ORADEA-UARE fNAGWÁRAOj 4 s ep tembre st. v.

16 s ep tembre st. n.

Ese in fiecare duminecă. Redacţiunea :

Strada principala 375 a. Ir. 3B. A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fi. Pe V2 de an 5 fl. ; pe l / t

de an 2 fl. 70 cr. ! Pentru R o m â n i a pe an 25 lei.

Bate la uşe. — Novelă , de Carmen Sylva. —

(Urmare.)

eonia cerii îndată ghiaţă ; apoi porunci să pr indă caii să aducă pe doctor. Puse copi­lului ghiaţă la cap, cârpe calde la picióre şi

<par' că se mai linişti. Cel puţ in deschise ochii şi îi •dise zîmbind : »Mama b u n ă c , apoi adormi din nou. I )a r in curênd incepură ér ţ ipetele. Când veni doc­t o r u l , Leonia nu-1 in t rebă nimic, el o lăudă de înţe­lepciunea ei, prescrise comprese rec i pe t rup şi băi reci , da r a v e a u n aer a tâ t de ingrijat, incâ t inima Leoni i se opri in loc.

Burkhard inteţiâ pe doctor cu întrebări le, da r oftă, când pr imi respunsul ; »inflamatie cerebra lă» . — »Nu pó té fi o insolaţie» ? in t rebă Burkhard . — »A

fost adi mul t la sore« ? — „Cam mult*, veni respunsul •cu mare intârdiare . Apoi Burkhard in tórse capul di­na in tea privirii desnădăjduite a Leoniei.

Amurgul djlei o găsi ancă lângă patul copilului ; -durerile şi frigurile păreau că cresc din ce in ce mai ta re . Tânguir i le lui rupeau inima Leoniei. Toni veni <Ie dimineţă şi rugă cu a tâ ta s tăruin ţă să-1 lase să i n t r e la Pacïnicel , incât i făcură pe voe.

Se a şedă palid in t r 'un colţ. »Toni Toni«, strigà ibolnavul. Atunci se apropia şi-i luă mâna infierben-t a t ă . Dar Baldo nu-1 cunoşcea . Ori vorbiă aiuria •ori ţ ipă de dure re , apoi cădea é r in t r 'un somn letargic, ca re pă rea că sporeşce pu te rea bóléi. A treia di de dimineţă e ra m o r t

Leonia se a runca pes te ângerul ei adormit , n e --vrênd să-1 lase din braţe . Toţi e rau neputincioşi în­a i n t e a mărimei durerii ei.

N'audiă şi nu r e spundea ; a tunci se apropia Toni cel mic de ea şi-i djse cu sfielă: »Dar eu n ' am voie să-1 s ă r u t * ?

La aces te cuvinte se deschiegă dure rea intr 'un i svor de l ac rămi . II str înse in b ra ţe p e micul prieten a l copilului ei iubit şi-1 mângâia când il au<fi dicênd « p e r i a t : » Pacïnicel e r e c e » !

Nu vo i á să-şi lase copi lul ; de-abiâ a pa t ra di î l ingropară , cu a tâ ta pă t imaşă s tăruin ţă cerea să-1 ma i vedă . Burkhard nu pu tea suferi vederea micului m o r t . In t ră oda tă séu de dóue ori , da r t rebui să fugă indată .

Toni a l ină şi de a s t ă dată sufletul răni t al Leoniei . Aduse e răş flori próspet culese şi-i d i se : »Dar acum a r e flori mul t mai frumóse in cer, n u e aşa»? Leoniei îi fu a tunci ruşine de nemângăierea

ei şi se gândi că nu t rebue să tu rbure copilului ei fericirea din cer cu acea durere nemângăiată , şi cu liniştea ei obişnuită intocmi tote pentru îngropare. Pe mormânt puse o cruce mică albă de marmură .

Pe acea cruce e ră scris numai » Pacïnicel* . O mare linişte se făcu după acesta pe moşie.

Leonia nu mai putea să ve(Jă copii. Nici pe Toni nu-1 vedea des, numai la mormèntul lui Baldo îl in-tâlniă, fiind-că îl cău tau şi-1 impodobiau amèndoi . Remase m a m ă ingrijitóre a săracilor şi îşi indeplinià datorii le casei . Dar seriosi tatea ei apăsă pe toţi, mai ales pe Burkhard, care lipsiă de acasă cât pu tea mai des . Ea şedea singură in casa cea mare şi tăcută , buzele i se închideau din ce in ce mai mult , par ' că a r fi v ru t să uite să vorbescă. In ochii ei nu se vedea decât oboséla şi nepăsarea desnădăjduirii . Par ' că a r fi fost şi ea mor tă . Atât de indiferentă îi eră lumea. Vilma venise să-i cérâ iertare, fiind-că póté din n e -chibzuirea ei izbucnise boia. Leonia inse nu voi s'o vedă. Burkhard o primi singur, şi vëcjènd pe Vilma plângând şi mus t rându-se , dise drept mângâiere, că in to tdéuna copilul avusese capul iritabil, că póté eră p ré obosit de inveţătură , incât pr imblarea îi v a fi grăbit numai sfârşitul.

După câ tva t imp incepii lumea să vorbescă, că Leonia se s imte v inovată de mór t ea copilului şi că e aprópe să-şi perdă minţile de mustrăr i le ce şi le face. Toţi o pr iviau cu sfielă; ea credea că e ră pen t ru amint i rea copilului şi-i pă rea bine, că a t â ţ i a jel iau p e ângerul cel mort .

III.

Vilma.

Când Leonia vëdù ér pe Vilma, e ră in pădu re Ia o pr imblare călare, la care o luase Burkhard .

— E o (Ji a t â t de frumosă, disese el, mul te n ' au să ma i fie, şi apoi te vei inchide in casă to tă érna , p recum ţi-e dorul .

Vorbiă cu ne răbda re . — Ai d rep ta te , $ise ea, e un obicei reu al meu ,

dar , la dreptul vorbind, şi tu ui taseşi că şciu să merg că l a r e ! Nu c redeam că-ţ i lipsesc.

Se grăbi să-şi sch imbe rochia . El se uită in u r m a ei, dâ r sprincenele-i r emâneau in tunecate . Cu to te a s t a n u se pu tu împiedecă de a vedé cu ce măes t r ie îsi m a i ducea calul, ca şi când nu s 'ar mai fi da t jos de p e şea . Leonia e r ă fără frică in t o t e , se vedea aces ta şi când eră călare. Eră t omna t â rz iu . Fnuwjele roşii căzu te t rosniau sub copite şi sóre le

36

410 F A M I L I A Anul XXIV.

t recea prin foile aur i te şi prin crengile răr i te . Firele de t omna sclipiau de rouă şi se a t ê rnau de vëlul negru al Leoniei. Se opriră in t r 'un loc, de unde erá vederea frumosă; Burkhard a rë tâ cu coda biciului in depăr ta re , esplicându-i când una când alta. Ochii ei perduseră vëlul lor din t impul din u rmă şi se uitau ageri par ' că a r s tăbate din ce in ce mai de­par te .

— Da, aşa-i, dise ea, in anul dintêi al căsătoriei nóstre a m mers adese ori călare pe acolo — mai şeii? Şi in tufişul de lângă fagi, mai şeii cum rîdeai de mine?

El nu respunse nimic, căci la vorbele cele din urmă un suspin îi scăpa Leoniei. Tocmai in acel tufiş o întrebase el oda tă in glumă, când le v a veni moşteni torul . Amêndoi îşi aduseră amin te de a-césta, şi gândurile călătoriau de-alungul drumului celui greu al vieţei lor, care pe a tunci le păruse n e ­ted şi uşor .

Atât de adâncă le erá tăcerea, incât un t ropot pripit de cal şi un mic strigăt de mirare îi speriară. Se in torseră de o d a t ă ; pe un cal negru arapesc se ivi Vilma, inroşindu-se de surpr indere . „Ve rog să me ier ta ţ i . Nici prin gând nu-mi t recea că sunteţ i aici. Erá a tâ t de l iniş t i t ! Scuzaţi superarea« . Burk­hard se inrosi şi el şi, cu to t ă depr inderea ce o avea cu lumea, in acel moment nu găsi nici un r e s -puns .

-— Nu ne superaţ i de loc, dise Leonia cu b u n ă -nate . De ce să nu ne bucurăm cu toţ i de diua cea f rumosă? Aveam de gând să călărim la Wildhof, şi decă vreţ i să ne însoţiţ i , ne v a fio m a r e p l ăce re !

Lui Burkhard nu- i venia să credă urechilor lui. Ce voiá Leon ia? L a Wildhof chiar el n u fusese d in diua nefastă, in ca re se inbolnăvise Baldo. Ea îşi in tórse calul spre pădure , fără a mai aş tep ta v r e u n respuns. Burkhard şi Vilma sch imbară o pr ivire sfiiciosă şi tăcură.

Aveau mai mult de dóue césuri de mers călare . Őre se gândise Leonia la a s t a? Nici nu fusese vo rba de Wildhof. Vilma îşi închipuise că vederea lor v a fi ori forte formală ori forte mişcătore, şi acum fusese a tâ t de simplă. Leonia erá aprópe veselă, numai o cută adâncă i se săpase intre sprincene. 0 v r eme călări inainte, apoi se intórse ui tându-se la amêndoi , şi amêndo i se înroşiră. Apoi se uita drept înaintea ei şi puse calul in t r 'un t rap uşor , da r i se albiseră obrajii. Gândurile se munciau in ochii ei, cari se în tunecau şi se deschideau, după cum s t răbă tea pr in ei u m b r a copacilor séu lumina sórelui . Când se făcu drumul mai lat, îşi opri calul şi luă pe Vilma in t r e ea şi bărbatul seu.

— Aerul tomna t i c dă fóme, dise ea. La Wild­hof e lapte şi mai ales pâne negră, pâne negră pré b u n ă ; femeia de acolo e mândră de pânea ei.

— Se vede că nu te-ai gândit la lungimea d ru ­mului séu că ai u i ta t -o , dise Burkhard.

— Scur tă mi-ar fi mintea a tunci . Respunsul eră simplu, to tuş e râ ca o lovitură in faţa Iui Burk­ha rd . Amêndoi cău tau o conversaţ ie mai indiferentă, inse n u găsiră nimic, ast-fel se făcu tăcere , p â n ă ce Leonia u r m ă cu aceeaşi l in iş te! »Etă cu r t ea ! R a d e -mann , să dai dómnei celei t inere ceva de mâncare , a r v r é să guste din pânea dumitale. £ r t u Burkhard cred că vei face >les honneurs* pen t ru mesă. V r é u să merg călare ceva mai nainte unde e vederea ; t u vei a r ë t â apoi d rumul spre stejar.

