ORADEA-MARE {NAGYVÁRADJ

22 îiiaiu st. v . 3 . iniu st. n.

Kse in fiecare duminecă. Redacţ iunea in

S t r a d a pr inc ipa l» 3 7 5 a.

A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an IU fl. Pe '/, de an 5 II.; pe 7 4

dë an 2 II. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei.

Dina satului. — Novelă . —

I.

L a ghîci bărbate ce ţ-am adus delà t ê rg? — dise I Irina, aburindu-şi in pumni şi bàtènd piciórele

• ^ in păment, ca să le desmortéscà. — Ce altă mai bun decàt pane , carne. — îi de carne , da nu se mănâncă , da őre nu

te-oi s u p ë r à ? — Nu, d a numai nu pricep de ce-ai cumpëra t

aşa frumos cociug, nu pu tea i să aduci cumpărături le in al teu, aista-i cociug pentru să răc ia n o s t r ă ? dă a şa mi se cade decă te las singură in têrg, tu in loc po "e-ai vêndut să-mi aduci parale, că ia mâni poi-mân i vin ghirurile, şi dór şeii că de nu avem, ne iau guleraţii şi cenuşa din vat ră .

— Dór nu l'am cumpëra t bărbate, ecă para­lele pe vendătur i .

— Dar de unde ai cociugu ? Cine ţi l'o da t ; la dă-1 incóce.

— Baiu, că me-i ocărî, ma i bine să-1 duc in-napoi unde l 'am găsit.

— Cum Tai găsi t? — Dă bărbate , cum se găseşce, şeii cât de cu

nóp te am purces in têrg şi când me 'n torceam, numai ce vëd lângă pr idvoru bisericei Stu Neculai cociugu ista şi pe lângă dênsul se 'nvêrt iau un duium de câni şi porci. Intèi am gândit, că-i liturghie şi că l'o fi lăsat cineva afară ca să mergă să se 'nchine,

" d a când me uit eu bine, biserica cetluită cu töte za­ve re l e şi prin pregiur ţipenie de om, atunci . . . verii o avu t noroc . . . am alungat porcii şi cânii şi am redica t coperişul, şi ce cre<fi c 'am vë<Jut, of! par că mi se rupe inima, sfârşi ea, suspinând.

— Pesemte c'ai nebuni t femeie, de aiureşci de a t â t a vreme, da şi eu pa re că a m pe dracu de nu c a u t — dise el, tragend cociugul cu repediune, dar red icând capacul , remase privind.

— Vai ! ce-ai făcut, nevestă ! . . . — Gheorghe, de ţii la mine m ă c a r o frântă, să

nu -mi banueşci , da par că decă era i tu il lăsai să­r ăcu ţu l să-1 m ă n â n c e porcii, nu t e g â n d e ş c i l a pëcatul lui D d e u ?

— Dă Ir ina reu ai făcut, da vo rba ceea bine e r a cumetre s ă n u fi vinit, da decă ai vinit, şedi şi m ă n â n c ă . Aista-i pui boeresc şi nu şciu deu, ce-oi «reşce , miere ori v e n i n ?

— 0 D o m n e ! par că şi intre denşii nu sunt o m e n i care ne ţ in pa r te .

— Ei, nevéstù cu o Hore nu se face pr imăveră. — Vorba-i ba dintr 'o semenţă bună rodeşce

un lan întreg, sunt şi intre denşii o mulţime care ne ţin parte , apoi dar cum se svèrli cu piciorul, póté că îţi svèrli norocul, tot nu avem copii, ia om avé o mângâiere la bătrâneţe.

— Dă l'om creşce Irina, deie Dumnedeu să fie t u r n proroceşci tu şi să remân eu de minciună. Da óre ce-o fi dicênd pe tăbliţa asta delà g â t ? şi ce tot d ó r m e ?

— De unde vrei să şciu, ian du-te de chiamă pe m a m a Vlada, şeii că descântă, póté l'oi li deo-chet eu, ori tu .

— Me duc Irino, tu incăldeşce nişte lapte, póté îi l ihnit de fóme. Ce căţea de mamă.

Cum eşi Gheorghe din casă, ea se pleca să-1 sărute , inse repede se stăpâni şi-şi făcu cruce r}i-cênd :

— Uite, ce era să fac, póté nu-i botezat şi pu­team pëcàtui de-1 să ru tam aşâ spurcat. Da ce bine imi pare că am să am un copil, ba ancă cum ? bo­ieresc, frumos ca un ânger.

— Bine te-am găsit, Irino, da ce poclon ai adus satului ? — grăi bă t râna Vlada, alăturându-se de co­ciug, ér după ea năvăl i ră o mulţ ime de fete, neveste şi copii ce cu nerăbdare impregiurară copilul, redi-cèndu-se in vêrl'ul degetelor ca să potă vedé peste cei de 'naintea lor.

Mama Vlada după ce-1 privi lung, c u v ê n t à : — E adormit, l'a farmëcat ducăs 'ar pe pustii, ori póte-i luat de iele, uite cum întinde manile şi-şi frământă buzele, ian să chemi pe părintele să-i cetescă ceva, póté nu-i b o t e z a t . . . Da ce fiice pe tăbl i ţa asta ; care şcie car te dintre voi ? în t rebă Vlada in torcèn-du-şi capul că t ră săteni.

— Eu — cuvêntà Ionel, eşind innainte mititel .şi rumen.

— Ei decă eşti iscusit ia védj ce dice aici ? Ionel luă tăbliţa in manile ce-i t r emurau şi pur-

tându-şi degetuţul pe ea , incepù a sloveni incet, dar din ce in ce ochii i se deschideau mai mar i , şi pă ­rea tot mai nedumeri t .

— Ei ce dice bre Ionel ? — Dă, m a m ă Vladă, a şa cuvent se vede că a n c ă

nu l'am inveţa t cu dl profesor, că nu-1 pr icep. — Dî t a re tètu-meu, că póté om puté noi t ă l ­

măci. — Apoi éca, dice aşâ : Mar-ga-re-ta. — Ei apoi bun, Ionel, tocmai cum o c h i a m ă

pe fata j î tarului . Da mai la vale ce djce, Ionel ? 20—21

222 F A M I L I A Anul XXIV

Ionel ér sloveneşce, apoi citeşce : Botezata in vers ta de trei sèptêmâni. v

— Halal odată bàet, ce bine imi pare ca-i bo­tezată, ia ţ ine un gologan, du-te de-ţi ia delà du-ghiană nişte acadele - cuvêntà Inna , plecendu-se şi sărutând copila ce începuse a se mişca de când lata Săftica adusese o ulcică cu lapte şi o hrania.

— Ei apoi dar să ve fie de bine, să o creşceţi sânetoşi . să fie cu noroc şi să ajungeţi să-i sărutaţ i cununiele — dise Vlada eşind din casă.

— Mulţă'mim, şi să-i joci la nun tă — respunse Irina şi Gheorghe.

— Leliţă Irină — grăi Săftica — d'apoi asta când s'a face m a r e mânâncă om, domne ce inimă au boeriţele să lapede aşa odor, noroc de dumneta , altfel o rupeau porcii, sărăcuţi i pe câţi nu se aude că i-o găsit lăpedaţ i şi mâncaţi de dihănii.

— Chiar noroc, Săftico, da drept spui, că mândră o să fie, da vedi tu, nu vreu să şcie nime că-i a altora.

— Vai leliţă, da cine ar spune să-i cadă l imba, cum ş-ar face aşa pëcat.

Ele i-au aş te rnut intr 'o albie o pe rnă mare , de capëtêi i-au aşe'dat un cultucel şi in fiecare di când Irina avea de dus undeva in trebi ori la lucrat c â m ­pul, fetele se rênduiau câte una să o păzescă, să o legene şi să o adormă in cântecele s t rămoşeşci .

Astfel pe braţele lor copila resăr ia din di in di până ce se făcu fetişcană, şi de ce creşcea îi creşcea şi frumuseţa. Përu- i cădea in valuri ca un fuior de metasă cenuşie, umbrindu-i obrajii albi ca fulgii şi petaţi de rumenéla tinereţii, c ău tă tu ra i eră duiosă sub genele lungi şi negre, ér de asupra lor sprincenele drepte şi subţir i păreau t rase ca cu péna. Erâ veselă, dar de mul te ori r emânea gânditore, şi de blajina şi ademinetóre ce era, sătenii o poriclise »Dina satului.* Nimeni ca ea nu şciea să-şi iubescă părinţii, lucra to tă diua ca să le cruţe be t râneţe le şi se ui tă Ia ei, şi-i iubiá ca pe luminile ochilor. Ér după ce-şi isprăviâ trebile, îşi infibgiă furca in brâu, se aşedă pe prispă şi dulcile gânduri îi aiuriau min­tea ; pe când degetele lungi, subţiri şi albe, scoteau firul ca mréja de paingen.

Astfel in gânduri s ta int 'ro seră pe prispă, când nişte paşi o făcură să-şi redice capul cu grăbire ; dar nu eră Ionel, ci bëtrânul ta tă ce venia cu ochii in lacrămi. Ea vedêndu-1 îşi a runca furca, şi săr in-du-i inainte i se prinse cu amendóue manile de gât, sărutându-1 şi intrebându-1 ce are, or de-i bolnav ?

El o privi lung. o săruta pe ochii umedi, apoi desprindendu-i mânuţele de după gât îi spuse : N ' am nimic, dragă fată : numai erau mulţi cărăuş i pe d r u m şi mi-a dat colb in ochi.

— Vorbă-i tătucă, pa r că eu nu te cunosc , aista-i colb boeresc — cuvêntà Mărgărinta ce r e m a s e afară la un semn, ce-i făcu tatăl seu intrând in casă .

Irina trezită din somn de clàmpànéla uşei se redicâ şi vëdêndu-1, sări 'n picióre. — Ér ceva delà curte, moşnege, arde-ar până in temelie sà m e in -căldesc la focu-i.

— Ce să fie, ia obrajii işti bëtràni o fost n e ­cinstiţi innaintea curtenilor, las că mi-o spus v o r b e próste, da m'o şi pălmuit nevestă, pentru că l e - a m spus că nu pot face de trei ori boeresc, că pămen tu l meu remâne nelucrat , cà-s bëtràn şi sărac şi că n u am de unde plăti să mi-1 muncéscà alţii — sferşi bë t rânul supëra t .

— Ei vorbă- i , las bărba te că dór nu eşt i tu dintêi şi de pe u rmă, nu şeii că aşa sunt ei, n u au sfânt nimic pe lume decât banul şi mărirea şi p e n t r u «le te ucid. La denşii cinstea-i cea mai mare nec in ­

ste, şi bëtrànu decă nu-i boe r îi rob, că ori cine-i să­rac şi ca de ei îşi bat j oc şi de noi. P a r că ce necinste ţ -o iacul, te-o bă tu t ca să te po t ă fură cu sîla. Las că-i bine-, aud că datornici i le v e n d moşia, pó tene-a da Dumnedeu vre-unu m a i milost iv .

Par că nu mai am înc rede re in n i m e ; »cel mus­cat de şerpe se teme şi d e şopâ r l ă» , vedi tu mă­rirea şi bogăţia schimbă omul , c ine şcie ce lighioi o r fi şi noii s tăpâni . . . d a o re ce plânge fata, uite cum îşi lot şterge lar imele .

II.

Curtea pa re că a rde d e l u m i n a t ă ce ente. Odă-ile sunt pline de ospeţi ce s 'au a d u n a t şi petrec după plăcere . Tinerii joc in sune tu l lău ta r i lo r ce (ântù la uşa salonului, ér in odăi le de pe lă tur i simt ase-da te mese pe care s t ră lucesc grămădi le de galbeni, ér in giurul lor jucătorii , femei şi b ă r b a ţ i îşi schiţau cărţ i le cu repediune. pr ivesc cu coda odr 'amj la vec in să-i po t ă zări car tea , şi c a r e de ca* o se sil ^ să-şi prefacă faţa pe câ t pot mai nepăsă to re ca ce.a-lalt să nu-i ghîcescă car tea . In ochii fiecărui vedi lăcomia de a p răda pe celalalt şi 'n mişelesca luptă le curg sudori le ca bobii . Mai a lă tur i e ospêtaria unde e in t insà mésa mare , in giurul căreia stau băr­baţi i benchetuind in sune tu l cân tece lor unui tarai de l ău ta r i ca re Ie cân tă de inimă albastră. De abift-i l ămureşc i din nourul de fum a ţ igări lor chipuiile vi­neţ i cu ochii painjeniţi, z îmbind in neşcire, privin-du-se , r îdênd, plàngênd, s ă r u t â n d u - s e şi deşertând pahara le in al căror fund p r ivesc cu se te inholbân-du-se.

Slugile in odaia de a lă tur i îşi r upeau rêndul de­là c repă tu ra uşei şi delà butó ie le cu vin, din cam deşe r t au câ t e -un gât. i nna in te d e a le da .

La aces ta slujbă e ra pus şi Ionel , care Wai, de slugi bé de -a va lma cu ele. Delà o vreme inse simţi că m i n t e a i se ingreue. că capul îi arde, ea ar r îde, că a r plânge, ér când ce rca să pàséscâ i se pă ru că i se afundă piciorul . O slugă vêdèndu-1 ast­fel, il scóse d in odae , dându- i d rumul pe sc:.ra din dos, şi to t po t icn indu-se eşi . — Dar c â n d deschid uşa , recoré la nopţ i i îi l impedi min tea , ce ru l erâ se­n in şi lumina lunei mis tu i se s telele ; d in când in când se aud ia grierul tă ind t ă c e r e a nopţ i i , eatră m u n ţ i zarea e r ă inse ca in t r ' o pîclă , totul p ă r e a mai fermecător s u b radele lunei . — Şi când Ionel se des-met ic i bine ş i se simţi ér ca de obiceiu, o porni in­n a i n t e . In dél numa i se opr i şi pr ivi in u rmă- i . pă­r e a că nu- i v ine a crede, că frumósele lumini ce se ingânau p r i n t r e r a m u r a desă e r a u a acelei curţi in c a r e vëduse a t â t ea .

— Nu me-ţ i mai p r inde d e a c u m a să me ade­meni ţ i şi să me faceţi ca pe voi — şopt iă el. pribe­gind cu paşii şi gândul . Red i când capul se trezi in­n a i n t e a casei iubitei lui. Opai ţul lumina in lăuutru şi Ionel r ăzemându-se de păre te , privi c u m pe laiţa de lângă ferestă t ihni tă dormiă dina, ochi i c#i scă­pă ră to r i de fulgeri e rau acope r i ţ i de p leópele cu gene lungi, pieptul desvëlit se red icâ domol in liniştita re-suflare, ér sufletul iub i tor şi vesel e ra amoiţ i t in adâncu l somn ce-i s t àpàn i à făptura. Mult a Mat şi a pr ivi t -o dar , delà o v r e m e din ce in ce o v e a e i mai in umbră , p â n ă ce o mis tu i in tuner îcu l , opaiţul se st insese.

Ionel a tunc i se t rezi , p r iv i in giuru-i , diua în­cepuse a-ş desvëli lumina , o t ă c e r e a d â n c ă amorţise firea, róua s t ră luc iă in u m b r ă ca lacrămile in ne­grele lui lumini . Lui Ionel i s e p ă r e a că përîul mai duios vueşce , că vên tu l ma i pr ielnic adie .şi că 'n suflet tot m a i m a r e c reşce ne tă lmăc i tu l do r .

