Dmitrie Cantemir-print al umanismului romanesc in ,,Descrierea Moldovei”

Omul doreste sa stie tot ce se poate sti;

deci sa cercetam, sa cautam, sa aflam, sa stim.

Cuprins

Viata si activitatea lui Dmitrie Cantemir

Dimensiunea enciclopedica a lui Dmitrie Cantemir

Aportul lui Dmitrie Cantemir in dezvoltarea umanismului romanesc

Opera “Descrierera Moldovei”

Valoarea artistica a operei “Descrierea Moldovei”

Aprecieri critice asupra operei Cantemiresti

Concluzii

Prefata

Omul doreste sa stie tot ce se poate sti; deci sa cercetam, sa cautam, sa aflam,

sa stim…

Cultura noastra n-a numarat prea multe personalitati multilaterale. In acest

context, Dmitrie Cantemir este primul mare nume si va fi coninuat de Heliade

Radulescu, Hasdeu, n. Iorga, G. Calinescu.

Carturar de formatie enciclopedica, istoric, filosof, scriitor, om de stat,

Dmitrie Cantemir este cel mai de seama umanist al culturii romane, deviza sa

extreme de convingatoare:”Sufletul odihna nu pote afla pana nu gaseste

adevarul, carile il cearca oricit de departe si oricit de cu truda i-ar fi a-l nimeri”.

Personalitatea sa incheie epoca renasterii, prefigurind ideile iluminismului. El a

pus bazele istoriografiei romane moderne. Spre deosebire de cronicari, el

urmareste destinul istoric al romanilor in context European, considerind istoria

nu doar o modalitate de expresie a constiintei nationale, dar si o permanenta

creatie a poporului.

Dimitrie Cantemir, prin prodigioasa lui activitate, reprezinta in cultura

romaneasca un moment hotaritor, in evolutia spre lumea moderna. A fost un

deschizator de drumuri noi, in multiple domenii de creatie, un spirit care respira

atmosfera intelectuala a Europei.

Descrierea Moldovei este o carte unica in Tarile Romane la data aparitiei ei.

Ea prezinta o dubla modernitate prin continutul ei dar si prin limbaj. In ea este

descrisa Moldova pe mai multe planuri: geografic (7 capitole, cuprinzand detalii

despre numele antic si actual al Moldovei, asezare, granite, tinuturile in care era

impartita din punct de vedere administrativ, localitatile cele mai importante,

muntii, resursele subsolului, campiile, padurile, fauna, flora si clima); politic(19

capitole ce descriu organizarea statului, modul de alegere al domnilor, cutumele

de inscaunare, modul dedesfasurare al vanatorilor domnesti, ingroparea

domnitorilor, legile statului, modul lor de aplicare, veniturile, tributurile, originea

etnica a populatiei, credintele populare);bisericesc si folcloristic(este pentru

prima data in istorie cand un om de stiinta ia in seamna etnografia unui popor

intr-o lucrare atat de importanta).

Cartea a fost scrisa in limba latina, si abia in 1825 a fost publicata si in

romana, dar cu toate acestea exprimarea este foarte clara, putand fi inteleasa

usor si acum la aproape 3 secole diferenta. Metoda de abordare a subiectului

este concisa, materialul este bine organizat in cele 3 parti si apoi in capitole.

Informatiile stiintifice sunt abundente ele provenind din foarte multe surse.

Domeniile cuprinse in carte sunt vaste, printre ele numarandu-se geografia,

botanica, zoologia, arheologia, mitologia(sunt expuse anumite credinte si

obiceiuri populare), folcloristica, etnografia, psihologia, lingvistica, lingvistica

comparata, dialectologia si stilistica.

Viata si activitatea lui Dmitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir(1673-1723) este scriitor, istoric, om de stiinta, domnitor, o

personalitate enciclopedica din secolul al XVIII-lea, reprezentant de seama al

umanismului romanesc.

S-a nascut la 26 octombrie 1673 in familia razesului Constantin Cantemir, care, de

la slujba de ispravnic de codru, a ajuns pe tronul Moldovei (1685-1693), fiind

fratele lui Antioh Cantemir, de asemenea domn al Moldovei intre 1695-1700 si

1705 si 1707.

Dimitrie Cantemir urmeaza traditia familiei, fiind domn al Moldovei in doua

randuri: dupa moartea tatalui sau, in martie-aprilie 1693, neconfirmat de turci,

ales de catre boieri, si incepand cu 18 noiembrie 1710, in ajunul razboiului ruso-

turc, spre a apara ca un vasal credincios al portii hotarele de miazanoapte ale

Imperiului de un eventual atac al lui Petru cel Mare, insa, dornic de a elibera tara

de sub stapanire otomana, s-a aliat cu tarul Rusiei, incheind in aprilie 1711 un

tratat cu Petru I. In 1711 s-a retras cu familia si cu oamenii apropiati in Rusia,

unde I s-au daruit mosii, titluri de noblete si toate onorurile. Dupa moda vremii,

este ostatic la Poarta in timpul domniei tatalui sau, un fel de amasador al fratelui

sau, Antioh Cantemir, avand prilejul sa studieze la Academia Patriarhiei Ortodoxe

din Constantinopol cu unii dintre cei mai renumiti profesori ai vremii. Isi formeza

astfel o vasta cultura, ajungand sa stie limbile greaca, slavona, latina, turca,

persana, araba, si cunoaste indeaproape relitatile Imperiului Otoman, prefigurand

declinul acestuia si posibilitatile de eliberare a Tarilor Romane de sub dominatia

turceasca, pe care incearca sa le puna in aplicare in timpul domniei sale prin

alianta cu noua putere ce aparea la rasarit, Rusia

Lucrarile lui, cele mai multe scrise in limba latina, atesta o bogata documentare in

domeniul stiintelor umaniste si o mare pasiune pentru cercetare. “Sufletul odihna

nu poate afla, -spune el- pana nu gaseste adevarul carile il cearca oricat de

departe si oricat de cu truda i-au fi a-l nimuri”.

Desi s-a format in mediul oriental, Cantemir este mai mult european, este cel care

s-a aflat si s-a produs la interferenta dintre culturile orientala si occidentala.

Dimitrie Cantemir este primul dintre carturarii nostri tradus si citit in Europa,

astfel ca putem afirma ca intr-un fel integrarea noastra europeana a inceput-o

acest mare carturar al neamului nostru. Dupa „agerimea mintii”, scrie Cantemir,

toate popoarele (citam) „sint la fel de inzestrate de natura”. Numele sau de

cetatean al Europei ramine pe vecie sapat in piatra, intre Newton si Leibniz, pe

frontonul Bibliotecii Sfintei Genevieva din Paris.

In anul 1714 incepe scrierea cartii “Descriptio Moldaviae”, terminata in 1716 si

publicata 53 de ani mai tarziu. Cartea devine un adevarat monument inchinat

etnografiei si geografiei unui intreg popor.

Savantul-poliglot, care, dupa cum spunea Voltaire, “reunea talentele grecilor

vechi, stiinta literelor si a armelor. Un loc considerabil in opera lui revine ideilor si

conceptelor privind originea diferitor popoare, rolului lor in dezvoltarea

civilizatiei.

Lucrari ale eruditului Dimitrie Cantemir sunt (Despre zidul caucasian), “Hronicul

vechimii a romano-moldo-vlahilor. Avand o temeinica cultura muzicala, Cantemir

a scris in limba turca, pentru prima data, un tratat de teorie a muzicii turcesti.A

preconizat un tratat de notatie a muzicii orientale, folosind alfabetul turcesc.

Scrierile stiintifice, filozofice si literare ale lui Cantemir au adus intr-o epoca de

predominare a ideologiei religioase, o contributie de seama la dezvoltarea

orientarii laice in cultura romaneasca.El este mai de seama ganditor si om de

stiinta din cultura romaneasca veche.

Dimensiunea enciclopedica a lui Dmitrie Cantemir

Multitudinea preocuparilor lui Cantemir face practic imposibila demarcarea

stricta a valentelor personalitatii sale. A fost în acelasi timp savant și istoric,

muzicolog și literat, cercetator al limbii și al folclorului, filosof și patrunzator în

sistemul religiilor.

Pentru stiinta, el s-a impus prin credinta în cercetare, în patrunderea marilor taine

ale lucrurilor, ale lumii și ale universului intreg. A realizat o fizica, cercetand

dinamica lucrurilor. De aici, s-a lansat în filosofie și a scris o metafizica. Mai

departe, a pus filosofia sub semnul dialogului platonician, iar creatia sa - Divanul

sau Galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul - subliniaza

superioritatea vietii spirituale asupra celei biologice.

Ideile filosofice ale marelui carturar se regasesc cu deosebire în Imaginea stiintei

sacre, în Logica, în Sistema religiei mahomedane.

De buna seama ca cea mai mare contributie o are Cantemir în domeniul istoric.

Venind pe directia deschisa de cronicari, el descopera stiinta istoriei pentru

romani și realizeaza monografii asupra unor posibile personalitati (Viata lui

Constantin Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor și Brancovenilor). Lucrarea sa

esentiala în domeniu este Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, unde

planul extrem de vast și larga informatie prelungesc o tema indelung disputata de

cronicarii moldoveni - originea și continuitatea tuturor romanilor în teritoriu.

Cantemir afirma ca sunt mosii și stramosii nostri, a moldovenilor, a muntenilor, a

ardelenilor și a tuturor oriunde se afla, a romanilor, precum și singur numele de

mosie ne arata și limba cea parinteasca nebiruit martor ne este”. Valoroasa

pentru vasta ei documentare, lucrarea demonstreaza existenta unui vechi stat

independent.

“Descriptio Moldaviae”

Descriptio Moldaviae este prima noastra lucrare monografica asupra Moldovei. Ea

se structureaza pe trei parti: prima are în vedere geografia tarii (asezare, relief,

flora, fauna, localitatI) și propune prima noastra harta. A doua prezinta

organizarea administrativa și politica. În ultima parte gasim interesante 6

detalii despre limba, traditii, religie. Dimitrie Cantemir reia problema latinitatii

limbii romane, vorbind pentru prima data despre diferentierile dialectale. La un

alt nivel, el se refera - tot pentru prima data - la obiceiul national al oratiei de

nunta.

Lucrarea este meritorie atat pentru documentata descriere geografica și politica,

cat și pentru pertinentele comentarii etnografice și folclorice. De fapt, D.

Cantemir este primul nostru carturar care preia în sfera cercetarilor etnografia și

folclorul. O face cu o vibranta dragoste de tara si, de multe ori, cu autentice virtuti

literare.

D. Cantemir scrie cu mandrie despre Moldova, dorind sa impuna strainatatii

imaginea unui popor viteaz și a unei tari bogate. isi propune o stricta obiectivitate.

Capitolul “Despre naravurile moldovenilor” semnaleaza cusururile care-i slutesc,

decat a-i insela cu lingusiri; deci apar și umbrele de caracter, dar și luminile.

Moldovenii sunt cutezatori, semeti, glumeti și veseli, dornici sa petreaca în

ospete. Osteni priceputi, intind bine arcul, poarta cu indemanare sulita, desi arma

preferata este palosul. Unele defecte ar fi - lenevia și faptul ca nu sunt iubitori de

invatatura. (Timpul masurat în secole dezminte, bineinteles, aceasta observatie

facuta de Cantemir.) Traditionala ospitalitate impresioneaza: de cea mai mare

lauda; caci desi foarte saraci din pricina invecinarii cu tatarii, totusi nu se dau

inapoi niciodata sa dea mancare și gazduire unui oaspete si-l adapostesc fara

plata timp de trei zile, impreuna cu calul sau. Pe strain il primesc cu fata voioasa,

ca și cand le-ar fi fost frate sau alta rudenie.

Jugul otoman, dar și serbia i-au saracit pe tarani - arata D. Cantemir. Razesii din

pricina saraciei si-au vandut mosiile stramosesti; Dintre toti taranii serbi, cati sunt

pe lume, cei mai nenorociti as crede ca sunt taranii moldoveni - daca bogatia

pamantului și a recoltelor, chiar fara voie, nu i-ar mantui de mizerie; Tirania

turceasca apasa foarte greu pe Moldova.

Bogatele traditii exprima fantezia și spiritul creator al moldovenilor: hora,

paparudele, dragaica, zburatorii, oratia de nunta, calusarii s.a. Calusarii se aduna

o data pe an și se imbraca în straie femeiesti. În cap isi pun cununa impletita din

pelin și impodobita cu flori. Toti au în mana cate o sabie fara teaca, cu care ar taia

indata pe oricine au cuteza sa le dezveleasca obrazul. Capetenia cetei se numeste

«Starit», al doilea «primicer». Caci ei au peste o suta de jocuri felurite și cateva

asa de mestesugite, incat cei ce joaca parca nici nu ating pamantul și parca zboara

în vazduh. În felul acestea petrec cele zece zile intre inaltarea la cer a lui Hristos și

sarbatoarea Rusaliilor și strabat toate targurile și satele, jucand și sarind.

Bogatiile neasemuite, paduri, lunci, ape, ogoare, livezi, vanat ales - fac din

Moldova un taram edenic. Frumusetile dau impresia unui taram de basm.

Plasticitatea imaginilor artistice și comparatiile dau pregnanta tabloului unitar. Cel

mai inalt dintre munti este Ceahlaul, care, daca ar fi intrat în basmele celor vechi,

ar fi fost tot atat de vestit ca Olimpul, Pindul sau Pelias. Drept în varf se vede o

statuie straveche de cinci coti, infatisand, de nu ma insel, o batrana cu douazeci

de mioare.”

Aportul lui Dmitrie cantemir in dezvolarea umanismului

Toate lucrarile lui D.Cantemir propun un stil eruditsi, in general, retoric. Valoarea

lor se impune de la nivel amplu documentar, prin idei progresiste, prin spirit

enciclopedic.

Umanismul lui D. Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care a

vazut multe tari si a cititmulte carti. Desigur ca ideile lui sociale si politice, ca si

cele despre civilizatir intrec pe cele ale lui Miron Costin si ale stolnicului

cantacuzino, dare le deriva din acelasi current cultural care formeaza scoala

umanista romaneasca.

Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura

europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit

european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei sinteze personale intre

cele doua spatii culturale - oriental si occidental - si a intuit in profunzime

caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul lui cel mai

mare. . Inca din primele scrieri, Dimitrie Cantemir se dovedeste un umanist in

adevaratul sens al cuvantului, preocupat de problemele fundamentale ale

existentei umane, un clasic stapanitor de perfectiunea expresiei lingvistice, un

erudit in domeniile esentiale ale cunsoterii.

El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta

unitate. Ii datoram faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne situeaza

in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii

romane, consolidata pe linia mediana dintre Orient si Occident.

Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit si, in

general,retoric. Valoarea lor se impune de lor se impune de la nivelul amplu,

documentar, prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic.

Fiind ales membru al Academiei din Berlin(sectia orientalistica) in 1714, la cererea

acestei institutii scrie lucrarea monografica “Descriptio Moldaviae”, in anul 1716.

Materialul e organizat in trei parti: “Partea geografica”, “Partea politica” si

“Despre cele bisericesti si ale invataturii in Moldova”.

Valoarea artistica a operei:

Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane in calitate de cultura

europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi acest spirit

european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei sinteze personale intre

cele doua spatii culturale - oriental si occidental - si a intuit in profunzime

caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul lui cel mai

mare.

El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta

unitate. Ii datoram faptul de a fi deschis peste timp. arcul de cer care ne situeaza

in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii

romane, consolidata pe linia mediana dintre Orient si Occident.

Dimitrie Cantemir scrie cu mandrie despre Moldova, dorind sa impuna strainatatii

imaginea unui popr viteaz si a unei tari bogate. Isi propune o sticta obiectivitate.

Capitolul “Despre naravurile moldovenilor” semnaleaza “cusururile care-I

slutesc”, “decat a-I insela cu lingusiri”;deci apar si umbrele de caracter, dar si

luminile. Moldovenii sunt “cutezatori, semeti”, “glumeti si veseli”, dornici “sa

petreaca in ospete”. Osteni priceputi, “intind bine arcul”, “poarta cu indemanare

sulita”, desi arma preferata este “palosul”. Unele defecte ar fi lenevia si faptul ca

“nu sunt iubitori de invatatura”. Traditionala ospitalitate impresioneaza: “de cea

mai mare lauda; caci desi foarte saraci din pricina invecinarii cu tatarii, totusi nu

se dau inapoi niciodata sa dea mancare si gazduire unui oaspete si-l adapostesc

fara plata timp de trei zile, impreuna cu calul sau. Pe strain il primesc cu fata

voioasa, ca si cand le-ar fi fost frate sau alta rumedenie. ”

Jugul otoman, dar si serbia I-au saracit pe tarani-arata Cantemir. “Razesii din

pricina saraciei si-au vandut mosiile stramosesti”;”Dinte toti taranii serbi, cei mai

nenorociti as crede ca sunt taranii moldoveni. Tirania turceasca “apasa foarte

greu pe Moldova”.

Bogatele traditii exprima fantezia si spiritul creator al moldovenilor:

hora,paparudele, dragaica, zburatorii, oratia de nunta, calusarii, s.a.”Calusarii se

aduna o data pe an si se imbraca in straie femeiesti.

Valoarea artistica a operei “Descrierea Moldovei”

“Descrierea Moldovei”, de Dimitrie Cantemir, este o opera complexa, o lucrare

monografica ce a fost catalogata de unii critici ca fiind un roman istoric.

Descrierea Moldovei, prin accentuarea originii romane a poporului și a limbii

romane, continua și dezvolta ideile cronicarilor nostri. Dimitrie Cantemir nu

traieste mandria ca stramosii nostri - romanii - sunt cuceritorii lumii, ci (intr-o

viziune noua, originala) incearca sentimentul maretiei ca stramosii nostri sunt

creatori de civilizatie. Cantemir a pus temelia constiintei de sine a culturii romane

in calitate de cultura europeana, intr-o vreme cand Occidentul isi definea el insusi

acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experienta unei sinteze

personale intre cele doua spatii culturale - oriental si occidental - si a intuit in

profunzime caracteristica europeana a culturii poporului sau. Acesta este meritul

lui cel mai mare.

El a contribuit la constientizarea apartenentei spatiului romanesc la aceasta

unitate. Ii datoram faptul de a fi deschis peste timp arcul de cer care ne situeaza

in plina lumina europeana si ne permite sa pastram activ spiritul critic al culturii

romane, consolidata pe linia mediana dintre Orient si Occident.

Putem constata ca lucrarile lui Dimitrie Cantemir propun un stil erudit si, in

general,retoric. Valoarea lor se impune de lor se impune de la nivelul amplu,

documentar, prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic.

Conceptul de civilizatie este, în opera lui, cel umanist. și incercarea lui de a alcatui

o limba literara este un reflex umanist. (Istoria literaturii romane, Ed. Academiei).

Aprecieri critice asupra textului

George Calinescu, “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”, 1941:

“Prin 1711 Cantemir avea gata o <<Description Moldaviae>> ceruta de Academia

din Berlin, ce fu publicata in traducere germana la Hamburg abia in 1769 si care

cuprinde pe scurt de toate, geografie, fizic, fauna, vegetatie, interesante

observatii despre ceremoniile de la curte si obiceiurile poporului(nunta,

inmormantare).”

“Umanismul lui Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care a

vazut multe tari si a citit multe carti. Desigur ca ideile lui sociale si politice, ca si

cele despre civilizatie intrec pe cele ale lui Miron Costin si ale stolnicului

Cantacuzino, dar ele deriva din acelasi curent cultural care formeaza scoala

umanista romaneasca. Si Miron Costin tradusese si scrisese versuri, incercase sa

descrie frumusetile Moldovei, vazute de pe varful Ceahlaului. Asadar, Dimitrie

Cantemir are locul sau in istoria culturii noastre si nu in afara ei; el este un mare

continuator si un varf de munte izolat de sirul muntilor din tara noastra”

Al.Bistriteanu,”Creatia populara ca preocupare si izvor de inspiratie la D.Cantemir

si N.Balcescu” in “Studii si Cercetari de istorie literara si folclor”, anul II, 1953,

“O data cu Dimitrie Cantemir notiunea de creatie populara incepe sa capete

contur in cultura noastra: productia colectiva a maselor constituie un domeniu

aparte, distinct de acela al gandirii carturaresti. Istoricul Cantemir foloseste

adesea informatia orala, dar stie, in acelasi timp, sa o deosebeasca de documentul

scris.*…+Materialul folcloric serveste la cunoasterea psihologiei maselor populare.

Atat in <<Descrierea Moldovei”>> cat si in <<Sistema religiei mahomedane>>

definitiile etnografice se fundeaza pe acest material.”

P.P.Panaitescu,”Dimitrie Cantemir,viata si opera”, Bucuresti, 1958, p.256-257:

“Chiar si <<Descrierea Moldovei>>, opera lui geografica prin excelenta, se vede

bine ca este o scriere geografica datorita unui istoric. Istoric al romanilor si al

turcilor, Cantemir a lasat urme adanci in cultura istorica a posterioritatii. “

Nicolae Iorga:

“Il fut le precurseur de Montesquieu pour la theorie des revolutions d’Empire

ensuite si familiere au XIII-ieme siecle.”

Concluzii

Umanismul a reprezentat pentru cultura romana, incipitul literaturii si a

constiintei nationale. Operele literare erau o forma de a trasa istoria, de a

evidentia identitatea romanilor, latinitatea limbii si de a educa poporul.

Asadar, temele si influentele regasite la nivel european in perioada umanismului,

s-au adaptat realitatilor romanesti de la acea vreme si au nascut teme si idei

derivate:

originea latina a poporului si a limbii romane

continuitatea existentei acestui popor pe pamantul romanesc

unitatea tuturor romanilor din provinciile romanesti

rolul civilizator al tipariturilor

caracterul educativ al istoriei

credinta in adevar si documente

În concluzie, umanismul românesc atinge apogeul datorită cronicarilor români,

letopiseţele lor prezentând următoarele trăsături comune:

Fiecare cronicar prelua consemnarea datelor din punctul în care se oprise

predecesorul său. În acest mod, patru secole din istoria Moldovei sunt înregistrate

în aceste lucrări care vor pune baza istoriei naţionale

Valoarea documentară şi educativă – născută din dorinţa autorilor de a respecta

adevărul istoric şi de a le oferi urmaşilor nişte modele. Umanismul, caracterizat

printr-un puternic specific românesc, se concretizează în următoarele idei

comune: originea latină a poporului român şi a limbii române, ura împotriva

turcilor, valoarea educativă a istoriei, rolul personalităţilor în destinul unui popor.

Valoarea literară: cronicile cuprind primele noastre naraţiuni artistice cu care, prin

arta evocării sau a portretului, prin gradarea conflictului şi intuiţia psihologică,

prin utilizarea acestor mijloace artistice se creează bazele literaturii noastre

beletristice de mai târziu.