F ă r ă a aş tep ta vre-un respuns, o lua in góna calului pes te câmpie şi dispăru in pădurea de stejar, care-ş i mai păs t ra cu îndărătnicie frundele. »Nu t e cobori <? întrebă Burkhard şi veni lângă Vilma u i ­t ându-se in ochii ei. »0h nu, mai b ine r emân p e

calc ! fu respunsul Vilmei. Ii venia să cadă plângând in braţele lui, a şa e râ de sper ia tă . Urea pe L e o n i a , ca re o to r tura ast-fel, şi jel iá d in ce in ce mai t a r e pe bietul bărba t , ca re de sigur mer i tase o c ă s ă t o r i e m a i fericită. F ă r ă indoelă Leonia îl v a fi c h i n u i n d cu gelozia ei şi mersese in t r ' ad ins cu ei numa i ca s ă vedă cum e r â el cu densa. Dar nimic n u v ë d u s e , nimica t o t ă ; şi nici unul din e i n u v o r b i s e ; n u m a i de ar fi t r ecu t şi i n t ó r c e r e a ! Tote a s t ea le g â n d i â pe când Burkhard îi da l ap t e şi p â n e sus pe cal , r ë spundênd in t r 'un mod cam dis t ras la în t rebăr i l e arendaşului . Dinţii ei cei albi in p â n e a cea n e g r ă şi minuna ta colore a obrajilor ei îl p r e o c u p a u m a i mult decâ t în t rebarea de ce Ie făcuse Leonia tote aces tea .

Leonia in curênd ajunse la locul priveliştei , d e unde vedea ru ina mică a u n u i castel, a şeda tă p e o s tâncă acoper i tă cu pădure . Jos curgea u n r îu , in-congiurând cu ve rde ţa lui l impede délul, de c a r e se red imá u n sa t sărăcăcios . Sus zidurile e r a u acope^-r i te cu iederă şi erau in p a r t e bine p ă s t r a t e , gemuri le schinteiau ca focul in sórele c a r e asfinţiâ.

Leonia se u i ta neclintit in t r ' acolo ; p iep tu l i se ridica in resuflări pripi te, pe c â n d o adiere a vên tu lu i îi r idica vëlul, făcendu-1 să sbóre ca u n stég de ja le . O lacr imă i se furişa de alungul obrazului . Scóse m ă n u ş a cea negră, ca să ia ba t i s ta din busuna ru l d e pe piept, s cu tu ra picături le d e pe rochie şi şi-o t r e c u peste ochi . Audi apoi un sgomot de cai şi p ă r e a adânc i t ă in nas tur i i mănuşi lor .

— P â n e a e in t r ' adevër forte bună , dise Vilma. »Dar ce frumos, ce minuna t de frumos e a c i . In t o t e cu t reeră tur i le mele n ' am ajuns nici o d a t ă p â n ă aci !

— E ta in ic şi a scunse ! dise Leonia . — Ta in ic? den nu şciu, mai degrabă ca u n loc

de stafii séu ca u n basm melancolic. — Leoniei îi p lace locul acesta , esplică Burkhard ,

a re o m a r e dragos te pen t ru ru ina de colo, ce se ch iamă Altweringen.

Amêndoi a v e a u aerul t u rbu ra t , da r Leonia nu pă rea că bagă in séma.

(Va urmá) .

Spus-am lumii. /jSj)pus-am lumii, i - a m tot spus , SP Că c u ochii-ţi m'a i s u p u s ; j f c Spun şi astădi tuturor,

1 Că sunt v e c i n i e robă Jor Şi intr'enşii c â n d pr ivesc , Fericită m e s i m ţ e s c .

S p u s - a m lumii, i - a m tot spus, Că cu ochii-ţ i m'ai s u p u s ; Tu, de c e n u vre i s ă credi, Că mi - s dragi o c h i i ce i verdi Şi intr' enşii când privesc , Fericită m e s i m ţ e s c ?

S p u s - a m lumii , i - a m tot spus , Că cu ochi i - ţ i m'ai s u p u s ; Ochii verdi s p e r a n ţ ă 'nsemnă, Ei la dragoste m e ' n d e m n ă ; D e a c e e a de-i pr ivesc , Feric i tă m e s i m ţ e s c 1

S m a r a .

Anul XXIV. K A M I L L A 411

Minunate sunt căile tale. — Nove lă . —

(Urmare.)

are ta esecutând figura de »tour de ma in t , se {înroşi din nou şi respunse cu un ae r contrar ia t •

î > Ce-mi tot dici damicelă» ? >Imi permiţi dară a-ţi dice pe nume« , es-clamai cu foc, p ronunţând in bucuria m e a aceste

cuvinte aşa de tare, incât capetele dimpregiur se in-torseră spre mine.

Noroc că Hareta avea să esecute un »turnez», care o depăr ta delà mine şi-i mai alina porni rea de mânie, ce se pronunţase in faţa ei cea drăgălaşă, in acel nefast moment in care ui tând de mine, str igasem aşa de nesocotit .

Nu ma i îndrăznii a cont inua, in decursul acelui cadril, vo rba incepulă, de şi neodihna in ca re me adusese observarea , ce făcusem cu pr ivire la Teofil şi la Hareta , îmi rodea neconteni t inima.

După cadril Hareta se re t rase in odaia d é -lă turea .

>Să îndrăznesc a merge după ea" ! m e intrebai, vëdênd acesta .

Mintea îmi respundea da, inima inse, sburda ln ica de inimă me trăgea şi to t oda tă me şi respingea. Eră o lup tă intr 'ênsa, lup ta intre amor sfielă. Nu-i de lipsă să v ë spun, care din doue me împingea spre Hareta , şi ca re me reţ inea.

Acesta luptă ţ inu un veac pentru mine, in real i -la te inse numai p â n ă la u rmătoru l danţ .

Vëdênd că Hare ta nu eşiă nici acum din odaia laterală, avu i indrăznelă să-mi inchipuesc că me aş tep tă pe mine acolo şi luându-mi inima in d i n ţ i . . . intrai .

Ha re t a şedea pe canapea , îşi redimă cotele pe mésa de d inaintea canapelei , capul in palmi şi plângea.

Aces ta vedere îmi sfăşiâ inima şi me umplù de spaimă.

»Ah, Dumnedeule, ce va fi a s t a»? esclamai t r e ­murând .

Hare ta audi aces te cuvinte , îşi r idica capul şi se grăbi a-şi şterge lacrimele din ochi .

»Voiesc să me dea după Teofil Didimoc«, şop­ti ea cu ae r sfiit şi grăbit cău tând cu frică impre-giurul ei.

»Cine«? intrebai eu avênd o s imţire, ca şi când m'ar fi în ţepa t un şerpe veninos .

»St, pen t ru Dumnedeu», făcu Hare ta sculându-se, »să nu ne audă cumva cineva*.

» Păr in ţ i i dtale voiesc să t e dea după acel — nemern ic . . .» reîncepui eu.

»Da, părinţ i i mei , d u p ă s t ră ru in ţă păr inţ i lor lui<, îmi tă ia Hare ta vorba , »dar a c u m a du- te , te rog, ca să nu ne găsescă pe noi amêndoi singuri aici».

Reint ra i in salonul de danţ sdrobit , nimicit.

III.

»Ţi s 'au innecat corăbiile, de eşti a ş a de trist«, îmi dise unu l dintre amici .

» Valur i le amorului s tau să-i innece inima, ha, ha<, adause altul .

Deschisesem deja gura ca să-mi descarc a m ă r ă ­ciunea inimei mele a supra acestui anost glumeţ, da r o altă observare , făcută lângă mine, m e abă tu delà acesta in tenţ iune. «Domnul Teofil Didimoc va veni de bună séma cu mănuşi le sale cele verdi la coterie şi ne v a găsi j ucând fără mănuşi» .

Éta cuvintele care-mi p reocupară înda tă totă gândirea m e a .

îmi veni o idee sublimă după mine, copilărescă in adevër , a cărei esecutare îmi făcu mult reu , dar nu numai mie, ci la o mulţ ime de persóne, in t re care , vai, eră şi Hareta .

Sarcasmul , ca re e ră una din t răsături le c a r a c ­terului meu, me s tăpâni cu totul in acel momeut .

»Mănuşi, mănuşi , scoteţi mănuşi le vostre«, în­cepui a şopti giur impregiurul meu. > Spuneţ i la toţ i dansatori i să-şi sco tă mănuşile .

Pes te un minut , toţi tinerii ne adunase răm la u n loc.

Fie-care avea câ te o păreche de mănuşi la sine, şi fie-care '•— tocmai după cum o presupusesem şi o dorisem eu — le a v e a de al tă culóre.

» Pr imul cadril», incepui eu, »pe care domnul Teofil Didimoc îl v a dansă cu noi va trebui să-1 ce ­lebrăm in mod solemnei». >Cum, cum», r iseră cei­lalţi vëdênd bine că p repa ram vr 'o glumă.

»Vom pune mănuş i ca şi el . . . .« continuai eu. »Aprobat« ! declara corul . » Noi inse vom fi mai pe sus decât el!» r e -

luai eu. »Mai pe sus, da, să fim«, se invoiră cei d im­

pregiur». »Pentru ca to tă societatea», disei eu acum, afec­

t â n d un ton serbătoresc, »să védà cu ochii intru cât suntem atinşi de es l rema onóre , ce ne face domnul Didimoc tinerul dansând cu noi, vom preschimba mănuşile in t re noi, potrivind schimbul astfel, ca fie­ca re dintre noi să a ibă in mâni , câte o mănuşă de culóre deschisă şi a l ta de culóre inchisa«.

»Bravo, ha , ha, bravo« ! a c l amară cu toţii . Nu trecu un minut intreg şi étà că p ropunerea

m e a eră esecu ta tă de toţi. . . Acesta se severşise tocmai la t imp, căci in

acest moment apăru Teofil Didimoc, cu venera ta sa m u m ă d ó m n a Minerva Didimoc la braţ , in salonul de dans.

Dómna Minerva mai na in te vreme, in casa pă-rinţescă, se numise Atina, acum inse, după ce lumea to t ă se làpëdase de elinism, îşi schimbase şi densa numele şi cerea să-i dică Minerva.

Nu inveţase de géba mitologia Grecilor şi a Romanilor .

Judecând după nume, a r pu té crede cineva, că dómna Minerva a r fi avu t o infătoşare maiestosă, divină ch ia r !

Aş, de unde ! — era o se rmană băbuţă, mititică, uscăţ ivă, sberci tă , totuş inse cu . . . aspiraţ iuni .

Nici că s'ar fi pu tu t a l tmintrea . Soţia unu i preşedinte , femee cu n u m e divin şi —

modes tă ! s'ar fi potr ivi t un lucru ca ă s t a ? Unde ve duceţi cu gândul !

Pu r t ă şi densa ochelari, séu mai bine dis, »lor-niete» pe care le sco tea şi le punea , d a r ma i ales le punea pent ru a-ţi cău tă in faţă, când vorb iă cu t ine, — un obiceiu nep lăcu t pentru convorbi tor i i ei .

Toaleta ei eră juvenilă , in t o tdéuna regulată după cel mai nou jurnal din Par is , ceea ce se po t r i -viâ forte reu cu creţele cele mu l t e şi merun te de prin giurul ochilor sei şi al gurei sale.

Erá supe rbă dumniaei in acest momen t in care-şi ţ inu in t ra rea ei triumfală, la bra ţu l fiului seu cel a-dora t in salonul dómnei Racovă .

Teofil, fireşce, n u putea r e m â n é mai jos decâ t superba sa m a m ă .

Şi el îşi dedea u n aer măre ţ , din nefericire inse, ochilarii sei, abur indu-se de aerul şi de duhorea d in salon, îl opr i ră de a vedé bine, ceea ce îi luă mu l t din aplombul seu.

Acest t iner închipui t eră cam stingaeiu, căc i venia dédreptul de p e băncile şcolei , unde se i m b u i -

4 1 2 F A M I L I A Anul X X I V .

b a s e cu atâta învăţătură teoret ică, incât i trebuia t imp indelungat ca să se mai frece şi să se facă om ca toţi omenii.

Acum nu eră ancă bun pentru v ie ţa practică, càci deçà ar fi fost, s 'ar fi oprit, şi-ar fi scos ochi-larii, i-ar fi şters şi după as ta a r fi purces inainte.

Teofil nici că se gândi la asta , ci cont inuă a inaintă ţinend pe mumă-sa la braţ , pr in t re şirurile de curioşi şi curióse care se formaseră impregiurul lor.

Aburéla ochilarilor nu-i permitea să vedă bine, ceea ce-1 făcea să ' calce ca din pod, spre delectarea celor reutăcioşi, d intre cari nu lipsiam nici eu.

îna in ta şi saluta cu sumeţie in drépta şi in stânga, apoi de odată, se opri dinaintea sororei mele şi incepù a i se recomanda cu insistenţă, mul ţămin-du-i pen t ru onórea de a-1 fi chemat la aces ta frumcsă petrecere .

Soră mea, de uimită ce era, incepù să schimbe la feţe şi nu şciea ce să fie, ba nici eu nu şciam să-mi esplic acesta s t ranie pur ta re a lui Teofil. Eram p'ací p 'aci să me mângăi cu speranţa , că t inërul inveţa t . depar te de a rivalisa cu mine, avea de gând să-mi devie cumnat, dar apoi revenii iute delà acesta idee şi incepui să me gândesc, că a căpiat .

(Va urmá.) T h e o c h a r A l e x i .

<p S o n e t — După Petrarca. —

£ [ ^ m rem as pe că i p e r d u t e ş i a c e s t an de susp ine , "Sg^Eră e u merg cu paşţfuite, me apropiu de m o r m â n t ; j j g Cât îmi pare de departe ace l b lăs temat m o m e n t ,

I Carele fu începutul la cruda-mi amărăc iune .

Amarul îmi pare dulce , paguba folositóre, 0 ! de-ar' trece pes te m i n e uraganul urgis i t ; Căci m e tem s ă nu se 'nchidă, nainte de-al m e u sferşit, Ochii candidi ce -mi dau graiul, forţa vivif icătore.

Ori c ine sönt , nu-mi mai pasă , totuş altul vreu să fiu, î m i p l a c e să v o e s c multe şi totuş v o e s c p u ţ i n e Şi ca s ă nu pot m a i mult, fac c u m pot făr' s ă m e 'mbiu.

Dorul vechiu îmi storce' lacrimi, ce curg fără incetare, Dar' arăt că sunt ace laş , c e - a m fost fără s ă m e sch imb, Intre vênturi ş i furtune, s tau drept şi cu nepăsare .

I o a n B oc a n i c i .

Francillon. — Comedie in 3 acte de A. Dumas fiul. —

(Urmare.)

Teresa. Uite dl de Riverolles. Marchisul. Trebue să mai fi făcut vr 'o gugumănie.

(Se depăr teză vorbind). Stanislas. (Lui Lucian). Acesta e, dragă, sferşitul

însărcinări i ce mi-ai dat. Dar tu unde ai fost? Lucian. Eu am fost la ghiaţă, fără să me fi vă -

dut cineva. M'am uitat de depar te . Vream să vëd, decă dna de Riverolles se va intâlni cu vr 'un necu­noscut .

Stanislas. Nu eră cu sora t a ? Putea i fi încre­dinţat , că

Lucian. De ce să fiu încredinţa t? A pat inat cu Aneta, ca şi cum nu s'ar fi intêmplat nimic ; n 'a vor ­bit decât cu prietinii noştrii şi s 'au intőre frumos acasă . Le-am urmăr i t de departe .

Stanislas Şi cum te simţi a c u m ?

Lucian. Cum me simţ?. . . Ce vre sä dică a s t a ? Stanislas. Da, te in t reb ce simţi in t i n e ? T o t

ai de gând să strîngi de gât p e domnul a c e l a ? . . . to t mai ai gust să-ţ i omori nevésta , ca re n ' a fost nici-odată aşa de frumosă, nici a părut mai l in i ş t i t ă decât ad i ? Nu e aşa că ai u i ta t to t şi că o s'o-iubeşci ma i m u l t ? Acesta se in templă ades şi u ş u r e z ă lucruri le. Te temi să nu mor i de mâhni re incet ince t , ori credi că te vei obişnui in cele din u r m ă şi cu a -ces t a?

Şi Romanţier i i şi moraliştiii se cer tă mereu p e n t r u lucrul acesta , inse ei îl t r ac t eză numai in teor ie şi fie care cum îi v ine mai b ine ; eu aş v r é să aflu. adevërul delà u n u ca re a suferit.

Lucian. Mult ai să rîdi de mine? Stanislas. Dar nu rîd de fel. Decă n u - m i p o ţ i

respunde indată , decă credi că t rebue să-ţi mai vi i in fire, să te m a i gândeşci , a tunci să a m â n ă m res-punsul pen t ru mai târdiu. Am vreme ; n u te os teni ; dar numai să-mi spui.

Lucian. 0 să me faci s ă rîd şi numaî Ddeu ş c i e cât n 'am poftă.

Stanislas. N'ai poftă de r î s ; uite lucrul a c e s t a t rebue însemnat . Pe u r m ă ?

Lucian. P e u r m ă ? pe u r m ă ? Iţi spui in credinţă» că nici eu n u şcîu cum me aflu. Tată l m e u a re n i ş t e idei aşa de c iudate ! . . . Şi e un om aşa de cum 'se cade ! Adevărul es te că sunt hotăr î t să m e d e s p a r t de Franc ina . E peste pu t in ţă să ma i t răesc cu o> femee, care mi -a t rân t i t in faţă o asemenea i s tor i s i re . Inchipueşce-ţ i , că ai fi in locul meu.

Stanislas. Nu, iţi mul ţumesc , nu cred să mi s e intêmple a şa curênd.

Lucian. Eu care cunosc caracterul Francini i , aci îmi vine, să bănuesc că e v inovată , aci îmi v ine s ă cred — tocmai pent ru că-i cunosc caracterul — că n u se póte .

Stanislas. Odată dici aşa, a l t ă -da tă a l tmin ­teri. Acesta va să dică că eşti uluit . Eşti uluit şi a s t a eî

Lucian. Aşa e ! Stanislas. Dar acesta n u e o stare, care să ţie

mul t ; nu poţi fi ului t in veci. Să încercăm, să r î n -duim lucruri le . 0 mai iubeşci pe n e v e s t ă - t a ?

Lucian. Oh! nu, nici v o r b ă ! De aces t a sun t in~ credinţat .

Stanislas. Pen t ru mul tă v r e m e ? Lucian. Pen t ru to tdéuna . Stanislas. Fie şi pentru to tdéuna. Dar i n a i n t e

o iubiai? Lucian. înainte de ce? Stanislas. îna in tea intemplări i care.... Lucian. Ce, nu credi c'o i ub i am? Stanislas. Decă vrei tu , decă me încredinţezi ,

că o iubiai, te cred, neapăra t . Se in templă c â t e - o -da tă şi aces ta . In sferşit o i ub i a i ?

Lucian. Vedi bine c'o iub iam Stanislas. Nu te roşi ; decă o iubiai, spune. Lucian. Ei, da, o iubiam. Stanislao. Atunci, de ce te mai duceai oe l a

Rosa l i a? v

Lucian. Tocmoi tu me in t r eb i? Are haz să încep i să-mi faci must ră r i a c u m ? Când îmi spune ta ta a s t ­fel de lucruri in faţa dnei Smith , nu-i pot r e spunde nimic, bine în ţe les ; da r t u ! . . . Me intrebi. de ce m a duceam la Rosal ia? Mai intèi că nu me duceam l a Rosalia, me în torceam la dênsa . A h ! de m 'aş fi d u s la vr 'o al tă femee, e ră a l t - c e v a ! Dar Rosalia n u se n u m ă r ă ! N'ai decât să dică, că am fost de c â t e v a ori mai mult până a n u me insurá şi as ta e!...

Stanislas. Adică iţi inchipueşci că eşti i n t r ' a l t e v r e m u r i . . . forte bine. Dar eri , cand vrea neves tă - ta . să stai cu ea, pent ru ce te-ai încăpăţ înat şi te-ak

414 F A M I L I A Anul X X I V .

dus la balul operii ? Numaî unui om insurat séu unui provincial îi pot t rece asemenea idei pr in c a p ! Eu gândesc că trebue să fie un om din p r o v i n c i e . . . .

Lucian. Cine? Stanislas. Tinërul, cu care s'a dus neves tă- ta

la bal. Şi deçà s'a in tors in provincia lui, ce-ţi p a s ă ? Lucian. Vorbeşci serios, ori n u ? Stanislas. (Serios). For te serios. Lucian. E vedit , că de-aş fi pu tu t p revede , ce

s'a i n t è m p l a t . . . inse lasă ca nu v ream să me supui tuturor gusturilor Francinei , da r mai făgăduisem şi Rosaliei să me duc negreşit . Vrea să-mi ceră un sfat.

Stanislas. Apoi eşti şi bun de sfaturi ! . . . Ce sfat ? Lucian. Tot ce póté fi mai caraghios! Stanislas. Decă am intrat pe calea caraghios­

lâcurilor, să ne oprim puţin. Vrei? Lucian. îmi făgădueşci, că nu spui nimului,

nici intr 'a l tă par te , nici la club, ce-ţi voi spune e u ? Stanislas. Iţi făgăduesc, cum n u ; audi dta, să

spui e u ? a ş â . . . ta inele Rosaliei! Astfel de ta ine omul le păstreză, sûnt forte rare .

Lucian. Vré să se mări te . Stanislas. (Nepăsător) . Da? Lucian. Te mi r i ? Stanislas. Nu. Eu nu me mir de nimic. Şi pe

cine i a ? Lucian. G h i c i . . . . Stanislas. Il cunosc? Lucian. Bine de tot. Stanislas. Fie, că nostime cunoscinţe am. Spune,

spune, nu me mai face să-mi ba t capul degeaba. Lucian. Pe Caril lac. Stanislas. P ré îi plăcea ceaiul de muşeţel , t rebuia

să sferşescă reu. Şi cum s'a ho t ă r î l ? Lucian. E n e b u n după ea, dragă, e nebun ! Stanislas. Ăsta n u e un cuvent ca s'o ia de n e -

vestă. Toţi am fost nebuni după densa. Lucian. Lui i se impotriviá. Stanislas. Ciudată f a t ă ? Fiind că te iubiâ pe

tine ? Lucian. Nu cred. Stanislas. Atunci îi venise ei o idee, a ş a . . . n e ­

obişnuită, o porni re . Şi te-a în t rebat , de ce pă ­rere e ş t i ?

Lucian. Neapëra t Stanislas. Şeii, că are haz lucru ăsta ! Ar fi t rebuit

să te in t rebe şi Carillac. Lucian. Mi-a a ră ta t scrisorile lui. — Am citit

din ele mai tot t impul mesii. Stanislas. Mai tot . . . . Trebue să fi fost încân­

ta t tu, când te gândiai că supezi cu o fată abia lo­godită, ş t rengaru le! Şi te luà la operă şi Ia Maison d'or, ca să-ţi citéscà scrisorile lui Car i l l ac ! Acasă nu ţi-le putea ci t i?

Lucian. Acasă nu mai primeşce nici u n bărbat , dragă, de sése sëptëmâni . Nici chiar pe m i n e !

Stanislas. E in r e t r age re ! Lucian. Numai pe el îl primeşce, şi ancă şi p e

el numa i până la 11 , cum s'a in tèmplat şi eri, da r v rea să-mi ceră un sfat. Are 80 de miişore de livre venit .

Stanislas. Afară de d iamante . Ce credi, o să le ia i ndă ră t pe cele pe care le-a da t mă-s i ?

Lucian. Şi a v r u t să şcie decă şi Carillac Stanislas. E tot a tâ t de bogat ca d e n s a ? Lucian. Intêi, şi pe u rmă decă e bă ia t cinstit . Stanislas. Vedi dta, acum au început femeile să

cerceteze despre noi , ca să vedăj de fac bine să ne ia de bărba ţ i . De minune ! . . . Şi i-ai spus, că e bogat şi cinstit.

Lucian. I-am făgăduit, să cercetez. Eu şi Carillac avem ace laş notar .

Stanislas. Vorbind cu dnu Gandonnot de t r ebu r i l e tale, vei vedé şi ale ei. Ai face ma i b ine , decă ai vedé n u m a i de-ale ei.

Lucian. înţelegi dar pen t ru ce n ' am c h e m a i pe Carillac, adi de dimineţă.

Stanislas. Cum n u ! Şi când fac c u n u n i a ? Lucian. Cum s'or isprăvi somaţ iunele ; eăci m a m a

lui Carillac nu-i dă voe. Stanislas. Te cred. Eşti m a r t o r ? Lucian. Ce eşti n e b u n ? Dar a a v u t indrăsne la

să-mi dică ca să-i fiu. I-am spus , că p lec . Eră u n cuvânt , pe care îl spuneam n u m a i ca să scap şi a c u m vëd că se isbândeşce.

Stanislas. Pleci ? Lucian. Ce vre i să mai fac Ia Par is , a c u m ? Stanislas. Unde te d u c i ? Lucian. La Roma. Me credi , că n ' am vëdut R o m a

p â n ă a c u m ? Stanislas. Ce spui, frate ! . . . nici eu n ' am v ë -

dut-o. . . . Lucian. Me duc mai mul t ca să vorbesc cu

cardinalul Hortilio. El m 'a grijit intêi. Vreu să-1 intreb, decă nu e vr'un mijloc să-mi desfiinţeze că ­sătoria. La Roma au mijlóce mul te . Atunci şi F r a n ­cina şi eu vom fi liberi. Când e vorba, eu cî\»d că nu e ram făcut pen t ru căsă tor ie . î nda t ă ce m e voi invoi cu biserica, decă v a v r é Franc ina să ne d e s ­păr ţ im, ne vom despărţ i . Omenii cum se cade incep să se obişnuescă cu despăr ţ en ia . Ei, n u ţi se p a r e caraghiosă i s to r i a?

Stanislas. Care i s tor ie? A t a ? Lucian. Nu, a Rosaliei. Stanislas. Nici n u se pote mai caraghiosă . Şi tu

eşti caraghios, şi eu sûnt caraghios. Toţ i sun tem caraghioşi . Dar să m e ia dracul , decă şeiu cum v o m incetâ să fim a ş â de caraghişi , cum sun t em ! îmi diceai a d i n é u r i : >Inchipueşce-ţ i , că eşti in locul meu*. Ei, écà îmi inchipuesc . De aş fi in locul teu, m 'aş duce la Roma, şi aş pleca chiar cu t renul , cu care plecă neves tă - ta , care se duce la Nisa şi ca re , p â n ă nici n 'ar ajunge la Bercy, a r găsi, fără indoelă , mij­locul să-ţi dovedescă, că i s tor ia de astă nóp te n u e adevera tă .

Decă s'ar ţ ine, decă ceea ce a spus, a r fi a d e -vërat , eu tot mi - a ş u r m a drumul şi to t cu densa . Decă nu vre i s ă te iei după sfatul meu, a tunci t rage la sorţ i de vedi ce t rebue să faci. Pó té că cu chipul aces ta vei avé noroc să apuci pe calea cea bună .

Când nu mai şcim să n e călăuzim singuri, s ă cerem intemplări i să ne călăuzescă. Eu unul , n u mai sûnt bine incredinţat delà o v reme incóce, că p ă ­mântul nu se inverteşce d 'andara te le şi că n ' a v e m toţi piciórele in sus şi capul in jos. De mul t e -o r i , când me in torc delà club, m a i cu séma nóptea , me in t reb , intêi de ce m'am dus şi pe u r m ă de ce in­t o r c ; de ce, in loc să me in torc acasă in odaia m e a îmbrăca tă in pluş albatru, p l ină de imitări de a r te , nu me duc mai bine să m e a r u n c in Senă.

Acolo aş fi cu piciórele in sus şi cu capul in jos, da r cel puţin aş fi o d a t ă şi bine, a ş fi p en t ru cea din urmă oră. Tot aş face mai bine, decâ t să iau ca t ine de nevestă o fată cinst i tă pen t ru ca s'o inşel şi să o duc la desnădejde séu la injosorire, ori să n ' am alt ideal in vieţă , decâ t să dau unei femei perdute, pe o tavă , averea , onórea şi numele , cum face Carillac.

Pote v a fi t rebuind să-1 p i z m u i m ? El tot mai crede in ceva Crede că se căeşce şi c rede că iu-beşce. P ó t é că eu voi sferşi-o mai reu decâ t densul . Să rtdem deci. V a i ! in cu rendă vreme nici v o m mai pu té rîde şi nici vom şei să plângem. Ja lnic! . . . Ja ln ic ! (Vëdênd pe Aneta şi pe Marchis că in t ră in

Anul XXIV. F A M I L I A 415

sală convorbind) . Uite, ui te- te la so ra ta , éta t ine-re ţa , ecă pr imăvera , ecă adeverul .

Lucian. Decă e aşa, de ce nu ţi-a veni t nicio­da t ă in gând să iei pe Aneta de ne v e s t ă ?

Stanislas. Pent ru că ei nu i-ar veni nici oda tă in gând să me ia pe mine de bărba t şi pen t ru că ar fi a v u t mu l t ă dreptate nici să nu-i vie acest gând. Şeii ce vorbeşce cu tatăl t e u ?

Lucian. De unde vrei să şc iu? Stanislas. Nu o întrebă, căci nu-ţi v a spune .

Hotărît, nu eşti dintre cei cari petrund in in ima o-menescă . Săru t -o , căci acés ta póté că te va inveţă ceva. (Stanislas se duse spre Aneta, ca re vine inspre el).

Lucian, ( sărutându-o) . Eşti bine, s u r i o r ă ? Aneta. Da, forte bine. Stanislas. Bună diua, dră. (Ea îi întinde mâna ) . Aneta. Bună diua, die. Stanislas. Fii pe pace , dră, noi plecăm, căci nu

putem fi decâ t ori neeuviincioşi ori plicticoşi, aşa e. . . . (Lui Lucian). Ai să fumăm câte-o ţ igară, până iţi v a veni notarul , cu tote că ai n iş te ţigări forte próste . Acum nici ţigări bune nu mai sunt !(Ese).

Lucian, ( luând o ţ igară şi urmându-1). Scep-ticule !

(Va urmá) .

D u m i t r u S t ă n c e s c u .

Folósele practice ale meteorologiei. r

î i p | | m e n i i de comun sunt deprinşi a apreţ iă numai ypyface le şciinţe, car i pres teză in mod direct inles-^ ^ n i r i şi folóse evidente pent ru v ie ţa prac t ică .

Meteorologia numa i de a tunc i a incepu t a Ţ fi apre ţ ia tă şi imbră ţoşa t ă cu mai mul tă că ldură , I de când resul ta tele ei începură a fi puse in fo­

losinţa societăţii omeneşci . Vom ci tă la acest loc unele din acele folóse

pract ice ale meteorologiei, car i sunt deja cons ta t a t e . Unul d int re folósele mai însemnate es te fără

indoielă predicerea ' séu prognosarea t impului. Prog-nosele nu se mai fac ca mai inainte in mod p r o ­blematic, ci basa te pe fundament scientific, pr in ur­mare cu mai multă siguritate şi cu ma i m a r e ve ro -similitudine.

Progresul meteorologiei s tă astădi in t ru a c e e a : 1. Tote semnele us i ta te mai de mul t ca p ro -

roci tóre de t imp s 'au redus la valórea lor adevera tă . 2. P e n t r u facerea de prognose s'a s ta tor i t o

basă şcientifică. 3 . S'au ţe rmur i t marginile in t re cari se pot

face prognose cu succes sigur séu cu m a r e veros imi-li tudine.

Este şciut că toţ i aceia , cari a u ocupaţ iuni in liber, adecă se află in o legătură mai s t r însă cu fe­nomenele ce se petrec in aerul atmosferic, pr . păstori i , pescarii , venători i , economii e tc . sunt deprinşi a face ü n fel de prognose de t imp, anumit din fenomenele aerului şi din cele cosmice, din p u r t a r e a animalelor şi a plantelor , din unele semne ale mineralelor, ba chiar şi din unele acte fisiologice. Aşa este cu­noscut ancă de mult, cumcă unele animale pr . pa in-ginii, broşcele , lipitorile, porci i e tc . sunt forte p r e -simţi tore faţă de procesele ce au a se desvol tă in t imp apropia t in aerul atmosferic şi cumcă prin pur ­tarea lor po t să t rădeze apropiarea unei schimbăr i de t imp séu apropiarea unei furtune. Omenii cu bă tă tu ră la picióre séu cu reumă, de regulă profeţesc sch imbarea de t imp. Este cunoscut că l indarul cu cepe, umedirea sărei etc. Dar to toda tă este destul de şciut câ t de puţ in preţ p ó t é să se p u n ă p e astfel de prognose.

Fasele lunei sunt privite ancă din t impurile cele m a i vechi de o îna l tă autor i ta te pen t ru prognosarea schimbărei de t imp. Es te cunoscută şi astădi axioma : »Prima, secunda nihil, ter t ia aliquid, qua r t a et quinta qual is , t o t a est luna tio talis«, adecă diua a 4-a şi a 5-a după lună nouă sunt dă tă tore de ton pent ru in l réga lună — de aceea s'au făcut multe încercăr i pen t ru a demons t ra influinţa lunei cu diferitele ei fase asupra fenomenelor meteorologice. Inse după mul te cercetări s'a dovedit , cumcă aici l ipseşce ori-ce basa şcientifică şi cumcă influinţele lunei a supra schimbăre i de timp este numai un prejudeţ.

Mai mare insemnăta te au inse prognosele basa te pe schimbări le presiunii aerului cu deosebire la su­prafaţa măre i .

Ancă pe la începutul sutei a 19 s'a observat l a m a r e a ostică, cumcă scoborîrea séu înă l ţa rea nivelului măre i sunt urmăr i le unei depresiuni neegale a aerului atmosferic, car i prognoseză o schimbare a t impului. Acest fenomen s'a observa t şi la lacurile din Hel-ve ţ ia etc.

O mare sensa ţ iune a făcut pr ima prorocire a lui Otto Guericke, despre venirea unei furtune, făcută pe basa constatărei depresiunei aerului , cu ajutorul unu i a p a r a t : Barometru de apă . — Căderea subita a columnei mercur ia le din baromet ru şi as tădi este cel mai sigur profet despre ap rop ia rea unei furtune. ceea ce-şi află uşor esplicarea decă şcim, că căderea subi ta a mercuriului se intêmplà in u r m a unei scăderi subite a depresiunei aerului, causa tă pr in pe rde rea echilibrului din aer , in u r m a cărei schimbări de echi­libru t rebue să se nască furtune.

Mai anevoie este de profeţit cu ajutorul ba ro ­metrului o schimbare a t impului in spre bine, adecă din t imp reu in t imp frumos şi din t imp frumos in t imp reu, din causa, că schimbăr i le , ce s'ar pu té prognosâ sunt numa i verosimile. 0 prognosă mai ap rópe de adevë r nu se póté ajunge, decât decă pe lângă baromet ru se observă di recţ iunea şi intensi ta tea vênturi lor , umid i t a t ea aerului , cu un cuvent to te ele­mentele meteorologice.

Un m a r e progres a făcut meteorologia cu d e o ­sebire in Europa mijlocie in deceniele din urmă, de când s'a format şi s 'a desvoltat aşa numi ta t eor ie despre vântur i le vo lburóse s'au ver t icelóse . De a tunc i s'a constatat , şi as tădi este lucru l impede, cumcă mai to te schimbări le depresiunei aerului , cari influinţeză a sup ra celoralalte e lemente meteorologice ce se nasc pe oceanul a t lant ic , s t răbat p â n ă in Europa vest ică , medie şi nordică. «

îna in te de începerea unei vo lbure se a r e t ă la to te barometre le delà ţe rmur i i măr i lor o cădere r e -pent ină a mercur iului , in deosebi in Ir landia, Anglia. Portugalia, F ranc ia occidentală etc. Acele s ta ţ iun i , unde se observézà acés t a depresiune se incunosci in ţeză reciproc pe cale telegrafică, impăr t ă ş indu-ş i t o t e o b ­servări le făcute in u n t imp, se insemneză pe c h a r t ă şi se împreună to te ace le puncte , in car i se c o n s t a t ă aceeaş i pres iune ae r iană , pr in o l iniă curba tă şi in aces t mod c ă p e t ă m u n sistem de I sobare , cu car i ne p u t e m servi la formarea unei pr iv i r i c lare despre s t a rea pres iunei aeru lu i . Aceste linii curbe au c a n iş te cercuri u n cent ru , delà car i se u rmeză unele după altele c a şi unde le de apă . Din depăr ta rea aces tor i sobare deola l tă se calculézà in tens i ta tea vên -tului . Delà p e r m u t a r e a aces tor i sobare de p e o d i p e a l ta se află calea, ce o v a percurge centrul voi-burei şi in u r m a aces te ia se p ó t é şei, ce schimbăr i v a suferi vêntul , că ldura , hydrometeore le , depres iunea aerului , cu u n c u v e n t to t e fenomenele meteorologice.

(Va urmă.)

D r . A . P . A l e x i .

416 F A M I L I A Anul XXIV.

Gelosul cu minte. Domnul Tigvean este un bărba t care dobândeşce

or i şi ce cere. Un fel de geniu îi inspiră argumentele cele mai bune, cele mai bune mijlóce de seducere in faţa miniştri lor, a şefilor de biurou, ba chiar şi in faţa copiştilor.

Inse decă el face mulţi fericiţi şi o mulţime de ingraţi, domnul Tigvean nu cere nimic pentru el, şi, a n c ă t inër, des tu l de bogat pen t ru ca să int impine cheltueli le or i -căre i candidaturi , ori ca să ungă o-s ia norocului , nu este nimic şi nici nu vré să fie nimic.

EI a re n u m a i ambiţ ia ca să slujescă pe ceilalţi ; ceea-ce face pe nevestă sa să cam strâmbe d in nas , fiind că salonul seu este un biurou de pus in

slujbă. Pr in t r 'un spiri t de contradicere ea a lup ta t

de ma i m u l t e ori ca să câştige o influinţă asupra bărbatului seu, s'a încercat să-1 facă să nu reuşescă in demersuri le sale, a vru t să păstreze la disposiţia ei pe conducătorii de cotilion pe cari bărbatul seu îi răpia . Dar. cu nepu t in ţa ! Dl Tigvean, cu zimbetul seu vecinie, face să înainteze in car iera lor respec-l ivă pe toţi acei, cari-i sunt presintaţi de nevestă s a ; el deschide o car ieră celor ce nu au nici una . Nici unul n u remâne in nelucrare şi nici chiar nu r e m â n e

in Bucureşci. Fi indcă nevés ta Iui este frumosă, şi fiindcă şi

protejaţi i sei n u sun t urîţi, unii au v r u t să r îdă de protec torul acesta .

El nu este a ş a de nă t âng ! Temând pe nevés ta s a şi şciind-o cochetă, el s'a gândit să nu se facă nici oda tă nici o scenă de gelozie, să nu ameninţe , s ă n u se facă de rîs in casa lui. De aceea el este bărba tu l cel mai cruţat . După 10 ani de căsătorie el n ' a suferit nici un afront cojugal, de şi a fost in primejdie să t r ecă prin douedeci şi unu. Mijlocul s eu este infalibil şi ingenios: indată ce simte v ré un amorez prin pregiurul onorabilei sale neveste, îl ia , îl ridică p e sus , şi-1 asvârle intr 'o slujbă d e p a r t e !

*** In u r m a u n o r impregiurări pe cari o să le aflăm,

d l Tigvean in t ră intr 'o di in camera nevestei sale şi o găseşce cu chef.

Ea resfoiă tocmai un albun cu desemnuri mil i-tăreşci , şi dicea că nimic nu-i mai frumos, ca îmbră ­cămin tea bărbătescă , decât uniforma de roşior.

— Draga mea , am venit să te rog ceva... îi dise s t imabilul seu bărbat .

— In ce p r iv in ţă ? in t rebă nu ma i puţ in st imabila-i neves t ică .

— Să vedj dta . . . Ţi s'a în tâmplat de mai mul te ori s ă rîăi de mine că protégiez pe prietinii dtale şi e ă m e silesc să mi-i fac prieteni. Iţi spun că m ' a i birui t . M'am plictisit şi, decă nu vei fi tot aşa de generosă , tot a şa de m a r e de ca rac te r pe cât eşt i de f rumosă şi deşteptă , nu-mi r emâne alt ceva de făcut, decât să plec, să me esilez intr 'o slujbă. Me

şei i incapabi l , nu - i a ş a ? de o violenţă, de un duel, •de u n asas inat , ori de divorţ . Eu die că bărbaţ i i sünt t o t d é u n a greşiţ i in disgraţiile lor. Me simţ in per ico l şi a m v e n i t să te rog să m e cruţ i de a face v r e o greşelă fără leac.

***

Dna Tigvean, surpr insă , intrigată, inchise ince t a lbumul mili tar , puse cotul pe el, se u i tă in ochii bărbatului seu, cu cur ios i ta te , şi d i se :

— T e ascul t . — Căsător ia nost ră , s c u m p a m e a , . t rebuia s ă

fie o căsătorie de amor . Deşer tăciunea pă r in ţ i lo r noşt r i a făcut inse o căsă tor ie de cuvi in ţă şi d e bani. Noi nu ne cunoşceam îndestul ca să n e iub im, şi, când am vru t eu, nu să invoc dreptur i le me le , ci să fac ca să-mi fie i e r ta te , după ce l e - am câşt igat , pr in t r 'o supunere de a m o r e z ; când, ca b ă r b a t a l dtale, a m vrut să-ţi fac cu r t e , a m băga t de s é m a că-ţi a t răgeai , fără voe, negreşi t , dar nu fără ó re -ca re mul ţumire de amor propr iu , a l te omagii decâ t a le mele. Trebuia să lupt. C u m ? Să invoc t inere ţea mea ca re e ră mai mult o v ină decât o s c u s ă ? P u ­team eu să rivalizez in graţii , in a tenţ iuni , in vorbe l inguşi tore? Cel dintâi r iva l al meu serios e ră u n poet. Nu i-am şicanat gloria d 'a rec i t a versur i in salonul d ta le . L'am ap lauda t , a m făcut să fie a p l a u ­dat . Eu a m contr ibui t mul t la succesul seu d'afară. L 'am vetrel i t delà o admi ra ţ i e pe c a r e o mer i ta i , dar care i s'a pă ru t curând ma i puţ in p lăcu tă decâ t admira ţ ia de sine, pr in s ine şi pr in l u m e . Când avuse el aureola pe ca re i-o visam eu, a m v r u t să-i metal isez razele. El es te adi cu a jutorul meu , bărba tu l unei femei frumóse, pré bogată , c ă l e to r e şce acum cu ea in s t ră inătate . Acum dici că el a re m a i puţin talent, şi ai d r e p t a t e ; el áice inse că a re ma i mult . Nu me mai t em c'o să ve pu te ţ i in ţe lege. Făcu tu -mi -am da to r i a?

— Da! respunse dna Tigvean zîmbind. — Atâ t numai că precau ţ iunea d ta le este de prisos. Eu î n ­cepusem să găsesc, că r imele erau p ré bogate şi i-deile p ré să race .

— 0 !. şc iam eu bine că aveai p ré mu l t bun simţ ca să fii giurgiuna lui ; inse se p u t e a să fii musa lui şi aces ta a r fi fost u n inceput de luat in r î s . Cât despre dl X... avocatul ace la asă de amabi l c a r e te ameţ iă cu vorbele lui şi ca re pu tea să t e mişce , n 'am făcut eu mai bine că a m făcut să fie t r imis subs t i tu t in provincie , decât să-1 las să pledeze aci verdi şi u s c a t e ? El pó té să ajungă acolo un mag i s ­t ra t deosebi t . Şi el s'a insura t bine. Vëd că s e t eme de mine pentru caşul când ar ajunge min i s t ru ; de aceea a inceput să fie r ece cu mine .

*** — Cât despre el, îţi mărtur isesc , că bine ai făcut .

II d i sp re ţuesc ! (jise dna Tigvean. — Nu-ţ i voi mai aduce aminte , s cumpa mea ,

pe toţi bombar i i pe cari i-am gonit. Inse, şeii b ine că Rac , diarislul, se p lan tă aci şi că a v e a poésie c a cel dintâi , ş i eră e locuent ca cel d'al doilea. P e e l l 'am făcut pol i ţa i . Nătângul ţ i-a tr imis fotografia in uniformă. Ai rîs când ai vë(iut-o. — Decă te-a i fi pus pe gândur i u i tăndu- te la ea, l-aş a runca prefect in t r 'un jude ţ de a r ajunge depar t e .

— A h ! te rog, n u t e osteni ca să-1 faci să i n -nainteze .

— Pr ie tenul meu Berbecean , deputa tu l , îmi d a bănuel i . Are să se p lângă de m i n e ? L 'am tr imis consul şi a c u m a este v o r b a să-1 t r imită mini t ru p l e ­nipotenţ iar .

— Eşti cel mai cu m i n t e dintre bărba ţ i i c ă s ă ­to r i ţ i ! dise d n a Tigvean cu privire seriosă.

— Ei bine ! s cumpa mea , to tă cuvi in ţa m e a es te de prisos. Primeşci pe generalul A. şi-1 pr imeşci forte bine. Uniforma t e farmecă . Dar ce p o t face cu u n general de dev iz ie? Nu pot să declar resbel nici Austriei, nici Bulgariei, n ic i chiar Chinezilor p e n t r u c a să-1 depăr tez . Decă nil m e ajuţi, sun t perdut .

***

Anul XXIV. F A M I L I A 417

Bărba tu l t ăcu . . . abia sufla . . . Dna Tigvean se scula, îi int inse mâna şi-i d ise :

— Deu, scumpule, te iubesc, nu fiind că m'ai ferit, căci pó té n 'am încercat a tâ tea primejdii câte

îţ i inchipueşci , ci fiind că ved bine că me iubeşci. Ii oferi fruntea ; bărba tu l se coborî p â n ă la gură. — In sferşit, dise el după o s ă ru t a r e lungă, —

nu mai am să fac ant icameră pe la miniştri ! — Nici in casa t a ! respunse ea luându-1 in

b ra ţe . I. S. S p a r t a l i .

B o n b o n é . Enric IV al Franciéi trebui să ascul te oda tă un

discurs de pr imire , de care i se urîse cumplit . In t impul vorbirei un măgar, ce e râ pe aprópe, sbierá mereu. Atunci regele dise deoda tă : » Ve rog, domnilor , pe rend unul după altul.

La ţeră . v

Intre o burghesă şi servi tórea e i : — C e ? vrei să pleci, Maria, şi pent ru c e ? — Pen t ru că, domnă , sunt o fată care se res ­

pectă, ş i invitaţ i i dlui sûnt pré. . . — Aide d e ! — Neapăra t . D'altmintrelea, dna care este fru-

mosă şcie aces ta tot a t â t de bine ca şi mine . *

Intr ' u n birt : — Domnul pofteşce un prând cu 1 leu şi 25

bani séu cu 1 leu şi 60 b a n i ? — Care e s t e deoseb i rea? — Trei-deci şi cinci de bani .

Nevésta. — Ia ascultă, dragă, t rebue neapă ra t să cumperi o perdea la feréstra asta, căci dl de vis-a-vis se suită mereu la mine şi nu to tdéuna sûnt îmbrăcată .

Bărbatul . — S'a u i ta t vre o d a t ă ? Te-a v ă d u t ? Nevésta . — Nu. Dar póte... . Bărbatul . — Lasă, nu te îngriji, d raga mea,

căci decă t e v a vedé, îşi va pune el singur perdea la feréstra....

înaintea oglindii. — Vedi i lus traţ iunea din nr. a c e s t a . —

Toaleta e gata. Numai o rosa mai a r e să p o -tr ivescă, apoi va plecă la t ea t ru . Dar o pr ivi re 'n oglindă tot n u strică, pó te că ma i este ceva de dres. Stă, s tă şi se uită ; d a r bărba tu l e impacient . El v ine la u ş e : »Nu eşti ancă g a t a « ? I. H .

L I T E R A T U R Ă . Ş I A R T E . Şolri literare şi artistioe. Dl Titu Maiorescu

v a scote o ediţ iune n o u ă din scr ierea sa »Poesia r o ­mană*- — Dl M. Stefănescu, p ictor român , medal ia t la esposiţiuni şi b reve ta t in F ranc i a pen t ru invenţ i i , v a espune in localul din s t rada S lavropoleos din Bu-cureşci v r 'o 60 de t ab lour i mar i .

Poveşti ardeleneşti- Acesta e t i t lul b ine po­tr ivi t a l une i colecţiuni de poveşt i popora le culese de dl Ioan Pop Reteganul, bine cunoscut publ icului nostru cet i tor prin publicaţiunile sale d e l i t e ra tură poporală . Colecţ iunea acésta se impar te in 5 părţ i de

câte 80 pagine şi fiecare se vinde şi separa t cu câte 25 cr. Cartea e precedată de o prefaţă a dlui Alesiu Viciu, profesor in Blaş şi de portretul culegătorului . N u ­meral poveştilor, este 35 cr. A apărut de sub t ipar la Braşov şi se află de vèndare in l ibrăr ia Nicolae I. Ciurcu de acolo.

Un nou pictor român. Junele pictor român , dl Nicolae Bran, despre care scr isesem in Nr. 30 al íoii nóst re , că studieză in academia de pic tură din München şi face progres escelent, a fost dist ins la esposiţia acelei academii , ţ inută la sfârşitul anului şcolar, căci numa i delà densul şi delà S. Marcu s'au cumpera t c â t e u n s l u d i u de cap femeiesc, ér dóue bă r -băteşci de a le sale a fost lăudate . Dl Bran a vini t pe ferii acasă şi a făcut o călătorie de studiu in părţi le Abrudului, de unde s'a dus la Blaş, ér ' d e acolo prin România , insoţit de pictorul ^ / V e r m o n t , s tudiând t ipuri delà sate .

Statna Ini Miron Costin s'a espus (filele t recu te vederii publicului in sala noului Ateneu din Bucu-reşci . Figara lui Miron Costin espr imă o cugetare profundă adumbr i tă de tristeţă. S'ar crede, că mare le logofăt se 'n tórce delà curte şi sufletul i-e scâ rb i t de cele ce vede şi a u d e in giuru-i. Basso-rel ievuri le . inscripţiunile şi o rnamente le piedestalului , n u v o r adaogă decât o n o u ă frumuseţe măre ţe i | s ta tu i . Miron la cur tea lui Ión III Sobieski, cu Dosoftei d e faţă şi o mulţ ime de nobili Poloni, a lcă tueşce sub iec ­tul primului basore l iev ; a res ta rea lui Miron lângă cadavrul soţiei sale es te subiectul celui d'al doilea ; ambele sûnt modela te c'o a r tă superbă . «Românul» este de părerea , că s t a tua lui Miron Costin este cea mai frumosă şi ma i espresivă figură de bronz in Ro­mânia .

Cârti de şcolă Dl Pau l Budiu, profesor la gimnasiul r omân din Braşov, in colaborare cu dnul Stefan Iosif, d i rector şi profesor, şi cu dnul profesor Andrei Bârsean, a scos de sub t ipar u rmătore le opuri prelucrate după s is temul lui H. P e r t h e s : »Esplicari la cărţi le de l imba lat ină pentru clasa I şi a II g im-nasialä«, format 8° de 87 pag. Pre ţu l 60 er. »Carte de cetire la t ina pen t ru cl. II gimnasiala«, format 8° de 86 pag. ş i : «Vocabular lat in pen t ru cl. II gimn.«, format 8° de 128 pag Preţul a m ê n d u r o r a 1 fl. 20 cr.

Carte de rugăciuni. . Păr in te le Vasilie Pă t caş , preot gr. c. in Er -Hatvan , lângă Taşnâd-Szanto , p u ­blică invi tare la a b o n a m e n t pen t ru ca r tea sa de rugă ­ciuni pre lucra tă şi cunoscută sub titlul »Icona sufle­tului*. Car tea v a conţ ine pes te 200 pagine (mai de doue ori ca pr ima ediţ iune) şi se va puté distribui onor. p renumeran ţ i in luna sep tembre a. c. or i legată in pânză simplă ori in pânză fină cu gravur i inaur i te , ori compac ta tă e legant in piele, in imi ta ţ iune de m e ­tal séu vison de bordo cu g ravur i şi copcii .

Literatura română 'n Selagiu Un corespon­dent din Selagiu al » Tribunei* scrie, că p 'acolo in părţi le Erului l i t e ra tu ra română nu se sprigineşce de fel. Clasa intel igentă nu citeşce d iare româneşc i , é r preoţi i au pe ves t i tu l »Magyar Állam«, care le este singurul isvor, de ca re se 'nformeză despre s t a rea lucruri lor. Atară de unul , ei n ' a u de fel cunoşc in ţă despre ce se pe t rec l a români . învă ţă to r i i de când au părăsi t p repa rand ia , afară de cărţ i le bisericeşci n ' au a v u t a l tă ca r t e românescă 'n mână . Astfel apoi poporal n u n u m a i n u progreseză, dar decade pe di ce merge.

Diaristic Drepturile omului, diar socialist, v a reapàré la Bucureşc i , sub d i rec ţ iunea dlui C o n s t . Miile. — Telegraful d in Bucureşc i a t r ecu t de là 1/13 septembre sub d i rec ţ iunea dlui I. G. Bibicescu. — Sentinela, u n nou d iar politic, a a p ă r u t la Bo toşan i ia România .

36

418 F A M I L I A Anul XXIV.

T E A T R U Ş I M U S 1 C A .

Şeiri teatrale şi musicale- Dşora Teodorini a fost invi tată de cătră regina României pent ru câ teva dile la castelul Peleş. — Teatrul din Craiova, clădit de dşora Teodorini, se va inaugura la8/20 sep tembre ; dl ministru Maiorescu va asista la pr ima repres inta-ţiune.

Societatea pentru fond de teatru român. A-dunarea generală din Lugoş, care se va ţine la 29 şi 30 septembre, promite a reálisa tote speranţele ce a deşteptat in public. Comitetul arangia tor lucreză cu energie şi se spereză, că tote elementele culte ale societăţii române din giurul acela se vor întruni la acesta serbare culturală. Adunarea ensaşi, apoi con­certul, tea t ru l , balul şi emularea corurilor vocale din popor, tote vor oieri publicului momente a t r ă -gătore.

Concert la Caransebeş. Societatea română de cântări şi musică din Caransebeş a dat duminecă la 9 septembre n., un concert in onórea adunări i gene­rale a Reuniunii învăţători lor români gr. or. din diecesa Caransebeş, ţ inută tocmai atunci acolo. Con­certul s'a arangiat in otelul Lichtneckert , cu u rmă-tórea programă: Cântec de pădure, de A. Bran ; S te ­luţa de *, Fra tern i ta tea de *, Remas bun patriei de *; Sûnt ani la mijloc, de Porumbescu. După concert urma danţ vesel, care ţinu până dimineţa .

Teatrul naţional din Bucureşti. Repetiţiile s'au început şi se studieză tragedia »Regele Lear« de Shakespeare, care va fi una din primele piese ce se vor juca. Se lucreză la compunerea programei pentru stagiunea vii tóre.

Piese musicale noue. La N. Cosma in Iaşi au mai apă ru t : »Prima impressie«, vals pen t ru pian, dedicat dşorei Elena Illiady, de I. N. Iacobcici, preţul 2 le i ; »Impulsiunile inimei«, polca-mazurca, pentru pian, dedicată dlui sub-locot. Dumitru Talian, de I. N. Iacobcici, preţul un leu 50 bani. Amèndoue se pot comanda prin librăria N. I. Ciurcu din Braşov.

Teatrul naţional in Sofia s'a deschis pentru pr imadată in dilele t recute intr 'o sală mai mare a casei comunale . Consiliul comunal a vo ta t pentru susţinerea teatrului o subvenţiune anua lă de 10,000 franci.

C E E N O U ? Şciri personale- Maj. Sa regele, moşteni torul

de t ron Rudolf şi principele de Wales , au sosit in Croaţia la manevre ; după incheiarea aces to ra regele şi moştenitorul de t ron se vor intórce la Viena, ér principele de Wales v a pleca cu contele Festet ich la venătore . — Bl A. Fara ş-a dat demisiunea din postul de consul general al României in Budapes ta şi locul seu a fost numi t dl Al. Ghica Bragadir. — Bl Gr. Stefănescu, membru al Academiei române şi profesor la universi tatea din Bucureş t i , a fost ales pr intre vicepreşedinţii secţiunii geologice a Associa-ţiunii br i tanice pent ru propăşi rea şt i inţelor , care-şi ţ ine şedinţele acuma la Both in Anglia. — Bl dr. A. Ceuşan, medic in Reghinul-săsesc, a făcut de curênd o opera ţ iune de ochi, care a isbutit escelent, scăpând pe o femeie in etate de albeţă sură. — Bl dr. Ioan Hosan, medic român la Grâfenberg, a fost decora t de regele Românie i cu ordul „Cavaler al coronei R o ­mâniei». — Părinţii imperătesei şi reginei Elisabda la 9 sep tembre au serbat n u n t a lor de argint ; din causă de bolă inse nu la olaltă, ci ta tăl (ducele Maximilian) la München, m a m a la Tegernsee. — Eds. d. leroteiu Beleş, v icar episcopesc şi président al consistorului gr. or. o radan , este bo lnav de ma i mult t imp şi zace

la fiul seu Vasile pro topresbi te r in Varadie ; a n u n ţ â n d acesta cu părere de reu, dorim să se in to rcă cât m a i curênd sânetos.

Hymen. Bl lacob Mureşan, profesor de mus ică in Blaş, la 4/16 septembre işi va serba cununia cu dşora Maria Otília Brenduşan, fiica dlui dr . Iacob Brenduşan advoca t in Blaş. — Bl Radu Balaş, func­ţ ionar la »Albina« din Sibiiu, s âmbă ta t r ecu tă s 'a cununa t acolo cu dra Vilhelmina Kessler.

Sfinţirea bisericei din Medieş lângă Heins, pe care o s ignalarăm in nr . t r e c u t , ' a reuşi t forte b ine , căci t impul a fost escelent .şi s 'a adunat l ume mul tă . Esc. Sa archiepiscopul şi mitropolitul Miron Romanu l , sosind vineri la miedădi cu t r enu l la Beinş, la gară a fost int impinat de un public m a r e şi de p reo ţ imea gr. or. din ţ inutul acela, in frunte cu păr intele p r o t o ­presbiter Vasile Pap din Beinş, carele îl sa lu ta p r in o cuvên ta re , la care Es. Sa respunse in mod forte cordial ; apoi se urca in t r ă s u r a episcopului Pave l ş i porni drept in comuna sa n a t a l ă Medieş, unde a fost primit de t o t ă popora ţ iunea cu cel mai mare en tu -siasm, ca-şi unul care s'a red ica t din mijlocul ei la innal ta demni ta te ce ocupă. In diua u r m ă t o r e sosi II. Sa episcopul Ioan Meţian, carele fu pr imit cu aceeaş bucur ie . A treia di, duminecă, se ţ inu sfinţirea, p o n -tificând ensuş mitropolitul , asis tat de episcopul cu mai mulţ i p ro topresbi te r i şi preoţi , viniţi unii delà Sibiiu şi delà Arad. După serviciul divin Es. S a în­deplini un ac t de pietate fiescă, eşi 'n ţ in t i r imul de lângă biserică şi sfiinţi monumente le păr in ţ i lor sei ingropaţi acolo. Retras in locuinţa sa, la frate-seu Dănilă R o m a n jude comunal , pr imi bineventări le cor-porat iuni lor civile şi biser iceşt i delà Beinş ; apoi cu toţii se 'n t run i ră l a mésa a ş t e rnu tă in grădină. Pri­mul toast a fost rosti t de Esc. Sa pen t ru Maj. Sa regele, episcopul Meţian închină in sânë ta t ea mitropolitului care tocmai in diua aceea impliniă al 60-le an al etăţi i sale, mai t oas t a r ă ancă mul ţ i . So le -nităţile se 'nche iară sera pr in o petrecere popora lă . Onorurile dómnei de casă le făcu afabil d n a Maria Cosma n. Roman din Sibiiu. In diua u r m ă t o r e ep i s ­copul din Arad se rentórse , ér metropoli tul m a i p e ­t recu câ t eva dile 'n satul seu na ta l , ca re v a p ă s t r ă pen t ru to tdéuna memor ia acelei dile frumóse.

Arcbiducele Carol Ludovic in Ardeal. Al te ţa sa archiducele Carol Ludovic, protectorul Societăţ i i Crucea-Roşie , căletoreşce, d impreună cu consó r t a sa archiducesa Maria Teresia, pr in Ardeal. Innal tu l óspe a sosit joi după miedădi la 4 óre la Orade, u n d e pe t recu p â n ă vineri dimineţa la 9 ş-apoi porni sp re Cluş, de u n d e avea să mergă la Sibiiu şi la B ra şov , făcend o visi tă şi părechiei regale române la S ina ia . Archiducessa, o fotografistă pass ionată , po r t ă cu sine şi un a p a r a t fotografic, spre a-şi éternisa locuri le m a i romant ice şi porturi le popora le ma i frumóse. Călătoria lor are să ţ ină pa t ruspredece dile

Regele şi episcopnl Strossmayer. Maj. S a regele sosind in Croaţia, la Bel lovar a da t audien ţa , pr imind şi pe episcopii croaţi , in t re cari se află şi St rossmayer . Maj. Sa l'a dogenit forte a sp ru îna in tea tu turor episcopilor. Ş-a espr imat mi ra rea , că a p u t u t t r imite la serbarea rusescă din Kiev o depeşă de felicitare şi i-a dis : »Domnia-ta n 'a i şciut ce faci, a i fost bolnav. A fost a faptă in con t ra monarch ie i şi in con t ra bisericii dtale.« Episcopul S t rossmayer inchinându-se cu respect , a r e spuns : »Majestate, con­ş t i i n ţ a mea e liniştită.» Regele s'a intors şi s'a d u s m a i incolo. Sera a fost p rând de cur te pen t ru 27 persóne. S t rossmayer , scusându-ş i cu motive s an i t a r e neput in ţa d 'à se înfăţoşa, pă răs i oraşul ; to t a ş â făcură şi episcopii Hranilovici şi Possilovici. Caşul aces t a a făcut m a r e sensaţ ie p re to t indene .

Anul XXIV. F A M I L I A 419

Regina României petrecând in luna t r ecu tă pe insula Sylt la băi de mare, cerceta dilnic eimiterul necunoscuţ i lor , pe cari marea îi a runcă la mal şi punea flori de cele mai alese pe morminte . Regina poetă a dispus ca acolo să se redice o pe t ră come­mora t ivă ; acésta s'a inaugurat la 2 septembre, fiind d e faţă un public n u m e r o s ; directorul băii a ţ inut un discurs, in care a mulţămit augustei regine pentru nobila ei dedicaţiune. Aceea sună astfel: »Gandin-du-se la vëduvele şi orfanele din depăr tare , a dedicat aces ta petră Carmen Sylva. Wester land 17 august 1888«. Acésta dedicaţiune, împreună cu o poésie ocasională de Rudolf Koegel, s'a aşedat intr 'o capsulă de aramă şi a fost zidită in fundamentul pietr i i co­memorat ive. In diua desvëlirii a sosit din castelul Pelés delà regina Elisabeta o telegramă de sa lutare adresată directorilor băilor. Mai adăugăm, că monu­mentul este o pe t ră mare , necioplità, de granit .

Academia Româlâ ş-a reînceput şedinţele de sëptëmânà la 19/31 august, continuându-le in fie-care v înere ; eri vineri la 2/14 septembre a ţ inut şedinţă ordinară publică. Din lucrările ei inse uu t ranspi ră nimica in publici tate, cu tote că ar fi chiar in in te­resul Academiei d'a-şi a t r age a tenţ iunea publicului. Acuma aflăm, că bancherul lacob Neushotz din Iaşi, care se găseşce in cele din u rmă dile de agonie, lasă Academiei Române 20 de mii de franci.

Serbare culturală in Năseud. La 4 octombre , diua onomast ică a Maj. Sale, se vor impuni 25 de ani delà deschiderea gimnasiului complet gr. c. ro ­mânesc din Năseud ; tot a tunci se va sfinţi noul edi­ficiu gimnasial de acolo. Aceste ac te cul turale se vor serba la Năseud int r 'un mod vrednic de impor­t an ţa l o r . P rograma generală s'a s ta tor i t astfel : Serenada şi ovaţ iuni in preseră ; sfinţirea noului edificiu gimnasial şi a stégului gimnasial inainte de amédi la 4 octombre, apoi p redarea şi p r imirea a-ces tora ; banche t festiv la amédi, ér ' séra bal . Un comitet arangia tor , in frunte cu dl Ioan Ciocan, in-grigeşce de cvar t i re pentru c-speţi.

Şcola română de fete din Sibiin a Associaţiunii t ransi lvane din an in an face progres mai îmbucură­tor . In anul aces ta numerul elevelor erăş s'a sporit , astfel pan ' a c u m a numerul lor se u rcă la 5 1 , dar mai sunt a n u n ţ a t e câteva. Unele au fost duse acolo din depăr ta re m a r e , ceea ce probeză de ajuns nece­si tatea acelei şcoli. Prelegerile s'au inceput, conform anunţului publ icat in diare, la 1 septembre, cu care ocasiune di rectorul I. Popescu á adresa t elevelor, in présenta corpului didactic, u n cuven t de deschidere .

Petreceri vérâ. La Braşov pe t recerea s tuden­ţilor univers i tar i români da t ă in s â m b ă t a trecuta, după cum ne spune »Gaz. Tr«, a fost slab cerce ta tă ; cu to te acestea, petrecerea a fost forte an imată . — La Avrig pe t recerea arangia tă in 30 august , pentru scopul d'a redică acolo un monumen t lui George Lazar, a p rodus un vinit cu ra t abia de 14 fi. 10 cr. — La Reşiţa-montană s'a serbat la St . Marie hramul biser ieei ; la jocul ce s'a arangiat , dşorele Racocea, Elisabeta Stancovici şi Elisabeta Bernau s 'au pre- ! s intat in cos tum naţional . — In Horoat, comună | rura lă in Selagiu, in séra dilei in care Rds . dn vicar j Alimpiu Barbolovici a sfinţit biserica nouă , ş'a ţ inut o pet recere cu dans, care a reuşi t b i n e ; in p a u s ă dl Andrei Cosma a por ta t un toast pen t ru femeile române, ér o fetiţă a dec lamat poesia >Nn desperaţ i», de Iosif Vulcan.

Despre Societatea Petra Maior a t inër imei r o ­m â n e din Budapes ta publicarăm in nr . 33 a l foii nôst rè o no t i ţ ă istorică, scr isă 'n pr ipă din aducere -aminte . Unul d in contemporani ne completeză datele înşirate in acel numer re la t ive la înfiinţarea numitei

societăţi şi dice, că 'n comisiunea alesă de tinerime pent ru compunerea s tatutelor a luat par te şi Mihai Beşan (acuma notar public in Lugoş) şi Ion lovita, (carele de atunci a murit). După compunerea s ta tu­telor s'a cerut consensul senatului academic. Mihai Beşan a compus rugarea îndreptată căt ră rec torul universităţii Konek, densul i-a şi presintat-o d i m ­preună cu Teodor Man şi cu Ioan Mihali. De acolo actele s'au trimis la locotenenta din Buda, unde causa adormise şi s tatutele abia la vr 'o dece ani se în tăr i ră . Dar societa tea de lectură, constituită îndată după votarea s ta tutelor , a funcţionat şi pan ' atuncia.

Adunări inveţătoreşci Reuniunea învăţători lor români gr. or. din districtul Braşov va ţ ine aduna rea sa generală in 23 , 24 şi 25 septembre n. in comuna Bod; cu acésta ocasiune se vor discuta mai mulie cest iuni şi se vor ţ ine prelegeri teoretice şi practice. — Reuniunea inveţători lor români gr. or. din districtul Sabeşului-săsesc va ţ ine adunarea sa generală in Se -beşul-săsesc la 11—12 octombre n. Cu ocasiunea as ta se va discuta t ema dată de consistor şi se vo r ţ ine prelegeri teoret ice şi pract ice. — Reuniunea in­veţă tor i lor român i gr. or. din districtul Abrudului v a ţ ine adunarea sa genera lă la 26, 27 şi 28 septembre n . in orăşelul Ofenbaia. Cu ocasiunea acea inveţător i i Iosif Gomboş, Ioan Motora, George Candrea , Vasilie Gann şi George Nicola vor ţ ine prelegeri teoret ice şi pract ice. Presidentul Reuniunii e părintele pro to­pop Romul Furdui , secretar inveţătorul Nicolae Corcheş .

Abecedare pentru copii săraci. Nu peste mult se vor implini doi ani, de când s'a înfiinţat la Rodna -veche in Ardeal un comitet cu meni rea să ajutoreze pe copiii săraci cu abecedare şi legendare. In aceş t i doi ani comitetul a împăr tăş i t 750 de abecedare şi 215 legendare. Acum comitetul (président dl Flor ian Porc ius , secre ta r dl Ioan Pop Reteganul) face apel la publicul românesc să contribue pent ru scopul acela , d u p ă voinţă şi put in ţă , care ce va voi : bani ori hâr t i i de va lóre de ale patr ie i nóstre ori de ale s tatelor vecine, t imbre, maree poştale , opuri şi căr ţ i de ori-ce cupr ins , cu un cuvent tot ce se póté lesne preface in bani .

Reuniuni. Reuniunea femeilor române din Braşov a ales secretar , in locul reposatului dr. Nicolae Pop , pe dl profesor Lazar Nastasi . — Prutul, reuniune din Galaţi pent ru înlesnirea culturei naţ ionale a Români lor din Basarabia, şi in deosebi pen t ru a ajuta la invë-ţ ă t u r ă pe tinerii români originari de acolo, a des ­t ina t 300 lei pe an spre acest scop.

Diecesa Lugoşului. > Preotul Române din Gherla publică un conspect despre s tarea fondurilor diecesei Lugoşului pe anul 1888. Suma capitalelor elocate cu finea anului 1886 era de 108,879 fl. 28 er. ; acés ta s u m ă constă din următore le fundaţiuni : Rudolfianâ 4 2 , 3 1 1 ; Chişiana 970 ; viduo-orfanaîă 40 ,543 ; fondul preoţi lor deficienţi 16,884; fondul biserieei ca tedra le 3893 ; cassa diecesană 677 ; fundaţ iunna Bobiană 880 ; fondul districtului vicarial al Haţegului 1777 şi J o v a Popoviciu 1025 fl. După aceste capi ta lur i c o m p e t e n ţ a de carnete pe 1886 a fost de 6899 fl. 5 cr., d in t re car i s'au primit n u m a i 4972 fl. 91 1/2 cr. Res t an ţ a de carnete cu finea anulu i 1886 făcea 12,961 fl. 31 cr .

RalOBQl ocârmuibil. » Figaro < din Par is as igură , că căpi tanul Renard a aflat mijlocul, de a o e ă r m u i balenele . Noul motor cumpeneşce 500 chile, r e p r é ­senta o pu te re de 50 cai , dă balonului o celer i ta te de 150 chilometri pe o ră şi póté funcţiona in or i -ce direcţ iune şi ori şi c â n d , afară de vifore v e h e m e n t e .

Oglinda lamei. La manevrele ruseşci din aces t an , ce vor avé loc in Basarabia , vor lua pa r t e m a i b ine de 74,O0J de soldaţ i d in diferite a rme . Ele vor-

420 F A M I L I A Anul XXIV.

fi comandate de marele duce Niculai Niculaevici. Se dice, că şi ţarul va asista la ele. — Regina Serbiei a anunţa t la Petersburg, că in curênd v a face ţarului o visită pentru a-i cere svatul in cest iunea divorţului Poliţia din Belgrad a oprit ori ce fel de serbare a onomasticei reginei. Pirocinaţ s'a dus la Bucureşci, spre a se consulta cu regina Natália a supra rapor­turilor avei ii acesteia. La Bucureşci densa nu acordă nimenuia audienţă. Din Belgrad sedepeşeză , că diua Nataliei a decurs in ţeră in linişte, cu tote că in multe locuri s'a nesocotit oprirea festivităţii prin de -coraţiuni şi i luminări. — Princesa Margareta, a doua soră a împăratului Vilhelm, se va logodi in curênd cu prinţul Leopold, fiul prinţului Frideric Carol, al cărui monument s'a desvëlit nu de mult la Francfurt lângă Odera. — Medicii germani tot nu se mai liniş­tesc, ci urmeză cu scandalul. 0 depeşa din Berlin anunţă , că comitetul medicicilor germani a declarat oficial: Mackenzie a u r m a t cu t ra tamentu l seu sis­temului de înşelare şi a trăgănit cu operaţ ia plină de prospecte, spre a se sustrage delà controla medicilor germani. — Principesa Letitia Bonaparte duminecă s'a cununat cu principele de Aosta, fratele regelui italian. Cununia s'a serbat la Turin in capela palatului regesc. Principesa purta o ha ină albă cusută cu bogate fire de aur şi infrumseţată cu flori de portocal, ér pe cap o diademă pomposă, vëlul ei alb eră infrumseţat cu gingaşi fluturi şi stele de aur. Ea a primit o mulţ ime de daruri preţiose.

Şciri scurte. Românii şi serbii d in Mëhala Ti -mişorii neputèndu-se ancă despărţ i to ta l , au şcolă comună; sëp tëmâna t recuta şerbilor l e -a tocat p r in minte să ocupe şcola to t ă pentru ei, dar gendarii le-a pus pofta 'n cui. — La Coşocna, comi ta tu l Cluş, la 2 septembre s'a serbat inaugurarea şcolei noue gr . c. r o m â n e ; după serbare toţi ospeţii s 'au în t run i t la casa ospitală a protopopului loan Hossu, apoi t ine ­r imea s'a pus la dan ţ şi petrecerea a ţ inut până di-mineţa. — Din Havannák vine şcirea, că la 4 1. c. a isbucnit un ciclon puternic pe insula Cuba . 100 case sunt ru inate , mai mul te t renur i au dera i la t , mu l t e corăbii s'au cufundat lângă B a t a b a n o împreună cu eăpitanul şi 8 mar inar i . Satul Pucolo-Nuovo este ruinat . — Datoria pendentâ a Austro- ungariei la finea lui august a fost 411,988,722 fl. 50 cr. — Bancnotele de 100 fl., care por t ă da t a de 15 ianuar ie 1863, vor fi primite de banca aus t ro-ungară numai p â n ă la 31 octombre a. c. — Çasina română din Bosovici in luna trecută ş-a serbat an iversa rea a cjecea a înfiinţării sale, cu care ocasiune s 'a dat un banche t şi un bal.

Necrolog. Ioachim Popovici, p reo t gr. or . in Petnic, protopopiatul Mehadia, a mur i t la 20 august.

G h i c i t o r e. De Iul iana Iancovici .

O N O

R M L

I M A

D A 0

Din literile acestor c v a d r a t e să se formeze n u ­mele unui s ta t cu doue ter i .

Terminul de deslegare e 27 septembre . Ca t o t déuna şi de a s t ă -da t ă se v a sor t i o car te i n t r e d e s -legători.

Deslegarea şaradei din nr . 25 : Milo Mii Mi M.

Deslegare b u n ă primirăm de là dómnele şi d o m -nişorele : Louise I. Neamţu, Apolonia Crişan, Corne l ia Densuşan, Pau l ina Pipoş, Angelina Popovici , Mar i a Crişan, Ana Uţu, Victoria Pop şi delà dnii A. C. Domşa, Augustin Fekete , loan G. Neamţu.

Premiul l'a dobândi t dna Apolonia Cr işan.

Poşta Redacţiunii. La Stâna-de-vale. N u ş c i m

ore S t â n a - de - v a l e s é u cutare • fec iorăc de -aco lo ţ i -a răpit l i­n i ş tea , incât s ă l e duci dorul . S trofe le dta le nu n e d e s l u c e s c a c e s t a . Apoi in l i m b a r o m â n ă : codrul—dorul , v a l e - mare , m i ­n u n e — l u m e , f e c i o r ă — b o l ă nu sunt r i m e bune .

Dorul mândruţei. S tro ia pr imă conţ ine un n e a d e v ë r , c ă c i m â n d r a n u s e c e r ă s i n g u r ă ; a d o u a e o e n i g m ă ; dar a tre ia e bună.

Plâng şi me tânguesc. Ş ire f rumóse , dar fără n ic i o l e g ă ­tură intre ele," incâ t l a capët nu ş c i m ce -a i vo i t s ă dici . A c e e a ş . miser ie de r ime, c a : f lóré—plóie , g e n e — g e m e . D a r l imba ro­m â n ă e b o g a t ă in r ime .

Plugarul. Pr ime le d o u e strofe, ( e sceptând e l i s iunea d in şirul al doi le al strofei a doua) sunt bune . Dar apo i u r m e z ă nişte ş ire fără l egătură , r ime rele , c a a c a s ă — n ă p u s t e s c ă , bréz -dă—alegă , p l e s n ă — m e r g ă .

Doina mea. M o t i v e l e luate din p o p o r sunt b u n e . Alt c e v a n i m i c .

Momentul prim. Comic afară d in c a l e ! E t ă conv inge- te e n s u - ţ i : »Un v i s in l a c r i m e scăldat,< — »zimbind p e s inul m e u adulte , — >prin fluerile de amor< ş i

> 0 s tea d i n sfera lacr imi lor , Tu ridi ş i adi in peptul m e u Ş i la i svorul patimilor A d ă p a h ! suvenirul teu!«

De câte ori . . . faci versur i , a i face mai b ine de t e -a i o c u p a c u lec ţ i i l e .

La o fată măritată. Coresă , s'ar puté publ ica . Cele d o u e şire din strofa primă n'au n i c i u n înţe les , é r strofa c e a d i n u r m ă cu c iudate l e sa le c u v i n t e face un efect c o m i c . In genere , in încercări le tr imise a m g ă s i t u n a c c e n t popora l c a r e n e - a plăcut ş i care ne i n d e m n ă s ă t e incurag iăm. D e a c e e a aleserăm" u n a pentru publicitate. S tud iu l ce v e i face , t e v a feri d e prov inc ia l i sme ş i d e r ime le re l e .

Călindarul séptémânei. Diua sept . || Călindarul vechiu Călind nou Dumineca 12 dupa Rusal i i , Ev. de là Mateiu , c.19, s t 16, gl.3, a inv . 1

Duminecă Luni Marţi Mercuri Jo i Vineri Sâmbă tă

4 5 6 7 8 9

10

Mart. Babila Prof. Zahar ia Min. Arch. Michail Mart. Sozont f) Nasc. Précuratei f P . P . Ioach. si Anna Mart. Minodora

16 17 18 19 20 21 22

Eufemia Lamber t Copert in Sidonia Agapia Mateiu Maurices

Propr ie ta r , r edac to r r e spundă to r şi ed i to r : I0MFJVULCAN. Cu t ipariul lui Otto Hügel i n O r a d e a - m a r e .