Anul XXIV. F A M I L I A 223

III. Eră inspre seră când Ionel veni supëra t şi se

a ş e d ă pe prispa. — Ce-ai păţit, de eşti aşa de scârbit — grăi

Mărgăr inta , netedêndu-i fruntea. — N'am păţit nimic, da ai vëdut pe cuconaşul ? — L'am vëdut, îi sarbăd ca o di de post. — Făţarnică mai eşti, credi că nu şciu cât de

d r a g ţ-o c ă d u t ? — Cui, mie ? să-1 îndrăgesc, da ce bun avem ? — Dă tu ai dreptate, să-i ureşci şi eu să-i în­

drăgesc . — Şi care-i pricina, Ionel ? — Vedi, deçà nu eram cum sunt, tu adi nu

e ra i lângă mine. — Ionel, da vină-ţi in simţiri, ce aiureşci şi ce

cauţi la mine a tâ t de reu, credi că l'am indrăgit, pasă cu gândul, dór îi şciu cât preţuesc şi că nu umblu decât să ne smomescă, şi eu decă ine uit la densul şi-1 ademinesc, vreu să am de cine rîde, t r e -bue să-mi rësbun fetele cele cu mintea mai s labă pe care le-àu smomit, de adi nici le mai şciu părinţii .

— Fie cum dici tu, da t a re me tem că te-i prinde 'n capcana, tu nu .şeii ce şciu eu, şi decă-ţ i s p u n să te |păzeşci, e ca să nu scârbeşci părinţii ca re te-au crescut, au îmbătrânit muncind pentru t ine, suferind tote nelegiuirile, nevoile şi batjocorile s tăpânilor şi de multe ori şi bă t ae şi tote numai pentru tine. Am venit să ţ-o spun, mâni plec in Mă­răcini, ra'am năimit acolo la trier, când m'oi intórce póté te-oi găsi cuconă, ducă-s 'ar pe pustii ; şi m'oi tocmi la tine hargat .

— Cum să te duci şi de ce să cadă pe mine a t â t a ură, eu ca re te îndrăgesc ca sufletul ?

— Ei, ha i să te mai sărut odată , că dór ca fraţii am t ră i t şi crescut, pó té când m'oi in tórce t e -oi găsi in să ru tă r i boereşci . — Apoi cu pa t imă el o m a i strînse lângă sîn, privi cu nesaţ in ochii ei adânc i şi umedi şi e.şind afară din casă, pleca cu paş i greoi, şop t ind : »Ai să te intorci de unde eşti. « — Mărgărinta remase pe prag privind după el şi când nu-1 mai zări, ochii ei se ţintiră in spre curtea m a r e ce nu era luminată decât in aripa dreptă. Eră in oda ia lui Radu, ce părea asemeni unui lunatec, se frămentâ t rupeşce şi sufleteşce cutr ierând in lung şi in lat odaia şi vorbind singur.

— O cunosc şi a tâ t de bine imi aduc aminte, că tocmai astfel am vëdut-o şi eră ca acest chip, fără bănuielă — dar unde ? Cum să vëd aşa fiinţă ş-apoi să-o uit şi să nu-mi amintesc decât astădi când o revëd. Şi când am mai iubit o ţ ă r ancă? — P ó t é e ram copil ! dar ea adi e tot a tât de tinără ca atunci . . . Cu to te acestea chipul ei imi lumina su­fletul. — Unde oi fi vëdut-o ? — Fóte am visat ? — Dar nu, nu e vis — răcni bă tend piciorul in pământ — am vădut-o şi o vëd tot cu acei ochi, cu care de mul ţ i am mai privit la densa, inse de mult . . . când ? — Şi atunci îşi apucă fruntea s tr îngênd-o intre mâni, c ă dór îşi va aminti, dar to tuş inzădar, nu-ş amin-teşce, şi cu tote că chipul ei l'a vëdut acum intèia o r ă 'n Vieţă, il simte născut in sufletul seu.

(Va urmá.) A d e l a X e n o p o l .

Noi ne vorbim , J o i n e vorbim de câte 'n lună

Şi eu din inimă te-ascult, j L s ^ Ş i to tuş tu nu şeii nimica, v£* N u şeii cât te iubesc de mult.

Ai şi dreptate : nu ţ-am spus-o . . . Noi ne vorbim de câte 'n lună. Dar vedi, îmi e cu neputinţă Să-ţi spun iubirea m e a nebună.

Şi-s liotărît cu mare pază In pieptu-mi s'o innăbuşesc , Dar tu vei şei de tote cele. Dar nu vei şei cât te iubesc .

l oan N. R o m a n .

Nunta lui Figaro. — Comedie in ö acte , de Beaumarchais . —

(Urmare.)

Contele. Nu şciu nimic ; mai puţină uniformitate póté, ceva mai înţepător in maniere, nu şciu ce, ce produce farmecul, câte-odată un relus ; mai şciii eu ? Junele nóst re femei cred că îndeplinesc totul, iubin-du-ne : dicênd odată acesta, ele ne iubesc, ne iubesc, (când ne iubesc !) şi sunt a tâ t de mult obligătore, şi intotdéuna, şi fără întrerupere, încât te tre/e.şci sur ­prins int ' ro frumosă seră că eşti pré săturat de feri­cirea ce o cauţi.

Contesa. (Aparte.) Ah ! ce lecţie ! Contele. Intr 'adevăr, Susano, m' am gândit de mii

de ori, că decă noi căutăm aiurea acesta plăcere care n 'o mai găsim la densele, pricina este că neves­tele nóst re nu cunosc îndestul a r ta de a susţine gus­turile nóst re , de a-şi împrospăta amorul, de a re 'n-v i i , pen t ru a dice astfel, farmecul posesiunei lor prin farmecul varietăţ i i .

Contesa. (Ofensată.) Aşa dar , ele datoresc t o t u l ? . . Contele. (Hidènd.) Şi bărbatul nimic ? Schimbă-

vom noi mersul naturei ? Sarc ina nost ră a fost de a le dobândi , a lor e . . .

Contesa. A lor ? . . . Contele. E de a ne ţine înlănţuiţi : şi as ta so

ui tă de multe ori . . . Contesa. N'aş uită-o e u . . . Contele. Nici eu. Figaro. (Aparte.) Nici eu. Susana. (Aparte.) Nici eu. Contele. (Luând m â n a lemeii sale.) Se vede că

e un ecou aici ; să vorbim incet. Tu n'ai nici o n e ­voie de a mai gândi la aşa ceva, de óre-ce amorul te-a făcut aşa de vie şi aşa de frumosă ! cu u n grăunte de capriciu, tu vei fi cea mai supără tore aman tă ! ( 0 sărută pe frunte.) Susana mea, un cas -tilan n 'a re decât cuvcntul seu, ca cel mai scump lucru pe lume. Etă-ţi to t aurul ce ţ-am făgăduit pen ­tru rescumpărarea dreptului ce nu-1 mai am asupra deliciosului moment ce-mi acordi tu. Dar precum graţia ce-o adaugi acum, e fără de preţ , voi să-ţi présentez şi acest briliant, pe care-1 vei pur t ă pent ru dragostea mea.

Contesa. (Făcend o reverenţă . ) Susana prime.şce totul.

Figaro. (Aparte.) S'a mai vëdut pe lume o as t ­fel de tâ lhăr i tă ! !

Susana. (Aparte.) Etă că ne sosesc frumóse lu-crişore !

Contele. (Aparte.) E pofticiosă de aur, — cu a t â t mai b ine .

Contesa. (Uităndu-se in fund.) Dar vëd nişte lu­mini ce se apropie . . .

Contele. Sunt nuntaş i i tei ; să intrăm u n m o ­ment, in unu l din pavil iónele acele până ce ei v o r t rece .

Contesa. Fr in i n tune rec?

224 F A M I L I A Anul XXIV.

avem ore ceva de Contele. Şi pentru ce nu . ceti t ? (O duce incet.)

Figaro. (Aparte.) Ea se duce . (Innainteză.) (Ingroşându-si vocea.) Cine t rece pe

bănu iam eu Contele,

aici ? Figaro,

Pe legea m e a !

(Furios.) Nu trece, ci vine inadins. Contele. (încet contesei.) E F iga ro! (Fuge.) Contesa. Te urmez. (Intră in pavilionul din stânga,

p e timp ce contele se perde in t re copaci, in fund.)

S c e n a X .

Figaro, Susana. Figaro. (Căutând să-i

vedă unde se duc.) Nu mai aud nimic ! au in t ra t inuntru ! Etâ-me-s da r unde aş teptam să ajung ! (Cu u n glas aiurat.) Ei voi, soţi stângaci, cari plătiţi spioni şi ve rotiţi luni intregi in giurul unei bănueli , fără a p u n e m â n a pe nimic, de ce n u me imitaţi voi pe mine? Din diua intêi urmăresc pe femeia mea, şi-i ascult pe u rme , cât te-ai roti intr 'un călcâiu pui mâna pe t o t : e lucru pré încântător , nu mai remâne indoielă, şi şeii cum trebue să te porţi . (Mergènd repede.) Din feri­cire, eu nu me ingrigesc de loc, şi t r ăda rea ei nu-mi m a i face nici cald nici rece. A ! am pus m â n a in sferşit p e ei.

Susana. ( In t rând incet, aparte.) Ai să-ţ i plăteşci frumósele tale bănueli. (Cu vocea cor.tesei.)Cine-i acolo?

Figaro. (Estravagant.) Cine-i acolo ? Cel ce-a r v r é din totă inima ca ciu­m a să fi innăduşit din faşă . . .

Susana. (Cu vocea con­tesei.) Ei, da r . . . e F i ­garo . . .

Figaro. (Priveşce şi dice repede.) Dómna con­tesă !

Susana. Vorbeşce incet. Figaro. (Repede.) Ah

D ó m n a ! cerul te tr imite apropo ! Unde credi că e s tăpânul ?

Susana. Ce me importă u n ingra t? Ian s p u n e - m i . . .

Figaro. (Mai repede.) Şi Susana, soţ ia mea, unde credi că se află ?

Susana. Dar vorbeşce mai incet. Figaro. (Forte repede.) Aud i ! Suzon, pe ca re -o

credeam cu toţii aşa de vîr tuosă ! aşa de rese rva tă ! Ei sunt inchişi colo ! Me due să s t r ig . . .

Susana. (Inchidêndu-i gura cu mâna, ui tă a-ş déguisa vocea.) Nu striga, Figaro !

Figaro. (Aparte.) Ei, e Suzon ! Goddam ! Susana. (Cu tonul contesei.) Pari ingrigit ! Figaro. (Aparte.) Trâdătore . ' Vrei să me sur-

p r i n d i . . .

Susana. T rebue să ne r e sbunăm, Figaro . Figaro. Ai in t r ' adever m a r e poftă să n e r e s ­

bunăm ? Susana. Ce ? credi că eu nu fac p a r t e din sec-

sul meu ? Dar bărbaţ i i au sute de mijlóce . . . Figaro. (Confidenţial.) Dómna, nu- i aceea n i ­

mica de prisos . . . Şi mijlocul femeilor pre ţueşce . . . mai mul t decât t ö t e .

Susana. (Aparte.) Ce palme i-aş da . Figaro. (Aparte.) Ar fi nost im de to t ca inna-

M 0

Toaletă de ocasiune. Toaleta de dantele. Toalet;

inte de n u n t ă . . . Susana. Dar ce-ar însemnă o astfel de r e s b u -

n a r e , decă puţin a m o r n ' a r i m p o d o b i - o ? Figaro. Credeţi că . . . cu tote a s t ea . . . n u m a i

respectul opreşce . . . Susana.^ (Jignită.) Nu şciu decă in t r ' adever o

credi, da r vëd că n 'o dici cu t o t ă in ima. Figaro. (Cu o că ldură comică, in genunchi.) Ah !

Domnă ! te ador ! P r iveşce bine aces t loc, acest t imp , aceste impregiurări , ş i necazul ce-1 simţi v a pu té în­deplini graţiile ce l ipsesc rugăciunii mele .

M

Anul XXIV. F A M I L I A 225

Susana. (Aparte.) Me mănâncă reu palma. Figaro. (Aparte.) ínima-mi ba te . . . Susana. Dar, die, te-ai gândit bine ? Figaro. Da, dnă, da. m'am gândit. Susana. . . . Că pentru furie şi pentru amor. Figaro. . . . Tot ceea ce nu sepotr iveşce e perdut.

Mâna dtale, dnă.

N a - ţ Susana, (Cu vocea ei na tura lă , dându-i o palmă.)

- t - o ! ;

Figaro. Ah ! Dtmonio ! ce labă !

Toaletă négrâ de metasă. Toaletă de ooasinne.

Susana. (Mai dându-i alta.) Ce labă ! Inghite-o şi p e as ta . . , ... j

Figaro. Ei, ques-a-quo! P e to ţ i d rac i i ! se vede că adi e diua palmelor !

Susana. (II pălmueşce la fiecare fraza.) A ! ques-a-quo ? Susana ! şi as ta ţi-i respla ta pent ru banuelile t a le ; éta pen t ru resbunarea ta , şi pen t ru t r ăda rea ta, pen t ru turburăr i le tale, pentru injuriele ta le şi pentru proiecte le ta le . Iţi p lace astfel de dragoste ? Ian spu­ne-mi , ca adj d imine ţă . . .

Figaro. (Ridênd se ridică.) Santa Barbara! da,

imi place aşa dragoste ! O ! ce fericire ! ce plăcere ! de o miie de ori norocit Figaro ! Dă-i innainte, pré iubita mea, nu te osteni deloc. Dar după ce me vei fi împestri ţat peste tot corpul cu degeţelele tale, pr i -veşce cu bunătate. Suzon, pe omul cel mai fericit din câţi au fost vr 'odată bătuţ i de femei.

Susana. Cel mai fericit? Ştrengarule ! şeii să în­trebuinţezi aşa de bune mijlóce chiar pentru o con-contesă. incât eram să cad cât pe ce in cursă pen­tru densa.

j Figaro. Dar puteam eu să me inşel la sunetul gla-suşorului teu ascuţit ?

Susana. (Ridênd.) Cum? ai şciut ! Ei, las, ca să-mi resbun eu.

Figaro. Să târnoseşci şi să-i păstrezi ancă u ră cuiva, — e un lucru pré femeiesc. Dar spune-mi prin ce fericită in tèmplare te vëd aici, când eu te cre­deam colo cu el ; şi cum aceste s t rae ce me înşe­lau, te a ră t acum aşâ de nevinovată ?

Susana Ei ! tu eşti un nevinovat care vii să te prindi in capcană în­t insă pentru un altul. Nu-i greşela nostră, decă voind să punem mâna pe-o vul ­pe, prindem doue deodată.

Fujaro. Cine prinde pe cea la l tă?

Susana, Femeia lui. Fujaro. Femeia lui V Susana. Femeia lui. Figaro. (Nebuneşce.) A

Figaro ! du-te şi te spân­zură ; n'ai fost in s tare să ghîceşci una ca asta ! . . . Femeia lui ! O ! de doue-spredece, séu de cincispre­zece mii de ori pline de spirit femei ! Astfel dar să­rutări le de mai adinió-rea ? . . .

Susana. Le-a primit Dómna.

Figaro. Dar a pagiu-l u i ?

Susana. (Ridênd.) Dom­nul.

Figaro. Dar cele de după j i l ţ ?

Susana. Nimene. Figaro. Eşti sigură, me

rog? Susana. (Ridênd.) Plouă

cu palme, Figaro ! mâna . ) Ale tale sûnt nişte . Dar ceea a contelui eră de

Figaro. (I săru tă adevăra te j u v a e r u r i . , soiu zd ravăn .

Susana. Atunci, indrăsneţule ! umileşce-te ! Figaro. (Face to t ce vorbeşce.) Da, ai d rep ta te

in genunchi , p ros te rna t , cu pântecele la p ă m e n t . . . Susana. (Ridênd.) A h ! sermanul con t e ! cât s'a

necăşit . . . Figaro. (Se ridică p e g e n u n c h i . ) . . . Ca să do -

b â n d e s c ă u n favor . . . delà femeia lui.

226 F A M I L I A Anul XXIV.

S c e n a X I .

Contele intră prin fundul teatrului , şi merge drept la pavilionul din drépta ; Figaro, Susana.

Contele. (Lui ensu-şi .) Inzädar o caut prin pă­durice ; pote c'a fi in t ra t aici.

Siisana. (Lui Figaro incet.) El îi. Contele. (Deschidènd pavilionul.) Siuzon, eşti

a ic i? Figaro. (încet.) El o cau tă . . . şi eu c r e d e a m . . . Susana. (încet.) El n 'a recunoscut-o. Figaro. Vrei tu să-i dăm pe foi? (I să ru tă

mâna.) Contele. (Inturnându-se.) Un om la piciórele con­

tesei ? Figaro. (Sculându-se imedia t şi deguisându-şi

vocea.) Ier tă-me, domnă, decă nu m ' a m gândit, că acesta intêlnire ordinară , e rá dest inată pent ru nun t ă .

Contele. (Aparte, innain tâd puţin.) Acesta-i omul din e tac , de adi dimineţă.

Figaro. (Continuând.) Dar nu se v a puté, dî că un obstacol atât de prost a intârdiat plăcerile nós t re .

Contele. (Aparte.) 0 turbare ! mor te ! pe sa-t a n . . .

Figaro. (încet.) A inceput să ieie foc ! (Tare Su-sanei, conducênd-o spre pavilionul din drépta.) Să ne grăbim dar, domnă, şi să îndeplinim tot ceea ce am perdut ; când am fost nevoit să sar pe ferestă.

Contele. (Aparte.) A ! totul se descopere in sfâr­şit !

Susana. (Lângă pavil ionul din drépta.) Innain te de a intra, ia séma decă n imenea nu ne-a u rmăr i t . (Figaro să ru tă pe Susana.)

Contele. (Strigă.) Resbunare ! Susana. (Fuge in pavil ionul in care-s Fanşe ta ,

Marcelina şi Serafim. Dând u n ţîpet.) A ! S c e n a X I I .

Contele, Figaro, Pedril.

Figaro. (Cuprins de b ra ţ de conte, prefàcêndu-se că e cuprins de groză.) E s tăpânul meu !

Contele. (Recunoscând pe Figaro.) A ! spênzu-ratule ! tu eş t i ! (Strigând.) Hei! cineva.

Pedril. (Alergând.) Stăpâne, in sferşit te găsesc ! Contele. Bun ! e Pedril. — Tu eşti singur ? Pedril. Sosesc delà Sevila in góna calului . Contele. Apropie-te de mine, şi strigă câ t ce

po ţ i ! Pedril. (Strigând cât ce póte.) N'am găsit nici

urmă de pagiu ! (Presintând un pachet contelui.) Eca pachetul .

Contele. (Respingêndu-1.) He ! dobitocule ! Pedril. Dar s tăpâne, mi-ai porunci t să strig. Contele. (Ţ.inend mereu pe Figaro.) Ca să chemi !

— Hei! c i n e v a ! decă m'auditi , veniţi cu t o ţ i !

Scena X I I I .

Pedril, înghite galuşcă, Contele, Bartolo, Figaro, Anto­nio, Basile, împuşcă'nlună, ţerani şi ţerance, valeţi cu

candelabre. (Teatrul se lumineză.) Bartolo. (Lui Figaro.) Vedi bine că la p r imul

teu s t r i g ă t . . . Contele. (Arătând pavilionul din drépta.) Pedri lo !

păzeşee u ş a acesta ! (Pedril se pune innaintea uşei.) Basile (încet lui Figaro.) L'ai surpr ins cu Su­

sana ? Contele. (Arătând pe Figaro.) Şi voi toţi, vasa l i i

mei, incungiuraţ i -mi pe acest om, şi-mi veţi respunde de el cu vieţa.

Bazile. A ! a ! Contele. (Furios.) T ă c e ţ i ! (Lui Figaro cu un ton

ingheţat.) Acum, cavaleru l meu, să-mi r e spund i la to t ce te voi in t rebá eu.

Figaro. (Rece.) Şi cine m 'a r pu t é scut i , s t ăpâne ! In acest m o m e n t dominezi a sup ra tu tu rora , numa i a supra dumni ta le nu.

Contele. (Conţinendu-se.) Asupra m e a n u ? ! Antonio. Aşa vorbă m a i inţeleg şi eu ! Contele. (Ér furios.) Nu, decă ceva ar pu té să-

mi apr indă mai t a r e furia, apoi e de sigur a e r u l li­niş t i t de care el pa re cupr ins !

Figaro. S u n t e m noi óre soldaţ i ce omor şi las să fie omorîţ i pen t ru interese ce n u le cunosc ? Aş v r é să şciu, me rog, pent ru ce să m e super , s ă me tu lbur ? . . .

ConUle.. (Afară de sine.) O t u r b a r e ! (Conţinen­du-se.) Om al lui Ddeu, ce te prefaci că nu şeii n i ­mic, ne vei spune cel puţ in , c ine este acea femeie ce se află acum condusa de tine in acel pavi l ion ?

Figaro. (Arătând pe celalalt pavilion.) I n t r ' a ce s t a? Contele. (Repede.) Nu, in t r 'aces ta . Figaro. (Rece.) Atunci se sch imbă lucrul . —

Acolo unde a ră ţ i dta, se află o t ine ră pe r sona care m e onoreză cu bunătă ţ i le ei par t icu lare .

Bastle. (Mirat.) A ! a ! Contele. II audiţ i , dlor ? ! Bartolo. (Mirat.) II audirn. Contele. (Lui Figaro.) Şi acea tineră persona a re

ea un alt angajament , pe ca re dta-1 cunoşci ? Figaro. Şciu că un m a r e senior s'a ocupa t câ tva

t imp de densa ; da r fie că el a negl igat-o, séu că eu îi p lac mai bine decât el, ea as tăd i me preferă pe mine .

Contele. Te p re f . . . (Conţinendu-se.) Cel puţin, e naiv , căci ceea ce el măr tu r i seşce , dlor, a m audi t eu ênsu-mi, cu urechi le mele, ve ju r , din gura chiar a complicei lui.

înghite galuseă. ( încremenit . ) Co . . . omplicei l u i !

Contele. (Furios.) Deci, când desonórea e pu ­blică, t rebue ca şi r ë sbuna rea m e a să fie publ ică . ( In t ră in pavi l ionul din drépta.)

Antonio. Drept e ! înghite galuşcă. Dar ca . . . a r e , me rog, a luat

femeia ce . . . eluilalt. ? Figaro. (Ridênd.) Nici unu l n ' a a v u t aces t a bu­

cur ie . S c e n a X I V .

Aceiaşi, Serafim. Contele. (Vorbind in pavi l ionul din drépta , s t r i ­

gând pe cineva ce nu se vede.) Ori ce sforţări sunt de prisos ! eşti perdută , domnă , şi ceasul din u r m ă ţ - a sosit. ( Intră fară a privi , aducând pe Serafim.)

Figaro. (Strigând.) Serafim ! Contele. Pagiul meu ! Bazile. A ! a ! Contek. (Afară de sine, apar te . ) Şi t o t d é u n a ăst

pagiu îndrăcit ! (Lui Serafim.) Ce făceai acolo, me rog ?

Serafim. (Fricos.) M'am ascuns după cum mi-a i ordonat .

Pedril. Poftim de m a i c r epă un cal d u p ă den ­sul pela Sevila !

Contele. In t ră colo, tu , Antonio ! Condu îna in tea judecătorulu i seu pe infamul ce m ' a desonora t .

< înghite galuşcă. Dar cău ta i pe dó . . . ó m n a aco . . . olo ?

Antonio. Dar şeii că-i b u n ă a s t a . . . după câ te istori i ai făcut d t a pr in s a t . . .

Contek. (Furios.) Ci in t ră oda tă . (Antonio i n t r ă in pavilionul din drépta.) O să vedeţ i dlor, că pagiul n u eră acolo singur. . .

Anul XXIV.

Serafim.^ (Fricos.) Sorta mea ar fi fost pré crudă decă o inimă simţi tore nu mi-ar fi îndulcit amără­c iunea .

Scena XV.

Aceiaşi, Fanşeta. Antonio. (Trăgând de mână pe cineva, nevëdut.)

Haide domnă, nu mai aştepta să fii rugată ca să esi. că şcie totă lumea c'ai intrat acolea. (Intră, ducênd pe Franşeta . )

Figaro. (Strigând.) Mica verişoră ! Bazile. A ! a ! Contele. Fanşe t a ! Antonio. (Inturnându-se, strigă.) A ! fire-ar ! . .

s t ăpâne ! e şugubăţ lucru de a ine alege tocmai pe mine să arăt acestei adunări , că fiica mea este pr i­c ina tu turor intemplărilor din ea-sérà . . .

Contele. Dar cine sciea, că ea-i acolo ! (Vre să in t re in pavilion.)

Bartolo. (Puindu-se innainte.) Dâ-mi voe. se -n iore , lucrul nu- i curat : eu sunt mai cu sânge rece . . . (Intră in pavilionul din drépta.)

înghite galuşcă. Éta o tré . . . ébà cam innodată .

Scena X V I .

Aceiaşi, Marcelina. Bartolo. (Vorbind spre pavilion şi tragend pe

cineva de mână.) Nu te teme de nimica, domnă : n 'a re să-ţi facă nici un reu, respund eu. (Apare, ţ i­nând pe Marcelina de mână.) Marcelina !

Bazile. A ! a ! Figaro. (Ridènd.) A ! ce nebunie ! Şi m a m a e r ă

acolo ! Contele. (Alterat.) Şi to tuş , con tesa . . . Antonio. Nu-i ma i ese din cap . . .

S c e n a X V I I . Cei dinainte, Susana, cu eventailul pe faţă, ese din

pavilionul din drépta. Contele. A ! ét-o că ese. (Luând pe Susana cu

v io lenţa de braţ .) Ce credeţi, dlor, că merită o a s e ­menea femeie^ net rebnică . . . (Susana se a runcă la genunchi cu capul plecat.) Nu ! nu ! . . . (Figaro se a runcă la genunchi de cealaltă parte.) Nu ! nu ! . . . (Marcelina se pune 'n genunchi. Mai cu putere.) Nu ! nu ! . . . (Toţi se pun in genunchi afară de Înghite galuşcă . Inafară de sine.) Nu ! ! ! . . . chiar de-aţi fi o sută, nu ! . . .

S c e n a X V I I I .

Cei dinnainte, Contesa iese din pavilion. Contesa. (Se a runca in genunchi.) Cel puţin voi

fi eu in numër. Contele. (Privind pe contesa şi pe Susana.) Ah !

ce vëd ? ! înghite galuşcă. He ! la na . . . a iba ! uite domnă ! Contele. (Vre să ridice pe contesa.) Cum, dta

era i ? . . . (Cu un ton rugător.) Oh ! numai o ier tare g e n e r o s ă . . .

Contesa. (Ridènd.) Dta, in locul meu ai d ice : nu ! n u ! : şi eu, şi eu pentru a t re ia oră astădi, te ier t fără nici o condiţiune. (Se ridică.)

Susana. (Ridicându-se.) Şi eu de-asemenea. Marcelina. (Idem.) Şi eu de-asemenea. Figaro. (Idem.) Şi eu de-asemenea. Se vede că

e v r ' u n ecou pe-aici ! (Toţi se scolă.) Contele. Ecou ! — Am voit să-mi rid de ei, şi ei

m'au t ra ta t ca pe un copil. Contesa. (Ridènd.) Să nu-ţi pară reu, die conte. Figaro. (Ştergendu-şi genunchii cu pălăr ia lui.)

O diulică ea a s t a formeză bine pe un ambasador !

227

Contele. (Susanei.) Dar acel bilet cu boldul ? . • Susana. Dómna mi l'a dictat. Contele. Iţi datoresc intr 'adevèr respunsul. (Să­

rută mâna contesei.) Contesa. Fiecare va avea ceea ce i se cuvine.

(Dă punga lui Figaro şi d iamantul Susanei.) Susana. (Lui Figaro.) Anca o zestre ! Figaro. (Zingàind punga.) Trei la mână. Dar a

tost cam greu de smuncit. Susana. Ca şi nunta nóstra. Impuşcă'nlună. Da me rog. o să ni se deie cal-

ţaveta miresei ori ba ? Contesa. (Smuceşce cordeua ce-a păstrat-o atât

de mult in sinul seu ş-o a runcă la păment.) Calţa-yeta ? Fa eră in straele sale ce le-am îmbrăcat eu. Et-o ! (Băeţii nuntaşi voesc s'o ieie.)

Serafim. (Se repede mai iute s'o ieie.) Cel ce pofteşce să mi-o ieie să deie pept cu mine !

Contele. (Ridènd, pagiului.) A ! bravul meu ! n'ai puté să-mi spui cum ţi s'a părut o orecare palmă de adinioră ?

Serafim. (Dă indërët şi trage pe jumeta te sabia sa.) In gardă, colonelul meu !

Figaro. (Cu o furie comică.) A primit-o el pe obrazul meu, die . . . Etă cum cei mari şciu să facă drepta te !

Contele. (Ridènd.) Pe obrazul Iu i ! ? H a ! h a ! h a ! ce dici şi despre asta scumpa mea contesă ?

Contesa. (Absorbită, îşi revine in sine şi dice cu simţibilitate.) A da ! scumpe conte . . . şi pentru totă vieţa, fără distracţie, ţ-o jur !

Contele. (Lovind pe umerii lui înghite galuşcă.) Şi dta, don Înghite galuşcă, ce părere-ţ i dai acum V

înghite galuşcd. Di . . . in tute cele ce vëd. die con . , . onte . . . Pe legea mea, eu nume, nu sci-iu ce să mai die : asta-i pă . . . a rerea mea.

loti. Minunata părere ! Figaro. Eram sărac, si totă lumea me dispre­

ţuia. Am a ră t a t puţin spirit, şi furia eră să me zdro-béscà. 0 femeie frumosă, şi norocul ce . . .

Bartolo. (Ridènd.) Di : o femeie frumosă e noro­cul . . .

Bazile. Ce-ţi va atrage inimile tuturora . . . Figaro. Să fie cu put in ţă ! ? Bartolo. I cunosc eu pe toţi . . . ai să capeţi

a tâ ţ ia adulator i simpatici . . . Figaro. (Salutând pe spectatori.) Intru cât nu

va fi vorba de femeia séu de averea mea, — îi voi primi pe toţi cu plăcere, şi chiar me voi crede ono­rat de simpatiile şi laudele lor.

Vodevil. Bazile. I. S'aib-o zestre întreită

Ş-o nevestă făr de preţ . . . Nu-ş ' de n'ar cade 'n ispită Chiar şi sfântul Natafleţ. Ş-un proverb din la t ineşce Cam astfel ne g lăsueşce :

Figaro. II şciu eu : >Gaudeant bene nanti, c

Bazile. Nu. : »Gaudeat bene nanti !<

Marcelina. II. F i ecare - ş şc ie m a m a

Ce pe lume l'a născut ; D e rest nu - ş póté da s éma , Căci amorul e tăcut . . . Ast secret dă la lumină, Cum fiul unui smintit

Póte -a junge i scus i t ! (bis.)

Serafim. III. S e c s iubit, s e c s pré usure, Ce v ie ţa n e turmentaţi ,

F A M I L I A

228 F A M I L I A Anul XXIV.

Pe-ori cine vré s ă v e 'njure L a piciore-1 prosternaţi . Astfel natura 'nţeleptă N e conduce-or i ce dorinţi L a plăceri, prin suferinţi ! (bis.)

Figaro. IV. Ionel, grozav ge los . Cu nevés ta - i n'are odină. Cumpër' un c â n e co l ţos Şi- i dă drumul in grădină. Nóptea , ce lătrări grozave ! Cânele pe toţi li rupse. Nu şi pe amant ce-1 v ênduse ! (bis.)

înghite Gahiţcă. V. Domnilor , a s f co . . . omedie Ce-aţi vëdut -o ju . . . ucând, Este o icó . , . onă vie A poporului p lăpând ! De-1 apeş i el strigă tare, Me . . . ereu s e sverco l e şce ; Dar to . . . ot in lumea-s t m a r e Prin cân . . . ântec se s f e i ş e ş c e !

Balet general. (Fine.)

N. A. B o g d a n .

t ln luntre, iurit adórme lacul

Suspinând incet din trestii,

Dând acum, c a 'ntotdéuna,

F a r m e c liniştei acest i i .

-

Şi 'n boschetu l de pe v a l e Oglindit in a p a c lară , Jalnic sună ca 'n p o v e s t e Dulce fremăt de ghitară.

Singur aşedat in barcă Las lopeţi le din mână , Şopta vêntului in pace Luntrea tainică o mână .

0 ! atât de b lând şi dulce-i Glasul apei l egănate , Ce ingână de apururi Trista m e a singurătate.

Şi cu câtă duioşie Lin imi picură in minte L u m e a visurilor m e l e Şi aduceri le -aminte .

Că a ş sta o vîeţă 'ntregă Legănat de apa clară, In boschet când jalnic s u n ă Dulce fremăt de ghitară.

A r t h u r S t a v r i .

G r i v i ţ a. (Urmare.)

î na in te de a face espunerea acestor disposi-ţiuni. c redem de t rebuinţa , spre mai bună desluşire, a da aci o sumară descriere a posiţiunilor ce u r ­m a u a se a taca , şi a intăririlor pe cari le răd ica­seră Turcii in t impul care se petrecuse delà primele lupte din 8/20 şi 18/30 iulie, până in momentul in ca re avea să urmeze a treia bătăl ie delà P levna .

S'a ară ta t in pa r t ea intêia a aceste i scrieri im­por tan ţa strategică a Plevnei, ca nod a 5 mar i că i de comunicaţ iuni car i se incrucişeză in acest o raş : 1. Nicopole-Plevna-Sofia ; 2. Sis tov-Plevna-Sofia : 3 . Rusciuk-Plevna-Sofia ; 4. P levna-Lovcea-Se lv i -Tî r -nova ; 5. Plevna-Lovcea-Car lovo-Fi l ipopole , ş iP l evna -Lovcea-Selvi-Gabrova-Fil ipopole.

S'a descris tot acolo şi configuraţia terenului acc identa t , incongiurând acest o raş cu déluri in a m ­fiteatru, cu muchi şi creste numerose , cu vă i şi vâ l ­cele seci, séu cu păra ie , cari b răzdau locul in to t e direcţiunile, teren pe care se p u t e a lesne alcătui o b ­stacole deforabile a tacului , favorabile apărăre i . Ase­menea obstacole şciuse a improvisa Osman paşa spre a opri innain tarea a rma te i ruseşci , ş i a-i inflige doue a tacur i sângerose învingeri .

întărir i le pe car i Turcii le rădicaseră neaş t ep ta t din p â m e n t la P levna , fuseseră considerabil spor i te in intervalul delà u l t ima luptă din 18/30 iulie şi d a t a p résen ta de 25 august (6 septembre.) Ele se înfăţi­şau acum intr 'un semicerc pornind delà Nordul o r a ­şului, din malul d r ep t al Vidinului sp re Est, t r ecênd prin linia satelor Opanez, Bucova, Grivi ţa , pogorînd de aci la Sud-Est sp re satul Radişovo , şi câ rn ind apoi prin satele Kr iş in şi Olcegaş, la Vest, spre a se in tórce erăş spre malu l d rep t al Vidinului.*

Figura acestei linii de in tăr i r i s 'a a semăna t cu o imensă po tcovă ea de 40 kilometri circonferenţă, ca re a r avé ambele colţuri r ëz imate de malul d rep t al Vidului, şi incovă i tu ra potcóvei , séu pa r t ea con-vecsă a acesteia, in torsă spre Griviţa şi Radişovo. In năun t ru l potcóvei , aprópe de Vid şi mai jos de confluenţa acestui r îu cu gârlele Bucovei , Griviţei şi Tuceniţei , este s i tuat , intr 'o vale s t r imtă , o raşu l P levna , acoper i t şi ascuns de muchi le şi délurile p la toulu i din pregiur . Ţă rmul drep t al Vidului, in acesta par te , este m a i innal t şi domină ţărmul s tâng, şi posi ţ iunea tu rcéscâ nu putea fi a t a c a t ă decât sp re Nord, Est şi Sud. De pe aces te păr ţ i din cari p u t e a u veni atacuri le , işi combinase şi împăr ţ i se Osman paşa întărir i le .

Aceste in tăr i r i constau din t re i linii de tăbii s éu redute in n u m ë r de ma i bine de 20, aşeda te la in ­tervale pe puncte favorabile şi alese cu m i n u n a t ă pr icepere . Ele erau legate in t re densele pr in ş an ţu r i şi d rumur i acoperi te , erau protegiate de bater i i , spr i -ginite innainte şi p e flancuri de t r anşee de adăpos t şi de gropi pen t ru t iraliori . Arti leria şi t rupe de in­fanteria ocupau redute le cari aveau profile pu te rn ice , pa r ape t e tar i , ş an ţu r i adânci .

F ron tu l Nord al posiţ iunilor turceşci se înt in­d e a delà satul Opanez, lângă malul d r ep t al Vidului , p e c ó m a délurilor cu povîrnişur i d rep te şi r epede cari domină va lea Bucovei şi s cu r só rea acestei v ă i in va lea Griviţei. Acest front e ră din fire împăr ţ i t in doue linii prin innălţimile de d ' a sup ra văi lor B u c o ­vei şi Griviţei. Linia spre Nord-Vest, numi tă de Turc i Bucova-Tabia, avea d rep t cen t rur i de a p ă r a r e redute le Opanezului şi Bucovei ; cea despre N o r d -Est d 'asupra satului Griviţa, se numiâ de Otoman i Abdul-Kerim-tabia, şi de Ruşi şi de R o m â n i marea re­dută delà Griviţa. Acesta tabiă , spriginită 'nainte p r i n -t r ' un r edan , se v e d e a din posiţ iunile ru se şi r o m â n e ca formând o unică şi pu te rn ică r e d u t a ca re se c o n ­sidera ca cheia posi ţ iuni i in acea pa r t e . I n n a p o i a aces tu i front şi sub apă ra r ea lui , se află o t a b ă r ă de t rupe turceşci. Trupe le r o m â n e e r a u in faţa a c e s ­tu i front Nord al intăr ir i lor P levne i .

Frontu l Est se în t indea pe c ó m a délurilor d e s -păr ţ i tore intre văi le Griviţei, şi cons is ta d in t r 'un g r u p de redute şi in tăr i r i cons t ru i te de pe acelaş s i s t em

*) Vcdî (jianul P l e v n e i aci a lăturat .

A M I L I A

c a ale frontului Nord. Reduta principala aci erá n u ­mită, de Turci Rafiz pata şi de Ruşi reduta delà Ra-dişovo. Innapoia acestei linii de întărir i eră asemenea o t a b e r ă turcescă. şi frontului acestuia s tă teau in fa ţă corpurile al IX-lea şi al IV-lea ruseşci.

Frontul Sud al întăririlor Plevnei incepea la s tânga gârlei Tuceniţei, pe comele c a r i s e i n t i n d până la malul drept al Vidului. Aci se aflau erăş mai multe linii de redute şi re t ranşamente solide pe crestele Muntelui Verde; e l e s e numiau tabia séu redutele delà Krişin. In faţa lor sta detaşamentul principelui Imerit inski, t recut mai in u rmă sub ordinele gene­ralului Skobelef. •

Astfel se înfăţişau la o repede ochire întăririle pe cari Osman paşa, cu nepregetată activitate şi pu-nênd să lucreze la densele nu numai oştirea, dar si popora ţ ianea din Plevna, le rëdicase până la data de 25 august (6 septembre.) Aceste fortificări, suntem nevoiţ i de cadru acestei naraţ iuni care imbrăţişeză general i tatea faptelor şi evenimentelor petrecute, a le descrie in mod forte sumar, dar lucrările Turci­lor, car i fure notabi l sporite ancă in t impul inves-t ismentului Plevnei, precum şi diversele şi impor­tan te le fortificări cari se edificară acolo de armatele a l ia te române şi ruse, constituesc un subject de stu­diu atrăgător şi plin de inveţăminte mai ales pentru specialist, pentru inginerul militar.

Acum când s'au a ră ta t întăririle in contra căror a rma ta română, împreună cu cea rusescă, avea să se lupte, să dicem un cnvênt şi de inamicul ce avea să combată, de trupele otomane din Plevna. Efectivul aces tor trupe se socotiâ, la 25 august (6 septembre) , de statul-major rusesc, la cifra de 45—50,000 omeni. La căderea Plevnei , numeru l Turci lor cari depuseră a rmele , cu oficeri cu tot , se u r c ă cam la 50,000 omeni validi. şi se aflau in oraş soldaţi turci bol­navi şi răniţi peste 7000, cari , P l evna fiind cu totul împresura tă , nu se mai putuseră evacua . In eşirea delà 28 novembre . Turcii perduseră 6000 omeni m o r ţ i şi răniţi. *Decă in momentul când se p redară după 5 luni de lupte, de grele lipsuri şi suferinţe ce le impusese incongiurarea. forţele turceşci tot mai î n s u m a u ca la 65,000 omeni, nu este nici de cum u r c a t ă socotelă a le evalua la deschiderea din nou a acţ iunii in cont ra Plevnei . la finele lui august şi începutul lui septembre, la numërul de cel puţin 05.000. egalând, deci, atunci, puteri le române-ruse ce le s tăteau in faţă.

Armata turcescă delà Plevna nu eră compusă to tă din aceleaşi e lemente . Par te erau nizami, redifi şi chiar t rupe de elită ale gardei imperiale a Sul ta­nului : par te neregulaţi şi contingente din Albania, Bosnia şi proviinciile asiatice. Cadrele nu aveau tote organisaţiune complectă. In multe companii imanii. adecă preoţii, înlocuiau pe oficeri şi aveau mai multă au tor i t a te decât denşii, da r pentru soldat ce alt este oficierul. in rèsboiu şi in primejdia, decât un preot care t rebue să slujescă la altarul patriei , şi să-şi p u n ă vié ta jertfă pentru densa. Trupele turceşci erau a r m a t e cu perfecte puşci Peabody-Martini, Snider, Remington şi carabine cu repeti ţ iune Winches ter cu câ te 14 si 18 focuri. Artileria avea 100 tunuri : 88 de câmp^de 8 şi de 9 cm. Krupp, 12 de munte . Mu-niţ iunile, pentru puşci mai ales. erau forte abundente , ceea ce 'se vedea din întrebuinţarea fără margini ce făceau Turcii de focurile de infanteria. Mareşalul comandan t . Osman pasa, avea ca şef de stat-major pe liva (general de brigadă) Tahir p a ş a ; coman­dan t al geniului e r ă liva Tefic paşa ; Ahmet paşa, e r ă cap al a r t i l e r i e i : fiecare f r o n t a l aperarn era c o m a n d a t de un p a ş ă ; ferii: (general de divisia) Adil paşa, un bë t r ân erou al rësboiului Cnmeiei , co -

manda frontul Nord spre pa r t ea Românilor. Cum se bătură soldaţii otomani, faptele ce povestim vor arătă .

Conform inţelegerii stabili te in u rma consiliului delà Radeni ţa de a se pregăti a tacul Plevnei printr 'o intinsă bombardare , comandantu l a rmate i de Vest dete următoru l ordin general :

Dispositiv pentru armata de Vest. Poradini, 25 august 1877.

Astădi, 25 august, la 6 ore sera trupele a rmate i de Vest vor părăsi bivuacurile lor actuale spre a ocupă posiţiuni ofensive in faţa părţii Sud-Est a ta­berei întărită Plevna. Pentru acesta se ordonă :

1) Corpul al IX-lea va ocupă posiţiile dintre şo­seua Bulgăreni-Criviţa şi drumul delà Pelişat la Plevna. După ce va ocupă aceste posiţii, va incepe imediat construcţia terasmentelor pentru baterii, şi a intăririlor pentru infanteria. Acest corp va innainta in liniă de bătaia 3 regimente de infanteria cu töte bateriile de 9, ér 3 regimente cu bateriile de 4 vor formă réserva corpului. Un regiment şi o bater ia de 4 se vor detaşă la réserva generală.

Doue baterii de asediu, una cu 12 şi cealal tă cu 8 guri de foc se vor innălţa pe linia de bătaie a corpului IX-lea, in locuri alese de mai 'nainte ; acest corp este însărcinat a le construi şi a le a rmă, adă-postindu-le.

2) Corpul IV-lea va trimite 3 regimente din divisia 16-a de infanteria cu cele 5 baterii de 9 ale cor­pului pent ru a ocupă innălţimile aflate 'nainte de Radişevo, unde vor incepe imediat construcţ ia de lucrăr i de apërare pentru bateriile innainta te in linia de bătaia, şi de re t ranşamente pentru infanteria. 1-a brigadă din divisia 30-a de infanteria, cu patru baterii de 4, vor formă réserva copului, ér a 2-a brigadă a aceleiaşi divisii cu doue baterii de 4 va face pa r t e din réserva generală.

3) Divisia 4-a română se va dispune in giurul satului Verbiţa, şi 3 regimente de călăraşi vor ocupa posiţiile la drépta Verbiţei până la Vid, in faţa fron­tului Nord al intăriri lor inamice.

4) Cavaler ia generalului Loşkaref compusă din regimentele de dragoni de Astrakan şi Kazan, din lancieri de Bug şi din Casaci de Don No. 9, cu doue baterii călăreţe , va ocupă şoseua Oriviţa, va acoperi flancul drept al liniei intregi şi va mănţine comuni­caţiile cu divisia 4-a română . 1-a brigadă a divisiei a 4-a de cavaler ia va ocupă innălţimile intre Tuce-niţa şi Iiadişevo şi va acoperi flancul stâng al liniei generale. Begimentele de Don. comandate de colo­nelul Tchernozubof, vor mănţ ine comunicaţii le intre flancul stâng al corpului IV-lea şi brigada de Casaci de Caucas ; ele vor observă şoseua dintre Plevna şi Lovcea, t r imiţând eclerori cât se pote mai depar te la Vest de şosea.

Regimentele de husar i de Kiev şi Mariupol cu bateria că lăre ţă n° 8, vor face par te din rése rva ge­nerală. 3 sotnii din al 34-lea regiment de Don sunt hotărîte pent ru a formă escor ta comandantu lu i a r ­matei de Vest .

5) Réserva generală compusă de 3 regimente de infanteria, din 3 baterii de 4 şi 1 brigadă de husari cu bateria n° 8 călăreţă, se va adună 'naintea satu­lui Pelişat.

6) Comandantu l a rmate i de Vest se va ţine lângă réserva generală .

7) Trupele a rmate i de Vest vor fi îmbrăcate in modul u r m ă t o r : in tunici cu pantaloni albi şi kepi-urile înveli te cu alb. Baniţele se vor lăsă pe locurile de unde v a incepe mişcarea asupra posiţiilor. Se vor formă in fiecare regiment escuade speciale din

20 21

230 F A M I L I A Anul XXIV.

soldaţii slabi, şi se vor lăsa, p a r t e pentru a păzi r a ­niţele, şi pa r t e pe lângă t renuri .

8) Trupele vor lua cu ele : chesónele de ar t i ­leria şi cu cartuşe, lazaretele mobile a taşa te la di­visa, precum şi căruţele pen t ru bolnavi . Parcur i le volante ale corpului IX-lea vor fi la Zgalince ; acele ale corpului al IV-lea pe innălţimile in t re Tuceni ţa şi Bogot ; parcurile mobile ale corpului al IX-lea lângă podurile delà Bulgăreni, ér ale corpului al IV-lea aprópe de acelea delà Lej an. Restul t renur i lor t ru ­pelor va r e m â n é in localităţile actuale ; pen t ru cor­pul al IX-lea innapoi de Karagaci-Bulgarski, şi pen­tru corpul al IV-lea 'napoi de Porad im.

9) Soldaţii vor avé cu denşii fiecare doue livre de carne fertă şi pa t ru de pesmeţi .

10) Ambulanţele corpului al IX-lea se vor s t a ­bili lângă cele trei puţur i pe drumur i le ce duc delà Zgalince la Felişat, şi acelea ale corpului al IV-lea pe rîuleţul Tuceniţa.

11) Pretori i ambelor corpuri vor a d u n ă câ t se pote mai multe cară recvisi ţ ionate in satele vecine, lângă ambulanţe .

12) Lucrările săpători lor sunt a ră ta te intr 'un or­din special. i

13) Scopul acţiunii este comunicat verbal co ­mandanţ i lor de corpuri de a rma tă .

Carol. De-odată cu aceste disposiţii generale pr ivi tóre

la intréga a rma tă de sub comandamentu l seu, Dom­nitorul dase următorul ordin special oştirei sale :

Domnului general Cernat, comandantul armatei române de operaţiuni.

Poradim, 25 august (6 septembre) 1877

î nda tă după pr imirea acestui ordin, veţi luă dis-posiţiunile u rmă to re :

' 1) Divisia 4-a va inna in tâ delà Verbiţa la Gri-viţa luând posiţiunile alese mai innainte pent ru a r ­tileria. Aceste posiţiuni sûnt şoseua ce conduce delà Plevna la Bulgăreni, şi drumul ce conduce delà Gri-viţa la Verbiţa .

La Griviţa se vor aşedă 8 baterii ; pe lângă cele divisionare se vor complecta cu baterii din réserva .

Divisia a 4-a se va pune imediat in legătură pr in Uancul seu stâng cu brigada rusă din corpul al IX-lea, ca re formeză flancul drept al acestui corp .

Cavaleria generalului Loskarefa pr imi t ordin să ia posiţiuni indërëtul divisei a 4-a şi a flancului d rep t al corpnlui al IX-lea rus .

îndată ce divisia îşi va lua posiţiunile ei, chiar as tă nópte va luă mësuri a se intări ; 3 regimente de călăraşi vor ocupă posi ţ iunea in t re Verbi ţa şi Vid, in faţa întăririlor inamice.

II) Divisia de réserva se va afla la Verbiţa, unde îşi va luă posiţiunea in locul divisiei a 4-a. Se v a detaşa delà divisia de rése rva 4 bata l ióne car i vor merge la Pelişat pentru a intări r ése rva generală a armatei de Vest ; drumul ce vor u r m ă aces te 4 ba­talióne delà Kojulovce la Pel işat v a fi p r in Zgalnice.

Nici o colonă nu v a plecă fără călăuze. III) Divisia 3-a va ps t ră până la noui ordine

posiţiunile ce ocupă. Carol.

(Va urmá.)

T. C. V ă c ă r e s c u .

Poesii poporale. — Din comitatul So lnoc -Dobôca

J |omnu-mi-i şi a ş dormi, Şi b ine m'aş odihni,

P e s u m a n peeurăresc , Ş i 'n b r a ţ e l e cui g â n d e s c ; — Draga m e a şi-a cu i te ţine, Aş dormi 'n braţă la t ine. Draga m e a ş i -a cui t e are , A ş dormi 'n braţe le ta le , — Şi ţ-aş m â n c a mër din sîn S i din gură ţ-aş bé v i n .

Cine strică d r a ; o s t i l e , Mănce- i grâul paser i l e , Şedă 'n sânge până 'n brâu, Să-1 m a n c e vermii de viu ; Fie- i graşdul fără bo i , Şi s taulu l fără oi, N'a ibă pită caldă 'n m e s ă , N i c e s â n ë t a t e in osă.

B ă d i ţ a cu şesă boi , W a r e c e căta la no i ; B a d e a cu un bou ş-o v a c ă , Nic i o seră să nu trecă.

Bate vên tu l să lc i le , Să p o r n e s c ă lunci le , S ă m e duc ş i eu c u e le , Să l a s fraţi, surori cu ge le ; S ă m e duc la Sămărt in , S ă - m i c u m p ë r un brâu de in. Să-1 trimit l a m a m a - a c a s ă , Ca s ă vedă şi s ă - m i credă. Cât mi- i in ima de negră , Ca t i n a dintre hotară , Călcată de multe cară , De c a r ă b r a ş o v e n e ş c i , Căruţe imperăteşc i .

S ó c r a nu mi-a dat n e v e s t ă . Ci m i - a dat flore 'n i'erestă ; S ó c r a nu mi-a dat muiere , Ci m i - a dat fagur d e miere .

M â n d r a dintre pomişor i Ş-o făcut peptar c u flori, Ca s'o ie ie domnişor i .

F iruţa lui Grigoraş, Cu pole delà oraş , P u s - a pânza Când da frunza, Ş -o găti L a Sân-Vasi i ; C o s e a Fira d r ă g ă l a ş ă Patru luni la o c ă m a ş ă , Când o fost la curuit , Tre i coţ i i-o m a i trebuit , P e unde ' m p u a g e a cu acu l . P u t e a băga m â ţ a capul , — Printre iţe printre spată , P a ş c e épa 'mpedecată , Intre sul ş i 'ntre fuşce i P a ş c e - o scrofă cu purcei , P e partea cea d inapoi Pânza- i totă lătunoi ; Dar p e partea d in 'nainte , D r a c u l le mai ţ i n e minte ; F ira face marfă-a lesă , P â n z a - i desă c a o lesă, F i r a face marfă rară, P â n z a - i desă c a o scară .

Culese de: L a u r a V e t u r i a M u r e ş a n

Anul XXIV. F A M I L I A 231

'JSt H s A L o N . m

De-a curmezişul ţerei româneşci. (Rătăciri. — Botoşani , — Bacău. — R o m a n . — Iaşi.)

Mare t rebue să fi fosl blăsternul cădut asupra legendarului » J idov rătăcitor* şi grea i-o 'fi fost de indura t pedépsa lui. Eu inse, neavènd nimic de co­m u n cu criminala faptă a disului individ, nu înţeleg pen t ru care motiv să fiu osândit a rătăci mereu pe to te drumurile şi ferate şi nel'erate, şi şoseluite şi he , — fie chiar cele ale ţerei mele. Prost lucru de a nu puté face u n popas barem de 5 — 6 luni in ace-laş loc, ci să te muţi ca ţiganul cu şatra când ici, când colo, — tocmai când credeai că te-ai aşedat ma i bine. Când aveam 20 de ani, ce-i dreptul, visul meu nu erá altul decât să călătoresc, — să călăto­resc necontenit , să văd mereu tîrguri noue, feţe noue, moravur i şi por tur i noue . . . Şi astâdi, peste puţine dile, când odată cu proclamarea independenţei Ro­mânilor , voi impini al fcO-lea an al verstei mele, töte acele vise ale adolescenţii au devenit o reali tate pro­zaică, in care nu se mai oglindeşce de loc acea a rdóre juvenilă, acel entusiasm aventuresc, acele splendide panorame pe cari o minte fragedă şi le póté zugrăvi prin o lupă multicoloră !

Un oraş nou, mai inainle, imi părea o por t i ţă a raiului ce mi se deschide. — acum imi pare un h a o s turbulent, in care mintea-mi .nu mai póté găsi v r 'un alt farmec seu amusare , decâ t dóra acelea că saluţ i cu profund respect pe un agent de u rmăr i re pe care-1 iei drept prefectul judeţului , şi impingi de pe t ro toar jos , ca să nu-ţi a t ingă haina cu şuba-i unsu rosă pe un . . . pr imar , pe care-1 iei drept un ca sap .

Me mir mult de ce soiu de carne şi ose vor fi compuşi cei ce, a tunci când nemilósa v reme le in-brumeză creşcetul , mai conserv ancă in ei focul poe-siei, visurile aventuróse , patimele amoróse, şi alte a t â t e a bazaconii de cari eu astâcji, când privesc la ceea ce me incongiură, şi cari comit ancă asemenea lucrur i , rîd . . . dar rîd ca un nebun ! — Dar póté să n'atn mul t şi până a ajunge la acest grad al . . . inţelepciunei omeneşci ; cu pesimusmul de care sunt cuprins, — in acesta epocă unde un optimist ar trece d rep t o descoperire anti-diluviană, — delà »buna judecată^ până la »lipsa de judece ta« nu póté fi de­câ t un pas.

Stând intr 'un colţ obscur, şi privind la specta­colele ce continuu se desfăşur înaintea ochilor mei,

vëdênd cum mulţi omeni cu aparenţe pré seri­öse, sè ocup cu cabâzlicuri cu totul copilăresci, — rîd innăduşit , şi de cei ce fac politică, şi de cei ce număr şi măsur stelele pe cer, şi de cei ce sapă pă­mântul ca să descopere ciolanele strămoşilor romani, şi de cei ce redic statui celor ce nu mai viseză nici cu spatele de noi, de moraliştii ce ară t calea bine­lui, de socialiştii ce ne descopăr metoda progresului omeneşci , de pornografii ce cred că ne spun lucruri surprindè'tore séu noi, de cei ce zidesc palate, séu d a u bani cu împrumut . . . Şi r îsu-mi devine cu atât m a i sarcast ic, cu cât omenirea devine mai seriosa, m a i greóie, mai morocănosă.

Dar nu despre aşa lucruri imi propusesem eu s ă scriu in articolul de faţă : e vorba de o simpla cronică a câ to rva oraşe de pe unde am t recut şi eu b a t câmpii, — ce mi se pare numai ca-i t rec .

***

Voiţi să sciţi cum sunt Botoşenii de-o pildă ? — Nimic mai uşor decât a ve descrie Botoşenii. Un oraş ca tote oraşele din ţera românescă . — cam de o potrivă de mare cu Craiova, s i tuat pe un platou intins, copleşit de jidani, in j n a r e parte ars de ulti­mele incendii ingrozitóre, — avènd t ro tuare bine asfaltate şi uliţele forte reu pava te ; 50—00 case de un stil mai nou, un liceu tot nou, cu stil şi construc­ţie de-o imposanţă respectivă, câ teva frumóse gră­dini publice şi part iculare, — carne de vită et'tină. vin şi mai eftin, apă de beut rea şi netrebuinciosă ; éta Botoşenii ! . . ,

Inteliginţă ? -f- meser ie? -f- indus t r i e? + co-merciu ? = zero. Asemenea lucruri sunt înlocuite prin . . . politică. Capete spar te s'a vădut adesea ori aici, — vr 'un volum literar inse n 'a apărut nici oda tă din tipografia dlui Marcovici. Praful de puşcă ş-a avut căutare cu ocasia alegerilor succesive, — va­porii de apă nu au inse obiceiul de a (i des în t rebu­inţaţi la niscariva noi instalaţiuni pentru propăşi rea mater ia lă a Botoşenii or.

*** Şi credeţi că Hacăonii sùnt mai de t rebă ? Ca

şi 'n Botoşeni, ca şi 'n ţera 'ntregă, ş-acolo politica numai infloreşce, politica rodeşce şi a l imentera no­rodul românesc .

Şi pàmèntul nost ru e aşâ de indurator , asá de milos, ca să nu-i dicem altfel, încât mai dă de mân­care acelor ce nu şciu a tace nimic pentru el si nici măcar il bagă in séma că esistă, de şi calcă mereu pe el.

In Bacău, ca şi in Botoşani, ca şi in ancă câ­t eva oraşe principale din ţera (de n'aş uita şi Ho-manul , la rêndul lui), — o industrie lucrativă, sin­gură in Hore şi la apărare de ori ce descrescere este ceea a . . . slosului, în t rupa t cu macale, ramsuri , şi alte ar tere mai mult séu mai puţin veninóse ce-au copleşit din nenorocire mai tote clasele societăţii ro­mâneşci . Delà prefect pâna la ultimul copist ori ipis-tat, adoră ca Suliman-dervişul pe Mahomet al lui, pe aceşt i ochi ai dracului , — afurisit fie crierul ce ­lui ce i-or íi inventat ! — Şi toţi aceşti adoratori a rigăi şi lantelui se dispensera (orte uşor de ori-ce-i incongiură decă acela nu are desenat pe corp câ ţ i ­v a ochi de capră ori de treflă. Arte, industrii, agri­cultură, progres intelectual, nu pot intră nici odată in creerii cari sunt cu totul daţi, diua politicei de gaşcă, nóptea stosului.

Ca localitate, Bacăul e unul din cele mai urî-cióse oraşe din ţeră. De şi destul de mare , — dar uliţele lui neregulate şi neestet ice, Iară nici un pa ­vaj sistematic, clădiri próste, aer mlă.şcinos, impre-giurimi neimportante , — töte contribui a face din acest oraş, un tîrg mort , séu cel puţin cu miros de cioclu,

*** Romanul ! éta un orăşel mai mic ca Bacăul şi

liotaşanii, da r care, de câ ţ iva ani incóce s'a deschis intr 'un mod simţitor de când cu construirea princi­palei s t rade , ce a fost p a v a t ă admirabil cu prund cimentat , ér t ro tuar i le cu bazalt artificial. St rada despre care scriu deschide tot. aspectul oraşului : e largă, a re clădiri frumuşele de-o lă ture şi de al ta. doue grădini publice, u n a veche, al ta ce acum s e i n -fiinţeză. Apoi, in s t radele lă turalnice, alte case noue de stiluri forte l rumóse, vr 'o 6 căsărmi pré bine construi te , un spital imposant , seminar, episcopie, etc. — Lumea mai veselă decât prin alte locuri, j i ­dani ceva mai puţini, — nu fie de de-ochiu ! O sală nouă de t ea t ru , o baie s is tematică nouă, şi altele ce a ra tă o v ie ţă mai productivă decât in precesele oraşe.

232 F A M I L I A Anul X X I V .

Dar ! . . . a m aminti t in paragraful precedent , u n reu de ca re nu e scutit nici acest oraş ; e neno­rocitul joc al cărţ i lor pe in teres , ca re absorbe nu n u m a i pe bărbaţ i i din to te clasele societăţi i , dar chiar şi pe domne şi . . { domnişore , a tât aristocrate, câ t şi alte mai puţin ar is tocrate . . .

*** Etă-me-s indërët in laşi . . . E tot cel pe care-1

cunoşceţi de mult . . . M'am dus să contemplu ru i ­nele vechiului templu al Thaliei . . . Praf şi cenuşă ! . . . ca şi tote opurile, ca şi to te ta lentele produse pe acele scânduri pe cari nemilósele flăcări le-au meta-morfosat.

Focul a distrus mater ia ; — ignoranţa şi invi­dia a distrus (şi pagubele sunt mai enorme) moralu l , ţ in ta strălucită, a unei asemenea inst i tuţ iuni .

Mequiescat in pace! I a s s i e n s i s .

M o d a . (Vedi figurele de pe pagine le 224—5.)

In nr. presinte publicăm nişte schiţe re la t ive la modă, grupate intr 'un tablou.

Figura primă, din stânga in drépta , a re o toa­letă de ocas iune ; se găteşce din metasă, cu garni-sire de moire séu de peluche, delà 120 fl. in sus.

A doua, toaletă de dantele, pe stofji francesă d e satin, cu dantele frumóse, delà 40 fl. in sus. P e a t l a s cu dante le de metasă. delà 75 fl. in sus.

Toaleta de miresă, din stofă albă crêpe, d ina­in te Einsatz de dantele séu de brocat , delà 45 il. in sus . Din a t las alb, Einsatz de b roca t şi talie de b r o ­c a t ; delà 65 fl. in sus.

Toaleta négrà de metasă , din mervell ieux negru, cu garnisire de dantele şi mărgele, delà 70 fl. in sus. Din stofă de metasă , garnisire de dantele şi mărgele, delà 100 fl. in sus.

A cincea figură, toaletă de ocasiune, se găteşce din atlas de metasă , garnisită cu dantele de metasă, de là 85 fl. in sus. Din mervell ieux de metasă , cu garnisire de dantele fine, delà 110 fl. in sus.

Tote aceste toale te se pot comanda in maga­zinul de m o d ă al dlor Iosif Kunz şi soţul in Oradea-m a r e .

B o n b o n é . Un englez care s'a căsător i t c'o femeie forte

avu tă , prin mijlocirea unei agenţii matr imonia le , in-telneşce pe unul din amicii lui, a doua di după nuntă .

— Ce face, il intrebà acesta, soţia dtale ? — Ah ! am s'o asicur in cont ra incendiului . — Aşa dar este o persona inflamabilă? — Da, are un picior de lemn.

* Omul grăbit nu se opreşce in drum p e n t r u a

a runca cu petre in cânii cari latră. (Proverb arab. ) Unul alergă după avere, altul crede că ave rea

t r ebue să alerge după el. (Dufresny). Vieţa se bé ca vinul, şi, ca şi vinul, ea ame-

ţeşce pe unii si dă puteri altora. (Alfred Delvau.) Căsătoria sémënà c'o societate a n o n i m ă : in

anu l dintêi se dau dividende mari , in anul al doilea mai mici. şi astfel innainte până ce nu se mai dă nimic : a tunc i vine falimentul. (Un magistrat.)

* Dna X . . . dicea iu t r 'una din dile unui domn

ca re îi făcea compl imente pent ru ginerele seu, un t iner advocat cu viitor :

— Da, măr tur isesc că sunt o m a m ă forte feri­cită ; am u n ginere de care vorbeşce to tă lumea şi o fiică despre care nu s'a dis nici oda tă nimic.

Dna de R . . . c â n t ă pré mul t din p i a n o ; mai dilele t recute, ea se ins ta lase la fatalul in s t rument şi făcea să urmeze tr i luri lor gamele, şi tote fantasiile musicale din lume.

— Cât e de surd pianul ăs ta , dise ea d 'oda tă oprind u-se.

— E forte fericit, respunse o pr ie tenă .

Supëra rea unui beţ iv . Un domn, care d 'abiă se ţ inea pe picióre , m a i

cere de beut intr 'o cafenea. — Nu-ţ i mai dau nimic, îi dise s t ăpânu l cafe­

nelei. Ai supt ca un bu re t e . . . — Die, respunse beţivul cu mul t ă demni ta te ,

ai dreptul să me dai afară, da r nu- ţ i dau voie să me insulţi.

— Nu te insult, cons ta t in ce s ta re te afli. — Ce fel, nu me insu l ţ i ? M'ai a s emëna t unui

bure te ! . . . Ar trebui să şeii, mojicule, că buretele nu suge decât apă !

L I T E R A T U R A . Ş I A R T E .

ScirI literare. Bl G. Sion v a pune in curênd sub t ipar u n volum sub titlul »Suvenir i«, care v a cuprinde recensiuni a s u p r a mişcări i l i terare r o m â n e delà 1886 incóce. — J)nii Teofil Frăncu ţi George Candr>a au publicat la Bucureşc i o l u c r a r e e tno­grafică in t i tu la tă »Romani i din munţ i i apusen i* ; cu 10 i lustraţ iuni fotografice. — Dl Z. Antinescu a scos la lumină in Ploeşci o scriere sub titlul » Misiunea femeii pe păment şi femeile celebre in ant ici tate .«

Istoria Românilor, de dl A. D. XenopoL p r o ­fesor la univers i ta tea din Iaşi, a apăru t in edi ţ iune nouă. Acesta e co rec ta t ă şi adausă . întregul curs e împăr ţ i t in 83 de lecţiuni corespundë tore cu numëru l orelor de peste an . Car tea nu e voluminosă, 209 pagini in oc tavo mare , aşa ca să potă fi i nve ţ a t ă in t r 'un an . Pre ţu l 2 lei. Depusă la Socec, Haiman, Alcalay. In Iaşi deposit general la fraţii Şaraga .

Societatea geografica română din Bnonreşci pu ­blică un premiu de 500 lei pentru cea mai b u n ă pre lu­c ra re a unui dicţionar geografic, topografic şi s tat is t ic pen t ru or i -care judeţ din România, afară de judeţele deja p remia te , adecă Argeş, Dâmboviţa, Dorohoiu, Iaşi, Roman , R o m a n a ţ i şi Tu tova . Acest d ic ţ ionar va cu­pr inde descr ierea judeţu lu i , plăşilor, (ocólelor, p la iu­ri lor) , comunelor , (oraşelor, têrgurilor, satelor , că tu ­nelor) , locuri lor istorice, a rîurilor, pârae lor , gârlelor, lacurilor, insulelor, munţi lor, délurilor, şesuri lor şi apelor minera le . Descrierea judeţelor , a plăşilor, p la ­iuri lor se va face pe larg a ră tându-se s i tuaţ iunea , ho ta re le (naturale séu artificiale), în t inderea , clima, ca l i ta tea soiului, munţ i i şi rîurile, p roduc ţ iunea agri­colă indust r ia lă şi comercială , a căilor de comuni -ca ţ iune , împărţ i rea adminis t ra ţ ie i , judic iară , mil i tară şi bisericescă, precum şi centrur i le cele mai p o p u ­l a t e şi mai product ive. La descr ierea fiecărei comuni (oraş , tèrg, sat séu că tun) se va da : a) Numele a c ­tua l obicinuit şi oficial (in t ranscr ie re fonetica) p r e ­cum şi numele ce l'a mai avu t in vechime, b) S i tua ­ţ iunea natura lă , fiesându-se pe r îu r i şi munţi , precum şi a t i tudinea lor d ' asupra nivelului mărei , pe cât va

; fi posibil, c) Popora ţ iunea şi etnografia (a tâ t pe c o ­mune , cât şi pe sate şi că tune , dându-se numele con­tribuabili lor, a familiilor şi a sufletelor.) d) P r o d u ­ce rea agricolă, indust r ia lă şi comerc ia lă . Numërul vitelor pe comune, sa t e şi că tune , e) Ară ta rea i n s l i -

Anul XXIV. F A M I L I A 233 tu te lor de cul tură , de binefacere, a fabricelor precum ş i a monumente lor celor mai însemnate. Numărul biser icelor şi a deservenţilor, precum şi a şcolelor cu s tat is t ica elevilor, f) Istoricul comunei, a ră tându-se evenimente le cele mai însemnate in istoria ţerei c a r e s'a petrecut in t rênsa. g) Pentru e laborarea dic­ţ i ona ru lu i pentru ori-care judeţ, se dă un termin până la 1 decembre 1888.

Numismatic. Cetim in «Românul» : Din Pesta ni se scrie, că dr. Ludovic Réthy, secretarul museului de anticităţi d'acolo, va veni peste ve ră la Rucureşci pent ru a se prepară a scrie o operă asupra numisma-

' ticei române. Dsa ar fi făcut deja mai multe studii referi tóre la acesta cestiune şi va veni aici pentru a le scote intr 'o car te voluminosă. Dsa este deja cu­noscut cetitorilor noştri după dările de séma ce am făcut a s t ă vérà asupra operei sale despre originea şi formarea statului nost ru . Numismatica va scrie-o in limba română şi ni se spune că va t ra ta despre piese ce sunt necunoscute ancă archeologilor noştr i .

Indolinţă românescă in Banat- Dl P. Rotariu, redactorul «Luminătorului» din Timisóra. declară in nr . din urmă al foii sale, că din lipsa mijlócelor ma­teriale cerute pentru regulata apar inţă a acelei foi şi proveni te din anul trecut şi présent , ce nici după indecite aver t ismente nu intră, p recum şi din alte motive, se vede silit a suspinde edarea «Luminato­rului* până la a treia di a lunei julie.

Scrieri româneşti in germaneşce. Broşura de pe maiu a revistei »Romaenische Revue« a dlui dr. Corneliu Diaconovich, publică in t raducere germană urmàtore le scrieri româneşci : Conşciinţa naţională, •de Alesandru Mocsonyi ; Balada Pelesului, de V. Alesandri, t r adusă de L. V. Fischer ; Botezul băia­tului, după Lambrior : Ion Isteţul, poveste de V. A. Urechiă.

Broşnre none. Dl Henri H. Crémer, inginer de mine, a publicat la Liège o broşură sub titlul »Ri-chesse minerale delà Roumanie.» (Bogăţia minera lă a României.) In acesta operă, autorul care a lucrat in cali tate de inginer in salinele din România, des ­crie cu ajutorul cercetări lor ul ter ióre făcute de alţii, bogăţiile minerale ale României. — Dl A. de Guber-natis a publicat la Florenţa a doua fasciculă din »Dic-t ionai re in ternat ional des écrivains du jour}« ea con­ţ ine numele scriitorilor delà Bal-Bec; noi românii a v e m in acesta fasciculă pe dl Georgiu Bariţiu.

DiariStiO. Dreptatea, diarul dlui Fleva, a apărut la Bucureşci in sëptëmâna trecută. — Concordia, un nou organ de publicitate, a apăru t la Bacău.

T E A T R U Ş I M U S 1 C A .

Şciri teatrale şi musicale. Artistul Millo a dat in sëp tëmâna aces ta ' o repres in ta ţ iune estraordinară in sa la Dacia din Bucureşci, jucând »Prepastiile Bu­c u r e ş t i l o r » , comedie cu cântece in 4 acte, de dl .Millo. — Medalia Bene-merenti s'a conferit şi ar t is­te lor Elena Teodorini, Agata Bârsescu şi Carlota Leria. Dşora Elena leodorini va cân tă in víitóiea s tagiune la Roma. in teatrul «Argentina.«

Concert la Bucureşci. Cu o programă alésa şi cu concursul dnei Iulia Cocorescu. dşorei Metz şi a d lo r Gruber şi Băjenaru. — dşora Alina D. Ananescu, elevă a conservatorului nostru, scrie » Românul «, a da t u n concert in sala vechiului Ateneu, înaintea unu i public numeros şi ales. Dşora Ananescu a reci ta t poema «Iléna. mirésa panduru lu i . , de Bo-nach i , »La icona« de Al. Vlahuţă, .Sbura toru l« de H. Rădulescu şi o anecdotă poporală care au plăcut mul t . A fost mai ales aplaudată când a recitat «La

icona«, una dintre cele mai bune poesii a dlui Vla­huţă. Dna Cocorescu a cânta t la piano o sonată d'ale lui Rubinstein şi o poloneza de Chopin. Cu maest r ia care o caractérisera, dna Cocorescu a esecutat tote piesele a tâ t de perfect, incât aprópe la fiecare pausă a fost în t reruptă de aplausele publicului, din pa r t ea cărui a primit doue frumóse corone şi un mare bu­chet de flori. Dşora A. Metz, a cărei voce promite mult, a plăcut d 'asemeni a tâ t in romanţa lui Ti t to Mattéi, cât şi in duetul din Norma, pe care l'a cân ­tat cu dl Băjenaru. 1)1 Gruber a esecutat bine mai multe bucăţi pe citera, care fiind un instrument cam nou in concertele nóstre, a plăcut atât mai mult.

Coruri din popor. Corul din Izvin, lângă Timi-şora, a dat la 13 maiu un concert şi represinta ţ iune teatrală . S'a juca t »Cinel-Cinel« de V. Alecsandri ; ér corul a c â n t a t : Cântarea ne 'nsufleţeşce. . lunimea parisiană, Hora Sinaei. Luntraşul , Cucuruz. Apoi s'a jucat Căluşerul şi Bătuta. — Corul din Câmpeni a ran-geză adi sâmbă tă maial in pădurea numită » Poduri « ; la maial va cân ta musica plugarilor si o fetiţă de 12 ani .

fflusicalii noue. Erăş primirăm din Iaşi, din ne ­gustoria de musică .şi papeterie a dlui N. Cosma, trei piese musicale, pe cari le recomandăm atenţiunii ce­titorilor noştri . Etă- le : »Steua nostra«. romanţă pen­tru voce si pian. cuvintele de Dimitrie Bodescu. musica de Corneliu Codrescu, preţul 1 leu : »Lyra română«, roman ţe pentru voce şi pian. din reper to-rul lui Ionica Barbu, renumitul baritonist, român din Iaşi, «Aur si palate« arangiat de C. Decker, preţul 1 leu : »Dece maiu« horă pentru voce şi pian, poe-sia de Ch. Diochenidi, musica de C. Decker, dedicată regelui Car ol I, preţul 1 leu.

C E E N O U ? Şciri personale. Esc. Sa mitropolitul Miron Ro­

manul se rliee că va asista in anul acesta la esa-menele de matur i ta te şi la cele semestrale delà gim-nasiul românesc din Braşov. — Dnii Al. Odobescn şi Gr. Stefanescu sunt aleşi din par tea universităţii din Bucureşci, spre a o represintâ la serbările aniver­sării a 800-a a infiinţării universităţii din Bologna. — Regele şi regina României se vor stabili definitiv pentru vérà in castelul Peleş delà Sinaia Ia 5 séu fi iunie. •— Dl Stefan Bobancu. redactor la diarul »(îa-zeta Transilvaniei.* s'a presintat in sëptëmâna t re­cută la inchisorea din Vaţ, spre a-şi impuni osênda. — Dl dr. Emil Codru Drăguşanul a fost numit de cătră guvernul român medic al Sinaei

Hymen. Dl dr. Andrei Monda, medic la băile delà Sângiorgiu lângă Năseud. la 3 iunie iş v a serba cununia cu domnişora Bafila Şandor in Cueşd. — Dl loan Jercan, ales preot gr. or. in Zărand, comitatul Arad. la 14/26 maiu s'a logodit cu dşora Terenţ ia Codrean, fiica preotului Codrean din Şiclău. — Dl Xicolae I. Moş şi dra Elena Peligrad se vor cununa duminecă, in H iunie, la Braşov.

IacOb BoiOga a murit ! Unul din bărbaţi i noştri de Irunte. ca re mai cu séma in aceşt i douedeci de ani din u rmă , ş-a jertfit totă act ivi ta tea pentru in-naintarea cul turală şi mater ia lă a poporului român ; care şi 'n vieţa socială a fost una din cele mai respectabile si mai s impatice figuri, nu mai este. Mórtea. după cum se vede din necrologul de mai la vale. l'a răpit , după o bolă scurtă , din mijlocul fa­miliei sale şi d in t re s t imator i i sei, al căror numer este mare . El a lăsat in urmă- i un gol. pe care il vom simţi. Amintirea lui v a trăi 'n poporul românesc . Comitetul Associaţiunii t rans i lvane a ţinut o şed in ţă

I es t raordinară şi espr imându-ş i in procesul verba l d u -

2 3 4 F A M I L I A Anul X X I V .

i e r e a sa adâncă pen t rupe rde reabă rba tu lu i , care t imp de 20 de ani a stat in fruntea Associaţiunii , pa r te ca presidentul, pa r t e ca vice-presidentul ei, a decis ca familiei reposatului să-şi descopere condolenţa in corpore, ca pe casa Associaţiunii să pună o flamură negră până după inmormêntare , să dea şi din p a r t e - ş i u n anunciu funebral, să pună pe coşciug o cunună, să part icipe in corpore la inmormêntare , precum şi şcóla civilă de fete a Associaţiunii d impreună cu corpul profesoral, ér la mormênt dl secre ta r I George Ba-r i ţ iu să ţină un cuvent funebral in numele comitetului . Consiliul de direcţ iune al >Albinei» asemenea a ţ inut o şedinţă es t raordinară , in care a decis să dea es-presiune. prin procesul verbal profundei sale dureri , familiei reposatului să-i esprime condolenţa in cor­pore , pe casa institutului să se pună flamura negră, ér pe coşciug o cunună, la inmormêntare să par t ic ipe in corpore, inmormênta rea să se facă pe spesele in­sti tutului . Famil ia inse, prin dl Valeriu Bologa, fiul reposatului . a declinat acésta onóre . Atât familia, cât •şi comitetul Associaţiunii şi direcţ iunea » Albinei», au d a t câte un anunciu de doliu.

Şcola de fete a Associaţiunii transilvane. Di­rec ţ iunea şcolei civile de fete in Sibíiu a Associa­ţiunii t ransi lvane a făcut comitetului Associaţiunii un rapor t despre resultatele obţ inute şi esperinţele fă­cu te in institutul acesta in timpul semestrului prim. «Singura obiecţiune mai cu temeiu, pe care direc­ţ iunea a trebuit să o audă. dice raportul , este aceea, că întreţ inerea elevelor in ins t i tu tut este p r é scumpă in proporţ ie cu puterile economice ale poporului nost ru . La aces ta direcţiunea a reflectat, că póté in proporţ ia amint i tă aşa v a fi, da r nici decum nu este a şâ in proporţ ie cu ceea-ce institutul oferă elevelor pentru spesele, cari le pret inde. Ba din cont ră , după cum onoratului comitet mai bine-i este cunoscut , in-rt i tutul a dat şi dă până acuma, graţie mar inimiei Associaţiunii t ransi lvane, sume considerabile delà s ine pentru intre ţ inerea corespundetóre a isti tutului şi a elevelor. Considerând inse, că in mod permanent nici Associaţiunea nu v a fi in posiţie de a sacrifică a n de an cu miile pent ru institutul seu şi conside­rând mai departe, că faţă cu obiecţiunea generală mai sus at insa tacsele ac tua le , decă nu vor puté fi reduse, la tot caşul urcă nu se vor puté, direcţiu­n e a s'a gândit serios la paşii, ce sunt de r ecomanda t pentru a ecvil ibră si tuaţia mater ia lă a inst i tutului . Ér in aces ta pr ivinţă resul ta tul , la care a ajuns şi pe care fără nici o pretenţ iune işi permi te a-1 c o ­munică onoratului comitet este : Că reducer i in per­sonalul didactic séu cel administrat iv, care şi de p r é ­sent se află in numër minimal, nu se vo r puté face fără detr imentul institutului şi de aceea singurul mod de a ajunge scopul indicat a r fi póté ca să se facă paşii cuveniţi pentru obţ inerea unei mai iett ine al i­mentăr i a elevelor. In acesta pr ivinţă direcţ iunea işi permite a a t rage atenţ iunea onoratului comitet asu­pra lucrului, cu tot respectul rogându-1 a se informa decă nu s'ar puté obţine a l imentarea cu pre ţur i ma i mici, eventual luându-se pe viitor in regie propr ie . Pă re rea direcţiunii este, că mai ales acesta din u r m ă , adecă pu r t a rea menagiului in regie proprie ar fi t a r e de recomandat . Căci pe lângă o administraţ ie bună in acest mod nu numai s'ar puté obţine o micşo ­ra re a speselor de întreţ inere, ci to toda tă s'ar pu té folosi bucă tă r ia şi magazinul de alimente drep t cel mai potr ivi t material de pracsă şi intui ţ iune la in -s t rua rea elevelor in economia de casă, ceea-ce sub impregiurări le de astădi nu se póté face, de şi eco­nomia de casă , in t r 'un insti tut de categoria şi cu scopurile inst i tutului nos t ru pret inde cea mai că ldu-rosă considerare.* Comitetul a adoptat pă re rea d i ­

recţ iuni i re la t ivă la obţ inerea unei a l imen tă r i m a i ieftine a elevelor in te rne şi pen t ru aflarea modal i tă ţ i i s'a esmis o comis iune in persónele dlor P . Cosma,. Ion Popescu şi sec re ta ru l II d r . I. Crişan.

Associaţiunea transilvană. Despârţemeniul Deva a ţ inut aduna're genera lă in 11 februarie ; despă r ţ e -mêntu l acesta, din ne in te resarea membri lor , nu s 'a pu tu t in t runi delà 1882 şi nici chiar cu ocas iunea acésta n 'a incassat nimic, nici nu s'a const i tui t ; dl dr. A. L. Hosszú a cetit d iser ta ţ iunea d lu i profesor Ioan Lazarici int i tulată >Folosul culturei .«

Societatea Alexi-Şincai din Gherla pe anul v i i ­tor scolast ic 1888/89 s'a const i tu i t in modul u r m ă ­t o r : Conducă tor s'a ales dr. Ioan Pop , profesor in sf. teologie ; preşedinte Pe t ru Pet r i şor , cleric din cursul a III ; vice-preşedinte Vasilie Pop , cleric de cl. II ; secretar Vasilie Vajda, cleric in el. II ; n o t a r al şedinţelor Antoniu Băliban, cleric in cl. II ; ca s sa r Ioan Vereş, cleric in cl. III ; controlor Dimitrie Sav , cler. in cl. II ; bibl iotecar Iuliu Moldovan, cleric in cl. II şi Sigismund Lengyel, cleric de anul I, a r -chivar.

Alegerea din Caransebeş. S â m b ă t a t r ecu tă s 'a făcut la Caransebeş a treia alegere de depu ta t d ie -tal . De as tă-dată s'a ales, tot prin ac lamaţ iune , cu­noscutu l spriginitor al egalei îndreptă ţ i r i a n a ţ i o n a ­lităţilor, dl Ludovic Mocsăry, care , fireşce, v a in t r a in dietă. Comitetul par t idului na ţ iona l din cercul C a ­ransebeş a adresa t alesului d e p u t a t o scr isóre , p r i n care i-a presintat şi esplicat vo tu l cercului . Par t idu l na ţ iona l n 'a voit t runch ia rea pa r l amentu lu i , ci n u m a i să semnalaze de to t l impede noua lui pos i ţ i une ; î n ­scenarea unei serii infinite de alegeri m o r t e n u s ' a r potr ivi cu ser iosi tatea. Astfel a ales un deputa t , c a r e să in t re in dietă. L 'a ales pe Mocsăry, căci densu l posede cele doue ma i nal te v i r tu ţ i pol i t ice : iubi rea de drep ta te şi curagiul proprii lor convicţ iuni ; t o t ­oda tă inse a voit a-i presta in par te şi t r ibutul r e -cunoşcinţei sale. Dl Ludovic Mocsáry a respuns c o ­mitetului esecutiv al part idului na ţ iona l din C a r a n ­sebeş, prin o scr isóre in ca r e mul ţămeşce pen t ru onórea ce i s'a făcut, declară că pr imeşce manda tu l şi v a susţ ine şi 'n vii tor cunoscu ta sa programă.

Miron Costin. Peste câ t eva dile se v a o r g a ­nisa in Bucureşci sub patronagiul dómnelor din s o ­cietate şi al presei, o minunată s e rba re in folosul fondului »Miron Cost in. Pes te 500 de autografe de omeni celebri, francesi, germani, englezi, i tal ieni, r o ­mâni , e tc . vor fi puse in licitaţiune. ' E destul s ă n u ­mim p e câ ţ iva ca : Victor Hugo, Coppée . Henr i Martin, Quatrefages Carnot , Levasseur , St. Marc Gi-rard in , Emilie Girardin, Cousin, Jules Simon, B o n a ­pa r t e Veyt, — Laet i t ia Rut, Rosa Bonheur , Max Müller, Gubernatis , e tc . Pet recer i noi , ne mai vëdu te in Român ia ; subsemnarea so lemnă a pe rgamentu lu i de fundare a s ta tue i lui Miron Costin ; espos i ţ iune de bassoreliefuri ale statuei, de objecte cari au a p a r ­ţ inut Costinilor. Musică, repres inta ţ iuni diverse.

Processe de pressa. Processul gen. Irăian Doda éràs s'a amânat ; de as t a -da tă pe 9 august. — Ro­manische Revue, p recum a n u n ţ a r ă m , a n c ă are p r o c e s de pressa ; acesta se v a pe r t r ac t ă la 30 august in Arad. Autorul ar t icolului inc r imina t e inve ţă to ru l Stefan Albu din Reci ta .

Delà dieta. Guvernul a p res in ta t camere i d e p u ­taţ i lor un proect de lege pen t ru regularea Por ţ i lo r -de-Fer . Cheltuelile de esecuţ iune s 'ar ridica la 9 mi -lióne, ér lucrări le a r fi i sprăvi te in 1895. Delegaţiu-nile sunt convoca te pent ru 9 iunie la Budapes ta , pilele din urmă, in diaristica ungurescă a făcut m a r e sgomot şcirea, că generalul de arti lerie Catty, sos ind la Trencin, ar fi o rdona t îndepăr ta rea tricolorului u n -

Anul XXIV. F A M I L I A 235 gureşe de pe casarmă. In causa acesta deputaţii Visi (guvernamenta l ) şi Madarász (stânga estremă) au in­t e rpe l a t pe ministrul preşedinte. Tisza a respuns, că c o m a n d a n t u l de corp Catty nici de departe nu a voit s ă ofenseze stégül naţional. Intr 'o epistolă privată, co­m a n d a n t u l de corp a declarat, că la sosirea sa acolo «1 s-ar fi esprimat dorinţa, că lui in general nu-i com-pe t e a rborarea nici unui fel de stég ; stégül a fost I îndepăr t a t fără şcirea lui. Guvernul iş şcie dator ia ; j d e c ă a r fi esistat vre-o vătămare, el ş-ar fi luat sa ­tisfacţie Interpelanţii şi casa au luat la cunoşcinţă 1

răspunsul . Oglinda lamei. Imperatul 'Germaniei erăş e mai

b ine ; intr 'una din dilele t recute a stat delà 2 ore p â n ă la 4 şi jumëta te in grădina delà Charlottenburg, apoi a făcut o preumblare cu t răsura deschisă cu impëratésa ; a mers la Berlin, unde a visitât pe im- , peră tesa Augusta. După consultaţiunea doctorilor, im- ! përa tu l a primit pe doctorul Virchov care i-a esa-m i n a t gâtul si a găsit că starea generală este sat is- | făcătore. — In pressa francesă a produs mare tulbu­r a r e respunsul dlui prim-ministru Tisza, dat in dieta Ungariei la o interpelaţiune relativă la part iciparea Ungariei la esposiţia universală din Paris, care se va ţ ine in anul viitor. Dl Tisza a dis, că Ungaria nu va luă parte in mod oficial la esposiţia aceea, pe indus­triaşii singuratici nu- i póté impedecá să ia parte , inse el îi siătuesce să nu ia, căci nu póté luă asu-praş i respundabil i tatea. Ambasadorul Franciéi la Viena a primit instrucţiuni să confereze cu Kâlnoki in pr ivinţa discursului rost i t de dl Tisza. Din Berlin se aprobă enunciaţ iunea dlui Tisza. — Englitera a dec la ra t definitiv, că nu va luă par te la esposiţia universală din Paris . — In Româaia partidul dlui Ion Brăt ian a emis un manifest că t ră ţeră, in care se fac impu tă r i grele Russiei pent ru uneltirile sale in Româ­nia . Manifestul accentueză, că nisuinţa partidului nu es te d'à revini la putere, ci d'a feri ţera de unelt i­rile străinilor. — Din Sofia se scrie, că pr incipesa Clementina, m a m a principelui domnitor Ferdinand s'a rentors .

A lesandru Guran . reposatul locotenent-mareşa l -campes t ru român c. r., de naşcere din Caransebeş , d u p ă absolvarea academiei militare din Wiener-Neu­s t ad t in t rând ca locotenent in a rma tă a part icipat in ani i 1848 şi 1849 cu regimentul de linie Nr. 3>, care se intregeşce in Budapesta şi se numesce astădi re­gimentul Maria Teresia, la tote espediţiu'nile de rës-boiu ale acelor ani in Italia, luând parte la luptele de là Guvernolo, Montanara, Curtatone şi distingên-du-se in luptele delà Novară. El a fost lung timp referent şi şeful unei secţiuni in ministerul de r ë s -boiu şi ca director al insti tutului geografic-militar a «ontr ibui t forte mult la compunerea şi redactarea char te i speciale celei mai noue a monarchiei austro-ungare , precum şi a altor cărţi şi opuri cartogra­fice. El a fost înmormânta t in dumineca t recută cu pompa prescrisă in cimiterul centra l in Viena.

Curs de industrie de casă. Dl Teodor F. Ne-gruţ , inveţător in Mureş-Ludoş, va deschide si in anul aces ta un curs pentru p ropunerea industriei de casă, c e se v a ţine in şcola română gr. c. din Mureş-Lu­d o ş incepênd din 15 iunie şi până in 15 iulie st. n. S e vor propune intre altele diferite soiuri de împle­t i tur i fine din iérbà de mare împodobite cu trestia sclipiciosă etc. etc . Doritorii de a part icipa la acest cu r s vor avé să plătescă 7 fl. pentru instrucţia, 3 11. pen t ru procurarea materialelor necesare.

Esposiţinnea din Barcelona. Dl John Lemome sc r ie următorele cu privire la esposiţ iunea din Bar­c e l o n a : Esposiţ iunea din Barcelona nu este o espo-s i ţ iune nici a artelor, nici a industriei, ci a flotelor :

o esposiţiune de vase. Italia, Francia , Englitera şi Astria, au trimis in portul delà Barcelona produsele lor cele mai din urmă şi cele mai frumóse. Acesta este tot ce represintă progresele civilisaţiunii. In acesta luptă, cea dintèi este Italia. Vasele sale au până la 04,000 tone : Francia nu merge decât până la 58.000: Englitera până la 47 ,000 : Austria până la 29,000. Să se mai dică acum că Mediterana este un lac frances. Se vede că Italia s'a deosebit. Ca şi per • sónele de curènd şi repede îmbogăţite, ca şi tote de ­butantele, ea ş-a pus tote diamantele . Bëtrâna En­glitera, care se şcie că ea are sacul cu bani, se duce cu o rochia montantă, şi lasă surorei mai mici să se impodobescă cu petre scumpe.

Serbările din Bologna- La 12 iunie st. n. uni­versi tatea din Bologna va serba iubileul de 800 de ani al înfiinţării sale. Éta programa serbăr i i : La 12 iunie stil nou. rectorul, profesorii universităţii din Bologna, şi deputaţiunile celoralalte universităţi i ta­liene şi străine, in costumele lor si cu mare pompă, vor eşi in procesiune din Ateneul universitar şi vor merge la Archigimnasio, la vechia clădire a şcolei bo-lognese, unde in presinţa regelui şi reginei şi a mi­niştrilor Crispi, Roselli şi Brin, şi a tu turor invi ta ţ i ­lor, in curtea şcolei, după câteva cuvinte ale recto­rului Capellini, profesorul Giosue Carducci va rosti discursul solemn. Care dintre străini va respunde nu şcim. Póté că va fi rectorul Sorbonnei din Paris, Gréard, séu vre-un altul dintre cei iluştri, căci sunt 3000 de invitaţ i . Pentru imposan ţaş i grandórea spec ­tacolului cur tea clădirei va paré mică, dar nu se putea face altmintreli pentru a se celebra centenarul . Ar ii fost un monstruos anacronism a l serbători in-t r 'a l tă par te , intr 'alt palat care nu ar fi fost pré glo­riosul pala t Galvani. Discursul lui Carducci va fi p r e -ces de o can ta tă a lui Franchet t i tăcută pe cuvintele lui Panzacchi . Acesta va fi serbătorea cea mare. La 11 iuniu, cu o di adecă inainte de discursul solemn, se va inagură pute monumentul lui Victor Emánuel, se vor face presintaţiunile ospeţilor iluştri la pr i­marul Bolognei, se vor visita esposiţiunea şi museele. Intr 'o seră va fi o represintaţ iune de gală la teatrul comunal , cu opera lui Wagner »Tristan und Isolde.« Va veni pe u rmă banchetul dat de ministrul preşe­dinte Crispi profesorilor şi invitaţilor lor şi confe­rirea laureelor universi tare ; in fine serbările date de studenţi i bolognesi. ,

Mărci poştale şi de telegrame. Din l iunie a. c. tote tacsele de poş tă .şi telegrame, decă acele nu trec peste suma 10 fl., se plătesc cu mărci. Spre scopul aces ta s'au pus in circulaţiune, pelângă m ă r ­cile poştale de până acum, şi alte mărci noue de câte 1, 8, 12, 15, 25, 30, 50 er. ; de 1 şi 3 11. Măr­cile acestea noue, precum şi cele de mai nainte, se lipesc pent ru francarea a tâ t a epistolelor simple, r e ­comandate şi cu bani , cât şi la francarea pachetelor pe biletul de t ranspor t (Frachtbrief), unde este u n loc reservat anumit pentru mărci . La scrisorile cu bani mărcile sunt a se lipi in colţul drept deasupra , pe faţa pe care se află scrisă adresa, de cumva este loc, ér decă nu, se pot lipi şi in dos. Int re mărci este a se lăsa un anumi t spaţ iu gol, decă mărcile sünt mai mul te . Pen t ru depeşi mărcile se lipesc pe hârt ia , pe care este scris tecstul depeşei. Tacsele mai mar i de 10 fl. se vor plăti in bani. Couvertele s t r i ­cate, căr ţ i le de corespondenţe etc. se pot schimba cu altele p lă t ind câte un cr. de bucată. Mărcile s t r ica te de asemenea se po t schimba, inse cu un scădement de 1 0 % .

Soiri sonrte. Dr. Gaster şi ceialalţi israeliţi , cari au fost espulsaţi din România, se vor puté ren-tórce 'n ţe ră , căci ministerul actual va revocă decretul

236 F A M I L I A Anul X X I V .

d e espulsare . — Studenţii ultimului an de şcoTa su-per ioră de medicina ve ter inară din Bucureşci făcură

o escursiune spre a visita instituţiunile zootecnice • din Austro-Ungaria, unde au fost bine primiţi şi in deosebi la Mezőhegyes au făcut un studiu amenunţ i t . — Colonelul Murgescn, împreună cu doi oficeri din flotila română, plecă in Englitera, pentru a aduce in-crucişătorul »Elisabeta.« — Patriarcul Anglwlici in sëp tëmâna t recuta ş-a serbat in „Carloveţ iubileul de 40 de ani, delà in t rarea sa in tagma călugărescă. — Reuniunea inveţălorilor din districtul X Braşov, va ţ ine adunarea sa generală, duminecă la 3 iunie in co­muna Herman, cu care ocasiune inveţător i î Stefan Taus , Elia Răucean, George Cherciu vor ţine prele­geri teoretice, sub presidiul dlui Ion Dima Pe t raşcu . — La Selişte corpul inve ţă toresc delà şcola gr. or. v a da eu t iner imea adi sâmbă tă la 2 junie un maial .

Necrológe Iacob Bologa, consilier aulic transilv. reg. in pens. , cavaler al ordului corona de fer ci. III, vice-preşedinte al Associaţiunii t rans i lvane pen t ru l i te ra tura română şi cultura poporului român , p reşe ­dinte al direcţiunii institutului de credit şi de eco­nomii »Albina«, membru al sinodului archidiecesan gr. or. şi fiscal al consistoriului mitropolitan gr. or., membru al representanţei comitatului şi oraşului Si-biiu, p recum şi al fundaţiunii fericitului »Gozsdu«, membru al direcţiunii bancei generale de asigurare » Transi lvania», membru onorar al societăţii geogra­fice din Bucureşci e tc . etc., a incetat din viétà, la Sibíiu. după scurte suferinţe, la 30 maiu, in e ta te de 70 ani. înmormânta rea i s'a făcut viner i in 1 iunie la 3 ore după amédi. Il gelesc : Valeriu Bologa, Anna Moga născ. Bologa, Maria Dima născ . Bologa, ca fii ; dr . Ioan Moga, George Dima, ca gineri : Alecsandrina, Eugenia, Aurelia, Anicuţa, Ionel şi Cornel ia Moga, Măriora şi Ionel Dima, ca nepoţ i ; Ioan Hannia , Ioan Bădilă, Ioana Bădilă, ca cumnaţ i . — Petru Roşea, protopresbi ier gr. or. al Unguraşului, in Ardeal, a in ­cetat diu viétà la 21 maiu, in Fizeş-Sânpetru, in etate de 66 ani. — Oliva Papp-Szilágyi, fiica dlui L a -dislau Papp-Szilágyi, concipist ministerial in Buda, a reposâ t in e ta te de 2 ani şi jumëta te . — Stefan Manfi, canonic-cantor in Blaş, a repausat la 25 maiu, in etate de 19 ani. — Leontin Leontean, canonic p re -bendat in Blaş, a murit la 17 maiu, in e ta te de 78 ani. — Emilia Puiiciu n. Vuia, soţia inveţă torului Dariu Put ic iu din Lipova, a muri t acolo, la 24 maiu.

F e l u r i m i . Ciasornic cu apă, care merge fără lanţ, greu­

tăţi si fără Cheie. Acest orologiu se află la Paris in grădina plantelor ; el a ra t ă nu numai orele şi minu­tele, dar ancă şi diua şi da ta lunei. Are doue ca ­drane, unul cu un diametru de 1 m. 20 cm. şi cela­lal t de 2 m. 40 cm., adecă aprópe de doue ori câ t o rota de car ; minutarele sale au o lungime, unul ca de 2 palme, ér celalalt de 4 palme. Apa care pune in mişcare mecanismul seu vine delà u n mic basin innal t de 50 centimetri (21/2 palme) şi larg de 30 centimetri . Acest mic basin séu cutie cu apă este menţ inu tă totdéuna plină delà o fântână a l imenta tă de pompele oraşului — fântână de felul celor ce avem pe s t radă şi la noi. La par tea de jos a reser-vorului se află o ţevă de 6 séu 8 milimetri d iametru p e unde se scurge apa. Fiindcă reservorul pr imeşce o cant i ta te de apă egală cu aceea ce perde prin ţeva de jos, nivelul şi presiuna apei in basin r emân con­s tan te . Apa din ţevă pune in mişcare doue mici t u r ­bine, şi aces tea la rêndul lor dau mişcare întregului

s is tem d e róte car i compun mecanismul o ro log iu lu i ; n imic dar mai s implu . Regulatorul orologiului se c o m ­pune de u n mic v o i a u ; ér soner ia este pusă in mişcare de a doua turb ină . Preţul unu i a t a r e orologiu e s t e cât se pote de r edus , nu se in tó rce nici oda tă şi umblă continuu pe câ tă v reme v a avé o mică c ă ­dere de apă de 50 cent imetr i ; pe lângă aces tea a p a nu se perde, căci la eşirea din tu rb ine se în t rebu in­ţeze. Când vom ajunge cu dis t r ibuţ iunea apei in oraş; şi p r in case, vom pu té avé pe un p re ţ de nimic a t a r i orológe la ori ce clădire şi ch ia r pe s t rade . I n v e n t a ­torul este dl Chehab , in terpret in a r m a t a francesă d in Africa.

Visul din pnnotnl de vedere fisiologic. Dl F e ­lix Hement a comun ica t Academiei de sciinţe d in Par is un s tudiu a sup ra acestei cest iuni . Cea mai mare pa r t e dintre vise, dice dsa, sun t imagini c o n ­fuse, incomplecte şi desordonate ale in têmplàr i lor p e ­t recu te in t impul dilei séu ale gândiri lor ce au ocu­pat spiritul. De aci, dsa conchide că nimic n u in t r ă in vis care mai dinainte să nu fi fost in rea l i t a te . Visul este un eehou al sensaţiunilor séu al cuge tă r i ­lor păs t r a t e de memor ie Acesta stabil i t , se înţelege că orbul din n a ş e r e n 'a r pu té să viseze culori, şi că surdo-mutu l [din n a ş c e r e n ' a r visă sune te . Dl Fel ix Hement a făcut n u m e r o s e esperinţe a s u p r a visului la s u r d o - m u ţ i ; dsa s'a încredinţa t că aceş t i a viseză c u semne séu cu s imulacru l vorbirei , fiecare după m o d u l cum a fost instrui t — nici unul inse nu viseză ceea ce n u cunoşce, c eea ce n 'a audi t .

Poşta Redacţiunii. Te-ai dus. De là un i n c e p ë t o r

ce l puţ in r ime b u n e putem să aş teptăm. Dar : Fire — tine, d imi ­neţă — m e t a s ă , împreună — to t ­d é u n a etc . nu> s ö n t rime.

Strada Academiei tir. 41. Fiind scr i s a n u m e pentru c e t i ­tori i de a c o l o , nu-I putem în tre ­buinţa .

Dlui D. R. in B—A. A b o n a m e n t u l s'a primit ş i fóia s e trimite regulat. Decă n'aţi primit cutare numer , ve r u g ă m s ă rec lamaţ i .

Hidalgo. V o m a l e g e din e l e . Dama séu tigrul N u o p u t e m întrebuinţa . Sfârşitul e n i g ­

mat i c s tr ică totul. Beatrice. Ve m u l ţ ă m i m pentru ş ire le s i m p a t i c e . > 0 d o ­

rinţă» nu ne p l a c e ; c e a l a l t ă e f r u m o s ă p â n ă u n d e v i n b r o ş -ce le .

Iaşi. Cicerón póté r e m â n é p e t o m n a .

Călindarul sëptémânei. Diua sept. II Că l indaru l vech iu Călind n o u

D u m i n e c a 5 a S a m a r . Ev. delà Ioanu c. 4 , st . 5 , gl. 4 , a inv. 7.

Duminecă Luni Marţi Mercur i J o i Vineri S â m b ă t ă

22 M. Vasilisc ( 2 3 P a r . Michail |24Par . Simeon 25 f Afl. cap . Ioan 26Apost . Carp 27 Heladius 2 8 P a r . Nichita

Bot.

Clotildia Quirinus Bonifacius Norbert Lucre t ia Medard Pr imus

La numeral acesta e r ă ş alătu­răm un suple ment de jumëtate de cola.

W/FP^F" Totodată rugăm CU stăruinţă pe aceia cari ancă nu s-au plătit abonamentele, să binevoiésca a le achită, căci ne apropiam de sfârşitul semestrului şi după cum anunţarăm in mai multe rênduri, noi numai cu abonamente plătite regulat inainte putem susţine fóia. Cei ce nu vreu séu nu pot plăti regidat, să nu mai ceva delà noi jertfe impossibile, ci facă-şi datoria, ori să ne inna-poieze fóia, căci astfel de » abonaţi c numai ne incurcă.

Propr i e t a r , r edac to r r e spundă to r şi edi tor : IQSIF VOLCAN Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare .