mehadia prefect peste districtele. Ca ran ­sebeşului, Mebadiei şi Lipovei.

E probabil , că lui Merci in acestea districte măr­ginaşe şi muntóse i succese a mai află o remăşi ţă de român i pr icepători cu ale adminis t ra ţ iuns i : pentru că aci pururea fusese vieţă naţ ională mai vitală, mai act ivă , şi in părţile acestea s'a si adunat poporul bănă ţan a-şi conserva şi susţine esistinţa primejduită. Aci avusesem peste tóté vécurile comercianţi şi in­dus t r iaş i , prin car i s'a putut păs t ra óre-care cul tură şi activitate polit ică naţ ională . Fie fost cât de a m a r ­nică vieţa sclaviei, se vede, că tot şirul de păgâni, au avu t t rebuinţă , ca acesta clasă de omeni să esiste, «aci fără denşii periau de fóme. Rescólele românilor , hărţuir i le lor con t ra duşmanului , dovedesc, că aceste rescóle au fost conduse cu isteţ ime de ómeni de néni şi esperinţă. Deci guvernul a pu tu t află aci români d e pricepere cu cari s'ar fi pu tu t incepe o adminis­t r a r e patriotică şi cu multă dreptate . Decă ancă pe la 1674 aflăm pe Mihai Hailece. om cu carte şi şc i -inţă , in Caransebeş, pe Stefan Herce şi pe Aloise Pescisel paroc in Lugoş lucrători la biblia din Oreş -t i a : atunci decă clerul român pe acelea t impuri iiî-na in ta te a fost bine represintat şi cu r îvnă că t r ă şci inţă , ce t rebue să presupunem de nobil imea r o ­m â n ă ?

Merci impart i Bănatul in 12 districte şi anume : Caransebeşu l , Cenadul, Orş ova (Mehadia), Timisóra, S. Micloşul-mare, Ciacova, Lugoşul. Versetul, Paneiova . Lipova , Pa lanca-nouă şi Face tü l 1 , i n ' fruntea că ro ra inst i tui preşedinţ i (Verwalter), pe sate denumi judi co­m u n a l i cu pu te re judeţ ia lă şi adminis t rare economică.

1 Pe o hartă luată de C. Merci la 1723—1725 : Der T e m e s -v a r e r Banat . Abgethei l t in Se ine District» aflată in a-chivul ministeriului de resbe l din Viena, s e pó té privi impărl ire i teri-torului in districte.

Un a tare jude cu numele Talian de obârş ie r o m â n aflăm in Mahala Timişorei .

Starea Bănatului in părţile or ienta le m u n t ó s e eră de suteri t ; dar cu a tâ t mai delăsate şi prepâdi te erau părţile de jos ; u n d e de o pa r t e esundâri le r iu -rilor puseră in pusti ire t e rèmuri intregi, ér de al tă par te oraşele şi satele se aflau deşar te , din causa de­selor resbele. Merci, pen t ru a da şi aces tor t e rèmur i óre-care vital i tate, a s tărui t in pr ima da ta a se aduce colonii spaniole şi i ta l iane. Spanioli , se t ransferară delà Barcelona şi Biscaia, pe cari-i aşedă in oraşul Becîcherec.

Prima colonisare spaniolă nu reuşi , din causă , că aceşti colonişti nu putură a se ac l imai isâ cu aerul infectat, al bălţilor nemărginite. Coloniştii primi mu­riră mai până la unul . Se aduseră alţii car i furë ma i norocoşi. Din acesta colonie se mai află u rmă to re l e fami­l i i : Campot Capola, Soro Ribesde Soldovilla, Lo-Prest i .

La 1733 se aduc Italiani pe cari îi domes t ică in satele : Freidorf, Ciacova, Mercidorf (Cavan) , Verşeţ, lesenova ; aceşti colonişti erau m a r e pa r t e din epa r -chia t r identină, veniţi in frunte cu abate le Rosini. Aceşti colonişti dădu ră începutul şi r îvna , ca să se domestice la noi sădi rea plantelor industr iale , vi t i­cultura şi nutr irea gândaci lor de mătase , pen t ru car i in to te părţ i le t e rèmur i intregi de frăgari (dudi) s'au sădit şi prăsit . Etă unile nume de familie i ta l iane c o -lonisate la noi : Piccolo, C o r a d d o , Fon tana , Bona, Fe r ­rari , Pelegrini, Capra ro (Bárány.)

Merci edifică fabricul Timişorei . Aci construi fab­rică de papii -, de s i rmă, de unt de lemn. Aduse co ­lonii de juvargii , măesLri de aramă, tinichigii, că ru ­ţaşi , croitori , că l ţunar i ş. a. Apoi mai târdiu edifica şi o fabrică de postav sub conducerea abate lu i R o ­sini, ca re incepuse a prospera cât se po te de bine, aşa cât din lucrările ei se provedeau to t e neguţă to-riile oraşelor 1 .

Merci construi deposi te de sa re la Marga, Li ­pova, Facet, Cenad, Arad, Orşova şi la Timisóra.

Sub el se intêmplà, că o mul ţ ime de locuitori din Arad părăs i ră oraşul şi se m u t a r ă la Monoştur şi Ia Fenlac , si in locul lor Ja 1720—1722 se aduse ră din Elsas-Lotharingia colonii francese. Tot in anul aces ta români i din Timisóra nemul ţămi ţ i de prefe­r in ţa coloniştilor din Timisóra, părăs i ră oraşul şi se a şedară in părţile Becîcherecului.

La 1720 şi 1730 se aduc colonii ge rmane la Zadorlac , Freidorf. Recaş , Cudriţ Uj-Pécs, Recïchere-cul-mic, Brückenau, Giarmata , Liiroda, Becîcherecul-mare , Buzia.ş, Ciacova, Denta, Lugoş, Verşeţ, Ca ran­sebeş, Facet etc. etc.

La 1717 se aduc colonişti de mine la Vasiova si Bogşa, unde erau deja lucrător i r omân i cari ţ ineau in luc ra re to te minele din giur. Merci neindestula t cu resul ta te le românilor , aduce un technic cu numele Schuber t , ca re află la Moravi ţa băile de fer, şi recon-strueşce la Bogşa labora toru l de fer (Neu Werck.) Mai târdiu la 1725 in păr ţ i le aces tea montane s 'au adus din Tirol şi Sacsonia nenumera t e colonii, ca r i pu tem dice, au esundat părţ i le aces tea , l uând tot c â ş ­tigul din posesia lucrător i lor indigeni.

Acestea colonisări se esecutară cu m u l t ă ener ­gie, mai cu sémà după ce dieta din 1723 cu privire la colonisări crea § 103. >Ut l iberae quevis personae per sexenin ium in quavis cont r ibut ione publ ica l ibe-rande , in Regnum vocari ac ejusmodi l iber tás p e r to tum Regnum publicări possit benique admit i t s u a

1 P r i m a manufactură a fabricei de p o s t a v din T i m i s ó r a s'a d o n a t b i ser ice i rom. cat . , care până la 1780 s e p u t e a u v e d é . Carol III a donat soţ ie i s a l e E l i sabeta Cristinj. a d u s ă din F r a n ­c ia din producte le fabricei, c a s e m n d e progres cultural in B a n a t (Bárány T. H.)

Anul XXIV. F A M I L I A 125 Majestas Saeratisima. Ut autem Patentes in Sacro Romano Imperio et alliis etiam vioinis suae Majes-ta t i s sacrat iss imae Regnis et provinciis caienus pub­licări possint, îd cum statibus praelibati Sacri Imperii e t vicinoruin Regnorum et provinciarum deliberări debebit .c (De impopulatione Hegni.)

Pe atunci riurile bànatice erau neregulate, esun-d a u şi lâcenu siricăciune : deci Merci, ca om de m a r e prevedere, numai decât află de trebuinţă a re ­gulă si a pune intre limite curgerea riurilor. Drept acea a inceput a canalisa Regeiül care ţinea in t e ­mer i ta te părţile Timisórei şi periclita cu deseverşire lucrările şi industria oraşului Fabric.

Inse lucrările lui Merci nu durară mult. din pri­cina resbelului cu Spania, furë întrerupte. El ca ge­neral de mare esperintă şi valóié tu chiemat la arme, unde nu peste multă vreme Sş şi alia mórtea sub zidurile oraşului Parma.

In locul lui veni comandantele Timisórei br. Hamilton Engelshofen, inse acesta ca militar nu cam se pr icepea la celea ce a inceput Merci, la 1737 după u n an de guvernare l'a urmat gr. Neuperg

l a t r e acestea nisuinţe de colonisare. de regulare .şi creare, in vecinătatea Bănatului in părţile Bosniei, turcul se pregătiă a se ,mai ingerâ odată pentru teremül perdut. începu de nou la 1737 acţiunile res-boinice contra Austriei, şi deja se lăţise faima înfri­coşată, că armata turcă a frânt cu deseverşire pe generalul Hilbughausen ; şi cà acesta cu resturile a r ­matei austr iace e pus in retragere şi vălmăşală. Acesta faimă inspăimântă înfricoşat pe coloniştii din ţeră şi pe lucrătorii delà fabricele din Timisóra. Fără preget lăsară Iote baltă, şi o luară la fugă cu greul din Rănat . Ër cari mai remaseră aci, c iuma înfricoşată din anul 1737 i-a secerat cu deseverşire. S tarea Bă­natului devenise inspàimântà tôre , de o par te armele duşmani lor c utr ieraseră in sus şi curmediş ţera ; ér de al tă parte morburi le contagióse aduseră tot Bănatul la un renume de spaimă. Aci eră Siberia Austriei, unde se deportau toţi criminalii şi osăndiţii din păr ­ţile austriace. Atari deportări se făceau in tot anul de 2—3 ori, intre cari erau bărbaţ i şi femei de tó tă cal i ta tea şi inmoral i tatea. Se afirmă, tía de atar i co ­lonii se deportau cu to tă ocasiunea 3 - 400 de per-sóne , pe cari-i aduceau cu corăbiile pe Dunăre până la Panciova, unde-i lua in primire o comisie, care d u p ă clasificaţiunea criminală îi dispunea in diferite părţ i ale Bănatului.

Ne putem tace închipuire, că acestea colonisări pecă tose , ce fel de s tare şi moral i ta te domesticiră in cu rênd peste provincie. In a tare s tare de lucruri, nu e mirare , că români i frătuţi deveniră nemulţumiţi, şi s e agitară până la estremitate, vëdênd ei, eă ocupa-ţ iunea germană, in loc să aducă civilisarea in ţeră, îi copleşeşce de sus până jos tote locurile cu omeni criminali şi cu alţii venetici cari le esauriau venitele Băna tu lu i . 'Aces tea nemulţămiri dilnice şi fără sfielă

ş i t r ep ta t e , furë pricina, că românii-frătuţi la 1/38 din păr ţ i le Lugoşului, Caransebeşului , Versetului şi Panc iove i se resculară contra turcilor invadaţi in ţe ră , şi cont ra şvabilor cari i nemulţămiau in mod n e u m a n . Cei dintêi le aprindeau satele, le jefuiau câştiguri le, i duceau in robie, le răpiau femeile şi copiii ; ér şvabii le luau satele şi pămenturile ; seu i neces i ta să lucreze nemâncaţ i , neplătiţi la comuni­tă ţ i le infiinţânde pentru coloniile proiectate. Un popor ma l t r a t a t , necăşi t şi muncit până la derîderea hai­manale lor ul t ime nemţeşci, forţat cu intenţiune până a r u m p e cu ordinea, el nu are al tă scăpare contra usurpătorului , decât să izbescă cu puterea propria b r u t ă cont ra t i ranului . Nu ne mirăm de loc, că po­poru l român, cel mai blând şi fidel ném al continen­

tului, se resculâ contra turcului şi contra neam­ţului, cu devisa ^nici cu turcul nici cu neamţul.*

Acesta rescolă înfricoşată a fost potolită de ge­neralul Kónigsegíj, şi pe capii rescólei i puseră, ca de regulă, in furci, dicêndu-le sent inţa in deridere : «nici cu turcul nici cu neamţul, numai aşa e bine.«

(Va urmă.)

V. G r o z e s c u .

Ghiocelul. hiocelu-şi scote capul

Din culcuşul lui cel tainic Şi cu drag la lire caută

El al primăverii crainic.

Kr prin firea amorţită, Sub troienii mari de gliiaţă,

Un lior cald s e strecură, Un lior de nouă vleţă.

Şi Buride deal si vale 'n Faţa lui nevinovată;

Numai orna cea greóie Se 'nspăimantă, se depărta.

Liv iu Pene i .

Nunta lui Figaro. •— Comedie in 5 acte , de Beaumarchais . —

(Urmare.)

Antonio, p e u ? da r şeii c'ai crescut al nai bei de când ai sări t ! căci mi se pare că erai mult mai ofelit . . .

Figaro. Se 'nţelege, că pe când sai, treime să te mai strîngi . . .

Antonio. Mie mi se năzare . . . c'o fost mai de­grabă cărăbuşul de pagiu . . .

Contele. Serafim V Figaro. Aş ! Eu, me aflam in camera femeilor,

numai in ves tă albă . . . că eră aşa de cald . . . a ş ­teptam pe Susănica mea. când am audit de-odată vocea s tăpânului , răcnind ca un leu . . . m'a cuprins un t remur din pricina blestematului celui de bilet . . . şi t re ime să-mi mărturisesc dobitocia, am sărit in răsadniţă, unde m'am cam sclintit şi piciorul drept . . . (Isi frecă piciorul.)

Antonio. (Scoţend o hâr t ie din buzunar.) Déc'ai fost dta, apoi e cu dreptul să-ţi dau inapoi tîrfaloga asta de hârt ie , ce ţ -a picat când ai p i c a t . . .

Contele. (Luând hârtia.) Adă-o la mine. (Deschide hârt ia şi o inchide repede.)

Figaro. (Aparte.) M'a prins ! Contele. (Lui Figaro.) Ai puté să-mi spui. me rog,

ce conţine aces ta hâr t ie si cum de se găsiâ ea in bu­zunarul d t a l e?

Figaro. ( încurcat , căutând prin buzunare, şi sco­ţend o mul ţ ime de hârtii.) De sigur c ă . . . tocmai , tocmai, nu . . . dar vecji că . . . a m a tâ t de multe Asta, e o ser isóre a Marcelinei, pe patru pagini în ­tregi : ecă şi o re ţe tă pen t ru măgări ţa cirului Bartolo, care-o murit mai an . . . éta şi catastihul mobilelor din castelul cel mic ; o re ţe tă de sabur pent ru ori cine a avé plăcerea să mi-o ceie . . . (Contele redes­chide hârt ia . )

Contesa. (Care a vëdu t brevetul, incet , că t ră S u -

126 F A M I L I A Anul XXIV.

s a n a ) A ! Dómne ! Suzon ! e brevetul de oficer a lui Serafim.

Susana. (încet, lui Figaro ) Totul e perdut . . . e b reve tu l lui Serafim !

Contele. (Inchidènd brevetul.) Ei bine, priceputule, n u eşti in s ta re sà ghiceşt i ?

Antonio. (Apropiindu-se de Figaro.) S tăpânul te in t r ebă decă n u eşti in s tare să . . .

Figaro. (Respingèndu-1.) Ce-mi sufli 'n nas , p a r ­fumatul e ! — A ! a, a, a h ! p o v e r o ! t r e b u e s ă fie bre­ve tu l acelui nenorocit copil, pe care mi-1 dăduse , şi eu am uitat să il inapoesc. O, o, o ! ce s*a face el fără de brevetul seu !

Contele. Dar pent ru ce ţi l'a dat , căci nu-i lipsiă n imic . . .

Figaro. ( încurcat.) Ba . . . şi . . . vedi . . . că . . . Contesa. (încet, Susanei.) Lipsiâ pecetea. Susana. ( încet lui Figaro.) Lipsiâ pecetea ! Figaro. Lipsiâ . . . ceva pré puţin . . . pecetea

dtale , care de şi nu-i mare lucru . . . Contele. (Redeschide hâr t i a ş-o boţeşte de ciudă.)

In t r ' adevër ! e un făcut, să nu pot afla nimic ! (Aparte.) Figaro, cârpeşce tote , şi nici c'am să-mi pot r ë sbunâ . (Vré să esă.)

Figaro. (Oprindu-1.) Ce, s tăpâne, eşi fără să p o -runceşci începerea ceremoniei ?

Scena XXI. Bazile, Bartolo, Marcelina, Contele, Figaro, Impuşcă'n-lună, Contesa, Susana, Antonio, ţerani, ţerance, valeţi^

Marcelina. (Cătră conte.) Să nu poruneeşc i s tă ­p â n e ; inainte de a-1 cununa pe el, t rebue să ne fa­ceţi dreptate . El a re mar i indator i r i cătră mine .

Contele. (Aparte.) Éta că rësbunarea mea soseşce. Figaro. Ce îndatorir i ? . . Ce fel de ? . . ia me

rog să mi-te lămureşci . Marcelina. Da m'oi lămuri eu, spânzurate le !

(Contesa şede pe bergeră, Susana după ea.) Contele. Despre ce e vorbă , Marcelino ? Marcelina. El e dator să me ieie de nevas tă . Figaro. Aş ! e vorba de-un sinet, pen t ru niş te

bani ce mi-a împrumuta t . Marcelina. Cu condiţia să te insori cu mine.

(Contelui.) Şi p recum sunteţ i un mare senior, şi cel ma i mare judecă to r al provinciei . . .

Contele. Presenta ţ i -ve înaintea tribunalului şi voi face drep ta te tu turor .

Bazile. (Arătând pe Marcelina.) In caşul aces ta Mărirea Vóstre imi dă ingàduiélà să-mi a ră t şi eu drepturi le mele asupra Marcelinei?

Contele. (Aparte.) A ! ăsta- i tâ lharul cu biletul ! (Tare.) Drepturile dtale ! dreptur i le dtale ! şi m a i ' î n ­drăzneş t i să vorbeş t i in faţa mea, maes t ru nă t âng ce eşt i ! — Marcelină, nu se v a face nimic p â n ă l a esecutarea reclamaţiei tale in sala cea mare de a u ­dienţă. Onestul Bazile, agent credincios şi sigur, a lergă in têrg şi caută pe toţi sfetnicii scaunului j u d e c ă ­toresc.

Bazile. Me . . . me duc . . . Contele. Şi să-mi aduci şi pe ţeranul ce ţ -a d a t

bi letul . Bazile. D'apoi il mai cunosc eu ? Contele. Cum ai dis ? ! Bazile. Vedi că eu n 'am venit in castelul aces ta

ca să îndeplinesc töte serviţiurile dvóstre ; eu, om ta len ta t in orga orăşănescă, eu a r ă t dómnei cum s ă cân te pe clavir, a ră t pagilor cum să cânte pe m a n ­dolină . . . şi a t r ibuţ iunea mea mai ales e, ca să a m u ­sez compania dvós t r e cu gui ţară mea, când ave ţ i poftă să-mi porunci ţ i .

Conteb. A ! să -mi amusezi compania ?

Impuşcă'nlunâ. ( înaintând.) Să-ţi fie faţa c ins t i tă s tăpâne , me pot duce eu, decă vrei să . . .

Contele. Cine eşti t u şi ce t rebă faci ? Impuşcă'nlunâ. Eu sunt impuşcă 'n lunâ , m â n c â -

ţ-aşi ochii ; eu pasc capre le şi ş t i u să apr ind şi a r t i ­ficiile ; şi pentru că adi îi gioe la cu r t e şi capre le mele-s in ţarc , m 'am dus la c râşmă şi eu şciu unde-s toţi caiciogarii , ista şi eu, sfetnicii oraşului . . .

Contele. Bine ; iţi mul ţămesc pen t ru zelul teu ; du- te de-mi adă pe sfetnicii toţi. Ér dta, don Bazile, fă bine de-1 acompaniază pe dlui cu gu i ţa ră ta , şi cân tă ceva vesel ca să n u i se urescă pe drum.

împuşcă'nlună. Trui- la- la ! b r avo ţ ie Impuşcă 'n -lună ! (Susana il strînge de m â n ă a ră tându- i pe con­tesa.)

Bazile. (Surprins.) Cum ? să a c o m p a n i e z pe Im­puşcă 'n lunâ ?

Contele. Asta-i t r éba dtale • plecă dar , séu te i s -gonese de aici. (Ese.)

S c e n a XXII. Aceiaşi, afară de conte.

Basile. (Lui insuşi.) A ! n ' am poftă să lupt con t ra óléi de fer, eu care n u - s . . .

Figaro. Decât u n ulcior . . . Bazile. (Aparte.) In Ioc de a a jută căsător ia lor,

me duc ma i bine să asigur pe a m e a cu Mareelina. (Lui Figaro.) Să nu i n d i e i nimica, dragul meu, p â n ă ce n u m'oi in tórce eu. (Ia guiţară de pe fotelul din fund.)

Figaro. (Urmându-1.) Să incheiu ! o ! du-te , şi n 'a i grije de nimic ! chiar decă nu te -a i mai in tó rce nici o d a t ă ! . . Véd că n u pré ai poftă de cân ta t . Vrei să incep e u ? . . haide, vesel, t a r e la — mi — la ! pent ru logodnica mea. (El incepe a merge spre fund de-andăre te le , şi jocă cântând seguidila u r m ă t o r e ; Bazile il acompanieze , şi totă lumea il urmeză. )

Seguidila. Vîeţa m e a aş da-o totă,

Ca să potă , Fi a m e a Suzon ,

Z o n , zon, zon , Z o n , zon , z o n , Z o n , zon , zon , Z o n , zon , zon .

Ast g i n g a ş ă creatură Mintea-mi fură,

Draga m e a Suzon, Z o n , z o n , zon , Z o n , zon , z o n , Z o n , zon , zon , Z o n , z o n , z o n .

(Vuetul se indepăr teză ; restul nu se mai aude.) (Cor t ina cade.)

Actul III Sala castelului , n u m i t ă sala t ronului , se rv ind de a u ­dienţă , avênd in fund u n baldachin d e a s u p r a că ru i a e por t r e tu l regelui Spaniei . In mijloc, la ó re -ca re d is ­t a n ţ ă de baldachin, u n jilţ r idicat pe o es t radă cu doue scări , in faţa că ru i a e o mesă şi un t abure t p e n ­tru grefier; la drépta şi s tânga scaune pen t ru sfet­nici ; de fiecare pa r t e o bancă cu spete pen t ru a d -

Tocaţi şi împric inaţ i .

Scena I. Contele, Fedrilo, ţ inend un pache t pecet lu i t .

Contele. (Repede.) M'ai inţeles b i n e ?

Anul XXIV. F A M I L I A 127 Pedrilo. înţeles, s tăpâne ! (Ese.) Conteh. (Striga pentru a-1 rechiemâ.) Pedrillo! Pedrilo. (Revenind.) Luminarea ta ! Contele. Nu te-a vëdut nímene ? Pedrilo. Nici o suflare . . . nici o ţipenie . . . Contele. Incalecă-te pe calul cel roib, şi por-

neşce in galop până la Sevila ; ajungènd acolo, cer-ce teză déc'a sosit pagiul, şi in ce ceas anume ?

Pedrilo. înţeleg. Contele. Dă-i brevetul acesta şi intórce-te repede

indëret . Pedrilo. Dar deçà n'a fi acolo, tot să-i d a u ? . . Contele. Intornă-te intr'o clipă si dă-mi de şcire.

(Pedrilo ese.)

Scena I I .

Contele, singur, mergênd visător. Am făcut o neghiobie c'am alungat pe Bazile.

E forte reu să fie cineva furios. Acel bilet ce el mi l'a i nmâna t . . . Care me prevestiá de o ore-care în­t repr indere asupra contesei : camerista inclusă in o d a e . . . s t ă p â n a cuprinsă d e o spaimă falsă . . . séu póté ade-v e r a t ă . . . un om sare pe ferestă, şi altul se dă de v inova t . . . Nu mai şciu ce să cred ! un intunerec mare imi cuprinde m i n t e a . . . Dar contesa '? decă vr 'un obraznic ar îndrăzni . . . Dar in ce mod mi se ră tăcesc ideile ? In adevër, când capul se inl'erbintă, r a ţ i unea cea mai regulată devine nebună ca un vis. Ea işi rîdea de mine . . . acele rîsete inăduşite, acea bucur ie acoperita. Dar ea se respectă ; şi onórea mea. Dar unde dracul l'a a scuns? Şi de altmintrelea, unde me allu eu ? Spênzura ta cea de Susană să me fi spus ea ?

Scena I I I .

Contele, Figaro. (Figaro se opreşce in fund şi ascultă.)

Contele. Indrăcitul de Figaro nu mai dă ochi cu mine. Trebue să-1 descos cu ghibăcie, ca să me pot informa decă şcie ceva despre pas iunea mea pent ru Susana . . .

Figaro. (Aparte.) A, b u n ! Contele. Şi de va şei un singur cuvent, il insor

cu b a b a . Figaro. (Aparte.) Şi bietul Bazile remâné-va to t

holtei ? Contele. Dar atunci ce-am să fac cu fa ta? Figaro. (Aparte.) Nevésta mea, me rog? Contele. (Intornându-se.) Ei ! cum ? ce e ? Figaro. ( înaintând.) Eu sunt, am venit pentru că

m'a ţ i chemat . Contele. Dar ce cuvinte diceai . . . Figaro. Nimic . . . nimic . . . Contele. (Repeţ ind) >Nevésta mea. me rog?» Figaro. Aha ! Diceam lui Antonio: »Du-te de

s p u n e la nevésta mea, me rog.« Contele. (Aparte primblându-se.) Femeia lu i !

(Tare.) Aş vré să şciu, ce t rebă te-a oprit pe dta, de a n u veni imediat când te-am chemat .

Figaro. (Ştergendu-şi hainele.) M'am festelit aşa de t a r e , când a m picat pe straturile cele . . . •

Contele. Şi-ţi trebuia un ceas ca să te curaţi r Eu in t r 'un sfert de ceas pot . . .

ligaro. Vedi că eu nu sunt dta, şi dec aş ave slugi, precum . . . . . „

Contele. N 'am înţeles, me rog, ce pnema te-a silit să te pui intr 'o astfel de primejdie, sărind . . .

Figaro. Dar, furios precum erai , nu-ţi trebuia decâ t să găseşci in cale un biet omuleţ, ca sa-1 staşn făr de c ru ţare ; şi de-ai fi dat pes te mine, înţelegi b ine , că . . .

Contele. (Aparte ) N'o scot la capët , şi me înde­părtez de ceea ce vreu să aflu. (Indaleit.) Dar să lă­săm asta. Avusesem, da. avusesem ore-care dor inţă de a te luă cu mine la Londra, in cali tate de cur ier de depeşi. dar după mai multă resgândire . . .

Figaro. Vi s^a schimbat chibzuirile ? Mai intèi că tu nu şeii englezeşce. Şciu G od-dam . . . Nu înţeleg. pic că şciu God-dam. Ei bine ?

Contele. Figaro. Contele. Figavo. Contele.

(Va u r m i . )

N. A. Bogdan.

1

Poesii poporale. (De prin comitatul Turda-Arieş.)

ţ^P-entru i-.'ain s l i îns pe la lirâu, •S^Secera i la popa grâu ;

Pentru c'am atrîns pe la şele , Am tăiat popii miele , S ă mi-mi dea canóne grele.

II.

Dis-a mândra că lră mine , S ă IUI joc in joc cu nime, Dar eu asta n'o pot face, S ă nu joc cu cine-mi place ; Dis-a mândra cătră mine, S ă nu rid in joc cu nime, Dar eu nu m e pot răbda S ă nu rid cu mândruţa .

III.

Şeii tu mândră ce ţ-am spus, L a cules de cucuruz, Când amfindoî ne iubiam Din trun mor ne săturam ; Dar acum s 'avem cu sacul , N u ne-am da unul la altul.

IV.

Când eram mai tinerel, Eram mândru, Irumoşel ; D a de când m'am însurat, Mi- i s'o băgat ochii 'n cap, Gândeşc i că sunt pus la jar De necas si do amar.

Mei bădiţă de departe, Trimite-mi o ţir de carte, Dar nu mi-o pecetlui. S ă o pociu şi eu ceti, Colea sera la lumină, Dimineţa prin grădină.

VI.

Mândra când li rumeni tă Ii ca dracul de urîtă, R u m i n e l e din potică Cine dracul l e -au adus , C a p e frunte n'au ajuns .

VIII.

Ce gândeşc i tu b a d e a meu , Că eu mor de dorul teu, N i c e capul nu mi-1 bat, Să-mi fie de tine drag

Culese de: Anania I. Hodoş

128 F A M I L I A Anul XXIV.

Liszt şi Barbu lăutarul. In broşura din u rmă a revistei >Convorbiri Liie­

rare« dl T. T. Burada publică un articol inti tulat » Cronica musicală a oraşului Iaşi. « In acesla rela­tând despre tö te mişcările musicale din Iaşi. delà 1780 şi pană la 1860. vorbeşce şi despre concertele ce renumitul pianist Liszt a da t acolo la 1847 şi remprospeteză inlelnirea acestuia cu Barbu lăutarul .

Reproducem interesanta descriere a intëlnirii lor :

* Liszt fiind invitat sera la boerul Alecu Balş,

acesta chemă şi taraiul de lăutari a lui Barbu, spre a a ră t ă lui Liszt ce soiu de musică eră obicinuit in Moldova.

In diarul francez, *La vie Parissiene« sub di­recţ ia lui Marcelin, Paris 1847, No. 48 din 28 novem­bre, găsim u rmâto rea descriere in teresantă despre im­pres ia pe care taraful lui Barbu lăutarul făcu asupra mare lu i musicant . «Aceştia erau ţigani din Iaşi şi căpetenia lor se numiâ Barbu lăutarul .

Toţi pur tau anter ie mari strînse la pept. legate cu brâe, cu căciuli de piele de miel şi opinci. Pletele lor lungi şi gróse le cădeau pe umere ; căpetenia lor Barbu eră bë l rân , barba sa căruntă împărţ i tă in doue cădea până la pept, şi sub căciula ce acoperiâ frun­t ea sa se vedeau strălucind ochii sei plini de in te­l igenţă şi vioşie.

Când intrară* in casă, toţ i puseră mâna la pept, şi se închinară p â n ă la pâment , li se dădu apoi şam­panie .

Alecsandri dădu semnalul , şi Barbu in torcêndu-se la taraful seu, făcu semn cu degetul şi o s t ranie armonie izbucni in sala cea mare şi resunătore .

Instrumentele lăutari lor se compuneau din o violină, un naiu şi o cobză, un ins t rument cu córde pent ru acompaniament şi care sémënà to t -deodată şi cu mandolina.

Barbu puse să se cânte un marş naţional , după aceea boerii entusiasmaţi a runcau galbeni in paha ru l seu dicèndu-i :

— Bé Barbule, bé ! şi bëtrânul lăutar inghiţiă to t -odată şi galbenii şi vinul, căutând a ţine in gura sa galbenii ce-i scotea apoi, după ce-i săruta cu sfin­ţenie.

— Ascultă, Barbule, i dise Neculai Sturdza, cân tă-ne >Tu-mi diceai.c Barbu se închină p â n ă la păment , şi taraful incepù a cântă : »Tu-mi diceai odată», un cântec lin, melancolic si cam selbalic n e ­contenit in ton minor, şi pe care lăutarii il c ân tau cu un accent part icular şi propriu modului lor de esecutare . Cei doi lăutari însărcinaţ i cu acompania ­mentul cântau singuri bătend cordele cobzelor cu o peni ţă , acele dulci cuvinte a romanţe i atât de cunos­cute in România, ce incepe astfel: »Tu-mi diceai odată . . .«

Apoi după cântec, sub avèntul unui entus iasm cu to tu l ar t is t ic , Barbu se cufunda intr 'un cântec ţ i ­gănesc, in t r 'adevër minunat . Liszt ascultă şi nu (|icea nimic. Sub influinţa acestei scene măreţe , ce avea îna ­in tea ochilor sei, el ascultă cu sfinţenie pe aceşti a r ­tişti ambulanţ i cari nici nu şciu ce este musica şi ca re o ghicesc. Este cu neput inţă de-a se descrie cu c â t ă simţire şi isbucnire t răgeau cu arcuşul ; note le ascu ţ i t e ale naiului acoper iau ar ia gravă, şi cântecul

larg făcend să reésà plângerea sa reguşită şi stri­dentă.

In musica aces ta sunt ţipete de mâhni re , isbuc-niri nebune, melancolice ale pustietăţi lor, c ân ­tecul este susţinut de un aconpan iamen t monoton al cobzei şi infrumseţat din t imp in t imp prin o trasă cânta tă , o singura (rasă care se opreşce deodată , şi revine la óre-care in terval , spre a a runcă in aces ta s t ranie musică, selbaticul ei tip.

Liszt ascultă mereu, r ăzemat pe u n scaun de stejar, mânca cu ochii pe lăutari , şi une ori nervii lui simţieau sguduituri cari se oglindiau pe faţa sa cea iscusită.

Când ultimul acord se audi, el işi a p u c ă mani le şi peptul seu apăsat avii u n suspin de uşura re .

— Ah ! cât e de frumos ! dise el. Toţi boerii bă tu ră din palme, Liszt luă din bu­

zunaru l seu un pumn de galbeni şi t u rnându- i in pa­haru l lăutarului , i dise : Să bem amèndoi , lău taru le 1

Amândoi ciocniră pahare le . Liszt e ră a t â t de im­presionat , incâ t t r emura când deşer tă pe al seu.

In fundul salei boerii deprinşi cu aceste curióse melodii, vorbiau intre dênsii , punênd după fiecare bu ­ca lă câ ţ iva galbeni in paharu l minunatului lăutar .

După câ teva momente Liszt se sculă, şi indrep-tându-se că t ră lăutar , i dise : Barbule, m'a i făcut să cunosc musica ta ; am să te fac să cunoşci şi tu p e a mea '

Bëtrânul lăutar d r e p t respuns , puse manile la. pept, şi se închină până la păment .

Liszt se puse la clavir in mijlocul unei tăceri ce se făcu deodată . Lău ta ru l cu scripca in mână , a s ­cultă cu lua re aminte fără a perde din vedere p e tainicul musicant .

Liszt, incepù cu u n preludiu, apoi sub imbol -direa inspiraţiei lui es t raordinare , şi a încordări i ner ­vilor sei, improvisa un m a r ş unguresc, al cărui cân tec larg şi melodios domina mereu in mijlocul arpegiilor, trilurilor şi greutăţi lor inspă imântă tore cu ca re impo-dobiâ cântecul seu. Apoi insufleţindu-se, imbë ta t de melodie, cu faţa sa ga lbenă şi caracter is t ică şi cu ca ­pul dat inapoi, cu ochii pe j u m ë i a t e inchişi , mergea delà u n capë t al clavirului la celalalt, făcea să curgă din degetele sale o ploie de mărgăr i ta re car i veniau cu incetul să se contopéscà in intêiul motiv ; degetele sale cu o repeziciune de necredut alergau pe clavir, făcend să se audă notele metalice, spre a reveni me­reu la acel cântec delà început, mare , magistral şi t r is t ca un cântec de organ.

Eră in adevër pré frumos. Nici oda tă Liszt nu se u rcase la o aşa innă l ţ ime; boerii ascu l tau fără a pr i ­cepe ceva, lăutarul inse pr icepea : m â n c a cu ochii pe cel ce cântă , nu perdea nici o notă, şi fisionomia sa eră s t ran iu mişcată in to t t impul acestei s t ră luci te improvisăr i .

Liszt se sculă in mijlocul aplauselor frenetice ale adunăr i i . Barbu lău taru l , se duse d rep t la densul şi dându- i la rendül seu un pahar cu şampan ie , i qlise româneşce : La r êndul meu s tăpâne , te rog să bei.

Paha re l e se ciocniră din nou. — Barbule lăutar , i dise Liszt, ce dici de aces ta

melodie ? — E aşa de frumosă s tăpâne, i r e spunse bë ­

t rânul lăutar , că, decă-mi dai voe, a m să me încerc să ţ -o cân t şi eu. Liszt z imbi cu un ae r de ne încre­dere, făcend semn cu capul că pr imeşce .

Lăuta ru l se intorse că t r ă taraful seu şi după ce puse scr ipca la gât incepù a cân tă marşu l unguresc.

Nimic n u fu uitat , nici tr i luri le, nici arpegiile, n ic i var ia ţ iuni le cu note le repe ţ i te , nici acele a d o r a ­bile t recer i din semi- ton in semi- ton, care- i sun t a t â t de obicinui te pentru a reven i la intêiul seu m o t i v .

Anul XXIV. F A M I L I A

Barbu lăutarul cân ta cu amănunţime pe scripea sa to tă improvisa ţ iunea pianistului, ce asculta înspăi­m â n t a t opera ce cu un moment mai inainte o cân­tase pe clavir pentru intêia dată şi pe care púte o şi ui tase .

Taraful seu il urmă cu precisiune, observând nuanţe le şi uitându-se drept la Barbu carele mergea cu cântecul înainte, străpungând inima lui Liszt.

Când sferşi cântecul. Liszt se sculă de-odată si mergênd drept la bëtrânul Barbu, il sărută călduros, apoi luând după vechiul obicei paharul cu şampanie,' il int inse. dieêndu-i : Bé Barbule lăutar stăpânul meu! bé, căci Ddeu te-a făcut artist şi tu esti mai mare decât mine !

T . T. B u r a d a .

129

Din vieţa de Bucureşci. (»Gaspar-Gratiani«, tragedie in 5 acte de dl I. Slavici )

In sferşit, după cinci ani şi mai bine de zăcere in car tónele direcţiunei, «Gaspar Graţiani», al dlui Slavici, a urcat scena Teatrului Naţional, şi decă piesa n ' a avut tot succesul nădejduit, causa n'a lost nici de cum că rolul lui Baruch nu s'a juca t de No­tară , d u p ă cum prevest iă cu a tâ ta încăpăţ înată sigu­ran ţă un curierist. ceea ce dovedeşce, că a fost un profet mincinos. Nu ! rolul lui Baruch a fost ţ inut cu tot ta lentul de dl Pelrescu, lucru ce s'a recunoscut de publicul intreg, care l'a rechemat călduros in scena din actul II, ce a re cu Graţiani şi cu Sara . Ceea ce a făcut neisbânda piesei, a fost ensâşi piesa, cărei i l ipseşce acea str însă încordare de sentimente, acele teribile ciocniri de pasiuni, ce fac interesul unei t ra ­gedii. Şi aceste lipsesc tragediei dlui Slavici, pentru că-i l ipsesc caracterele in s tare d'a fi agitate d 'aşă sent imente , d'à fi sbuc iumate de aşa pasiuni. Int r 'a-devër, pe lângă Baruch, nu mai găsim alt caracter , decât pe Sara, zugrăvită cu tolă maestr ia pe care autorul a desfăşurat-o in »Popa Tanda«. şi jucată de dna Ar. Manolescu in perfecţiune. Prin acesta. — prin preferinţa ce pare că autorul i-a dat , pr in deosebita ingrigire ce a pus in desinarea ei, — Sara este ade ­vă ra ta eroina a piesei. Gaspar Graţiani, cu inconse-cinţele, cu nehotărîr i le sale, e cu totul palid, neîn­ţeles. Astfel nu-i pu tem purtă nici un interes şi cu cât el t rebue să ocupe mai mult loc in piesă, cu atât ac ţ iunea e mai slabă, cu a tâ t n e intereseză mai puţin.

Gaspar Graţiani, despre care Cantemir spune, că a fost I talian, — » adecă Frâne», cum esplică Miron Costin, — ér Petricïki, care trăia tocmai pe v remea lui, scrie, că »erâ Neamţ din Gratzul Stirian, măcar că alţii altmintrelea vorbesc*, Şincai raporteză, că gonit din ţera lui de sărăcie, crescu pe lângă fratele seu mai mare, care se indeletniciă la Ţarigrad cu n e ­goţul de pietre preţiose. Mărindu-se, fu trimis prin teri s t ră ine şi pe la curţile prinţiare, unde-ş i vindea marfa, pr in ca r e mijloc s'a înavuţit . Pe când se intorcea odată din Italia, unde-şi vênduse negoţul cu folos cur ţe i toscane. Graţiani r escumpërà u n numer in-semnat de Turci, din cei mai de frunte, aliaţi robi in Verona . Prin acesta el câpetă favórea sultanului Ahmet , care-1 numi terziman adecă tă lmaciu al îm­părăţ iei , ér in u r m a inchierei 'cu bine a unei solii cu ca re fusese însărcinat , i se dete, ca respla tă , domnia Moldovei in 1618.

Graţ iani eră al treilea domn s t ră in pe tronul ce-a fost ocupat de Despot Eraclidul şi de Iancu Sasul, ş i Miron Costin observând, că eră »om neşcii tor rên-

dului şi obiceiior ţerei, fără limbă de ţeră, care lucru mai greu nu póté ti, când nu şcie domnul l imba te­rei unde domneşcec,esclamă cu durere : »0, Moldovă! de ar Ii domnii tei cari s tăpânesc in tine, toţi înţe­lepţi, ancă n'ai peri aşa lesne. Ci domniile ne.şoiutore rondului ţerei. şi lacomi, sunt pricină peirei t a l e ; că nu caută să agonisescă şie nume bun la ţeră. ci caută, desfrânaţi, numai avere să strîngâ, care apoi totuş se răsipeşce şi ancă si cu primejdie caselor lor, că blàstëmul săracilor, cum se dice, nu cade pe co­paci cât de tâ rd iuN

*** In piesa dlui Slavici, Graţiani triumfézâ asupra

tuturor rivnitorilor la tronul Moldovei prin in terve-nirea Sarei, nepóta evreului Baruch, care este in mare dragoste la sul tana tavorită. Actul I, unul din cele mai bune, de şi nu pré clar in detalii, ne ara tă pu­ţinul preţ — adecă multul preţ, socotind suma ce costă bră ţa ra ce plăcuse favoritei — cu care se putea cumpërâ domnia. Dar Sara mai pusese o condiţiune, aceea d'a fi lua tă de Graţiani, pe care-1 iubiâ, in Moldova, cu to te că aces ta iubiâ, — ori nu iubiâ, căci nu pré şei m, — pe fiica ambasadorului Veneţiei. In actul III găsim pe Graţiani in domnia Moldovei, dar sătul de societatea Sarei, a cărei alungare i se impune de prost imea ce năvăleşce in palatul prihănit de présenta ovreicei. Sara. isgonintă, plecă, dar îşi va rësbunâ ! Actul următor, cel mai slab, ne t rans­portă in plină operetă , fâcendu-ne să credem, c'asis-tăm la actul 11 diu »Fatinita.« E cu toiul de prisos, ca autoru l să ne presinte pe favorita sultanului ce-rênd acestuia, după rugăciunea Sarei, şi obţinând prin plictiséla unei conversaţii de harem, disgraţia lui Graţiani. Cadrul impropriu, decorul înfăţişând cunos­cutul »Salon românesc* ce-are d 'asupra intrărei din fund icóna Feciórei cu Isus in braţe, — care nu şcim ce-ar căuta tocmai in sanctuarul familiei acelui, care ca Padişah, e cap nu numai al statului, dar şi al legei lui Mahomet ; — carnavalescul costumelor orien­tale ce tăcuse pe reposatul impërat Vilhelm să de­cline onórea de a fi şef al unui regiment otoman, spre a nu li silit, când sultanul ar fi venit la Berlin, să defileze 'nainte- i îmbrăcat turceşce ; stângăcia cu care actorii se mişcă in asemenea aparat : lac tot-déuna ca efectul — când causa este — să Ile perdut. Cu a tâ t i a r v a fi mai nenorocit autorul când causa, adecă efectul, v a lipsi, ca in caşul de faţă.

In actul V Sara. care venise in Moldova cu óstea lui Skender paşa, spre a ocroti dilele iubitului ei, e ucisă de Graţiani sub cuventul de a-i fi s ta t in cale ; da r şi acesta nu 'ntârdie a cade sub loviturile boerilor sei, cari-1 cred vëndut Turcilor. Şi astfel totul se sferşeşce, nu inse spre mul ţămirea tu turor .

*** Ne pare forte reu, că Sara şi Baruch sunt puşi

intr 'un cadru a ş a de slab. Aceste doue figuri t rebue să t răescă , de şi ele n 'au pu tu t face să t răescă piesa, a tât de şubredă ca const rucţ iune dramatică, incât nu va puté trăi nici afară din teatru, cu to t stilul admi­rabil, plin de calităţile ce-au făcut succesul autorului • Novelelor din popor« , in ca re e scrisă.

Fie că eră lăsatul de sec, — ceea ce nu pré e causă probabi lă , — fie că eră ultima sëptëmàna a cărnelegiului, — ceea ce e sigur, — publicul nu se ară tase de loc curios a vedé pr ima lucrare originală nouă ce ni se da in stagiune : par ter şi loji erau pe jumăta te góle. Acesta lipsă de interes e intr 'adevăr dure rosă pen t ru viitorul nost ru literar. Numele dlui Slavici, ca re a re drept la tó ta condescenţa nostră prin ta lentul real de care a dat dovedă in »Novelele din popor«, t rebuia să a t ragă mai mulţi admiratori , decât represintaţ ie le de duminecă şi de marţi sera. Ce a ten-

11

130 F A M I L I A Anul XXIV.

ţ iune mai pot nădăjdui din par tea uuui asemenea publ ic noii veniţi ? . . Éta unde ne-a adus vi ţ iarea gustului public, pare cà cu to t dinadinsul în t repr insă pr in felul alcătuirei repertoriului t recut al tea t rului nos t ru !

A. C. Şor.

Impëratul Vilhelm I. 1797-1888.

Unul din cele mai mari evenimente ale deceniului de acuma este mór tea impèratului Vilhelm al Germa­niei, in templată la 9 mart ie an. c. De-atunci şi pân' a cuma diarele germane şi cele amice Germaniei pub ­lică elogiuri nesfârşite despre reposatul monarc ; nu­m a i diarele polone amestecă note d isarmonióse in cântecele de laudă, contestând genialitatea impèra­tului decedat, care 'n secolul al XIX-le nu s'a încumeta t a răpi limba şi naţ ional i tatea polonilor. Istoria va judeca decă fostul impërat in adevër a tost un om m a r e séu numai un monarc norocos, căruia sor tea i-a da t un Bismark şi Moltke, car i apoi sub egida lui au severşit lucrurile cele mai grandiose in istoria Germaniei.

împăra tu l Vilhelm s'a născut la 22 mart ie 1797, pe timpul de cea mai grea decadenţă a Prussiei , zdrobi tă de Napoleon I. A fost fiul al doile al rege­lui Frideric Vilhelm III, care a mur i t la 7 iunie 1840. Atunci se urcă la t ron fiul mai mare , Frideric Vil­helm IV, ér principele Vilhelm primi titlul de »prin­cipe de Prussia« ca moşteni tor presumpt iv al rega­tului, incredinţându-i-se şi suprema conducere a a r ­matei . Murind regele fără u rmător i , la 2 január ié 1861 u r m ă densul pe t ronul Prussiei , cu numele de Vil­helm I, in e ta te de 64 ani.

Nisuinţa lui de căpetenie a fost să-şi in tărescă ţ e ra milităreşce. Spre acest scop a făcut tö te . Şi cu ajutorul bărbaţ i lor de s tat ce-şi alese, izbuti. Res-boiul din 1866, con t ra Austriei, pe care o invinse la Königgrätz, i produse uni ta tea Germaniei. Ér in 1871, invingènd şi pe Napoleon III, dênsnl fu proc lamat împă ra t al Germaniei . Astfel sortea i-a dat rara feri­cire d'a-şi ridica ţera din decădere şi d'à réalisa v i ­sul de glorie al tu tu ror germanilor.

în tocmai ca 'n vieţa publică, aşa şi 'n v ie ţa conjugală a fost forte fericit. La 11 junie 1829 s'a cununa t cu principesa Augusta de Sacsa, ca re i-a fost o soţie de model până la momentele din u rmă , când i-a inchis ochii şi i-a s t r îns mâna .

Fiul lor, moştenitorul de t ron şi [actualul im­përat , Frideric III. s'a născut la 1831 ; .<a căsător i t la 25 ianuarie 1858, cu principesa Victorii»\fiica r e ­ginei Angliei. Aceştia au doi fii : Vilhelm, "actualul moşteni tor de tron, născut la 27 ianuarie 1859, că ­sător i t la 27 februarie 1881 cu principesa Augusta Victoria de Schleswig-Holstein; Enric, născut la 14 august 1862 şi logodit eu principesa Irina de Hesa.

Moştenitorul de t ron Vilhelm are pa t ru copi i : Vilhelm născut la 1882, Frideric la 1883, Adalbert la 1884 şi August la 1887.

LITERATURĂ. ŞI ARTE. Soiri literare Şi artistice. Pentru Eminescu s 'au

emis nişte liste de subscriere in România, dar aces ­tea se ren tornă a n e v o i e ; comitetul , din Iasi rogă d a r pe toţi aceia cari au asemenea liste, să le inna-poieze. — D l Nicolae Creţulescu a scos de sub tipar la Bucureşci volumul al treile şi cel din urmă al

»Anatomiei descriptive.* — Dl Mihail Canian a pu­blicat la Iaşi in ed i tura Fraţi lor Şa raga un volum de » Poesíi poporale.« — Dl Ionescu-Gion a publicat in o broşură conferinţa sa ţ inuta la Ateneul din Bu­cureşci despre »Entusiasmul in t recu ta generaţ iune.c — Dl S. C. Mihăilescu a da t la t ipar in Bucureşci lucrarea sa inti tulată » Studii critice a sup ra inve ţă -mêntului primär« in Bomânia .

Doue broşuri de poesíi. Dl Zahar ie Antinescu, profesor la Ploésci, a publicat de oda tă doue bro­şuri de poesíi. Una po r t ă titlul »Flori de pe Carpat i« , şi cuprinde poesiile autorului , d impreună cu por t re tu l seu. A doua este o nouă ediţiune a opului » Reci tăr i de poesíi şi mici compuner i de felicitări» pen t ru u s u l claselor pr imare .

Noua bibliotecă ilustrată pentru copii. Din co-lecţ iunea Haiman, a a p ă r u t la Bucureşci : Cei şepte corbi, Măriora şi Petrică, Flautul magic, Guliver la Pitici, Piticul muntelui Aladin, Oberon, Guliver la uriaşi , Prinţul sparge a lună şi Regele şorecilor. F ie ­care din aceste basme, cu 6 gravur i in culori, in 4° car tonat , costă 1 1. 50 b . Animale domest ice , 9 gra­vuri 2 lei. Animale selbatice, 13 grav., 3 lei. Geno­veva de Brabant , in 4° cu aquarele frumóse, legat, 3 lei. Trei is tor ióre í rumóse , cu 19 gravur i , in 4°, legat, 5 Iei. Din vieţa copilărescă, mici poesíi in 4°, cu 28 gravur i , legat, 5 lei. Poveşt i pen t ru copii, t rei basme, cu 19 gravuri, legat frumos, 5 Iei. Is tor ia na ­tu ra l ă pen t ru copii, 20 gravur i , legat frumos, 5 lei. Bucur ia copiilor, şese poveşt i frumóse, cu 37 gravur i in colori, in 4°, legătură de lues, 10 lei.

Diaristic Stindardul Terii se n u m e ş c e un diar, care a apăru t de curênd la Bucureşci, p ronun ţându-se cont ra Domnului s trăin.

TEATRU ŞI MUS1CĂ. Şciri teatrale şi musicale. Dl stancescu, ac tualul

d i rector al Tea t ru lu i Naţ iona l din Bucureşci , după cum ne spune »Lupta«, a r voi să se re t ragă delà d i ­rec ţ iunea acelui tea t ru . — Sarah Bernhard va debuta , p recum ne spune «Românul», la Teat ru l Naţ ional din Bucureşci .

Concertul dini N. Popovici da t la Braşov, in 2/14 1. c. a avut un succes complet. Programul a fost u r m ă t o r u l : Verd i : Arie din opera »Un hallo in m a -schera« cu tecst românesc , in care concer tan tu l a escelat prin mezza-voce ; Tar t in i : Larghet to din so­na t a G-moll şi B a c h : Air, pe violină, esecu ta te ad­mirabil de dşora Olga Grigorovicz ; R. Lassei : Und ob der ho lde Tag vergangen, Schube r t : Erlkönig, L a s s e n : Sommer abend, cânta te de conce r t an t cu tecst german ; asemene in limba germana a cân ta t şi Aria din opera »Euryanthe« de W e b e r ; d r a Olga Grigorovicz a cânta t din violină : Andante din con­cer tul pen t ru violină op. 62, de F. Mendelssohn-Bar-tholdy. In sferşit dl Popovici incheiă cu »Medul n o p ­ţii» şi »Seghuidila« de Dima, p recum şi do ina »Ar-năuţii.» Publ icul s'a depă r t a t forte mulţămit .

Serate literare şi musicale in Lugoş La 10 1. c. s'a e secu ta t u rmă to rea p r o g r a m ă : 1. N. M. File-mon : »Frideric Staaps» séu «Atentatul delà Schön­brun a supra lui Napoleon I.« (Fine.) Dl S. B. Popo­vici. 2. a) Th . Georgescu : » Eşti depa r t e* ( C u v . d e dl Iliescu.) b) N . N. » 0 ! decă n'ai nimic a -mi spune,» dşora Barbu. 3. V. Alecsandri : «Sentinela română* (poésie), dl dr. Dobrin. 4, Mendelssohn: »Heimkehr aus de r Fremde» (Ouverture.) Dşora Cosgaria şi dşora Nedelcu p iano I. Dşora Ianculescu şi dşora Radulescu piano II. — L a 17 1. c. s 'au jucat »Cinel-cinel«, come­die cu cântece intr 'un ac t , de Vasile Alecsandri. Pe r -

Anul XXIV. F A M I L I A 1 3 ! sónele : Pitarul Sandu, dl Peştean ; Smărăndiţa ne -póta lui, dşora Cosgaria : Tincuţa. vara Smărăndiţii d şo ra Nedelcu ; Florica, tinerà ţărancă, dsôra Iancu-lescu ; Graur, fecior boeresc din Moldova. 'dl dr. Flo-rescu. Dame, ţerani, ţărance. Tablou: »Seeeratoriu şi »Omagele ar te lor . . Intre tablouri : Vorbire finală ţ inută de dşora Raduleseu.

Coruri VOoale din popor. Concertul din Banat-Comloş dat de corul plugarilor de acolo, sub condu­cerea dlui Stoicanescu, a reuşit bine. Afară de pro­gramul ce publicarăm in nr. trecut, s'a căntat si •Hora Griviţei* cu danţ , apoi »Serenada.« Atât la concert, cât şi la balul ce u rmădupă acela, luă par te to tă inteliginţa de acolo. Dşorele Elena Busu din Banat-Comloş şi Marcovici din Sân-Nicolau-mare s'au presintat in costum naţional. Au mai luat parte dnele Gizela de Leményi din Chichinda. Palan. Popovici şi dşorele Şerban, Teleseu, Marcovici. Popovici, Ianco-vici, Prohab şi altele.

C E E N O U ? Şciri personale. Majeslatea Sa a înfiinţat şi

pentru infanterie un post de inspector general şi a numit la acel post pe moştenitorul de tron Rudolf. — Dl Mihail Popovici. ales deputat la Caransebeş, invitat de presidentul dietei a-şi presintă credenţionalul, a adresat aceluia o nouă scrisóre, prin care declară, că in conformitate cu pr ima sa scrisóre din 22 februarie, regretă, că nu e in posiţiunea d'a-şi presintă credenţionalul. — Contele Byland-Rheidt, minis­trul comun de resboiu al Austro-Ungariei, ş-a dat dimi-s iunea : in locul lui a fost numit generalul de ar t i ­lerie, br . Ferdinand Bauer. — Dl Ion Ghica, minis t ru resident la Londra al României , este aş tepta t la Bu-cureşci, ca să ia pa r t e la sesiunea generală a Aca­demiei Române. — Dl Mihail Cogălnicean a avu t di-lele t recute o congesţiune cerebrală, la Bucureşci.

Hymen. Dl Al. Vlahuţă, cunoscutul poet din Bucureşci, s'a cununat acolo in sëptëmâna t recută cu dşora Margareta Dona.

Academia Română. Vineri la ora 1 p. m. Aca­demia Română a ţ inut şedinţă publică. Dl B. P. Haş-deu a cetit un memoriu despre Argeş, originea ora­şului şi zidirea bisericii. Dl V. A. Urechià a cetit o lucrare a sa despre activitatea li terară a archiman-dritului Bartolomeiu Măzăreanu. Academia Română se va intruni in sesiune generală la Bucureşci in 22 martie v. (3 aprilie n.) Va fi interesant să remprospătăm cu asta ocasiune unele informaţiuni despre primul corp literar al nost ru . Academia Română s'a înfiinţat la 1866prin gu­vernul României , care pe temeiul furidaţiunii lui Zapa, a convocat o societate academica şi a numit membri ai ei din fote părţile locuite de români. La 1879 Societatea academică s'a prefăcut in Academie Ro­mână, s'a organisât de nou ; conform acestei orgăni-saţ iuni Academia are trei secţiuni : l i terară, istorică şi sciintifică ; fiecare secţiune a re 12 membrii : mai i are ancă Academia un numer nelimitat de membrii j onorar i şi corespundinţi. Acuma presidentul Acade­miei e dl M. Cogălnicean; secretar general dl 1). A. Sturdza . Membrii Academiei : 1. Secţiunea literara : \ Vasile Alecsandri, I. Caragiani, Ales. Roman, Ioan Sbiera, numiţi la 1866. Titu Maiorescu numit la 1867, | George Sion ales la 1868, B. P. Ha.şdău, Nicolae Quinţescu aleşi la 1877, George Chiţu ales la 18/9, Iacob Negruzzi ales la 1881, doue locuri (a lui Fon-tanin şi Cipariu) sunt vacante. 11. Secţiunea istorică : George Bariţ iu, Vine. Babeş, V. A. Urechia, numiţi la 1866, Nie. Ionescu numit la 1867, M. Cogălnicean ales la 1869, Ep. Melchisedec. Alesandru Odobescu aleşi la 1870, D. A. Sturdza ales la 1871, Vas. Maniu ales

la 1876. A. Papadopol Calimach ales la 1876. S. FI. Marian. At. M. Marienescu aleşi la 1881. III. Secţiu­nea sciintifică : Membrii acestei secţiuni sunt toţi aleşi şi a n u m e : Nie. Creţulescu, P. S. Aurelian la 1871, Ion Chica la 1875, Gr. Stefanescu şi St. Fàlcoian la 1876, Em. Bacaloglu, 1). Brândza, P. Poni, I. Felix, N. Teclu la 1879. Florian Porcins la 1882, (ír. Cobàl-cescu la 1886. Membrii onorari: Begele Carol I. pro« tectorul Academiei, care i este totodată şi preşedinte onorar. Regina României (Carmen Sylva,') I. C. Bră-ţian, apoi Nicolae Popea, Ioan cav. de Puşeariu, dr. (irigorie Silaşi, Max Midier, Emilie Picot, Teodor Mommsen. Franz Miclosich, «ard. Haynald şi alţii, români si străini. Membrii corespondenţi: pentru sec­ţiunea li terară : I). A. Laurian, '/.. Boiu, Ioan Popescu, Aron Densuşian, losif Vulcan, Leon Bosny, I. U. J a r -nik. N. Gane, G. Bengeseu. E. Esarcu, I. lîian. St. Vèrgolici, T. Burada. A. Lecomte du Nony. A. N a u m ; pentru secţiunea istorică: Gr. Töcilescu, Nie. Densu­şian, I. Moldovan, Emile Legrand. dr. I. lung. Ioan Slavici. A. Visanti, I. Coldiş, M. Sutzu, E. Sehuyler, T. Codrescu, I. Calender : pentru secţiunea sciintifică : C. F. Robescu. S. Ilaret, St. Repkes. V. .lanka, A. Kanitz, dr. /,. Petrescu.

Assoc i a ţ i unea transilvană. In şedinţa din urmă a comitetului s'a constatat, că londul Assoeiaţiunii la finele lui ianuar ie a fost 112.351 II. 91 er., care se compune din realităţi şi obligaţiuni ; eră starea fundaţiunilor tot atunci a fost 16,196 II. 50 cr. Dintre membrii, mulţi neplătind tacsele pe 18X7, se vor in­vită de nou să plătescă, căci incaşul contrar se vor şterge.

Processul de pressa al Gazetei s'a desbătut mercuri in 21 1. c. la tribunalul e u juraţ i din Cluş. Autorii articolilor incriminaţi, dnii dr. Aurel Muroşan şi Stefan Bobancu s'au presintat in persona, avènd de aperă tor pe dl Simeon Damian advocat din Bra­şov. Dr. Aurel Mure.şan cerii să se constate in faţa tribunalului, decă membrii juriului cunosc limba ro­ui ânescă, pentru că acusaţii nu şciu ungureşce. Pre-sidiul rogă pe acei juraţi cari şciu roinâneşce să se ridice. Se ridică doi. Muroşan constatând acesta, cere tr ibunalului ca să compună un juriu care pricepe limba română . Preşedintele provocându-se la legi, de-negă cererea. După cetirea articolilor incriminaţi, p ro ­curorul espune verbal acusa. Acusaţii, pe motivul că juraţii , in proporţ iune de dece faţă de doi, nu cunosc limba română , renunţă Ia apărare . 1)1 Damian face apoi apărarea . Verdictul a fost următorul : Mureşan a fost achitat, cu 10 voturi contra 2 ; Bobancu a fost declarat v inovat cu 7 voturi contra 5, şi tribunalul l'a condamnat la incliisóre de 4 luni, si la amendă de 50 fl. Bobancu si procurorul au insinuat nuli tate .

Reuniunea agricolă română din comitatul Si-biiu a statori t u rmă to rea programă de act ivi tate : Es-cursiuni prin comune spre a ţine prelegeri practice ; publicarea prin diare a prelegerilor ţ inute : împăr­ţirea gratui tă a uneltelor agronomice ; a ră tarea cum să se foloséscà uneltele : a rangiarea de mici esposiţii.

Alegeri pentru Sinod. In archidiecesa Sibiiu ale­gerile de deputaţ i pentru sinod 'se vor face in luna viitóre şi anume astfel : preoţ imea se va adună in locul central al colegiului joi in 12 aprile st. n. pentru alegerea deputaţ i lor din cler : ér pentru alegera depu­taţilor mireni sinódele paroohiale estraordinare se vor adună duminecă la 1 aprile n. ; in fine colegiele mi-reneşci compuse pentru fiecare cerc din bărbaţii de încredere se vor intruni duminecă la 8 aprile n. pen­tru actul scrutiniului.

Adunări invetătoreşoi. Reuniunea învăţători lor români gr. or. din districtid Braşov va ţine adunarea sa generală es t raordinară vineri la 30 mart ie n. Obiec­tul de desbatere in acesta adunare v a fii: Cest iunea

132 F A M I L I A Anul XXIV.

edăr i i pe anul III a foii »Scola şi familia.* — Sub-reun iunea învăţător i lor din protopopiatul Mercuria v a ţine adunarea sa generală in Apoldul-de-jos, la 6 şi 7 apr i le n. învăţător i i I. Paşcu, Romul Pop, G. Rabeş, Ilie Georgescu vor ceti lucrări de ale lor. — Despăr­ţ ămân tu l I al reuniunii învăţător i lor români gr. or. din districtul X Braşov va ţine a d u n a r e a sa generală in Satulung la 1 aprile st. n. Se va desbate t ema »Cum să se p ropună desemnul in şcola poporală .« Prelegător dl George Fulea.

Oglinda lamei. înmormântarea imperatului Vil­helm a fost grandiosă. Stradele pr in car i t recu corte­giul erau in doliu. In dosul unui gard format de patru şiruri de soldaţi se grămădiă o mul ţ ime nenumăra tă , care se urcă la un milion de persóne . Impëràtésa privi defilarea cortegiului din una din fereştile pala­tului. Asemenea din leréstà il privi şi împăratul F r i -deric III, neputênd eşi, căci erau 10 grade sub zero. Din causa acestui frig împăratul Frideric a spus pr in­cipelui Bismark şi contelui Moltke sá nu urmeze cor­tegiului, spre a nu-şi espune sâneta tea . A luat pa r t e din cortegiu moşteni torul de t ron Vilhelm, regii Sac -soniei, Belgiei, României, principii familiei domni tóre , archiducele Rudolf, marii duci ai Russiei, principele de Wales şi alţi principi, precum şi represintanţ i i p u ­terilor. Cortegiul a sosit la 3 ore la mausoleul din Charlot tenburg împăra tu l Frideric a s tat la ferestă pe tot timpul ceremoniei funebrale, ficsând privirile sale asupra mausoleului . Impëràtésa, cu familia impe­rială, asista la ceremonie la mausoleu. Sera s 'a da t un p rând de familie in castelul din Rerlin, la care a luat p a r t e şi regele şi regina României . Aflăm tocmai acuma, cä töte partidele din a d u n a r e a imperială, afară de poloni şi de socialişti, au presintat o p r o ­pune re spre a se ridica un monumen t naţ ional pen ­t ru împăratul Vilhelm. — Pregătirile de resbel ale Ru­siei au inceput de nou ; se scrie că 'n Basarabia s'a grămădi t un n u m e r mare de t rupe . — Delegafiunile austro-ungare se vor convoca pe luna lui mai ; ministrul co­m u n de resbel a re să ceră un credit de 70—80 milióne.

Şciri scurte. Un gimnastic român, dl Traian Lupu, de origine din Ardeal , elev al dlui Mocean delà Ru-cureşci , a iost angajat la circul imperial din Rerlin cu 1800 lei pe lună. — Marele clopot al mitropoliei din Bucureşti a fost porni t luni delà Pes ta pentru a fi dus i n ' c a p i t a l a României . El v a fi in curênd instalat lângă tu rnul de pe dealul mitropoliei. Clopotul a re o greuta te de 8140 kilograme, ér accesoriele sale sunt de 12,410 kilograme. Sunetul acestui clopot se aude , pe l inişte, la 20 kilomètre.

Necrolog. Maria Lucaciu, soţia dlui Ladis lau Lucaciu oficiant la poş ta in Oradea-mare , fiica dlui Vasiliu Cibenschi notar in Rratca, a înceta t din vieţă in Oradea-mare , la 16 1. c. in e tate de 27 ani.

Ghicitóre de litere*. D e Eler.a d' Orbonaş.

c u b a

m i e 1

0 a 1 e

a n a

* Fi ind publ ica tă an i n nr. 30 cu greşelă , o reproducem aic i completă .

Din cuvintele : Cuba, miel, oale şi ania să se formeze doue n u m e biblice cetite cruciş ; ér rêndul prim cetit din drép ta 'n stânga, să deie un oraş din Franc ia , literile finale cet i te din sus in jos , numele unui vechiu rege roman , rêndul ultim o flóré, ér l i ­terile pr ime cetite de sus in jos un n u m e comun po ­poral , care-l doresc bolnavii .

Terminul de deslegare e 10 apri le. Ca to tdéuna şi de a s tă -da tă se va sort i o car te in t re deslegători .

* Deslegarea ghicitórei de şac din n r . 31 :

N u 'ntrebá, fetiţă jună , Din ce c a u s a te i u b e s c ? Buze le -mi nu şc iu să-ţi spună, Indeşert m e n i s u e s c N u şc iu cum, de unde v ine Cest dor de ce m e topesc : Şc iu atâta , că p e tine Tare , tare t e i u b e s c !

Deslegare bună pr imirăm delà dómne le şi dom-nişorele Fi ra Serafin n. Pop , Elena d' Orbonaş , Mă­r ia David, Valeria Popescu n. Pop, Lucre ţ ia Popescu, Măriţi Cernea, Elena I. Meţian, Otilia Gogonea, Cor­nelia N. Pop , Măriţi Doboi Celegrădean, Aneta Cer­chez, Agaftia Pop, Zoe Dimbu, Amalia Crişan şi delà dnii Arcadie Crêsnie, Valeriu Oniţ, Iosif Şchiopul, Sever Rarbu , Octavian Popescu.

Premiu l l'a dobândi t dşora Măriţi Doboi Cele­grădean.

. Deslegarea ghicitórei de şac din nr . 34 : 2fu pot muri!

Gândul se preface 'n visuri, Visul ér in gând ; Şi eu tot aştept s ă v i e Mórtea mai curênd.

j Dorul s e preface 'n lacrimi, L a c r e m i l e ér in dor ; P l â n g ş i sufer chinuri grele, D a r nu pot s ă mor.

D i u a se preface 'n nópte , N ó p t e a s e preface 'n di, Ş-astfe l anii s e a d u n ă Ş i nu pot muri.

Carol Scrob.

Deslegare bună p r imi răm delà dómnele şi d o m -nişorele : Marióra Popovici , Veronica Istfay, I r ina P o -ruţ iu , I r ina P o p , Cornel ia Lup, Lucreţ ia Janza , Victoria Dan, Ane ta Cerchez, Măriţi Cernea, Elena Badalu ţa , Iosefina Popescu, Eufrosina Popovici şi de là dni i Sever Rarbu , Simeon Botescu şi Arcadie Crêsnie .

P remiu l l'a dobândit d n a Măriţi Cernea in Cincu-mare .

Călîndarul sëptèmânei. p i u a sept. I I Căl indarul vechiu Căl ind nou

D u m i n e c a 1 din post Ev. d e l à loan c. 1, st . 4 3 , gl. l . a i n v . 9

" 2 5 Dumineca Luni Marţi Mercuri Jo i Vineri S â m b ă t ă

13 Par . Nici tor 1 4 C u v . Benedict şi Alex. 15 Mart. Agapiu 16 Mart. Sabin 17 f Alecsie 1 8 P a r . Ciril l i^Mart. Crisant şi Darie

26 27 28 29 30 31

(f) Bunavesl. Emanoil Ruper t Maieu Chirii , jo ia v . Guido, vin. s. Arnos

Treiluniul ianuarie-martie inchiându-se in curênd, sunt rogaţi aceia a căror abonamente vor espirá atunci, să le innoiescă de timpuriu.

Propr ie ta r , r edac to r r e spundă to r şi ed i to r : I0SIF VULCAN. Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare.