MIHNEA GHEORGHIU

MUŞCHETARUL LUI CANTEMIR

Mihnea GheorghiuMuşchetarul lui CantemirEditura Albatros Bucureşti 1990Coperta de Damo ŞtefanVersiune ebook: [1.0.]

PARTEA ÎNTÂI

UCENICIA C RTURARULUIĂ

I

POPAS LA HANUL HAGIULUI

C tre sfârşitul unei toamne blajine, în cel din urm p trară ă ă al sutei a şaptesprezecea, moldovenii îşi m surau înă hambare roada trudei lor din anul ce trecuse şi d deauă mul mit milei p mântului şi cerului, c nuţă ă ă ă -i podidise ca în al i ani cu secet , sau potopuri. Se pornise o ploaieţ ă st ruitoare, cum se întâmpl adesea pe valea Siretului.ă ă P mântul desfundat cuprindea ro ile pân la osie, încât nuă ţ ă mai era chip s mai umble c r uşii, pân la întâiul înghe .ă ă ă ă ţ De aceea cei prinşi la drum pe o asemenea tic loas vremeă ă se bucurau s se afle sub un acoperiş primitor, al turea deă ă un focuşor bun, în fuga slobod a gândurilor.ă

Aşezat pe temelii vechi, hanul Hagiului albea prin pâcl ,ă sub nişte ulmi din alte vremi, la o r spântie de şleauri ce –ă apucau spre Roman şi Piatra, c tre Baia şiă -nspre valea Siretului şi mai departe, c tre Iaşi, unde se afla Scaunul riiă Ţă Moldovei. Hagiul era un b rbat trecut prin multe, un mazil ceă se potolise la anii b trâne ii, deschizând, la întoarcere dină ţ

hagialâcul de la Rusalim, han cinstit, la drumul domniei. Şi despre chipul în care tot creştinul g sea la dânsul ună ad post, hran şi primire cu voie bun – f r team deă ă ă ă ă ă jecm nie sau de înjunghiere în puterea nop ii – se duseseă ţ vestea şi în araŢ -de-Jos şi în cea de Sus. Cu mul umire seţ gândea fiecare ca s aib a mâna peste noapte la hanul deă ă sub ulmii b trâni. Ba uneori, la o zi mare, se mai întâmpl să ă ă se g seasc şi pricin de mai lung z bav , c tare dulceă ă ă ă ă ă ă era vânatul din pivni e, de undeţ -l tr gea Hagiul în ulcioareă noi, şi bine-i mai, ziceau din strune şi din gur l utarii ceă ă coborau la acele zile c tre r scrucea de drumuri. C ci era oă ă ă vreme când contenise pr p dul n v lirii podgheazuriloră ă ă ă leşeşti şi al ceambulurilor t t reşti, precum se istovise şiă ă urgia strâng torilor de biruri, de se mai înseninaser oleacă ă ă şi inimile oamenilor o dat cu v mile v zduhului.ă ă ă

În înnoptarea aceea friguroas , prea pu ini drume iă ţ ţ poposiser la han, fiindc praznicele cele mari trecuser , iară ă ă iarmarocul de peste apa Moldovei se pustiise de vreme rea. Dup ceă -şi potoliser foamea, cei câ iva c r uşi, aduna i înă ţ ă ă ţ jurul vetrei să-şi usuce obielele la focul la care ai fi putut frige un berbec întreg, prinseser s piroteasc . Doar doiă ă ă dintre ei dovedeau c , mai mult decât la dulcea a somnului,ă ţ îi tr gea inima la voroav . C dulceă ă ă -i şi sfatul cu so ii la ceasţ de tihn , când r p ie ploaia în drani e şi mai cu osebire cândă ă ă ţ ai la puterea mâinii ulciorul cel plin.

Unul era un fl c u voinic şi chipeş, pu in de ani, dar –ă ă ţ precum se vedea – ager la minte şi setos s mai afle din celeă multe v zute sau auzite de cel lalt drume care, om cuă ă ţ tâmplele c runte şi un pic adus de spate, p rea, aşijdereaă ă Hagiului, s fi trecut la via a lui prin aprige încerc ri. De vreoă ţ ă câteva clipe r m seser aşa amândoi, pe gânduri, privindă ă ă hârjoan vâlv t ilor din vatr la r bufnirile vântului ce seă ă ă ă ă pornise iar şi s sufle şi s şuiere. Umbrele lor, cândă ă ă creşteau uriaşe, cotropind pere ii înnegri i de fum, când seţ ţ strângeau ghemotoc, sub sc unaşele pe care vegheau. Oă opintire mai vârtoas a viforului desprinse undeva, afar , ună ă oblon care se b tu amarnic de zid. Fl c ul tres ri şi întoarseă ă ă ă capul spre partea de unde venea huietul, cercând parc să ă

str bat cu privirea peretele de dup care st pânea pesteă ă ă ă lume adâncul nop ii. Drume ul cel în puterea vârstei, c ruiaţ ţ ă la sosire hangiul îi spusese: „Bun venit, Gheorghieş, frate”, pufni pe sub musta a stufoas şi fumurie, cl tin din capţ ă ă ă îng duitor pentru pu ina deprindere a fl c ului cu taineleă ţ ă ă firii, apoi gr i molcom:ă

— Aiasta nu ine mult… Azi sţ -a ar tat de c tre miaz ziă ă ă şerve elul v rgat al curcubeului.ţ ă

Fl c ul îşi desprinse privirea de pe zidul întunecat şi,ă ă prinzând în ochii drume ului necunoscut o lic rire deţ ă zâmbet, morm i repezit, f r chef de cimilituri:ă ă ă

— Parc nu să -a ar tat şi ieri, moşule, şi uite ceă -i mai trage! Parc nă -ai fi de pe aici…

„Moşul” se întoarse c tre el cu oleac de mirare, încâtă ă fl c ul ruşinat ad ug mai mult ca pentru sine:ă ă ă ă

— Bine c-au apucat oamenii să-şi culeag bucatele…ăCel lalt se aplec , lu ulciorul, umplu mai întâi ulcicaă ă ă

fl c ului, apoi şi pe a lui şi, dup ceă ă ă -şi înmuie musta a înţ rubiniul cel tare, urm cu adânc mul umire în glas:ă ă ţ

— C şiă -au strâns oamenii bucatele e, de bun seam ,ă ă lucru bun, dar mai sunt dou şi mai bune.ă

— Şi care s f ie acelea? vru s afle tân rul, bucuros deă ă ă iertarea celui sf tos.ă

— Întâi şi întâi, c au fost bune bucatele.ă— Ieste. Şi al doilea?— C neă -a h r zit cel de sus un voievod care s mai abată ă ă ă

urgia l custelor boiereşti, leşeşti şi turceşti de pe bucateleă aiestea.

Fl c ul încuviin , furat parc de alt gând, apoi, sorbind şiă ă ţă ă el numai cu vârful buzelor, mai vru s ştie ceva:ă

— Da’ vezi c eu de una tot nu m dumiresc: cum face că ă ă vod aista deă -amu nu se prea aseam n cu cei de se totă ă perindar în anii din urm ? C parcă ă ă ă-i, cum s zâc, mai cuă ara…ţ

— Hei, d-apoi altminteri nici c se putea. Constantină Cantemir Vod e de baştin r zeş deă ă ă -al nostru, din inutulţ F lciului… Om zdrav n şi suflet mare. Aşa liă ă -i neamul V zută -ai c şi la judec ile Divanului au ast zi cuvânt – şiă ăţ ă

r zeşii noştri, olalt cu b rbile cele pieptenate? Trunchiulă ă ă bun, voinice!…

— Am mai auzit o minciun , c m riaă ă ă -sa n-ar fi ştiind carte, ci numai isc litura a înv at deă ăţ -o pune pe hrisoave. Adev rat s fie? întreb , cu o umbr de p rere de r u, celă ă ă ă ă ă nevârstnic.

Cel lalt se înveseli foarte şi, st pâninduă ă -şi râsul, se gr biă s adevereasc . În felul s u:ă ă ă

— A fi, de bun seam . Dar, vorba e, cineă ă -l ine de r uţ ă pentru atâta lucru? Ce folos c al ii sunt tob de carte, dară ţ ă vând Moldova din trufie şi din scârb de norod. Unde mai puiă c vod a început s înal e în boierie oameni mai tineri şiă ă ă ţ mai de jos, „tot feciori de mojici, Codreni şi G l eni” – cumă ăţ spun boierii, cârtind pe la toate podurile – s mai ştie şiă fruntea ce afl talpa.ă

În clipa aceea, de afar se auzir iar şi nişte bubuituri. Deă ă ă data asta nu mai era oblonul, c ci prinser s latre şi dul ii,ă ă ă ă şi îndat r sunar şi glasuri de arg ime. Apoi uşa de stejară ă ă ăţ ferecat a hanului fu scuturat de mai multe lovituri.ă ă

Dintr-un ungher, cufundat în umbra care creştea pe m sur ce vâlv t ile din vatr începeau s se potoleasc , seă ă ă ă ă ă ă ivi capul, cu ochi sfredelitori, al Hagiului. Desprinzând din cui o ghioag ghintuit , se apropie de uş şi strig , cu urecheaă ă ă ă la pând :ă

— Cine e?— Slujba domniei! r spunse de afar un glas puternic şiă ă

poruncitor.Z voarele grele scrâşnir , trase în grab de hangiulă ă ă

înseninat dintr-o dat la fa . Uşa se deschise şi fl c rile dină ţă ă ă vatr , în care fl c ul tocmai aruncase nişte vreascuri de fag,ă ă ă luminar chipul unui oştean de vreo patruzeci de ani, t b cită ă ă de vânturi şi de soare. P rea ciudat c urmele unor b t liiă ă ă ă care inuser sţ ă ă-şi cresteze r bojul pe pielea acestui obrază nu-i în spriser c ut tura.ă ă ă ă

— Bun seara, cinstite Hagiule! rosti el cu acelaşi glasă înfricoşat, dar cumva parcă-n şag . Bucuroşi de oaspe i laă ţ drum de sar ?ă

— Bucuroşi şi înc cum, c pitane Petrea! se gr bi să ă ă ă r spund hangiul din toat inima, şi se ploconi cuviincios,ă ă ă dar f r a se frânge prea mult din şale, sau a întinde gâtulă ă ca pentru t iere, dup obiceiul crâşmarilor cei noi. Apoiă ă ad ug , z vorând la loc greaua uş de stejar legat în fier:ă ă ă ă ă Ce vânt te mai aduse pe la noi?

— Vin dinspre araŢ -de-Jos, unde am fost cu porunc . Şiă m rog la dumneata de odihn pentru noaptea asta şi deă ă vreo îmbuc tur … Cu plat , se în elege…ă ă ă ţ

Hangiul, care nu mântuise de pus z voarele, se r suciă ă parc atins dintră -o dat şi îl mustr cu v dit p rere de r u:ă ă ă ă ă ă

— De la domnia-ta, c pitane Petrea, nu mă -aşteptam la asemenea vorb de ocar … Cum adic telea cu plat ?ă ă ă ă

— Tot scump la mânie şi ieftin la trufie ai r mas, Hagiule!ă râse slujitorul domnesc. Vezi bine c-am glumit… Vin la domnia-ta ca la un frate mai mare… Ia spune: ai lume multă pe vatr ?ă

— Nu prea. Drumurile sunt desfundate şi c r uşii să ă -au oprit şi ei pe unde au apucat.

Hangiul se apropie de vatr şi aprinse de la foc două ă lumân ri groase de cear , din cele pe care le p stra pentruă ă ă oaspe ii mai de seam , c ci obişnuitele lumân ri de seuţ ă ă ă împr ştiau un fum înec cios şi un miros nesuferit. Pe una oă ă lipi în mijlocul unei mese, iar cu cealalt în mân seă ă îndrept , prin o uş scund , c tre cuhnie.ă ă ă ă

Glasul voinicesc al noului venit trezise cu totul pe c r uşiiă ă ce piroteau la foc, şi acum ei îl cercetau în t cere, cu ochiiă înroşi i de fum şi de mahmureala somnului.ţ

F r a se sim i câtuşi de pu in stingherit de aceste priviri,ă ă ţ ţ dorind dimpotriv s alunge dramul de nedumerire şi deă ă sfial pogorât asupra oamenilor, c pitanul Petrea zâmbi largă ă şi p şi spre dânşii.ă

— Bun sara, oameni buni. Mai e vreun locşor la foculă aista izb vitor?ă

— Pofteşte, oştene, îl îmbie sf tosul. Loc la foc esteă berechet ca să- i înc lzeşti trupul pe dinafar . Iar ca sţ ă ă ă- i fieţ cald şi pe din untru, iat colea ulciorul cu sângele Domnului.ă ă

— Numai de-ar fi vina ul aista pe placul unui oşteanţ domnesc deprins cu b uturi de soi, se amestec altul, clipindă ă şiret. Dar eu tot zic c aşa cum e şi mai ales eu nişte brânză ă de burduf cum se afl pe aici, tot are s fie mai bun ca apaă ă din botforii domniei-tale.

Când to i se pornir pe râs, cel cu traista de cimilituri şiţ ă -o mai deşert o dat :ă ă

— Şi uite c se adeveri şi vorba braşoveneasc , precumă ă c apa nici în cizme nuă -i bun …ă

C pitanul Petrea prinse şi el a râde, şi, lep dânduă ă -şi mantia leoarc de ploaie, începu să ă-şi dezbumbe minteanul cu g ietane de fir şi s se lupte cu cizmele pintenate.ă ă

— Eu m-aş ruga, oameni buni, – zise el – s nu v fie cuă ă sup rare dac miă ă -oi scoate straiele istea s m zvânt la paraă ă focului, c de aziă -diminea toarn Dumnezeu pe mine.ţă ă

Şi f r s aştepte r spuns, dup ceă ă ă ă ă -şi dep rt minteanul,ă ă îşi trase peste cap şi c maşa, pe care o stoarse şi o întinseă pe-un l icer la dogoarea vetrei. Fl c ul şi înc unul dintre ceiă ă ă ă aduna i la foc sc par un strig t.ţ ă ă ă

— Ei, ce-i? A i v zut ursul? se înveseli oşteanul, b nuindţ ă ă pricina.

— Ne minun m, c pitane, – r spunse careva, – c eştiă ă ă ă crestat pe trup ca un r boj boieresc.ă

— Mi-am ales o meserie p c toas , zâmbi Petreaă ă ă aşezându-se şi dânsul la foc. Apoi r sufl adânc: Dar ce să ă ă-i faci, dac miă -e drag ? Dă -apoi pe Constantin, Vod să ă-l vede i, care e şi mai crestat decât mine, de câte r zboaie aţ ă b tut.ă

Pl cânduă -le povestea, oamenii se d dur mai aproape deă ă omul domniei, care urm , cu ochii miji i la par :ă ţ ă

— Ehei, m riaă -sa e un oştean cum pu ini mai sunt ast zi.ţ ă Chiar aşa cum e el acum, trecut de şaptezeci de ani şi cu barba colilie! Cât sunt şleahticii de trufaşi, dar la b t lii îlă ă urmau f r crâcnire. Cunoscuser c unde se afla acestă ă ă ă hatman Cantemir, era vitejia şi izbânda… Pe mul i iţ -a înv at, el întâi, s umble cu armele aistea noi, de foc. Şi euăţ ă tot de la dânsul am deprins cum se bate r zboiul după ă metod. M-a înv at frontul strâns, ca în oştirile apusene,ăţ

pasul caden at, tragerea în salve, atacul la baionet şi câteţ ă şi mai câte… Numai el ştia de aiestea. Craiul Sobie ki aţ vrut să-l c ft neasc acolo, dar pe dânsul îl tr gea dorul tot laă ă ă ă Moldova, la nem enii şi g l enii lui…ţ ă ăţ

— P i eu ceă - i spuneam?… se întoarse mândru spre fl c uţ ă ă „moş” Gheorghieş de la F lciu. Apoi oft ca despre o rudă ă ă apropiat : P cat c a r mas el singur tocmai acum, laă ă ă ă b trâne e.ă ţ

— Şi tr ieşte aşa, singur? se minun şi iar şi se întristă ă ă ă fl c ul, care pân atunci sorbise vorbele oşteanului.ă ă ă

— Nu-i singur… Îl are pe feciorul s u, pe Dumitraşcu, îlă dumeri c pitanul Petrea.ă

— Parc ştiam c are doi feciori? cutez altul.ă ă ă— Şi îi are înc , Dumnezeu s iă ă -i in s n toşi! Atât cţ ă ă ă ă

Antioh-beizade, cel mai mare, şade la arigrad z log la turci.Ţ ă Fireşte, acolo o fi el grijit dup starea ce î se cuvine, dară mare este şi mâhnirea p rintelui s u c i nuă ă ă -l are lâng sine.ă

— Unde mai pui c ştiinduă -şi feciorul z log, – vru să ă cugete altul, – adic mereu cu iataganul spânzurat deasupraă capului, Vod Cantemir nuă -i slobod nici el s fac totul chiară ă aşa cum ar fi mai bine…

La aceast nes buit vorb , c pitanul Petrea se încruntaă ă ă ă ă şi, s getând cu privirea pe cel ce o rostise, r spunseă ă neprietenos:

— Apoi s cunoşti domniaă -ta de la mine, c de ar ine cuă ţ adev rat de m riaă ă -sa şi dac numai de aiasta ar atârnaă soarta Moldovei şi a norodului, Vod Cantemir nu să -ar mai uita c are un fecior z log la p gâni.ă ă ă

Uşa cea scund de la cuhnie scâr âi şi Hagiul intr ,ă ţ ă aducând un ulcior cu vin tras proasp t din butie şi o pită ă mare învelit întră -un ştergar cusut cu arnici. În urma lui venea, cu bra ele înc rcate de oale şi str chini, meşteşugitţ ă ă înflorate, o fetişcan nedezmeticit înc din aburealaă ă ă întâiului somn. Lip ind descul pe lutul b t torit şi tr gândă ţă ă ă ă sfielnic cu ochiul spre noul venit, aşternu un ştergar alb pe mas , aşez cum socoti ea mai pl cut la vedere acele oale şiă ă ă str chini, t ie pita cu un cu it cât un baltag, apoi se topi peă ă ţ uşa scund pe care se ivise.ă

C pitanul Petrea se îndrept să ă ă-şi ia pe dânsul c maşaă înc ud de pe l icer, dar Hagiul îi puse o gheb mi oas înă ă ă ă ţ ă spinare şi îl îmbie s se aşeze ca omul la mas . Oşteanul nuă ă se l s rugat de dou ori. Dar pofti s fie al turea şi gazda,ă ă ă ă ă s ciocneasc o ulcic cu dânsul.ă ă ă

Pricepând c purt torul de porunci domneşti voieşte să ă ă r mân la sfat între patru ochi cu hangiul, dar mai alesă ă osteni i şi de ceasul târziu, cei de la foc se ridicar cu to ii,ţ ă ţ şi, urând noapte bun , trecur pe o alt uşa la od ile peă ă ă ă unde li se aşternuse mai din vreme pentru dormit.

Când paşii se stinser dincolo de zidurile vechi, c pitanulă ă Petrea, tr gânduă -şi dinainte o strachin mare cu piftie deă porc, se întoarse c tre gazd :ă ă

— Te ascult, fr ioare.ăţ— Hei, greu n rav, c pitane Petrea! oft adânc hangiul.ă ă ă— Care n rav şi al cui? îşi zburli cel lalt musta a;ă ă ţ— Al cui! Ia, al boierilor noştri… vezi, domnia-ta, hanul

aista al meu a trecut prin multe. Precum ştii, e pe temelia altuia mai vechi: acela a apucat şi zilele lui Ion Vod , pe careă l-au vândut tot dumnealor turcilor, de l-au sfârtecat p gâniiă cu patru c mile…ă

C pitanul Petrea nu ştia despre care anume n ravă ă boieresc voia s vorbeasc hangiul, dar cunoştea c de vreaă ă ă să-l afle, trebuia să-şi uite ner bdareaă -n traist , deprins fiindă cu un alt n rav, mai nevinovat, al gazdei. Ca mai to iă ţ oamenii îndeobşte t cu i, care nuă ţ -şi dezleag limba decâtă prea arar şi numai fa de cei ce le sunt dragi şi la care ştiuţă c afl fr easc ascultare, al turea cu acest c pitan Petreaă ă ăţ ă ă ă G l eanul, mâna dreapt a lui vod , hangiul c uta s seă ăţ ă ă ă ă r zbune pe lungile lui zile de t cere şi să ă ă-şi scoat pagubaă de la obişnuita-i zgârcenie la vorb . Şi mai ştia c pitanulă ă Petrea c de iă -ar curma firul povestirii, i-ar t ia şi toată ă însufle irea. Ferecat din nou şi degrab în t cerea lui, caţ ă ă melcul în g oace, la cel mai uşor semn de neprielnicie nu ară mai fi putut scoate un cuvânt l murit de la dânsul. Şiă c pitanul Petrea dorea acum s afle multe şi l murite. Deă ă ă aceea, suspinând îl l s să ă -o ia în voie de la Ion Vod cel peă care vr jmaşii îl porecliser „Cumplitul”, aşa cum lă ă -ar fi

l sat, de iă -ar fi fost pe plac Hagiului, s-o ia chiar de la potop, ba chiar şi de la Adam şi Eva. Chibzui c între timp va să ă-şi potoleasc liniştit foamea şi se va gândi pe îndelete la tot ceă avea el însuşi de povestit m riei sale, de îndat ce se va fiă ă întors la Iaşi. Dup ce mântui r citurile şi b u pe ner suflateă ă ă ă o ulcic de rubiniu, apoi alta mai cu încetul, începu s muşteă ă dintr-un hartan de vi el, blagoslovind meşteşugul celei ceţ -l fripsese, când urechea îi prinse, în potopul de vorbe molcome ale hangiului, nişte împerecheri de nume ce îi întoarser în mare grab gândurile înapoi de la drumulă ă Iaşilor şi al cet uiei unde se afla Scaunul domnesc.ăţ

— …Şi iat , – spunea Hagiul, – c iar au început s curgă ă ă ă pe aici, c tre ara Româneasc , şi ziua şi noaptea,ă Ţ ă r dvanele cu fugari, p rtaşi ai vornicului Velicico, prietenulă ă Brâncoveanului… Şi s cunoşti domniaă -ta c mult îl maiă duşm nesc pe Constantin Vod boierii cei vechi, poate şiă ă pentru c să -a dovedit bun şi milostiv cu biata Moldov şi,ă mai ales, cu norodul cel p c tos.ă ă

— Stai, Hagiule, vorbeşte mai l murit, c eu pricep greuă ă când m iei pe ocolite.ă

— P i, da’ cine mai poate pricepe ceva?… Socoate şiă domnia-ta: când a venit în scaun Constantin Vod Cantemir,ă ce era de capul boierilor Costineşti? Nimic. Numai belele şi pr p d. Miron logof tul era fugit de pe vremea luiă ă ă Dumitraşcu Cantacuzino Vod la leşi, undeă -şi irosea şi ce brum de avereă -i mai r m sese nev t mat . El, om bun,ă ă ă ă ă n-am ce zice; dar frate-s u, Velicico vornicul, pândea caă pardosul în bârlogul lui. Şi ce a f cut Constantin Vod , Înă ă marea lui bun tate şi în elepciune?ă ţ

Ca să-şi domoleasc ner bdarea – c ci pe acestea toate leă ă ă ştia prea bine – c pitanul Petrea prinse s muşte iar, cuă ă îndoit îndârjire, din ciozvârta de vi el.ă ţ

— În marea lui în elepciune şi bun tate, repet Hagiul,ţ ă ă trimis-a vorb Vod lui Miron logof tul, în ara Leşeasc , să ă ă Ţ ă ă se întoarne la casa lui. Şi de cum a venit, l-a luat în mare mil şi cinstire. Lă -a f cut staroste la Putna; pe cei trei fecioriă ai lui i-a pus în boierii mari, ba şi-a logodit şi pe fiică-sa, pe domni a Safta, cu unul din ei, iar pe Velicico Costin lţ -a f cută

hatman şi pe urm vornic mare. Fiindc aşa cinsteşte Vodă ă ă Cantemir, precum ştii, pre cei cu slov de carte. Şi iat că ă ă acum…

— Ei, ce-i acum?— Comèdie mare, c pitane Petrea… Ştiai c mai zileleă ă

trecute a fost nunt caă -n poveşti mai sus de Bârlad, la B cani, la conacul lui Paladi?ă

— Ştiu, fireşte c ştiu. C să ă -a dus vestea în toat araă Ţ Moldovei de petrecerea ce s-a f cut acolo… Dar ce: comèdieă zici că-i acu?

Guralivul taciturn f cu semn dintră -un ochi, râse de unul singur şi, dup ce îşi drese glasul cu o înghi itur din ulcic ,ă ţ ă ă se aplec spre c pitanul Petrea, cu mâna pâlnie la ureche:ă ă

— He, he! C să -a dus vestea despre ce s-a b ut şi să -a petrecut acolo, cred şi eu, dar despre ce lucru anume s-a inut sfat la spartul nun ii, nici domniaţ ţ -ta nu socot c ai aflat,ă

cât eşti de firoscos… Aud?— P i dac a aflată ă -o prietenul meu Hagiul, eu zic c oiă

afla-o şi eu de îndat ! râse şiret cel întrebat.ăPrietenul îşi duse tainic un deget la buze, se ridic şi,ă

repezindu-se, cu lumânarea în mân , pe rând la cele două ă uşi scunde, le deschise scurt, iscodind întunericul din dosul lor. Se întoarse liniştit la loc şi, umplând din nou ulcelele, începu s povesteasc cu glas şi mai sc zut:ă ă ă

— Precum bine ziceai c ştii, la B cani, să ă -a fost adunat la nunta feciorului lui Paladi tot ce-i mai de frunte la Moldova… Şi, n pristan, a fost poftit şi vornicul, Velicico Costin, carele îiă vine cumnat lui Paladi. De petrecut, de bun sam c auă ă ă petrecut cu to ii, dar la spartul nun ii, cum zic, la o c marţ ţ ă ă de tain , au inut sfat câteva b rbi, şi la întoarcerea de laă ţ ă B cani au mas acele b rbi, cum zic, aici, unde au inut încă ă ţ ă un sfat, tot noaptea, târziu, când socoteau dânşii c nimeniă nu-i aude… Şi Hagiul f cu iar şi mâna pâlnie: Afar doar deă ă ă acei ce-au avut urechi de auzit. Şi dac nu se întâmpla să ă treci domnia-ta astă-sar pe aici, m preg team eu să ă ă ă purced la Ieşi s te caut… Fiindc vezi, c pitane Petrea, deă ă ă când e lumea…

— M iart , Hagiule, – îl opri f r să ă ă ă ă-şi mai st pânească ă ner bdarea oşteanul domniei, dar c utând să ă -o îndulcească din glas, – şi ce zici c-au hot rât boierii la acel sfat deă noapte?

— Ce mai una alta: vorba lung , s r cia omului. Să ă ă -au legat cu to ii, prin jur mânt, care s r mân pe loc, care sţ ă ă ă ă ă fug în ara Româneasc , la haznaua lui Vod Brâncoveanulă Ţ ă ă de bun sam , de la care s cear plocoane. Vor, pas mite,ă ă ă ă ă s aib ce duce la arigrad, unde ar fi s purcead cu to ii caă ă Ţ ă ă ţ să-l pârasc la Poart pe Constantin Vod Cantemir, să ă ă ă-l scurteze harapul şi s ridice la Scaunul Moldovei, cumă ziceau, pe Velicico vornicul… Ce spui?

Spre marea mirare a Hagiului care se preg tea cuă desf tare s citeasc uimire şi mare îngrijorare pe fa aă ă ă ţ c pitanului Petrea, acesta p str aceeaşi nep sare de maiă ă ă ă înainte. Fu ispitit să-l întrebe dac nuă -i pas întră -adev r, dară nu cutez , c ci în ciuda acelui chip, ochii oşteanului luaseră ă ă o str lucire ciudat şi glasul i se f cu t ios ca spiculă ă ă ă hangerului, când întreb arar:ă

— Era şi logof tul Miron Costin printre ei?ă— Nu… ce-i drept e drept: printre ei nu a fost. Nici la

B cani, nici aici la sfat. Dup cum am în eles, iă ă ţ -ar fi trimis r spuns la el, la conac, la B rboşi.ă ă

— Şi când s-a petrecut asta?— Nunta? P i domniaă -ta o ştii mai bine decât mine. Era…— Nu nunta, sfatul de aci.— Acum trei nop i; da, taman trei nop i.ţ ţ— Şi parc spuneai c au şi început s treac r dvaneleă ă ă ă ă

cu boieri.— Au început. Ieri dou , azi vreo trei…ă— Cine?— P i feciorii lui r posatul Gavrili vornicul, cuă ă ţă

jupânesele, coconii şi de bun sam şi cu sipetele lor plineă ă cu galbeni şi giuvaericale… Când spun eu c nimeni nu maiă poate pricepe ceva!… Pe Gavrili vornicul îl r puse cuţă ă otrav Brâncoveanul din ciud pe Cantemir Vod şi iat că ă ă ă ă acum feciorii lui Gavrili dau buzna în bra ele ucigaşului…ţă ţ Şi Costineştii, c rora Vod Cantemir leă ă -a dat toat cinstirea,ă

se burzuluiesc acum împotriva m rieiă -sale… Şi pe domnia-ta nu te cuprinde nici m car mirarea?ă

— Eu de nimic nu m mai mir, Hagiule, din parteaă boierilor, de când tr iesc printre ei. Şi nu numai din parteaă celor de aici… Pe unde am fost, pe unde-am umblat, sunt to i la fel, ca puii de vulpe. De aceea şi veghem cu oameniţ de credin , ca domniaţă -ta… Dar asta-i alt poveste, de careă vom avea poate mai mult r gaz s t inuim alt dat . Acumă ă ă ă ă spune-mi: printre fugari nu se afla şi Velicico vornicul?

— Nu. Pe el nu l-am v zut. O fi apucat pe alt drum… Dar,ă st i, încotro, c pitane Petrea?ă ă

Abia ascunzând marea graba ce-l cuprinsese ca o scutur tur de friguri, oşteanul se ridicase şi, repezinduă ă -se la veşmintele aburinde spânzurate pe vatr , omul de credină ţă al lui Constantin Vod începuse s se îmbrace.ă ă

— Nu cumva vrei s ieşi acum în puterea nop ii?ă ţ— Domnia-ta ai zice s mai aştept?ă— Nu zic, dar… nici aşa pe potopul sta şi f r so i laă ă ă ţ

drum de noapte…— Ce trebuin am de al i so i? Bra ul şi baltagul aista îmiţă ţ ţ ţ

vor fi de ajuns şi mai de credin …ţă— Doamne fereşte, bat haiducii şi joimirii r zle i iă ţ ţ

pretutindenea. Mai ales la o vreme de noapte ca aiasta…În timp ce vorbea, c pitanul Petrea îşi tr sese şi cizmele.ă ă

Învelit în mantia-i larg , pe cap cu coiful lucitor, se îndreptă ă cu paşi voiniceşti spre uşa cea ferecat . Hagiul îşi arunc peă ă umeri gheba, împinse z voarele şi la lic rul acum potolit ală ă focului din vatr , cei doi oameni se zvârlir înă ă bezna de afară ca într-un cazan cu p cur . Sim induă ă ţ -şi st pânul al turi deă ă omul str in, dul ii traşi la ad post abia mârâir , iar tropotulă ă ă ă calului fu în buşit de clisa drumului. Când capul Hagiuluiă trecu din nou din perdeaua ploii în untru în cas , jarul dină ă odaie abia mai lumina. Feştila, lipita în mijlocul mesei, pâlpâia tot mai rar şi dup ce mucul mai înot o dat înă ă ă ceara topit , ca o luntre prins întră ă -un vârtej f r deă ă sc pare, sfârâi şi se stinse. Un firicel de fum se ridic dreptă ă în sus şi la cea mai de pe urm lic rire a jarului, numai oă ă

stelu înjunghie întunericul. Atunci goarna îndep rtat aţă ă ă cocoşilor vesti c se crap de ziu .ă ă ă

II

UCENICIA COCONULUI DOMNESC

— Ante mare et terras et quod tregit omnia, caelum, Unus erat…1

Lumina se împu ina tot mai mult. Amurgul de toamn seţ ă stingea blând pe zarea înc înl crimat de ploaia care nuă ă ă contenise, zile şi nop i, de la un cap t la altul al rii şiţ ă ţă cernuse îndesat toat noaptea trecut . În c mara sa, boltit ,ă ă ă ă cu firide pline de ceaslove, din cet uia Iaşilor, Dimitrie,ăţ coconul domnesc, plecat asupra unei c r i latineşti sim eaă ţ ţ cum i se închid ochii. Ştiind îns al turea privirea dasc luluiă ă ă s u, vestitul c rturar Ieremia Cacavela, b iatul îşi încordă ă ă ă voin a şi scand înc o dat stihul la care se poticnise:ţ ă ă ă

— Unus erat toto naturae…Dar nu-l putu duce pân la cap t, c ci ochii i seă ă ă

împ ienjeniser din nou la suflarea dulce a somnului.ă ă

1 Înainte de mare, de p mânt şi de cerul care le înf şoar pe toate,ă ă ă natura nu avea decât un singur chip în tot universul.

— Vultus în orbe… îl ajut dasc lul.ă ă— Vultus în orbe… repet ca în vis domnescul înv cel,ă ăţă

apoi t cu.ă— De ce te-ai oprit, beizade Dumitraşco? îl iscodi blajin

dasc lul Ieremia. Nuă - i place Ovidiu, sau iţ ţ -e gândul la altceva? C mare mirare mă -ar cuprinde, iubitor de carte cum te ştiu. M riaă -ta, nu mai eşti copil să- i zboare mintea laţ joac ; ai împlinit anii la care Machedon şi începuse aă purcede la supunerea lumii celei vechi.

Obrajii ucenicului se înv p iar şi parc dintră ă ă ă -o dat aripaă somnului îl p r si:ă ă

— Ştiu, p rinte Ieremia, dar:…ă— Ei las , zâmbi c rturarul. Acum pricep: pareă ă -mi-se, te

osteneşte peste m sur dasc lul domnieiă ă ă -tale întru ale oştirii…

— Acesta-i adev rul, p rinte Ieremia, m rturisi, roşindă ă ă iar şi, înv celul. T tuca de loc nu m sl beşte. Nici după ăţă ă ă ă ă plecarea c pitanului Petrea… Mă -a pus rotmistrul cel nou la muştru mai abitir decât dumnealui… Numai la trageri m-a inut mai deun zi, în picioare, trei ceasuri încheiate, cuţ ă

muscheta pe furc şi nu mă -a l sat pân nă ă -am deprins comenzile ca pe Tat l Nostru: „Deschide tig i a! Puneă ă ţ prafu-n tig i ! Închide tig i a! Scoate cartuşul! Muşcă ţă ă ţ ă-i vârful! Pune cartuşul în eav ! Scoate vergeaua! încarcţ ă ă muscheta! Ridic cocoşul! Ocheşte! Foc!” Trei ceasuriă încheiate! Pe urm , scrim italian , c l rie… Uiteă ă ă ă ă -aşa, toată după-amiaza… Eu abia aşteptam s citim mai departeă Metamorfozele şi iac t …ă ă

— Ei, atunci, s l s m astă ă ă ă-sear .ă— De ce s l sa i, dasc le Ieremia? se auzi în spatele loră ă ţ ă

un glas care cerca s fie mustr tor, dar era mai degrabă ă ă st pânit şi bun.ă

C rturarul tres ri, se ridic de pe scaunul tare de lemn, cuă ă ă sp tar înalt şi se închin adânc dinaintea celui venit. Acestaă ă era un b rbat în puterea vârstei, în haine de catifea, cuă jungher vene ian la brâu şi ciubote r sfrânte, leşeşti.ţ ă

— Cu plec ciune, m riaă ă -ta. Dar când ai intrat, c noi niciă nu te-am sim it?ţ

— Am intrat taman când Dumitraşcu spunea pe de rost comenzile de înc rcare a muschetei. (Un zâmbet lumin fa aă ă ţ domnului). Le spunea bine. Dar, de bun sam , asta nuă ă -l iart de latineasc . Dup cum nici latineasca nuă ă ă -l iart deă m iestria armelor.ă

— Un cocon domnesc osteneşte mai uşor decât un om de rând, m riaă -ta! încerc dasc lul c rturar să ă ă ă-şi apere ucenicul.

Dup privirea repezit pe care iă ă -o arunc dintră -o dată Constantin Cantemir, Ieremia Cacavela pricepu c pe lângă ă principele moldovan, cu vederi pe care el le socotea neobişnuite, iscusin a lui de a se purta cu puternicii lumiiţ acesteia, deprins pe la cur ile str ine unde fusese adesă ţ ă chemat pentru ştiin a lui de carte, nuţ -i putea fi de nici un folos.

— Parc nu o dat iă ă ţ -am spus, dasc le, s nu te ui i laă ă ţ feciorul meu ca la un cocon domnesc, ci ca la oricare înv cel, gr i domnul nu f r asprime.ăţă ă ă ă

— Acum e şi târziu, m riaă -ta! se înclin iar şi dasc lul. Ară ă ă trebui s se aduc f cliile, iar lumina lor tremur toareă ă ă ă vat m ochii.ă ă

Constantin Vod zâmbi îmbunat:ă— Aşa îi ii parte mereu, dasc le… Parc ar fi feciorulţ ă ă

domniei-tale, nu al meu şi al Moldovei. Cândva se va mândri cu câte f clii va fi topit asupra c r ilor!…ă ă ţ

— M riaă -ta i-ai dat carnea şi sângele, iar eu i-am dat suflet din sufletul meu. Şi ca p rinte sufletesc sunt mândru deă Dumitraşcu al Moldovei, cel mai bun ucenic pe care l-am avut vreodat .ă

— Iar domnia-ta eşti cel mai vrednic şi cel mai înv atăţ dasc l din câ i a avut pân ast zi. Şi, precum ştii, mul i aă ţ ă ă ţ avut: leşi, greci, italieni… Dar aş vrea ca dasc lul adev rat şiă ă cel mai iubit al inimii sale s fie tot Moldova, ara aceasta cuă ţ oamenii şi p mânturile ei, care să ă-i fie ca şi mie f r seam nă ă ă de drag .ă

O pâcl uşoar aburi ochii c rturarului.ă ă ă— Cum îl cunosc, sunt gata, m riaă -ta, s pun chez şieă ă

cinstea acestui p r alb, c va fi întocmai dup vrereaă ă ă

augustului s u p rinte. Şi acum, apropiinduă ă -se ceasul rug ciunii de sar , cer m rieiă ă ă -tale îng duin a de aă ţ -mi afla locul lâng iconostas.ă

— Du-te, dasc le Ieremia, şi sar bun .ă ă ăÎnclinându-se adânc, b trânul dasc l se îndreptă ă ă

de-a-nd ratelea spre uşa boltit , aşa precum deprinseseă ă obiceiul la cur ile cr ieşti cele mari.ţ ă

R mas singur cu fiul s u, în înf işarea domnului seă ă ăţ petrecu o schimbare: ochii-i îşi pierdur str lucirea o elie,ă ă ţ umplându-se de o mare duioşie amestecat cu o negr ită ă ă triste e, Constantin Vod parc se gârbovi. O clip r maseţ ă ă ă ă nemişcat, înv luinduă -şi cu privirea vl starul care, înă nevinov ia şi aplecarea sa spre lucrurile min ii, lucruri atâtăţ ţ de pu in pre uite înc în lumea în care era chemat sţ ţ ă ă tr iasc , i se p ru mai mult ca oricând pl pând şi lipsit deă ă ă ă ap rare. Înconjurat de atâtea duşm nii ce nici m car nuă ă ă erau stârnite de gândul sau f ptura lui, ci de scaunulă domnesc în care trebuia s se urce întră -o zi, mai apuca-va el vreodat ceasul acela?… Nepreg tit îndeajuns s cunoasc ,ă ă ă ă necum s înfrunte zavistiile, vicleniile şi r utatea boierilor,ă ă care şi între ei ca lupii se mâncau şi târau şi pe al ii înţ cumplite capcane, cât de anevoioas avea să ă-i fie calea în via ! Atât doar, c tot via a este cel mai bun dasc l şiţă ă ţ ă c leşte în chipul cel mai neaşteptat şi pe cei mai pu ină ţ ap ra i. Dar pân atunci?ă ţ ă

Dumitraşcu ghicea el oare gândurile tat lui s u, sau îiă ă în elesese grija din schimbarea înf iş rii? Buzele i seţ ăţ ă mişcar gata s rosteasc ceva şi întră ă ă -o pornire cald f cuă ă un pas înainte. Dar sfiala izvorât din teama de a ar taă ă p rintelui că ă-i pricepuse clipa de sl biciune îl împietri. Ochiiă lui îns vorbir mai limpede decât ar fi ştiut să ă ă-i spună cuvântul. Clipind des, să-şi ascund tulburarea, Constantină Cantemir se apropie de el cu un zâmbet oleac ş galnic peă ă sub musta a stufoas şi îi mângâie p rul cu dreapta. Mânaţ ă ă care r sucise de atâtea ori, cumplit, spada, îi tremura acumă uşor, ca şi glasul.

— Zi aşa, b iete, nuă - i place meşteşugul armelor!ţ

— N-am spus asta, t tuc , se ap r cu hot râre mezinulă ă ă ă ă voievodului. Îmi place, cum de nu! Mai ales c armeleă acestea noi cer mult îndemânare şi chiar oarecareă socoteal . Dar… parc mai mult m trage inima la citit şi laă ă ă scris…

— Ei, m re b iete, – oft b trânul, – nimeni ca mine, careă ă ă ă abia de pot să-mi isc lesc numele pe hrisoave şi vreoă scrisoare, nu ştie cât pre are cartea. Pe lâng alte foloase şiţ ă desf t ri, pe care numai ea i le poate da, agoniseala dină ă ţ în elepciunea şi înv mintele altora te scuteşte de multţ ăţă ă trud şi te fereşte de multe greşeli. Dar eu, nici inim deă ă pergament, ca boierii Costineşti, nu te voi… Vezi tu, cartea…

Prin fereastra r mas deschis – c ci, în ciuda ploilor reciă ă ă ă din acea s pt mân , ziua fusese neaşteptat de cald – seă ă ă ă auzi b taie de toac . Apoi clopotul cel mare din turnul Golieiă ă cutremur liniştile înnopt rii. Alte clopote, îndep rtate, cuă ă ă dang t mai des şi mai senin, îi r spunser din clopotni eleă ă ă ţ risipite prin vâlcelele şi pe dealurile oraşului ce se cufunda în pâcla de dincolo de zidurile cet uii. Era ceasul vecerniilor.ăţ

Constantin Cantemir t cu o clip . Dar nu pentru a ascultaă ă glasul clopotelor, cât a-şi aduna mai bine gândurile. Dimpotriv , cu ochii pironi i în zare, Dumitraşcu p rea să ţ ă ă soarb din toate puterile fiin ei lui acea chemare, cu o seteă ţ pornit din nepotolite adâncuri.ă

Acea sete nu-şi afla îns pricina în vreo înclinareă monahiceasc de care se g sea cu totul str in, c ci, în ciudaă ă ă ă sutanei pe care o purta şi a m t niilor pe care le b teaă ă ă dinaintea iconostasului, dasc lul Ieremia, mai vârtos decâtă Facerea Lumii din Sfânta Scriptur , îi citise ă De rerum natura2

de p gânul Lucretius şi în loc să ă-l puie s înve e Vie ileă ţ ţ Sfin ilor, îl îndemnase s cunoasc îndeaproape Vie ileţ ă ă ţ Oamenilor Iluştri a lui Plutarh. Sim induţ -l ner bd tor să ă ă desluşeasc tainele şi rosturile adânci ale firii, acel omă luminat îi d sc lise întru înv turile lui Democrit, aleă ă ăţă filozofilor stoici şi ale lui Avicenna. Iar în nop ile de var ,ţ ă când se preumblau pe meterezele cet uii şi priveau cu ochiiăţ vr ji i mersul stelelor, dasc lul îi vorbea de Ptolomeu şi maiă ţ ă

2 În latina: Despre natura lucrurilor.

cu osebire de Copernic şi Galileu, acestora zicându-le „sfin iţ c rora, în loc deă -a le-n l a slav , papistaşii leă ţ ă -au în l ată ţ ruguri”. Tot c lug rul îi povestise adesea şi îndelung despreă ă c l toriile de basm ale lui Cristofor Columb şi Vasco deă ă Gama, prin ostroavele numai de ei v zute.ă

Dang tele ce înfiorau prelung z rile amurgului îi f ceauă ă ă acum s viseze la clopotele ce vor fi sunat vecerniile laă Floren a la ceasul sl vit în care Alighieri, r t cind pe malulţ ă ă ă Arnoului, z rise întâia dat pe Beatrice. Şi acea sete deă ă c l torii, de fapte mari, de via zbuciumat şi rodnic , îlă ă ţă ă ă cuprindea iar şi, mistuinduă -l ca o am gitoare v paie.ă ă

— Cartea, copile… – se porni iar şi s gr iasc Constantină ă ă ă Cantemir, – este, aşa cum î i spuneam adineauri, un lucru deţ sam , Dar trebuie şi ea p truns întră ă ă -un anume fel. S nu oă laşi s te fac s ui i de lume şi omenie, dup cum niciă ă ă ţ ă lumea nu trebuie s te Tac s ui i de carte. S fii un mare,ă ă ă ţ ă un foarte mare c rturar şi nimic alt, se poate s fie foarteă ă frumos. Dar de la un viitor domn, norodul aşteapt şiă altceva. Şi aştept rile norodului nu trebuiesc înşelate. Nuă uita c noi suntem neam de r zeşi cinsti i, c din norod neă ă ţ ă tragem. (Aici glasul lui Constantin Vod se sume i deodat ).ă ţ ă Acolo bate inima Moldovei, inima ostaşilor şi r zeşilor ei, nuă la sindrofiile boierilor vechi care tocmesc Scaunul domniei şezând pe sipetele lor ticsite de galbeni şi gr ind greceşte şiă turceşte…

O tuse seac ce p ru c nu se mai sfârşeşte înecă ă ă ă deodat glasul domnului, careă -şi duse f r voie mâinile laă ă piept, în timp ce fa a, dintrţ -o dat alb ca varul, i seă ă încrâncen de o durere cu greu st pânit .ă ă ă

— T tuc , ce ai? se cutremur de îngrijorare Dumitraşcu.ă ă ăScuturat mai departe de tusea ce-l sugruma, Constantin

Cantemir îi f cu semn de liniştire cu mâna şi se apropie deă fereastr . Tr gând în piept aerul îmb ls mat de mireasmaă ă ă ă r coroas a gr dinii, r mase o vreme destul de îndelungată ă ă ă ă rezemat de pervaz. R suflarea i se potolea anevoie şiă tâmplele îi zvâcneau puternic. Dar inima prindea să-i bată mai liniştit, m surânduă -i tot mai alinat clipele vie ii. Sc paseţ ă şi de data aceasta. Baba cu coasa, care-l pândea mereu de

la o vreme şi se juca cu el precum pisica cu şoarecele, îl cru ase iar şi. O lumin obosit îi descre i fruntea. Dorea dinţ ă ă ă ţ tot sufletul s mai tr iasc . M car cinciă ă ă ă -şase ani. S aibă ă r gazul a duce mai departe ceea ce începuse, dar izbutise,ă cu atâta amar, numai pe jum tate. S aduc oleac de tihnă ă ă ă ă în ara Moldovei. Datorit dârzeniei, vitejiei şi chibzuin eiŢ ă ţ sale, îi pusese întrucâtva la ad post marginile de duşmaniiă dinafar . Acum începuse lupta neostoit cu cei r i din untru,ă ă ă ă lotrii r spântiilor şi har a cu şleahta lupeasc a boieriloră ţ ă hulpavi, nem sura i în l comia şi zavistia lor. Da, înc vreoă ţ ă ă cinci-şase ani şi bogata ar a Moldovei şiŢ ă -ar fi închis multe din r nile de care înc sângera. Între timp, Antioh şiă ă Dumitraşcu ar fi ajuns la anii la care li se putea încredin aţ f r team frâiele domniei… Ah, cum să ă ă -ar fi bucurat duşmanii lui dac tusea aceea seac iă ă -ar fi curmat adineauri pentru vecie r suflarea! Ca fulgerul să -ar fi dus vestea şi ce petrecanie ar fi fost în noaptea aceasta pe la câteva dintre cur ile boiereşti, coloţ -n vale, la poalele cet uiei, printreăţ gr dinile şi livezile întinse ale Iaşilor… Ca şi cum ar fi voit să ă deosebeasc locul în care se afla fiecare – c ci le ştia peă ă degete – se aplec mai mult peste pervazul ferestrei înalte şiă înguste, sfredelind cu ochii s i p trunz tori negura în careă ă ă prindeau s se aprind , ici, colo, printre frunzişurile ruginii,ă ă lic riri de opai e şi de lumân ri.ă ţ ă

Dintr-o dat se întoarse. Dumitraşcu r m sese nemişcată ă ă în picioare, în mijlocul acelei c m ri cu poli e pline de c r i,ă ă ţ ă ţ ce aducea mai mult a chilie de pustnic, decât a iatac de cocon domnesc. Ochii lui ar tau o spaim plin de atât deă ă ă curat iubire, încât ceva se mişc , se dezleg parc în inimaă ă ă ă lui Constantin Vod Cantemir. Apropiinduă -se şi cuprinzându-i grumazul cu bra ul, tat l îşi strânse îndelung fiul la piept.ţ ă

*

* *

La ceasul acela, strecurându-se prin umbra deas aă z plazurilor, deă -a lungul ulicioarelor acum de tot pustii, un b ie andru b l ior de vreo treisprezece ani alerga cât îlă ţ ă ă ineau picioarele pe uli a mare c tre cet uie. La margineaţ ţ ă ăţ

colnicului se opri o clip s mai r sufle, tot privind îngrijorată ă ă spre palatul ale c rui fereşti începeau s se lumineze. Înă ă zarea vine ie, pe care se desprindeau limpede turnurileţ m t h loase şi str jile ce se preumblau pe coamaă ă ă ă meterezelor, cele mai de pe urm v p i ale amurgului seă ă ă potoliser şi cerul se spuzea de stele. Întră -o clip , avea s seă ă ridice podul cu scripete de la intrare. Şi atunci, pas de mai treci! F r s mai aştepte s i se potoleasc b t ile inimii,ă ă ă ă ă ă ă b ie andrul porni în aceeaşi goan pe urcuşul careă ţ ă -i t iaă acum r suflarea şiă -i muia picioarele. Când sim ea c nu maiţ ă poate, se îmb rb ta cu glas tare:ă ă

— Nu te l sa, Mihu , b iete… trebuie s ajungi cu oriceă ţ ă ă pre …ţ

Zis şi f cut… Mai avea ca la vreo zece stânjeni pân laă ă podul ce înc nu se ridicase, când o umbr se a inu dintră ă ţ -un tufiş la marginea drumului.

— Stai! strig cu glas cumplit ar tarea.ă ăMihu împietri. Nu atât c glasul str jerului lţ ă ă -ar fi

însp imântat, ci mai mult fiindc sim ea c dac ar mai fiă ă ţ ă ă f cut un singur pas iă -ar fi plesnit coşul pieptului. Când umbra îl întreb cine e şi unde vrea s mearg , nu fu în stare să ă ă ă scoat din gâtlej nici un sunet. Dar în clipa urm toare r suflă ă ă ă adânc şi zvâcni înainte, strigând:

— Lasă-m S trec… Trebuie s ajung negreşit.ă ă ăŞi o zbughi spre capul podului.— Stai! strig iar şi straja.ă ăDin dou s rituri îl ajunse din urm ca zmeul din povesteă ă ă

şi-l înşf c zdrav n de dup ceaf ,ă ă ă ă ă— Te-am prins, împieli atule! Unde crezi c te afli? În satulţ ă

f r câini? P i degeaba stau eu aici de straj , m i âc ? Să ă ă ă ă ţ ă ă las s intre în cetatea domneasc orice or tanie ca tine? Iaă ă ă te uit comèdie! Stai binişor, voinicule!ă

— Lasă-m … lasă ă-m … trebuie s ajung.ă ă

— Nu te mai zbate degeaba, c tot nu scapi’. Mai bineă spune repede ce vrei. Şi mai întâi de toate, cum te cheamă şi al cui eşti tu?

— M cheam : Mihu … al c pitanului Petrea.ă ă ţ ă— Aha! Al c pitanului Petrea! f cu straja, sl binduă ă ă -l din

strânsoare. Atunci se schimb povestea. P i dac eştiă ă ă feciorul dumisale, ce ba i drumurile ca un bezmetic şi nu staiţ acas , cum stau la ceasul aista copiii de gospodariă cumsecade? Hai?

V zând c deocamdat dobândise totuşi o izbând , Mihuă ă ă ă ţ se pref cu mai dârz şi se r oi seme nevoie mare:ă ăţ ţ

— D-apoi, n-am să- i spun eu domnieiţ -tale. Nu-i întâia dat ca vin la curtea domneasc ; eu îs şi prieten cu beizadeă ă Dumitraşcu, dac vrei s ştii!ă ă

Spre marea lui dezam gire, toat seme ia ce şiă ă ţ -o pusese în glas şi în privire nu-i folosi la nimic. Râzând cu chef, zmeul îi r spunse, f r s ia gheara de pe dânsul:ă ă ă ă

— i fi m t lu prieten de hârjoane cu coconul domnescĂ ă ă ţă – c-aşa-i place m rieiă -sale, să-l lase cu fl c iandri ca deă ă -alde matale – dar eu îs str jer şi la ceasul aista nuă -i slobod să intre nimenea în cetate f r pricin de sam … Hai, duă ă ă ă -te acas , prâsleo! Acum nuă -i vreme de joac .ă

— Nici n-am venit la joac , – se o rî Mihu , – eu amă ţă ţ treab cu m riaă ă -sa… Am să-i spun neap rat… ceva.ă

— Ce să-i spui?— Tain mare.ăStraja se porni de ast dat pe un râs vijelios ceă ă -i scutură

toat f ptura şiă ă -şi puse mâinile-n şold ca la panoram .ă— Ei, nu mai spune! Ei, bată-te s te bat ! S ştii că ă ă -ai să

ajungi mare dreg tor, dac de pe acum ai început a aveaă ă treburi de tain cu m riaă ă -sa. Dar pân atunci, duă -te frumuşel acas , şi când să -o întoarce c pitanul Petrea din araă Ţ -de-Jos, ai să-i spui ce-ai avut de t inuit cu m riaă ă -sa… Dar ce faci? Stai… hoo! Uite c miă -a sc pat împieli atul…ă ţ

Picioarele acum odihnite ale lui Mihu fur mai iu i decâtţ ă ţ picioroangele zmeului. Dar sprinteneala nu-i mai sluji la nimic. Feciorul c pitanului Petrea mai avea doar trei paşi deă f cut pân la cap tul podului, când iat c lan urileă ă ă ă ă ţ

scrâşnir , scripetele scâr âi şi puntea se ridic de pesteă ţ ă şan ul ce împrejmuia cet uia.ţ ăţ

Un râs şi mai sp imos decât cel de adineauri r sun înă ă ă spatele lui. Str jerul se veselea foarte de întâmplare şi deă ciuda b ie andrului. Mihu r mase intuit locului, neştiind ceă ţ ţ ă ţ s mai fac . Dar un gând îi fulger prin minte: „Trebuie să ă ă ă m sf tuiesc cu Mehmet…” Şi o rupse la fug devale. Cât aiă ă ă sc p ra din amnar şi ajunse la poalele colnicului, şiă ă topindu-se iar şi în umbr z plazurilor înalte peste care seă ă ă întindeau crengi uriaşe pân c tre mijlocul uli ei, porni spreă ă ţ locuin a comisului Ştefan Cerchez, s rind peste b ltoace şiţ ă ă stârnind haite întregi de dul i dup el.ă ă

Acest boier, pus de Constantin Vod mai mare pesteă hergheliile domneşti, era cu adev rat de neam cerchez. Ună str bun deă -a lui, venit cine ştie cum, cu vreun ceambul, pentru pr d ciune, sau singur, cu niscai nego , tocmai de laă ă ţ Crâm, se aciuase în ara Moldovei. ÎnsurânduŢ -se el cu o moldoveanc , trecuse la legea celor printre care tr ia, iară ă urmaşii lui – oameni to i vrednici şi drep i la cuget –ţ ţ ajunseser la mare cinstire. Dar porecl le r m sese nume.ă ă ă ă Cu numai vreo doi ani în urm , marele comis Ştefan Cercheză se trezise la uşa dumisale cu un b ie andru cu n suc în vântă ţ ă şi ochi de veveri , pe nume Mehmet, ce se afla rubedenieţă cu el şi care era purces tot de la Crâm, de unde venise cu nişte soli ai neamului; t t r sc. Să ă ă -a dovedit apoi c era şiă acest Mehmet un pui de om cum nu sunt mul i pe lume,ţ lucru pe care-l pricepuse dintr-un început şi Constantin Vod . De aceea îl v zuse cu ochi buni şiă ă -l l sase s umble laă ă joac , şi mai ales la preumbl ri şi întreceri de c l rie sau deă ă ă ă arme cu coconul s u şi cu Mihu , odrasla lui Petreaă ţ C pitanul. Cu vreo doiă -trei ani mai vârstnic decât feciorul domnului, care la rându-i cu vreo doi ani mai mare decât Mihu , cimotia comisului Cerchez se ar ta ager la minteţ ă nevoie mare şi dibaci în toate: în mânuitul armelor, în povestit şi mai ales în a descre i frun ile cu hazul lui f rţ ţ ă ă seam n.ă

Mai ardea în ochii lui oblici o flac r ce nu se întâlneşteă ă decât la cei ce se adap din visuri îndr zne e şi mari.ă ă ţ

Închipuirea-i era în veşnic neastâmp r. Şi nici nă -ar fi putut fi altminteri, când toat copil ria, petrecut prin tabereleă ă ă veşnic în fierbere ale stepei nohailor, îi fusese leg nat deă ă str vechile basme ale noroadelor f r de tihn din jurulă ă ă ă Pontului Euxin3. Comisul Ştefan Cerchez, c ruia soa aă ţ dumisale nu se învrednicise să-i d ruiasc copii, îl iubeaă ă acum ca pe un fiu bun al s u şi era tare mândru de el,ă punându-l, la rarele-i petreceri, s „maimu reasc ” pe nişteă ţă ă boieri mari, vecini de-ai s i, de se t v lea lumea de râs, caă ă ă la comèdie.

Casele comisului, case b trâneşti cu un singur rând, seă aflau într-o curte mare, înconjurate de acareturi, cu slugi multe şi bineîn eles p zite de nişte diavoli de dul i, lua i deţ ă ă ţ pui şi înr i i. S intre pe poarta din fa şi înc la ceasulă ţ ă ţă ă acela nu era lucru de şag nici pentru un om în toat firea.ă ă Dar o arip joas a casei se l sa spre un cot al gr dinii, încâtă ă ă ă una din ferestre se afla la numai un stânjen de zaplaz. Fereastra aceea se potrivea a fi tocmai a c m rii luiă ă Mehmet. Mihu nu numai c ştia asta, dar aveau ei şi unţ ă semn al lor, anume pentru întâmpl ri deosebite. Geamul eraă acum luminat. Semnul era un pumn de pietricele-n geam şi dou strig te lungi de cucuvea.ă ă

— Uhu-hu… uhu-hu!…Ca la o porunc capul rotund al fl c iaşului venit de laă ă ă

Crâm se ivi de îndat .ă— Tu eşti, Mihu ? întreb el de cum se deschise fereastra.ţ ă— Eu sunt, Mehmet, vino repede jos!— Nu pot, că-i unchiul Ştefan acas şi se preg teşte deă ă

cin .ă— Trebuie s vii neap rat.ă ă— Dar ce s-a întâmplat?… De ce taci? Hai, vorbeşte…— Nu pot. E tain mare!ă— Nu mai spune: „Tain mare”! îl maimu ri Mehmet.ă ţăVorba asta, întoars , fireşte, f r un dram de r utate sauă ă ă ă

de batjocur , pe Mihu îl p li peste obraz ca o lovitur deă ţ ă ă bici. Odrasla c pitanului Petrea suferea întotdeauna când, caă mai nevârstnic decât cei doi prieteni ai s i, se întâmpla să ă

3 Marea Neagr .ă

nu fie luat în serios. Şi iat c Mehmet se purta cu el astfelă ă tocmai în clipa în care el îşi îndeplinea o datorie pentru care înfruntase atâtea primejdii: dojana bunicii, bezna şi b ltoacele uli elor, haitele de câini şi câte altele. De aceea,ă ţ uitând de orice fereal , strig cu glas mai tare decât ar fiă ă voit:

— Trebuie să-l vestim degrab pe Dumitraşcu c o mareă ă primejdie îl pândeşte pe m riaă -sa.

— O mare primejdie? Mehmet şov i o clip , apoi dintră ă -o dat se hot rî: Stai, c atunci vin jos, negreşit…ă ă ă

Mehmet nu era înv at s mint şi de aceea nici nu seăţ ă ă pricepu s ticluiasc la repezeal vreo pricin de hoin reală ă ă ă ă ă tocmai acuma. Când comisul îl întreb ce cau în uli laă ă ţă ceasul acela, îi m rturisi c îl aşteapt afar Mihu ală ă ă ă ţ c pitanului Petrea cu o tain mare despre o primejdie ce lă ă -ar pândi pe Vod . Cump nind o clip cele auzite, comisul îiă ă ă spuse lui Mehmet să-l aduc îndat pe b ie andru dinainteaă ă ă ţ sa. De bun seam c trebuia s se petreac ceva,ă ă ă ă ă într-adev r, cu totul neobişnuit, ca Mihu , pe care – mai alesă ţ în lipsa tat lui, plecat des cu porunci domneşti – bunică ă-sa îl p zea ca pe ochii din cap, s bat uli ele noaptea. De aceea,ă ă ă ţ Mehmet mai mult zbur decât alerg pân la poart şiă ă ă ă aproape f r s mai r sufle îl târî pe b ie andru c tre odaiaă ă ă ă ă ţ ă comisului, petrecu i de mârâitul dul ilor alunga i.ţ ă ţ

— Bine, dar comisul n-o s se supere? avu totuşi r gaz să ă ă mai întrebe Mihu în timp ce urca sc rile… C ştii cum e…ţ ă ă dumnealui…

— Nu se sup r ! Aşaă ă -i place lui s par aspru şi crunt,ă ă când r cneşte pe la grajduri, dar dac ştii cum să ă ă-l iei, e lapte şi miere!

Într-adev r, de cum îl z ri şi presim induă ă ţ -i sfiala, comisul îi zâmbi blajin şi îl îmbie:

— Intr , Mihu b iete, şi spune ceă ţ ă -ai p it!ăţB ie andrul nu se aşteptase s fie dus chiar aşa, ca laă ţ ă

judecat , în fa a comisului. Nu ştia dac „taina” pe care oă ţ ă dobândise în acea sear era întră -adev r mai mult decât ună rod al închipuirii lui juc uşe. Mai întâi privirea ochilor s iă ă albaştri-cenuşii îi fugi întreb toare, dar şi plin de dojan ,ă ă ă

c tre Mehmet. Acesta îi f cu semn cu capul, precum c , laă ă ă urma urmei, şi comisul ştie de glum , fie chiar şi în putereaă nop ii.ţ

Mihu mai şov i o clip , apoi, cu hot rârea cuiva care sţ ă ă ă -ar arunca orbeşte într-o vâltoare, se întoarse spre comis şi începu s povesteasc pe ner suflate:ă ă ă

— Domnia-ta ştii că noi st m lâng cur ile cele noi aleă ă ţ boierilor Costineşti… Gr din lâng gr din … Doar s riă ă ă ă ă ă z plazul… şi… şi…ă

Comisul crezu că-l ajut :ă— Ei şi? Te-au prins la mere?Pe Mihu numai c nuţ ă -l podidir lacrimile. Nici omul acestaă

în toat firea nuă -l pricepea şi nu p rea s pun vreun temeiă ă ă pe vorbele lui. Dar pentru vod şi sc parea lui, nici o jertfă ă ă nu i se p ru prea mare, nici aceea de a trece în ochiiă neştiutorilor drept un copil. De aceea urm f r oprire:ă ă ă

— Nu umblam dup mere. Eu pândeam o veveri . A s rită ţă ă din dudul nostru dincolo, în gr dina Costineştilor, şi acolo să -a c rat întrăţă -un nuc. Eu, dup ea, din crac în crac , până ă ă ă sus…

— Ei şi? Unde-i taina? se încrunt comisul. Apoi ad ugă ă ă hâtru: te pomeneşti c era tocmai împ r teasa veveri elor şiă ă ă ţ te-a rugat s-o cru i, cţ ă- i d coroni a ei de olmazuri.ţ ă ţ

— Nu! strig înciudat Mihu , cu glasul înecat în lacrimi.ă ţ Tocmai când s-o ajung, am auzit sub nuc zvon de glasuri. M-am temut şi n-am cutezat s m mişc. Şi veveri a a pierit.ă ă ţ

— Spune mai departe, îl îndemn comisul, de pe buzeleă c ruia zâmbetul nu apucase s piar .ă ă ă

— Când m uit la poalele nucului, ce s v d? Dedesubt seă ă ă opriser nişte boieri, care se înapoiau dintră -o plimbare prin gr din . Pesemne, credeau c nuă ă ă -i aude nimeni, fiindcă gr iau şi râdeau f r fereal . Cu ei se afla şi vecinul nostru,ă ă ă ă vornicul Velicico Costin, care îşi râdea de vod şi spuneaă cum c „iă -ar fi sunat ceasul”.

Comisul Ştefan Cerchez s ri în picioare ca ars şi strig :ă ă— Aşa a spus tâlharul?— Chiar aşa.

— Şi alt, ce-a mai spus? Hai, gr ieşte! se înfierbântă ă comisul, privindu-l pe Mihu ca şi cum el ar fi fost vinovatul.ţ

Speriat, b ie andrul r mase o clip mut. De team s nuă ţ ă ă ă ă care cumva s uite o vorb m car din cele auzite, i se p ruă ă ă ă dintr-o dat c uitase tot. Luânduă ă -şi seama, comisul Cerchez se potoli şi, mângâindu-i pletele b lane, îi spuse blând:ă

— Nu-i nimica, Mihu fiule, dac nuţ ă - i po i aduce aminteţ ţ chiar aşa, dintr-o dat , de tot ceă -ai auzit. S nuă - i fie teamţ ă de nimic. Eşti coşcogea fl c u şi m riaă ă ă -sa o s te aib înă ă mare cinste când o afla de ce mare ajutor îi vei fi fost şi lui şi lui Dumitraşcu, prietenul vostru, şi rii Moldovei. C acumŢă ă zic s mergem cu to ii să ţ ă-l vestim de cele întâmplate. Şi pân ce pune Ilie caii la butca mea cea mare, pân ce suimă ă la cet uie şi se pogoar puntea cu scripe i, ai tot r gazulăţ ă ţ ă să- i aduci aminte şi s te socoteşti cum ai sţ ă ă-i povesteşti m rieiă -sale de-a fir-a-p r tot ce ai auzit. Ia gust dină ă baclavalele astea… Nu-i aşa c sunt bune, voinicelule?…ă

— Aşa-i! bâigui înc nedezmeticit Mihu , care maiă ţ -mai că începuse a se c i de tot ce apucase s fac şi numai deă ă ă baclavale nu-i ardea acuma. La drept vorbind îns , el niciă nu-şi pusese ceva anume în cap: totul i se p ruse atât deă firesc, încât nici nu avusese de ce s mai stea la gânduri. Deă cum soborul boierilor se dep rtase de nuc, se l sase binişoră ă jos, din crac în crac , mai sprinten chiar decât veveri a,ă ă ţ pierdut şi strecurânduă -se prin gradina boierului Velicico Costin, într-o clip s rise înd r t, în gr dina lor. Toat grij îiă ă ă ă ă ă ă fusese s nuă -l z reasc bunică ă ă-sa, ca nu care cumva să-l opreasc de a mai ieşi pe poart , c ci fiind „tain mare”ă ă ă ă socotea c nici nu putea m rturisi unde fusese. Purtat mereuă ă pe drumuri de slujbele domniei, c pitanul Petrea l sase să ă ă-i d d ceasc feciorul maica domnieiă ă ă -sale, fiindc mama bună ă a fl c iaşului murise la naştere. Pentru n zbâtiile singuruluiă ă ă sau copil, amintire vie a chipului drag al celei neuitate, oşteanul avea nem rginita îng duin a p rin ilor preaă ă ţă ă ţ iubitori, dar bunica era neînduplecat şiă -şi creştea nepotul cu str şnicia cu care îşi crescuse fiul. De aceea şi Mihu ,ă ţ ştiind ce-l aşteapt , o zbughise în uli . Da, totul i se p ruseă ţă ă atunci firesc şi uşor. Acum, când comisul poruncise s seă

pun caii la butc , şi când poate avea s fie înf işată ă ă ăţ domnului, fapta lua deodat în mintea lui cu totul alt fa şiă ă ţă inima începu să-i bat ca pe dealul cet uii. Drept e c el cuă ăţ ă vod Constantin mai d duse fa şi chiar vorbise în maiă ă ţă multe rânduri. Dar niciodat întră -o atât de serioasă împrejurare. Şi dac cumva nu era nimica de seam ? Cumă ă aveau s mai râd to i de el!… Cu mâinile dintră ă ţ -o dat reci şiă cu obrajii ca varul, întoarse privirea spre Mehmet. Dar ochii mici ai puiului de t tar erau atât calzi şi prietenoşi, şi atâtă de, îngrijora i de cele ce auzise, încât îndoielile lui Mihu seţ ţ topir ca prin farmec. Îşi în l capul şi un sim mânt deă ă ţă ţă senin mândrie puse st pânire pe el, alungânduă ă -i din suflet orice sfial . Da, avea în sfârşit prilejul s dovedească ă ă limpede şi f r putin de t gad prietenului s u c , aşaă ă ţă ă ă ă ă „prâslea” cum se afla, era mai copt la minte şi mai viteaz decât mul i al i b ie i.ţ ţ ă ţ

Când comisul se întoarse cu işlicul în cap şi cont şul peă umeri, vestindu-i c butca fusese tras la scar , Mihu îlă ă ă ţ întreb f r nici cea mai uşoar umbr de sfial în glas, caă ă ă ă ă ă unul deprins de când lumea cu treburile la divan:

— Îl lu m şi pe Mehmet cu noi?ă— Fireşte, fl c ule, dac vrei tu…ă ă ă

*

* *

Uitând, ca niciodat , grijile domniei, ce nuă -i d deau o clipă ă de r gaz – c ci mereu altele şi altele se iveau – şi gustândă ă mai cu dulcea ca oricând ceasul acela de tihn al turi deţă ă ă vl starul atât de scump inimii sale, Constantin Vodă ă Cantemir se afla înc în c mara lui Dumitraşcu. Dup ceă ă ă aprinser lumân rile în sfeşnice grele cu multe bra e după ă ţ ă moda greceasc , b trânul domn se aşezase întră ă -un jil şiţ ceruse înv atului s u cocon săţ ă ă-i mai t lm ceasc dină ă ă stihurile elineşti, în care Homer povestea r zboiului Troiei.ă Dumitraşcu îi f cuse bucuros pe voie, c ci şi lui îi pl ceauă ă ă

foarte, şi cu mult îndemânare, f r cazn sau şov ire, leă ă ă ă ă îmbr c în straiul frumos al graiului moldovenesc de pe aceaă ă vreme. Glasul ml diu şi cald al coconului rostea acumă stihurile în care se povestea despre vestitul cal troian n scocit de n zdr vanul şi vicleanul Ulise. Trecuseră ă ă ă aproape treizeci de veacuri de când pe rmurileţă Hellespontului, bogata şi prospera „cetate cu largi uli e”ţ fusese supus prin şiretlic şi n ruit de furia grecilor. Închisă ă ă în sine. Constantin Vod se întreba, întră -o împletire de gânduri, dac nu cumva şi el l sase s p trund în inimaă ă ă ă ă „cet ii” un asemenea cal am gitor, atunci când seăţ ă înduplecase s pun în cele mai mari dreg torii boieri cuă ă ă credin aţ -n fundul pungii, pe „majordomi” cum le ziceau apusenii, ca alde Velicico Costin şi chiar Iordache Russ t.ă Curmându-i cugetarea, un copil de cas i se înf iş spre aă ăţ ă -l vesti c se întorsese c pitanul Petrea şiă ă -i aştepta porunca.

Încrederea şi dragostea domnului fa de acest încercat şiţă devotat oştean erau atât de mari, încât, nestingherindu-şi tihna acestui r gaz p rintesc, porunci copilului de cas să ă ă ă-l cheme de îndat .ă

De cum îl v zu ivinduă -se în pragul uşii boltite, îi fu destul ca s priceap c i se aduceau veşti neprielnice. Dup ce seă ă ă ă înclin cu smerenie, oşteanul îşi ceru iert ciune c seă ă ă înf işeaz chiar aşa precum sosise de la drum, stropit deăţ ă glod, dar c avea grabnice lucruri de adus la ştiin aă ţ m rieiă -sale.

Constantin Vod arunc o privire nehot rât spreă ă ă ă Dumitraşcu, neştiind dac se cuvenea să ă-i tulbure cugetul cu r bufnirile r ut ilor lumii acesteia, când c pitanul Petreaă ă ăţ ă apuc s adauge, cu glas anume:ă ă

— Pentru ca veştile ce le aduc să-şi afle tot temeiul, zic c-ar fi mai bine ca m riaă -ta s îng duie a asculta în sara astaă ă nişte inşi care le înt resc şi care, dup câte auzii, în mareă ă grab aşteapt s intre. Dumnealui comisul Cerchez…ă ă ă

— Comisul Cerchez a venit aici, la ceasul sta? se minună ă domnul.

— Da, m riaă -ta. Când ad stam s se coboare puntea,ă ă numai c auz tropot de cai şi v z urcând priporul o butc cuă ă ă

doi f clieri înainte. Spre mirarea mea, în butc z resc peă ă ă comis, care-mi spune c vrea s se înf işeze în mare grabă ă ăţ ă dinaintea m rieiă -tale.

— În mare grab ? se mir iar şi Vod .ă ă ă ă— Da, şi spre şi mai marea mea mirare, îl v zui înso it şiă ţ

de nepotul s u, de t tarul de la Crâm.ă ă— De Mehmet?— Da, de Mehmet şi de un alt tovar ş de n zbâtii ală ă

feciorului m rieiă -tale, zâmbi a şag c pitanul Petrea.ă ă— Ce glumă-i asta, Petreo? se încrunt uşor domnul.ă— Nu-i glum , m riaă ă -ta. Vreau s zic că ă-i şi fiu-meu cu ei.

Precum aflai chiar adineauri, pare-se c Mihu a venit maiă ţ devreme s spun m rieiă ă ă -sale, lui beizade Dumitraşcu, ceva de sam , dar c nu lă ă -ar fi l sat straja. Tot el lă -a pus pe drumuri şi pe comis.

Domnul întoarse o privire întreb toare spre coconul s u,ă ă care îns în l umerii în semn de nevinovat nedumerire.ă ă ţă ă

— Şi nu iţ -a spus despre ce e vorba? se întoarse iar şiă domnul spre c pitanul Petrea.ă

— Ba mi-a şoptit el ceva, cam la repezeal , de aceeaă socot c m riaă ă -ta e mai bine; s le afle pe toate, aşa cumă s-au petrecut, mai înainte de cele pe care le voi avea şi eu de povestit.

— Mare comèdie! se minun a treia oar Constantin Vodă ă ă şi b tu din palme. S intre cu to ii!ă ă ţ

Şi astfel ascult m riaă ă -sa de la c p tâi, cu un zâmbetă ă p rintesc pe buze, povestea veveri ei lui Mihu , pân în clipaă ţ ţ ă în care b ie andrul pomeni numele duşmanului s u cel maiă ţ ă primejdios, boierul care râvnea în tain la scaunul Moldovei.ă Totuşi, spre osebire de comisul Cerchez, care, sânge mai iute; nu- i putea ine în frâu glasul şi mânia, voievodul p ru aţ ţ ă nu pune la inim cele auzite şi întreb cât putu mai potolit:ă ă

— Şi ce spunea boierul acela, b ie aş?ă ţ— Mihu b iatule, gândeşteţ ă -te bine şi r spundeă -i

m rieiă -sale întocmai ca un om mare! se aplec spre fiul s uă ă c pitanul Petrea, cu inima b tând.ă ă

Mihu ridic spre t tâneţ ă ă -s u o privire plin de mândrie şiă ă gr i r spicat, nu f r oleac de sume ie:ă ă ă ă ă ţ

— Întocmai, t tuc ! Apoi întorcânduă ă -se iar şi c tre domn,ă ă vorbi privindu-l int în ochi: Vornicul Velicico spuneaţ ă celorlal i boieri…ţ

— Care erau aceia? Îl întrerupse domnul.— Nu-i ştiu pe nume. Dar dac iă -aş vedea, i-aş cunoaşte.Constantin Vod se înnour şi clipi des de câteva ori.ă ă

Dup o scurt t cere întreb iar şi, cu glasul liniştit:ă ă ă ă ă— Ei, şi ce le spunea vecinul vostru, vornicul Velicico,

musafirilor s i?ăMihu închise ochii parc str duinduţ ă ă -se a-şi aduce aminte

mai bine fiece vorb , dar mai mult de ruşinea celor ce aveaă de rostit.

— A zis aşa, m riaă -ta: „Mojicul de Constantin Cantemir e pe n s lie. Miă ă -a sosit vorb de la domnia Munteniei. Cuă ajutorul Brâncoveanului, îl mazilim… i-a sunat ceasul!”…

— A spus el asta? st rui domnul, nevoind să ă-şi creadă urechilor.

— Chiar aşa, m riaă -ta; m-am gândit tot drumul, s nu uit.ă— Mai departe.— Mai departe, nu mai ştiu întocmai, c să -au dus de sub

nuc.— Adu- i bine aminte, Mihu , îl îndemn iar şi c pitanulţ ţ ă ă ă

Petrea. Ce-au mai spus când se aflau înc sub nuc?ăCopilul îşi încrunt fruntea, apoi spuse, poticninduă -se ca la

o lec ie nu prea bine înv at :ţ ăţ ă— Da, parc a mai spus boier Velicico aşa: „În noapteaă

aiasta, la a doua straj , fug şi eu… dar la întoarcere o s mă ă ă primi i cu mitropolitul în frunte… la por ile târgului…” Atât!ţ ţ

— Adic … pricepi, m riaă ă -ta! izbucni furios comisul.— Da, prietene comise, r spunse Vod . Nuă ă -i greu de

în eles. Fiindc dulce este jefuitorului domnia, pe cât e deţ ă grea celui ce poart de grij norodului…ă ă

În clipele ce urmar , Vod Constantin t cu, tras în sine,ă ă ă plecându-şi fruntea adânc s pat de ani şi r sfir , cu mânaă ă ă ă tremurat , barba alb l sat pe piept. În ciud a tot ceă ă ă ă ă -i fusese dat s vad întră ă -o via plin de încerc ri, cugetuluiţă ă ă s u cinstit îi venea de fiecare dat greu s cuprind uneleă ă ă ă tic loşii. Parc o îndoial îi mai st ruia în minte, izvorât dină ă ă ă ă

pre uirea pe care o d dea în sinea lui f pturii! omului. Nuţ ă ă -i venise a crede nici alalt ieri, când boierul de rangul ală doilea, Ilie if scul – poreclit „FrigeŢ ă -Vac ”, pas mite pentruă ă cump tarea sa la mâncare – care fusese şi el poftit la nuntaă de la B cani, alergase, degrab , la Iaşi, să ă ă-i dezv luieă domnitorului urzeala acelor nuntaşi.

Îl socotise clevetitor şi zavistnic, ştiindu-l doritor de m ririă şi mereu gata să-i sape şi să-i pârasc pe ceilal i, mai alesă ţ pe Costineşti, pizmaş pe cinstirea în care se aflau acei dreg tori.ă

— M riaă -ta, – strigase if scul, c zând în genunchi, deŢ ă ă cum d duse cu ochii de voievod, – iartă ă-mi p catele vrute şiă nevrute, dar pleacă- i urechea la vorbele unui slujitorţ credincios ca mine. Te paşte primejdie mare…

Constantin Cantemir nu-l crezuse pe de-a-ntregul, pe Frige-Vac . Se întreba dac atâta de jos poate pr buşi pe ună ă ă om pofta de m rire, pân la lovirea binef c torului s u. Deă ă ă ă ă aceea, şi acum, Constantin Cantemir mai înv lui o dat cu –ă ă privirea pe b ie el, încercând să ţ ă-şi închipuie aievea cele auzite. Întoarse gândul, dar numai o clipit , la comisulă Cerchez… Nu cumva?… Dar aceasta ar fi fost cu neputin .ţă F cu semn s treac copiii în c mara cea mic a luiă ă ă ă ă Dumitraşcu.

C pitanul Petrea îi lu pe dup ; umeri cu blânde e după ă ă ţ ă ce-i trecu dincolo, cutez s rup t cerea:ă ă ă ă

— M riaă -ta, – începu el, – poate c nici eu nu aş fi dată crezare spuselor unui copil şi nu aş fi îndr znit s hot r scă ă ă ă ceva dup aceste spuse. Dar ele întregesc veştile culese deă mine şi pe care îmi era atât de degrab s le fac cunoscuteă ă m rieiă -tale. La nunta de la B cani, boierii cei vechi au inută ţ sfat şi au hot rât s urmeze îndemnul Brâncoveanului de aă ă te pârî la arigrad ca s te scoat din domnie. La hanulŢ ă ă Hagiului au inut al doilea sfat, unde toate au fost puse cuţ de-am nuntul la cale. R dvanele cu fugari au şi început să ă ă se strecoare c tre vadul Milcovului. De fuga lui Velicico nuă ştiam înc nimic. Nici unul din oamenii noştri de credin nuă ţă l-a v zut. M temeam s nu fi chitit vreun drum ascuns, oriă ă ă s fi plecat singur c lare, sub straie mincinoase. Afl m acumă ă ă

c abia în noaptea asta se g teşte de plecare. M riaă ă ă -ta, nu mâi este vreme de pierdut. Straja întâia a şi intrat. La a doua tâlharul va fugi în araŢ -de-Jos. Ce porunceşti?

Constantin Vod t cea. Se ridic obosit, se duse pân laă ă ă ă fereastr , arunc , o privire în bezna de afar , apoi cu ochiiă ă ă pierdu i spre flac ra tremurând a lumân rilor hot rî, cuţ ă ă ă ă glas îndurerat:

— Nu eu am vrut-o, ci ei, vr jmaşii Moldovei… Î iă ţ poruncesc să-i prinzi pe aceşti haini, c pitane Petrea, şi să ă-i dai pe mâna armaşului să-i pedepseasc dup vina lor… Iară ă acestor copii le aduc mul umiri şi pe feciorul meu îl fericescţ c are atât de iste i şi de buni prieteni. Comise Cerchez, aşă ţ avea o rug ciune c tre domnia ta: s fii pre toat via a mută ă ă ă ţ despre partea cu… veveri a, spre a nu c dea r zbunareaţ ă ă lupilor asupra capetelor nevinovate ale acestor copii, Şi acum, v duce i cu bine, dragii mei!…ă ţ

Când se afl iar şi singur cu feciorul s u, Constantin Vodă ă ă ă se gârbovi parc şi mai mult. Apropiinduă -se de masa de înv tur a lui Dumitraşcu, b tu cu ar t torul în filele c r iiăţă ă ă ă ă ă ţ celei, groase în care Homer povestea neuitatele-i întâmpl riă din r zboiul Troiei şi şopti:ă

— Vezi, fiul meu… cât dreptate aveam adineauri s spună ă c agoniseala min ii altora te poate scuti de, unele greleă ţ încerc ri, dac ştii s tragi înv minte? Da, da, precumă ă ă ăţă multe din câte te înva lumea aceasta se brodesc cu celeţă din c r i, plinind şcoala cea adev rat a vie ii. Apoi adaoseă ţ ă ă ţ râzând încetişor: Numai vezi c zavistia duşmaniloră Moldovei, împrumutând haina vicleniei lui Ulise, a fost lesne înfrânt de iste ia unui copil moldovan…ă ţ

Şi râsul blajin al domnitorului se împreun cu clinchetul deă cleştar al râsului celui ce-şi f cea ucenicia la şcoala uneiă aprige vie i.ţ

III

PRINDEREA CALULUI TROIAN

Balang!… Balang!…Un dang t de talang dogit sparse urzelile t cerii şi aleă ă ă ă

pâclei, iar un glas şi mai dogit, luptând parc din r sputeriă ă cu o înd r tnic piroteal , r sun în noaptea potopit deă ă ă ă ă ă ă miresmele toamnei.

— E al doilea ceas dup miezul nop ii… Oameni buniă ţ hodini iţ -v f r grij … În cetatea Ieşilor e tihn şi pace.ă ă ă ă ă

Talanga fu scuturat din nou, ap sat, şi glasul se în lă ă ă ţă iar şi:ă

— E al doilea ceas dup miezul nop ii.ă ţSe auzir cai sfor ind şi tr gânduă ă ă -şi copitele din clisa

b ltoacelor, apoi doua matahale întunecate se desprinseră ă din pâcl .ă

Erau dou din str jileă ă -c l ri pe care, o dat cu alte buneă ă ă rânduieli, le chemase-n leaf domnia, s str bat la vremeaă ă ă ă nop ii târgurile mai de seam ale Moldavei şi s veghezeţ ă ă

asupra hodinei şi vie ii locuitorilor, de multe ori primejduiteţ de tot soiul de r uf c tori.ă ă ă

Unul din str jeri – se nimerise a fi taman cel cu talanga –ă mai-mai c a ipise în şa şi se l sa dus mai mult în voiaă ţ ă calului. Cel lalt, ceva mai tân r, se umfl de râs privinduă ă ă -şi so ul de oaste, şi din când în când, îl tot z d rea cu vârfulţ ă ă suli ei, ca sţ ă-i aminteasc a scutura talanga dup rânduialaă ă lor.

— i sŢ -a cam dogit glasul, îl împinse iar şi tân rul.ă ă Scâr âie r u… Se vede treaba c nu lţ ă ă -ai udat la timp. Sau te pomeneşti c lă -ai udat peste fire şi iţ -a ruginit.

— Ei! morm i cel lalt, mahmur. Afurisita asta deă ă umezeal … Nu vezi ce pâclă ă-i, de s-o tai cu cu itul…ţ

— Mi se pare c te cam las virtutea… Mai ales în,ă ă mahalaua asta, unde pân deun zi ieşeau lotrii pe laă ă r spântii, întocmai ca în p durea Bîrnovei…ă ă

— Asta era odat … c deă ă -amu nu mai ies, hâc!… De frica noastr nu mai ies.ă

— A cui, a noastr , b die Cireş? Nu cumva să ă -o fi dus vestea despre vitejiile matale?

— Geaba râzi tu! C nici nu ştii ce poate baltagul ista la oă adic !…ă

Şi vrând parc să ă-şi dovedeasc spusele, scutur din toateă ă puterile talanga şi r cni, sughi ând de i se cutremură ţ ă pieptarul de talp :ă

— E ceasul dou dup miezul nop ii!… hâc!ă ă ţCaii, deprinşi cu drumul noapte de noapte, cotir peă

dreapta, urcar un pripor printre livezi şi vii, apoi intrară ă într-o uli mai larg şi mai curat ce cobora lin printreţă ă ă garduri înalte, întrerupte de por i ar toase, z vorite, dinţ ă ă dosul c rora se auzeau mârâind z vozi n prasnici.ă ă ă

— Cireş… M i, b die Cireş, ai adormit binelea?ă ăŞi c l re ul cel mai tân r îşi gâdil iar şi tovar şul cuă ă ţ ă ă ă ă

epuşul suli ei.ţ ţ— Ha, ce-i? se sperie mahmurul, c tânduă -şi baltagul.— Ia priveşte… De ce s-or mişca lumini ele celea colea, ia,ţ

c tre cur ile Costineştilor?ă ţ

— Unde, bre? nu se dumeri Cireş, c scând ochii cât cepeleă sârbeşti. Aha, amu v z… P i acolo sunt chiar cur ileă ă ţ vornicului… Da, e forfot mare… Te pomeneşti că ă-i vreun praznic mâine şi s-au sculat slugile cu noaptea în cap. Da, ia stai… Str jerul cel mahmur apuc scurt dârlogii celuilalt,ă ă tr gânduă -l al turea de sine.ă

— La ce s stau? tres ri fl c ul. Lasă ă ă ă ă-mi dârlogii!— Sst! Mai încet… Ce-i umbra ceea care se strecoar peă

lâng ziduri?ă— O fi vreun lotru dintre aceia… râse a batjocur str jerulă ă

cel tân r, dar îşi cump ni suli a, îndreptânduă ă ţ -se în sc ri.ă— Las şaga, omule. Cu aiasta nuă -i de şuguit!… îl dojeni

cel lalt şi îşi trase calul mai aproape de al tovar şului luiă ă până-i atinse sc rile cu ciubota pintenat . Apoi strig : Stai,ă ă ă cine e?

— Slujba domniei! r spunse cu glas sc zut omul de laă ă poala zidului. Nu mai r cni i aşa…ă ţ

— Ah, domnia-ta erai, c pitane Petrea? bolborosi Cireş,ă fericit c presupunerea primejdiei se ar tase f r temei.ă ă ă ă S-avem iert ciune. Dă -apoi şi noi se cheam c tot cu slujbaă ă suntem.

— Bine, trece i mai departe! Şi… nţ -aude n-a vede! le porunci c pitanul Petrea! Auzituă -m-a i?ţ

— Auzit, bâigui Cireş, st pâninduă -şi anevoie alt sughi ,ţ apoi ridic f los talanga deasupra capului, o scutur cuă ă ă putere şi iar şi r cni, stârnind to i câinii cur ilor boiereşti.ă ă ţ ţ

— El al doilea ceas al nop ii… Oameni buni, hodini iţ ţ -vă f r grij . În cetatea Ieşilor e tihn şi pace…ă ă ă ă

Tihn ? Deă -ar fi ştiut Cireş cât da mincinoas îi eraă paşnica-i strigare, i s-ar fi f cut m ciuc pu inul p r ceă ă ă ţ ă -l mai avea sub cuşma mi oas .ţ ă

Într-adev r, ca la un semn, dup ce glasul str jerilor şiă ă ă dang tul t l ngii se pierdur în noapte, din curtea boieruluiă ă ă ă Velicico Costin âşni un r dvan tras de patru cai iu i, urmatţ ă ţ de mai mul i c l re i. Alaiul acesta ciudat se îndrept apoi,ţ ă ă ţ ă în goan mare, c tre poarta de miaz zi à cet ii. În aceeaşiă ă ă ăţ clip , dinspre capul uli ei se n pusti pâlcul dr ganilor c l ri,ă ţ ă ă ă ă pe care c pitanul, Petrea îi pusese din vreme la pând .ă ă

Încercatul oştean se arunc şi el în şa şi, ajungânduă -şi oamenii, se puse în fruntea lor. Dep rtarea dintre fugari –ă care îşi d dur îndat seama c erau urm ri i – şi pâlcul deă ă ă ă ă ţ dr gani se micşora v zând cu ochii. Şi în curând se încinse oă ă lupt ce puse tot târgul în picioare.ă

— Înconjura i r dvanul şi doborâ iţ ă ţ -i pe surugii! r sună ă porunca puternic a c pitanului Petrea. Trage i în c l re iă ă ţ ă ă ţ dac nu vor s se opreasc …ă ă ă

Focuri de arme, r cnete şi vaiete se amestecat cuă ă tropotul cailor şi huruitul ro ilor. R dvanul se opri. Caii,ţ ă smuci i de dârlogi de c tre c l raşii domniei, se ridicar înţ ă ă ă ă dou picioare, rupser opritorile şi şleaurile, şi o pereche oă ă lu razna. Doi dr gani desc lecar şi se repezir s tragă ă ă ă ă ă ă oblonul r dvanului. Dar în untru nu era decât un cuf r, cât oă ă ă lad de zestre.ă

— Vicleanul cel b trân neă -a tras pe sfoar ! r cni c pitanulă ă ă Petrea. Trebuie s fie cu haine schimbate printre arga iiă ţ c l ri. Dup ei, copii, să ă ă ă-i prindem de vii!

În acea parte a târgului, z plazurile dese de verdea nuă ţă l saser fugarilor putin a s se risipeasc şi s se facă ă ţ ă ă ă ă nev zu i prin cur i, de aceea se şi n pustiser orbeşteă ţ ţ ă ă înainte. Dac izbuteau s ajung pân la cea m i apropiataă ă ă ă ă r spântie, de unde se desf cea o puzderie de hudi eă ă ţ întortocheate printre livezi f r împrejmuire şi maidaneă ă neumblate, erau mântui i. Dar, fie c aveau caii mai buni, oriţ ă c erau mai siguri de izbând , c l re ii domneşti se apropiauă ă ă ă ţ ca n lucile judec ii din urm . V zând c vor fi ajunşi, fugariiă ăţ ă ă ă îşi strunir caii în loc şi se întoarser s dea fa , pe via şiă ă ă ţă ţă pe moarte.

Doi dintre oamenii domneşti care purtau faclele se v zură ă deodat dinaintea luciului de argint al unei spade. Unul pic ,ă ă cel lalt d du strig t c se porneşte încumetarea cu lotrii.ă ă ă ă

C pitanul Petrea recunoscu pe cel ce tr sese sabia: eraă ă vornicul, care avea mare faim de spadasin. Şi ca fulgerul,ă se ar t lâng el.ă ă ă

— Cutezi s stai împotriva s biei mele, c pitane Petrea?ă ă ă Fă- i rug ciunea cea de pe urm , cîne de calic! r cni trufaşţ ă ă ă vornicul.

— Dar copoi bun la vânat, baş-boierule! îl a â ostaşul.ţ ţă Aştept de mult ziua asta s mi teă -nfig în str murare!ă

Şi împungând cu pintenii, îşi repezir înainte s biile.ă ăDup primele încruciş ri, Petrea îi d du scurt ocol şi ună ă ă

zâmbet dispre uitor îi ridic musta a înc run it .ţ ă ţ ă ţ ă— Te-a muiat traiul bun, boierule! strig el. Nă -am s teă

ucid, c nă -am porunc pentru asta, dar de crestat tot teă crestez… În gard ! Na! Şi ine minte!…ă ţ

O dat cu ultima vorb , c pitanul îi atinse adâncă ă ă încheietura bra ului, zburânduţ -i vr jmaşului sabia în şan ulă ţ drumului.

— Valeu! r cni Velicico. Mă -ai t iat, tâlharule… Dar deă r pus tot nu mă - i r pune… Şi nici de prins…ă ă

Folosind v lm şagul ce se f cuse în b t lie, vornicul traseă ă ă ă ă frâul şi înfigându-şi pintenii pân la sânge în pânteculă arm sarului ar pesc îl repezi spre r spântia prielnic , deă ă ă ă care nu mai era departe.

— Prinde iţ -l, copii! strig c pitanul Petrea. Cu arcanul, caă ă pe tâlhari!

Ştreangul sub ire şerpui prin bezna îng lbenit de lucireaţ ă ă fumegoas a faclelor şi în clipa urm toare, smuls din şa,ă ă „calul troian” pe care se bizuiau voitorii de r u ai Moldoveiă se zb tea în clisa uli ei, cu la ul de gât.ă ţ ţ

Apoi aburii nop ii prinser a se risipi la suflarea aurorei ceţ ă poleia turnul Goliei cu beteal nou de argint.ă ă

IV

CAPCANA LUPILOR

Vornicul cel hain şi-a pl tit tr darea cu capul. Dar nici subă ă cazn nă -a voit să-i dezv luie pe ceilal i boieri care,ă ţ dimpreun cu el şi cu cei ce apucaser s fug , urziseră ă ă ă ă pieirea lui Constantin Vod . Tot credea c aceia vor cercaă ă orice ca să-l mântuiasc , precum le fusese leg mântul. Dară ă p rtaşii nă -au întârziat s afle de t cerea vinovatului şiă ă tocmai de aceea au f cut în fel şi chip ca să ă-l îndemne pe Vod să ă-i ia capul.

Şi lucru ciudat, cel mai gr bit dintre ei se ar tase a fiă ă Iordache Russ t vistiernicul. De vreme ce uneltirile loră fuseser z d rnicite – îşi spuneau boierii, f r s se poată ă ă ă ă ă ă dumeri cum – era mai bine ca vornicului s i se astupe guraă cu rân , c ci nu se putea pune prea mult temei nici peţă ă ă dârzenia, nici pe sume ia acelui trufaş boier.ţ

Constantin Vod se gândise să ă-l trimit la ocn , ba chiară ă îşi spusese că-i poate mai cuminte să-l in surghiunit pe laţ ă vreo mân stire. Dar boierii cei mari nu se l saser pân ceă ă ă ă

Vod nu le d duse ascultare, hot rând pieirea duşmanuluiă ă ă s u de satârul c l ului. Ba au f cut şi alt tic loşie.ă ă ă ă ă ă Pref cânduă -se a nu cunoaşte tâlcul poruncii de pedeaps , auă trimis nişte slujbaşi c l ri, pe ger şi lapovi , la moşiaă ă ţă B rboşi, lâng Roman, să ă ă-l taie şi pe fratele vinovatului, pe marele logof t Miron Costin, mândria Moldovei. Hainii seă temuser c va putea vorbi, crezând că ă ă-şi scap frateleă dacă-i d în vileag domnitorului urzeala şi p rtaşii de careă ă avea cunoştin . Lţă -au aflat acolo, cernit de moartea jupânesei sale Ilinca şi nici nu i-au îng duit s stea la slujbaă ă îngrop ciunii, atât erau de gr bi i s nu se afle ceă ă ţ ă -aveau de gând, ci l-au dus la Roman, unde i-au t iat capul, f r să ă ă ă-i spun ceă -aveau cu dânsul. Uciderea marelui c rturar, pusă ă pe seama domnitorului, trebuia, dup socoata lor, s umpleă ă de ocar numele lui Constantin Cantemir, nu numai în rileă ţă de la miaz noapte, unde Miron Costin avea prieteni vechi, ciă în întreaga lume creştin . Dar acest ticluit omor a fostă vestejit de voievod îndat ce i să -a dat de veste, iar f ptaşiiă şi-au primit plat grea din mâna armaşului.ă

Şi a trecut vreme de la acea sângeroas întâmplare. Nuă prea mult . Dar pentru cei trei tovar şi de joac , această ă ă ă vreme a fost tocmai aceea în care ochii sufletului şi ai tinere ii se deschid minunânduţ -se asupra lumii, şi cu nesa şiţ patim sorb tot ceea ce afl dinainteă ă -le. Pentru aceşti ochi, cea mai m runt schimbare îmbrac înf işarea uneiă ă ă ăţ neasemuite amintiri. Iar schimb ri fuseser destule, şi maiă ă bune, şi mai rele.

Povestea cu veveri a l murise multe în sufletul lui Mihu ,ţ ă ţ iar tat l lui, pricepând tot ce însemnase pentru copilandrulă de treisprezece ani fapta cu adev rat b rb teasc pe care oă ă ă ă s vârşise, încetase de aă -l mai socoti „prâslea” şi ceruse învoire domnului să-l ie p rtaş la ucenicia întru ale armelor,ţ ă cu beizade Dumitraşcu. Şi nu mult dup aceea, uiminduă -i pe to i cu îndemânarea şi priceperea sa la toate cele ce priveauţ oastea, fu în l at de Constantin Vod stegar în gardaă ţ ă domneasc , iar mai pe urm rotmistru. Cel mai nevârstnic,ă ă dar poate cel mai destoinic rotmistru din sâmburele de oştire

regulat alc tuit de Constantin Cantemir în cel din urm ană ă ă ă al domniei sale.

Cât despre Dumitraşcu, el începuse a se dovedi aproape mai înv at decât dasc lul s u Ieremia şi se ar ta din ce înăţ ă ă ă ce mai plin de neastâmp r şi dor de duc . Mai cu osebireă ă când t tarul, prietenul s u, îi vorbea, vis tor, despre mareaă ă ă cea nem rginit şi nespus de albastr , despre drumurile celeă ă ă lungi ale stepei c tre cet i şi inuturi f r asem nare,ă ăţ ţ ă ă ă despre bucuria cu care ochiul descoper privelişti necontenită noi, undeva departe.

Şi iat c întră ă -o sear , Constantin Vod îi vesti c avea să ă ă ă plece. Trebuia să-l schimbe la arigrad pe fratele s u Antioh,Ţ ă ce se afla de prea mult vreme z log la Poart .ă ă ă

I se f cuse dintră -o dat domnului dor atât de aprins de fiulă s u mai mare? E lesne de crezut. Dar se mai poate şi s se fiă ă gândit c se ar tase nedrept fa de Antioh, l sânduă ă ţă ă -l atâ iaţ ani departe de ai s i. De asemeni se prea poate să ă-l fi b tută şi un alt gând: sim induţ -şi puterile sl binduă -i tot mai mult, şi-o fi spus c mai bine era s aib al turi de el pe fiul s uă ă ă ă ă cel mai vârstnic, acela ce dup pravil avea dreptul s ia înă ă ă mân frânele domniei, cu mai mul i sor i de izbând .ă ţ ţ ă

Şi astfel Dumitraşcu fu pornit într-o bun diminea deă ţă prim var c tre arigrad, iar pribeagul Mehmet ceru şi primiă ă ă Ţ învoirea domnitorului de a-l întov r şi pe prietenul s u dină ă ă copil rie. Tân rul cerchez trecuse de optsprezece ani.ă ă Patima-i crescând de drume ie şi de slav îl f cea s seă ţ ă ă ă în buşe în Iaşul bântuit de m runtele zavistii aleă ă „majordomilor”, care când se îmbr işau, când se mâncauăţ între ei ca lupii cei turba i.ţ

Bineîn eles, r dvanul, urmat de c ru ele cu cufere şiţ ă ă ţ merinde, fu privegheat pân la inta c l toriei de c pitanulă ţ ă ă ă Petrea, care apoi f cu calea întoars cu Antioh.ă ă

Ce însemna pentru Mehmet, şi pentru Dumitraşcu acea c l torie şi mai ales vederea arigradului, a c rui str lucireă ă Ţ ă ă în vremea aceea nu va fi avut seam n este uşor de închipuit.ă

Totuşi, nu trecur nici trei ani încheia i şi Dumitraşcu doriă ţ s se întoarne în ar . I se f cuse, la rânduă ţ ă ă -i, dor de p rinteleă s u şi de Moldova? Se s turase de cerul mereu albastruă ă

pogorât deasupra unei m ri deă -a pururi la fel de albastr ?ă Sau cu un gând tainic tat l s u îl chemase iar şi al turi deă ă ă ă el? Tot Petrea G l eanul îl duse la arigrad pe Antioh şi îlă ăţ Ţ aduse înd r t pe Dumitraşcu. De data aceasta, tân rulă ă ă c rturar c l tori f r prietenul s u. C ci Mehmet nu voi s seă ă ă ă ă ă ă ă mai întoarc . Şi deă -ar fi voit s-o fac , nu mai era slobod: laă arigrad îşi aflase alte neamuri deŢ -ale lui, rude sau dreg toriă

ai mai-marilor de la Sublima Poart , careă -l învredniciser cuă a lor înalt luareă -aminte. El o însuşi avea s intre curândă dup aceea în slujba sultanului, şi, urcând repede caleaă m ririlor, s ajung mâna dreapt a marelui vizir.ă ă ă ă

Reîntors în c mara lui c ptuşit cu c r i din cet uiaă ă ă ă ţ ăţ Iaşilor, Dumitraşcu Cantemir se adâncise mai mult ca oricând în citit şi în scris. Apoi începuse a c l tori prin ar ,ă ă ţ ă din care c l torii se înapoia cu cuf raşul plin de h r i, ziceriă ă ă ă ţ din popor şi felurite însemn ri, temeiul viitoarei saleă Descrip io Moldaviae. ţ Avea patima cântecelor b trâneşti şi aă acelor „senten ii” pline de în elepciunea unei str vechiţ ţ ă cunoaşteri a sufletului omenesc, pentru aflarea c rora nuă pregeta s bat drumurile pr foase din araă ă ă Ţ -de-Sus şi din araŢ -de-Jos, ca şi c r rile pr v lite ale mun ilor, c treă ă ă ă ţ ă

izvoarele apelor, şi mai sus, unde culegea floarea argintie cu petale pufoase ca pielea de c prioar .ă ă

Apropierea de latineasc a limbii neamului s u ă ă şi multele datini care sem nau aidoma cu obiceiurile romanilor aveauă s stârneasc în cugetul s u o nou şi neclintit convingere,ă ă ă ă ă înt rit de glasul cronicilor, şi anume c „noi de la Râm neă ă ă tragem” şi c prin dispari ia puterii dacilor, pe întregă ţ teritoriul rilor române, sângele curat al însoritei Rome aţă zvâcnit f r de oprire în trupul şi spiritul noilor locuitori aiă ă împ r iei stă ăţ ă-str moşeşti ale c rei hrisoave de piatr gr iauă ă ă ă înc despre dânsa de cele dou p r i ale mun ilor Carpa i şiă ă ă ţ ţ ţ pân la marea cea mare. Dar ce p cat c visul acesteiă ă ă împliniri s l şluia numai în cugetul c rturarilor, atunci cândă ă ă temeiurile lui se v deau cu atâta putereă -pe toate drumurile na iei sale martirizate de noile împ r ii. Îl muncea acumţ ă ăţ visul Dachiei rediviva…

Pe domn, în schimb, îl vedea tot mai rar. Fiindc duşmaniiă – atât cei din untru cât şi cei dinafar – iar îşi ar tau col ii şiă ă ă ţ parc acei lupi turba i se înr iser mai mult ca oricând…ă ţ ă ă

Pus la cale de acelaşi Constantin Brâncoveanu, Sobie ki,ţ craiul leşesc, a n v lit în Moldova cu şleahticii lui şi a pustiită ă greu ara pân la Cetatea Neam ului, unde vân tori nem eniţ ă ţ ă ţ l-au inut în loc şi lţ -au, b tut cu puşteleă 4, Constantin Vod să -a ridicat cu pu ina, dar vrednicaţ -i oaste şi a izbutit s alungeă pe n v litori. Apoi a trebuit s fac iar fa n v lirilor r zle eă ă ă ă ţă ă ă ă ţ de t tari şi iar şi de leşi. Dar cel mai mult sânge r u şiă ă ă -l f cea cu boierii cei mari, care se înh itaser cu domnulă ă ă Munteniei, cel ce înc mai cheltuia bani cu nemiluita pe laă arigrad, ca sŢ ă-l scoat din scaunul Moldovei şi s pun înă ă ă

locu-i nişte rude munteneşti.Într-o zi posomorit de sfârşit de februarie, domnul seă

întorcea în r dvan – că ă-i era anevoie acum s mai facă ă drumuri lungi c lare – de la nişte înt rituri, care poruncise să ă ă fie ridicate mai jos de Iaşi. Un timp şezuse el t cut, adâncită în gânduri, cu ochii la dealurile împ durite peste care seă târau greoi norii plumburii. C pitanul Petrea c l rea al tureaă ă ă ă de r dvan, şi nu cutezase s rup t cerea.ă ă ă ă

— C pitane Petrea, gr i Vod întră ă ă -un târziu, privindu-l lung.

— Da, m riaă -ta!— Aş vrea să- i încredin ez o dorin mare a inimii mele…ţ ţ ţă— Gata la porunc , m riaă ă -ta…— Nu e porunc , ci o dorin … Un gând al meu care mă ţă ă

munceşte… Constantin Vod t cu o clip , apoi continu cuă ă ă ă glas mai sc zut: Eu, c pitane Petrea şi prietene, sunt greuă ă bolnav.

— Greu bolnav? Bine, dar… încerc s protesteze ostaşul.ă ă — Foarte greu bolnav, îl opri blând voievodul.

C pitanul Petrea îl privi cu întristat uimire. Domnul zâmbiă ă amar:

— Ehei, zilele omului, ca florile câmpului…— Dar eşti zdrav n şi ager ca acum dou zeci de aniă ă

m riaă -ta.4 Tunurile de-atunci.

Vod Cantemir iar şi t cu, apoi se întoarse c tre vechiulă ă ă ă s u om de credin :ă ţă

— Acum dou zeci de ani înc lecam din fuga calului. Ast ziă ă ă nici de pe loc nu mai pot… Boala, Petreo, m sec tuieşte deă ă puteri… Nu mai conteneşte arşi a… Nu mai am somn… Şiţ biata Moldov abia a mai început s r sufle.ă ă ă

— Asta aşa-i c r sufl , m riaă ă ă ă -ta; se bucur norodul şi dă ă acatiste zilei când te-ai însc unat.ă

— Dar câinii pustiei au şi început s adulmece leşul…ă Credeam c cinciă -şase ani vor fi de ajuns. Iat c nu au fost.ă ă Şi nici o sut nu vor fi de ajuns atâta timp cât blestema iiă ţ aceştia vor mai fi puternici prin averile cele jefuite, cu care tocmesc soarta rii la turci… Eu nu am agonisit averi şi,ţă afar de înv tura pe care iă ăţă -am dat-o lui Dumitraşcu, mă tem c fa de pre ul bucuriilor din aceast vale aă ţă ţ ă plângerilor, nu-i voi l sa nimic, sau ca şi nimic. Cum se vaă putea el încumeta cu sutele de pungi de aur ale Russ teştilor şi mai ales cu miile de pungi aleă Brâncoveanului? Oricât mi-ar dori inima s cred c ar izbutiă ă să-mi urmeze, nu v d cum va putea primi firman.ă

— Cine poate şti, m riaă -ta!— Cine?… Eu!… Îmi cunosc prea bine duşmanii şi cunosc

aceste amare vremi în care tr im.ă— Şi atunci?— Atunci, aş vrea, c pitane Petrea şi prietene, să ă-l

ocroteşti mai departe pe Dumitraşcu, să-l scapi de col iiţ lupilor… Poate c o vreme ar fi mai bine chiar s ia caleaă ă cet ilor luminate de mintea marilor înv a i. Acolo, m carăţ ăţ ţ ă de departe, s fie de folos rii sale şi acestui norod. Peă ţă urm s se înapoieze cu puteri sporite… Îmi f g duieşteă ă ă ă c pitane Petrea? Îmi f g duieşti aă ă ă -l p zi?ă

— Î i f g duiesc, m riaţ ă ă ă -ta! r spunse cu glas sugrumată oşteanul. Va fi f g duiala mea cea mai sfânt .ă ă ă

Pu ine luni dup aceea, b trânul Cantemir îşi d duţ ă ă ă obştescul sfârşit, iar dreg torii s i cei mai apropia i,ă ă ţ unindu-şi gândul cu acel al norodului, ridicar în scaunulă domnesc pe coconul cel tân r, pe Dimitrie. Dar f r firmanulă ă ă Sublimei Por i, nici un domnitor – mai ales un fiu mezin – nuţ

putea fi recunoscut de boierii cei vechi şi nici de restul lumii. Plin de în elepciune, Dimitrie Cantemir nu c uta s seţ ă ă impun cu putere, şi pentru a nu îndrept i vreo tulburareă ăţ din partea vr jmaşilor neamului s u el socoti c e mai bineă ă ă s aştepte. În schimb, porni s vegheze cu str şnicie, prină ă ă oameni de credin , ca m car din aşez rile şi rânduirileţă ă ă p rintelui s nu se strice nimic de c tre acei vr jmaşi.ă ă ă ă

Dup trei S pt mâni, un c l re , sosit în goan dină ă ă ă ă ţ ă araŢ -de-Jos, aduse c pitanului Petrea vestea c un ag turcă ă ă

vine de la arigrad şi se îndreapt în mare grab spre Iaşi.Ţ ă ă Era o zi însorit de iunie şi tân rul domnitor se coborâse înă ă gr din unde se preumbla de vorb eu amintirile sale.ă ă ă V zând fruntea atât de senin a noului s u domn, careă ă ă tocmai se aplecase asupra unor trandafiri, minunându-se de gingaşa îmbiere de purpur şi atlaz de pe petalele încă ă îmbrobonate de rou , c pitanul’ Petrea preget o clip ,ă ă ă ă închipuindu-şi cât de lipsit de ap rare poate fi un asemeneaă suflet la curtea Moldovei. Dumitraşcu Vod Cantemir îl z riă ă şi-i f cu semn s se apropie.ă ă

— Ce veste aduci, c pitane Petrea? îl chem , voios,ă ă amintindu-şi cu evlavie acele de pe urm vorbe aleă p rintelui s u: „Petrea G l eanul e un prieten al neamuluiă ă ă ăţ nostru, b iatule, şi un slujitor de credin cum nu se maiă ţă afl … ascultă ă-l şi acum şi mai târziu!”

Venitul se opri îngândurat şi dup ce se descoperi, rosti,ă cu o umbr de stinghereal în glas:ă ă

— M riaă -ta, am aflat c din ceas în ceas trebuie s pice oă ă aga turceasc !ă

— Cu atât mai bine! C miă -e lehamite nu atât de aşteptare, cât de starea asta pe loc, de parcă-s cu mâinile legate.

Oşteanul plec t cut capul, iar pletele c run ite îi fluturară ă ă ţ ă o clip peste umeri.ă

— C pitane Petrea, î i ghicesc gândul. Dup toateă ţ ă uneltirile duşmanilor neamului meu, i se pare f r noimţ ă ă ă să-mi fac padişahul firman. Eu socotesc c unele n dejdiă ă ă îmi sunt îng duite. În cei trei ani petrecu i la Istanbul nuă ţ m-am m rginit doar la truda şi mul mirea c rturarilor. Şiă ţă ă

crede-m , am priceput mai multe lucruri din cele ce, deă departe, îmi p reau greu de p truns. Fireşte c sultanul şiă ă ă cei ce-i înconjoar sunt lacomi de aur. Dar mai ales îiă munceşte şubrezenia marii lor împ r ii. Acest, urieş a fostă ăţ ciuntit binişor în b t lia cu austriecii pe Tisa. Şi putereaă ă Turciei se întemeiaz pe anumite politice chibzuieli. Eu amă pricin s cred c din politichie, sultanul are tot interesul caă ă ă Moldova s fie o ar zdrav n , o cet uie înt rit , de careă ţ ă ă ă ăţ ă ă Turcia s se poat sluji întocmai ca de un scut tare t t resc,ă ă ă ă fie împotriva leşilor şi austriecilor, fie împotriva puterii crescânde a Moscului… S-ar putea s nu m vrea…ă ă

— M riaă -ta, – gr i rar c pitanul Petrea, – te vrea norodul.ă ă Tot târgul r sun de numele lui Dumitraşcu Vod Cantemiră ă ă şi lumea te binecuvânteaz c urmezi poruncile, în veciă ă neuitatului p rinte al m rieiă ă -tale. Dar eu m tem că ă Stambulul nu de voia Moldovei se va l sa înduplecat, Eu nuă m pricep în treburi diplomaticeşti, dar miă -a fost dat să cunoasc toat p c toşenia rânduielilor acestei lumi. Deă ă ă aceea, oricum şi oricare ar fi chibzuielile înalte ale Por ii,ţ sunt aproape sigur c pungile cele multe ale Brâncoveanuluiă vor fi mai tari decât orice politichie. Şi Brâncoveanul ineţ mor iş s fie c ft nit feciorul lui Duca Vod B trânul, pe careţ ă ă ă ă ă zice-se c va s şiă ă -l fac ginere.ă

— Bine, dar ar fi o nedreptate!… strig f r s vreaă ă ă ă Dimitrie.

C pitanul Petrea ridic din umeri şi d du din cap cuă ă ă am r ciune, amintinduă ă -şi o vorb a rii:ă ţă

— Dreptatea, m re doamne, nu şade cu m rimile la mas !ă ă ă— La ce mai foloseşte omului truda şi înv tura, dac nuăţă ă

poate r zbi cu dreptatea, se întrist adânc tân rul domn.ă ă ăC pitanul Petrea îl înv lui cu o privire mai cald , aproapeă ă ă

p rinteasc . Abia acum îşi d dea seama ce limpede judecată ă ă ă avusese r posatul Constantin Vod socotind c vl staruă ă ă ă -i, înc necopt, trebuia ocrotit. Tân rul, mult prea tân rul şiă ă ă prea neîncercatul domnitor, socotea, pesemne, lumea rea în care se afla gata a fi preschimbat la porunca unuiă conduc tor filozof, precum în scrierile str vechilor greci. Deă ă

aceea c pitanul Petrea oft adânc, când spuse aproape înă ă şoapt :ă

— Înv turii şi drept ii poate c nu leăţă ăţ ă -a venit încă vremea pe meleagurile acestea, m riaă -ta.

— Dac voi r mâne pe scaunul Moldovei le va veni,ă ă c pitane Petrea, mai repede decât să -ar putea crede.

Porti a gr dinii se deschise şi Mihu intr r suflândţ ă ţ ă ă repede:

Vin s spun c se apropie vistiernicul Iordache Russ t.ă ă ăAcest velit boier se pref cuse pe vremuri a nutri prietenieă

p rintelui domnesc al tân rului voievod, dar ştiut este că ă ă m sura preaplinelor pungi atârn foarte greu în cântarulă ă prieteşugului boieresc, mai cu seam când pe tipsia ceaă aurit se mai cocoa şi zavistia.ă ţă

— Îi râd ochii vulpoiului acestuia b trân. S bagi de sam ,ă ă ă m riaă -ta! îl sf tui c pitanul Petrea.ă ă

— Bun diminea a, cinstite vistiernice, îi lu întră ţ ă -adins înainte musafirului s u Dimitrie Vod Cantemir, vorbinduă ă -i liniştit şi cu o nep sare atât de bine pref cut , încât Petreaă ă ă c pitanul se minun . Ce ştiri îmi aduci?ă ă

— Bun diminea a m riaă ţ ă -ta! se închin mai adânc de cumă îi era obiceiul şi parc în batjocur , vistiernicul. Nu atât cu oă ă veste vin, cât cu un sfat p rintesc. Un sfat chibzuit şi cu al iă ţ prieteni ai m rieiă -tale, în cea mai mare grab .ă

— Dacă-i grab nuă -i şi chibzuin ! rosti domnul rar şiţă ap sat, ca şi cum nă -ar fi prins prea v dita îngrijorare aă boierului.

Iordache Russ t zâmbi t ios şi r spunse f r şov ire:ă ă ă ă ă ă— Asta-i, m riaă -ta, loghic de la Academia elineasc dină ă

arigrad, dar altaŢ -i loghica moldoveneasc . De data aceasta,ă tocmai graba fi-va dovad de chibzuin …ă ţă

— Gr beşte atunci, vistiernice, te ascult! zise Dimitrieă Cantemir pe un ton şi mai rece, în l ând dintră ţ -o dat fruntea.ă

V zânduă -l, c pitanul Petrea crezu c nu mai are dinainteă ă acelaşi om. Cel ce f cea fa acum vicleanului şi puterniculuiă ţă boier nu mai avea nimic din tân rul vis tor ce se apleca cuă ă ochi de copil peste trandafirii îmbrobona i de rou ; o m re ieţ ă ă ţ adev rat se desprindea din privirea p trunz toare, dină ă ă ă

vorba st pânit a lui Dimitrie Cantemir. Aceast schimbareă ă ă nu sc p nici vistiernicului. De aceea nu întârzie să ă ă r spund :ă ă

— Soseşte acel ag turc, m riaă ă -ta, şi are rang de imbrohor.

F r a se tulbura câtuşi de pu in – ceea ce iar şi îlă ă ţ ă descump ni şi îndârji în acelaşi timp pe vistiernic – tân rulă ă domn îl înfrunt zâmbind:ă

— Asta o ştie tot târgul Ieşilor. Care e vestea domniei-tale?

— Da, dar ceea ce târgul nu ştie este c aga aduceă firmanul de domnie, urm boierul şi f cu o pauz .ă ă ă

— Aşadar am fost înt rit! se pripi f r vrere Dimitrie.ă ă ăIordache Russ t aştept , apoi privinduă ă -l int în ochi, rostiţ ă

rar, f r s clipeasc , cu un glas pe care îi voi tot atât deă ă ă ă înghe at pe cât fusese adineauri acela al domnului:ţ

— Aduce firmanul de domnie pentru Constantin Duca, ginerele Brâncoveanului…

— Va sa zic au izbutit lupii! izbucni Petrea.ă— Întocmai precum spui, c pitane! se înclin batjocoritoră ă

spre el vistiernicul.— Atunci s ne preg tim de cele de trebuin ! scrâşniă ă ţă

oşteanul, ducând din obişnuin mâna la straja s biei.ţă ă— Te cam pripeşti, oştene! rânji acru Russ t. Drept e că ă

prea din cale-afar nici noi nuă -l iubim pe feciorul lui Gheorghieş Duca…

— Asta n-aş fi crezut-o, morm i Petrea, fulgerânduă -l cu privirea.

— C pitane Petrea, – socoti de cuviin Dimitrie Cantemiră ţă să-l potoleasc pe omul s u de credin , – lasă ă ţă ă-l pe domnia-lui vistiernicul sa spun ce are de spus.ă

— Pe mine nu m mai sup r mojicia! în l dispre uitoră ă ă ă ţă ţ din umeri Iordache Russ t. Apoi ad ug privinduă ă ă -l în ochi pe tân rul voievod: Mă -am înv at săţ -o rabd de când mi-a fost dat s tr iesc printre atâ ia mojici în anii din urm … Mul umesc,ă ă ţ ă ţ totuşi, m rieiă -tale… Cum ziceam, nici nou nu ne e preaă drag feciorul Duc i Vod … Dar socotim cu to ii, da, cu to ii –ă ă ţ ţ şi vistiernicul ap s întră ă -un anumit fel pe acest cuvânt – că

în ceasul de fa nu ne putem împotrivi voin ei padişahului,ţă ţ f r de a c şuna mare stric ciune pentru ar . Aşa c ,ă ă ă ă ţ ă ă sf tuinduă -ne noi, am chibzuit c pe m riaă ă -ta s te pitim laă Golia, în turn, pân pleac turcul, şi apoi s te facem sc pat,ă ă ă ă noi, boierii t i credincioşi, peste munte în ara Ungureasc ,ă Ţ ă viu-nev t mat…ă ă

Nici o tr s tur â fe ei tân rului domn nu clinti. Dup oă ă ă ţ ă ă clipa de mare încordare l untric , r spunse cu un zâmbet ală ă ă c rui în eles era greu de t lm cit:ă ţ ă ă

— Fireşte, sunt adânc mişcat de p rinteasca grij aă ă domniilor voastre şi n-am s uit niciodat binele ce voi i aă ă ţ -mi face. Eu socot îns îngrijorarea domniilor voastre cam f ră ă ă temei. De ce m-aş ascunde de turci? Cu ce-am p c tuit faă ă ţă de ei? Cu atât mai mult c am prieteni la arigrad…ă Ţ

— Ştim, ştim, nu se putu împiedica s încuviin ezeă ţ Iordache Russ t, apoi îşi muşc buz . Dar ai şi mai mul iă ă ă ţ neprieteni Şi mai puternici decât ceilal i. Brâncoveanul aţ cheltuit mai bine de o mie de pungi şi a îngr m dit preaă ă multe pâri împotriva m rieiă -tale – precum c ai fi vândută ara Moldovei, de pe acum, prin scrisori vinovate – încâtŢ

imbrohorul are, pare-se, împuternicirea s te duc legată ă pân la Ediculeă 5… Şi mai ştii ce se poate întâmpla, chiar pe drum?… C deh, p gânuă ă -i tot p gân…ă

Domnul t cu.ă— Maria ta, strig posomorânduă -se c pitanul Petrea, eă

prea frumos din partea boierilor, ca mie sa nu-mi miroasă urât a lor bun tate. Nu le asculta sfatul. Norodul e cuă m riaă -ta.

— Vrei dar v rsare de sânge? se sume i vistiernicul.ă ţOşteanul nu-şi lua ochii de la domnitor; t cea mereu, cuă

privirea pierdut în zare… Era atâta soare, atâta senină ă bucurie în întreaga fire! De ce şi de unde acest înghe atţ întuneric şi acest venin în inima oamenilor? Ce frâie i-ar fi trebuit s st pâneasc atâtea vîltori de patimi? Nu se sim eaă ă ă ţ slab şi nici str dania nu o socotea dincolo de puterile fiin eiă ţ lui. C ci în ciud visurilor c l toare ale adolescen ei, îşiă ă ă ă ţ iubea ara şiţ -şi pre uia norodul, aşa cum tat l s u îlţ ă ă

5 Închisoare turceasc la Stambul.ă

deprinsese din copil rie. Un sim adânc îl înv a c nuă ţ ăţ ă trebuie s se dea b tut, aşa, orbeşte, ci s seă ă ă îndârjeasc şiă s asculte mai curând îndemnul vitejesc al c pitanuluiă ă Petrea decât sfatul, desigur plin de înşel ciune, al boierilor.ă Dar pe de alt parte i se p rea nebunesc ca întră ă -o asemenea împrejurare s se lase îmboldit de porniri necugetate în locă s judece limpede şi cu folos cele de trebuin . Mai ales c elă ţă ă pusese întotdeauna atâta pre pe judecata min ii. Aceastţ ţ ă judecat îi spunea c de vreme ce vistiernicul îndr zneşte să ă ă ă vin s îl îndemne a se ad posti la, Golia, înseamn c ună ă ă ă ă întreg complot fusese cu de-am nuntul pus la cale, c toateă ă m surile erau luate pentru aă -l scoate „hiclean” fa de turci,ţă dac să -ar fi împotrivit cu sabia. Orice v dita împotrivire eraă primejdioas . Mai bine era s încerce s scape printră ă ă -o mare îndemânare. În mintea lui se prefirar planurile vicleanuluiă sfetnic al p rintelui s u. Boier Iordache voia s se pun bineă ă ă ă de la început cu Duca Vod , jertfinduă -i un primejdios pretendent al tronului abia dobândit. Partida „boierilor turci i” nţ -ar fi pregetat să-i ia via a, dac acuma leţ ă -ar fi f cută fa cu sabia goal în mân , ca la balaurul din basme. Deţă ă ă aceea socoti repede în cât vreme c pitanul Petrea ar fiă ă putut aduna, pe nesim ite, o mân de credincioşi ca sţ ă ă-l scape de la Golia, mai înainte de ungerea noului domn. Se gândi c un sfat al comisului leă -ar fi de asemenea de mare ajutor… Şi se uit int la oştean.ă ţ ă

— Cred c vistiernicul are dreptate! hot rî el domol,ă ă r spunzând cu aceeaşi pref cut nep sare întreb rii mute aă ă ă ă ă c pitanului Petrea.ă

— Şi atunci?— Atunci m voi piti, cum spune domniaă -sa, la Golia până

la plecare turcilor.— Nu te las singur. Ia-m şi pe mine, m riaă ă -ta.— Lipsa domniei-tale din fruntea alaiului lui Duca Vod ,ă

c pitane Petrea, – se împotrivi vistiernicul, – ar da de b nuită ă şi b nuielile să -ar îndrepta taman spre cel pe care vrem să-l ad postim… De data aceasta trebuie s v desp r i i.ă ă ă ă ţ ţ

— Are iar şi dreptate, c pitane Petrea, încuviin tân rulă ă ţă ă voievod, uitându-se cu în eles în ochii oşteanului. Este maiţ

bine s r mâi… afar . Vei avea grij s aduni… câteva dină ă ă ă ă lucrurile mele – c r ile, în primul rând – şi s le pui bine laă ţ ă domnia-ta acas . Eu voi cere îng duin a doar să ă ţ ă-mi iau o singur carte, mai drag ca toate celelalte inimii mele.ă ă

— M riaă -ta glumeşti. Ceri îng duin ? Dar cui o s ceri?ă ţă ă Pân ce intr Duc Vod în palat eşti înc voievodă ă ă ă ă samodârje … c doar teţ ă -a vrut norodul! Zâmbetul unsuros al vistiernicului se schimb în rânjet, rostind, cele din urmă ă cuvinte.

Şi când Dimitrie Cantemir porni spre c mara sa, ca să ă-şi ia cartea dorit , vistiernicul îl urm pas cu pas. Tân rul domnă ă ă socoti c era mai în elept s se fac a nu lua în seam tâlculă ţ ă ă ă acestei înso iri.ţ

În câteva clipe, Dimitrie Cantemir fu gata. Cartea „cea mai drag ” era un mic sipet vene ian, în chip de carte legat înă ţ ă scoar e de piele, cu balamale şi lac t de argint, în careţ ă -şi p stra însemn rile lui şi scrisorile de pre . Poate întră ă ţ -adins nu mai voi s z boveasc în palatul plin de amintirea tat luiă ă ă ă s u, care atât se zb tuse pentru ca feciorul lui s nu apuce aă ă ă tr i un asemenea ceas. Când c pitanul Petrea vru să ă ă porunceasc s se înhame caii la careta domneasc ,ă ă ă vistiernicul socoti mai nimerit ca domnul s se suie în butcaă lui. O butc boiereasc nu trezeşte luareaă ă -aminte a nim nui.ă

C pitanul Petrea se burzului, dar o privire a domnului îlă potoli iar şi.ă

— M riaă -ta, mai zise îns oşteanul în elegând ochirea –ă ţ dac nu pe mine, iaă -l m car pe Mihu al meu ca să ţ ă- i ie deţ ţ urât la Golia… pân pleac turcii, cum zice vistiernicul.ă ă

— Fie şi el! se învoi vistiernicul Iordache Russ t cu o lucireă viclean în ochi. ‘ă

„Vulpoiul e bucuros s vâneze dintră -o dat două ă prepeli e”, se gândi domnul Cantemir, apoi îmbr işa înţ ăţ t cere grumazul c pitanului Petrea, şoptinduă ă -i la ureche:

— Ai grij … mai întâi, la comis! Şi f r a mai pregeta s riă ă ă ă în butc , urmat de Mihu şi de greoiul vistiernic.ă ţ

Un pocnet de bici şi butca fu smuls scurt din loc de caiiă ar peşti, ale c ror copite f cur s se cutremure podul cuă ă ă ă ă lan uri şi scripete al cet uii.ţ ăţ

V

SE ÎNTOARCE ROATA

Dac – în timp ce butca vistiernicului Russ t îi purta peă ă uli ele întortocheate ale Iaşilor, ridicând nori de colb şiţ stârnind câinii de prin ogr zi – lui Dimitrie Cantemir îi maiă r m sese o am gire asupra soartei ce i se preg tise, cea dină ă ă ă urm se stinse îns în clipa în care fu z vorât în urma loră ă ă ă uşa înc perii unde fusese poftit s se urce pe scaraă ă -n culbec, dup ce vicleanul boier, fericit că ă-şi ajunsese atât de uşor inta, se închinase adânc în fa a sa la poarta vestitului turnţ ţ

al Goliei.Înc perea nu era nici m car chilie de pustnici, ci maiă ă

curând un soi de cocin . Printră -o fereastr îngust , prin careă ă nu se z rea decât o zdrean de cer, o lumin s rac seă ţă ă ă ă strecura plumburie pe zidurile mucede, acoperite în unghere cu pânze de p ianjen. Peste un mald r de paie era aruncată ă un ol soios. Dou sc unaşe cu trei picioare se aflauţ ă ă r sturnate întră -un col .ţ

Mihu se ridic şi, dup ce le încerc t ria picioarelor, leţ ă ă ă ă aduse sub ferestruic , mai la lumin .ă ă

— Aici m car po i s citeşti, m riaă ţ ă ă -ta… ca s treac maiă ă repede vremea…

— Mihu , fr ioare, – îl întrerupse Dimitrie, f r gean deţ ăţ ă ă ă îngrijorare în glasu-i limpede, – te-am mai rugat în atâtea rânduri: când suntem numai noi, nu-mi mai spune m riaă -ta, ci pe numele de botez, ca mai înainte.

— M iart , dar aici, în temni a asta, parc mi seă ă ţ ă înc lzeşte inima spunânduă - i m riaţ ă -ta, zâmbi tân rul ostaş.ă

Cantemir îi r spunse cu aceeaşi îmbr işare a privirii, dusă ăţ pe gânduri. Amintirea faptelor mari ale atâtor eroi ai legendelor şi istoriei îl ajuta acum s priveasc mai limpedeă ă şi cu mai mult st pânire de sine tot ce i se întâmpl şi ceeaă ă ă ce îl putea aştepta de-aci înainte. F r s vrea, gândul îlă ă ă duse la Plutarh şi la stoici, şi siguran a c va şti s r mâieţ ă ă ă senin şi demn pân la urm îl umplu de o nevinovată ă ă mândrie. Pe de alt parte, deă -acum, şi pe el şi pe Mihu nuţ putea să-i aştepte decât una şi aceeaşi soart şi cuget c ,ă ă ă oricât de mare i-ar fi fost devotamentul fa de domnul s u,ţă ă c pitanul Petrea nu şiă -ar fi vârât singur fiul în gura lupului, f r un plan ascuns. F r îndoial c , în vreme ce ei st teauă ă ă ă ă ă ă închişi, oşteanul punea grabnic la cale mântuirea lor din primejdie, fie înduplecându-l pe imbrohor prin f g duielileă ă comisului, aşa cum el îl pov uise la plecare, fie cu mâna peăţ arme, la nevoie. Garda domneasc îi r m sese credincioas .ă ă ă ă Asemenea steagurile de ostaşi de la Baia, de la Târgu-Frumos şi de la Roman. C pitanul Petrea putea să ă ridice oricând r zeşimea, iar la chemarea prietenilor, ieşeniiă ar fi f cut zurba. Dar ceasurile treceau încet, începu aă înnopta, şi nimic nu se ar ta. Dimitrie Cantemir porni să ă-i povesteasc lui Mihu despre cele v zute, tr ite şi priceputeă ţ ă ă de el la arigrad. Vorbir apoi mult despre prietenul lor,Ţ ă Mehmet, de care se auzea c ajunsese mare dreg tor laă ă înalta Poart , unde avea, pareă -se, şi anume îns rcin ri înă ă leg tur cu Principatele române.ă ă

O, stelu se aprinse departe de peticul de cer dinţă ferestruic . Clopotele b tur de vecernie. Îndat apoi prină ă ă ă

târg începu s iuie meterhaneaua turceasc şi să ţ ă ă plesneasc focuri de puşte. Era semn c sosise aga cuă ă osmanlâii s i şi poate şi Duca Vod . Întră ă -un târziu clopotele r sunar iar şi pentru utrenie. Se f cuse miezul nop ii.ă ă ă ă ţ Foamea începea s le împung m runtaiele şi oboseala s leă ă ă ă îngreuneze umerii. Dar nici unul nici altul nu se gândeau să se întind pe mald rul de paie. Aşteptau, cu tot mai multă ă ă încordare, f r să ă ă-şi m rturiseasc . Ce? De bun seam oă ă ă ă mişcare, un pas. Dar pasul putea fi nu numai al c pitanuluiă Petrea, ci şi al gâdelui.

Deodat îns , când totul p rea s doarm în cuprinsulă ă ă ă ă Iaşilor, pasul îndelung aşteptat se auzi. La început slab de tot, apoi limpede. Un pas se urca în tain , ferind parc s nuă ă ă trosneasc prea tare treptele vechi de lemn. Şi grija asta eraă un semn bun. O cheie scâr âi în broasc şi o umbr seţ ă ă strecur prin deschiz tura pu in a uşii. Mihu trase sabia,ă ă ţ ă ţ gata s se n pusteasc de dup uş .ă ă ă ă ă

— M riaă -ta, dormi? sufl sositul.ă— Cine eşti şi ce vrei cu m riaă -sa? întreb Mihu .ă ţ— Nu aşa tare, fl c ule. Eu te ştiu şi pe domniaă ă -ta. Eşti

Mihu al c pitanului Petrea…ţ ă— Dar tu cine eşti? îşi f cu auzit glasul liniştit Dimitrie, deă

sub ferestruic .ăOmul f cu doi paşi c tre acest glas şi se închin smerit.ă ă ă— M riaă -ta, eu sunt temnicerul din turnul Goliei.Era un b trân vânjos, cam zdren ros, încins cu un curmeiă ţă

lung de tei.— Şi ce te aduce aici?— S vezi, m riaă ă -ta… Am primit porunc s v in cuă ă ă ţ

str şnicie pân vin bostangiii lui Duca Vod s v iaă ă ă ă ă capetele…

— Cum ai spus? strig f r s vrea Mihu .ă ă ă ă ţ— Chiar aşa… Eu am b nuit ca e o treab necurat cândă ă ă

v-am v zut, oameni viteji, cum veni i ca mieii la t iere, înă ţ ă turnul Goliei… Dar pe mine nu m las inima s v dauă ă ă ă gâdelui, c p rintele m rieiă ă ă -tale mi-a scos neamul din robie şi l-oi binecuvânta câte zile-oi avea… Teama mea era s nuă vie harapul numaidecât. Acu e cum îi mai bine. Fugi,

m riaă -ta, fugi unde-ai vedea cu ochii, c dac r mâi aici,ă ă ă poate s nu mai apuci sfântul soare de mâine. Afar e maiă ă uşor s te strecori Tot omul o s te ajute…ă ă

— S ieşim degrab , m riaă ă ă -ta! şopti Mihu .ţ— Dar tu, temnicerule? se îngrijor Dimitrie.ă— Eu l-oi ruga pe dumnealui Mihu rotmistru s m legeţ ă ă

cu acest curmei când ajungem jos. De-a fi s vie oameniiă domniei, a s le spun c să ă -au n pustit asupră ă-mi prietenii m rieiă -tale şi-apoi te-au scos din turn.

F r s mai z boveasc şi c utând s calce cât mai uşoră ă ă ă ă ă ă pornir cu to ii pe scaraă ţ -n culbec, izbindu-se prin negur deă pere ii strim i ca ghizdurile unui pu . Inima le b tea cuţ ţ ţ ă putere. Dac ucigaşii ar fi picat în clipa aceea, erau pierdu i.ă ţ Scara li se p ru nesfârşit . Alt şi alt treapt . Dar iat că ă ă ă ă ă ă noaptea din pu ul acela f r fund porni s se lumineze. Şiţ ă ă ă dintr-o dat se aflar sub puzderia de stele a cerului.ă ă Temnicerul îi trase mai la întuneric, pe pragul turnului, unde Mihu îl leg fedeleş, cum se vorbiser .ţ ă ă

— Mai strâns la mâini şi la picioare! şopti temnicerul.— S te urc m pe prag. Are s te cuprind r ceala nop iiă ă ă ă ă ţ

şi a p mântului dacă -a fi s-aştep i prea mult.ţ— Nu piere omul dintr-atât. Prea mult nici n-o s fie deă

aşteptat…Dimitrie Cantemir se plec , voind să ă-i mul umeascţ ă

acestui om s rman – careă -şi primejduia via a pentru dânsul,ţ dar temnicerul le d du iar şi ghes:ă ă

— Lua iţ -o br iş, deăţ -a lungul zidului… Cam prin dosul mân stirii e o sp rtur în zid rie, d întră ă ă ă ă -o livad , dincoloă -i uli a. Hai, gr bi i…ţ ă ţ

Ajunşi în livad , se oprir şi traser adânc în piept aerulă ă ă r coros al nop ii. Le mângâia obrajii o adiere din lanurile ceă ţ se întindeau pe la poalele dealurilor din jurul târgului. Cei doi prieteni şezur şi inur sfat, iar Mihu se dovedi parc maiă ţ ă ţ ă destoinic în planul urzit la repezeal . Cunoştea bine nuă numai uli ele şi ulicioarele Iaşilor, pe care le b tuse înţ ă copil rie, dar şi potecile ce t iau deă ă -a dreptul prin livezi şi peste pârleazuri pe unde îşi plimba dragostele tineretul târgului.

— Mergem la comisul Cerchez! hot rî el.ă— Ce s c ut m acolo? Poate şi el e pândit, duşmaniiă ă ă

ştiindu-l credincios neamului nostru.— Asta o s vedem noi, de îndat . Dar el e singurul careă ă

ne poate da ajutor în noaptea asta. M car o pereche de caiă buni, din grajdurile domneşti… Pe t tuca e mai greu şi maiă primejdios să-l c ut m acum. Dac nu a izbutit s ne scoată ă ă ă ă din turn, înseamn c şi el a c zut întră ă ă -o capcan , de undeă tot noi vom trebui să-l scoatem. S nu mai z bovim. Vinoă ă dup mine, m riaă ă -ta…

Curând ajunser în preajma caselor comisului. Îndemnândă pe Dimitrie s r mân ascuns sub un z plaz n p dit de viă ă ă ă ă ă ţă s lbatic , Mihu se apropie tiptil de por ile cele mari. Erauă ă ţ ţ deschise. Dar ceea ce v zu în curte îl f cu s se tragă ă ă ă repede înd r t.ă ă

— Curtea e plin de turci şi de caii lor, m riaă ă -ta.— Ce-i de f cut?ăMihu se gândi o clip , apoi luminânduţ ă -se dintr-o dat laă

fa îl lu de mân :ţă ă ă— Vino dup mine, şiă -om scoate-o noi la cap t.ăSe strecurar pitiş deă -a lungul z plazului şi ocolir întră ă -o

hudi l turalnic din dosul gr dinii. Abia acolo amintinduţă ă ă ă -şi dintr-o dat locurile acestea, Dimitrie în elese planulă ţ feciorului c pitanului Petrea.ă

— Fereastra c m rii de alt dat a lui Mehmet… Aşaă ă ă ă -i, Mihu ?ţ

— Aşa-i. M riaă -ta o s stai pitit în umbr . Eu sar gardul.ă ă Din pricina osmanlâilor şi a iarmarocului din curte, dul iiă sunt to i lega i. Intru pe fereastr şi apoi ajung eu la iataculţ ţ ă comisului. S-apuc s p trund în cas şi apoi…ă ă ă

Dar ajunşi în dreptul ferestrei, amândoi r maser pironi iă ă ţ locului: fereastra era luminat ! N dejdea din urm li seă ă ă spulberase. S se fi mutat acolo comisul, de sila musafirilor?ă

Ce se petrecu atunci în mintea lui Mihu uşor aprins deţ ă cele prin câte trecuse? Uitând parc ce primejdie îl p ştea,ă ă se aplec deodat . Îşi umplu pumnul cu pietricele şi leă ă slobozi uşor în geam. În acelaşi timp d du, scurt şi ascu it,ă ţ strig tul cucuvelei: Uhuă -hu!… uhu-hu!…

— Ce faci. Mihu , î i arde de joac ? îl dojeni Dimitrie.ţ ţ ăO umbr se mişc în dosul ferestrei. Cineva o deschise şiă ă

în pervazul ei se ivi, luminat slab de o lumânare, capul lui Mehmet, înf şurat în turban scump cu surgiuc.ă

Mihu se frec la ochi, întrebânduţ ă -se dac nu iă -au pierit cu totul min ile. Dar un glas, venind parc din dep rt rileţ ă ă ă copil riei, r sun în noapte:ă ă ă

— Tu eşti, Mihu ?ţ— Sfinte Sisoaie! bâigui feciorul c pitanului Petrea. Nuă

cumva am vedenii?… Tu aici, Mehmet, fr ioare?ăţ— Da, chiar eu. Dar cum ai sc pat din turn? Şi undeă -i

Dumitraşcu?…— Cum, ştiai?! se mir iar şi fl c ul.ă ă ă ă— De bun seam c ştiam…ă ă ă— Bine, dar atunci…— Nici un atunci. Spune repede, unde-i Dumitraşcu? E-n

mâini bune?— Aici sunt, Mehmet! strig Dimitrie, ieşind de subă

umbrar, nu mai pu in mirat decât rotmistrul s u.ţ ăDintr-o singur mişcare, ca de s lb ticiune, Mehmet s ltă ă ă ă ă

jos peste pervazul ferestrei şi, s rind cu aceeaşi sprinteneală ă peste z plaz, se repezi spre prietenul drag şiă -l îmbr iş cuăţ ă c ldur şi bucurie.ă ă

Apoi f r s mai stea să ă ă ă-i istoriseasc ce şi cum, spre aă -l smulge din uluirea ce i se citea în ochi; îl trase din nou în umbra z plazului.ă

— Apropie-te, Dumitraşcule… Şi tu, Mihu . Pe aici sţ -ar putea ca şi frunzişurile s aib urechi… Sus, hopa! Aşa!ă ă

Câteva clipe dup aceea, cei trei prieteni din copil rie seă ă aflau laolalt în odaia cea veche a lui Mehmet, care, dup ceă ă trase peste fereastr perdeaua groas de cât, mai aprinseă ă câteva lumân ri în sfeşnicul mare de bronz.ă

— Mehmet, prietene, nu pricep nimic. Fă-m mai repedeă s m dumiresc, st rui Dimitrie. Cum de te afli aici? Şiă ă ă pentru ce?

— Cum pentru ce? râse din toat inima Mehmet. P i euă ă sunt imbrohorul padişahului.

— Tu? p li Dimitrie, şi f cu un pas înapoi.ă ă

Mehmet se întunec la fa :ă ţă— Dumitraşcule, de ce i se pare greu s pricepi c amţ ă ă

cerut s fiu eu acela, tocmai ca s te pot pune la ad post deă ă ă toate primejdiile ce pândesc întotdeauna pe un domn valah mazilit? Doar ştii c îndeplineam slujbe privind şi provinciileă sultanului de la nordul Dun rii.ă

Dumitraşcu plec fruntea ruşinat de gândul ceă -l fulgerase.— Iartă-m , Mehmet, dar am început s cunosc oamenii şiă ă

într-altfel.— Oamenii… ai dreptate, dar slav lui Alah, nu sunt to i laă ţ

fel.— Acum v d. Şi asta îmi d din nou curaj şi încredere. Deă ă

aceea î i mul mesc de dou ori. Şi acum spune tot… Înţ ţă ă primul rând, de ce nu m-ai vestit mai curând despre ceea ce avea s se petreac ?ă ă

— Nu s-a putut, zâmbi trist Mehmet.— Şi ce e cu firmanul?— Apoi este aşa… Marele vizir este mai puternic decât

mine, fiind, deocamdat , şi mai marele meu. Constantină Brâncoveanu i-a trimis o mie de pungi6, şi i-a f g duit încă ă ă dou mii pe care Duca Vod o s le scoat din piatr seac ,ă ă ă ă ă ă s le trimit în cel mai scurt timp. Şi s ştii c poateă ă ă ă -i mai bine aşa. Vremea de domnie e neprielnic pentru oamenii caă tine. Dar va veni şi vremea ta. iŢ -o spune un prieten care cunoaşte mai altfel rosturile lumii acesteia. Între timp vei putea înv a multe, spre folosul t u şi al Moldovei. Poateăţ ă chiar şi al Turciei, c ci şi acolo sunt rânduieli de îndreptat,ă iar eu am n dejde s le pot îndrepta, cândva… Dar astaă ă -i alt poveste. S vedem ceă ă -i de f cut acum.ă

— Eu îns nu pricep prea bine toat întâmplarea asta.ă ă— Şi cu t tuca ceă -i? nu se putut opri s întrebe Mihu .ă ţ— C pitanul Petrea se afl acum trimis, în mare tain ,ă ă ă

c tre Roman.ă— C tre Roman? se minun Mihu . Şi noi la Golia?…ă ă ţMehmet începu iar s râd , v zând uimirea amândurora,ă ă ă

apoi, b tânduă -se cu mâna peste frunte, zise:

6 O pung – cam 500 lei – aur.ă

— Dar voi trebuie s fi i lihni i de foame şi de sete, şi euă ţ ţ am uitat obiceiul gazdelor de la Moldova. Ia sta i ni eluşţ ţ colea, să-l bucur m de oaspe i pe cine se cuvine.ă ţ

Mehmet ieşi pe uşa scund şi câteva clipe dup aceeaă ă d du buzna pe aceeaşi uş , cu lacrimi de bucurie în ochi,ă ă comisul Cerchez, cu scuf în cap – c ci nu mai avea acum firă ă de p r – şi în c maş de noapte. Se întoarse îndat şiă ă ă ă Mehmet, urmat de dou b trâne slugi ale casei ce purtauă ă tablale cu tot ce era mai bun în c m rile comisoaiei şi cu oă ă plosc de vin. Luânduă -şi seama de straiul în care se afla, comisul îşi ceru iertare şi se duse s se îmbrace precum seă potrivea a sta înaintea unor asemenea fe e. Iar Dumitraşcuţ şi Mihu se aşezar la mas f r s aştepte s mai fie îmbia iţ ă ă ă ă ă ă ţ a doua oar . Mehmet începu atunci, cu glasul lui cântat, să ă le povesteasc totul deă -a fir-a-p r, pres rânduă ă -şi povestirea cu mimic şi vorbe de haz, cum obişnuia. Sultanul nu aveaă nimic împotriva lui Dimitrie Cantemir. Imbrohorul nu venise deci cu porunc să ă-i ia capul, cum d duser zvon unii, ciă ă dimpotriv , să ă-l aduc înd r t la arigrad, cu toat cinstea.ă ă ă Ţ ă Poarta nu plecase urechea la pârile Brâncoveanului. Iar marele vizir socotise folositor să-l ştie pe Dimitrie, ca şi pe Antioh Cantemir, la Stambul, mai ales ca nu cumva să unelteasc împotriva Duc i Vod şi astfel s se pr p dească ă ă ă ă ă ă cele dou mii de pungi f g duite. Mehmet cunoştea însă ă ă ă n ravurile neamurilor boiereşti, vr jmaşii Cantemireştilor.ă ă Sosind la Iaşi şi aflând de întemni area domnului, Duca Vodţ ă se ar tase foarte mul umit. Mehmet se pref cuse şi elă ţ ă aşijderea. Pentru a-l feri pe Dumitraşcu de urgie, le atr seseă luarea-aminte boierilor c are porunc să ă ă-l aduc elă -însuşi pe domnul cel mazilit, viu-nev t mat la arigrad, unde va fiă ă Ţ pedepsit la Edicule, sub ochii marelui vizir. Şi-i l udase că ă-l prinseser , ca nu cumva s apuce a fugi la leşi sau la unguri.ă ă Chiar de a doua zi din zori avea de gând să-l ia în primire, pe el şi pe Mihu , şi sţ ă-i trimit sub paz bun la Br ila. Estimp,ă ă ă ă pe c pitanul Petrea – care se preg tise să ă ă-i scape cumva singur, cu o mân de dr gani – îl trimisese s adune steagulă ă ă ce-i era de credin la Roman, cu porunc s împlineascţă ă ă ă alaiul noului voievod, dar, în tain , ca s fie lâng Cantemir,ă ă ă

dac cumva boierii să -ar fi ar tat gata la vreo nesocotin .ă ţă Acum îns , dup ce Dumitraşcu şi Mihu fugiser de la Goliaă ă ţ ă – şi înc cu ajutorul unor presupuşi p rtaşi – gluma se camă ă îngroşa. C ci trimisul sultanului nu putea lua, f iş, subă ăţ ocrotirea-i, pe domnul mazilit, care d duse prin fugaă -i dovad v dit de r zvr tire. Dumitraşcu trebuia deci să ă ă ă ă ă plece de îndat spre miaz zi, împreun cu Mihu .ă ă ă ţ

Mehmet d duse aceste l muriri inând un mic discurs,ă ă ţ înflorat cu multe laude de sine, ce p reau mai curând praf înă ochi pentru a acoperi o tainic fapt urât , decât relatareaă ă ă am nuntelor unui plan îndr zne . Cei doi tineri moldoveniă ă ţ schimbar fulger tor o privire. Surprinzândă ă -o, imbrohorul îşi micşor pupilele, ca fiarele deşertului la pând , apoi izbucniă ă într-un hohot de râs, ad ugând în glum :ă ă

— Fi i pe pace: de la partida Duc i Vod am primit preaţ ă ă pu ine pungi ca s pl teasc şi capetele voastre!… Dup oţ ă ă ă ă scurt sf tuire, Mehmet şi comisul rânduir totul cum eraă ă ă mai bine. Comisul avea s ias din târg pe poarta de miaz ziă ă ă într-un r dvan înso it de nişte dr gani din garda domneasc ,ă ţ ă ă spunând c merge la Bârlad s aleag cai din hergheliile deă ă ă acolo pentru alaiul noului domn. În acelaşi timp, pe o altă poart va ieşi în grab un pâlc de c l re i din garda luiă ă ă ă ţ Mehmet-Paşa imbrohorul, ducând grabnic ştafet paşaleiă ă celei mari din raiaua Br ilei. Printre c l re i, în straieă ă ă ţ turceşti, se vor afla Dumitraşcu şi Mihu . De la Bârlad, cei doiţ fugari aveau să-şi continue drumul cu r dvanul comisului,ă înso i i doar de câ iva oameni credincioşi, turcii ag i avândţ ţ ţ ă s se întoarc în grab la Iaşi. Pentru încredin are fa deă ă ă ţ ţă paşaua turceasc de la Br ila, Mehmet îi d du lui Dimitrieă ă ă Cantemir inelul s u de aur cu pecete. Paşa din raiaua Br ileiă ă trebuia să-i g zduiasc cu toat cinstirea pân la sosirea luiă ă ă ă Mehmet, care apoi avea să-i înso easc , pe caicul s u, pânţ ă ă ă la arigrad. Cei trei prieteni se mai – îmbr işar o dat , apoiŢ ăţ ă ă se desp r ir . Nu trecuse nici al treilea ceas al nop ii când, înă ţ ă ţ straie turceşti, cu turbane pe cap şi înarma i pân în din i,ţ ă ţ înconjura i de pâlcul de c l re i turci, Dimitrie Cantemir şiţ ă ă ţ Mihu ieşeau pe poarta dinspre miaz zi a Iaşilor f r nici oţ ă ă ă sup rare din partea nim nui, dar cu sufletul ca de plumb.ă ă

— Începe dar pribegia, Mihu prietene! şopti domnul.ă ţ S raca Moldova noastr , cum o l s m…ă ă ă ă

— Avem s ne întoarcem întră -o zi, m riaă -ta, o s neă întoarcem cu mai mult putere asupra vr jmaşilor ei, şi abiaă ă atunci veni-va vremea s r sufle şi ara asta, cu adev rată ă ţ ă slobod . Veniă -va negreşit acea vreme, fiindc nu rar seă schimb sor ii domnilor la Moldova şi nu numai pentruă ţ bucuria nebunilor… S-o întoarce ea roata!…

VI

„S RUT P MÂNTUL MOLDOVEI!”Ă Ă

Dup câteva nop i de cale – pentru c ziua se ad posteauă ţ ă ă prin locuri ferite, de teama h itaşilor noului domn – Dimitrieă Cantemir şi Mihu ajunser , la ivirea zorilor, întrţ ă -un crâng, pe malul Milcovului. Şedeau în r dvanul comisului, aşteptând să ă se reîntoarc din josul apei c l uza ce pornise s caute ună ă ă ă vad mai potrivit, când un tropot de cai se auzi din urm şi ună glas s lbatic bubui:ă

— Aicea-s, boierule! I-am dibuit! S d m iureş, să ă ă-i spârcuim.

— De vii trebuiesc prinşi, aşa-i porunca! r cni un alt glas,ă care lui Dimitrie i se p ru cunoscut. Cel ce vorbise deă porunc se ar ta a fi un b rbat mai pirpiriu, eu un obr zară ă ă ă negru pe fa .ţă

Înainte ca lotrii ce le veneau împotriv s se n pustească ă ă ă asupra lor, Dimitrie, Mihu , precum şi unul din cei doi oameniţ domneşti ce r m seser lâng r dvan, ochir şi traser câteă ă ă ă ă ă ă un foc de muschet . Doi c l re i se pr buşir , iar calul unuiă ă ă ţ ă ă

al treilea se ridic în dou picioare şi, rostogolinduă ă -se pe spate, prinse sub el pe c l re , care slobozi un strig t deă ă ţ ă groaz . Neaşteptânduă -se, pesemne, ca fugarii s aib cu eiă ă arme de foc, urm ritorii se oprir şi avur o clip de şov ire,ă ă ă ă ă b tând cu caii în loc. Dimitrie şi ai s i folosir acest r gaz şiă ă ă ă mai înc rcar o dat muschetele, apoi al i trei c l re iă ă ă ţ ă ă ţ c zur din rândul urm ritorilor.ă ă ă

— Pe ei, cu s biile şi cu arcanul! Da i n val degrab , să ţ ă ă ă ă nu mai aib vreme s încarce! se auzi porunca celui cuă ă obr zar negru.ă

Pricepând c nu mai pot folosi armele de foc, Dimitrie şiă Mihu traser s biile şi coborâr din r dvan. În aceeaşi clipţ ă ă ă ă ă arcanul doborî în colbul drumului pe oşteanul ce tocmai încerca să-şi mai încarce muscheta. O ghioag , azvârlit cuă ă dib cie, zdrobi easta celuilalt venit întră ţ -ajutor. Dimitrie şi Mihu r maser acum singuri s se apere împotrivaţ ă ă ă n v litorilor, c ci surugiii c l rii fuseser smulşi de pe cai şiă ă ă ă ă ă lega i mai înainte de a apuca s se împotriveasc .ţ ă ă

— Treci lâng copacul sta gros, în spatele meu, m riaă ă ă -ta, strig Mihu . Aşa, spate la spate, nu ne mai dovedesc ei; v dă ţ ă c nu prea ştiu cum se ine o spad în mân …ă ţ ă ă

— Cu spada şi pumnalul deodat Mihu , strig la rânduă ţ ă -i Dimitrie. Ca vene ienii, cţ ă-i r punem mai repede… ă punto reverso şi hai!…

Şi într-adev r, cât ai clipi din ochi, cu s biile zburate dină ă mâini, al i doi n v litori sângerau în colbul potecii.ţ ă ă

Dar în ciuda m iestriei lor la lupta cu sabia, cei doiă prieteni n-aveau s mai in piept mult vreme mareluiă ţ ă ă num r al înconjur torilor. Atunci Mihu lu o hot râreă ă ţ ă ă dezn d jduit . Con inând s fulgere cu sabia, şi f r aă ă ă ţ ă ă ă întoarce capul, spuse cu glas sc zut:ă

— M riaă -ta, uite colo, la un pas, slobod, calul înaintaş, e din cei buni ai comisului. Aruncă-te pe el şi fugi. Ai! nemernicilor stora sunt pr p di i. Nu te pot ajunge, întră ă ă ţ -un ceas eşti la straja Br ilei, ar i inelul şi scapi.ă ăţ

— Dar tu, Mihu ?ţ— Eu îi in în loc, cât se poate… Fugi, m riaţ ă -ta!

— Nu fug, Mihu , – hot rî Dimitrie, – ne batem pân laţ ă ă moarte aici, pe p mântul Moldovei!ă

Puterile îns începeau s le sl beasc . Cresta i în câtevaă ă ă ă ţ locuri, pornir s li se roteasc în fa a ochilor fulgere roşii şiă ă ă ţ negre. În clipa în care se socotir pierdu i, un alt tropot deă ţ cai se auzi şi un r cnet ca de leu turbat f cu s se cutremureă ă ă p durea.ă

— Înapoi, fiarelor, înapoi c aici vă -a i aflat mormântul.ţ— T tuca! strig Mihu , cunoscând glasul.ă ă ţ— C pitanul Petrea! se bucur Dimitrie, prinzând iar şiă ă ă

puteri.— Bate i voi marginile, Mihu , c noi îi t iem pe la mijloc!ţ ţ ă ă

r cni de departe c pitanul Petrea. Apoi întorcânduă ă -se c treă oamenii s i le porunci: Pe tic losul cu obr zar c ta i să ă ă ă ţ ă-l prinde i de viu. Alaţ -i tartorul lor.

C petenia despre care era vorba se nimerise tocmaiă atunci la îndemâna lui Mihu , cu al i doi al turea.ţ ţ ă

— Lasă-mi-l mie, t tuc … În gard , c acum nu mai scapi,ă ă ă ă tâlharule… ine una. Şi cu una, dou ! Na…Ţ ă

Mihu îi smulse sabia din mân ; învinsul trase jungherul şiţ ă se repezi iar şi, dar împiedicânduă -se de un ciot de copac, alunec cu pieptul în spada rotmistrului.ă

Omul cu obr zar scoase un ip t fioros, sc p jungherulă ţ ă ă ă din mân şi se pr buşi str puns de moarte. În jurul lui, luptaă ă ă urm – cu dezn dejde. Curând, pu inii nemernici careă ă ţ r m seser în via aruncar s biile şi o rupser la fugă ă ă ţă ă ă ă ă printre copacii crângului. C pitanul Petrea f cu semnă ă oamenilor lui să-i lase în plata domnului, c deă -acum nu mai erau primejdioşi.

Dup ce Dimitrie Cantemir îşi îmbr iş izb vitorul, şiă ăţ ă ă Mihu ele asemeni, se îndreptar tustrei spre leşul omului cuţ ă fa a ascuns .ţ ă

— Cine s fie? întreb domnul.ă ă— Scoate-i obr zarul, Mihu ! porunci c pitanul Petreaă ţ ă

fiului s u.ăMihu se aplec şi, nu f r înfiorare, d du la o parteţ ă ă ă ă

n frama de m tase neagr .ă ă ă

— Ia te uit ! se cutremur Dimitrie Cantemir. Feciorul luiă ă Iordache Russ t vistiernicul…ă

— Aşa-i, precum bine b nuisem! gr i Petrea. De mult î iă ă ţ purta sâmbetele acest cilibiu, otr vit de zavistie pentruă însuşirile cele mari ale min ii şi bra ului „unui biet fecior deţ ţ r zeş”. A vrut s se arate mai cu mo decât boier Iordache,ă ă ţ taică-s u, pe care Duca Vod lă ă -a dovedit hiclean şi fa deţă sine. Credea c dânduă -i capul m rieiă -tale în schimb, îşi va sc pa şi moştenirea dup fuga b trânului.ă ă ă

Cât mai r suflar oleac , b trânul oştean le povesti ce nuă ă ă ă ştiuser pân atunci:ă ă

— Dup ce au aflat de ieşirea m rieiă ă -tale din turnul Goliei, şi mai ales cunoscând c imbrohorul nu era altul decâtă nepotul comisului Cerchez – asta fiindc inuse mor iş s fieă ţ ţ ă g zduit în casa comisului, nu în palatul domnesc – boierii auă priceput c nu era lucru curat. Dar noul domn, ştiinduă -şi poate înc şubred je ul şi necunoscând nici care ar fiă ţ gândurile tainice ale Por ii, nţ -a cutezat s fac prea mareă ă tulburare pentru atâta lucru, ba i-a poftit şi pe boieri s seă potoleasc şi să ă-i preg teasc mai bine alaiul s u, cu toată ă ă ă str lucirea cuvenit . De fric , Iordache Russ t a fugit pesteă ă ă ă munte, la miaz noapte. Ei, clar vezi c tâlharii tot nu să ă -au l sat deă -ale lor. M întorceam – aşa cum avusesem vorba cuă Mehmet-paşa – de la Roman, cu pâlcul meu de oameni de credin , când la hanul Hagiului îmi spune prietenul nostruţă c feciorul unui mare boier trecuse în goan spreă ă araŢ -de-Jos, pe urmele unor fugari, cu o ceat de joimiri.ă

F r s mai z bovesc, mă ă ă ă -am luat dup ei. Abia asear leă ă -am dat de urm , dar peste noapte neă -au p c lit şi neă ă -au sc pat.ă Nu mai ştiam încotro au luat-o nici ei, nici m riaă -ta, fiindcă pe aici aşez rile sunt mai rare şi oamenii tare tem tori şiă ă zgârci i la, vorb . Dar, slav domnului, am ajuns la enchi.ţ ă ă ţ

— Tocmai la enchi, t tuc , altfel m tem c ne dovedeauţ ă ă ă ă tâlharii, adeveri Mihu , ştergânduţ -şi lama s biei.ă

— Acuma, îns , trebuie s v gr bi i… c ci intra i în araă ă ă ă ţ ă ţ Ţ Româneasc şi nemernicii care au sc pat vor da negreşit deă ă veste lefegiilor Brâncoveanului.

— Nu putem totuşi l sa aşa, în colbul drumului, leşulă feciorului lui Russ t! se împotrivi cam nehot rât Dimitrieă ă Cantemir.

— Tic losul acesta îşi merit soarta, m riaă ă ă -ta. Şi s nă -ai grij . Tâlharii care au fugit vor avea grij de el, c ci ei ştiuă ă ă cine-i taică-s u şi c nu vor r mâne ner spl ti i pentruă ă ă ă ă ţ milostenie. De îndat ce locul acesta va r mâne pustiu, seă ă vor întoarce negreşit să-l ridice.

— Şi domnia-ta ce vei face? întreb Dimitrie Acum vaă trebui s vii, neap rat, cu noi.ă ă

— Oamenii mei te vor înso i pân la Br ila, m riaţ ă ă ă -ta, îl asigur cu p rinteasc grij c pitanul Petrea.ă ă ă ă ă

— Nu la mine m-am gândit, c pitane Petrea, – se ap ră ă ă Dimitrie, îmbujorându-se uşor, – ci la domnia-ta. Cum te vei întoarce la Ieşi? Duca Vod nă -are să- i ierte aceastţ ă întâmplare.

Oşteanul zâmbi:— Dar cine va s ştie ce a fost aici, m riaă ă -ta? Singurul va

fi fost odrasla Russ tescului, care acum bate la por ileă ţ iadului. Nemernicii care s-au împr ştiat sunt joimiri ce nu potă sta pentru credin la o judecat . Iar oştenii mei, credincioşiţă ă m rieiă -tale, au ei altele în minte, ce se vor afla pân laă schimbarea vremurilor, ad ug el zâmbind.ă ă

Domnul pribeag voi să-i mul umeasc iar şi, dar oşteanulţ ă ă nu-i mai d du r gaz:ă ă

— Degrab în r dvan, m riaă ă ă -ta. Iat , se întoarce şiă c l uza. Se vede c a g sit vadul. B ie i, – porunci el apoi laă ă ă ă ă ţ doi dintre oamenii s i, – t ia i leg turile surugiilor şi ajuta iă ă ţ ă ţ -i s se urce în şei. V duce i, tot întră ă ţ -o fug , să ă-l urma i peţ domnul nostru Dimitrie Cantemir pân la por ile Br ilei.ă ţ ă

— S tr iasc m riaă ă ă ă -sa! strigar întră -un glas r zeşii,ă urcând cuşmile în vârful suli elor.ţ

— Şi domnia-ta, – întreb iar şi Dimitrie, – nuă ă - i p streziţ ă nici un înso itor? Iaţ -l m car pe acest zdrav n tighecean! şiă ă -l ar t , cu un semn de prietenie, pe unul din r zeşi, cunoscută ă ă de el mai dinainte.

— M riaă -ta, îmi ştii obiceiul şi patima: s c l toresc singură ă ă cu gândurile şi cu roibul meu… Ajung la Ieşi înaintea veştilor.

Şi-i mai bine. De-aci-ncolo oi vedea încotro oi apuca-o… Dar ce faci, m riaă -ta?

În clipa în care trebuia s se urce în r dvan, Dimitrieă ă Cantemir îngenunchease şi-şi lipise obrazul de iarba înrourat . R spunse încet, cu ochii înroura i:ă ă ţ

— S rut p mântul Moldovei, în care odihnesc oaseleă ă p rin ilor mei, c ci nu ştiu dac m voi mai reîntoarceă ţ ă ă ă vreodat .ă

— Nu, m riaă -ta, strig c pitanul Petrea. S nu spui şi să ă ă ă nu gândeşti niciodat asta. ara ştie să Ţ ă-şi cunoască st pânul!… Eu r mân aici cu prietenii cei mul i, ai noştri, şiă ă ţ zic aşa: De dou ori pe an, m car, voi veni la m riaă ă ă -ta la arigrad sŢ ă- i aduc cuvântul Moldovei, iar m riaţ ă -ta s teă

g teşti de domnie. Aceasta e f g duiala sfânt şi se vaă ă ă ă adeveri şi ea, aşa cum în p mântul acesta bate inimaă oamenilor lui.

În geana umezit şi în glasul cald al G l eanului seă ă ăţ sume ise o haiduceasc mândrie, pe care Cantemir nuţ ă numai o dat o aflase în neodihna sufletelor din araă ţ aceasta. Îi veni în minte vorba acelui moldovean de seam ,ă r pus în duşm nie de vr jmaşii p rintelui s u: „Nu, nu va fiă ă ă ă ă pus prea-veşnicul sfat al puternicului Dumnezeu riiţă acesteia enchi şi soroc de sfârşire!…”ţ

Cu ochii str lucitori de o mare n dejde, Dimitrie Cantemiră ă se urc , urmat de Mihu , în r dvanul care dup o minută ţ ă ă ă cobora lin spre vad, pierzându-se printre copaci.

Cu capul descoperit în vântul dimine ii, care i se juca prinţ p rul uşor c run it, c pitanul Petrea r mase îndelung cuă ă ţ ă ă privirea în urma lor. Pe lâng bucuria c picase la vremeă ă într-un ceas de cump n , sufletul îi era parc leg nat de oă ă ă ă mul umire şi mai adânc : îşi împlinise o parte din aceaţ ă f g duial f cut cândva lui Cantemir Vod cel b trân. D duă ă ă ă ă ă ă ă pinteni, şi în trapul mare al calului întoarse spre miaz noapte.ă

De dup o culme de p dure tivit cu aur se ivi soarele,ă ă ă împurpurând apele Milcovului cu sângele unei dimine i noi.ţ

VII

TREBURI POLITICEŞTI

Şi-au pornit anii s treac , unul câte unul, precum caiceleă ă cu vela-n vânt pe apele untdelemnii ale Bosforului. Şi unul câte unul, cam tot pe atâ ia au fost şi domnii care sţ -au perindat la Scaunul Moldovei. Aflaser turcii, la „Bogdană -Ilî” – cum porecliser aceast ar binecuvântat – nesecat izvoră ă ţ ă ă de lapte şi miere, potrivit pentru cump nirea marilor pagubeă ce le c şunaser tot mai desele r zboaie pierdute. De aceeaă ă ă nu ştiau ce s mai n scoceasc pe seama locuitorilor aceloră ă ă p mânturi, trimi ânduă ţ -le mereu alte lipitori nes ioase. Laăţ asta îi mai ajuta şi pofta nem surat de jaf şi de împ unareă ă ă cu alte cinuri a boierilor p mânteni. Aceştia nu sufereauă domni din rubedenii vr jmaşe şi nici pe voievozii cu oleacă ă de mil pentru bietul plugar nuă -i r bdau, pârânduă -i grabnic c nu ar fi credincioşii preaă -puternicului padişah şi c ară cânta în struna celor care priveau cu sporit n dejde spreă ă zorile puterii creştine a Moscului. Pe m sur ce seă ă -aprindea luceaf rul ciudatului ar Petru Alexeievici, se îngrijorauă ţ

beglerbegii şi capii raialelor de la Dun re, îşi înt reauă ă cet ile şi înmul eau podvezile pentru armia semilunii,ăţ ţ tem tori de cele ceă -ar tau s seă ă -ntâmple.

Iar într-acest timp, norodul muncea şi p timea din greu să ă pl teasc miile de pungi cu care se f cea mezatul pentruă ă ă domnie la înalta Poart . Şi tot mai mul i „d deau bir cuă ţ ă fugi ii”, pustiinduţ -se prin codri, sau în stepa cazacilor zaporojeni c tre pragurile Niprului. Atât de neruşinat eraă acest mezat, încât unii domni mazili i, îngr m dind movileleţ ă ă tot mai înalte de aur în fa a marilor dreg tori ai Por ii, seţ ă ţ reîntorceau vii şi nev t ma i de câte dou şi trei ori peă ă ţ ă Scaunul domnesc. Iar al ii piereau de mâna harapului, sau îşiţ luau lumea-n cap, cu vistieria rii.ţă

De multe ori, tem tori şi de umbr lor şi ştiinduă ă -se ca vrabia pe crac , acei domni jefuitori, dimpreun cu boieriiă ă care abia aşteptau s le ia locul şi se îngrijeau s nu mai afleă ă cumva şi pe al ii în calea lor, trimiteau tot soiul de pâriţ împotriva fiilor lui Cantemir b trânul, despre care seă zvoneau multe bune şi rele. Dar în ciuda acestor pâri tot nu le-a luat capul sultanul, poate fiindc alte socoteli avea cuă dânşii, sau poate datorit ştiin ei de carte şi str luciteloră ţ ă leg turi de prietenie ce şi le f cuse acolo Dimitrie.ă ă

Printre aceşti prieteni de n dejde şi deasupra tuturor seă afla Mehmet-Paşa, a c rui putere crescuse neîncetat, cândă mai de-a dreptul, când mai pe ocolite, ajungând aşa în rangul de mare-vizir. Cunoscând toate cele ce se petreceau în ara Moldovei, şi împ rt şinduŢ ă ă -se de multe ori el însuşi din mezatul cel neruşinat ce se f cuse pân la venirea lui înă ă aceast înalt dreg torie, Mehmet se hot rî să ă ă ă ă-şi împlineasc şi un gând al lui mai vechi, pe care deă altmintrelea, tot stând de vorb cu Dumitraşcu, şiă -l pusese mai de mult în minte. Anume c ar fi fost spre folosul Turcieiă ca în Moldova, ar bogat şi de margine, pe care arigradul,ţ ă ă Ţ din pricina slug rniciei boierilor, se obişnuiesc să -o socoteasc un paşalâc, s fie statornicit o temeinică ă ă ă rânduial , ca s nu se mai împr ştie pe apucate roadaă ă ă p mânturilor ei. Mai avea el o socoteal şi cu r zvr tirileă ă ă ă prea dese ale locuitorilor, şi cu n dejdile lor smintite înă

izbânzile ruseşti. Geaba faci metereze noi pe de l turi, dacă ă pe din untru totul e putred! De aceea trimisese domn înă Moldova pe Antioh Cantemir. Poate şi din pricini mai adânci, ştiute numai de câ iva inşi dintre maiţ -marii Islamului. S-ar fi zis, de altminteri, c numai la domnie nuă -i era gândul fiului mezin al lui Constantin Vod . Din prea pu inul avut ce leă ţ r m sese de la tat l lor şi cu zestrea Casandrei Cantacuzino,ă ă ă nevasta lui Dimitrie, cei doi fra i îşi duraser o cas nu preaţ ă ă mare, dar pl cut la vedere, pe rmul Cornului de Aur. Dină ă ţă cea mai luminoas înc pere a acestei case, Dimitrie îşiă ă f cuse c mara lui de lucru şiă ă -şi c ptuşise pere ii, din podeaă ţ pân la bagdadie, cu rafturi ticsite de c r i aduse din toateă ă ţ col urile lumii. De ani întregi purta neîntreruptţ ă coresponden cu mul i dintre marii înv a i ai lumii, care,ţă ţ ăţ ţ pe atunci, îşi trimiteau unul altuia scrierile mai de seam , iară tomurile nici nu mai aveau loc în rafturi şi se îngr m deauă ă pe mese, pe jil uri şi chiar pe podea, prin toate ungherele.ţ

În iatacul s u mai avea Dimitrie şi tot felul de arme, noi şiă vechi, intuite în perete peste o blan de urs din Carpa i. Cţ ă ţ ă nici de obiceiul dobândit în copil rie de a mânui zilnic armeleă nu se l sase Dimitrie Cantemir şi pe lâng „turniruri”ă ă prieteneşti cu str inii, ori de câte ori c pitanul Petrea,ă ă potrivit f g duielii date, venea să ă ă-l vad , fostul dasc l întruă ă ale b t liei şi înv celul încrucişau iar spada ca în anii deă ă ăţă ucenicie. Ca s împrumute de la nem i strategia cea nou ,ă ţ ă urmase el însuşi oştile turceşti, la Zenta, în b t lia cuă ă armatele prin ului Eugeniu de Savoia. Şi al turea cu elţ ă mersese, din aceeaşi dorin , şi Mihu .ţă ţ

Cu trecerea anilor, fostul stegar şi rotmistru moldovan îndr gise c ile m rilor. Mai întâi pe o corabie turcească ă ă ă adus de un grec din Br ila, unul Tomida, pe careă ă -l ajutase el s scape din ghearele unui st pân hapsân; de pe aceeaă ă trecuse apoi pe o alta mai mare, genovez . Drumurile luiă erau, la înapoiere, prilej de îndelungi poveşti cu Dimitrie Cantemir, care înv ase multe limbi, dar c l torise preaăţ ă ă pu in. Aşa, întorcânduţ -se odat din porturile nordului, îiă adusese ştirea despre „marea ambasad ” a arului Petru,ă ţ râzând împreun de şotiile acelui n zdr van aghiotantă ă ă

Alexei Menşikov, cu care Mihu se b tuse în lupt dreaptţ ă ă ă dintr-un r m şag, întră ă -o cârcium din Amsterdam. De la oă vreme, Dumitraşcu nu mai avusese veşti de la cor bier. Preaă îngrijorat nu fusese îns , fiindc de câte ori îl întreba peă ă c pitanul Petrea despre feciorul s u „Vântură ă ă-lume”, acesta îi r spundea c nu mai ştie nimic, dar ochii i se mijeau de ună ă zâmbet tainic.

Antioh Cantemir n-a putut s r mân prea mult în Scaunulă ă ă domniei, fiind pârât ca „hiclean”, printr-un sol nem esc de laţ arigrad ce avea mare trecere pe lâng sultan. Şi sultanulŢ ă

l-a scos pe Antioh din domnie, peste capul marelui vizir, care dac nu să -a împotrivit atunci, dup o vreme a izbutit să ă-l aduc din nou pe Antioh în cet uia Iaşilor. La acea vreme aă ăţ coborât iar şi Iordache Russ t – „majordomul” din pribegieă ă să-l slujeasc pe Antioh, ca să ă-şi capete înd r t averileă ă r pite de înaintaşul lui la domnie. Dup ce şiă ă -a f cut slujbaă aceasta, b trânul cameleon şiă -a schimbat pielea şi s-a tocmit să-l sape şi să-l duşm neasc , cu puteri înnoite, peă ă binef c torul s u. Nu mult dup aceea, fratele lui Dimitrieă ă ă ă s-a reîntors pentru totdeauna în casa cu pridvor de pe

rmul Cornului de Aur, fiind pârât c întârzia luareaţă ă birurilor.

Şi iată-i, într-o duminic însorit de toamn , pe cei doiă ă ă fra i în acel larg pridvor, pardosit cu lespezi albe peste careţ erau aşternute covoare turceşti, mari şi groase; Antioh şedea într-un jil moale şi adânc ca un divan, cercetând nişteţ arme vene iene de curând primite în dar, iar Dimitrie, aşezatţ la o mas , pe care erau r spândite ca de obicei tot felul deă ă hârtii cânta când din viol , când din tambur – c ci de la oă ă vreme se îndeletnicea şi cu muzica – şi tot f cea însemn riă ă pe nişte foi liniate într-un chip osebit.

Punând armele pe o mescioar joas , încrustat cu sidef,ă ă ă al turi de el, Antioh se cuib ri mai bine în jil şi l s să ă ţ ă ă ă-i r t ceasc privirea pe neasemuita privelişte de care nu seă ă ă putea s tura niciodat . Printre stâlpii de piatr ai pridvorului,ă ă ă înveşmânta i în flori ag toare, şi printre chiparoşii înal i ceţ ăţă ţ str juiau gr dina coborând spre Cornul de Aur, se uita cumă ă Marea de Marmara aşterne sub cerul albastru o punte, când

de smarald, când de argint, între limba de nisip pe care sfârşeau gr dinile cu tainice chioşcuri ale Seraiului şiă coastele însorite ale Asiei, la poalele c rora se oglindeau,ă albe, în ape, casele din Scutari. R s rite din adâncuri, parcă ă ă dinadins ca ochiul s nu fie nici ostenit, nici copleşit deă albastrul nem rginit al m rii împreunate cu cerul f r pat ,ă ă ă ă ă insulele Prinkipo aruncaser peste aceast punte umbraă ă viorie a p durilor ce înveşmântau cu aurul ruginiu al toamneiă molatica lor unduire de coline. Drept în fa , peste Cornul deţă Aur, pe al c rui luciu se leg nau catargele şi veleleă ă caicurilor, Stambulul se resfira plin de taine printre adev rate p duri de chiparoşi şi de pini, pe coastele înfloriteă ă pe care str lucise alt dat Bizan ul. Pe culme, âşnind parcă ă ă ţ ţ ă din ostroave de verdea întins printre ziduri str vechi peţă ă ă jum tate pr buşite şi cotropite de iederi, se în l au subă ă ă ţ soarele blând cupolele Sfintei Sofii şi minaretele moscheilor ridicate de întemeietorii puterii Islamului. Dac ostenea deă atâta str lucire şi m re ie şi voia să ă ţ ă-şi caute odihn , privireaă nu avea decât s alunece spre dreapta, unde Stambululă îndoindu-se, înjunghiat parc de Cornul de Aur, îi întindea, caă pe o tipsie de p mânt ars, cuibul stufos de verdea în careă ţă albeau stelele şi Lespezile funerare ale cimitirului de la Eyub.

Antioh r mase mult vreme cu ochii pironi i pe această ă ţ ă vedenie de vis. Dar dintr-o dat , ea p ru s se ştearg ,ă ă ă ă adumbrit ca de o pâcl , şi printre genele întredeschise, înă ă locul colinelor pline de slav ale Bizan ului şi Stambulului, îiă ţ r s rir din amintire acelea mai s lbatice, dar învestite cuă ă ă ă un farmec nespus, care înconjurau Iaşul cel leg nat deă zvonul clopotelor. Şi o mâhnire ascuns îi strânse inima. Leă va mai vedea el vreodat ? De câte ori nu st tuse aşa întră ă -un jil , lâng fereastra arcuit a iatacului domnesc din cet uieţ ă ă ăţ şi le sorbise îndelung mireasma: uneori sub z pada ce seă aşternea molcom, alteori sub fulgerele ce br zdau cerurileă furtunoase de var . La fel le va fi privit, de la aceeaşiă fereastr , şi tat l lor, b trânul Constantin Cantemir.ă ă ă

Dar Dimitrie? Se împliniser în prim vara aceeaă ă şaptesprezece ani de la moartea p rintelui lor. Şi tot peă atâ ia de când Dumitraşcu trecuse Milcovul însângerat,ţ

luând calea pribegiei. Uitase el oare cu totul şi de n dejdileă tat lui, şi de planurile cu care să -ar fi p rut c venise laă ă arigrad? Cu vremea nu mai vorbise de ele şi p rea c niciŢ ă ă

nu voieşte s aud de domnie. Ce om ciudat era acestă ă Dumitraşcu! Şi ce închis fa de ai s i! Antioh avea pricini sţă ă ă cread c fratele s u mai curând îşi deschidea inima şi îşiă ă ă dest inuia gândul celor str ini de neamul s u, decât lui.ă ă ă

Îşi aduse aminte c întră -o sear , odat , dup întâiaă ă ă -i mazilire, i-a povestit cu obid cum fusese pus de turci să ă roboteasc eu mâna lui la meterezele Tighinei, ca s deaă ă pild , şi cum îi citeau moldovenii în ochi umilin a, parcă ţ ă aşteptând o singur porunc , să ă ă-i sfârtece în buc i peăţ c petenia raialei şi pe înso itorul s u care, priveau rânjind.ă ţ ă El, domnitorul, nu cutezase s dea acea porunc , iar oameniiă ă l saser capetele în jos, scrâşnind din din i, şi continuaseră ă ţ ă s sape, izbind duşm neşte cu hârle ele, ruşina i pân înă ă ţ ţ ă fundul sufletului de ruşinea lui Antioh Cantemir.

Dimitrie a avut atunci o izbucnire de furie aproape nebuneasc , sfâşiinduă -şi de pe dânsul veşmântul persienesc şi lovindu-şi fruntea de stâlpii pridvorului. Pe urm să -a pornit pe un râs r ut cios, îndemnânduă ă -l, în b taie de joc, să ă ciocneasc cu dânsul:ă

— S bem, Antioahe, în cinstea vampirilor nes ioşi careă ăţ ne storc ara!… S bem şi s sl vim soarta ce le gr beşteţ ă ă ă ă sfârşitul, cu fiecare strop de sânge cu care se ghiftuiesc!… E tot ce ne r mâne acum de f cut… Apoi lă ă -a îmbr işat,ăţ plângând cu hohote, şi a fugit în gr din . A doua ziă ă diminea a vorbea nep s tor, de parc nu se întâmplaseţ ă ă ă nimic. Se preg tea pentru o sindrofie la agentul diplomatică austriac.

Alt dat , nu de mult, Antioh îi împ rt şise taina de a fiă ă ă ă primit prin mijlocirea unei înalte fe e bisericeşti dintreţ prietenii Brâncoveanului, o scrisoare cu slovă moldoveneasc de la un dreg tor iubit al arului Petru,ă ă ţ c rturar şi c l tor de pomin prin rile hanului Kitailor. Acelă ă ă ă ţă moldovean umblat avea, pare-se, un greu cuvânt în Desp r mântul trebilor dinafar al imperiului, la „Posolskiă ţă ă Prikaz”, şi se chema pe numele lui rusesc Spafarii Nikolai, iar

dup baştin Nicolae Milescu, cel ce avusese rang de sp tară ă ă la Moldova şi-i r m sese porecla de „Cârnu”, că ă ă-i t iaseă nasul Ştef ni Vod în tinere ile lui, de la o obr znicie. Laă ţă ă ţ ă aceast poveste Dimitrie plecase urechea cu multă ă luare-aminte şi-l descususe îndelung. Ce f cea acumaă sp tarul? Primea el şi trimitea scrisori, dup obiceiulă ă academiilor vremii? Avea ascultare la arul Petru? Şi câte şiţ mai câte! Pe urm nu mai vorbiser despre asta. Dar şaseă ă luni mai târziu îi ar tase Dimitrie o scrisoare a sp tarului înă ă care acel b trân c l tor îi trimitea lui, de data asta înă ă ă latineşte, nişte însemn ri de istorie şi geografie şiă -l firitisea pentru nu ştiu ce scriere.

Antioh îl înv lui întră -o privire lung , cercet toare. Şi f ră ă ă ă să-şi dea seama, zâmbi cu triste e.ţ

Sim ind asuprţ ă-i privirea fratelui, Dimitrie întoarse capul.— De ce zâmbeşti, frate Antioh? întreb el, Şi înc astfel…ă ă— Cum „astfel”?— Ştiu eu, cum s spun?… Parc cu un dram de mâhnire.ă ă— M gândeam la r posatul taica, Dumnezeu să ă ă-l ierte.

Ce-ar zice de te-ar vedea…Dimitrie începu s râd , f r s lase din mân pana cuă ă ă ă ă ă

care însemna mai departe cântecul n scocit de el.ă— Dac iă -ar sta în putin s m vad , eu cred c nţă ă ă ă ă -ar

putea decât s se bucure.ăAntioh oft , şov ind dac trebuie s m rturiseasc sau nuă ă ă ă ă ă

gândul cu care-i pusese întrebarea. Nu-i pl cea îndeobşte să ă strice cheful nim nui. Totuşi gr i eu, glas îndoit:ă ă

— De, Dumitraşcule, ştiu şi eu? Drept să- i spun, nuţ -mi vine a crede.

— De ce?— Vezi tu, fr ioare… El îşi pusese mult n dejde în tine…ăţ ă ă

Te voia mare c rturar şi om ales…ăDimitrie nu se putu opri s izbucneasc iar şi în râs. Ună ă ă

râs limpede şi din toat inima, ca dintră -un cuget curat şi împ cat. Când râdea sem na cu p rintele s u, la a c ruiă ă ă ă ă biografie începuse s scrie deă -a drept în latineşte: Vita Constantini Cantemiri. Dar v zând sim mântul ce se întip riă ţă ă

pe fa a fratelui, se c i şi punând pana jos îşi rezem capulţ ă ă de sp tarul înalt al scaunului şi r spunse potolit:ă ă

— C rturar socot c am ajuns ori sunt pe cale de a ajunge.ă ă Sl vitul Meletie di Arta zice c aş fi cel mai de n dejde istorică ă ă al imperiului otoman. Om mare? Sunt felurite chipuri de a fi om mare…

Antioh îşi urm dojana, ca şi cum nă -ar fi auzit:— Tu… tot pe la ospe e, pe la vân tori, mereu înţ ă

preumbl ri cu tot felul de lume… Alteori, parc eşti apucat:ă ă topeşti noapte de noapte f cliile ca s aşterni pe hârtie felă ă de fel de scrieri netrebuincioase. În loc s te chiverniseşti şiă tu!

— Dar tu te-ai gândit la chiverniseal ?ă— Eu nu. Dar m car am tr it cump tat şi voi avea oă ă ă

b trâne e liniştit . În vreme ce tu? Tu nici nu te gândeşti laă ţ ă ziua de mâine. Ai atâ ia prieteni… Şi ştie oricine c aici, laţ ă arigrad, „sula de aur p trunde şi zidul de cetate”.Ţ ă— Cuvântul cel în elept prinde cu atât mai vârtos!ţ— Asta nu prea-i aşa. Şi o ştii şi tu, c doar tu însu i aiă ţ

scris despre „Gâlceava în eleptului eu lumea”. Precum vezi,ţ scrierile astea ale tale tot nu- i sunt de nici un folos iar aceaţ „Istorie Ieroglific ”, la care mig leşti acum, scornindă ă oamenilor porecle de dobitoace, î i va face numai r u, c ciţ ă ă al i duşmani ai sţ ă- i adaogi celor mul i ai neamului nostru.ţ ţ

— Dimpotriv , – vorbi rar şi cu c ldur Dimitrie Cantemir,ă ă ă – aceast poveste alegoric a luptei dintre inorog şi corb,ă ă care e, cum ştii, povestea luptelor neamului nostru cu Brâncoveanul şi ai lui, are drept int tocmai s ne împaceţ ă ă cu dânsul, pentru a aduce celor dou provincii româneştiă tihna mult dorit de norod şi a le împreuna împotrivaă adev ratului lor vr jmaş, cu sprijinul boierilor credincioşi şiă ă cu mil de p timirile rii.ă ă ţă

— Asta eu nu prea pricep cum ar veni. Cum, adic , a leă împreuna? Şi care-ar fi vr jmaşul adev rat? îl privi în ochi,ă ă nedumerit, Antioh.

Zâmbetul uşor ironic, cu care r spunse fratelui s u, nuă ă ascunse o adânc tulburare fa de întrebarea necugetat aă ţă ă fostului domnitor moldovean.

— Credeam c ştiai… Turcul, iubite frate, imperiulă otoman!

— Şi asta o spune „cel mai de n dejde istoric al imperiuluiă otoman”? îl întreb Antioh t ios, dar nu mai pu in nedumerit.ă ă ţ

— Cartea la care lucrez, bag bine de seam , – urmă ă ă Dimitrie Cantemir, – se va numi: Istoria m ririi şi dec deriiă ă imperiului otoman… da, atque decrementorum… şi dec derii, drag Antioahe! Uriaşul acesta care însp imântaă ă ă azi Europa are nişte picioare de lut, pe care „sula cea de aur” a proverbului t u le ciuruieşte pe zi ce trece, pân ce seă ă va pr buşi dinaintea mâniei noroadelor slobozite. Asta eă soarta sultanilor şi a m rimilor din jurul lor, cu care…ă

— Cu care tu eşti toat ziua de gât, nuă -l sl bi fratele maiă mare.

Dimitrie se ridic de la mas şiă ă -l întreb blând:ă— Auzit-ai de un italian care a scris, în veacul trecut, o

carte despre felul cum trebuie s guverneze un principeă în elept? Italianul acela se chema Machiavelli.ţ

— N-am auzit de el. Eu nu ştiu unsprezece limbi ca tine. Dar ştiu c o ar se ocârmuieşte bine cu datina şi cuă ţ ă spada…

— Nu- i fie cu sup rare, fr ioare dar e un fel cam… da,ţ ă ăţ cam b trânesc de a privi lucrurile.ă

Antioh ridic iar din umeri. De data aceasta nu cuă nedumerire, ci mâniat de-a binelea trecu la altceva:

— Iar acum te-ai apucat de l ut rie. Tot treab deă ă ă „principe” e?

— Poate c da, surâse întră -o doar Dimitrie.ăApropiindu-se de marginea pridvorului şi sprijinindu-se cu

mâna de unul din stâlpi, el privi o clip în gr din , apoiă ă ă ad ug cu acelaşi zâmbet nel murit:ă ă ă

— Compun un cântec de slav pentru sultan.ă— Pe de o parte compui cântece de slav sultanului şi peă

de alta te înh itezi cu solii rilor vr jmaşe imperiuluiă ţă ă otoman. Iar nu mai pricep nimic. Ce urm reşti?ă

Dimitrie se întoarse şi, tr gând un trepied cu fund de pieleă de Cordoba, se aşez lâng fratele s u.ă ă ă

— Pe bun dreptate te miri şi m dojeneşti, frate Antioh.ă ă Eu te pricep pe tine mai bine decât m pricepi tu pe mine. Eă adev rat c e şi vina mea, c prea pu in iă ă ă ţ ţ -am deschis sufletul. Dar crede-m , frate, c am avut pricinile mele de aă ă t cea, iar alt dat de a m preface guraliv.ă ă ă ă

— Deci ai taine fa de mine, m rturiseşti! se întunecţă ă ă deodat Antioh.ă

— Taine… nu… Dar nu-i bine a vorbi despre lucruri care nu-s destul de coapte spre a fi date-n vileag.

— De-i aşa, cu atât mai bine şi m iart . Dar ce vrei,ă ă adesea m cuprinde mâhnirea v zând cum te risipeşti înă ă lucruri m runte. Şi tot mi se pare c eşti prea uşuratic.ă ă

— Ei, afl , frate Antioahe, c şi în cele mai m runte lucruriă ă ă trebuie uneori mult ştiin . Pân şi ceea ce tu socoteştiă ţă ă îndeletniciri de l utar este ştiin . O ştiin ce se arat a fiă ţă ţă ă cândva spre slava Moldovei şi a neamului nostru… Aminteşte- i cântecele noastre b trâneşti… Muzica este, dinţ ă vechime, un dar de pre al omului, care şi fiareleţ îmblânzeşte… Dar mai ales le-adoarme b nuielile… Acu teă -ai dumerit, fr ioare?ăţ

Un tropot de cal se auzi din josul uli ei şi se opri în dreptulţ por ii, Antioh ridic alene capul, se uit şi d du de veste:ţ ă ă ă

— Descalec un slujitor de cas mare. De bun sam iară ă ă ă te pofteşte vreun paş sau vreun sol str in la osp , sau laă ă ăţ cine ştie ce sindrofie cu… muzic .ă

Doi slujitori din curte se repezir la poart . Unul inu calul,ă ă ţ iar cel lalt urc în pridvor cu noul venit.ă ă

— Pentru în l imea sa, beizade Dumitraşcu Cantemir. Deă ţ la lumin ia sa marele ag al arigradului.ăţ ă Ţ

— Ai vreun r vaş?ă— Nu, ci porunc s o poftesc pe în l imeaă ă ă ţ -ta mâine la

marele ag , la prânz.ă— Mâine?… Nu voi putea… Sunt poftit de mai înainte în

alt parte. Spuneă -i în l imiiă ţ -sale marelui ag c sunt tareă ă mâhnit, dar nu-mi pot lua cuvântul înapoi din ceea parte.

— Am în eles, în l imeaţ ă ţ -ta! Îi voi spune întocmai.— Nu te duci la marele ag ? întreb Antioh pe Dimitrie,ă ă

când fur din nou singuri.ă

— Nu. Mâine la prânz voi fi la contele Tolstoi, solul aruluiţ Petru. E zi de „banchet”.

— Iar şi?ă— Da, iar şi. Şi acum ascultă ă-m , frate, şi ia aminte la ceă

iţ -oi spune. S ştii c nimic din tot ce am f cut nu a fost f ră ă ă ă ă socoteal . Nici nop ile petrecute, cu pana în mân , niciă ţ ă ospe ele la care am legat prietenii şi am aflat şi înv atţ ăţ multe. Şi nici m car renumele de om uşuratic, camă neispr vit, pe care nu f r oleac de trud mi lă ă ă ă ă -am f cut…ă Se pare c aşa se ar ta şi riga Henric al Vă ă -lea al Engliterei… În curând mai multe vei cunoaşte despre toate acestea şi nu uita c t cerea e de aur.ă ă

Antioh d du din cap, împ r it între un sim mânt deă ă ţ ţă neîncredere şi altul de admira ie fa de fratele s u, apoi seţ ţă ă potoli.

Dimitrie se aşez iar şi la mas şi, luând pana, aşternuă ă ă mai departe pe hârtie oda închinat padişahului la îndemnulă unui prieten mai vechi al s u, acum cel mai înalt dreg tor ală ă Sublimei Por i.ţ

*

* *

În aceeaşi diminea , sultanul Ahmed, de curând urcat înţă scaunul împ r iei în locul fratelui s u, pe careă ăţ ă -l r sturnaseă cu sprijinul haremului şi-l otr vise apoi în închisoare, seă preumbla posomorit prin minunatele gr dini ale Seraiului,ă de-a lungul aleilor de chiparoşi ce se oglindeau vis tori înă luciul M rii de Marmara. La un pas în urm , plin de pref cută ă ă ă umilin şi smerenie, venea marele vizir Mehmet,ţă iscodindu-şi st pânul cu priviri agere, p trunz toare.ă ă ă

Nepotul de la Crâm al comisului Ştefan Cerchez se schimbase mult în aceşti din urm şaptesprezece ani. Seă schimbase chiar atât de mult, încât celui ce nu l-ar fi v zută de o vreme mai îndelungat , iă -ar fi fost greu a-l recunoaşte. O barb mare, neagr – atât de neagr , încât i se b nuia deă ă ă ă

îndat c neala – i se r spândea acum peste piept, peă ă ă deasupra straiului de mare bog ie şi pe care mai jos deăţ barb , îl umfla un pântec uriaş. Un ochi bolnav, mereuă urduros, îi f cea, obrazul resping tor. Însuşi Dimitrieă ă Cantemir nu-şi mai recunoştea prietenul şi câteodat seă posomora cugetând la purtarea şi noul fel de a gândi al lui Mehmet. Feciorul lui Constantin Vod m surase astfel o dată ă ă mai mult în elepciunea poporului, care spune c mereleţ ă putrede şi pe cele bune le stric , fiindc întră ă -adev r totul eraă putred în ocârmuirea turceasc şi în toate aşez rile ei. Seă ă prea poate c nu numai acea putreziciune s fi fost pricinaă ă relelor deprinderi luate cu vremea de puiul de han venit de la Crâm, cât dezn dejdea c nimic nu mai putea fi îndreptată ă din mersul spre genune al lumii feudale turceşti. Apoi str lucirea unui mare vizir se inea cu mare cheltuial . Şiă ţ ă cum s nu fieă ispitit un mare vizir, când în fa a lui crescţ mereu movilele de aur ale peşcheşurilor, huzmeturilor şi haraciurilor?

Oare sultanului îi va fi trecut ceva prin minte acum şi despre asta, c ci conteninduă -şi dintr-o dat preumblarea, seă întoarse pe neaşteptate c tre Mehmet şi îl în ep , rânjindă ţ ă scurt, mânzeşte:

— De ce eşti atât de îngândurat, vizirule? Faci socoteala pungilor pe care le-ai primit ieri sau a celor pe care te bizui c ai s le primeşti ast zi?ă ă ă

— Luminate şi prea sl vite împ rate, – se ap r Mehmet,ă ă ă ă – izvor de în elepciune şi putere, bucurie a supuşilor t i şiţ ă fulger n prasnic în fa a c ruia se cutremur duşmanii, cu ceă ţ ă ă greşit-am oare ca atât de crunt s m biciuieşti cu vorba şiă ă presupunerea, lumin iaăţ -ta? Tocmai eu s primescă bacşişuri? Eu, cel pe care, în nesfârşita- i şi neasemuitaţ - iţ pricepere, l-ai pus mare vizir tocmai ca s curmi acest preaă înr d cinat obicei de care câinii de ghiauri cuteaz să ă ă ă zvoneasc precum c ar fi al p mântului şi al neamuluiă ă ă nostru? Nu, lumina ochilor mei, pricina îngândur rii meleă este alta. Socoteam şi m nedumeream cu mâhnire: oare,ă când toate bucuriile p mântului se afl la îndemâna sa ceă ă griji ar putea s adumbreasc , în aceast însorit diminea ,ă ă ă ă ţă

fruntea prea puternicului şi sublimului nostru st pân? Deă câte ori privirea i se ridic spre apele cele albastre aleă Bosforului şi se îndreapt c tre îndep rtatul miaz noapte,ă ă ă ă chipul prea luminat i se înnoureaz .ă

— Cum s no se înnoureze, – r spunse sultanul, – când deă ă fiecare dat apele şi cerul din acea parte îmi aduc aminte deă furtunile ce-mi pândesc mereu dintr-acolo împ r ia?…ă ăţ

Spre norocul lui, sultanul nu v zu acel firicel de zâmbetă r ut cios cu care Mehmet îşi ticlui r spunsul mângâietor:ă ă ă

— Dar, lumin iaăţ -ta, muscalul tremur numai la gândulă puterii tale.

— Nu ştiu cât tremur , sau dac a tremurat cu adev rată ă ă vreodat ! Ştiu îns tot mai limpede c de acum înainte nu vaă ă ă mai tremura el, ci noi şi al ii vom începe a tremura.ţ Împ ratul Petru al Moscului este pe cale a face din pustia deă la miaz noapte o împ r ie puternic , aşezat şi orânduită ă ăţ ă ă ă dup pilda celor apusene. La Mosc, fii sigur, vizirule, c nu seă ă iau pungi de aur. Pân şi b rbile şi leă ă -au t iat, ca s semeneă ă cu nem ii. Nţ -aveau flot , şi acum şiă -au f cut. Nici pe mare nuă mai suntem st pâni. Ai v zut galioanele cu care a venit maiă ă deun zi, pe ap , noul sol al Moscului? În fiecare noapte mă ă ă cutremur şi m aştept s aud iureşul pedestrimii ruseşti subă ă zidurile Seraiului…

— Dar lumin iaăţ -ta uit de ienicerii noştri şi de sutele deă puşci mari şi grele care am poruncit s fie aşezate peă zidurile cet ii?ăţ

— Mi-e team şi de duşmanul din untrul acestor ziduri,ă ă m rturisi sultanul dup o clip de şov ire.ă ă ă ă

— Sl vite, dar ce duşmani sunt în untru? se mir smerită ă ă marele vizir.

— Dup câte v d, împ ratul Moscului iă ă ă -a dibuit mai repede decât tine, vizirule. Şi pune la cale cu ei multe şi primejdioase lucruri. Chiar aici, da, între zidurile cet iiăţ imperiului lui Osman!

Cu o nest pânit îngrijorare, vizirul se ap r iar şi:ă ă ă ă ă— Dar solul musc lesc este îndeaproape p zit.ă ă

— Acela este pisica cu clopo ei. Moscul are acum oameniţ de credin printre dreg torii mei. Cel mai de temut mi seţă ă spune c este chiar unul din sfetnicii noştri de tain …ă ă

— Exaporitul? b nui Mehmet, clipind des din ochiul celă bolnav.

— Da. Şi nepotul patriarhului, şi al ii. Dar asta trebuia sţ -o afli înaintea mea! se înfurie şahul şahilor.

— Îmi porunceşte lumin iaăţ -ta s le iau capul, de îndat ?ă ă— Nu înc , prostule. Ghiaurii aceştia au bani mul i şiă ţ

leg turi de rudenie în toate p r ile. Poate s ne slujim deă ă ţ ă unii, la vreme, chiar pe lâng muscali, c ci cei mari vor ştiă ă pururi s se împace pe seama celor m run i. Aşadar,ă ă ţ aşteapt şi deschide ochii. Urm reşteă ă -i pas cu pas… Se fr mânt ghiaurii… M tem… Da, tare m tem c nu va fiă ă ă ă ă atât de lesne ca-n alte d i.ăţ

Sultanul îşi relu preumblarea, tot mai adâncit în gânduri.ă Aleea de chiparoşi ducea pe limba de nisip ce voia parc să ă trag o desp r itur între apele M rii de Marmara şi aceleaă ă ţ ă ă ale Cornului de Aur. În fa , pe coasta Anatoliei, mai în susţă de Scutari, se ar t lucind în soare, pe meterezele de laă ă intrarea în Bosfor, bronzul puşcilor mari şi grele de care pomenise mare vizir. Se vede, îns , c lucirea lor nu avuă ă darul s ostoiasc îndeajuns temerile padişahului, c ciă ă ă înturnându-se pe neaşteptate spre marele vizir, hot rî:ă

— Porunceşte ca solul rusesc s fie întemni at la Edicule…ă ţ Pisic cu clopo ei sau nu, el e capul r ut ilor.ă ţ ă ăţ

— Un sol închis, lumin iaăţ -ta!… şov i dreg torul.ă ă— Da, un sol! se încrunt sultanul.ăChiar acum, st pâne! Şi marele vizir se închin adânc, câtă ă

mai adânc îi îng duia pântecul, straiul greoi şi mai alesă turbanul cât o bani , prins în frunte cu pietre nestemate câtţă oul de hulub.

VIII

BANCHETUL PLATONICIAN

Cercetarea arhivelor imperiale era o îndeletnicire care nu numai c nuă -l obosea pe nobilul c rturar moldovean, dară p rea să ă-l însufle easc atât de mult, încât uita şi de prânz şiţ ă de odihn . În interiorul cl dirii, r mas neschimbat de peă ă ă ă ă vremea bizantinilor, se ad postea o curte r coroas , podită ă ă ă cu mozaic m runt, în jurul unui trandafiriu havuz deă marmur greceasc din care âşnea un joc de ape. Semnulă ă ţ artelor Islamului îl d deau aici doi înal i pere i împrejmuitoriă ţ ţ t ia i în trefl şi c ptuşi i cu dale de por elan – neîntrecuteleă ţ ă ă ţ ţ azulejos maure – şi cânt rile prelungi, tulbur toare, cu careă ă dervişii r spundeau la r stimpuri, chem rii repetate aă ă ă muezinilor din înaltul celor o sut de geamii: „Allah, eă singurul dumnezeu, şi Mahomet e profetul s u! Allah, eă singurul dumnezeu…”

În aceast curte se întâlneau, pentru r gazul câtorvaă ă nepre uite clipe, pu inii studioşi îng dui i între zidurile caseiţ ţ ă ţ arhivelor. Erau, printre aceştia, umanistul Meletie di Arta, cu

chipul împalidat de veghile înv turii, astrologul Nefiăţă -Oglî şi muzicianul Chiemani Ahmed, în burnuzul alb al cânt re iloră ţ deşertului.

Ast zi, cititorul în stele uitase, sau nu putuse, s seă ă bucure de susurul r coros al apelor din frumosul patioă împodobit cu versete din Coran.

Pe covoraşul persienesc, întins la umbra havuzului, şedeau la taifas numai trei dintre obişnui ii vechii biblioteci.ţ

Întrebase Di Arta, cu glasul lui cump nit:ă— Cum izbuteşti, iubite principe, s te c l uzeşti în acestă ă ă

labirint de date antinomice? Cronicarii otomani sunt atât de lipsi i de sinceritate şi de curaj, încât eu întâlnesc în scrierileţ unora care, în via fiind, au apucat, s zicem, doi sultani,ţă ă întâi stihuri de mare laud , apoi vorbe de groaznic ocară ă ă privitoare la unul şi acelaşi fapt istorie sau om, la interval de numai un deceniu. Ce te faci atunci cu secolele?… M întrebă dac teoriile cele noi, despre aflarea unei metode unice înă ştiin e, se mai pot aplica la haosul acestui bazar, care eţ istoria imperiului otoman?

Dimitrie Cantemir p rea s nu urm reasc gândul acestuiă ă ă ă prieten al s u, care nu mai st rui, aflând îndat pricinaă ă ă t cerii atente a tân rului c rturar. De dincolo de ziduriă ă ă pogora pe adierea acelei limpezi dimine i cântecul unuiţ derviş, care povestea molcom istoria unui erou de demult:

„…Avea ochii şoimului,

Pieptul leului,

Fa a trandafirului,ţ

Fruntea jasminului,

Mâinile ca aripile…”

Cantemir se întoarse c tre Meletie di Arta şi, ar tânduă ă -i într-acolo, îi d du r spunsul la întrebarea de adineauri.ă ă

— Cum izbutesc?… Le confrunt cu istoria nescris , cuă legendele turceşti, arabe şi persane asupra religiilor şi

eroilor lor. Popoarele au spus întotdeauna adev rul. Asta eă metoda mea – ad ug cu râsul s u cristalin – şi, o consideră ă ă mai bun decât oricare alt „discurs asupra metodei”. S mă ă ă ierte marele Cartesius, dar e o metod care se aplic cuă ă augurii cei mai favorabili şi în alte ştiin e. În geografie,ţ bun oar , senten iile, zicalele, denumirile cele mai ciudateă ă ţ îşi afl noima lor în mintea cercet torului care nu oboseşteă ă prea lesne… Dintre acestea am adunat multe şi în ara mea,ţ pentru o Descriptio a ei, pe care o pl nuiesc în viitor. Dară m-am luat cu vorba şi uitam s v împ rt şesc un alt gând,ă ă ă ă stârnit de cântecul acestui sfânt cerşetor.

— Care? întrebar întră -un glas cei doi iubitori a! în elepciunii.ţ

— M gândeam la o vietate care ar putea întruni toateă acele însuşiri pe care i le sl veşte poetul anonim: piept deă leu, aripi şi ochi de şoim… Natura nu poate concepe un asemenea monstru.

— Bine, dar acesta este chiar grifonul! îi aminti umanistul, ni el mirat de acest lapsus al nepotolitului studiosţ moldovalah.

— Grifonul este un animal legendar. Atâta vreme cât nu avem o dovad fizic cât de cât probabil , nu exist .ă ă ă ă

— Dar centaurul, inorogul, cameleonul?… Toată mitologia…

— Primele dou fiare sunt deopotriv de contestabile. Peă ă inorog îl aduc eu însumi într-o povestire cu tâlc, un roman alegoric, dar numai ca simbol. În privin a cameleonului,ţ lucrurile stau altfel. În aceast chestiune am o teorie a mea,ă care respinge toate specula iile angloţ -italiene asupra cameleonului din Tripolitania.

Şi Cantemir le povesti cum, nu trecuse o s pt mân deă ă ă când, la un pre astronomic, îi fusese adus un asemenea micţ saurian c ruia, dup ce iă ă -a urm rit obiceiurile, iă -a crestat cu un brici pielea-i schimb toare, observând prin disec ie, cuă ţ ajutorul unei lentile, fenomenul ce l murea în sfârşit misterulă acestei ciudate dih nii: benzile bicolore de pigmen i situateă ţ sub derm . Acestea îi permiteau deci să ă-şi schimbe culoarea

dup aceea a mediului înconjur tor, înlesninduă ă -i lupta pentru existen .ţă

Cântecul dervişului încetase. Meletie di Arta continua să se uite lung la tân rul s u prieten. Acum principeleă ă contempla cu interes nota iile omului în burnuz alb, careţ umplea cu liniu e un sul de hârtie m t soas . Chiemaniţ ă ă ă Ahmed se sim i dator a l muri scopul acestor însemn ri:ţ ă ă

— E chiar cântecul cerşetorului.— V d bine, zâmbi Cantemir. Dar nota ia mi se pareă ţ

greoaie şi anevoie de descifrat. Muzica este un fel de matematic . Ea îns şi respinge lipsa preciziunii. Mai ales înă ă muzica oriental , excep ional de sim itoare la cele mai miciă ţ ţ modula ii.ţ

Chiemani ridic plumbul de pe hârtie, cu o abia b nuită ă ă sup rare în glas, adresânduă -se italianului nedumerit de r spunsul lui Cantemir:ă

— Luminatul nostru prieten a inventat un ritm al s u, peă care-l aplic de la o vreme muzicii noastre. M tem c …ă ă ă

— O încercare, nimic mai mult, prea-venerate magistru, începu a-l îmbuna Cantemir, adoptând pentru complimentul s u stilul pompos, atât de obişnuit pe aceste t râmuriă ă înflorite.

B trânul muzician îi curm , cu un gest potolit, tiradaă ă început şi urm privinduă ă -l drept în ochi, cu o neascunsă admira ie:ţ

— O încercare reuşit , iubite Cantemir. Urmaşii lui Jeană Baptiste Lulli cânt la curtea regelui Fran ei „Ariaă ţ Cantemirian ”, a c rei tem sau idee principal , cum îi zici,ă ă ă ă sun ca la Moldova… Voiam să -adaug c m tem, totuşi. Mă ă ă tem c aceast prim teorie a muzicii orientale nuă ă ă -şi va aduce slava altor lauri, fiindc pe fruntea domnieiă -tale nu mai r mâne loc… decât pentru aceast p rintească ă ă ă binecuvântare! Şi ridicându-se, b trânul muzician, gloriaă

rilor r s ritului, îl s rut pe frunte pe Dimitrie Cantemir.ţă ă ă ă ăUmanistul se ridicase şi dânsul cu ochii umezi i.ţ

Netezindu-şi veşmântul doctoral el oft , mul uminduă ţ -se, în loc de laud şi sfat, să ă-i citeze poeticul îndemn al lui Hora iuţ de a se gr bi în lupta cu ştiin ele, ca să ţ ă-şi dobândească

izbânzile mai înainte de sfârşitul acestui prea scurt r gaz peă care natura l-a d ruit aleşilor s i:ă ă

„…hei, Postume, Postume, ‘n aprig fugă ă

Se spulber anii şiă -n van e-orice rug .ă

C ci nici b trâne ii ce vine grozav ,ă ă ţ ă

Nici mor ii neţ -nfrânte n-aduce z bav …ă ă ”

Câteva ceasuri dup aceast peripatetician convorbire aă ă ă celor trei prieteni, Cantemir urca îngândurat pe caldarâmul uli ei c tre cas , urmat de un arap mititel, careţ ă ă -i purta zilnic, la dus şi la întors, ghiozd naşul de piele de c prioar .ă ă ă Dinaintea por ii, scoase din pung şi azvârliţ ă -n sus, cu degetul mare, o b ncu de argint, pe care micul arap oă ţă prinse cu dib cieă -n din i şi coborî, chicotind, c tre port.ţ ă Cantemir privi dup el cu obrazul destins, apoi se duse s seă ă îmbrace pentru masa la care fusese poftit.

La timpul potrivit, carâta solului mare al arului Rusiei,ţ cneazul P. A. Tolstoi, trase la scar . Cantemir eraă înveşmântat dup moda europeneasc , p r sind, pentruă ă ă ă aceast după ă-amiaz ce se vestea pl cut , anteriul orientală ă ă în care fusese la arhive.

Pe când ambasadorul Matveev din Olanda dovedise cât de mult folos aduce un prânz ales şi buna ospe ie unei misiuniţ diplomatice, Petru Alexeievici îng duise solilor s i cheltueliă ă pe care casa împ ratului nu şi le permitea la acea vreme deă cump n şi r zboaie.ă ă ă

Prânzul bogat, însufle it de vinurile str vezii din insule, seţ ă sfârşi cu poame uscate, dup obiceiul ar pesc: smochine,ă ă migdale, curmale pe crengu ele lor şi roşcove mari, cu coajţ ă moale şi sâmburi m run i, cafenii. Pe alte largi tipsii, b tuteă ţ ă în arabescuri îndr zne e de mâna meşterilor pustiei, seă ţ slujir fructele zemoase, aducând un fior dulce din aromeleă Italiei: struguri t mâioşi din Romagna şi neîntrecutele pere aă c ror s mân fusese furat din gr dinile anticului Pergam.ă ă ţă ă ă

Era ceasul de amurg la care, în aburul cafelelor şi fumului înmiresmat, r corit în narghilele pântecoase, mesenii seă odihneau pe sofale, cu coatele-n perinile mari de m tase şiă catifea sub ire, ascultând nobila sfad a c rturarilor cu careţ ă ă avuseser cinstea s împart pâinea şi vinul banchetului. Seă ă ă deprinseser aă -i zice „banchet”, printr-o glumeaţă îndep rtare de la vechiul în eles platonician, de dezbatereă ţ în elep easc , osp ului întins, o dat , sau de dou ori peţ ţ ă ăţ ă ă lun , în casele solului rusesc, ca o recunoaştere a virtu iloră ţ filozoficeşti ale acestor întâlniri în care partea platonicienilor înfrunta, cu tot mai pu ine izbânzi, asaltul „sectei”ţ naturaliste a lui Van Helmont, novatorul fizician şi filozof al sfârşitului de veac.

Erau de fa oameni de na ii, credin e şi moraleţă ţ ţ deosebite. Nici m car vârsta nu le putea fi punte, fiindcă ă gazda, pe vremuri un b rbat b lan şi zdrav n, trecuse de aă ă ă doua tinere e, adunând în barb mai mult argint decât aur,ţ ă iar cavalerul de Syré, solul de tain al Regeluiă -Soare, p reaă s fie foarte fudul de „musca” din b rbie şi de tuleileă ă must ilor lui de an oş muşchetar. În eleptul cneaz îl pofteaăţ ţ ţ ţ pe acest gascon la toate praznicele sale, inânduţ -l în mare cinste şi l udânduă -i însuşirile adev rate şi închipuite,ă dintr-un tâlc anume. Ludovic al XIV-lea, istovit de h r uielileă ţ „prietenilor” s i apuseni şi de încurc turile în care se vârâseă ă al turi de regele Spaniei, nepotul s u, şi de, pretendentul laă ă tronul Angliei – ultimul Stuart, refugiat în Fran a – c uta oţ ă alian nou şi tare, Iar Petru Alexeievici îşi preg teaţă ă ă deschiderea „ferestrei de c tre asfin it şi miaz noapte” aă ţ ă uriaşei lui împ r ii, c tând un reazim european împotrivaă ăţ ă „perfidului Albion”. De aceea, când muşchetarul închină ultimul pocal de Xérès spre slava st pânului casei, acestaă r spunse, în limba musafirului, dup ce goli, dintră ă -o sorbitur , pocalul s u b tut în rubine:ă ă ă

— Pour notre grande amitié!7

Întru acestea, glasul sub ire al c rturarului Iacomis, unţ ă grec mândru de vechea-i stirpe, se auzi dând cuiva un alt

7 Pentru marea noastr prietenie.ă

r spuns. Vorbind, îşi scutura femeieşte p rul ar miu, de subă ă ă mica tichie de atlaz alb cusut cu fir:

— Pe noi, prietene, aceeaşi sete ne consum , T râmulă ă ştiin ei pure, de unde vii, e matricea luminii, purt toarea luiţ ă eidos, a ideii neîntinate: ideea suprem a Binelui şi aă Frumosului absolut, pentru care filozoful atenian, sl vitulă Plato, a g sit acel unic cuvânt. Şi repet , ini iat: Acel unică ă ţ cuvânt!

Vorbele erau adresate, în greaca veche, cu o nobilă plec ciune, lui Saadi, matematicianul pitagoreic. Gasconul,ă mândru de diplomele sale umanistice, dori să-l iscodească pe marele dasc l idealist:ă

— Nu cunosc acel cuvânt. Care-i acela şi mai cu osebire, care i-ar fi noima, în zilele noastre?

O uşoar t cere se aşternu în cerdacul larg al cneazului,ă ă pân r zb tu peste gr dini ecoul strig tul unui timonier dină ă ă ă ă golful portului:

— Viraa ancora!Singurul marinar dintre cei de fa , c pitanul Vara Haag,ţă ă

ciuli urechile. Apoi puf ind adânc din luleauaă -i cocoşat , cuă capac, repet întră -o latineasc mai curând liturgic decâtă ă c rtur reasc .ă ă ă

— Care i-ar fi noima?Grecul t cu, cu un zâmbet str b tut de fiorul uneiă ă ă

supraterestre în elepciuni. Atunci râsul voios, uşor ironic, alţ principelui Cantemir deschise, ca de obicei, ostilit ileăţ „banchetului”, în acea sear de limpezimea peruzelei,ă l murind ironic:ă

— Acel cuvânt este kalokagaton, şi Platon îşi închipuia că studiul acestui element – „ultim” al existen ei ridic spiritulţ ă deasupra vie ii comune.ţ

Asemenea interven ii ale lui Dimitrie Cantemir încetaserţ ă de mult să-i mai uimeasc pe înal ii oaspe i ai lui P. A.ă ţ ţ Tolstoi. Cei mai mul i se bucurar deci în sinea lor c trufaşulţ ă ă platonician, pre uit drept mintea cea mai str lucit aţ ă ă Academiei constantinopolitane, avea s fie iar şi înfundat deă ă acest Pico de la Mirandola moldovean. Doi dintre obişnui iiţ

casei cneazului se şi repezir să ă-l sprijine, stârnind v p i deă ă nemul umire în ochii grecului.ţ

— Nonsense!… morm i, primul, sir Percy Honey,ă baronetul sco ian prin care regina Ana – sub sceptrul c reiaţ ă se unise, de voie, de nevoie, Anglia şi Sco ia – binevoiaţ „să-şi arunce ochii asupra strâmtorilor turceşti”. Şi conchise Sir Francisc Bacon a risipit aceast p gubitoare himer încă ă ă ă din veacul trecut!

Olandezul îi inu hangul, citânduţ -şi compatriotul:— „Materia se creeaz şi se distruge datorit propriilor eiă ă

legi fizice”, Van Helmont dixit!8

Se zvoni un început de larm .ăTemându-se de vreo ascuns zâzanie, care ar fi stricată

voia bun a acestui pestri sobor, diplomatul lui Petru I oă ţ curm , împ ciuitor:ă ă

— Aş zice să-i l s m pe aceşti filozofi să ă ă-şi apere singuri principiile. Pân atunci, ni se vor schimba ciubucele şi se vaă sluji, în p h rele anume, o b utur abia aromit , pe care oă ă ă ă ă sufer numai b rba ii în putere. I se spune pe la noi vodka şiă ă ţ oarecum aduce cu o aspr licoare din ara baronetuluiă ţ sco ian, prietenul nostru!…ţ

Zâmbetele se aşternur mai lesne pe chipurile p rtaşiloră ă la vechea disput a spiritelor vremii şi Cantemir putu urmaă cu a lui dic ie f r cusur:ţ ă ă

— Cu aceast noim , magistrul profesorului nostruă ă exprima, în Fedru, în Banchetul şi în Lisis, ba chiar şi în Republica, vestitul s u dialog, ideea pe care şcolarul lui,ă Heraclid din Pont, o punea în seama lui Pitagora: c numaiă Dumnezeu este în elept, iar omul nu poate fi decât cel multţ iubitor de în elepciune! Mţ -am opus cu str şnicie acestei idei,ă înc din fraged tinere e, întră ă ţ -o carte scris sub obl duireaă ă dasc lului meu, Ieremia Cacavela.ă

— Acel Divan al Lumii, tip rit la Iaşi, mi se pare c nu esteă ă decât o dezvoltare a teoriilor stoice, îl întrerupse, la rândul s u, cu un sub ire surâs platonicianul.ă ţ

— Nu m ascund. Se termin chiar cu cele zece porunciă ă ale prietenilor lui Marc-Aureliu. Dar am urcat de-atunci

8 În latin : a zis!ă

câteva trepte. Prin Bacon, filozofia a început s cedezeă ştiin ei locul cuvenit.ţ

Baronetul sco ian încuviin printrţ ţă -un nou morm it.ă Cantemir îi mul umi din ochi şi urm :ţ ă

— Pentru Cartesius, apoi, medicina, mecanica şi morala sunt ramurile unui singur trunchi, care este fizica, iar filozofia e comparat cu r d cina ce le transmite sevă ă ă ă nutritiv . Dac practica ştiin elor f r filozofie este sec tuit ,ă ă ţ ă ă ă ă apoi filozofia pur , iubite magistre, f r experien a ştiin eloră ă ă ţ ţ naturii, e ca un ciot g unos, în careă -şi caut s laşul doară ă lotrii şi p s rile de prad ale nop ii.ă ă ă ţ

O dat cu tân rul fran uz – mândru de invocarea luiă ă ţ Descartes – to i cei de fa salutar prin vii aplauze replicaţ ţă ă ce marca izbânda prin ului Cantemir asupra ilustruluiţ profesor şi închinar în cinstea lui întâiile pahare din aceaă zdrav n b utur ruseasc .ă ă ă ă ă

Şi pentru c niciodat agapa nu se încheia f r cuvenitaă ă ă ă „istorie de pomin ”, pe care oaspe ii cneazului rus seă ţ legaser a o istorisi unul câte unul, Cavalerul de Syré, c ruiaă ă îi venise rândul în seara aceea, nu se l s prea mult rugat,ă ă cunoscut fiindu-i, şi de to i admirat, darul s u de povestitor.ţ ă

El începu, adresându-se mai întâi olandezului:— Iubite c pitane Van Haag, s nu te supere povestea laă ă

care voi purcede. Şi î i cer dumitale iertare dintru început,ţ şi-acum voi l muri în dou chipuri aceast adunare deă ă ă oameni veseli şi în elep i, pentru ce. Mai întâi, fiindc istoriaţ ţ ă mea se întâmpl pe mare. Intru deciă -pe teritoriul dumitale şi presimt că-mi vei afla cusururi de am nunt pe care numaiă polite ea te va împiedica s le ridici împotrivţ ă ă-mi.

Olandezul nu r spunse: doar s lt paharul, cu în elesul că ă ă ţ ă marea nu-i neap rat teritoriul s u şi c pe c ile ei este locă ă ă ă pentru toat lumea, mai cu osebire pentru un povestitor atâtă de îndatoritor.

Fran uzul închin şi el şi urm :ţ ă ă— Apoi, pentru c istoria mea reaminteşte, f r voie, ceaă ă ă

mai grea dintre pu inele înfrângeri suferite de admirabilaţ dumneavoastr flot nordic . Dar numele înving torului oă ă ă ă scuz .ă

Van Haag ciuli urechile.— Şi cine e, rogu-te acela pe care te preg teşti aă -l sl vi?ă

întreb ar gos b trânul lup de mare, hot rât dintră ţă ă ă -o dată să-l nimiceasc pe acest gascon imberb şi cam prea sigur deă el.

— Le chevalier Bart, stimate domn.La numele acesta, Van Haag b tu în retragere, şi întreagaă

luare-aminte a mesenilor se îndrept spre De Syré, careă porni s povesteasc , plin de însufle ire, un episod din luptaă ă ţ naval de la Texel, cunoscut tuturor marinarilor.ă ă

— Domnilor, – începu el c utând privirea cneazului, –ă acum nu mai reprezint pentru lumea diplomatic o taină ă ă faptul c victoria escadrei de la Dunkerque, comandat deă ă Jean Bart, a fost piatra de temelie a unor importante rela iiţ de amici ie.ţ

Cneazul clipi, încuviin ând, iar francezul urm :ţ ă— Precum şti i, cu numai câ iva ani în urm , o serie deţ ţ ă

calamit i naturale au împiedicat ogoarele Fran ei săţ ţ ă-şi mai poat s tura locuitorii. La Paris bântuia foametea. Consilieriiă ă regelui negociaser un mare transport de cereale ruseşti şiă poloneze ce trebuia s fie dirijat spre portul Vleker: ună convoi de o sut dou zeci de vase de comer , ce urma s fieă ă ţ ă escortat spre porturile noastre de o escadr neutr , c ciă ă ă r zboiul ne risipise navele pe m rile lumii. Cele câtevaă ă cor bii franceze disponibile nă -ar fi putut ridica pânzele în Marea Nordului, dominat de flota lorduluiă -amiral Hopson, aliat cu cele dou escadre olandeze pe care ă ă Messieurs les Etats Généraux des Provinces Unies le puseser de straj , caă ă s ne r pun prin foame, s m ierte domnul Van Haag.ă ă ă ă ă Enfin, Jean Bart se îns rcineaz s protejeze convoiul şi micaă ă ă lui escadr , în frunte cu „Maurul”, comandat de dânsul, ieseă în larg. În zorii celei de-a treia zile de navigare pe o mare neliniştit şi mereu voalat , z reşte, la dou sprezece legheă ă ă ă vest de Texel, o uriaş flot cu toate pânzeleă ă -n vânt. Comand manevra de apropiere şi dou ceasuri mai târziuă ă are dinainte convoiul de grâne ruseşti, dar… capturat de inamic şi împins spre un port str in. În l la catarg steagulă ă ţă consiliului c pitanilor. Peste pu in, în cabina lui, se hot r şteă ţ ă ă

atacul. C pitanii coboar în b rci şi trec pe pun ile lor deă ă ă ţ comand , conform ordinelor primite pe „Maurul”: „abordajă cu sabia-n mâna!” Situa ia era disperat şi eroic . Sţ ă ă ă ne-nchipuim, pe aceast mas pozi ia taberelor…ă ă ţ

Cu o neaşteptat dib cie, povestitorul preschimb laă ă ă repezeal masa banchetului întră -un sugestiv tablou de b t lie naval . Cele dou tipsii de argint golite de poame şiă ă ă ă puse faţă-n fat fur botezate: una „Maurul”, cealalt navaă ă ă amiral olandez „Prince de Frise”. Farfuriile, cupele şi chiară câteva frumoase pere pergamote se preschimbar înă fregate, corvete şi „flûtes”. B t lia se d dea în stilul clasic ală ă ă corsarilor, în care manevra rapid şi saltul pe punteaă inamic erau preludiul unei s lbatice lupte corp la corp.ă ă Privindu-l pe De Syré, ascult torii şiă -l puteau închipui pe Jean Bart, cu statura lui herculean , cu sabia de abordaj întră -o mân şi un pistol întră -alta, r cnind comenzile, îmbr cat deă ă parad , pe piept cu ordinul Sfântului Ludovic şi în gur cu oă ă f clie aprins ca s dea foc grenadelor pe care avea s iă ă ă ă le-ntind , una câte una, fiul s u François, guard de marină ă ă pe „Maurul”.

Povestitorul relat victoria francezilor cum nă -ar fi putut-o face decât un martor ocular, ceea ce şi m rturisi c fusese:ă ă

— M aflam şi eu acolo, domnilor, pentru primireaă convoiului, pe lâng Court de la Bruyère, primul s uă ă locotenent. Şi am asistat atunci, în iureşul abordajului, la cea mai adev rat istorie de pomin , aceea pe care am s vă ă ă ă -o povestesc acum, abia acum.

Ascult torii, captiva i ele povestea b t liei fuseser gataă ţ ă ă ă s se declare mul umi i, de aceea se ar tar cu atât maiă ţ ţ ă ă aten i la urmare. De Syré relu :ţ ă

— În clipa abord rii, cavalerul Bart a strigat: „Zece pistoliă 9

aceluia care-mi va aduce pavilionul vasului-amiral inamic şi şase celui care va aduce pavilionul de la pupa”. Am v zută atunci miracolul, Un contramaistru de pe „Maurul”, un tân ră provensal, sau portughez, pe nume Miguel Pamberg, se ag de o parâm şi balansânduăţă ă -se se arunc în cordajulă vasului-amiral olandez, apoi ca o veveri se c ra peţă ăţă

9 Moned de 10 franci aur.ă

catargul cel mare pân la crucet . Şeful echipajului olandeză ă îl vede şi sloboade în el dou focuri de puşc scurt . Tân rulă ă ă ă e r nit, în bra şi în pulp , dar nu se las . Îşi scoate basmauaă ţ ă ă din cap şi-şi leag pulpa, iar cu eşarfa de, la gât îşi strângeă bra ul din care sângele începuse s curg . Se c r şi peţ ă ă ăţă ă arboret, smulge pavilionul, şi-l înf şoar pe dup mijloc, caă ă ă pe un brâu, apoi îşi d drumul pe straiul care leag catargulă ă de dunet şi smulge şi pavilionul de la pupa. Olandezul îlă pândise tot timpul, atât cât îi îng duia v lm şagul de peă ă ă punte, şi, pe la spate, i-a azvârlit cangea. O lovitur de uriaş.ă Dar fl c ul să ă -a ferit scurt, – nu destul, fiindc în trecere iă -a zdrelit şoldul – şi fierul a f cut nd ri felinarul cel mare.ă ţă ă Apoi, dintr-o singur mişcare, b iatul iă ă -a r spunsă nemernicului cu o lovitur de pumnal, azvârlit, domnilor, cuă precizie ma-te-ma-ti-c de la dou zeci de paşi, ca pira ii dină ă ţ Baleare, str pungânduă -l dintr-o parte-n alta, aşa, ca pe-o bucat de brânz de Olanda. (Şi povestitorul înfipse cu itulă ă ţ într-un burduf roşu, aflat pe mas ). Pe urm , cât ai bate dină ă palme eroul a depus la picioarele comandantului s u celeă dou trofee atât de vitejeşte dobândite… În cinstea aceluiă tân r, ă mes chers amis, ridic acest pahar. Cine ciocneşte cu mine?

— Eu, monsieur!… r sun glasul aspru al c pitanului Vană ă ă Haag care se apropie şi întinse, primul, paharul. Confirm povestea cavalerului nostru gascon. O ştiam de-altfel într-o versiune, ce-i drept, mai pu in pasionant , de laţ ă comandantul vasului „Prince de Frise”, amiralul Hidde de Vries, care şi-a pierdut şi bra ul în acea b t lie.ţ ă ă

— Well, – interveni curios şi practic baronetul, – eu aş vrea s ştiu dac din acest colosal convoi să ă -a mai ales ceva, după tot pr p dul de care să ă -a povestit aici. Altfel, la ce bun tot eroismul sta?ă

Nedumerirea sco ianului afl îndat l muriri de la cinstitaţ ă ă ă gazd , careă -l inform c , în afar de patru cor bii acostateă ă ă ă pe cea , în canalul Mânecii, de un vas britanic şi conduse laţă Plymouth, flota cu grâul rusesc a ancorat, cu pace şi belşug, la Le Hâvre. Mai departe, în l imea sa cneazul Tolstoi se feriă ţ s spun ce ştia numai el despre fl c ul din povestea deă ă ă ă

pomin a fran uzului, poate pentru a nu stârni prea tareă ţ curiozitatea oaspe ilor s i.ţ ă

În aceeaşi sear , îndat ce ultimii musafiri fur petrecu iă ă ă ţ de st pânul casei pân la scar , din umbra gr diniiă ă ă ă împrejmuitoare n v lir ienicerii g rzii de la Edicule spre aă ă ă ă îndeplini ştiuta porunc a vizirului Mehmet.ă

IX

LA DRUM DE SEARĂ

Chiar când se culca noaptea târziu, z bovind pe undeă z bovea, Dimitrie Cantemir se trezea o dat cu r s ritulă ă ă ă soarelui. Îşi lua dulcea a de chitr la masa lui de lucru. Prinţ ă fereastra totdeauna deschis , c ci vremea este blândă ă ă aproape tot anul în acea parte a lumii, adierile dimine ii îiţ aduceau miresme de gr dini şi de ape. Şi de câte ori ridicaă ochii de pe filele scrise în felurite limbi, cu slova lui m runt ,ă ă o privelişte de basm i se d ruia privirii. În b taia celor dintâiă ă raze ale soarelui, Constantinopolul, cu gr dini, marmuri deă palate, cupole de bazilici şi minarete, se acoperea cu aur şi purpur . Şi pana filozofului începea din nou s alerge gr bită ă ă ă pe colile de hârtie alb anume adus pentru dânsul de laă ă manufacturile apusene.

Într-una din aceste dimine i, Dimitrie şedea, mai gânditorţ ca de obicei, asupra unui r vaş pe careă -l începuse în limba greac . Se r zgândi şi, arzând la flac ra unei lumân ri hârtiaă ă ă ă pe care abia scrisese câteva rânduri, lu alta şi le scrise aă

doua oar , de data aceasta în latineşte, Se vede c era oă ă scrisoare de mare însemn tate şi chibzuia cum va fi maiă anevoie de desluşit, de s-ar întâmpl s cad în alte mâiniă ă ă decât acelea ce trebuiau s o deschid . Şi pesemne c niciă ă ă prea mare încredere nu avea în ştafeta pe care era nevoit să o foloseasc , un grec din Fanar.ă

Dintr-o dat porti a cea mai ferit a gr dinii, ce da întră ţ ă ă -o ulicioar cu totul dosnic , scâr âi prelung. Dimitrie în lă ă ţ ă ţă fruntea şi z ri un b trân negustor de covoare de Smirna şiă ă de Tebriz înaintând pe sub umbrarele de iasomie, pe buze cu acel neschimbat surâs oriental, viclean şi ademenitor. Nedumerit – c ci nu pricepea de unde cunoştea acelă negu tor de covoare taina porti ei dosnice şi ceţă ţ -l putea aduce la ceasul acela într-o cas unde totul p rea înc să ă ă ă doarm – Cantemir se ridic de la mas şi se aplec asupraă ă ă ă ferestrei larg deschise.

Z rinduă -l, negustorul se opri, f cu o temenea ducânduă -şi mâna la inim , la buze şi la frunte, apoi întreb cu glasă ă sc zut, în graiul dulce al Moldovei:ă

— Bucuroşi de oaspe i, m riaţ ă -ta? Dimitrie Cantemir se lumin deodat la fa şi izbucni în râs:ă ă ţă

— Ei, bată-te s te bat ! De asemenea oaspe i fireşte că ă ţ ă suntem totdeauna bucuroşi. Bine ai venit, c pitane Petrea.ă

Cel astfel dat în vileag duse iute un deget ia buze, uitându-se tem tor împrejur. Dimitrie Cantemir îi f cu semnă ă s se urce pe sc ri a care ducea, printră ă ţ -un mic pridvor potopit de glicin , din gr din drept în c mara c ptuşit cuă ă ă ă ă ă c r i. Îşi strânse apoi cu c ldur , la piept, pe fostul dasc l deă ţ ă ă ă arme şi prieten credincios.

— Te aşteptam mai de mult… De data aceasta ai z bovită binişor şi intrasem la gânduri. Dar bucuria acestei revederi m r spl teşte de toate grijile pe care mi le f cusem. Nuă ă ă ă ne-am mai v zut de când miă -ai adus r spunsul Milescului.ă

C pitanul Petrea îşi scoase turbanul şi halatul v rgată ă ponosit, apoi r suflând uşurat ridic fruntea:ă ă

— M riaă -ta, am z bovit, ceă -i drept, dar nu f r de folos.ă ă— Stai jos pe divanul ista şi povesteşte. Dar mai întâi de

toate spune-mi ce-i cu straiele în care te preumbli? De ce ai

socotit c trebuie s te ascunzi venind la mine? Doar aiă ă firman de la marele vizir c po i sosi şi pleca oricând f ră ţ ă ă sup rare, pe c ile de uscat şi de ap ale împ r iei.ă ă ă ă ăţ

— Firman, nefirman, m riaă -ta, paza bun trece primejdiaă rea. C şi Mehmet al comisului, dup câte am auzit, nu mai eă ă taman-taman cel pe care îl ştiam noi. Aşa se schimbă câteodat oamenii, şi mai vârtos cei mari ai lumii acesteia.ă

O umbr trecu pe fa a lui Dimitrie. Întreb iar şi, clipindă ţ ă ă des, cum f cea r posatul p rintele s u, la îngrijorare:ă ă ă ă

— Spune-mi tot, c pitane Petrea. Mi se pare că ă-mi aduci veşti de sam , Dar ce vorbesc eu? Poate c ai nevoie maiă ă întâi s te odihneşti şi s îmbuci ceva.ă ă

— Nici o grij , m riaă ă -ta. Am venit pe ap , cu un caic.ă Marea a fost toat vremea ca untdelemnul. Mai mult odihnă ă ă nici c se putea. Şi deă -ale gurii am avut berechet… ‘

— Atunci stai şi eu te-oi asculta cu toat luareaă -aminte. Spune-mi ce mai e prin Moldova noastr ? E linişte?ă

— Liniştea Moldovei, m riaă -ta, e tihna vânturilor şi odihna valurilor… Vremuri grele; de bici şi de jug nu mai scap ara.ă ţ Au început moldovenii s dea bir cu fugi ii. Iar să ţ -au stârnit n valele lotrilor, şi când Duca Vod cel tân r, cândă ă ă Mihalache Racovi storc ara cu rândul, pân la cea dinţă ţ ă urm pic tur …ă ă ă

— Ce fac oamenii noştri?— Rabd sireacii, dar inima rii bate de n dejde. Despreă ţă ă

asta iţ -oi da sam pe îndelete.ă— Şi boierii noştri ce fac?— Starea boierilor neturci i este jalnic . Se roag bie iiţ ă ă ţ

ziu întreag cu ochii la r s ritul soarelui… Trag n dejdeaă ă ă ă ă dintr-acolo, aflând c tot de c tr creştin tate aşteaptă ă ă ă ă mântuirea toat suflarea, ca s se ridice ca iarba la suflareaă ă prim verii.ă

— Da… Starea de lucruri din Europa e nespus de prielnică Rusiei: nego ul peste hotare, flota, lupta lui Petru cuţ n ravurile înd r tnicite, toateă ă ă -mi stau dinainte, ca o pild vieă a str daniei principelui umanist spre a guverna împotrivaă înapoierii în care şi-a inut lumea veacul cel asfin it… Mţ ţ ă gândesc mereu şi m fr mânt…ă ă

— Gându-i bun, m riaă -ta, dar fapta e şi mai bun …ă negreşit, la vremea ei.

— Comisul ce mai spune?— L-a amu it un gutunar, astţ ă-iarn . Dumnezeu să ă-l ierte.— R u îmi pare… Dar ia ziă -i, Brâncoveanul s-a potolit?— Apoi aici e comèdia cea mare. De la o vreme, a început

s umble în dou luntre, adulmecând vulpeşte dincotro bateă ă vântul… Tocmai de aceea am şi z bovit atâta. Am avută multe de aflat şi de pus la cale cu oamenii postelnicului Cantacuzino, ruda m rieiă -tale, care s-a rupt de partida Brâncoveanului. Începe s seă -arate c st ruin ele Milesculuiă ă ţ de a f uri m nunchiuă ă -i de principi împotriva aliotmanului dau road timpurie. Am mai legat cu prieteşug şi cu un anumeă David Corbea, un fel de c rturar…ă

— Am auzit de el. A fost şi pe aici, slujitor la capuchehaia lui Brâncoveanu. În ce ape se scald acuma?ă

— P i în apele în care, pareă -mi-se, tot el l-a adus şi pe Brâncoveanu. Nu-l prea iubeşte el pe voievodul muntean, dar îi slujeşte de mult vreme, pentru un bine pe care i lă -ar fi f cut prin Ardeal. Zice c va pleca în curând ca sol de taină ă ă al st pânului s u c tre arul Petru, în ara C z ceasc .ă ă ă ţ Ţ ă ă ă

Dimitrie Cantemir îl privi o clip pe oştean, aproape f ră ă ă să-i vin â~şi crede urechilor.ă

— În ara C z ceasc ? În Rusia? E nemaipomenit!Ţ ă ă ăC pitanul Petrea zâmbi şiret în barbaă -i sur , apoi ad ugă ă ă

cu pref cut nep sare:ă ă ă— Şi-apoi, nu ştiu dac face s se spuie c acest sol deă ă ă

tain va fi înso it în drumul s u, cam întră ţ ă -o lun de zile, deă un oştean, proasp t lefegiu al lui Constantin Vodă ă Brâncoveanu, pe nume Petrea G l eanul, sluga m rieiă ăţ ă -tale.

Dimitrie Cantemir începu a râde, b tând din palme:ă— Bine, dar domnia-ta eşti diavolul însuşi. N-aş fi visat

niciodat c tocmai Brâncoveanu s ajung s pl tească ă ă ă ă ă ă leaf oamenilor mei… M bucur din toat inima.ă ă ă

Dimitrie fu cuprins de o mare însufle ire şi, s rindţ ă tinereşte de pe scaunul pe care sta la masa de scris, se aşez al turi de musafirul s u şiă ă ă -i puse mâna pe um r.ă

— C pitane Petrea, aceast c l torie a domnieiă ă ă ă -tale în Rusia pre uieşte cât tezaurul Paleologilor. Nici nuţ - i po i daţ ţ sama ce bine se potriveşte cu cele de trebuin ale noastre.ţă Ai picat tocmai la timp. Dar ia spune-mi: cât po i r mâneţ ă aici, în arigrad?Ţ

— Cel mult trei zile. Ca s fiu la vreme înapoi la Bucureşti,ă să-l înso esc pe acel Corbea…ţ

— Avem tot timpul. Voi preg ti în grab cele de cuviin .ă ă ţăDimitrie Cantemir d du un scurt ocol od ii sale, apoi şoptiă ă

repede:— Am de scris şi de trimis arului Petru o scrisoare lungţ ă

şi de mare tain . Trebuie să ă-i dau unele veşti de la solul lui de aici, de la contele Tolstoi, pe care sultanul l-a închis alalt ieri la Edicule. Prin mijlocirea unor ceauşi mă -am pus în leg tur cu omul lui. Acesta miă ă -a încredin at un plic cu hârtiiţ ce trebuie sa ajung negreşit în mâinile arului Petruă ţ Alexeievici. Poimâine po i pleca… Dar voiam s te întreb, –ţ ă îşi aduse dintr-o dat aminte Dimitrie, – ce mai ştii de Mihu ,ă ţ „Vântură-lume” al nostru?

Ca şi ultima dat , c pitanul Petrea ridic din umeri şiă ă ă mai-mai s se jure c nu ştie nimic. Dar ochii i se bucurară ă ă de acelaşi zâmbet şiret.

Fostul domn pricepu şi acum c oşteanul nu voia sa spuieă ceea ce ştie. Dar nici o clip nu se gândi să ă-i ia aceast taină ă în nume de r u, b nuind c nu putea fi decât nevinovat şiă ă ă ă c , f r îndoial , tat l, lui Mihu îi preg tea o veste bună ă ă ă ă ţ ă ă despre al s u nepotolit fl c u care fusese cândva stegar şiă ă ă rotmistru în oastea Moldovei.

*

* *

Şi în acel an toamna se dovedise a fi lung şi blajin laă ă Moldova. C tre hramul Sfântului Dimitrie izvoditorul de mir,ă zilele erau atât de însorite, încât te-ai fi crezut tot în august, de n-ar fi fost rugina mai întins a p durilor şi viilor. Nop ileă ă ţ

erau îns reci şi umede, iar ce urile pogorâte prin v i seă ţ ă l eau şi st ruiau mai ales pe valea cea larg a Siretuluiăţ ă ă Hanurile se cam p r duiser , iar drume ii, sili i s înnoptezeă ă ă ţ ţ ă care pe unde apucau, aprindeau focuri mari ca să-şi înveseleasc cina, alungând rebegeala ce le p trundea înă ă oase.

Un focşor ca acela îşi în l a p l laia şi pe sub ulmii subă ţ ă ă care se aflase hanul Hagiului şi unde, în seara aceasta, poposiser mai mul i c r uşi, precum şi doi negustori ceă ţ ă ă veneau din Muntenia. Aceştia c l toreau c l ri, înso i i deă ă ă ă ţ ţ vreo patru-cinci slujitori şi de un coşcogea chervan legat cu şine de fier.

La drept vorbind, nu la han tr seser ei, ci dinainteaă ă hanului din care nu mai fiin a acum decât o zid rie înnegritţ ă ă de fum.

Aflând din auzite c Hagiul ar fi avut bani mul i îngropa iă ţ ţ într-un loc numai de el singur ştiut, taxidarii Duc i Vodă ă atâta îl munciser şiă -l schingiuiser , c pân la urm bietulă ă ă ă îşi d duse sufletul în mâinile c l ilor. De ciud c tot nuă ă ă ă ă putuser scoate nimic şi ca s ştearg urmele faptei, zbiriiă ă ă puseser foc casei, de la acoperişul de şi . Acum, zidurileă ţă vechi, roase şi oarbe, se în l au hâde ca nişte vedenii înă ţ pâcla vân t a nop ii. Dac hanul arsese şi Hagiul pornise peă ă ţ ă ceea lume, obiceiul îns de a poposi la acea r scruce seă ă p strase. Coşarele şi vreo dou p tule mai îndep rtate deă ă ă ă cas sc paser neatinse de pojar şi, pe vremea rea, oameniiă ă ă şi vitele îşi mai aflau oleac de ad post în ele, f r plat .ă ă ă ă ă C ci din pricina vitregiei timpurilor, mai cumplite caă niciodat , nimeni nu mai cutezase s dreag hanul şi să ă ă ă-l deschid din nou. Astfel c în seara aceasta, ca şi în multeă ă altele, drume ii aprinseser focul în marginea şleaului,ţ ă a â ânduţ ţ -l cu ce apucaser s smulg de prin gardurileă ă ă surpate. Un b rbat voinic – unul dintre slujitorii ceă -i înso eauţ pe cei doi negustori – aninase peste jeratic, între două cr cane, o pulp de berbec înfipt întră ă ă -o str murare.ă

În timp ce pulpa se frigea sfârâind, oamenii şedeau la taifas împ rt şinduă ă -şi veştile culese în cale. Unii vorbeau domol şi aşezat, ca prin p r ile acele; muntenii repezit şiă ţ

ap sat, precum liă -e firea şi graiul. De aceşti munteni se cam feriser la început ceilal i. Mai ales de cei doi negustori,ă ţ dintre care unul, cu toate c îi ziceau tot muntean, îl aduceaă limba la moldoveneşte. Se vedea bine c sub portul loră negustoresc ascundeau alt îndeletnicire, cu tainică meşteşug şi se în elegea c aveau şi arme bune laţ ă îndemân pentru paza acelui meşteşug. Mai la urm îns ,ă ă ă v zânduă -i paşnici şi mai mult posaci decât puşi pe vrajb ,ă moldovenii începur s încuviin eze cu glas tare tânguireaă ă ţ unui moşneag dintr-ai lor, care povestea despre obida acelor vremi.

— Prea bine nu a fost de nu se mai ine minte când înţ sireaca ar a Moldovei!… C vorba ceea: SchimbareaŢ ă ă domnilor, bucuria nebunilor. S raci şi prigoni i deă ţ podgheazuri şi bulucuri de prad , aşa să -au pomenit pe lume bie ii noştri p mânteni… Domnii Osmanului veneau cu ajutorţ ă de la munteni, leşi ori t tari, care t iau, ardeau şi pustiiauă ă ara, şi gloaba o pl teau tot s racii plugari. Dar parcţ ă ă ă

niciodat domnii lumii aceste nă -au cutezat s fac atâteaă ă nelegiuiri ca în zilele noastre.

— Aşa-i, moşule, vorbi un alt c r uş. Sila asta o cunoaşteă ă toat Moldova… Da, toat Moldova! A strâns Duca Vod înă ă ă jurul lui neamurile boiereşti cele hulpavnice s leă r spl teasc de câte au pierdut sub Vod Cantemir celă ă ă ă b trân şi cel tân r. C ci şi Antioh a vrut s fie cu mil deă ă ă ă ă ar şi de norod, ca şi t tâneţ ă ă -s u. Şi acu’, de vreun ană

încoace instalat, a n scocit fum ritul şiă ă -au podidit taxidarii ca viespile pe trupul Moldovei…

— Nici la Muntenia nu e mai bine… oft moşneagul. Spună oamenii c Brâncoveanul – care iă -a fost socru bun Duc iă Vod – jupoaie şi mai r u ara Româneasc , s poat dovediă ă Ţ ă ă ă câte pl teşte padişahului ca să ă-l mai inţ ă-n Scaunul domnesc şi s aib îng duin a de a t ia şi spânzura şi înă ă ă ţ ă ara Moldovei, precum iŢ -a fi vrerea. Nu e vorba c şi raniiă ţă

lui sunt tare proşti: nu le las boierul decât loboda, iar cândă îi aduce la b t lie la noi, dau n val la jaf asupra s r cieiă ă ă ă ă ă noastre şi uit de s r cia lor… Şi suntem deă ă ă -un sânge şi de-o lege…

— Îmi îng dui să ă- i spun cţ ă-i n p stuieşti pe munteni, moşă ă Toadere! se amestec dintră -o dat în vorb , dar cu ochireă ă blajin şi cu glas domol, unul din cei doi negustori. Nasc şi înă ara Româneasc oameni de omenie şi de n dejde ca şi laŢ ă ă

Moldova.— Dar domnia-ta, str ine, de unde m cunoşti pe mineă ă

dup nume? se minun moşneagul.ă ă— Hei, care din oştenii vechi ai Moldovei nu te cunoaşte,

c pitane Toadere, zâmbi iar şi negustorul. Nă ă -ai sculat domnia-ta neamul tighecenilor în vremea lui Ştef ni Vod ,ă ţă ă pentru ocinele din b trâni şi pe urm , dac nă ă ă -a fost să izbândeşti, nu domnia-ta iţ -ai împrumutat sabia şi virtutea craiului Lehiei?

— Ei, comèdie! se fr mânt b trânul. Ia trageă ă ă -te mai la foc, nepoate, s te v d, c dup glas parcă ă ă ă -aş şti de unde să te iau…

— Iată-mă-s, c pitane Toadere.ă— Aha, acu te-am dibuit, oştene… Mda… acu te ştiu Şi te

cunosc.O t cere se l s . Moşneagul p ru s retr iasc întâmpl riă ă ă ă ă ă ă ă

vechi de tot.— Domnia-ta eşti moldovean de-ai noştri? întreb cu sfială ă

un fl c u.ă ă— S v spuie moşul! râse str inul.ă ă ă— Slobod s te spun? zâmbi şi b trânul.ă ăC pitanul Petrea îl scrut din ochi, apoi, la un tainic semnă ă

de încuviin are al moşului, r spunse cu voieţ ă -bun :ă— Slobod, moş Toadere, c suntem doar între oameni deă

omenie.— Apoi dumnealui e c pitanul de lefegii Petreaă

G l eanul, carele a fost în slujba Moldovei pe vremuri… aă ăţ slujit şi în oastea leşeasc şi multe semne a fi având pe trupă de la r zboaie… Cu Cantemir b trânul a fost deopotrivă ă ă asupra multor cet i, şi cu turcii săţ -au încumetat…

— Vei fi fiind domnia-ta din neamul de Codreni şi G l eniă ăţ boieri i de Cantemir b trânul, împotriva voii divanului?ţ ă îndr zni un alt c r uş.ă ă ă

— Dintre aceia, prietene… Dar acum slujesc la scaunul rii Româneşti, ca şi tovar şul meu aci de fa , carele aŢă ă ţă

poruncit s se p rp leasc la foc hartanul cela de berbec, caă ă ă ă s ne osp teze pe to i.ă ă ţ

— Şi de unde şi-ncotro v-a i înc l rat, c pitane Petrea?ţ ă ă ă întreb moşneagul.ă

— Într-o treab deă -ale nego ului, moş Toadere.ţ— Da’ sabia, c pitane, sabia unde iă ţ -a fi?— O metaherisesc şi pe aceea în negustorie, r spunse înă

şag oşteanul. Apoi, schimbând vorba: Avem chervanul plină de m rfuri munteneşti; şi vor mai veni în urma noastr nişteă ă care cu sare şi vina .ţ

— Şi unde le duce i, dac nu v e cu sup rare?ţ ă ă ă— În ara C z ceasc , tot pentru negustorie.Ţ ă ă ă— În ara C z ceasc ? se minunar aproape întrŢ ă ă ă ă -un glas

to i moldovenii.ţ— Dar turcul ce zice? închise dintr-un ochi cel ce fusese

cândva c pitanul Toader şi acum nu mai p rea a f i decât ună ă drume s rman.ţ ă

— Cu voia domniei-voastre, turcul n-are şi n-o sa aib ştireă de treburile noastre, vorbi ap sat ciudatul negu tor.ă ţă

— Pricep, pricep! se veseli foarte moşneagul. Se în elege.ţ Dar domnia-lui, tovar şul matale, c pitane Petrea, neă ă îng duie să ă-l cunoaştem dup nume?ă

— Dumnealui este ceauşul David Corbea, om umblat, care ne face slujba s ne fie t lmaci pe acele str ine t râmuri.ă ă ă ă

— Da, da, pricep, repet tigheceanul. Ehei, ceauşuleă Corbea, – strig el apoi, – pofteşteă - i slujitorii s vad ceţ ă ă -i cu berbecul. Atâta l-ai fript, c a început s miroas a fum…ă ă ă Sau mai curând a fum de iarb de puşc … Ha, ha, ha…ă ă

— Râzi, moşule, dar numai dumneata ştii de ce râzi! zise fl c ul ce se amestecase în vorb adineauri. Ori crezi că ă ă ă dumnealui, c pitanul Petrea, şuguieşte?!ă

— Fac şi eu haz de necaz… De bun sam c Petreaă ă ă G l eanul nu glumeşte… Şi nu va fi mai prost negustoră ăţ decât al ii, acolo unde se va duce, oricare iţ -ar fi negustoria… Dar fiindc veni vorba, c pitane Petrea, mai fostă ă -ai vreodată prin acele p r i c z ceşti?ă ţ ă ă

— Am mai fost, vezi bine c-am mai fost şi multe mi-a fost dat s v d, c nă ă ă -aş mai sfârşi de povestit pân r spoimâine.ă ă

— Auzit-am c ar Petru ar fi întors pe dos credin aă ţ ţ pravoslavnic . Dar c ar fi oştean cum nu se mai afl …ă ă ă

— Este. Iar dac zodia în care ne afl m nu ne va fiă ă protivnic ; voi apuca de data aceasta să ă-l v d şi pe „domnulă tunar” şi s înv a doua oar , la b trâne e, meseriaă ăţ ă ă ţ armelor, ca un oştean din cei de acum.

— Pe „domnul tunar”? se nedumeri Toader. Dar cine o fi şi domnul aista tunar?

— Însuşi m riaă -sa arul Petru Alexeievici! Aşa a fostţ poruncit să-i spuie solda ii, în loc de „lumin iaţ ăţ -ta”: Gospod bombardir, adic „domnule tunar”, pe c z ceşte.ă ă ă

— Mare minun ie! Auzi, fr ioare, în loc de „lumin iaăţ ăţ ăţ -sa” s pun el să ă ă-i spun „domnule tunar”! Şi boierii lui ce zic deă aceast smerenie?ă

— Ce s zic ? Tac chitic. C leă ă ă -a t iat şi b rbile şiă ă pulpanele caftanelor şi i-a pus la lucru. El însuşi roboteşte cu şor ul dinainte, la cot cu fierarii şi dulgherii. A înv atţ ăţ meşteşug bun în Olanda şi a f cut cor bii cu mâna lui, laă ă Voronej, cor bii mari şi a trecut deă -pe Don în Marea Neagr .ă Prietenul nostru, ceauşul David Corbea, era la arigrad peŢ atunci. Ruga iţ -l s v spun el cum a fost, ca unul care să ă ă -a aflat de fa a.ţ

— Domnia-ta, ceauşule, – se întoarse b trânul spreă Corbea, – ne-ai îndatora mult, ad pânduă -ne sufletele cu n dejde, dac neă ă -ai povesti aceast neasemuit întâmplare.ă ă Şi apoi pe aceste meleaguri o vorb cu tâlc nu este deă prisos, mai ales la vremi de cump n şi restrişte ca acestea.ă ă

— Eu, oameni buni, – se hot rî cam în sil s gr iască ă ă ă ă Corbea, – înainte de aceste vremi fost-am înv cel înăţă Ardeal, apoi dragoman cu plat la capuchehaiaă Brâncoveanului. Mi-a fost drag s fiu slobod. De aceea, cândă a venit solul rusesc Emilian Ukrain ev la arigrad, pe întâiaţ Ţ corabie ruseasc de pe Marea Neagr – se chema aceaă ă corabie cu pânze „Kreposti”, adic „Puterea” – mult mă -am bucurat v zând spaima trufaşilor mei st pâni. Sultanulă ă privea din geamlâcurile Seraiului s u şi ziceă -se c ar fiă

tremurat el de ciud . M aflam şi eu printre cei o sut deă ă ă ceauşi c l ri ce lă ă -au întâmpinat pe solul rusesc la mal, când a coborât din corabie.

— Şi de ce tremura de ciud sultanul? întreb fl c ul celă ă ă ă dornic s le afle pe toate şi care r spundea la numeleă ă sihastrului D nil .ă ă

— Hei, – adaose de-al turi moş Toader, în locul ceauşului,ă – fiindc a v zut o corabie de toate mândre ele, care nu eraă ă ţ a lui, plutind cam prea aproape de rmurile noroadelorţă creştine…

— Nu eşti departe de adev r, se întoarse spre el Davidă Corbea. L comia turceasc nă ă -are margine. Dar ciudă aceasta, vecin cu turbarea, avea şi alt tâlc, ce mi lă -a spus un grec; turcilor le e team c dac arul Petru Alexeieviciă ă ă ţ închide Marea Neagr cu o flot a sa de r zboi, la arigradă ă ă Ţ se face foamete şi lips , pentru c bucatele, uleiul, ceara şiă ă cheresteaua se aduc prin schelele rilor noastre.ţă

— Ap i, nuă -i greu de priceput; noi sl bim şi turcul seă îngraş , se o rî şi fl c ul cel sfiicios.ă ţă ă ă

— arul leŢ -a şi luat turcilor Azovul, dar nu ca s închidă ă Marea, ci dimpotriv să -o deschid slobod pentru nego ulă ă ţ tuturor neamurilor creştine. Iar deocamdat , – mai ziseă Corbea şi-şi termin cu asta vorbirea, – f când armat nouă ă ă ă pe uscat şi pe mare, îl bate pe craiul şvezilor la Marea Baltic . Asta e.ă

— Să-i deie cel de sus s n tate şi grabnic izb vire, dacă ă ă ă ă numai gândul cel bun îl c l uzeşte! îi ur tigheceanul. Şiă ă ă domniilor voastre, de asemeni, s v dea sor i de izbând înă ă ţ ă c l toria în care a i purces… ara aceasta, care a cunoscută ă ţ Ţ slava lui Ştefan cel Mare şi mucenicia iubitorului de norod Ion Vod , nu va lipsi de la sfântaă -i datorie de a fi cât mai degrab slobod din greauaă ă -i asuprire.

În timp ce rumenea la foc hartanul, unul din oamenii c pitanului Petrea, meşter în ale g titului, îl tot stropea cuă ă saramur preg tit anume întră ă ă -o strachin , apoi berbecelulă prinse dintr-o dat s sfârâie cumplit, semn c era numaiă ă ă bun de despicat şi de înfulecat. La un semn al st pânuluiă s u, slujitorul se duse la chervan, de unde se întoarse cuă

bra ele pline: înc un hartan gata fript, un burduf de brânzţ ă ă cât o roat de plug, o plosc mare de roşu de Dr g şani şi oă ă ă ă pit alb crescut .ă ă ă

Se încinse osp în toat regula. Şi dup ce D nilăţ ă ă ă ă c r uşul, carele abia împlinise dou zeci de prim veri, le ziseă ă ă ă din fluier nişte doine de i se rupea inima, sfârşiteţ -n hore de- i furnicau picioarele, mai st tur iar la taifas, şi slujitorulţ ă ă c pitanului Petrea se mai ar t la porunc cu alt ploscă ă ă ă ă ă plin . Trecuse bine de miezul nop ii când, înf şurânduă ţ ă -se în p turi mi oase şi tr gânduă ţ ă -se mai lâng foc, drume iiă ţ socotir că ă-i ceasul să-şi afle calea mai departe pe aripile somnului.

Prin ulmii înal i, cu frunzele r rite, preschimbate deţ ă tainicele orânduiri ale toamnei în scoici de aram prin careă adierile nop ii susurau prelung, trecu, venit dinspreţ miaz noapte, cel din ii vânt prevestitor de iarn .ă ţ ă

X

NECONTENIT BATE INIMA RIIŢĂ

C tre amiaz , vremea se posomorî de tot. Geana sinilie,ă ă cu dâre trandafirii, ce mai st ruia pe un fund de zare pesteă aurul întunecat al p durilor de ceea parte, se şterse şi ea,ă cotropit de volburi ca de cenuş . Vântul prinse s taie ca înă ă ă plin iarn şi prin burni a ce se cernea mocnit din înaltă ă ţ începur s se zbat câ iva fulgi r zle i.ă ă ă ţ ă ţ

Moş Toader îşi inuse toat vremea murgul pe potec ,ţ ă ă de-a lungul şleaului, dar dup un timp trase scurt de dârlogă şi apropiindu-se de c ru , b tu cu codirişca în loitr . De subă ţă ă ă coviltirul de rogojini ieşi chipul cam somnoros al fl c ului,ă ă care în ajun îi zisese din fluier pân noaptea târziu.ă

— Ce-ai spune, m i nepoate, dac mă ă -aş piti şi eu sub coviltirul cela, pân se mai potoleşte p c toasa aiasta deă ă ă zloat ?ă

— P i ce s spun, moşule, vorba p c liciului:ă ă ă ă

„C dac tov r şia la nego e de prisos,ă ă ă ă ţ

Apoi la c l torie să ă -o aibi este de folos”…

Şi zicând, strânse h urile.ăţCaii se oprir , scuturânduă -şi coamele, Moş Toader

desc lec , înnod cu îndemânare dârlogii murgului pe după ă ă ă loitr , acoperi cu o dimie, împ turit în patru, tarni a, ca să ă ă ţ ă nu se umfle, dezleg desagii de la coburi şi cu ei în bra e s riă ţ ă în c ru cu o sprinteneal care îl uimi nespus pe fl c u.ă ţă ă ă ă

F cânduă -şi loc, cu mare desf tare, pe mald rul de fân ceă ă mai p stra înc toate miresmele luncii, moş Toader prinseă ă a-şi freca încheieturile genunchilor şi oft cu ochii la felinarulă cu oloi de rapi , atârnat deasupra, sub coviltir.ţă

— Amarnice sunt b trâne ile aistea, m i nepoate! Deă ţ ă ciud c nu m înduplec s le iau în sam şi m înc p âneză ă ă ă ă ă ă ăţ s mai bat drumurile c lare, în loc s stau pe cuptor, cumă ă ă s-ar cuveni la leatul meu, iaca, au început iar s m muşteă ă de balamale.

Fl c ul t cu, silinduă ă ă -şi caii cu h urile. Cele auzite în jurulăţ focului de sub ulmi – povestirile c pitanului Petrea şi aleă ceauşului David Corbea, precum şi amintirile acestui Toader despre atâtea fapte de vitejie şi de zbucium în vitregia vremilor – îi înfierbântaser inima şi închipuirea. Hot râriă ă mari şi ur ri urieşeşti, înfiripate întră -o clip de tinerească ă însufle ire, se n ruiau în clipa urm toare, topite sub un noianţ ă ă de gânduri grele. Apoi iar şi se dep nau despletite caă ă puhoaiele înt râtate de furtun . Toate – lucruri şi oameni – iă ă se înf işau acum parc altfel.ăţ ă

Sim ind asupraţ -şi privirea moşneagului, ca şi cum s-ar fi temut c iă -ar p trunde gândurile, fl c ul vorbi, camă ă ă nemul umit, şi mai mult ca s rup t cerea, f r sţ ă ă ă ă ă ă-şi dea seama că-l îndreapt tocmai spre miezul tulbur rii sale.ă ă

— Şi zi-i aşa… îl ştiai, adic telea, mai de demult, pe acelă c pitan Petrea?ă

Moşneagul se pref cu a nu fi priceput nimic şi r spunseă ă domol:

— Da… de bun sam , mai de demult…ă ă— Şi el… te ştia cine eşti?

— Precum s-a v zut. C altfel nuă ă -şi deschidea el dintr-o dat sufletul şi nici limba nu şiă -o dezlega, pe cât îl cunosc.

Fl c ul d du din cap, apoi un zâmbet abia mijit îi încre iă ă ă ţ col ul gurii:ţ

— Da tot s-a uitat cam lung la domnia-ta şi a pregetat o clip să ă- i r spund când lţ ă ă -ai întrebat, la plecare, prin care vad are de gând s treac Prutul…ă ă

— De pregetat, e drept c a pregetat, – se învoiă moşneagul, spunându-şi în sinea lui: „E dat dracului fl c uaşul aista; a b gat de sam !”ă ă ă ă – dar vorba e c deă r spuns tot a r spuns. Tot atât de drept este, îns , caă ă ă drumurile se mai pot şi schimba, c nu totdeauna socotealaă din b t tur se potriveşte cu cea din iarmaroc.ă ă ă

— Fireşte! înt ri cam t ios fl c ul. Apoi dup o ochireă ă ă ă ă piezişe ad ug : Aşa cum i lă ă ţ -ai schimbat şi domnia-ta?

B trânul nuă -şi mai putu st pâni o mişcare de uimire.ă— Da’ de unde ştii tu c mi lă -am schimbat?— P i, – r spunse liniştit fl c ul, – asar parc ziceai că ă ă ă ă ă ă

te-ai duce spre Tecuci şi iată-te acu pe şleaul Bârladului… Ai treab la Gherg uşani?ă ă

Moş Toader nu p ru prea gr bit a r spunde. Dar se vedeă ă ă treaba c nu din vreun gând viclean. C ci i se descre iă ă ţ fruntea şi un semn de râs bun îi înflori sub musta a stufoas .ţ ă Z rinduă -l, fl c ul prinse dintră ă -o dat a se veseli.ă

— De ce râzi, m i nepoate? se mir b trânul.ă ă ă— Uite aşa, de mine. Ce iţ -e şi cu omul! Ziceam eu c nuă

de r ul ploii teă -ai pitit sub coviltirul c ru ei mele, ci ca s mă ţ ă ă po i iscodi mai lesne. Şi uite c acu’ eu te iscodesc peţ ă domnia-ta.

B trânul râse încetişor, f r s zic nimic, apoi sco ând oă ă ă ă ă ţ plosc din desag o întinse c r uşului, dup ce mai întâiă ă ă ă ă trase el o duşc lung .ă ă

Fl c ul b u şiă ă ă -i înapoie plosca, uitând s mul umeasc ,ă ţ ă apoi croi într-o doar cu biciuşca spinarea cailor ce r riseră ă ă pasul la o costiş şi începu s şuiere f r chef un cântec deă ă ă ă la munte.

— Hei, – îl încerc întră -un târziu b trânul, – tare miă -ar fi pl cut s te am printre ostaşii mei, la vremea asta.ă ă

— Vremea nu-i pierdut , c pitane Toadere.ă ă— Cum s nu fie, p catele mele!ă ă— Nu-i, chiar deloc. Cum bine spuneai domnia-ta asară

c pitanului Petrea, cam miroase a iarb de puşc în toată ă ă ă ara Moldovei. Şi aşa cum te v d şi te ar i, om mai sprintenŢ ă ăţ

la trup şi mai ager la minte ca mul i tineri, aş pune mâna înţ foc c am s te aflu printre cei dintâi cu sabia goal în mân ,ă ă ă ă dac cumva să -ar ridica ara…ţ

Moş Toader îl privi lung.— Şi de partea cui soco i tu, m i nepoate, c mţ ă ă -aş afla

eu?Fl c ul t cu o clip ; îi r spunse îndr zne la privire şi,ă ă ă ă ă ă ţ

ridicând din umeri, plesni iar cu sfârcul biciuştii spinarea aburind a cailor.ă

— Ap i… de partea drept ii.ă ăţC ru a ajunsese pe muchea costişei, dincolo de care seă ţ

deschidea o vale împ durit . Ploaia mai contenise.ă ă— Uite, acolo, în crovul acela-s Gherg uşanii, ar t fl c ulă ă ă ă ă

cu coada biciuştei spre fundul v ii cotropit de pâcl ,ă ă ă bucuros c-a ajuns.

Moş Toader d du din cap, f r s lase a în elege l murită ă ă ă ţ ă dac mai fusese sau nu prin acele meleaguri. Caii, careă ar tau s cunoasc drumul, se opriser singuri, în culmeaă ă ă ă dealului, ca s r sufle. Printre sfor iturile lor şi z ng nitulă ă ă ă ă z balelor lovite de oiştea carului se auzea, ârâind molcomă ţ pe coviltir şi pe frunzişuri, cel din urm scuturat al norilor.ă

— Ia spune, m i nepoate, – începu dintră -o dat Moşă Toader, parc cu alt glas, dar în ochi cu aceeaşi lucire ni eluşă ţ ş galnic , – ia zi, nu cumva îl ştii pe unul Postolache al Safteiă ă lui Bucur, din Gherg uşani?ă

Amor eala fl c ului pieri dintrţ ă ă -o dat .ă— Da’ ce-ai matale cu dânsul? întreb el eu o nest pânită ă ă

asprime.— Ei… aş avea eu să-i spun o vorb .ă— Îl cunoşti mai de mult? st rui fl c ul.ă ă ă— Nu l-am v zut niciodat . Doar aşa… din auzite.ă ă— Şi cum î i veni aşa, f r veste, sţ ă ă ă-ntrebi?

Pârând c nu se tulbur de loc de repezeala fl c ului,ă ă ă ă moşul trase iar şi plosca din desag şi iă ă -o întinse. Acesta îns d du din cap în semn c nuă ă ă -i mai arde de b ut. Atunciă b u el încet, tacticos. Tot domol, dup aceea, îşi şterse cuă ă grij must ile şi urm :ă ăţ ă

— P i ce miă -am zis eu? Odat şi odat tot aveam eu să ă ă m r p d pe la Gherg uşani. De ce s nu m abat acum?ă ă ă ă ă ă Mai ales c am pricin s dau fa nu numai cu Postolache ală ă ă ţă Saftei, dar şi cu frate-s u cel mezin.ă

— Şi… de unde ştiai c Postolache miă -e frate? se sperie de-a binelea fl c ul.ă ă

— P i nu teă -am auzit chiar pe tine, prâsleo, spunând asear unui alt c ru aş c eşti din Gherg uşani?ă ă ţ ă ă

— Va s zic domniaă ă -ta tragi şi cu urechea! se mânie fl c ul.ă ă

— Ei, he-he, i se mai întâmpl omului! râse mehenghiă b trânul.ă

Cel lalt îl privi cu duşm nie şi întinse mâna s ia biciul caă ă ă s porneasc , dar deodat se opri şiă ă ă -l apuc de um r peă ă moşneag:

— Nu cumva i fi copoi domnesc?ăMoş Toader se uit la um rul cel încleştat şi izbucniă ă

într-un râs cu hohote, care-l nedumeri şi mai r u pe fl c u.ă ă ă Luându-i mâna de pe um r, b trânul îl b tu pe genunchi şiă ă ă -l întreb de data asta serios, cu un lic r rece în ochi:ă ă

— P i, uită ă-te mai bine la mine, m i b iete, şi spune şi tuă ă dac se potriveşte!ă

Fl c ul îl ascult şiă ă ă -l privi cu luare-aminte. Deşi cunoştea c în vremurile acelea mişunau vânz tori, ceva neştiut îlă ă încredin c întrţă ă -adev r nu era cu putin . Un firicel deă ţă zâmbet i se ivi din nou pe fa , dar inima îi r mase încţă ă ă chinuit de o r m şi de îndoial . Atunci îl fulger un gând.ă ă ă ţă ă ă Rosti r spicat o anume vorb , ca laă ă -ntâmplare, şi-l iscodi pe moşneag cu coada ochiului.

— Bourul trage s moar !ă ăDar iat c la asta b trânul r spunse ciudat de liniştit,ă ă ă ă

privindu-l în albul ochilor:— Baltagul îl va t m dui!ă ă

— Moş Toadere, moş Toadere! strig fl c ul cu nespusă ă ă ă bucurie în ochi şi în glas. Domnia-ta eşti om de-al lui… de-al nostru!

B trânul r mase dintruă ă -nceput încruntat, f r a încuviin a;ă ă ţ se putea ca acest fl c u prea iste să ă ţ ă-l fi auzit când a schimbat asemenea ciudate bine e cu un anume negu torţ ţă şi c pitan, dup cina de la hanul pustiit al Hagiului.ă ă

— De unde ştii aceste vorbe de tain ?ă— De unde s le ştiu? De la alde b dia, de la frateă ă -meu.În loc s se arate mul umit de r spuns, moş Toader seă ţ ă

pref cu a se încrunta şi mai tare şi spuse aproape r stit:ă ă— Şi alde frate-t u ce mai aşteapt ? Şi el şi chiar tu… aşaă ă

copt la minte cum te dovedeşti? De ce nu v afla i acolo,ă ţ unde se cuvine?

Fl c ul vru, s r spund ceva, dar se opri. Tr gând deă ă ă ă ă ă h uri şi pocnind din bici, repezi c ru a la vale, apoi,ăţ ă ţ aplecându-se spre b trân, îi d du cu cotul, prieteneşte:ă ă

— Las’ c iă ţ -a spune b dia. C să ă -o pricepe dumnealui mai bine…

Gherg uşanii fuseser cândva o aşezare înfloritoare.ă ă Acum, din bogatul sat r z şesc nu mai r m seser decât oă ă ă ă ă mân de cocioabe r zle e întră ă ţ -un fund de vale. V g una careă ă ap rase acea aşezare de pârjolul atâtor r zboaie şi n v liriă ă ă ă nu o putuse feri de urgia strâng torilor de biruri care, de laă mazilirea lui Antioh, se dezl n uise cu atâta s lb ticie încâtă ţ ă ă multe gospod rii se pustiiser . Iar ceea ce nu mai izbutiseră ă ă s fac zbirii Duc i Vod şi ai lui Mihalache Racovi în două ă ă ă ţă ă domnii, des vârşise iarna, foametea şi molimele. Pu ini dină ţ cei ce sc paser cu via mai r m seser în sat. Uniiă ă ţă ă ă ă apucaser calea, codrilor. Haiducii şi lotrii mişunau iar şiă ă pretutindeni. Al ii îşi luaser lumea în cap şi se duseser sţ ă ă ă se aciuieze la capete de ar , care pe unde putuser .ţ ă ă

Casa lui Bucur Tigheceanul – ce poruncise pe vremuri steagul de la Roman şi, credincios lui Dimitrie Cantemir, luase şi el parte la întâmplarea de la vadul Milcovului, urmându-l pe c pitanul Petrea – se afla chiar în margineaă şleaului şi fusese şi aceea, cândva, curte m rişoar . Eraă ă zidit din c r mid şi piatr şi avusese, spre drum ună ă ă ă ă

pridvor cu stâlpi mari şi frumoşi, de mult p r dui i. Acuma,ă ă ţ stâlpul cel de n dejde al casei r posatului era jupâneasaă ă Safta, care, apropiindu-se de şaizeci de ani înc se ar ta maiă ă harnic şi mai sprinteioar decât noră ă ă-sa Hanka, tân raă nevast a lui Postolache, feciorul ei cel mai mare.ă

Aceast Hanka era focul Saftei. Pe de o parte trebuia să ă-i fie recunosc toare, fiindc datorit ei b t iosul Postolacheă ă ă ă ă Tigheceanul se adunase dintr-o dat de pe drumuri,ă spânzurase armele de pere i şi se apucase – pe cât era cuţ putin în acele timpuri – s închege o bruma de stare înţă ă casa b trâneasc . Dar pe de alt parte, Hanka îi sta Safteiă ă ă ca un ghimpe în inim , c era venetic şi, ca to i leşii deă ă ă ţ neam, papistaş şi fudul nevoie mare. Feciorul Saftei eraă ă atât de orbit de dragoste şi robit de tinere ea şi frumuse eaţ ţ neveste-si, încât de nimic alt nu mai voia s ştie. Nici m cară ă de vorba lui Turcule mândria Moldovei, cu care se legaseţ cândva frate de cruce.

Hanka fusese odrasla r sf at a unui negustor leah,ă ăţ ă destul de înst rit, dintră -un târguşor din apropiere de Hotia cu case şi pr v lii la Cameni a. Cum de se prip şise dânsa aiciă ă ţ ă la Gherg uşani? Dup ce l sase oastea, Bucur Stegarul îşiă ă ă durase o moar cum v zuse el c tre Nistru, nu prea mare,ă ă ă dar care îng duia un oarecare belşug în cas . Dup moarteaă ă ă lui Constantin Vod Cantemir se mai luptase cât putuse cuă birurile şi cu toate angaralele ab tute asupra rii, dar până ţă ă la urm fusese r pus de taxidarii domniei, întocmai ca şiă ă Hagiul. Moara le fusese luat de un boier Bogoş, un megieşă de pe acele moşii, iar fiul s u Postolache se apucase deă c r uşie. Cum vitele, grânele şi mai ales vinul începuser aă ă ă avea mare c utare şi în rile de miaz noapte, şiruriă ţă ă nesfârşite de chervane negustoreşti porneau spre Cameni a,ţ spre Beci10 şi, acuma în urm , tot mai des, c treă ă Nijni-Novgorod. Faima vinurilor moldoveneşti era atât de mare încât negustorii veneau de cu vreme de la Nijnj şi chiar de la Mosc, arvuneau tot rodul viei şi r mâneau la podgoriiă pân ce vinul fierbea. Când d dea bruma, îl înc rcau în bu iă ă ă ţ uriaşe şi porneau cu el spre rile lor, despre care seţă

10 Beci – Viena

povesteau tot mai multe minuni. Aşa a purces Postolache să bat şi el drumurile rii Leşeşti şi aşaă Ţă -l cunoscuse şi pe c pitanul Turcule .ă ţ

Precum se ştie, era acest Constantin Turcule , un om cumţ nu sunt mul i. Şi f r doar şi poate c ar fi ajuns chiarţ ă ă ă voievod, de i-ar fi fost judecata pe atât cât îi era vitejia. Dar iute la minte şi nepriceput de fel în cele politiceşti, mereu r zvr tit, dar f r a şti prea limpede de partea cui trebuia să ă ă ă ă apuce, pân şi lui Constantin Cantemir – ale c rui în elepteă ă ţ chibzuieli nu le putea p trunde – îi f cuse multe încurc turi.ă ă ă Fire furtunoas , oşteanul pribeag pricepea greu politica deă supus r bdare fa de turci a voievoduluiă ă ţă -r zeş. El ştia doară c trebuie să ă-i loveasc . Şi nu f r trud , Constantin Vod îlă ă ă ă ă sc pase în multe rânduri de la pieire. Asemeneaă condotierilor Renaşterii – de care f r îndoial c dânsul nuă ă ă ă va fi auzit niciodat – Constantin Turcule îşi întocmise oă ţ mic oaste, cu care p lea n prasnic, când pe turci, când peă ă ă t tari, iar mai târziu, primind cuvânt de fr ie din stani eleă ăţ ţ c z ceşti, chiar şi pe leşi, când aceştia se repezeau cuă ă podghiazurile c tre târguri, dup pr d ciuni. R zvr tirea luiă ă ă ă ă ă neostoit împotriva asupririi şi j cm nirilor, precum şi faimaă ă ă vitejiei f r de seam n îi ademenise pe cei mai mul i dintreă ă ă ţ so ii s i. Voinicii moldoveni, setoşi de dreptate şi deţ ă r zbunare, îl c utau şiă ă -l aflau. Se dusese vestea de tab ra luiă din codrii Tigheciului, ca de ostrovul cazacilor zaporojeni. Tot astfel nimerise în oastea lui şi Postolache al Saftei lui Bucur Tigheceanul, care îşi f cuse repede un loc de frunte întreă vitejii din jurul lui Turcule .ţ

Tocmi i odat de c petenia unei oşti leşeşti, s dea oţ ă ă ă mân de ajutor la despresurarea unor târguri din Podoliaă cotropite de un ceambul t t resc, Postolache o cunoscuseă ă pe Hanka şi îndat i se aprinsese inima dup ea. Semea şiă ă ţă r sf at , dar cu mintea înfierbântat de zvonul fapteloră ăţ ă ă cavalereşti, se îndr gostise şi ea de focosul moldovean.ă Negustorul leah îns nici în ruptul capului nu a vrut s seă ă lase înduplecat de lacrimile fetei. Atunci voinicul şi-a r pită mireasa şi-a adus-o pe vatra jupânesei Safta, la Gherg uşani. Aşa lă -a strâns Hanka de pe drumuri pe feciorul

lui Bucur Stegarul. Turcule lţ -a l sat în plata dragostei oă prim var şi o var încheiat . Acum îns avea iar şi nevoieă ă ă ă ă ă de el ca de mul i al i so i ai lui l sa i pe la vetre. De la oţ ţ ţ ă ţ vreme, judecând – dup marile şi r sun toarele izbânziă ă ă dobândite în aceşti ani de oştile nem eşti asupra turcilor – cţ ă puterea Islamului sl bise mult, Turcule îşi alc tuise o oasteă ţ ă de vreo dou mii de oameni, bine înarma i, cu care aşteptaă ţ ceasul prielnic s p leasc la Iaşi. Visa el s pun mâna peă ă ă ă ă scaunul domniei şi s închine ara lui Petru, al turea de careă ţ ă s înceap r zboiul cel mare cu puterea otoman ? De aceeaă ă ă ă sau din alte pricini c pitanul Turcule chema necontenită ţ oameni la oaste, prin prieteni ai s i de credin , ca moşă ţă Toader, care se dovedise cel mai dibaci dintre to i.ţ

B trânul oştean nu alesese la nimereal drumulă ă Gherg uşanilor. Deă -aici pân la vadul Prutului, unde tr geaă ă podul cel mare c tre rile c z ceşti, era pu in cale. În acelă ţă ă ă ţ ă loc de r scruce se amestecau deseori printre careleă negu torilor str ini fe e nem rturisite din tagmaţă ă ţ ă vânz torilor de ar , mai r i ca ho ii de cai. O iscoadă ţ ă ă ţ ă priceputa îi putea orşicând dibui şi amu i, la nevoie.ţ Asemenea trebuşoare mai f cuse uncheşul ajutorat de nişteă nepo i repezi la mân , atunci când c pitanul Turculeţ ă ă ţ f g duise paz bun unor purt tori de scrisori c tre Mosc.ă ă ă ă ă ă

De aceea, dup întâlnirea de la hanul Hagiului, gr biseă ă iar şi peste dealuri spre r scrucea Gherg uşanilor, ca să ă ă ă-l afle zorile la malul Prutului, înso it de oameni încerca i. Iarţ ţ dintre aceştia nu putea lipsi Postolache Tigheceanul, care la via a lui nu cunoscuse alt înfrângere decât aceea dinainteaţ ă ochilor de smaragd ai Hank i.ă

Noaptea se l sase de mult, iar cei trei b rba i – moşă ă ţ Toader, Postolache şi D nil , fratele mezin – tot maiă ă şopoteau la o mas scund , cu ulcelele uitate pline dinainte,ă ă când un tropot de cal se auzi pe drum, apoi b t i z naticeă ă ă r sunar în oblonul de la intrare. F r şov ire, Postolacheă ă ă ă ă desprinse toporul din cui şi, apropiindu-se de uş , r cni:ă ă

— Cine-i?— Slujba domniei! se auzi de afar un glas r guşit deă ă

b utur mult şi rea.ă ă ă

Dup o clip de chibzuial , Postolache deschise, şi ceiă ă ă din untru v zur în prag o matahal de om, cu un sac înă ă ă ă cap, pesemne ca s se fereasc de ploaie. Dând s intre înă ă ă cas , matahala f cu doi trei paşi întră ă -o parte, se poticni şi se întinse cât era de lung, cu fa a în jos pe duşumea.ţ

Moş Toader şi mezinul s rir să ă ă-l ridice. Din nou pe picioare şi b l b ninduă ă ă -se în c utarea unui reazim, omul seă uit buimac în jurul lui, apoi se trânti pe un sc unaş în fa aă ă ţ focului.

— Ce slujb a domniei, m i omule? îl scutur mezinul.ă ă ă Unde- i sunt semnele domneşti? C straiele şi înf işarea î iţ ă ăţ ţ sunt mai curând de lotru.

La aceste cuvinte, oaspele nepoftit se porni pe un râs tâmp. Când se mai potoli, întreb , clipind dintră -un ochi:

— Aşa-i c ai jura că ă-s lotru? Ei, dacă-i aşa, atunci e bine, taman dup porunc !ă ă

— De ce s fie bine, nepoate? îl îmbie cu glas blând moşă Toader, f cânduă -le celorlal i semn s tac . Şi dup careţ ă ă ă porunc ?ă

— Ehei, fiindc vezi, slujba domniei aşa trebuie s se facă ă ă ast zi: cu obr zar şi cu straie de împrumut Am dat cinsteaă ă pe ruşine şi nici un câştig n-am dovedit. Valeu mie, v leuă -u-uh… Şi omul se porni s smiorc ie de mila lui însuşi.ă ă

— Ei, uite comèdie! se pref cu a se înduioşa şi moşă Toader. Dar ia spune-ne şi nou , roguă -te, cine te pune la aceasta?

Be ivanul privi în gol, f r s r spund .ţ ă ă ă ă ăMoş Toader îl b tu pe um r, oftând zgomotos, şi schimbă ă ă

o privire cu gazda. Postolache coborî la beci, de unde se întoarse cu o v dru de vin nou şi cu nişte sl nin afumat .ă ţă ă ă ă La vederea acestor bun t i, ochii tulburi ai slugii domneştiă ăţ se reaprinser . Şi nu trebui mai mult ca „lotrul” s li seă ă spovedeasc printre sughi uri, ca unor duhovnici drep i ceă ţ ţ -l împ rt şeau cu sângele Mântuitorului.ă ă

Prin iscoade pl tite, domnia aflase de solia lui Davidă Corbea şi a c pitanului Petrea. Sim induă ţ -şi mai de mult scaunul primejduit, pe de o parte din pricina intrigilor lui Constantin Brâncoveanu şi pe de alta pentru c Moldovaă

fiind atât de sec tuit el nu putea să ă ă-şi îndeplinească f g duielile de bani f cute sultanului, Vod Racovi seă ă ă ă ţă bucurase mult la gândul c poate da m car astfel o dovadă ă ă de mare credin Por ii. Dar temânduţă ţ -se totuşi de puternicul Brâncoveanu, nu cutezase s fac lucrurile pe fa . Deă ă ţă aceea îmbr case în haine schimbate un steag de lefegii şi îiă trimisese s leă -a ie calea, ca lotri, şi sţ ă-i prade la drumul mare pe soli, luându-le la nevoie şi capul. Dac se f ceaă ă zarv cu acest prilej, se putea dovedi c nelegiuirea fuseseă ă s vârşit numai pentru jaf de nişte r uf c tori f r nume.ă ă ă ă ă ă ă Oamenii tocmi i se gr biser s iasţ ă ă ă ă-n calea c pitanuluiă Petrea la fostul han al Hagiului. Dar pe drum spre acea r scruce se încurcaser la o cram , pe care sp rgândă ă ă ă -o, b user pân ce nu mai putuser şi mul i dintre ei,ă ă ă ă ţ nemaiştiind ce fac şi-ncotro s-o ia, se r zle iser de grosulă ţ ă steagului. Unii dintre aceştia fiind şi de prin partea locului se duser să ă-şi vad care nevasta, care ibovnica. Acest n t r uă ă ă ă c utase o alt ograd şi nimerise, bâjbâind pe întuneric,ă ă ă taman în casa tighecenilor aflat la marginea satului, înă calea drumului s u. Nemaiapucând pe solii Brâncoveanuluiă la hanul Hagiului, şi fiindc mai departe drumurile erau preaă umblate, urm ritorii se hot râser să ă ă ă-i adaste buluc la vadul cel mare al Prutului, pe unde de bun seam c urm ri iiă ă ă ă ţ aveau s treac linişti i, ca nişte negustori cumsecade ceă ă ţ voiau s par .ă ă

Când fur siguri c , din partea celui ce adormise buşteană ă la dogoarea focului, nu mai era nici o primejdie, cei trei b rba i inur sfat gr bit.ă ţ ţ ă ă

Nu mult dup aceea trei c l re i zburau prin noapte, caă ă ă ţ nişte n luci, t ind pe poteci l turalnice, numai de ei ştiute.ă ă ă Astfel, la cr pat de ziu , ajunser din urm chervanul ce seă ă ă ă îndrepta spre Prut, drept c tre vadul cu pricina.ă

Când se rev zur , c pitanului Petrea nuă ă ă -i veni s creadă ă c aşa de curând putuse fi z d rnicit o capcana atât deă ă ă ă primejdioas şi aduse mul umirile sale c lduroase celor ceă ţ ă -i priveghease. Apoi la prima r scruce, alaiul îşi schimb calea.ă ă Cei doi fii ai r posatului Bucur şi moş Toader îi petrecur cuă ă voie bun pe solii Brâncoveanului pân la alt vad al Prutului,ă ă

Trecând mai departe, c pitanul Petrea îşi sim i o clipă ţ ă sufletul în cump n , între o mare bucurie şi o m runtă ă ă ă ciud : ciud de slujbaş, pentru întârzierea pricinuit deă ă ă ocolul f cut pe drumurile ferite pân la vadul nou şi bucuriaă ă inimii lui mândre la dovada c în Moldova au fost şi vor fi câtă lumea oameni de temeinic n dejde, dup inima riiă ă ă ţă acesteia.

XI

„DOMNUL TUNAR” R SPUNDEĂ PRINTR-UN SOL DE CREDIN AŢ

Nu mult vreme dup ce Petrea c pitanul, şi David Corbeaă ă ă ceauşul b tuser drumurile soliei lor spre o int ce neă ă ţ ă -a fost cunoscut , un b rbat sp tos, cu fa a b lan , ars de soare şiă ă ă ţ ă ă purtând pe cap, strâns cu un nod întră -o parte, o basma roşie ca pira ii din Baleare, trase clopotul de la poarta caseiţ cu cerdac înflorit de pe rmul Cornului de Aur. Era c treţă ă n miaz şi Dimitrie Cantemir abia se înturnase de la arhiveleă ă împ r teşti unde lucrase cu spor toat diminea a. Aşezat laă ă ă ţ masa lui de scris din pridvor cu însemn rile culese pe peticeă de hârtie numerotate, îşi punea rânduial în cuf raşul undeă ă inea manuscrisul m re ei opere la care lucra: „ţ ă ţ Istoria

Imperiului Otoman”. Şi deodat , se trezi în cerdac fa înă ţă fa cu acel str in cu înf işare de corsar.ţă ă ăţ

La drept vorbind, prea mult nu se mir fiul lui Cantemiră Vod , c ci deseori ştafete, în cele mai felurite straie, i seă ă

înf işau aducânduăţ -i c r i sau r vaşe, de la prietenii lui deă ţ ă pe alte meleaguri din lume.

— Bun ziu , str ine, spuse el, m surânduă ă ă ă -l liniştit din ochi pe venit. Cine eşti şi pe cine cau i?ţ

— Sunt c pitanul de brigantin Pamberg Miguel şiă ă -l caut pe principele Dimitrie Cantemir, vorbi acesta cu accent meridional.

— Eu sunt.Str inul t cu o clip , apoi, porninduă ă ă -se pe un râs gros, mai

zise, într-un grai mult iubit:— Greu trebuie s m fi schimbat vijeliile m rii şi aleă ă ă

b t liilor, dac m riaă ă ă ă -ta nu m mai cunoaşte… Ai uitat deă întâmplarea cu veveri a, de turnul Goliei, de s biileţ ă încrucişate la vadul Milcovului şi de braşoavele lui „Vântură-lume”?…

— Mihu , prietene! strig Dimitrie Cantemir, ridicânduţ ă -se de la mas . Vino s te strâng înă ă bra e. Ce bineţ -mi pare. Stai jos şi lasă-m s m uit mai bine la tine. Chipul t u e oglindaă ă ă ă copil riei mele… Dar cum de eşti astfel îmbr cat? Ce cau iă ă ţ aici la arigrad? Şi de unde vii?Ţ

— M-a trimis „domnul tunar” la m riaă -ta cu această scrisoare.

Dimitrie Cantemir f cu ochii mari şi coborî glasul:ă— O scrisoare de la ar Petru, încredin at ie?ţ ţ ă ţ— E r spunsul la cea trimis de m riaă ă ă -ta prin t tuca,ă

înainte de Poltava.— Aha, acum în eleg taina pe care o inea c pitanulţ ţ ă

Petrea în ultima vreme, de câte ori îl întrebam de tine… B nuiam eu c nă ă -o s întârzie mult bucuria revederiiă noastre. Dar ia spune-mi, unde şi când te-ai întâlnit cu viteazul t u p rinte şi cum iă ă -a fost c l toria?ă ă

— M riaă -ta, c l toria iă ă -a fost plin de izbând , aşa cumă ă dovedeşte r vaşul acesta cu pece i puse chiar de mânaă ţ arului Petru Alexeevici. Cum de am ajuns eu sol de tain alţ ă

„domnului tunar” e o alt poveste şi iă ţ -oi spune-o mai încolo, dac miă -a îng dui m riaă ă -ta, dup ce vei citi cuvântul arului,ă ţ care e mai de folos şi mai de sam decât povestea mea şi aă t tuc i.ă ă

Dimitrie Cantemir zâmbi şi rupse pece ile. Chipul s u, încţ ă ă înseninat de bucurie la vederea lui Mihu , se lumin şi maiţ ă mult citind rândurile scrise de mâna arului Petru.ţ

— Ei, „Vântură-lume”, acum n d jduiesc c vei r mâneă ă ă ă oaspele meu pentru o vreme mai îndelungat , se îndrept elă ă spre Mihu , când sfârşi de citit.ţ

— M riaă -ta, corabia – pe care am s m îmbarc eu pleacă ă ă mâine în zori, fiindc nişte prieteni neă -au spus c trebuie să ă ne gr bim…ă

— Da, dup Poltava, turcii nuă -şi mai ascund duşm nia faă ţă de Rusia, ba chiar sunt z d ri i de unele puteri europeneă ă ţ speriate de victoriile şi reformele arului… Chiar ieri a sositţ aici în portul cel mare o corabie englezeasc cu patruzeci deă tunuri… Îmi pare r u c aceast duşm nie stârnit deă ă ă ă ă treburi politice ne-a mai r pit un prieten.ă

— Mehmet?Dimitrie adeveri înnourat.— Cum se despart drumurile oamenilor, m riaă -ta! oftă

Mihu , ghicinduţ -i întristarea. Mehmet slujeşte acum cu credin tocmai la duşmanii Moldovei…ţă

— M car de iă -ar sluji din adev rat credin !… d du dină ă ţă ă cap Cantemir. Apoi aruncându-şi ochii pe r vaşul aruluiă ţ ad ug , bucurânduă ă -se iar şi: V d c în scrisoarea sa, arulă ă ă ţ m asigur de deplina încredere pe care o are în aduc torulă ă ă ei… c pitanul Pamberg… Aşa te cheam , nu? râse din toată ă ă inima fostul şi viitorul domn. Apoi îşi curm râsul, c scândă ă ochii la amintirea unei nemaipomenite istorii.

— Ia spune, n-ai slujit tu pe „Maurul” sub poruncile cavalerului Bart?

— Ba da, m riaă -ta. Era un uriaş neînfricat, fie-i rânaţă uşoar .ă

— Şi-acum ai avansat şi tu c pitan?ă— Întocmai, m riaă -ta! M recomand, c pitanul deă ă

brigantin Pamberg Miguel!ă— Atunci povesteşte, fr ioare, c ai multe a m înv a.ăţ ă ă ăţŞi Mihu povesti, pe îndelete, despre to i şi toate cele, aşaţ ţ

cum îi cerea necontenit bunul s u prieten, fecior de domn şiă principe al gândirii. C ci nu numai întâmpl rile tr ite deă ă ă

prietenul s u din copil rie îl interesau pe vestitul c rturar,ă ă ă dar şi locurile prin care trecuse, obiceiurile din acele locuri, şi mai ales oamenii pe lâng care tr ise şi se r zboise. Seă ă ă însufle i mai ales când afl c sub steagurile ruseşti de laţ ă ă Poltava se b tuser mai bine de doua mii de moldoveni, laă ă porunca lui Constantin Turcule printre care se num ra şiţ ă unul Postolache Tighiceanul cu fr ineăţ -s u, D nil . C Davidă ă ă ă Corbea şi Petrea c pitanul r m seser în slujba arului şiă ă ă ă ţ multe altele. Într-un târziu, când veni şi Antioh – pe care o boal f r leac îl silea în ultima vreme s stea zile întregiă ă ă ă întins pe un pat în gr din – prânzir voioşi, cu bucateă ă ă moldoveneşti, stropite cu Cotnar b trân.ă

Antioh, iubitor de ştiin a r zboaielor, îl descusu pe Mihuţ ă ţ asupra celor v zute prin arsenalele apusene, mai ales celeă englezeşti, care se mândreau cu neîntrecutul tir al tunurilor lor. Dimitrie prefera descrierea lumilor îndep rtate. Şi omulă m rilor începu aceast poveste care avea s fac gloria luiă ă ă ă Daniel Defoe:

— Asta s-a întâmplat anul trecut. Niciodat nă -a fost preg tit cu atâta luareă ă -aminte o expedi ie ca aceeaţ încredin at de armatorii din Bristol c pitanului Woodesţ ă ă Rogers, cu porunca de a lovi pe m rile Sudului naveleă spaniole şi franceze. Erau dou bastimente de câte treizeciă de tunuri, echipate în rada regal a portului Bristol. „Theă Duke”, comandat de Rogers şi „The Duchess”. la Ordineleă c pitanului Courtney. Am ridicat ancora în august, iar înă ajunul Cr ciunului am v zut la zare cuibul pira ilor dină ă ţ insulele Maluine, la 61° latitudine. Am tras bara c treă nord-vest ca s le ocolim, şi dou s pt mâni mai târziu amă ă ă ă dublat capul Horn, f r s trecem prin strâmtoarea luiă ă ă Magellan, ca navigatorii ce ne precedaser . Era primejdioasă ă în acel anotimp, echipajul ar ta istovit şi aveam cazuri deă scorbut la bord. C pitanul Rogers a dat ordin s facemă ă escal în insula Juan Fernandeză . La 1 februarie, la c dereaă nop ii, eram la patru leghe de inta aceasta. Am v zut atunciţ ţ ă pe mal lic rind un foc şi neă -am temut s nu fie francezii sauă spaniolii. Am f cut înconjurul insulei, scrutând toateă golfule ele. Era pustiu. Am l sat în zori, o barc . C pitanulţ ă ă ă

Rogers m-a luat cu el, fiindc îi pl cea lui cum tr geam laă ă ă rame.

— Sau cum tr geai cu cu itul? îl întrerupse Dimitrieă ţ Cantemir, amintindu-şi de „brânza de Olanda”, sfârtecat deă fran uz.ţ

— Poate şi de aceea, urm Mihu , ar tânduă ţ ă -şi col ii întrţ -un râs ştreng resc. Şi cum v spuneam, întră ă -un sfert de ceas, tr geam barca pe plaja ostrovului p r sit. Ce miă ă ă -a fost dat s v d atunci, era chiar nemaiv zut. Neă ă ă -a ieşit înainte o ar tare b rboas , un fel de ap cu chip omenesc, purtând laă ă ă ţ um r o flint şi în mân o umbrel . Era tot îmbr cat în pieiă ă ă ă ă de capr şi vorbea englezeşte cu accent sco ian. Elă ţ aprinsese focul, în seara trecut , ca să ă-şi semnaleze prezen a pe insul , îndat ce recunoscuse pavilionul englez,ţ ă ă de team s nu ieşim în larg mai înainte de aă ă -l culege. Era într-adev r sco ian din Fife, se numea Alexander Selkirk şiă ţ fusese contramaistru pe vasul englez „Cinque Ports”. Certându-se cu şeful, c pitanul Straddling, acela porunciseă s fie debarcat pe insul , cu cele trebuincioase traiului peă ă numai o lun de zile. Şiă -l p r sise acolo, duşm neşte, în voiaă ă ă soartei. Patru ani şi jum tate tr ise în s lb ticia aceea, luândă ă ă ă de la cap t cele deprinse de omenire de la facerea lumiiă încoace: o colib , unelte, îmbr c minte, hran , toate f cuteă ă ă ă ă de mâna lui. A domesticit dobitoace, a lucrat p mântul, aă n scocit felurite scule din te miri ce, şi a rezistat, f r să ă ă ă-şi piard n dejdea, spre cinstea chipului s u omenesc din care,ă ă ă drept s spun, p strase numai iste imea şi blânde eaă ă ţ ţ ochilor, c ci ar ta, cum v povesteam, ca alt dihanie. Ziceaă ă ă ă chiar c odat coborâse pe insul o şalup cu spanioli şiă ă ă ă -l h ituiser trei zileă ă -n şir pocnind din flinte prin p duri,ă crezând că-i o fiar necunoscut .ă ă

— Şi de ce nu li s-a înf işat atunci spaniolilor? se mirăţ ă Dimitrie. Un om s nu se team niciodat de semenii lui.ă ă ă

„Vântură-Lume” oft îngândurat:ă— M riaă -ta, l-am întrebat şi eu întocmai.— Şi ce iţ -a r spuns?ă— C prefera s moar pe insula lui pustie, când puterileă ă ă

nu-l vor mai fi ajutat să-şi apere via a de nedreptateaţ

soartei, decât s se lase de bun voie în ghearele spanioliloră ă care l-ar fi ucis pe loc, ori l-ar fi vândut sclav, dup n ravulă ă lor de ho omani.ţ

— Avea dreptate Hobbes: Homo homini lupus, conchise filozofic principele.

— Şi ce-a i f cut cu el? vru s ştie urmarea Antioh.ţ ă ă— Cu Selkirk? L-am luat cu noi pe „The Duke” şi s-a

dovedit un marinar atât de destoinic, încât m-a schimbat pe mine în post, când a venit vremea s mă ă-ntorc acas . Şi dină câte mi-a povestit el, de-aş avea mâna mai fraged şiă deprindere la condei, ca Dumitraşcu-beizade, aş umple de basme o carte ca aceea.

— Basmele sunt bune de ascultat, Mihu fr ioare, –ţ ăţ r spunse cu blânde e cel m gulit astfel, – dar condeiulă ţ ă trebuie s lase pe hârtie numai lucruri adev rate şi serioase,ă ă c ci ă scripta manent – scrisul r mâne, s lase înv turiă ă ăţă viitorimii.

Antioh nu-şi potolise îns curiozitatea.ă— Mai spune, c pitane. Ceă -au f cut vasele lui Rogers după ă

aceea?— Şi-au continuat ruta stabilit , spre insulele Galapagos,ă

apoi c tre Puertoă -Seguro, pe coastele Californiei. Urmau ca la începutul anului stuia s traverseze Pacificul, prin Indiileă ă Olandeze şi s se întoarc pe la Capul Bunei Speran e, laă ă ţ Bristol, de unde au purces. Din p cate, Rogers a r masă ă numai cu un singur bastiment…

— De ce? R scoal la bord? se o rî fratele cel r zboinic ală ă ţă ă c rturarului.ă

— Nu, l-a prins un taifun. „The Duchess”, greu încercat , aă trebuit s fac caleă ă -întoars , l sânduă ă -şi so ul singur peţ m rile Sudului… Dar fiecare r u are partea bun . C dac nuă ă ă ă ă p ea aşa, năţ -aş fi avut norocul să-l aflu azi-diminea în portţă pe c pitanul Courtney. Astaă -i corabia englezeasc cu treizeciă de tunuri de care pomenir i adineauri. Are drum pe Mareaăţ Neagr . Îl las la Chilia pe trimisul Angliei pe lâng craiulă ă ă şvezilor ad postit de turci la Tighina. Un domn, Jeffries, miă se pare. Ei, dar ne-am luat cu vorba şi timpul întâlnirii mele

se apropie, iar c pitanul Courtney e punctual ca oriceă gentleman.

Dup mas , Mihu plec în port, iar Dimitrie se închise înă ă ţ ă c mara sa de lucru s întocmeasc r spunsul ce avea să ă ă ă ă-l trimit arului Petru Alexeievici pe potriva cinstei ceă ţ -i f cuseă scriindu-i. Abia aşternuse îns câteva cuvinte, când huruitulă unei tr suri îl f cu s ridice capul. Dinspre uli a cea mare, peă ă ă ţ drumeagul str juit de chiparoşi, urca prin gr din o tr sură ă ă ă ă în trapul a doi minuna i cai ar peşti.ţ ă

Dimitrie Cantemir încrunt pu in sprâncenele şi îşi adună ţ ă hârtiile în cartea-sipet ce se afla pus întră -un raft al bibliotecii, înd r tul unei cadre italieneşti. Apoi ieşi înă ă pridvor să-l întâmpine pe musafir. Era Mehmet.

Se vede treaba c marele vizir avea să ă-i aduc laă cunoştin o veste de seama, sau sţă ă-i cear un sfat grabnică în mare tain , c ci venise f r alai, la ceasul când toateă ă ă ă m rimile arigradului îşi f ceau somnul dulce de dup prânz.ă Ţ ă ă Apoi dinapoia perdelelor l sate ale tr surii, în l imea sa seă ă ă ţ afla îmbr cat mai pu in b t tor la ochi şi Cantemir v zu că ţ ă ă ă ă poruncise s i se înhame caii la tr surica nem easc cu ro iă ă ţ ă ţ înalte, o caros pe curele leg n toare, pe care o aduseseă ă ă anume de la Beci.

De cum se aflar singuri – nu în pridvor, unde mareleă meghistan spuse c e prea cald – ci în c mara de lucru a luiă ă Dimitrie, Mehmet se îndrept spre acesta cu bra ele largă ţ deschise, dup ce schi mai mult în glum o adâncă ţă ă ă temenea.

— Dumitraşcule, prietene, am venit s te îmbr işez şi să ăţ ă fiu întâiul muritor care se închin lui Dimitrie Vod Cantemir.ă ă

— Cum ai spus? Lui Vod ? î i arde de şag ?ă ţ ă— Lui Dimitrie Vod Cantemir! repet marele vizir, râzândă ă

cu hohote de mirarea prietenului: s u din tinere e. Sultanulă ţ va pecetlui, poate chiar ast zi, – continu el, ap sând peă ă ă ultimele trei cuvinte, – firmanul t u de domnie. Am vrut să ă- iţ aduc vestea eu însumi şi să- i spun s te preg teşti. Întrţ ă ă -un ceas – dac se pecetluieşte firmanul – vine alaiul cuvenit să ă te ia şi s te duc la padişah, careă ă - i va pune pe umeriţ caftanul cu bl ni de samur.ă

Lui Dimitrie vi se p ru c era totuşi ceva ciudat la mijloc.ă ă— Igitur11 este şi un dac ! zâmbi el cu pref cut nep sare,ă ă ă ă

clipind des.— Ar putea fi, dar atârn numai de tine ca s fie înl turat.ă ă ă

De aceea am şi venit sa ne sf tuim împreun ca doiă ă adev ra i fra i ce suntem…ă ţ ţ

„Care-i pre ul?” fu ispitit s întrebe necugetat Dimitrie.ţ ă Dar îşi lu seama şi, dup ceă ă -l aşez pe marele vizir pe celă mai moale divan şi porunci unui slujitor s aduc dulce uri,ă ă ţ cafea şi narghilele, se aşez , f r s vrea, tot la masa deă ă ă ă lucru şi-l îmbie calm:

— Pofteşte, te ascult!Mehmet gust din dulce uri, îşi înmuie buzele înă ţ

felegeanul cu b utura fierbinte, trase un fum dou dină ă narghilea, apoi, cuib rinduă -şi mai adânc dosul în pernele moi ale divanului, îşi mângâie barba şi începu cu un rânjet r ut cios, care nu reuşea s fie surâs:ă ă ă

— Dumitraşcule fr ioare, linişteşteăţ -te: nu am venit să- iţ cer vreo r splat , precum pari a crede. C ci ştiu c nă ă ă ă -ai prea avea de unde…

Dimitrie zâmbi stingherit şi r spunse domol:ă— Dacă-i s vorbim deschis m cam temeam… şi apoi niciă ă

f g duieli pe pielea norodului nu aş voi a face…ă ă— Dar de ce socoteşti c ar trebui neap rat? p ru a seă ă ă

mir sincer înaltul dreg tor. Dup ce mai trase o dat dină ă ă ă narghilea, izbuti s dea glasului o c ldur care reînvia, caă ă ă într-un vis, pe b ie andrul ce se juca odinioar cu coconulă ţ ă domnesc în gr dinile aninate pe pripoarele dintreă meterezele cet uii Iaşilor: M judeci strâmb Dumitraşcule,ăţ ă şi m osândeşti în sinea ta, f r dreapt pricin .ă ă ă ă ă

— Aş fi atât de fericit de mi-ar fi cu adev rat strâmbă ă judecata în ce te priveşte…

— E drept c mă -am schimbat mult şi m-am l sat pradă ă multor sl biciuni… Dar se cuvine s şti c nu din lips deă ă ă ă t rie de cuget am f cută ă -o, ci poate dintr-o anumită în elepciune.ţ

11În latin : Prin urmare…ă

Întâlnind privirea nedumerit a lui Cantemir, Mehmetă repet dând din cap:ă

— Da, dintr-o anume în elepciune. Sunt s tul şi scârbit deţ ă toate şi de to i; totuţ -i de prisos în lumea asta deşart , oriceă trud , orice jertf . Omul să ă ă-şi tr iasc şi să ă ă-şi petreac via a.ă ţ Restul nu pre uieşte nici cât praful de pe imineii aceştia, şiţ Mehmet îşi scutur papucii cu un gest plictisit şi moale.ă

— Dar te-nşeli, se împotrivi cu vioiciune Cantemir. Dacă unii oameni şi unele f pturi sunt netrebnice, aceasta nuă înseamn c omul şi via a lui sunt deşert ciuni.ă ă ţ ă

— Astea, – râse dispre uitor cerchezul, – sunt poveştiţ filozoficeşti care nu pl tesc cât e para ruginit . Eu nu maiă ă cred în ele, nu mai cred în nimic. Dar nu pentru a face filozofie mi-am jertfit somnul de după-amiaz , ci ca s st mă ă ă la sfat despre lucruri mai grabnice şi mai de folos.

— Mai de folos… pentru cine?— Pentru amândoi.— Mi-ai îng dui o întrebare?ă— Câte vrei. Doar de aceea am venit: s vorbim f r ocol,ă ă ă

prieteneşte. Altfel nici despre acea ultim în elepciune nuă ţ iţ -aş fi spus nimic.

— De la tine, ori de la sultan, a pornit hot rârea de a mă ă însc una pe mine domn la Moldova? lu taurul de coarneă ă Cantemir.

— Gândul meu acesta a fost de mult vreme. Dar precumă ştii, ba nu voiai tu, zicând c „roada nuă -i coapt îndeajuns”,ă ba nu voia sultanul, b nuind, – şi pe drept cuvânt – cu nu aiă fi omul care s scoat bani din piatr seac … Acum te vreauă ă ă ă şi eu şi te vrea şi sultanul, şi pentru aceeaşi pricin : pentruă c împ r ia are nevoie de tine. Astaă ă ăţ -i buba.

— Ce ciudat! se mir cu iz de batjocur Dimitrie.ă ă— Ce e ciudat? îl privi scrut tor Mehmet.ă— C un om care pretinde a nu mai crede în nimic seă

arat grijuliu de foloasele rii pe care o slujeşte, slujinduă ţă -se totuşi numai pe sine. M iart , dar nuă ă -i aceasta judecata în elepciunii de care miţ -ai vorbit?

Mehmet se înveseli nespus la auzul acestor cuvinte, ca la o glum bun . Râsul îl zguduia tot şiă ă -şi b tea cu palmeleă

genunchii, ar tânduă -şi col ii sidefii, întocmai ca atunci, dupţ ă fuga de la Golia, când îi m rturisise în glum c primise preaă ă ă pu ine pungi de la partida Duc i Vod , ca sţ ă ă ă-l piard şi peă dânsul. R sturnânduă -se alene pe pernele divanului spuse:

— Dumitraşcule, b iete, iar m în elegi greşit. Dar eu totă ă ţ deschis iţ -oi vorbi şi acum, cum face i voi la duhovnic. Aflţ ă c eu nu numai de bog ie şi de str lucire am ajuns s fiuă ăţ ă ă dornic, dar şi de putere. C ci mai dulce chiar decât bog ia eă ăţ puterea, gloria. De se pr buşeşte puterea turceasc , mă ă ă pr buşesc şi eu, chiar dac printră ă -o minune mi-ar r mâneă averile. În elegi?ţ

— Nu prea.— Agentul secret al – arului pentru Europa noastr ,ţ ă

pentru Balcani, are un om dintre oamenii mei, de la care aflat-am…

— Cine? bâigui viitorul domnitor.Mehmet îl privi printre gene şi alta îi r spunse.ă— Agentul arului este Sava Raguzanul, sau Rogojinski, unţ

deştept de care nu se poate s nu fi auzit pe la sindrofiileă solilor. Dar taci şi ascult . El tulbur min ile principilor de peă ă ţ la noi cu himera neatârn rii noroadelor creştine. Nă -ai auzit nimic despre asta?

Cantemir nu putu rezista ochilor iscoditori ai vizirului dar cu o sfor are îşi pironi f r clipire privirile în ei.ţ ă ă

— Nu prea.— Ba da; dar n-are însemn tate ce spui tu, ci numai ceă

ştiu eu. Iar eu ştiu c astea toate sunt palavre pentru ceiă mul i şi proşti şi c de fapt arţ ă Ţ -Petru vrea…

— Şi ce-mi pas mie de toate astea?ă— Ei bine, mai înainte de a c dea la învoial cu Tarulă ă

printr-un alt târg, ne trebuie timp. Ne trebuie de aceea în Moldova o minte ascu it şi o inim curajoas , un domn careţ ă ă ă s le fie prieten turcilor şi s aib al turi de el şi voiaă ă ă ă norodului.

— Dar de ce tocmai ast zi să -a trezit sultanul s afle c euă ă aş fi omul de care are nevoie? îl iscodi cu un ton de nevinovat dojan Cantemir.ă ă

— Fiindc necredin a Brâncoveanului şi leg turile saleă ţ ă ascunse cu arul Petru cred a fi acum fapte pe deplinţ dovedite, Brâncoveanu a fost cel mai crâncen duşman al t uă şi al neamului t u. Vei avea putin a s te r zbuni, înl turândă ţ ă ă ă o primejdie şi pentru tine şi pentru noi… f r ca noi să ă ă ar t m c ştim.ă ă ă

— Nu în eleg. Ce nevoie are Poarta de mine întruţ înl turarea Brâncoveanului, când poate foarte bine să ă-l aduc detronat aici, ca pe mine, şi să ă-l întemni eze, sauţ chiar să-i reteze capul, cum a i f cut şi cu al ii?ţ ă ţ

— Fiindc în ceasul de fa , Brâncoveanu! este sprijinit şiă ţă de austrieci şi de ruşi. Iar sultanul nu vrea s se certe şi cuă apusul şi cu Moscul dintr-o dat . Tu îl vei atrage lesne întră -o capcan , spre aă -l dovedi hiclean fa de to i aceştia. Astaţă ţ este singurul dar pe care sultanul aşteapt s iă ă -l f g duieştiă ă ca să- i pecetluiasc firmanul.ţ ă

Obrazul de obicei palid al lui Dimitrie Cantemir se f cuă stacojiu de o mânie abia st pânit .ă ă

— De ce taci? se nedumeri sincer marele vizir. Ui i tot ceţ ai avut de p timit de pe urma acelui tic los?ă ă

Fiul lui Constantin Vod se ridic de la masa de scris, seă ă duse la fereastr şi dup ce privi o clip , în neştire, înă ă ă gr din , se întoarse şi gr i cu nespus obid :ă ă ă ă ă

— iŢ -aduci aminte, Mehmet, de noaptea în care am fugit din turnul Goliei şi tu m-ai ad postit pân în zori în c maraă ă ă din casele unchiului t u, comisul? iă Ţ -am spus atunci, sau am vrut să- i spun, c tu m împ cai cu oamenii şi cu via a.ţ ă ă ă ţ Oare nimic s nu fi r mas în tine din omul de atunci?ă ă

Împins ca de un arc de o el, Mehmet s ri în picioare dintreţ ă perne, şi, apropiindu-se de prietenul s u din copil rie, îlă ă apuc strâns de mâneca anteriului:ă

— Şi de unde ştii tu c nimic nu a r mas? De unde şti tuă ă c eu nu te trimit domn în Moldova pentru a te sc pa deă ă iataganul gâdelui, care iţ -ar t ia de îndat capul, dacă ă ă sultanul ar afla mâine ce ştiu, deocamdat , numai eu?ă

Din stacojiu ce era, Dimitrie se f cu alb ca varul. F r aă ă ă -şi pierde cump tul r spunse:ă ă

— Şi atunci, dac ştii ceea ce crezi c ştii, de ce m trimi iă ă ă ţ pe Scaunul Moldovei? Nu iţ -e team ?ă

— Nu. Pentru c m încred în marea şi adev rata taă ă ă dragoste de ar . Fiindc dac va fi r zboi, îl vom face înţ ă ă ă ă Moldova. Şi m încred mai ales în, agerimea min ii tale, careă ţ priveşte treburile politiceşti – tot atât de limpede ca şi mine, desp r induă ţ -le de sl biciunile sufletului.ă

„Dac ai vedea întră -adev r limpede, nu mă -ai mai trimite tu acas ”, se gândi Dimitrie, dar t cu din nou. Mihu aveaă ă ţ dreptate: drumurile copil riei nu se mai întâlneau, nu se maiă puteau întâlni cu ale b rba ilor c rora le era dat acum să ţ ă ă in în mâini destinele unor ri vr jmaşe. Trebuiau s seţ ă ţă ă ă

despart , f r mustrare de cuget. C ci – în ciuda prietenieiă ă ă ă de care voia s fac dovad – Mehmet ucisese în inima luiă ă ă Cantemir pe micul cerchez prip şit cândva la curteaă comisului Ştefan.

— Rusia va fi, desigur, o mare putere, continu mareleă vizir să-şi fac socotelile cu glas tare. Dar întră -un viitor mai îndep rtat, peste cincizeci, sau o sut de ani. Vom fi atunciă ă oale şi ulcele. Ce se va întâmpl atunci nu ne mai priveşteă nici pe mine, nici pe tine. Totul este s câştig m timp. Eu, caă ă s m bucur mai departe de roadele filozofiei mele, tu ca să ă ă le r s deşti pe acele ale tale. Rusia nu este gata, ca să ă ă poat zdrobi puterea turceasc şi a alia ilor ei. Un r zboiă ă ţ ă între oştile arului şi ale sultanului nu ar fi hot râtor acumţ ă nici pentru o parte, nici pentru cealalt . Dar Moldova ta ar fiă pustiit , c ci, repet, pe p mântul ei să ă ă -ar da lupta. Aşadar, întocmai ca şi tat l t u, care a ştiut s stea în chibzuită ă ă ă în elegere cu to i vecinii, f r s aplece prea tare talerul înţ ţ ă ă ă folosul vreunuia şi mijlocindu-le şi lor între ei buna învoial ,ă la fel vei folosi şi tu leg turile tale cu arul Petru, ca să ţ ă-l potoleşti şi s fereşti Moldova de urgia r zboiului pân …ă ă ă Spune, nu am dreptate? Te învoieşti?

— Dar cu Constantin Brâncoveanu? Nu prea m v dă ă ucigaş…

Mehmet ridic din umeri: în mintea lui ager se urzise ună ă alt plan.

— Lasă-l pe acela în grij mea, Sultanului îi voi spune că ă ne-am învoit. Ce spui?

— Fie! şopti Dimitrie vis tor.ăAcum ne se mai gândea decât la chipul cum îşi va putea

înf ptui visul s u de principe umanist: acela de a face dină ă Moldova o ar cu orânduiri s n toase şi înaintate aşaţ ă ă ă precum le aşeza Petru în împ r ia sa.ă ăţ

— Fie! repet el. Dar aş pune şi eu o condi ie, adic dou ,ă ţ ă ă f r de care nă ă -aş izbuti.

— S-auzim, se întoarse Mehmet.— Mai întâi, aş vrea ca întocmai ca pe vremea tat luiă

meu, Moldova s fie scutit de peşcheş. Domnii ce să ă -au perindat pe Scaunul Moldovei de la moartea p rinteluiă nostru şi de la plecarea lui Antioh au adus norodul în sap deă lemn. Cum vrei s fac o ar puternic , o armat adev rata,ă ţ ă ă ă ă cu un popor ce nu mai are nici ce s m nânce?ă ă

— Aşa va fi precum iţ -e voia. A mai fost şi pe vremea lui Vasile Vod . Nu scutire, ci amânare pe trei ani. Altceva?ă

— Aceasta este condi ia cea mai de seam . A doua i seţ ă ţ va p rea cu totul neînsemnat , dar eu îi dau un mare pre .ă ă ţ Voiesc s se sfârşeasc cu unele obiceiuri barbare. De aceeaă ă te-oi ruga st ruitor s dai poruncile de trebuin ag i ce vaă ă ţă ă merge la Ieşi să-l ridice din scaun pe Mavrocordat. Trebuie neap rat ca fostul domnitor s fie pornit din Ieşi cu tot alaiulă ă şi cinstea cuvenit rangului s u, dar pentru ca boierii s fieă ă ă împiedica i s taie şi s spânzure dup bunul lor plac pân laţ ă ă ă ă venirea mea, el s r mân pân atunci caimacam. Laă ă ă ă rându-mi voi sa m întâlnesc la Br ila cu domnul ce pleac ,ă ă ă s ne vorbim ca doi principi lumina i şi s ne f g duim a nuă ţ ă ă ă umbla cu pâri unul împotriva altuia…

— Fie şi aşa! se învoi la rându-i, cam mirat, marele vizir. Atunci, g teşteă -te să- i soseasc meterhaneaua imperial ,ţ ă ă care te va înso i la palat, pentru primirea însemnelorţ domneşti, m riaă -ta…

Intrând în odaie tocmai în clipa în care Mehmet rostea ultimul cuvânt şi se îndrepta spre ieşire, schi ândţ temeneaua surâz toare cu îşi lua r mas bun, Antioh se sim iă ă ţ foarte stingherit. Nu-şi putuse închipui c la ceasul acesta,ă

nepotrivit pentru un musafir oriental, fratele s u ar fi putută sta de vorb cu însuşi marele vizir. De aceea se înclină ă adânc, ducând dreapta la inim , la buze şi la frunte şi d duă ă s se retrag , dar Mehmet îl opri. Aruncânduă ă -i lui Dimitrie o privire cu tâlc şi reg sinduă -şi trufia, el le zise, ap sândă ceremonios pe cuvinte:

— Eu v las s v bucura i fr eşte de vestea vă ă ă ţ ăţ -am adus-o din porunca prea luminatului nostru sultan.

— Dimitrie, fr ioare, – îl îmbr iş Antioh, de îndat ce seăţ ăţ ă ă aflar singuri, – am auzit ceva şi nuă -mi vine a crede… E adev rat c vei fi trimes acas la noi iar şi?ă ă ă ă

Noul domnitor al Moldovei încuviin cu un zâmbet vag.ţă Se traser bra la bra c tre marginea pridvorului şi cu ochiiă ţ ţ ă pironi i în zarea de miaz noapte, dincolo de care se aflaţ ă patria, feciorii lui Constantin Cantemir se sf tuir ,ă ă b rb teşte, despre calea mântuirii neamului lor, ală ă moldo-valahilor.

— Şi atunci care este hot rârea ta, po i s miă ţ ă -o spui şi mie? întreb , la urm , Antioh.ă ă

— Împ r ia Rusiei ne va chez şui cu prietenie caleaă ăţ ă izbândei. De la însc unarea lui Petru şi mai ales acum, după ă izbânda de la Poltava, Rusia este una din cele mai temute puteri din Europa. Şi în vreme ce slava ei creşte neîncetat, împ r ia otoman se va destr ma mai repede decât îşiă ăţ ă ă închipuie nepriceputul de Mehmet. Regele Carol al XII-lea al Suediei, socotit de to i cel mai des vârşit comandant de oştiţ ă din lume, a trebuit s fug ruşinos la Poltava şi s ceară ă ă ă ad post sultanului la Tighina.ă

Am fost la b t lii şi eu, Antioahe, în Europa, precum ştii şiă ă am v zut ce înseamn o adev rat oaste. Iar din c r i şi dină ă ă ă ă ţ schimbul de înv minte cu filozofii lumii, am în eles cumăţă ţ trebuie s fie un conduc tor de ar . Să ă ţ ă ă-i înduplec, ori la nevoie să-i silesc pe majordomi, pe puternicii noştri boieri – pe care-i ştii cum sunt – să-şi lase trând via zavistnic de peă ă ocinile lor cele vechi şi să-şi al ture puterea şi averile şiă slujitorimea întru a rii mântuire. Poporul nostru trebuie sţă ă se îndrepte c tre soarele ce r sare, nu s mearg cu cel ceă ă ă ă apune. Tr im un nou veac, fr ioare, al lui Newton, Bayle,ă ăţ

Papin… Veacul al optsprezecelea, c ruia de pe acum i seă spune „al luminilor”!… Şi acuşa, m iart dac m voi aşezaă ă ă ă la masa de lucru, dar am ceva grabnic de scris înainte de a veni carâta imperial . Mai vorbim dup cin .ă ă ă

Antioh se scul şi ieşi îngândurat. Dimitrie deschise sipetulă cel tainic, puse în ordine unele hârtii şi arse altele. Printre acestea din urm se afla şi scrisoarea pe care începuse a oă scrie arului. Dup ce o privi cum arse, înveselit deodat deţ ă ă un gând n struşnic, lu o foaie alb şi cu mult îndemânareă ă ă ă desen , cu sanghin , un cap de vulpoi care scoate limba,ă ă privind, cu ochii râz tori, pe de l turi. Împ turi dup aceeaă ă ă ă coala în patru şi o pecetlui la cele patru col uri, apoi scriseţ cite pe învelitoare numele arului Petru Alexeievici cu toateţ ţ titlurile. Când totul fu gata, trimise să-l cheme pe Mihu .ţ

Acesta şi aflase de la Antioh vestea cea mare şi când, intrând, voi s îngenunche, mişcat, în fa a reînsc unatuluiă ţ ă s u domn. Dimitrie Cantemir îl trase c tre sine şiă ă -l îmbr işăţ ă f r a rosti vreun cuvânt. Apoi îi înmân scrisoarea:ă ă ă

— C pitane Miguel Pamberg, iat r spunsul meu pentruă ă ă „domnul tunar”. Dar ia bine seama la ceea ce î i spun.ţ Adev ratul r spuns trebuie s iă ă ă -l dai prin viu grai. Ai să-i spui majest ii sale serenisime aşa întocmai: „Dimitrie Cantemirăţ Voievod î i va trimite r spunsul s u de la Ieşi în cel mai scurtţ ă ă timp”.

— Dar r vaşul sta?ă ă— R vaşul este pentru cei ceă -or încerca să- i smulg acestţ ă

mesaj, fiindc pare c se ştie c eşti un sol de tain . Dacă ă ă ă ă ajungi cu bine la Petersburg, spui din gur împ ratului celeă ă ce te-am înv at, iar r vaşul po i s iăţ ă ţ ă -l ar i dup aceea,ăţ ă fiindc am auzit c iubeşte glumele, mai ales când acestea îlă ă ustur pe vr jmaş. Drum bun, „Vântură ă ă-lume”, şi s neă vedem cu bine acolo de unde am purces!…

XII

PLINIREA F G DUIELILORĂ Ă

— S tr ieşti întru mul i ani, m ria ta! Şi s ai parte deă ă ţ ă ă lung domnie, pentru binele nostru, al rii!ă ţă

— Cu aceste vorbe – pe care le rostiser de atâtea ori cuă aceeaşi f rnicie – boierii moldoveni primir , c tre sfârşitulăţă ă ă anului 1710, pe Dimitrie Cantemir în sala cea mare a platului domnesc din cet uia Iaşilor. Şi printre aceşti boieri se afla şiăţ Iordache Russ t, care cu şaptesprezece ani mai înainte îlă plimbase în butca lui să-l „ad posteasc ” la Golia. Şi mai eraă ă de fa şi Nicolae Costin, nepotul trufaşului Velicico,ţă duşmanul de alt dat al Cantemireştilor.ă ă

Dar ca şi cum nu i-ar fi v zut, sau ar fi uitat de mult totul,ă noul domn le r spunse cu aceast scurt cuvântare:ă ă ă

— V mul umesc, boieri dumneavoastr . Şi mul umesc şiă ţ ă ţ celor pe care îi v d aduna i afar în mare mul ime şi îi audă ţ ă ţ f cânduă -mi aceleaşi ur ri. Şi acum lua i cu to i aminte laă ţ ţ cele ce am s v spun. Dintru întâi hot r sc s scad cu două ă ă ă ă ă sferturi dajdia steagului, iar v c ritul r nesc şi fum ritul leă ă ţă ă ă

desfiin ez cu totul spre uşurin a norodului. Asemenea şiţ ţ mazililor le scad dajdiile pe jum tate. Din temni e şi de pe laă ţ mân stiri vor fi slobozi i acei închişi pentru prieteşug cuă ţ vecinii noştri. Şi, v spun şi domniilor voastre, nu ve i maiă ţ pl ti deseatina ca ranii.ă ţă

— S tr ieşti, m riaă ă ă -ta! strigar iar şi boierii întră ă -un glas, bucuroşi de pleaşc , deseatina fiind cel din urm bir pl tit deă ă ă boieri.

Folosind fream tul ce cuprinse întregul sobor, vistierniculă Iordache Russ t se aplec spre un b trân b rbos, ce se aflaă ă ă ă lâng dânsul, şi îi şopti:ă

— Ce spui, logofete, de acest desfrânat, cum îşi începe domnia! Ştie s se poarte puiul de mojic!ă

— Aşteapt bivă -vel-vistiernice, şi ai s vezi. Lupul îşiă schimb p rul… Acum parc aud c o s cheme la judecată ă ă ă ă ă pe boierii care l-au hainit pe taică-s u: Costineştii,ă Russ teştii…ă

— Ss ştii c o ssă ă -o fac ! sâsâi un alt boier mai tân r, careă ă auzise şoapta. P cat de Nicolae Costin, că -o să-l taie cum l-a t iat b trânul Cantemir pe taică ă ă-s u.ă

— M tem mai ales pentru pielea domnieiă -tale, biv-vel-vistiernice, dup … „plimbarea” de la Golia, mai şoptiă cei din ii.ţ

— Ei, tihn nă -o s fie în ara Moldovei.ă Ţ— Linişte, cinsti i boieri! strig un curtean.ţ ă— Multe alte înlesniri, dup putin , vor mai urma, gr iă ţă ă

mai departe domnul, cu fruntea sus. Mai ales vom c uta să ă facem îmbun t iri ce nu să ăţ -au mai aflat: vom deschide şcoli şi poate şi o academie… vom înfiin a bolni e unde oameniiţ ţ s poat îngriji de molimele cele grele… În schimb, voi cereă ă de la domniile voastre s înceta i cu vrajbele, cu pârile şi –ă ţ nu v fie cu sup rare – cu jafurile!… Multe trebuie s seă ă ă schimbe în aceast ar , şi nu dup bunul meu plac; ci după ţ ă ă ă dreapta judecat . Şi min ile trebuie s se lumineze prin câtă ţ ă mai mult ştiin de carte. De aceea şi pun în marileă ţă dreg torii pe c rturarii noştri cei de seam , pe domniaă ă ă -sa Ion Neculce, vel-sp tar, pe domniaă -sa Nicolae Costin, vel-logof t. (Când domnul rosti numele fiului lui Mironă

Costin, un mare fream t trecu prin rândurile boierilor). Iară vel-vornic, ca mai b trân şi cunosc tor în ale cârmuirii, peă ă domnia-sa Iordache Russ t.ă

— S tr ieşti, m riaă ă ă -ta, întru mul i ani! strigar iar şiţ ă ă într-un glas boierii ului i, dup o clip de adânc t cere.ţ ă ă ă ă

Tr gânduă -şi barba şi oftând uşurat, ca dup o mareă spaim , Iordache Russ t m rturisi abia auzit:ă ă ă

— La asta nu m-aş fi gândit! E mai tare ca noi to i!ţS rb torirea şi ospe ele însc un rii nu fur preaă ă ţ ă ă ă

îndelungate; de petreceri era s tul noul domn. Avea de gândă s aduc degrab un pic de orânduial în ar , s o maiă ă ă ă ţ ă ă cure e de putregaiuri şi s o pun la ad post de nevoi. Şiţ ă ă ă oamenii să-i schimbe, oamenii, oamenii mai ales!…

Putere şi râvn de munc avea îndeajuns. Şi în elepciuneă ă ţ deprinsese destul . Dar vreme nu îi fu dat s aib . Curândă ă ă dup însc unare, sultanul îi trimise, printră ă -un ag , o poruncă ă t ioas , careă ă -l umplu de mâhnire, dar şi de dârz hot râre.ă ă

Trimisul turc o citi în divan, precum urmeaz :ă— „Prea supusule al meu bey de Moldova, la primirea

acestui cuvânt te vei îngriji s trimi i peşcheşul obişnuit laă ţ fiecare intrare în domnie, dimpreun cu toat zahereauaă ă pentru oştile mele. Vei pune podurile în cea mai bun stareă cu gr bire, iar de craiul şvezilor, Carol al XIIă -lea, vei îngriji ca oastea-i s ierneze bine. Apoi la prim var s te g teşti tu şiă ă ă ă ă oastea ta de moldoveni la Bender12 pentru a ne fi la îndemân în r zboiul ce am hot rât a porni împotriva aruluiă ă ă ţ Petru. Aşa s faci, negreşit, astfel r u va fi de tine şi de aiă ă t i”.ă

Unde erau toate f g duielile lui Mehmet? Şi cum r mâneaă ă ă cu asigur rile de pace pe care el însuşi, bizuinduă -se pe încredin rile cu care plecase de la arigrad, le d duse rii?ţă Ţ ă ţă

Mâhnirea lui Dimitrie Cantemir se risipi repede. C ciă în elegând însemn tatea unui r gaz oricât de scurt, d ruitţ ă ă ă de o bun diploma ie, principele g zdui precum se cuveneaă ţ ă pe trimisul padişahului c ruia îi spuse c „totul se va faceă ă dup porunca înaltei Por i” şi c în curând sl vitul împ rat vaă ţ ă ă ă primi din partea domnului Moldovei scrisoare de adeverire

12 Tighina.

înso it de daruri, dup obiceiul p mântului. În acelaşi timp,ţ ă ă ă Dimitrie Cantemir îl îns rcin pe noul sp tar s înceapă ă ă ă ă degrab preg tirile militare pentru o mare campanie, ală ă c rei el adev rat nu iă ţ ă -l m rturisi.ă

Câteva zile mai târziu chem la el pe Luca vistiernicul, ună vechi om de credin al s u, şi îl trimise în cea mai mareţă ă tain la Lu k, în ara Leşeasc , unde tocmai coborâse arulă ţ Ţ ă ţ Petru Alexeievici cu oştile, de la Riga. Pe temeiul scrisorilor mai dinainte schimbate între ar şi domnul moldovean şiţ împuternicirilor date vistiernicului Luca, în chiar prim varaă aceea fu isc lit un tratat de prietenie între ruşi şi moldoveni.ă Potrivit acestui tratat, jugul otoman avea s fie pe veciă scuturat de pe grumazul Moldovei, iar domnia moştenit dină tată-n fiu, ca şeful statului s r mân st pân în ara lui.ă ă ă ă ţ

Îngrijorat de repeziciunea cu care creştea puterea Rusiei, sultanul se hot râse s nu mai z boveasc , şi să ă ă ă ă-i dea „lovitura de gra ie”, pe nepreg tite, întrţ ă -o clip în careă sf tuitorii Turciei socoteau c oştile ruseşti erau ostenite deă ă crâncenele lupte purtate cu şvezii.

R zboiul rusoă -turc b tea la uş , aşa c taina tratatuluiă ă ă dintre Moldova şi Rusia nu mai avea rost s fie p strat .ă ă ă Principele strânse în grab Divanul, fiindc trebuia s ştie cuă ă ă cine va merge ara. O parte din boieri, fireşte, fur nu numaiţ ă mira i, dar şi mânia i aflând despre tratatul de alian .ţ ţ ţă Printre aceştia se afla în primul rând Iordache Russ t, cuă rubedeniile lui şi to i cei care, nemul umi i de clauzaţ ţ ţ dinastiei ereditare din tratatul ruso-moldovean, n d jduiauă ă să-şi poat continua în linişte tocmelile cu marii dreg tori aiă ă Por ii. Dar nici unul nu îndr zni s cârteasc fa de bucuriaţ ă ă ă ţă cu care fu primit vestea alian ei de c tre to i ceilal i şi înă ţ ă ţ ţ primul rând de r zeşimea ce avea acuma cuvânt în Divan înă numele norodului. Aflând, bineîn eles, despre celeţ întâmplate, turcii slobozir ceambulurile t t reşti de pradă ă ă ă asupra Moldovei, f g duind o mai crunt pedeaps pe foarteă ă ă ă curând. Atunci, ol carii domneşti c l ri împânzir araă ă ă ă ţ întreag la r spântii cu porunca cea mare a lui Dumitraşcuă ă Vod Cantemir:ă

„Facem ştiut – gl suia acel cuvânt – c întrucât duşmaniiă ă creştin t ii, turcii, au c lcat f g duiala c nu vor mai cereă ăţ ă ă ă ă vechiul tribut şi au n p stuit ara cu multe alte asupriri,ă ă ţ d râmând sau cotropinduă -ne cet ile, învoind t tarilor aăţ ă pr da, luând în robie pe fiii şi fiicele noastre, de nu ne maiă putem duce via a, noi neţ -am unit cu împ ratul Petruă Alexeievici al Rusiei, care a ridicat oşti spre a mântui pe creştini de jugul robiei otomane. Prin urmare, tot omul din aceast ar s ieie armele spre aă ţ ă ă -i veni într-ajutor…”

Pe când oştile sultanului se buluceau spre Dun re, ună falnic ofi er de dragoni, pe nume Mihu G l eanu, seţ ţ ă ăţ înf iş c lare cu stea de olmazuri pe piept, înso it de câ ivaăţ ă ă ţ ţ cazaci, la straja pun ii cu scripete de la intrarea cet uiiţ ăţ Iaşilor. În timp ce straja îl vestea pe pârc labul cet ii s deaă ăţ ă porunc pentru scoborârea pun ii – c ci trecuse de multă ţ ă asfin itul soarelui – Mihu îşi aminti de ceasul de noapte,ţ ţ de-atunci de demult, când tot astfel se înf işase la intrareaăţ aceleiaşi pun i şi nu fusese l sat s treac de c tre zmeul deţ ă ă ă ă str jer. De data aceasta, aşteptarea nuă -i fu lung : totuşi,ă vestea pe care o aducea domnului s u era atât deă însemnat , încât acele clipe i se p rur nesfârşite.ă ă ă

Cu nespus mul umire îl primi Dimitrie Vod în c maraă ţ ă ă copil riei sale, în care inea acuma sfatul de tain , Dară ţ ă bucuria lui nu mai avu margini când afl vestea pe careă Mihu iţ -o aducea; înainte de a purcede cu oastea sa la încumetarea cu puhoiul turcesc, Petru Alexeievici avea să coboare el însuşi în oraşul de scaun al Moldovei ca să-l îmbr işeze pe voievodul prieten!ăţ

Câteva S pt mâni mai târziu, clopotele Iaşilor, maiă ă cânt toare decât oricând, umpleau v zduhul limpede deă ă var cu argintia lor chemare. Dimitrie Cantemir, înconjurată de întreg Divanul rii şi de oamenii s i de credin , aşteptaţă ă ţă în sala cea mare a palatului domnesc împodobit de s rb toare s i se vesteasc apropierea alaiului pe care el,ă ă ă ă principele moldovean, avea să-l întâmpine la puntea de intrare în cet uie. Atât în afara zidurilor cet uii, cât şiăţ ăţ înapoia lor, în curtea din fa a palatului domnesc şi peţ povârnişul ce ducea spre uli a cea mare a Iaşilor, norodul seţ

adunase înc din zori şi la r stimpuri se auzeau r sunândă ă ă cântece şi ur ri.ă

— M riaă -ta! cutez sp tarul Neculce s rup firulă ă ă ă gândurilor domnului. M riaă -ta, ne-bucur m cu to ii c se voră ţ ă împreuna oştile moldovene şi moschiceşti împotriva turcului.

— Deci bine am f cut, sp tare, – zâmbi Cantemir, – că ă ă ne-am unit cu Petru?

— Bine-ai f cut, M riaă ă -ta, c noi ne temeam c teă ă -i duce la turci şi aveam de gând c , de teă -om vedea c mergi cuă turcii, s te p r sim şi s ne ducem s ne închin mă ă ă ă ă ă Moscului.

Domnul râse, îmbujorându-se:— V d c nu m prea pricepe i, cu toate c ne cunoaştemă ă ă ţ ă

demult… Dar domnia-ta ce spui, vornice Russ t?ăVornicul tuşi, îşi trase barba cum îi era n ravul, apoi după ă

o clip de gândire vorbi cam întră -o doar :ă— Eu zic c teă -ai cam pripit, m riaă -ta…Un murmur, ca un început de vijelie, trecu prin mul imeaţ

celor ce înconjurau pe Vod .ă— Cam ce vorbă-i aiasta, vornice? se o rî cu glas tareţă

Neculce.— Cum adic , mă -am pripit? îl pironi Cantemir cu privirea.— Pentru c nou , boierilor, m riaă ă ă -ta, pielea ni-i mai

aproape decât c maşa.ă— Nu te pricep.— Vreau sa zic, mai întâi, c Pravoslavnica împ r ie aă ă ăţ

aflat de la domnia ta c Transilvania, ara Româneasc şiă Ţ ă Moldova au unul şi-acelaşi duh râmlean, dar vezi c …ă

C ce? se burzului iar şi Ion Neculce.ă ă— Vezi c , preste toate laolalt , ară ă Ţ -Petru a f g duit să ă ă

dea unul şi acelaşi scaun lui Francisc al doilea Rakoczy, ungurul care se bate şi el pentru slobozia creştin t ii,ă ăţ precum bate vântul vremurilor de azi…

— Nu te pricep, repet Cantemir, dar cu un glas în careă numai câ iva credincioşi putur desluşi o und de tristţ ă ă ă îndoial . De unde ştii?ă

— Întreabă-l pe riga Carol şvedul!

Prin ul t cu. Ştia c „majordomul”, care domnise pesteţ ă ă capul fratelui s u Antioh când fusese în Moldova, era prietenă cu paşa din Bender, acela care îl g zduia acum pe regeleă fugar. Dar marele sp tar se ridic amenin tor la glumaă ă ţă proast a vornicului.ă

— Ce vrei s spui cu asta, Iordachi?ă— Vreau s zic, – adaose Iordache Russ t, cu un rânjetă ă

batjocoritor, c moşiile noastre vor fi pr date de t tari, deă ă ă turci şi de munteni, în vreme ce noi tocmim din târgul Ieşilor slobozenia noroadelor creştine.

Nimeni nu râse la vorba asta deş n at .ă ţ ă— Ruşine, vel-vornice, s gr ieşti astfel, necum să ă ă

gândeşti ce spui… Şov ielile brâncoveneşti au s te piard !ă ă ă rosti un glas puternic din uş . Toat adunarea întoarseă ă capul. În prag st tea c pitanul Petrea în uniform deă ă ă polcovnic de dragoni, care intrase spre a vesti domnului Moldovei c alaiul arului ajunsese la poalele praporului ceă ţ urca spre cet uie. Se f cu o t cere de stran .ăţ ă ă ă

Dimitrie Cantemir se ridic din jil şi, pogorând sc rile deă ţ ă piatr , se îndrept spre intrarea cet uii. Ca un oştean ce seă ă ăţ afla, arul Petru Alexeievici nu voise s intre în carâtţ ă ă împ r teasc , ci c lare, în capul alaiului de mari dreg tori şiă ă ă ă ă c petenii de oştire. Aceştia purtau peruci albe, pudrate şiă uniforme str lucitoare, pline de fireturi de aur şi de argint,ă cu decora ii b tute în olmazuri.ţ ă

Ajuns la intrarea pun ii, arul desc lec şi dup elţ ţ ă ă ă desc lecar şi cei ceă ă -l înso eau. Purta o hain verzuie deţ ă campanie, cizme înalte, r sfrânte, iar pe cap p l rieă ă ă olandez în trei col uri, cu boruri largi. În timp ce puştileă ţ grele de pe meterezuri tr geau necontenit, Dimitrieă Cantemir se apropie de înaltul s u oaspe, să ă-i s rute mânaă dup datin .ă ă

— Bun venit în oraşul de Scaun al Moldovei, m riteă împ rate serenisim!ă

— Bine te-am g sit, samodârje al rii Moldovei şi prietenă ţ Ţă al inimii mele! r spunse arul şi, îmbr işânduă ţ ăţ -l, îl s rut peă ă amândoi obrajii. Aceast denumire slavon se d dea numaiă ă ă principilor unor ri neatârnate şi Cantemir îi în elese, cuţă ţ

recunoştin , tâlcul. Apoi, întorcânduţă -se spre cei mai apropia i dintre înso itorii s i, arul îi numi pe rând:ţ ţ ă ţ

— Dumnealui e cneazul general Mihail Goli in, dumnealuiţ e generalul Gavril Ivanovici Golovkin, dumnealui e cneazul Dolgorukii-mezinul, acesta-i Sefer, ministrul meu vistiernic, acesta-i senior Sava Rogojinski iar pe dumnealui sp tarulă Toma Cantacuzino, bunul nostru prieten, îl cunoşti mai demult… Pe David Corbea, prietenul polcovnicului Petrea, l-am l sat la Riga, cu treburi careă -i plac, ad ug Petru,ă ă b tânduă -l voiniceşte pe um r pe b trânul oştean, careă ă în epenise „smirn ” mai la o parte.ţ ă

La rându-i domnul Moldovei îi înf iş pe cei mai apropia iăţ ă ţ şi mai de credin dreg tori ai lui.ţă ă

— Ei, bucuros de oaspe i? întreb arul când se aflar înţ ă ţ ă sala cea mare a palatului.

— Cum nu se poate mai bucuros, în l imea ta! r spunseă ţ ă înclinându-se principele Moldovei.

— Nu-mi mai spune în l imea ta, se împotrivi arul,ă ţ ţ punându-i fr eşte bra ul pe dup grumaz. Astaăţ ţ ă -i pentru barbarii mei de boieri moscovi i Prietenii trebuie s mţ ă ă cheme simplu, ruseşte: Petru Alexeievici, ori ost şeşte:ă „Gospod bombardir”

— Fie precum vrei… gospod bombardir!— Aşa da! Şi acum cu mult desf tare mă ă -aş r cori cu ună

pocal din acel vin de Cotnar, de care se pomeneşte şi pe la noi înc de pe vremea str bunicului nostru Ivan Groznâi.ă ă

La un semn al domnului, uşile cu dou canaturi ale s lii deă ă ospe e se deschiser şi alaiul trecu la mas .ţ ă ă

Dup obiceiul cel nou europenesc, despre care ştia c nuă ă putea decât să-i fie pe plac arului iubitor de tot ce eraţ primenire în deprinderi, Dimitrie Cantemir aşez pe înaltulă oaspete la mijlocul mesei, în fa a sa. Iar deţ -a dreapta lui puse pe vornicul Iordache Russ t, ca fiind cel mai în vârstă ă dintre boieri, şi la stânga pe Ion Neculce.

La dreapta şi la stânga sa, domnul Moldovei pofti pe cneazul Goli in şi pe generalul Golovkin. Ceilal i oaspe i şiţ ţ ţ boieri fur aşeza i potrivit rangului lor.ă ţ

La încuviin area unei priviri a domnului s u, Ion Neculceţ ă ridic paharul şi rosti cu glas tare:ă

— Închin acest pahar pentru sl vitul Împ rat creştin şiă ă pentru izbând asupra puhoiului turcesc.ă

În timp ce strig tele de slav nu mai conteneau, iară ă marele Iordache Russ t zâmbea acru, dar de voie, de nevoieă ridicase şi el paharul, Dimitrie Cantemir se aplecase peste mas spre a r spunde unei întreb ri a arului, care acum îşiă ă ă ţ înfunda cu tutun pip marin reasc :ă ă ă

— Dumnealui e sp tarul nostru, Ioan Neculce, care seă arat a fi un c rturar de sam în dulcea limb a Moldovei.ă ă ă ă

Petru Alexeievici ridic şi el paharul întâi spre gazd , apoiă ă c tre sp tar, şi rosti la rânduă ă -i, cu glasul lui puternic de bas:

— Iar eu închin pentru slobozia şi tihna Moldovei şi pentru c rturarii care o cârmuiesc cu vitejie şi în elepciune.ă ţ

Alte urale de slav şi mai puternice se ridicar din toateă ă piepturile, însuşi Iordache Russ t îşi al tur celorlal i glasulă ă ă ţ s u pi ig iat de moşneag învechit în rele.ă ţ ă

Când strig tele contenir şi slujitorii începur s înf işezeă ă ă ă ăţ mesenilor – tot dup obiceiul europenesc – felurile de bucateă pe t vi mari de argint, arul f cu bucuros cinste acestoră ţ ă bucate ce se dovedeau neîntrecut preg tite. Pe când sorbeaă din pahar, Petru se întoarse spre vecinul s u din stânga şiă -l întreb , privinduă -l în ochi:

— Şi la ce scrieri lucrezi domnia-ta acum, sp tareă Neculce?

— Maria ta, cât s m învrednicesc s însemn pe hârtie,ă ă ă într-un soi de hronic, faptele mai de sam petrecute în araă Ţ Moldovei de la Dabija Vod încoace. Socotesc, îns , dină ă adâncul cugetului c în aceast însemnare a mea, fapta ceaă ă mai de sam va r mâne tratatul încheiat între împ r iaă ă ă ăţ Ruseasc şi Moldova noastr , şi ospe ia aceasta cu careă ă ţ m riaă -ta a binevoit s pecetluiasc prietenia dintre celeă ă dou ri, adic dintre o ar atât de mare şi această ţă ă ţ ă ă s rman şi iubit rişoar a noastr .ă ă ă ţă ă ă

— Dimitrie Constantinovici, – exclam încântat arul, c treă ţ ă principele moldovean, în timp ce-l b tea prieteneşte peă um r pe boierul cronicar, – sp tarul Neculce nu este numaiă ă

c rturar, dar şi un iscusit diplomat. Un sol vestit al Regeluiă Soare nu ar fi vorbit astfel…

Cantemir râse m gulit, apoi îl mai întreb , pe înaltulă ă oaspe cum i-a pl cut Iaşul.ă

— Mult, Dimitrie Constantinovici. Îndeosebi Golia şi Trei Sfetitele, care au o lucr tur cu adev rat m iastr , ceă ă ă ă ă întruneşte frumuse ea l caşurilor bizantine şi ruseşti cuţ ă arhitectura şi sculptura celor din apus. Dar mai mult îmi plac oamenii dumneavoastr , moldovenii, din care să -au ridicat ostaşi de n dejde şi dreg tori chiar în oştirea mea. Şi araă ă Ţ Româneasc are oameni de seam , cum este acel Davidă ă Corbea, atât de priceput în treburile politiceşti, şi cum este sp tarul Toma Cantacuzino, aici deă -fa şi al ii, pe care, dinţă ţ p cate, un anume voievod nuă -i ascult îndeajuns.ă

— La munteni e şi mult zavistie… oft Cantemiră ă p trunzânduă -i vorba.

— Şi l comie de bani, ă mijn Hart13 l comia turceasc … Ei,ă ă dar s l s m asta. Cum merge cu recrutarea oastei?ă ă ă

— Polcovnicul Petrea, aici de fa şi al c rui fiu este unulţă ă din oamenii de credin ai majest ii voastre imperiale,ţă ăţ poate s o arate mai am nun it. Pe el lă ă ţ -a îns rcinat sp tarulă ă cu acestea.

— A i primit ajutorul nostru trimis prin senior Rogojinski?ţ se întoarse arul spre polcovnicul moldovean.ţ

— L-am primit, sl vite împ rate, şi lă ă -am împ r it precumă ţ ne-a înv at: de tot polcovnicul câte o sut de ruble, deăţ ă rotmistru câte treizeci, de stegar câte zece şi de tot tovar şul câte cinci, başca leafa lor. Şi să -au pl tit cu preă ţ omenesc şi vitele şi bucatele pentru zaherea, c nu le veneaă oamenilor să-şi cread ochilor, fiind deprinşi din veac s li seă ă hr peasc f r plat .ă ă ă ă ă

— Dar oastea, polcovnice Gala ine? Vin oamenii?ţCu o tinereasc bucurie, sp tarul Neculce r spunse el,ă ă ă

luând vorba G l eanului:ă ăţ— Şaptesprezece polcovnici, o sut şaptezeci rotmiştri cuă

steaguri. Şi asta numai în zece zile. Curge lumea la oaste, cu duiumul, care cu ce poate. Nu numai slujitorii care s-au mai

13 În olandez : Dragul meu.ă

b tut, dar să -au înscris şi ciubotarii, croitorii, bl n rii şiă ă fierarii… Slugile boiereşti şi-au l sat st pânii şiă ă -au alergat de s-au înscris la steaguri.

arul se porni pe un râs urieşesc.Ţ— Nu mai are cine s le aprind ciubucele b rboşilor!ă ă ă

Ha-ha-ha! Urmeaz , sp tare, c teă ă ă -ascult.— S-a sculat toat ara Moldovei, gospod bombardir!ă Ţ— Iar cei ce cârtesc, c ci sunt şi dintră -aceia, – ad ug cuă ă

tâlc Cantemir, – nu mai ştiu încotro s-o ia. Mul i…ţ— Ha-ha-ha, cei ce cârtesc… Am avut şi eu dintr-aceştia…Mul i au fugit careţ -ncotro, – urm domnitorul Moldovei, –ă

c tre miaz zi, sau peste munte. Cu sipeturile pline,ă ă negreşit…

— Fii sigur c nă -au fugit to i, d du din cap neîncrez torţ ă ă arul. Dar lumea nu stţ ă-n loc de hatârul nemernicilor.

Iordache Russ t, care f cuse fe eă ă ţ -fe e în toat vremeaţ ă aceasta, şi al c rui zâmbet silit pierise de tot, se tot fr sui peă ă locul lui, apoi luând un glas mieros se ploconi c tre ar:ă ţ

— Dac lumin iaă ăţ -ta mi-a îng dui, vă -aş întreba ce s-ar întâmpla dac aceşti nemernici, de orice neam ar fi, ară împiedica s soseasc la vreme ajutoarele f g duite de uniiă ă ă ă boieri munteni şi de sârbi şi de al ii… şi mai ales, dac turciiţ ă vin ca frunza şi ca iarba, cum s-au juruit, iar nu numai cu pu ina oaste ce se afl acuma trecând Dun rea?…ţ ă ă

arul fulger cu privirea pe vornic, dar st pâninduŢ ă ă -se r spunse, f când un gest cu mâna:ă ă

— Nu-i nimica. Atunci îi vom bate pe turci alt dat , c ciă ă ă vremea ajut numai celor vrednici.ă

— Aş mai cuteza o întrebare, se pi ig i iar şi mareleţ ă ă vornic.

Petru nu-l mai privea, puf ia din pip cu ochii la fereastr .ă ă ă— Cuteaz …ă— Ce dobândesc boierii noştri prin prieteşugul cu

împ r ia Ruseasc ?… Şi ce câştig şi domnul nostru…ă ăţ ă ă bineîn eles?ţ

— Asta s-a mai spus şi s-a pus pe hârtie la Lu k. Pentru ceiţ ce n-au aflat sau n-au priceput limpede, s gr iasc r spicată ă ă ă generalul Golovkin. Vorbeşte, Gavril Ivanovici. Spune-le

boierilor moldoveni ce dobândesc ei şi ce dobândeşte Moldova.

O mare t cere se aşternu la auzul acestor cuvinte şiă fiecare îşi a inti urechea.ţ

— S-au statornicit, – începu rar şi ap sat generalulă Golovkin; – ca bir s nu mai pl teasc Moldova nici un bană ă ă nim nui, devenind în veci slobod . Domnul nu va fi mazilit,ă ă ci va r mâne domn pân la moarte din tată ă ă-n fiu, precum şi boieria boierilor se asigur pân la moarte, afar dac nuă ă ă ă tr deaz – dar şi atunci domnul nu va fi volnic aă ă -i pierde, orice greşeal ar face, f r sfatul tuturor şi isc lituraă ă ă ă mitropolitului…

Un fream t trecu prin mul imea mesenilor eu b rbiă ţ ă piept nate.ă

— Ruşii, – urm generalul Golovkin, – s nu se amesteceă ă în treburile Moldovei; din vistieria împ r teasc se va pl ti,ă ă ă ă îns , la început leaf la o oaste moldoveneasc de zece miiă ă ă de oameni, care s fie în ar gata împotriva oric reiă ţ ă ă cotropiri. Iar de se va întâmpl cumva s r mân Moldovaă ă ă ă tot sub st pânire turceasc , atunci s aibe împ ratul ruşiloră ă ă ă grij de Dimitrie Vod şi de oamenii lui, în toat via a,ă ă ă ţ precum se cuvine între prietenii cei buni…

Strig tele de slav se în l ar din toate p r ile, în urmaă ă ă ţ ă ă ţ c rora, ridicânduă -se, arul şi domnitorul închinar iar şiţ ă ă paharul prieteniei, apoi se îmbr işar fr eşte, pe deasupraăţ ă ăţ mesei.

Osp ul se sfârşise. În timp ce oaspe ii treceau în sala ceaăţ ţ mare de primire de afar r sunar trosnete de puşci,ă ă ă strigate de ura şi dang t de clopote. Norodul strâns în curteaă palatului domnesc dorea s vad pe în l atul oaspe.ă ă ă ţ

arul Petru Alexeievici ieşi în pridvor, unde r mase unŢ ă timp îndelungat, adânc mişcat la vederea bucuriei întip riteă pe toate fe ele ce se ridicau spre el, întrţ -un singur gând, acela ce se rostise în porunca cea mare a lui Dumitraşcu Vod : „Neă -am unit cu împ ratul Petru al Rusiei, spre a neă mântui şi noi din jugul robiei!…”

În timp ce uralele nu mai conteneau, iar mul imea seţ t l zuia ca o mare sub pridvorul palatului, polcovnicul Petreaă ă

se preg ti s se înapoieze în tab r . Prilejuinduă ă ă ă -se o clip deă r gaz în treburile de gazd ale voievodului s u, se apropie laă ă ă chemarea lui şi îi spuse, luându-şi r mas bun:ă

— M riaă -ta, îns rcinarea ce miă -a fost dat cu limb deă ă moarte de p rintele t u şiă ă -a ajuns sorocul. Plinind f g duialaă ă ce i-am f cută -o lui Vod Constantin, eu nu mai am aă -i priveghea vl starul domnesc, fiindc acum să ă -a sculat norodul Moldovei şi-au venit mai marii lumii să-l privegheze şi să-l apere!…

Dimitrie Cantemir privi, îndelung gânditor, dup reazimulă tinere elor sale, oşteanul acesta c runt care se îndep rta cuţ ă ă paşi voiniceşti spre corturile oastei şi sim i crescânduţ -i în inim o t rie nemaiîncercat .ă ă ă

A doua zi, pe malul Prutului sec tuit de arşi a verii seă ţ porni marea încumetare cu Imperiul Otoman.

XIII

DRUMURILE STEPEI

Luna lui Cuptor, a anului 1711 de la Hristos, iar de la facerea lumii 7721, s-a ar tat a fi neprielnic b t liei celeiă ă ă ă mari de la St nileşti, fiindc încleştarea pripit cu noianulă ă ă turcesc în lipsa trupelor de n dejde – r mase de veghe laă ă miaz noapte şi r s rit – şi mai ales neputin a oştilor creştineă ă ă ţ f g duite a s ri întră ă ă -ajutor, la vreme, armiei împ r teşti auă ă fost pricinile de temei ale acelei furioase şi totuşi nesigure înfrângeri.

C tre sfârşitul b t liei, la buza meterezelor amarnică ă ă b tute de bumbarale şi asediate de ieniceri, hatmanulă Neculce îi spunea domnului s u, cu lacrimi în ochi:ă

— M riaă -ta, în n dejdea voroavelor str ine, au r şchirată ă ă arŢ -Petru oştirile sale şi au venit la noi f r oaste destul ,ă ă ă

negrijit, s se bat cu Vizirul şi cu puzderia oştii turceşti şiă ă t t reşti, întră ă -un mijloc de câmp pustiu. Şi-aşa, în n dejdeaă streinilor, au să-şi piarz muscalii împ r ia creştineasc ,ă ă ăţ ă

că-s vr jmaşii de zece ori mai mul i şi mai deprinşi cuă ţ locurile…

Ruşii îşi fortificaser tab ra şi respingeau asalturileă ă pedestrimii vr jmaşe, în vreme ce cavaleria ambelor armateă aştepta cu suli a la scar . În dou rânduri, zadarnic a st ruitţ ă ă ă Cantemir s schimbe tactica defensiv a generalilor str iniă ă ă din sfatul militar al lui Petru, încercând să-i conving s deaă ă o lovitur fulger toare pedestrimii ienicereşti de după ă ă metereze, fiindc el cunoştea vechea discordie dintreă pedestrimea şi c l rimea turc şi era încredin at c , subă ă ă ţ ă focul artileriei, cei doua sute de mii de c l re i risipi i peă ă ţ ţ câmpie vor da bir cu fugi ii, l sânduţ ă -i pe ceilal i s piarţ ă ă neajutora i. Ştiinduţ -l pe vizir şi pe paşii cei mari, cu zavistiile dintre ei, şi pe ienicerii b trâni care f ceau numai după ă ă capul lor – c ci ai lor, pe ei îi ascultau, iar nu pe comandan iiă ţ numi i de sultan – Cantemir se rugase de Petru s nu maiţ ă aştepte:

— Gospod bombardir, timpul lucreaz pentru duşmani;ă ap ră ă-te prin ofensiv . O singur tactic e bun în luptele cuă ă ă ă turcii: tactica neprev zutului. Porunceşte: ă Sturm!

Generalilor li s-a p rut ciudat aceast st ruin , iar Petru,ă ă ă ă ţă fire tem toare de vicleşug şi nest pânit , şiă ă ă -a adus aminte c moldoveanul tr ise cam mult pe la Stambul şi lă ă -a b nuită de necredin .ţă

I-a r spuns furios:ă— i se pare şiŢ -ai vrea, tic loase, s fie pentru binele t u,ă ă ă

dar de-oi bate pedestrimea, c l rime este mult şi nă ă ă -am cu cine o goni.

Cantemir s-a închis în sine şi a plâns. Generalul Wittmann, care luptase sub Eugeniu de Savoia, a fost singurul care a cutezat să-l înfrunte pe ar şi sţ ă-l mustre c nu ascult sfatulă ă cel bun. Ceilal i, îns , deprinşi ca în lupte ruşii s aibţ ă ă ă superioritatea numeric , au convinsă -o pe împ r teas să ă ă ă-l roage pe ar pentru începerea, negocierilor de pace.ţ

Intru acestea, în tab ra de la Tighina, undeă -l g zduiauă turcii pe Carol al XII-lea, şvedul cel b tut la Poltava, seă fr mânta un furnicar de lume pestri , ca la cur ile crailoră ţă ţ celor mari. Pe acest brav comandant, de oşti dar atât de

îngâmfat şi de înc p ânat, c turcii îl porecliser Demirbaşă ăţ ă ă – cap de fier – puterile apusene îl ineau în mare cinste,ţ socotindu-l în raportul lor cu Rusia o pies de temei în joculă diplomatic european de-a „echilibrai puterilor”. De aceea să nu par lucru de mirare c acest rig s rac şi c pos,ă ă ă ă ă însingurat la hotarul dintre cele dou imperii estă -europene, avea acredita i pe lâng sine soli ai unor suverani cuţ ă prestigiu. Dintre aceştia, cei mai neobosi i se ar tau a fi doiţ ă gentilomi care se fuduleau cu bogata lor experien înţă afacerile „por ilor orientului”: Jeffries, trimisul Angliei, şiţ Fabritius, ministrul ducatului Holstein, împreun cu secretariiă şi prietenii lor. Ismail-Paşa seraschierul Tighinei, avea mereu de furc cu aceşti turbulen i domni, ale c ror scrisori p reauă ţ ă ă s se bucure de mai mult credit la Poart decât rapoarteleă ă dumisale. Îl sup rau mai ales anumite tratative pe care leă urzeau prin Funk, trimisul regelui suedez la Constantinopol, acolo unde se tr geau toate sforile politicii mondiale, pentruă c Padişahul nu inea „ambasade la ghiauri”, Coranulă ţ interzicând dreptcredincioşilor s înve e limbi str ine.ă ţ ă

Pentru miniştrii Europei, în ciuda amestecului lor în trebile Por ii, realitatea for ei colosale a Imperiului Otomanţ ţ r mânea o enigm , aşa cum sub pecetea tainei seă ă consumau intrigile de palat care trimiteau regulat pe marii viziri sub t işul paloşului. Arhivele imperiale erau o cetate laă fel de închis dinaintea curiozit ii interesate a europenilor,ă ăţ ca şi haremul sultanului. Un singur c rturar izbutise să ă ob in îng duin a de a cerceta trecutul şi prezentul, şi de aţ ă ă ţ scruta viitorul glorioasei „aulae othomanicae”, şi acela fusese principele moldovean Dimitrie Cantemir. El trecuse – cu arme şi manuscrise – de partea celuilalt mare mister al secolului al XVIII-lea. Rusia lui Petru! Dat ştiin a şi n dejdileţ ă lui îşi pierduser acuma pre ul.ă ţ

Herr Fabritius şi primul s u secretar, Johannesă -Pierre Fripp primiser o depeş cifrat de la Constantinopol, a c reiă ă ă ă dezlegare o aduseser neîntârziat la cunoştin aă ţ aghiotantului lui Delvet Ghirai, hanul Bugeacului şi Crimeii. T tarul îi îng dui a doua zi trimisului special al ducelui deă ă Holstein sa ia loc pe covorul s u şi, dup ce îl osp t cuă ă ă ă

lapte acru de iap şi cu pepeni t mâioşi, îi arat , la rânduă ă ă -i, o scrisoare cu con inut similar, adus domnului Jeffries de unţ ă polcovnic francez, La Mare, din partea unei persoane însemnate. Pungile de galbeni, men ionate în ambeleţ scrisori, fiind la fel de ispititoare, hanul se ar tase dispus să ă acorde domnului Fripp ceambulul cerut pentru „partida sa de vân toare” din acea s pt mân de la jum tatea lunii luiă ă ă ă ă Cuptor. Leg mântul acelor ciudate scrisori mai ad uga că ă ă nici unul dintre capii armiilor aflate în r zboi s nu ştie nici înă ă vreun fel despre plimbarea ceambulului la Prut.

În scurtul r gaz al uneia din ultimele nop i dinainteaă ţ sfârşitului ştiut, Cantemir chibzuia cum s fac să ă ă-şi scape m car so ia şi copiii, r maşi la Iaşi cu prea pu ini credincioşi,ă ţ ă ţ c ci nimeni nu se aşteptase la dezastrul de la St nileşti.ă ă Erau aici încercui i cu totul, de zile întregi, şi nţ -avea pe cine se bizui. F g duise o sut , apoi dou sute de galbeniă ă ă ă cutez torului care ar fi ieşit din „obuz” s duc vorbă ă ă ă Casandrei-doamna s fug degrab la Hotin, sau laă ă ă Cameni a, la ad post. Se gândise el la Mihu , darţ ă ţ „Vântură-lume” era acum departe, c tre Riga, curieră împ r tesc. Apoi, v zând c nuă ă ă ă -se g seşte nimeni, îl b teaă ă gândul s ias singur, noaptea, în haine schimbate, c ştiaă ă ă turceşte, şi cu oleac de noroc poate tot ar fi ajuns. Dară Petru nu l-a l sat să ă-şi pun via a în primejdie, ci lă ţ -a scos pe un polcovnic al s u de credin , – din grupul de comand ală ţă ă mareşalului Seremetov, şi i-a poruncit să-se înf işeze laăţ Dumitraşcu-Vod pentru o slujb de tain .ă ă ă

Petrea G l eanul să ăţ -a înf işat deci domnului s u, înso ităţ ă ţ de un alt moldovean, prieten mai vechi al Cantemireştilor, c pitanul Postolache Tigheceanul, care se nimerise şi el s oă ă lase pe nevastă-sa Hanka tot în târgul Iaşilor şi tare-i mai purta omul de grij , în acele zile de sete şi pârjol.ă

Nefiind vremea de z bav , oştenii au luat dar ucaz şiă ă mul umit şiţ ă -au ieşit din p rcane, târâş, c tre vâlceaua undeă ă turcii n-apucaser s ridice leşurile celor c zu i în ajun. Auă ă ă ţ ales dou , pe potriva lor, leă -au despuiat de, cealmale, şalvari şi iminei şi tot pe brânci, au ocolit focurile de veghe ale ienicerilor şi-au apucat şleaul Iaşilor. Mai înainte de-a doua

cântare a cocoşilor, doi c l re i „turci” goneau cu n dejdeă ă ţ ă spre miaz noapte, s scape de urgie nişte sufleteă ă nevinovate şi dou cuferaşe cu hârtioare ce cuprindeauă truda tinere ilor unui prieten şi c rturar nepre uit.ţ ă ţ

Isc lirea neaşteptat a tratatului de pace rusoă ă -turc i-a nemul umit foarte pe curtenii lui „Demirbaş”, şi nu mai pu inţ ţ pe Han-t tar care se şi preg tise de o prad bogat . Pârileă ă ă ă lui grabnic reunite aveau să-l coste capul pe Osman-Aga, şeful ienicerilor şi împ ciuitorul interesat, iar pe vizirulă Mehmet, surghiunul pe via .ţă

Când Carol al XII-lea c l rind în galop cincizeci de versteă ă de la Nistru la Prut – traversase ca un nebun tab raă ruseasc , şi d duse buzna peste vizir să ă ă-i cear socoteală ă pentru c f cuse pace, r pinduă ă ă -i ultima şans de revanş ,ă ă turcul îi r spunsese, pe limba lui, cu acest proverb:ă

— Akîllî duşman akîlsîs dostan eidir – vr jmaşul în elept eă ţ mai bun decât prietenul f r minte!…ă ă

La ceasul acela pactul era gata pecetluit, iar carosa lui Petru – ad postinduă -l în tain pe principele moldovean –ă trecuse de Movila Râbiei şi se-ndrepta, slobod , c tre Iaşi, înă ă trapul mare al cailor, în timp ce împ ratul c l rea spre nord,ă ă ă la Iaşi, în fruntea g rzii sale.ă

Cu o ap s toare presim ire pe suflet, zorea înspreă ă ţ pierduta-i capital fostul domn al Moldovei, – înso it de ună ţ pilc de vân tori nem eni – din neamul celor ceă ţ -i inuserţ ă-n loc pe Sobie ki, la Cetatea Neam ului, în anii p rintelui s u –ţ ţ ă ă şi de-un mic num r de dragoni imperiali.ă

Moldova r mânea, mai departe, sub papucul turcesc. Peă cât vreme înc ? arul îi f g duise c pe foarte pu ină ă Ţ ă ă ă ţ ă vreme. Cu aceast nou n dejde pleca s şiă ă ă ă -i ia pe-ai lui în bejenie, neamuri şi credincioşi, pân la întoarcereaă f g duit . Dar îl muncea îngrijorarea.ă ă ă

Trecuser patru zile încheiate de la fuga polcovniculuiă Petrea şi a Tigheceanului spre mântuirea celor dragi ai s i, şiă nici o veste nu d duser .ă ă

La gura Jijiei, c l re ii dinaintea carâtei sunar din corn aă ă ţ ă primejdie, apoi to i ceilal i d dur zvon, care mai de care:ţ ţ ă ă

— T tarii, vin t tarii!…ă ă

Într-adev r, un ceambul, ca la o sut de c l re i, coboraă ă ă ă ţ dinspre Iaşi, inând lega i cu ştreang de şeile cailor oameniiţ ţ lua i în robie. Se vedea c de nimeni nu le p sa; h uleau şiţ ă ă ă şuierau s lbatec, croinduă -i pe spinare şi peste ochi pe bie iiţ moldoveni prinşi în arcane. Pas mite le ajunsese ştirea că ă ruşii aveau porunc împ r teasc s nuă ă ă ă ă -i supere cu nimic, orice-ar face, că-i primejdie s se strice pecetea tratatului cuă Mehmet-baltagi.

— Ce-i facem, m riaă -ta? îl înconjurar cu ochiiă -nv p ia iă ă ţ de turbare moldovenii pe voevodul lor. C nou nu deă ă pece ile împ r teşti ne pas , ci de p rin ii şi femeile şiţ ă ă ă ă ţ feciorii noştri, robi la t tari!ă

Dimitrie Cantemir în elegea focul oamenilor s i, dar niciţ ă nu putea îng dui s se calce porunca arului, ştiind cu ceă ă ţ gigantic pre fusese r scump rat pacea cu turcii.ţ ă ă ă

Jos, pe malul apei, t tarii treceau chiuind prin lunc , niciă ă ca la o zbur tur de praştie de convoiul s u, când, deodat ,ă ă ă ă dintre cei lega i de şei, se smulse un b rbat voinic, plin deţ ă praf, tot în zdren e şi cu trupul numai r ni. Alergând cuţ ă dezn dejde, c zu la scara butcii, abia mai suflând. Dup el,ă ă ă gonea la trap t tarul din arcanul c ruia sc pase, înjurândă ă ă urât pe turceşte şi amenin ânduţ -l în gura mare pe tic losulă de ghiaur cu cele mai cumplite schingiuiri.

Cantemir îi recunoscu îndat pe cel c zut. Era c pitanulă ă ă Postolache Tigheceanul! Şi cum înso itorii s i din polcul deţ ă vân tori nem eni se nimerise s fie tocmai oamenii aceluiă ţ ă c pitan, vân torii uitar de porunc şi d dur n vală ă ă ă ă ă ă ă-n t t rime, iar dup ei, ca la un semn, mai toat escorta deă ă ă ă moldoveni şi dragoni a voevodului, l sânduă -l numai cu câ ivaţ c l raşi.ă ă

— Maria-ta, vorbi greu Tigheceanul, la Ieşi acu’ toate-s bune. F r aceşti t tari, alt oaste acolo nă ă ă ă -au mers…

Tigheceanul se opri s r sufle şi c t cu buzele arse laă ă ă ă ploscu a atârnat de capra tr surii, apoi se cl tin şi c zu peţ ă ă ă ă ă spate. Cantemir îl prinse-n bra e şiţ -l trase anevoie pe pernele carosei. Îl stropi cu ap , îi turn pe gât o duşc deă ă ă rachiu, apoi înc una şi se bucur v zânduă ă ă -l c deschideă ochii. Din vale se auzea larma înc ier rii cu t tarii.ă ă ă

— Cum a fost, c pitane Postolache? îl întreb Cantemir,ă ă când Tigheceanul îşi veni de-a binelea în fire. Unde-i Petrea?

— N-a fost lesne cu vr jmaşii, m riaă ă -ta. Am c zut asupraă lor tocmai când, p liser casa m rieiă ă ă -tale şi începuser aă jefui, iar pe Doamna, cu slujitoarele şi pe Hanka mea le înconjuraser în iatac şi taman le luau salbele şi inelele…ă Mul i p gâni şiţ ă -au l sat leşurile atunci, la uşa acelui iatac,ă pentru obr znicia lor, de mâna aiasta şiă -a r posatului Petreaă G l eanu, Dumnezeu să ăţ ă-i deie tihn , pe unde lă -o fi aciolat în împ r ia sa… Iă ăţ -am scos în uli , cu pu inii slujitori şi copii deţă ţ cas câ i mai erau; pe urm neă ţ ă -a dovedit alt buluc şi ne-au prins cu arcanul… Dar v d c iă ă -a ajuns şi pe aceştia pedeapsa arde-i-ar toate focurile gheenei!

Larma de pe vale se potolise. Pu ine, vaiere şi tropote deţ cai se mai auzeau dinspre lunca râului.

C petenia dragonilor seă -ntoarse chiar atunci, în fuga calului, sa cear iertare pentru c lcarea poruncii împ r teşti.ă ă ă ă Dar când Cantemir îi r spunse c ia asupră ă ă-şi toată r spunderea, rusul zâmbi larg şi se bucur să ă ă-i raporteze pr p dul:ă ă

— Noi i-am slobozit pe-acei robi, pe to i. Iar moldoveniiţ în l imii voastre iă ţ -au t iat pe t tari, câ i au stat fa şi iă ă ţ ţă -au dat în Prut pe ceilal i de sţ -au înecat. Numai câ iva au sc patţ ă cu fuga, c aveau cai ar peşti. Aceia p reau c duc în coburiă ă ă ă scule de pre , şi ne pare r u.ţ ă

La Iaşi – în târgul pârjolit şi pustiu – Dumitraşcu-Vod maiă mult de dou zile nu era slobod s r mân , c veneau turciiă ă ă ă ă cu caimacamii şi-l luau din urm , iar la Ştef neşti îl aşteptaă ă Petru, cu grosul armatei, să-şi ia r mas bun şi să ă-i dea împuternicirile f g duite, pentru el şi boierii ce lă ă -or înso i înţ pribegie. În acele zile l-a adus cu cinste mare, la locul de veci, pe acela care a fost Petrea C pitanul la curteaă p rintelui s u şi lă ă -a îngropat la Sf. Neculai, în gropniţă domneasc , lâng trupul b trânului Cantemir. Moldovenii ceiă ă ă f r averi au purces şi ei, pe la bejeniile lor şi cu dânşii odată ă ă s-au risipit şi-ai Tigheceanului. Numai acesta, deşi r nit şiă sl bit, a r mas lâng voevod, c prinsese Hanka lui mareă ă ă ă drag de Casandra-Doamna şi dânsa de ea, de când

sc paser amândou , ca prin urechile acului, de arcanul şiă ă ă suli a t tarilor.ţ ă

Tigheceanului îi ar tau r u r nile, mai ales aceea dină ă ă coast , primit la Iaşi, când ap rase femeile şi avutulă ă ă domnesc. Îl împunsese pe la spate, cu un pumnal înveninat, c petenia ceambulului. Acela era un str in care nă ă -avea decât portul de t tar. Hanka îl v zuse şiă ă -l inea bine minte,ţ fiindc se r zboise şi cu dânsa, când îl prinsese meşterind peă ă la cufere. Ei îi smulsese salba, iar Doamnei apucase să-i trag din deget smaragdul cel mare, cu pecete. Atunci auă dat n val , cu s biile goaleă ă ă -n mâini, Postolache şi Petrea, eu copiii de cas , de iă -au scos pe tâlhari în uli şi aşa auţă sc pat.ă

G sinduă -şi familia teaf r şi cuf raşele nev t mate, aşaă ă ă ă ă cum le l sase, Dimitrie Cantemir purcese, cu to i ai s i, dină ţ ă Iaşi, a treia zi, trecând Jijia, pe la Popricani. A patra zi, dimpreun cu muscalii şi boierii ceă -l ad staser laă ă Zagarance, în cap cu hatmanul Neculce, trecur şi Prutul, peă la Ştef neşti, s dea fa cu împ ratul, maiă ă ţă ă -nainte de-a apuca drumurile f r de întoarcere ale stepei.ă ă

La Moghil u, pe Nistru, aveau a se desp r i oştile, c treă ă ţ ă taberele de iarn ; unele la miaz noapte înspre Riga, altele laă ă r s rit, în ara c z ceasc . Dup ce Împ ratul lă ă ţ ă ă ă ă ă -a pus pe Cantemir s aleag unde vrea să ă ă-i h r zeasc moşii, lui şiă ă ă moldovenilor de credin – iar el a ales Harcovul – iţă -a scris ucaz de st pânire. Apoi să -au îmbr işat şi şiăţ -au dat aufwiedersehen, Petru luând drumul Balticei, iar voevodul f r de ar apucând cu ai s i şleaul Kievului.ă ă ţ ă ă

Stepa ucrainean , în nem rginita ei întindere, începeaă ă abia pe la Nemirov, pe unde desele n vale ale t tarilor şiă ă zaporojenilor pustiiser cu des vârşire p mânturileă ă ă podişului.

Pe drumurile ei galbene omul c l tor nu mai ştia deă ă unde-a purces şi unde-a ajuns. Ochiul lui nu afla nici un obstacol, nici deal, nici p dure, nici ape. Zarea înfricoş toră ă de adânc îl atr gea mereu, să ă ă-l înghit , cum soarbe infinitulă steaua c z toare. Câte un uliu sp rgea albastrul cerului,ă ă ă b tând lin din aripi, în zbor planat, tot mai aproape de fa aă ţ

m rii galbene a stepei, ca o iscoad , apoi s geta t ria şiă ă ă ă nimicul din care se întrupase îl înghi ea la loc. Alteori un cârdţ de ciori speriate p r seau, cronc nind, nişte oseminte, caă ă ă să-şi reia macabrul osp , dup trecerea convoiului. La câteăţ ă o margine de drum, un gorgan, ori un stei de piatr cioplită stângaci, reamintea celor în via de neamurile ce trecuserţă ă pe-aici, cu vântul şi cu veacurile odat .ă

Pe urm venea noaptea, cu puzderia de stele, şi p mântulă ă r sufla r corit, în ârâitul greierilor. A doua zi, clopotul de focă ă ţ acoperea iar şi podişul. Un popând u sau un iştar tr gea oă ă ţ ă dâr în praful drumului şi repedeă -l înghi ea p mântulţ ă fierbinte. Numai calul dracului str b tea f r p s aerulă ă ă ă ă tremur tor. Şi nici un semn de ploaie.ă

Alteori începeau din senin vânturile. Uriaşe vârtejuri adunau praful şi ciulinii în trombe umbl toare deă -a lungul şi de-a latul stepei, înalte pân la cer.ă

Din când în când, c l re i iu i şi s lbateci, cu lungi muste iă ă ţ ţ ă ţ şi un singur mo de p r pe tidva goal , adulmecau zarea şiţ ă ă piereau; al ii treceau h tţ ă -departe, în lungi şiruri, târând robii spre Crâm, ziua pe drumul gorganelor, iar noaptea după calea-laptelui.

Dup Nemirovo, au f cut popas ost şesc, cu focuri şiă ă ă str ji. În r dvanul cel mare, Casandraă ă -Doamna mai mult veghea decât se odihnea. Copiii, nedeprinşi cu greut ileăţ unor asemenea drumuri, se speriau în somn, de oboseal şiă spaime, iar cel mic era scuturat de friguri.

Cantemir povestea, la foc, cu boierii şi oştenii ce-l înso eau. Asculta, vis tor, la r stimpuri, doina moldovlahilorţ ă ă r spunzând cântecelor ruseşti de step , pe mai multeă ă glasuri, şi încerca s le afle geneza în trecutul îndep rtat ală ă muzicii noroadelor.

Îl îngrijora starea tot mai rea a viteazului c pitană Postolache, c ruia drumul şi arşi a îi obrintise rana. Înă ţ aiurare, Tigheceanul mereu credea c d fa cu acela careă ă ţă -l str punsese mişeleşte şi se zb tea visând c se bateă ă ă -n s biiă cu el. Hanka îi schimba şervetele ude de pe frunte şi-i gr iaă la ureche vorbe de alinare, plângând.

C pitanul z cea acum pe fundul c ru ii, scrâşnind din din iă ă ă ţ ţ ca s nu geam să ă -o sperie pe Hanka. V zândă -o cum îşi plânge nenorocul pe fruntea lui îmbrobonat de sudorileă mor ii, Postolache atât iţ -a mai spus, cu lacrimi în ochi şi cu amar, înainte de a-l cuprinde uitarea din urm :ă

— Caută-l, fat drag , unde lă ă -ai afla şi pl teşteă -i binele pe care mi l-a f cut, c pe mine mă ă -a omorât şi te las singură-n lumea asta, pe drumuri str ine…ă

L-au îngropat a doua zi, la asfin it, sub un plop singuratec,ţ la umbra unui gorgan. Hanka l-a jelit toat noaptea, iară diminea a a cerut Doamnei voie s seţ ă -ntoarc la taică ă-s u,ă la Cameni a. Casandraţ -Doamna a plâns şi a l sată -o şi i-a dat şi paz , s aib de drum, pân la vadul Nistrului. Bani nă ă ă ă -a primit v dana Tigheceanului, zicând c taică ă ă-s u, negustorulă leah, e om bogat şi c de la avere fugise ea, dup dragoste,ă ă iar acuma pierduse dragostea şi se-ntorcea la avere, cu moarte-n inim .ă

Drumul moldovenilor prin stepa fierbinte a inutţ S pt mâni deă ă -a rândul şi nu f r primejdii, fiindc mul iă ă ă ţ vr jmaşi, t tari şi zaporojeni, r spândi i în cete prin câmpulă ă ă ţ pustiu, le-a ineau calea, pe la vaduri şi pe la r scruci, peţ ă şleaul cel mare de c tre Nipru. La Belo erkovsk, un ceambulă ţ i-a ajuns din urm chiar la por ile oraşului, de iă ţ -au alungat dragonii din straja cet ii, goninduăţ -i departe, înd r t înă ă step . Pe urm convoiul a f cut popas lung, în cetatea ceaă ă ă mare a Kievului.

Oraşul, pus pe dealuri înverzite, st pânea întinderea lat aă ă Niprului şi-ntreaga dep rtare din în l imea aurit a suteloră ă ţ ă de turle noi şi vechi, care de care mai frumoase. Cantemir s-a minunat la vederea locaşului Sfintei Sofii, care de şapte sute de ani p stra neştirbit m rturia meşteşuguluiă ă ă neîntrecut al zugravilor şi mozaicarilor bizantini.

La Harcov pe malul Done ului au luat în primireţ p mânturile şi casele d ruite prin ucaz. St pânul dinainte,ă ă ă un general tr d tor, fugise din Rusia de teama pedepsei şiă ă l sase dup el zidurile goale şi roada putrezind pe câmpuri.ă ă Abia când a dat bruma s-a potolit zarva şi alerg tura noiloră gospodari, ajungând şi ei s le rostuiasc în sfârşit pe toate,ă ă

dup cinste şi trebuin . Doamna Casandra nuă ţă -şi mai vedea capul de treburi şi de grijile casei, mai ales c micu ul Antiohă ţ z cuse de pojar o lun încheiat . Iar Dimitrie se inuse toată ă ă ţ ă vremea s pun rânduial pe la satele câtorva boieriă ă ă moldoveni veni i cu dânsul, c mereu nu leţ ă -ajungea şi tot mai aveau ceva de împ r it din câte li se d duse. Luândă ţ ă parte la asemenea întrist toare certuri pe avere, şi pus să ă judece, îi mustra amarnic voevodul pribeag, şi-şi ascundea fa aţ -n palme de sup rare, când îi auzea cum vorbesc şiă -i vedea cum se poart .ă

Îl mângâia atunci, cu glas sf tos, Neculce hatmanul:ă— Iaca, m riaă -ta, aşa-i firea, moldovenilor, care nu pot nici

la casele lor tr i f r s se sf deasc , dar în ar str in !…ă ă ă ă ă ă ţ ă ă ăMai târziu, hatmanul şi câ iva r zeşi dintre c pitani auţ ă ă

cerut volnicie s se întoarc la Moldova, că ă ă-i ardea dorul de cas . Domnea acolo iar şi Nicolae Mavrocordat care, dreptă ă mul umit pentru purtarea cavalereasc ceţ ă ă -o ar tase cuă dânsul Dumitraşcu-Vod , la mazilire, la rânduă -i f g duiseă ă pribegilor iertare, împotriva poruncii noului vizir, fiorosul Mola Gin-Ali, care urm rea s r zbune seraiul de hainiaă ă ă ghiaurilor trecu i la vr jmaş.ţ ă

A venit iarna ruseasc . B tea viscolul dinspre cotulă ă Donului zile întregi. Pe urm se schimba şi b tea câte oă ă s pt mân de c tre miaz noapte. Apoi veneau zile senine şiă ă ă ă ă r sunau în ograd râsetele copiilor şi zurg l ii troicelor.ă ă ă ă

Abia îşi orânduiser gospod ria pentru îndelungată ă ă şedere, când sosi r vaş de la Petersburg c împ ratul ineă ă ă ţ sfat mare, iar Dimitrie Cantemir, „principe al imperiului rus, membru al înaltului Senat şi consilier privat”, era poftit s nuă lipseasc de la scaunul s u. Înaltele cinuri, acestea, veniseră ă ă pas mite s r spl teasc neîncrederea de la St nileşti.ă ă ă ă ă ă

La acel sfat, Petru a spus c doreşte s pornească ă ă împotriva turcilor o armat nou , de o sut cincizeci de miiă ă ă de oameni, mai bine înarmat şi echipat , c l ri şiă ă ă ă pedestrime, sub comanda prin ului Cantemir. Senatul aţ l udat gândul cel bun al împ ratului, zicând c de data asta,ă ă ă negreşit, îi vor bate pe turci. Dar l-au sf tuit s mai amâne,ă ă ca s asculte şi vorba unor cneji ce întârziaser de laă ă

consiliu, din pricina drumurilor înz pezite. Atunci a venită cneazul Apraxin, de la Azov, şi mareşalul Şeremetev, de la Kiev şi al ii, care nu sufereau c arul îi d duse lui Cantemirţ ă ţ ă nume mai sus decât ale rudelor lor. Şi ce-au spus ei şi ce-au dres, c a r mas peă ă -alt dat încumetarea cea mare cuă ă turcii, iar grosul armatei a plecat c tre Pomerania, s seă ă bat cu şvezii, pe uscat şi pe marea Baltic , pân la izbândaă ă ă deplin .ă

Dar o alt întrist toare mirare fa de dreptateaă ă ţă împ r teasc veni să ă ă ă-l cuprind pe Senatorul român,ă stricându-i bucuria cinului şi încrederea în realizarea ultimei sale n dejdi. Iordache Russ t, sluga paşei din Bender, fuseseă ă luat de oşti şi închis la Kiev, pentru multele lui uneltiri şi necredin e. Acum, Cantemir afl c duşmanul alian ei saleţ ă ă ţ cu Rusia fusese eliberat de Şeremetev, la cererea caimacamilor şi iertat de împ rat pe motiv c „cu nemic nuă ă ieste vinovat şi f r’ de cale lă -au închis acel f r’ de frica luiă Dumnezeu Dumitraşco-Vod “… C ile Domnului nuă ă -i ap rură ă mai lesne de în eles decât c ile politicii împ r teşti, darţ ă ă ă începu s priceap cu durere c independen a riloră ă ă ţ ţă creştine devenise o int atât de îndep rtat , încât vorbeleţ ă ă ă lui Mehmet se întorceau să-i bat în amintire ca un clopot deă îngrop ciune: „iar eu ştiu c astea toate sunt palavre, pentruă ă cei mul i şi proşti”…ţ

Cu înc p ânarea cinstei sale neprih nite, sfetniculă ăţ ă arului, încrez tor în f g duiala lui, nu va mai desp r i dinŢ ă ă ă ă ţ

visurile-i pân la moarte eliberarea românilor de d râmareaă ă Imperiului Otoman. La speran a asta se mai ad og , pesteţ ă ă pu in vreme, şi dragostea aprins ce o trezi în inima luiţ ă ă Petru, Maria, fiic mai mare a prin ului moldovean.ă ţ

La voia împ ratului care inea să ţ ă-l aib pe consilierul s uă ă mai aproape, Cantemireştii s-au mutat, prim vara, laă Moscova, în gubernia c reia li să -a dat, prin alt ucaz, cincizeci de sate cu o mie de „dvoruri”14 şi şase mii de ruble pe an.

Aveau aci dou perechi de cur i frumoase, case domneşti,ă ţ vrednice de rangul c rturarului, dar le p rea r u c seă ă ă ă

14 Familii de robi, cca. 15 000 de suflete.

r zle iser şi de ultimii lor compatrio i, aşeza i în araă ţ ă ţ ţ ţ Harcovului pe la moşiile cele de dar.

R m seser , dintre to i, doar cu Ilieş, un copil de cas ;ă ă ă ţ ă orfan de p rin i, care inea tov r şie la joac şi la carte luiă ţ ţ ă ă ă Antioh, cu toate c era cu şapte ani mai vârstnic decâtă coconul domnesc. Împlinise paisprezece, la Iaşi, chiar în ziua, în care n boiser t tarii, iar Petrea şi Tigheceanulă ă ă veniser s apere curtea şi era mândru c se b tuse şi elă ă ă ă voiniceşte atunci şi c Hanka îl l udase, de fa cu doamnaă ă ţă şi cu voevodul când a fost s se înapoieze la ea, în araă ţ leşilor.

— M rit doamn , – zisese Hanka, – dacă ă ă ă-i să-mi da i pazţ ă la drum, pe Ilieş s miă -l da i, c sţ ă -a b tut ca un zmeişor cuă tâlhari, la curtea domneasc . Um r la um r a stat cuă ă ă Postolache al meu. Şi l-oi inea, m riaţ ă -ta, în cinste, ca pe-un fr ior mezin la casa tat lui meu, c al i fra i nu mai am.ăţ ă ă ţ ţ

Dar Antioh, când a auzit c pleac Ilieş, să ă -a pus pe plâns de i se rupea inima şi, fiind bolnav, iţ -au f cut p rin ii înă ă ţ voie, şi nu l-au dat pe b iat p strânduă ă -l ca pe copilul lor.

Dup ce să -au aşezat la cur ile cele noi, când toate sţ -au liniştit şi a început, cum zic moldovenii: „cele rele s seă spele, cele bune s seă -adune”, l-a cuprins iar şi pe Dimitrieă Cantemir, ca-n vremea bejeniei sale la Constantinopol, patima nepedepsit a studiului. Voia s dovedeasc lumiiă ă ă întregi, printr-o oper istoric de temei, vechimea şiă ă noble ea neamului s u, al moldovlahilor, afla i de veacuriţ ă ţ sub jugul str in. Şi dornic fiind s mai arate c jugul acestaă ă ă va fi pân la urm zdrobit, avea de gând să ă ă-şi termine mai întâi acea scriere de seam , început în arhivele Imperiuluiă ă Otoman, imperiu a c rui n ruire o prevedea şi încerca s oă ă ă demonstreze ştiin ific.ţ

Cu o sete de scris, de luni de zile nemaiîncercat , îşiă transport în odaia de lucru c r ile şi cuferaşele cuă ă ţ documente şi o zi întreag se inu s pun rânduial în ele,ă ţ ă ă ă c se amestecaser prin calabalâcul pribegiei şi al mutatului.ă ă

Când veni rândul cuf raşului pecetluit în care se aflauă hârtiile şi cât terminase din Historia incrementorum atque decrementoruvi Aulae Othomanicae, se-ntunecase de-a

binelea. În obloanele trase izbea vântul echinoc iului deţ prim var , scut urânduă ă -le, de parc nişte drume i nev zu iă ţ ă ţ b teau s cear ad post, de teama furilor şiă ă ă ă -a ucigaşilor, în noaptea din urm a iernii. Casandra închinase copiii laă icoane, îi culcase şi se g tea şi ea de odihn .ă ă

Din odaia c rturarului se auzi un ip t în buşit:ă ţ ă ă— Ho ii! Mţ -au jefuit ho ii!…ţCasandra d du fuga întră -acolo, cu sufletul la gur ,ă

deschise uşa şi îşi v zu b rbatul pr buşit în genunchiă ă ă deasupra unui cuf r r sturnat, în mân cu ă ă ă o hârtie pe care era desenat ceva cu roşu. Se aplec ia lumina lumân rilor şiă ă desluşi ce era, f r aă ă -i pricepe totuşi noima. În mijlocul unei foi albe de hârtie, cineva închipuise, din câteva tr s turi deă ă pan , un fel de cap de vulpoi, cu limba scoas şi ochiiă ă râz tori parc în batjocur , iar dedesubt, cu cerneală ă ă ă neagr , trei litere: J.ă -P.F. Al turea de cuf r, vreo treiă ă ceasloave groase printre care şi biblia tat lui ei, aceea peă care crezuse c o uitase acas , la Iaşi. Era primul exemplară ă din Sfânta scriptur tradus pe româneşte şi tip rit , laă ă ă ă Bucureşti, în timpul domniei p rintelui ei, Şerbană Cantacuzino. O luase cu sine la Constantinopol, şi-apoi la Iaşi; iar la n vala ceambulului tocmai din ea citea şi se ruga.ă Îi p ru bine c o reg seşte.ă ă ă

Nu în elegea nimic din adânca mâhnire a so ului ei careţ ţ r m sese cu ochii zgâi i la acel desen copil resc şi t cea,ă ă ţ ă ă p rând s cugete, dup ce strigase de o vârâse în sperie i.ă ă ă ţ

Îngenunche lâng el şiă -l mângâie pe frunte, cu o blânde eţ matern , pe omul acesta în elept şi mult încercat ce avea să ţ ă împlineasc în curând patruzeci de ani, şiă -atât de pu inţ avusese parte de tihn şi dragoste, de parc via a lui nuă ă ţ fusese decât o lung ucenicie pentru o alt via , de careă ă ţă n-apucase înc s se bucure.ă ă

— Ce-i, Dimitrie?… Vorbeşte încet, c teă -aud copiii şi le sperii somnul.

Cantemir se întoarse spre dânsa şi-i explica pricina dezn dejdii sale. Ho ii furaser manuscrisele la care munciseă ţ ă ani de zile – o pierdere ireparabil . Ceasloavele şi „Biblia luiă Şerban” fuseser puse înadins de ho , în locul hârtiilor lui, înă ţ

cuf raş şi pecetea lipit la loc ca s nu se dea în vileag furtulă ă ă vreme mai îndelungat .ă

— Dac e şi biblia, astaă -nseamn c a fost atunci, la Iaşi?ă ă întreb Casandra f r s aştepte r spuns, sim induă ă ă ă ă ţ -se ea cea vinovat , c nu b gase de seam c ho ul alta intiseă ă ă ă ă ţ ţ atunci decât smaraldul ei cel mare. Izbucni în lacrimi de ciud : Dar cine şi pentru ce? Că ă-s de tot n ucit …ă ă

— R spunsul este în acest desen, Casandr , f cut deă ă ă mine, în şag , anul trecut… Jaful de la Iaşi a fost pus la caleă de cineva care a încercat s afle atunci o tain a mea,ă ă neştiut decât de un singur om în lumea asta…ă

— Un duşman, Dimitrie?— Nu, un prieten… Hârtia asta a fost la Mihu G l eanul.ţ ă ăţDimitrie Cantemir b nuia c furtul operei sale fuseseă ă

r zbunarea perfid a lui Mehmet.ă ă

PARTEA A DOUA

TIHNA VALURILOR

I

ANUMI I C L TORIŢ Ă Ă

Dup izbândita sa partid de vân toare. Johannesă ă ă -Pierre Fripp se întorsese de unde a purces, spre a da seama de trofeele sale unor domni a c ror grij – mai ales în zileleă ă acelea de r zboi – nu p rea s fie sportul cinegetic. Cu toateă ă ă acestea, domnii Fabritius şi Jeffries l-au chemat imediat la un sfat de tain , la conacul lor din satul Varni a, nu departe deă ţ tab ra craiului suedez şi de corturile lui Hană -t tar, ca s afleă ă cum a fost şi s pun la cale ce şi cum va s fie.ă ă ă

Raportând executarea primei p r i a planului lor reunit,ă ţ domnul Fripp a omis s le spun colegilor s i mai mari c ,ă ă ă ă depunând în cuf raşul cu pricina desenul umoristic ală englezului, îl adnotase cu ini ialele numelui s u din trufie,ţ ă dar şi cu gândul ascuns c de nu să -ar în elege din pre cuţ ţ domnii colegi, să-i propun cândva, el singur, prin uluiă ţ Cantemir, r scump rarea. De asemenea, tot de teamaă ă împ r elii, nu leă ţ -a spus de smaraldul cel frumos cu blazon – o

pecete mic , octogonal , s pată ă ă ă-n piatra verde, cu bourul încoronat, înconjurat de o minuscul scriere în slavon : „Ioă ă Dimitrie Voevod, cu mila lui Dumnezeu, domnul Moldovei” – precum nici salba cu dou rânduri de rubiele a Hank i.ă ă Domnul Fripp nu gr ia slavoneşte, ca s ştie ce scul de preă ă ă ţ purta la sine, iar salba o stricase, r mânânduă -i treizeci de galbeni buni pentru zile negre.

Recapitular : miniştrii unor cur i str ine, trei la num r,ă ţ ă ă fuseser dispuşi s ofere mul i bani „pe acea lucrare unic înă ă ţ ă lume”, pândit înc de la Constantinopol, prin mijlocireaă ă unor nobile iscoade. Dar cum socoteala din târg nu se potriveşte întotdeauna cu aceea din casa de la Varni a,ţ fiindc încheierea „p cii rezonabile” de pe Prut îi camă ă derutase pe cump r tori. Colonelul La Mare le f cuă ă ă cunoscut, o lun mai târziu, de la Dresda, c riga August ală ă Poloniei ieşise din competi ie, dar c el, fran uzul, avea alteţ ă ţ speran e, la curtea de la Versailles, unde de la o vremeţ istoria intrigilor seraiului p rea s preocupe foarte multă ă anumite persoane. La rândul s u, domnul Fabritius aveaă promisiuni din partea lui Frederic, regele Prusiei. R m seseă ă cert şi oferta ducelui de Marlborough, transmis direct, prină ă domnul Jeffries, autorul ideii cu desenul menit să-l deruteze pe p gubaş.ă

Vremea îns trecea, iar Hanul îşi cerea partea,ă amenin ând cu represalii. În noaptea când aflar c turciiţ ă ă urmau să-l mute de la Tighina pe Carol al XII-lea, cu întreaga-i curte, treimea inu sfat, iar Jeffries îi înmân luiţ ă Fripp un înscris pe adresa unui bogat negustor din Cameni aţ şi îi f cu vânt spre cur ile crailor din Apus, cu manuscrisulă ţ furat în coburi, dându-şi întâlnire cu to ii la Berlin, peste şaseţ luni. Cei doi r maşi iă -au spus abia a treia zi Hanului că domnul Fripp, necredincios angajamentelor luate, fugise în ara ungureasc . Fabritius lţ ă -a rugat chiar pe t tar s arunceă ă

dup fugar un ceambul, c nu putea fi prea departe, dină ă pricina poverii luate cu el. Dar Hanul, v zânduă -se tras pe sfoar (şi tem tor s nu se mai şi afle), să ă ă -a mul umit sţ ă r spund furios, mai întâi pe sine:ă ă

— Jokiuze boinuz, ve kuşa kanat iak deildîr – boului coarnele şi p s rii aripile, povar nuă ă ă -i sunt!…

În vremea aceasta la Petersburg sosiser , o dat cuă ă primul dezghe , nişe ciuda i negustori din îndep rtata Sco ie,ţ ţ ă ţ f r a mai ocoli continentul pe la Arhanghelsk, cum se f ceaă ă ă înainte de Petru-cel-Mare. În fruntea lor se afla sir Robert Bruce, v r cu familia regal a Stuar ilor.ă ă ţ

Ultimul rege „legitim”, Iacob II Stuart, detronat în 1688 de o revolu ie de palat careţ -l înlocuise cu ginerele lui, olandezul William de Orania se refugiase în Fran a, punânduţ -se sub protec ia lui Ludovic al XIVţ -lea, c ruia Stuar ii îi f cuseră ţ ă ă mari concesiuni pe continent. Cu ajutorul acestuia şi al „iacobi ilor” – partid clandestin destul de puternic care ralia,ţ în Anglia, opozi ia, „antiţ -olandez ” – fugarul încercase să ă-şi redobândeasc tronul p rin ilor s i, dar fusese înfrânt deă ă ţ ă armata anglo-olandez şi murise nu mult dup aceea. Fiulă ă s u, Iacob al IIIă -lea Stuart, instalat la Saint-Germain, a fost atunci proclamat de Ludovic al XIV-lea moştenitor al Regatului Unit, împotriva Anei, – regina de la Londra – pentru c în timpul acesta Fran a inea piept, pe uscat şi pe mare,ă ţ ţ coali iei angloţ -olandeze-germane, în r zboiul pentruă moştenirea imperiului spaniol destr mat.ă

Plenipoten iarii iacobi i veniser acum la Petersburg, sţ ţ ă ă-şi asigure sprijinul Rusiei, fiindc unele zvonuri de pace întreă beligeran ii apuseni amenin au dinastia Stuar ilor cuţ ţ ţ eliminarea definitiv din arena politic . ă ă Sir Robert Bruce aducea arului un mesaj cordial din partea cur ii în exil de laţ ţ Saint-Germain, precum şi unele documente, destul de compromi toare pentru regina Ana, în leg tur cu planurileţă ă ă ei fa de Rusia. În acelaşi timp, „negustorul” inea sţă ţ ă înmâneze personal prin ului Cantemir o scrisoare plin deţ ă curtoazie, din partea lui Sir Percy Honey, baronet de Clyde, în care consilierul arului era rugat de prietenul s u de laţ ă Constantinopol acum la Londra, s intervin pentru bunaă ă primire a „negustorilor” sco ieni.ţ

Petru i-a primit f r ceremonial, la un pahar de vodcă ă ă într-o cârcium din port şi leă -a promis c va trimiteă r spunsul mai târziu, printră -un om al s u. Iar fiindc doiă ă

dintre ei aveau şi patente legale sa trateze câteva tranzac iiţ comerciale, le-a dat imediat tot ajutorul, s fac afaceriă ă bune. Şiret şi b nuitor, Petru Alexeievici în elegeaă ţ importan a atuului iacobit în lupta diplomatic pentruţ ă „echilibrul puterilor”, dar dac tratativele secreteă anglo-franceze reuşeau, sco ianul de la Paris devenea unţ balast sup r tor pentru un protector insuficient de informat.ă ă Hot rî deci ca r spunsul s fie scris de Cantemir, diplomată ă ă priceput, şi adresat prietenului s u din Anglia, iar caă transmiterea acestui mesaj îl îns rcin pe un destoinic ofi eră ă ţ de marin şi curier încercat, Mihail Gala in, cunoscut peă ţ toate m rile pe numele de „c pitanul Pamberg”, iară ă odinioar la curtea Moldovei ca Mihu al c pitanului Petreaă ţ ă G l eanul.ă ăţ

Mihu urma s c l toreasc , tot timpul ca un paşnicţ ă ă ă ă negustor moscovit, având asupră-i o scrisoare-ucaz la care n-avea s recurg decât în caz de mare nevoie. Această ă ă scrisoare îi asigura oriunde sprijinul solilor ruşi şi al furnizorilor comerciali de peste hotare, şi-l împuternicea să ia comanda pe orice, nav sub pavilionul Sfântului Andrei.ă

În duminica Paştilor anului 1712, se aflau aduna i laţ conacele Cantemireştilor de lâng Moscova câ iva prieteniă ţ de seam ai principelui, sa ciocneasc oua roşii. Mai dinainteă ă fuseser pofti i doi c rturari ruşi: slavistul Teofană ţ ă Procopovici, rectorul Academiei din Kiev şi istoricul Tatişev. Şi-apoi picaser nişte moldoveni pe care gazda a fost fericită să-i vad la uşa casei lui din pribegie. O dat cu Tomaă ă Cantacuzino, v rul Casandrei, venise şi Mihu s vorbească ţ ă ă nişte lucruri cu prietenul s u domnesc mai înainte de a porniă în a lui tainic ambasad .ă ă

Dup ce să -au înfruptat din bun t ile praznicului bogat, iară ăţ setea şi-au potolit-o din roada unor vi e de soi şi leţ -au l udat, musafirii au purces s t inuiasc şi deă ă ă ă -ale sufletului. C rturarii au dezb tut o p rere a napolitanului Gianbatistaă ă ă Vico, dup care o nou ştiin critic va lua naştere prină ă ţă ă unirea filozofiei cu filologia. În ast vreme, Toma se sf tuiaă ă cu Casandra despre ale neamului lor. Era bucuros că-şi va

s rb tori, de duminica Tomii, ziua numelui în cinstit casă ă ă ă de moldovean şi de cimotie.

La alt col al mesei, pe Mihu îl luaser cu asalt copiii, sa leţ ţ ă spun poveşti marin reşti: dac e adev rat c balaurulă ă ă ă ă m rilor înghite cor bii întregi, cu oameni şi înc rc tur cuă ă ă ă ă tot, dac în ara lui Poră ţ -împ rat mai sunt stru i cu ou deă ţ ă diamant şi câte altele. Cel mai mare dintre b ie i, Ilieş, ziceaă ţ c vrea s se fac şi el marinar.ă ă ă

Puiul de moldovean nu-l sl bea pe „c pitanul Pamberg”ă ă cu întreb rile cele mai felurite. Întrerupânduă -l la fiecare minut :ă

— Adic cum, b die, „arborele artimon”?… Artimon e ună ă fl c u din Dimitrovca, de la noi…ă ă

Mihu râdea şiţ -i ar ta, cu c rbunele pe hârtie, c aşaă ă ă -i zicea catargului de la pupa cor biilor. Şi alt poveste urma.ă ă

— B die Mihu , – s rea iar şi Ilieş, – adic cum „vântulă ţ ă ă ă mascheaz velele”? C doar nă ă -o umbla, bată-l pustia, cu obr zare negre, ca lotrii…ă

— Asta-nseamn , musule, c vântul îşi schimb direc ia şiă ă ă ţ le bate pe dos. Atunci e lat r u!ă ă

Ilieş punea atâta patim în a deprinde vorbirea şi –ă meşteşugul cor bierilor, încât c pitanul îi f g dui că ă ă ă ă-l va lua cândva cu sine pe mare.

Dup mas , musafirii au trecut s se odihneasc înă ă ă ă c m rile lor, iar copiii – dou fete şi patru b ie i – în cap cuă ă ă ă ţ Ilieş, au ieşit la plimbare şi la joac în livada înflorit .ă ă

Dimitrie Cantemir i-a poftit, pe Toma şi pe Mihu , în odaiaţ lui de lucru, poruncind slujnicei un nou rând de cafele. Acea slujnic er o t t roaic , un neam deă ă ă ă ă -al lor de departe, şi-o urma pe Doamna în tot locul, iar cafele ca dânsa nimeni nu ştia s fac , de la Marea Alb şi pân la cea de Azov.ă ă ă ă

Apoi închişi în odaia c ptuşit cu rafturi de c r i, parcă ă ă ţ ă sor geam n cu aceea p r sit la Istanbul, cei trei b rba iă ă ă ă ă ă ă ţ începur a cânt ri şiă ă -a chibzui întâmplarea cu furtul cel f ră ă de seam n. Şi pân nu iă ă -au prins firul, nu s-au l sat, c erauă ă tustrei oameni umbla i şi hârşi i în toate cele.ţ ţ

Mihu se c i iar şi amarnic c nu fusese mai cuţ ă ă ă luare-aminte în c l toria aceea, pe nava englezeasc , deă ă ă

l sase bun pierdut hârtia cu vulpoiul, dar pe de alt parte,ă ă ă ă însuşi voevodul p ruse a dori s fac o şotie iscoadei ceă ă ă -şi va fi vârât nasul în al s u „r spuns c tre domnul tunar”! Că ă ă ă turcii întorseser batjocura în paguba lui Cantemir, era altă ă socoteal .ă

— Am crezut şi eu, la început, c miă -au f cută -o turcii, din r zbunare, vorbi p gubaşul. Dar nu ei sunt ho ii, şi cred astaă ă ţ din dou pricini puternice. Mai întâi, fiindc dac voiau să ă ă ă m pedepseasc îmi luau capul, dup cum liă ă ă -i n ravul, şi nuă un coş cu hâr oage, pe care nu ştiu s pun pre ! Mehmetţ ă ă ţ putea, dar n-a f cută -o, preferind să-şi potoleasc mânia cuă pungile de ruble. Asta-i una. Şi mai e ceva. La treburi politiceşti şi sub iri, turcii nuţ -i folosesc pe t tari, ştiind că ă-s lesne de cump rat. Lucreaz singuri. Şi în nici un chip laă ă porunca unui ghiaur, cum a fost cu ceambulul tâlharilor de la Iaşi.

— Asta-i foarte adev rat, gr i Toma, admirând claritateaă ă judec ii v rului s u.ăţ ă ă

Pe Mihu îl fulger un gând.ţ ă— Atunci, m riaă -ta Dumitraşcule, e limpede ca lumina zilei

c hârtia ta cu vulpoiul a fost pus înadins ca s arunci vinaă ă ă pe turci şi să- i iei gândul de la redobândire. Da, da… Atunciţ cine-i str inul acela, capul r ut ilor? Ia să ă ăţ ă-mi aduc aminte cu cine-am stat eu ca prostul, la taclale, pe „The Duchess”…

Începu să-i numere pe degete rostindu-le numele, după cum îi veneau în memorie. Când zise: „Jeffries” Toma Cantacuzino tres ri şiă -l întreb repede:ă

— Jeffries? Nu-i cumva acela solul englez de pe lângă Carol Şvedul?

— El e, adeveri Mihu .ţ— Atunci, fra ilor, suntem pe drumul cel bun!ţŞi Toma Cantacuzino purcese a povesti, pe scurt, cum,

dup cedarea Br ilei, fugise în ara ungureasc , apoi luaseă ă ţ ă drumul Poloniei, c tre ară Ţ -Petru. Ca unul ce mai fusese pribeag şi cunoscuse pâinea amar a str in t ii şi primejdiaă ă ă ăţ r spântiilor bântuite de ho i, l sase mai demult nişte bani înă ţ ă p strare la un zaraf din Cameni a. Şi maiă ţ -nainte de-a lua

calea spre miaz noapte se oprise acolo, la acel zaraf, s şiă ă -i ridice.

— Şi cum v spun, fra ilor, – urm Toma – omul meu mă ţ ă -a amânat o s pt mân . Zicea c nă ă ă ă -are bani peşin, c a trebuită s mai pl teasc unui str in, pe un înscris. Eu am crezut că ă ă ă ă m am geşte şi iă ă -am pus hangerul la gât. Atunci mi-a ar tată acel înscris, în care jupânului Zlatowski – acesta-i e numele – i se cerea a pl ti aduc torului cinci sute de galbeni veneticiă ă şi am v zut c era isc lit de acel Jeffries. Zaraful era sup rată ă ă ă c str inul careă ă -i luase banii nici nu-i d duse m car o idul ;ă ă ţ ă se mul umise doar s scrie mai jos „Am primit” şi sţ ă ă isc leasc , cu trei litere de tipar. Era gr bit, c pleca laă ă ă ă Varşovia. Am aflat, pe urm , c şi curtea lui Carol se pustiiseă ă toat , îl mutaser turcii pe şved la Adrianopole. Pe urm …ă ă ă

— Trei litere de tipar ai zis? întreb Dimitrie, tulburat. Iaă vezi, n-or fi astea?

Şi-i întinse hârtia cu vulpoiul.— Sfinte Sisoe… J.-P.F.! L-am dibuit, fra ilor! Cum de nuţ

mi-a venit în cap de la început?… Dar cine-i mai dă tic losului stuia de urm prin Europa?ă ă ă

O s pt mân mai târziu, cu învoire de la Petersburg,ă ă ă „Vântură-lume” apuca drumul Cameni ei, ca s fac douţ ă ă ă treburi de tain dintră -o singur c l torie prin Europa. Lua cuă ă ă sine, într-un buzunar sub rubaşc , scrisoarea prin uluiă ţ Cantemir c tre ă sir Percy Honey, şi ucazul special al împ ratului. Mai fu rugat de Dumitraşcu, dac are drum prină ă Berlin, s transmit un salut, din partea lui, filozofului Leibniză ă care-i scrisese nu de mult. Avea s c l toreasc , pân laă ă ă ă ă int , cu un singur tovar ş de cale – un fl c u destoinic, careţ ă ă ă ă

se rugase, în genunchi, de Dumitraşcu-Vod şi de Mihu să ţ ă-l ia şi pe el: Ilieş, „musul” s u.ă

Târgul şi cetatea Cameni ei roia de lume; ostaşi saxoni şiţ leşi, moldoveni şi ruteni. Ocupaser turcii cetatea Hotinuluiă şi-o f cuser raia, în coasta Rusiei şi Poloniei şi fugeauă ă locuitorii încoace, care cum puteau şi cu ce aveau, s scapeă de robie, iar armia cr iasc şedea în aşteptare, umplândă ă uli ele de larm ziua şi noaptea.ţ ă

Fiindc era la prânzişor, c l re ii nu mai umblar s tragă ă ă ţ ă ă ă la han, ci-l c utar deă ă -a dreptul pe pan Zlatowski la adresa indicat de Toma. Lă -au aflat, f r mult trud , fiind, dup câtă ă ă ă ă se p rea, un om mai de frunte în b trânul târg de la hotarulă ă Moldovei.

Avea o cas cu dou rânduri, din c r mid şi grinzi, caă ă ă ă ă -n burgurile nem eşti, cu acoperişul uguiat, şi cur i mari,ţ ţ ţ împrejmuite cu ziduri, ca o mic cetate, în cea mare aă Cameni ei.ţ

Îi întâmpin un om scund şi gras, în cap cu tichie deă bl ni de jder, cu toate c pentru toat lumea asta veniseă ţă ă ă vara, purtând caftan lung de postav de Lipsea, peste care un chimiraş de piele de c prioar , cu bumbi de aram , îiă ă ă strângea pântecele rotund. I-a iscodit, frecându-şi mâinile, negustoreşte:

— Cu ce v pot fi de folos, stima i c l tori?ă ţ ă ăVorbise ruseşte, ar tând c avea darul cunoaşteriiă ă

oamenilor dup semne care altora le scap .ă ăŞi cunoscând, dup aceleaşi semne, c muşteriii aceştiaă ă

nu erau nişte oameni de rând, vru s le cad în voie,ă ă poftindu-i s şad , pân ceă ă ă -şi va ruga copila să-l mai adaste cu masa. Pan Zlatowski trecu în odaia de-al turi şi schimb ,ă ă în poloneşte, câteva vorbe cu, cineva, gr ind blând şi cuă oleac de team . Glasul de dincolo, al femeii, curat şi dulce,ă ă era parc st pânit de o mare sup rare.ă ă ă

Ilieş ciuli urechile:— B die Mihu , eu am mai auzit glasul sta undeva. Şiă ţ ă

bag mâna-n foc c , dac aistaă ă -i târgul Cameni ei, apoi numaiţ duduca Hanka a noastr gr ieşte astfel.ă ă

Mai înainte ca Mihu s se gândeasc aţ ă ă -l opri, Ilieş se strecur pe urmele negustorului leah. Se auzir strig te şiă ă ă râsete şi într-o minuta „musul” ieşi de mân cu tân raă ă v duv a Tigheceanului. Ea era fiica reg sit a lui pană ă ă ă Zlatowski, iar zaraful nu mai ştia cum să-i intre în voie, de azi-diminea , c sţă ă ă-l ierte de un mare şi de neîn eles necazţ pe care i-l pricinuise.

Hanka îl cunoscuse pe Mihu şi aflânduţ -le elul c l toriei,ţ ă ă le spuse c ho ul c utat era tocmai vr jmaşul ei, şi că ţ ă ă ă-i

sc pase din mâini, în chiar diminea a aceea, din pricinaă ţ sl biciunii tat lui ei.ă ă

— Am vrut să-l omor şi nu m-a l sat porni ea repede să ă povesteasc . Dumnezeu miă -l trimisese s scap lumea deă -o fiar şi tata mă -a încuiat în cas , ca peă -o nebun , şi lă -a sc pat… Aici a fost, la masa asta a stat şi pe scaunul sta,ă ă ucigaşul…

— Bine, duduc , – întreb Ilieş, – dar cum de lă ă -ai cunoscut cine era? Dac teă -ai fi înşelat?

— El era, ucigaşul lui Postolache, Ilieş, str inul acela înă haine t t reşti, de la Iaşi, care miă ă -a luat salba, nu ii minte?ţ… Dup inel lă -am cunoscut c purta smaraldulă Casandrei-Doamna, şi-a luat zapisul şi a ieşit ca-mpuşcat. Şi când am început a striga: „S ri i, ho ul, ucigaşul!” tata mă ţ ţ -a închis în cas …ă

Pan Zlatowski recunoscu, prea târziu, c ap rânduă ă -şi „onoarea firmei”, îşi nedrept ise amarnic copila, l sânduăţ ă -l slobod pe domnul Johannes-Pierre Fripp să-şi continue drumul, dup ce z cuse, o lun de zile la Cameni a, deă ă ă ţ g lbenare. Se temu chiar c , aflând riga August de treabaă ă asta, l-ar putea da pe mâna ruşilor, să-l pedepseasc pentruă ajutorarea acelui primejdios vr jmaş al alia ilor s i, iar de el,ă ţ ă de firma lui şi de onoarea amândurora s-ar fi ales praful.

Fugarul trebuia prins din urm f r nici o clip de z bav .ă ă ă ă ă ă Zaraful încuviin , cl n nind din din i dar sperând în sineaţă ă ţă ţ lui c trimisul deponentului s u avusese r gaz s dispar .ă ă ă ă ă

Hanka lu o neaşteptat hot râre, cu aceeaşi înd r tnică ă ă ă ă ă voin şi nepotolit patim cu care fugise dup dragoste, înţă ă ă ă casa r zeşilor din Gherg uşani, p r sind sipetele de aur aleă ă ă ă lui pan Zlatowski.

— Tat , eu plec în lume cu fl c ii ştia, şi pân nu dauă ă ă ă ă plat ucigaşului, acas eu nu mai vin, c tihnă ă ă ă-n lumea asta n-aş mai avea şi nici pe ceea lume!… Şi pentru c nuă -s fata oricui, n-ai s îng dui tu s m in la drum, tovar şii mei,ă ă ă ă ţ ă ă pe punga lor!…

Negustorul din Cameni a îşi cunoştea fata, c sem na cuţ ă ă şleahta din partea maică-si, şi ştiu c aşa va face precum aă spus, iar trufia lui de leah, amestecat cu „onoarea firmei”,ă

fu atins dureros de gândul c fiica lui pan Zlatowski ar fiă ă putut s umble prin lume ca un copil de om s rac, pe banulă ă unor str ini.ă

Descuie o l di de fier şi scoase din ea trei fişicuri deă ţă câte o sut de galbeni fiecare, legate cu fir r sucit deă ă m tase şi înt rite cu pecetea firmei sale, în cear fierbinte.ă ă ă Ascu i pana şi scrise, pe t cute, un bile el pe careţ ă ţ -l împ turiă şi-l sigil cu aceeaşi pecete, ap sând asupra petei de ceară ă ă topita inelul gros, de aur, de pe ar t tor. Hanka, în vremeaă ă asta, îşi schimbare rochia de cas şi poruncise rândaşilor să ă preg teasc butca cea nou , cu patru cai, a st pânului,ă ă ă ă pentru drum lung. Când se întoarse în odaia de primire, deşi în haine cernite, era cuviincios îmbr cat şi frumoas ca oă ă ă jupâni .ţă

— Fa a mea, îi vorbi negustorul, cu un glas în care seţ amesteca mândria şi întristarea. Iat ceă - i dau, ca s nuţ ă c l toreşti pe punga nim nui. Dac banii nuă ă ă ă - i sunt de ajuns,ţ aceast scrisoare s o înmânezi lui pan Rau ky din Varşovia,ă ă ţ zaraful din uli a mare. El î i va da înc trei fişicuri, la fel, cuţ ţ ă pecetea firmei sale. Un asemenea zapis i-am dat şi domnului Fripp. Scrisoarea ta îns are o putere mai mare. Dac vaă ă trebui s pleca i mai departe – şi m tem c ve i pleca,ă ţ ă ă ţ fiindc clientul meu, fugarul, miă -a cerut… of! informa iiţ despre bancherii din apus – atunci pan Rau ky, oprind înţ sipetele sale scrisoarea asta, î i va da alta, c tre o firmţ ă ă cunoscut de dânsul, la Berlin, unde vei primi alte treiă fişicuri cu pecetea firmei nem eşti…ţ

„Vântură-lume” fu de-a dreptul uluit de acest lan cuţ verigi de aur care p rea s nu se mai sfârşeasc . Îşi d duă ă ă ă seama abia acum ce însemna pentru tat l Hank i „onoareaă ă firmei” de care îşi b tuse joc în sinea lui. Compromiterea eiă l-ar fi expulzat din lan , pentru totdeauna, chiar dac motivulţ ă ar fi fost onorabil în în elesul adev rat şi curat al cuvântului.ţ ă „Onoarea” aurului se conducea dup alte legi, maiă necru toare decât oricare altele, pentru c rânduiala lor nuţă ă cuprindea o singur ar , ci dou zeci.ă ţ ă ă

Neîncrez tor totuşi, Mihu întreb întră ţ ă -o doar :ă— Şi lan ul sta unde se termin ?ţ ă ă

Zaraful zâmbi, însufle it şi pu in ironic:ţ ţ— Al meu e scurt… Un ultim fişic, de o sut de galbeni,ă

poate fi ridicat, la nevoie, la Amsterdam sau la Haga. Hanka trebuie sa notifice îns acest lucru lui pan Rau ky… Dară ţ lan ul cel mare, în care eu, umilul negustor din Cameni a,ţ ţ n-am avut înc cinstea; s fiu îng duit, ocoleşte întregă ă ă p mântul, iubite domnule Gala in!… Eu v urez drum bun.ă ţ ă Dar înainte de plecare v cer din suflet un hatâr, pentruă p rul meu alb şi pentru ce miă -i mai drag pe lume.

Glasul p rintelui Hank i p r sise orice trufie şi ochii i seă ă ă ă umeziser .ă

— Hanka, fata mea drag , tu ştii c eu pe lumea astaă ă numai pe tine te mai am. Jură-mi c dup ce î i vei faceă ă ţ dreptate ai s te întorci acas , aici, la b trânul t u p rinte.ă ă ă ă ă

Hanka îngenunche dinaintea tat lui ei şiă -i s rut mâna, iară ă el o ridic la pieptul s u, plângând deă ă -a binelea cu plânsul trist şi dezarmant al b trânilor.ă

— Iar domnia-ta, domnule Gala in, care, dup felul cumţ ă por i spada, pari s fii ceva mai mult şi cumva mai pu inţ ă ţ decât un paşnic negustor moscovit, cum mi te-ai prezentat, te rog jură-mi c vei fi îngerul p zitor al acestui nes buită ă ă copil al meu, iar eu te voi r spl i împ r teşte…ă ăţ ă ă

Mihu puse mâna pe straja s biei şi privinduţ ă -l deschis, în ochi, pe b trân, îi jur c aşa va fi dar nu pentru r splat , ciă ă ă ă ă pentru c din ceasul acesta erau fr eşte lega i, tustrei: el,ă ăţ ţ Hanka şi Ilieş, s izbândeasc , s rind la r u şi la bine, to iă ă ă ă ţ pentru unul şi fiecare pentru to i.ţ

Pân la Varşovia au schimbat caii de şase ori. Acolo, pană Rau ky, aflând c Hanka e fiica cui era, iţ ă -a spus c domnulă acela plecase la Berlin. I-a dat apoi bani şi scrisoare pe mai departe. Fa de Fripp, cei trei aflar c nu recuperaserţă ă ă ă întârzierea de la început. Surugiul a înt rit leg turile butcii, aă ă schimbat, pentru ultima oar , caii şi a fost trimis înd r t, cuă ă ă un bacşiş bun pentru el şi un r vaş pentru st pânul lui dină ă Cameni a, cu un convoi de negustori.ţ

Apoi au pornit spre Berlin: Hanka şi Mihu , ca doi tineriţ nobili, frate şi sor , c l torind cu treburi la curtea regeluiă ă ă Prusiei, iar Ilieş, pe capr , ca slujitor de cas mare. Laă ă

Varşovia îşi completar garderoba, în vederea acestui rol, iară Mihu , folosind întâia oar scrisoareaţ ă -ucaz, ridicase de la vistiernicul generalului-guvernator cam tot pe-atâta cât primise „sora” lui de la zaraful din Uli a Mare.ţ

La Poznan au f cut, un popas mai lung. B tuser aproapeă ă ă o mie de verste, pe drumuri mai mult rele decât bune, cu hran pe apucate şi odihn pe furate. Atât ei cât şi echipajulă ă lor începuser s arate destul de îngrijor tor pentru oă ă ă c l torie de pl cere. Ajunseser întră ă ă ă -o vineri seara: a doua zi, sâmb t , era târg mare. Şiă ă -au f cut cump r turile cele deă ă ă trebuin , iar un rotar bun leţă -a dres tr sura. Iă -a dat şi un „glan ” straşnic, de leţ -a scos-o ca nou .ă

Au plecat din Poznan luni diminea a, la r s ritul soarelui.ţ ă ă La prânz, vameşii prusieni îşi primeau bacşişurile şi le stampilau foile de c l torie, urânduă ă -le pe fran uzeşte voiajţ bun. Seara, treceau Oderul.

Berlinul tr ia ultimul an al unei guvern ri prielnice arteloră ă şi filozofiei, mai înainte de a fi preschimbat, o dat cuă întreaga Prusie, într-o cenuşie şi secular cazarm .ă ă

C l torii au tras în cartierul „hugheno ilor”, la o hostellerieă ă ţ curat şi primitoare, care iă -a r spl tit de toate oboselileă ă drumului. Cunoscându-i pe prusieni de la Konigsberg şi Riga, Mihu era destul de surprins de firea pl cut şi îndatoritoareţ ă ă a berlinezilor. Explica ia a aflatţ -o dup aceea. Aceeaşi stim ,ă ă nem easc , pentru noble şi ierarhie, îi f cea s imite aiciţ ă ţă ă ă cu to ii – în mic, desigur – moravurile cur ii.ţ ţ

Mul umit c înaintaşul s u îi l sase un stat supusţ ă ă ă autorit ii lui absolute (nemaifiind vasal regelui polonilorăţ pentru Prusia oriental şi Habsburgilor austrieci pentruă moştenirea p rin ilor s i din Brandenburg), regele Friederichă ţ ă III, fiul Marelui Elector de Brandenburg, f cuse din ara lui oă ţ vesel monarhie, egal în drepturi cu celelalte monarhii dină ă Europa. Îi pl cea luxul, c utând s întreac în splendoareă ă ă ă „Soarele” de la Versailles, împotriva c ruia se angajase înă alian a angloţ -olandez . Balurile lui mascate şi vân torile, cuă ă sute de gonaşi, erau de pomin în Europa, dup cum deă ă pomin era şi s r cia ranilor s i, pe care îi vindea, caă ă ă ţă ă solda i, armatelor str ine. În frumosul lui palat din Berlin seţ ă

vorbea fran uzeşte. În schimb la Universitatea din Halle,ţ înfiin at de dânsul, cursurile în german le înlocuiser peţ ă ă ă cele latineşti, ca „demodate”. P strase latina tradi ională ţ ă numai la Academia de Ştiin e, denumit , totuşi, oficialţ ă Brandenburgische Sozietät der Wissenschaft, ale c reiă temelii fuseser puse, cu un deceniu mai înainte, de domnulă Gottfried Wilhelm Leibniz, cea mai str lucit minte a vremii.ă ă

A doua zi, Mihu porni sţ ă-l caute pe acest domn Leibniz la Sozietät, iar Hanka, înso it de Ilieş, trecu pe la bancherulţ ă din Friedrichstrasse, cu zapisul zarafului Rau ky, siguri cţ ă ajunseser la sfârşitul c l toriei domnului Fripp şi laă ă ă începutul isp şirii sale.ă

Schimbaser butca polonez cu o elegant , „berlin ” cuă ă ă ă doi telegari, din care Hanka descinse seme la biroulţ bancherului.

Domnul von Wismar, bancherul berlinez, înmân distinseiă doamne Zlatowska cele trei fişicuri de galbeni, înt rite cuă pecetea sa, şi o întreb dac doreşte ca scrisoarea pentruă ă suma restant de o sut de galbeni să ă ă-i fie onorat pe loc,ă sau la o banc olandez . Hanka îi r spunse c asta depindeă ă ă ă de întâlnirea ei cu o anumit persoan , de urma c reiaă ă ă putea da numai datorit bun voin ei domnului von Wismar,ă ă ţ care, în schimbul acestei bun voin e, ar ob ine pe loc oă ţ ţ chitan de primire a acelei „sume restante”.ţă

Bancherul zâmbi eap n, profesional, apoi t cu o clip ,ţ ă ă ă pref cânduă -se a nu în elege prea bine. Hanka puse şov ialaţ ă lui von Wismar pe seama accentului saxon cu care ea o rupea pe nem eşte. Atunci hot rî s iţ ă ă -o spun pe şleau.ă

— Dumneata opreşti suta de galbeni, iar mie să-mi spui unde-l pot prinde pe domnul Johannes Fripp, care e un tic los f r margini!ă ă ă

Îndat ce vorbi astfel şi v zu mutra lung a bancherului,ă ă ă Hanka sim i c a s vârşit o greşeal de neiertat.ţ ă ă ă

Dup o vizibil tres rire de spaim , neam ul îşi reluă ă ă ă ţ ă zâmbetul profesional şi o inform cu o polite e rece:ă ţ

— Gnädige Frau, îmi pare r u, dar nu cunosc nici un domnă cu acest nume.

— Bine, dar a fost aici, ieri sau alalt ieri, cu o scrisoare deă plat la fel cu a mea!…ă

— Cine v-a informat, stimat doamn ?ă ăHanka b nui c de r spunsul ei atârna „onoarea firmei”ă ă ă

domnului Rau ky şi a tat lui ei. Dezv luirea secretuluiţ ă ă depunerilor însemna pentru ei descalificarea definitiv .ă Şi-apoi, spunându-i neam ului adev rul, nu avea nici oţ ă garan ie c el îi va pl ti cu aceeaşi moned . Se resemn şiţ ă ă ă ă t cu.ă

— Nu m-a informat nimeni. Aşa am crezut… firma dumneavoastr fiind cea mai cunoscut în r s rit…ă ă ă ă

Domnul von Wismar surâse flatat, dar repet c nuă ă -l cunoaşte pe cel c utat, apoi se îndrept spre uş ,ă ă ă conducându-şi clienta pân la portiera berlinei.ă

Înd r t, la hanul fran uzesc, cei trei prieteni prânziră ă ţ ă am râ i. Mihu nuă ţ ţ -l g sise pe filozoful german, plecase peă toat luna, ca s in nişte cursuri la Halle. Iar dacă ă ţ ă ă bancherul ştia ceva, greşeala Hank i îl puseseă -n gard peă ho , s se fereasc mai bine.ţ ă ă

— Ne-am înecat ca iganul la mal, conchise, f r chef deţ ă ă şag , Ilieş, Nu ne r mâne decât să ă ă-l c ut m singuri, pe lotrulă ă acela, în bort de şarpe. Eu, dacă ă-l aflu, apoi în uli a mare „îlţ abordez” şi-i „stric bompresul”… Ilieş se referea, în termeni nautici, la nasul domnului Fripp.

Timp de patru s pt mâni încheiate au r scolit Berlinul,ă ă ă cruciş şi curmeziş, prin ber rii, palate şi biserici, la teatre şiă la soareuri, oriunde b nuiau că ă-i pot da de urm . Să -au dus pân şi la o înmormântare. Mortul fiind o persoan influent ,ă ă ă la c p tâiul lui se adunase toat protipendada Berlinuluiă ă ă care în absen a regelui din capital ducea lips de alteţ ă ă distrac ii. Se aleseser doar cu audi ia, neuitat , a uneiţ ă ţ ă splendide cantate funebre, un Actus Tragicus, de un compozitor saxon, foarte apreciat de familia regal , Johannă Sebastian Bach.

Într-o sear , c tre sfârşitul lui august, Mihu fu anun at laă ă ţ ţ han c e aşteptat de Leibniz, a doua zi, la oreleă dou sprezece. În ajun, avusese loc la Palat o reuniune deă gal a Academiei, în prezen a regelui şi a unor „doamneă ţ

savante”, cu care prilej c rturarul german expuseseă principiile sale morale.

Luând ca m sur a omului de carte pe Dumitraşcuă ă -Vod ,ă lui Mihu nuţ -i veni să-şi cread ochilor v zânduă ă -l, în sfârşit, pe marele academician c ruia îi aducea mesajul de salut ală celuilalt. Îndat ce fu introdus, îl primi un fel de cocoşată b trân, miop şi pleşuv, cu un gurgui, cât un ou de g in , înă ă ă creştetul imens al cheliei, slab şi cu picioarele strâmbe.

— Doktor Gottfried Willhelm Leibniz, se prezent omul cuă capul mare. Mi s-a spus c mă -a i c utat în câteva rânduri.ţ ă

„Vântură-lume”, neştiind nem eşte, nu în elese decâtţ ţ numele. I se prezent , la rânduă -i, în francez . Filozoful îşiă ceru scuze şi repet fran uzeşte ceă ţ -i spusese mai înainte. Când auzi de unde şi din partea cui vine, ochii lui mici devenir atât de vioi şi de calzi, încât lui Mihu îi pieri peă ţ dat prima impresie şi omul îi pl cu imediat, ba chiar cuteză ă ă să-i povesteasc ce c uta la Berlin şi cât de mâhnit eraă ă prin ul Cantemir de pierderea operei sale.ţ

Deşi hazardul nu exist , – începu zâmbind filozoful, –ă fiindc orice exist are o cauz şi un scop, iu s te anun ,ă ă ă ţ ă ţ cher Monsieur Galatzin, c nu mai de mult decât ieri am fostă pus la curent cu aceasta afacere. Majest iiăţ -sale i s-au oferit spre cump rare nişte „documente f r pereche în lume”,ă ă ă contra unei mari sume de bani. Ofertantul era domnul Fabritius, îns rcinatul cu afaceri al ducelui Holstein pe lângă ă regele Carol al Suediei, Era vorba de importante date istorice şi de actualitate despre Imperiul Otoman. Cum eu o informasem în prealabil pe Majestatea-sa c asemenea dateă ne vor fi, furnizate în curând, din cea mai sigur surs şiă ă gratuit, prin bun voin a prin ului Cantemir care lucreaz la oă ţ ţ ă carte serioas cu acest subiect, intitulat pareă ă -se: Geschichte des osmanischen Reiches nach seinem auwachsen und Abnehmen, nu? Oferta a fost respins . Mă ă tem chiar c la auzul numelui st pânului dumitale oferta aă ă fost retras mai curând decât respins .ă ă

Mihu r sufl uşurat. Dar iar şi îl lu disperarea:ţ ă ă ă ă— Bine, dar atunci… atunci, unde poate fi g sit acestă

domn?

Filozoful optimist îl b tu pe um r, încurajator.ă ă— Nu ştiu exact… decât un singur lucru. Şi nu iţ -l spun

decât fiindc miă -ai creat, cu dezv luirea acestui caz, oă problem de conştiin . Prietenul meu ă ţă herr Fabritius a f cută o fapt pe care morala mea o condamn . Iar dac nă ă ă -a f cută -o şi e doar p rtaşul ei inocent, fapta r mâne totuşiă ă imoral şiă -l împinge înainte în eroare: e legea atrac ieiţ intime a lucrurilor. Actul vizibil nu-i decât semnul invizibilei dorin e…ţ

Neobişnuit cu t ierea firului în patru, dar mirosind urmaă vânatului s u în prelegerea filozofului, Mihu asculta ca ună ţ discipol studios.

— De aceea, îmi iau libertatea moral de aă - i faceţ cunoscut c domniaă -sa va fi prezent, dup toateă probabilit ile, s pt mâna viitoare, la Utrecht, caăţ ă ă reprezentant al rii sale la nişte tratative preliminarii dintreţă marile puteri.

Mihu se ridic în picioare, – cu mâna pe straja s biei,ţ ă ă dup obiceiul s u, când lua anumite hot râri în capul lui.ă ă ă Ochii miopi ai filozofului îi surprinser , poate, gândurile,ă fiindc , conducânduă -l spre ieşire, g si de cuviin s adaoge:ă ţă ă

— Dumneavoastr ave i, un ambasador la Haga, domnuleă ţ Galatzin… Mai înainte de a ac iona aşa cum socoteşti c eţ ă bine, eu cred c ar fi şi mai bine să ă-l pui la curent şi pe dânsul, dat fiind importan a mondial a conferin ei de laă ţ ă ţ Utrecht şi calitatea oficial a domnului Fabritius, acolo… ă Au revoir et bonne chance15!…

În pragul uşii, Mihu îşi aduse aminte c uitase s întrebeţ ă ă dac domnul Leibniz are a r spunde ceva la mesajul adus deă ă el de la Moscova.

Dar parc ghicinduă -i iar şi gândul, acesta îi strânse mâna,ă la plecare, spunându-i:

— R spunsul meu la mesajul atât de amabil al prin ului vaă ţ ajunge înaintea dumitale la Petersburg, prin herr Andreas Schlütter, preşedintele Academiei de Arte, care a fost invitat acolo de arul Petru I. Î i mul umesc şi, înc o dat , ţ ţ ţ ă ă bonne chance!

15 În francez : La revedere şi noroc!ă

— Eu v mul umesc, domnule Leibniz, şi v r mână ţ ă ă îndatorat!

În zorii zilei urm toare, petrecu i de o armat de slujnice,ă ţ ă care le înc rcar tr sura cu paneraşe pline de tot felul deă ă ă bun t i şi coşule e de r chit cu butelii de vin alb de Rin,ă ăţ ţ ă ă pornir spre capitala „ rii lalelelor”.ă Ţă

Alexandra Ivanovna, frumoasa şi deşteapta nevast a luiă Andrei Matveev, solul arului Petru în Olanda, se afla deţ pu in vreme la Haga. Dar parc nicicând acest vechi şiţ ă ă bogat oraş prin care trecuser minun ii f r num r nuă ăţ ă ă ă fusese atât de zdrav n scuturat din monotonia lui seculară ă ca de la ivirea acestei femei în centrul aten iei mondene aţ capitalei olandeze. So ul ei, om bun şi aşezat, copleşit deţ greutatea postului s u, nu mai îndr znea să ă -o dojeneasc , deă când însuşi arul îl sf tuise sţ ă -o certe mai pu in şi s fie maiţ ă cu luare-aminte la foloasele pe care un diplomat destoinic le poate trage, chiar dintr-un bal mascat.

În cercurile artistice i se spunea „Saskia”, dup numeleă so iei şi modelului favorit al lui Rembrandt, cu toate cţ ă sem na mai mult cu cel lalt model al r posatului pictor, cuă ă ă Hendrikje, slujnica pe care o imortalizase, goal , înă „Bethsabée”. inea casa pururi deschis poe ilor, pictorilorŢ ă ţ şi muzican ilor. Primea şi f cea ţ ă politesse ca doamnele de la curtea lui Ludovic al XIV-lea, de care nu-şi îng duia s fieă ă mai prejos.

Pe Hanka, nevasta ambasadorului a îndr gită -o de la prima vedere. S-a mirat c poart v l negru pe fa şi a întrebată ă ă ţă -o de când e în doliu. Se împlinise un an, la Berlin. I-a scos v lulă şi a dus-o la croitoreasa ei, să-i, fac alte rochii, explicânduă -i f r drept de replic :ă ă ă

— N ravuri barbare feti o. Durerea, dac este, nuă ţ ă -i pe deasupra, ci aici, în suflet. Şi Saskia şi-a ap sat mâna, înă dreptul inimii, pe pieptul bogat, pe jum tate gol.ă

Aflând ce-i aduce la Haga şi citind scrisoarea-ucaz a împ ratului, ambasadorul Matveev lă -a f cut peă „Vântură-lume” s în eleag c misiunea lui la Londra nuă ţ ă ă -i permite s se expun , aşa cum o face ca un simpluă ă muşchetar, mai ales în actuala situa ie diplomatic . Era camţ ă

ceea ce-i spusese şi Leibniz, mai pe ocolite. Îi f g dui c seă ă ă va ocupa personal de aceast treab delicat şi că ă ă ă-i va spune, la vreme, ce are el de f cut. Iar fiindc , în asemeneaă ă cazuri, femeile, prin firea lor nest pânit , mai mult încurcă ă ă decât ajut , îl sf tui s o roage pe Hanka sa primeasc a oă ă ă ă înso i pe Alexandra Ivanovna la Paris, unde el şi Ilieş o vorţ reg si, până ă-n trei luni, când totul va fi l murit cum e maiă bine.

De voie, de nevoie, cei trei prieteni încuviin ar planulţ ă ambasadorului, mai ales c altfel nu se putea.ă

În s pt mân urm toare, Matveev îl chem pe Mihu înă ă ă ă ă ţ cabinetul s u şiă -l instrui ce avea de f cut. Trebuia s plece,ă ă neîntârziat, la Amsterdam. Acolo, la locul indicat, avea s seă întâlneasc cu un roşcovan, un om de tain . I se va adresaă ă cu nişte vorbe anume, în ruseşte. De la el va afla unde e omul de la Berlin şi va hot rî atunci ce are de f cut. Pentruă ă misiunea lui special , îl aştepta în portul Texel fregataă „Poltava”, una dintre cele mai bune nave ruseşti de cursă lung , abia ieşit din şantierele olandeze.ă ă

Terminaser ce aveau de vorbit, când, pe uşa de lemnă aurit a biroului, intr , numai surâs, „Saskia”. care, cu oă reveren plin de gra ie, îi pofti la mas .ţă ă ţ ă

II

OMUL DIN AMSTERDAM

Dup ce a l sată ă -o pe Hanka în grija Saskiei Ivanovna Mihuţ a înc lecat şi scar la scar cu Ilieş se îndreptar spreă ă ă ă Amsterdam, pe şoseaua nisipoas , br iş cu rmul M riiă ăţ ţă ă Nordului. Dup trei ceasuri de cale, pe vreme umed şi ceră ă schimb tor, trecur prin Leyda, f r s se opreasc , iar după ă ă ă ă ă ă alte trei, la c derea serii, au intrat în Haarlem, unde drumulă mare cotea la dreapta. Începuse o ploaie rece şi sub ire.ţ S-au oprit la o cârcium de margine. Mirosea a cârna i frip iă ţ ţ şi-a „brandewijn” – un rachiu olandez aspru. Într-un col ,ţ chefuiau zgomotos nişte fl c i b lani, cu capete mari şi ochiă ă ă sp l ci i. „Înmormântau” burl cia unuia dintre ei, care aveaă ă ţ ă a doua zi nunt . Cântau cântece f r perdea şi, din când înă ă ă când, cel mai tân r, sco ânduă ţ -şi dintre din i pipa cu cap deţ por elan, url cât îl ineau bojocii:ţ ă ţ

— Leve!… Vivat mirele!…Se vede treaba c mirele nu era prea avut, şi pesemne că ă

tocmai se plânsese de perspectivele nu prea luminoase ale

fericirii sale p mânteşti prietenului s u apropiat, pentru că ă ă acesta, un uriaş cu obrazul t iat de o cicatrice, d du cuă ă pumnul în mas , filozofând cu glas tare:ă

— Armocde is geene schande… s r cia nuă ă -i de ruşine!…În înc pere era cald. Fl c rile c minului luminau pânzaă ă ă ă

afumat care reprezenta, pareă -se, un groaznic naufragiu. Pictorul prinsese cu fidelitate scena tragic şi culoareaă sumbr a m rii şi cerului din largul coastelor olandeze, înă ă anotimpul furtunilor.

ârâitul ploii încetase. Mihu se scul şi pl ti brânza şiŢ ţ ă ă berea consumat . C tre ieşire, aruncânduă ă -şi ochii asupra isc liturii din josul tabloului, citi: Iacob Ruysdaël. Hangiul dină Haarlem se apropie de el, cu un zâmbet de mul umire, caţ să-l asigure c autorul tabloului, r posatul artist, fuseseă ă v rul tat lui s u.ă ă ă

Un ceas mai târziu, c l re ii intrar în marele oraş l sândă ă ţ ă ă în urm cele dou şantiere ale amiralit ii, în care seă ă ăţ construiau vasele de r zboi şi navele comerciale de cursă ă lung , Traser c tre un han din partea de nord a oraşului. Înă ă ă lumina mohorât a serii la dreapta se întindea până ă-n zare, abia unduind, cearşaful murdar al m rii Olandei, Zuiderzee,ă str b tut de felurite vase, în toate direc iile. La mal, oă ă ă ţ p dure de catarge, cu pânzele strânse, împungea cerulă scund, şi un furnicar de oameni se îngr m deau, urcând şiă ă coborând de pe pun i, fluierând, cântând, sau chemânduţ -se pe nume, pe uli ele strâmte şi lunecoase ale portului.ţ

De-a lungul malului, tot c tre nord, socotind cam la ună ceas de vâslit pe o luntre bun , se vedeau prin pâcl ,ă ă pres rate ca m rgelele peă ă -o a , sateleţă -şantiere navale: Saardam – unde ucenicise cândva şi Petru Alexeievici, – Kog, Ost Zanen şi alte cel pu in cincizeci de aşez ri de meşteriţ ă buni, neîntrecu i constructori de cor bii. Casele cuţ ă acoperişurile uguiate, morile de vânt, luntrile acestea cotindţ pe canaluri, printre pajişti de lalele fragede, mirosul umed de r şin şi catran şi vorba t r g nat a locuitorilor, dar maiă ă ă ă ă ă ales rumoarea specific a porturilor olandeze, forfota deă str ini îndr zne i, c li i în furtuni şi b t lii, îi reaminteau luiă ă ţ ă ţ ă ă Mihu anii de pribegie ai primei lui tinere i. Îşi aduse aminteţ ţ

şi râse singur cum şi-a încercat puterile, la trânt , cuă Alexandru Danilovici Menşikov şi se ruşin c a cutezată ă atunci să-l arunce sub mas pe feldmareşalul de azi,ă guvernatorul general al Ingriei Kareliei şi Estlandei.

Potrivit consemnului primit de la Haga, coti, la pas, pe o uli dosnic , ferinduţă ă -se s nu dea peste nişte marinari be iă ţ şi se opri dinaintea tavernei cu firma Meermin16.

Firma de tabl , pictat grosolan, leg na în b taia vântuluiă ă ă ă trupul unei femei blonde, cu un bust enorm şi coad deă peşte, întinzând bra ele spre un marinar cu p l rie şi înţ ă ă mân cu o can de bere. Mihu mai fusese pe aici, şi de câteă ă ţ ori „ancorase” la „Sirena”, se l sase cu scandal. De dataă asta îşi f g dui s nu se ating de cu itul din tureatcaă ă ă ă ţ cizmei, orice ar fi. L sar dârlogii cailor în mâna rândaşuluiă ă care le ieşise în întâmpinare şi p trunser în tavern . Seă ă ă aşezar la o mas , drept în dreptul tejghetarului. Ar taă ă ă întocmai ca omul descris de Matveev şi Mihu nu voia sţ ă-şi mai piard vremea cu ocolişuri, fiindc remarcase înă ă cârcium câteva mutre cunoscute. Omul roşcovan seă prezent imediat şiă -i întreb ce poftesc. Mihu îl privi înă ţ obraz şi-l trase spre sine, întrebându-l glume , ca unul pusţ pe chef şi cimilituri:

— Ia ghici: cacoie pridaneic u dacirei Van Haaga?17

Cârciumarul d du din umeri plictisit, ca la o întrebare deă be iv, apoi se aplec s ştearg masa şi r spunse repede, înţ ă ă ă ă şoapt :ă

— Oh… Torgovoe sudno.18

Olandezul rostise vorbele ruseşti cu un uşor accent, dar foarte l murit.ă

— Koopraardijschip „Draak”19 încheie, în olandezi, Mihu .ţ Apoi, cu acelaşi glas de negustor vesel, porunci s leă preg teasc o cina copioas şi o odaie bun . Traduseseă ă ă ă ultima parte a parolei, pentru c z rise în aceeaşi clipă ă ă apropiindu-se de masa lor nişte cunoştin e mai vechi careţ

16 În olandez : Sirena.ă17 În rus : Ce zestre au fetele lui Van Haag?ă18 În rus : O corabie de comer .ă ţ19 În olandez : Nava de comer „Dragonul”ă ţ

vorbeau limba rii. Se ridic , le strânse îndelung mâinileţă ă râzând cu hohote, ca omul cu chef şi cu bani, îi pofti pe noii veni i s ciocneasc în s n tatea lui câte un stacan deţ ă ă ă ă brandewijn, t ria ursului, prezentânduă -li-l pe Ilieş ca musul s u.ă

Pân la miezul nop ii; to i obişnui ii „Sirenei” cântau şiă ţ ţ ţ închinau la masa moldovanului:

— Leve-vivat… Tr iasc viteazul Kapitein Miguelă ă Pamberg, uraa…

Mihu îi întâlnise pe cei mai mul i slujind sub acelaşiţ ţ pavilion şi se împrietenise cu câ iva dintre ei în împrejur riţ ă care pun la încercare vrednicia oamenilor. Unora le era cu adev rat drag, al ii se temeau de cu itul lui f r greş. Erauă ţ ţ ă ă printre ei: corsari în libertate, sau c pitani şi şefi de echipajeă f r angajamente, marinari încerca i, mai tineri şi maiă ă ţ vârstnici. Olandezi, fran uji – cu unul servise sub Jean Bart –ţ suedezi, portughezi, mauri; unii lega i la cap cu basmaleţ colorate şi cu cizme trase pe piciorul gol, al ii în uniformeţ p r duite, cu peruc şi ciorapi de m tase şi cu sabiaă ă ă ă atârnând de cureaua lat , trecut peste piept în diagonal ,ă ă ă al ii în picioarele goale şi cu câte un pistol sau un cu it laţ ţ brâu, al ii în haine scurte de piele, cu p l rii pesc reşti şi oţ ă ă ă secure mic la şold, sau sprijini i în cange. Beau şi cântau,ă ţ leg nânduă -se în ritmul cântecului, de parc apele golfului ară fi rupt z gazurile şiă -ar fi luat taverna „Sirenei” la un joc care o smucea din toate încheieturile.

La întâia cântare a cocoşilor, l sânduă -şi oaspe ii o minutţ ă singuri, Mihu r spunse la un semn al lui Ilieş care în vremeaţ ă asta fusese trimis de el sa schimbe nişte vorbe cu tejghetarul şi trecu într-alta odaie. Roşcovanul îi d du acoloă cele dou ştiri aşteptate. Se vedea c e un informator cuă ă experien . Fregata „Poltava” era gata şi urma s ridiceţă ă pânzele, la Texel, a doua zi, pe itinerarul stabilit. R mâneaă îns de v zut cum avea să ă ă-şi acopere lipsurile din echipaj, fiindc zece dintre marinarii str ini cu contract – dintre careă ă doi ofi eri şi şeful de echipaj – refuzau s vin la bord:ţ ă ă fuseser , pesemne, cump ra i de cineva. În privin a „omuluiă ă ţ ţ de la Berlin”, el fusese semnalat ieri la Utrecht şi, dac până ă

azi nu intervenise nimic neprev zut, în noaptea asta trebuiaă s trag aci, la „Sirena”, de unde avea să ă ă-l ia cei doi englezi de colo, să-l conduc pe bordul vasului „The Hawk”, o navă ă de linie care – în drum spre Sud – va face o escal laă Portsmouth.

Mihu cunoştea nava. În toate porturile creştine, „Theţ Hawk” (Şoimul) era huiduit de marinarii cinsti i pentruţ comer ul de „abanos” din careţ -şi f cuser avere armatoriiă ă reginei Ana, vânzând sclavi în America. Pentru asta îl porecliser „Ho ul”, şi tot „ho i” li se spunea şi celor careă ţ ţ slujeau sub pavilionul lui. Dar nu era mai pu in adev rat cţ ă ă aceast nav construit la Deptford, dup cele mai noiă ă ă ă planuri inginereşti, se dovedise mai sprinten decât oricareă alta de acelaşi tip meritându-şi în privin a asta numeleţ agerei r pitoare. Avea şi o impun toare putere de foc:ă ă şaizeci de tunuri.

Cump nind în gând aceste veşti, p trunse iar şi în fumulă ă ă şi larma tavernei şi se aşez la mas cu un chip nep s tor,ă ă ă ă nu ins mai înainte de, a fi aruncat o ochire c tre masaă ă retras a englezilor. Spre surprinderea lui, unul disp ruse,ă ă iar în locul lui se-ngr m diser vreo cinci indivizi dină ă ă categoria celor pe care marinarii adev ra i îi adun subă ţ ă denumirea de „lepra m rilor” şi nuă -i îng duie la mesele loră decât când se afl în ultimul hal de be ie sau de singur tate.ă ţ ă Mai era unul, îmbr cat bine şi cu aere de gentleman. Vorbeaă ceva şi tot zvârlea priviri piezişe spre el. Mihu se pref cu cţ ă ă nu bag de seam .ă ă

O jum tate de ceas mai ‘târziu, uşa se deschise, iară englezul de la masa exclam uşurat:ă

— Here you are!… Come on!20

Îşi f cuse apari ia cel lalt englez, dar nu singur, ci înso ită ţ ă ţ de al i geala i, dintre care unul era urât afar din cale, unţ ţ ă mut uriaş, buzat, cu pieptul gol, tatuat, şi cu un cercel cu perl în urechea stâng . Mihu se uit la el înfiorat, c aveaă ă ţ ă ă nişte pumni de câte zece ocale fiecare. Îşi pipai f r s vreaă ă ă mânerul cu itului din tureatc şi r sufl uşurat aflânduţ ă ă ă -l la

20 În englez : Iată ă-te! Vino-ncoace!

locul lui, deşi cu numai pu in înainte îşi jurase s se poarte laţ ă „Sirena” ca o domnişoar .ă

Dup un scurt schimb de cuvinte cu ceilal i, cei doi engleziă ţ ieşir , iar tavernierul fu îndat chemat cu un glas ascu it,ă ă ţ arogant, de cel mai ar tos dintre cei r maşi. Acesta purtaă ă peruc , tunic albastr cu cravat francez , brâu persan,ă ă ă ă ă sabie la diagonal şi cizme cu carâmbii înal i. Îi porunci să ţ ă le-aduc de b ut. Gentlemanului aceluia, ceilal i îi ziceauă ă ţ Moordenaar21 şi-l tratau cu o deferen justificat pesemneţă ă de acea porecl foarte gr itoare.ă ă

Mihu se ridic , pref cânduţ ă ă -se c se clatin şi ieşi, caă ă omul, pentru o treab foarte explicabil . Dincolo, le d duă ă ă câteva grabnice instruc iuni lui Ilieş şi cârciumarului, apoiţ reveni la mas . Grupul advers se preg tea, vizibil, deă ă scandal. F r ca ceilal i s bage de seam , Mihu strecură ă ţ ă ă ţ ă câte un bile el câtorva dintre comesenii s i. Aceştia – şase laţ ă num r – se scular de la mas , unul câte unul, la scurteă ă ă intervale, şi trecur dincolo pe nesim ite, profitând deă ţ aprinsa discu ie pe care portughezul o sus inea împotrivaţ ţ suedezului, asupra avantajelor şi neajunsurilor… luteranismului. Avea tocmai cuvântul portughezul, care lua, în felul lui, ap rarea bisericii cezariene:ă

— Nu, c pitane Holt, eu nuă -mi pot imagina o turm f ră ă ă p stor, f r Papa de la Roma care va s zic … Pe deă ă ă ă ă -altă parte, m întorc şi zic: adic pentru ce s am eu nevoie deă ă ă un mijlocitor între mine şi Dumnezeu, c doar nu facemă negustorie? Aici ave i dreptate şi voi, ereticii.ţ

Abia rostise aceste vorbe José, c numitul Moordenaar seă repezi la el, îl lu de piept, îi f cu vânt pe podea şi începuă ă să-l loveasc cu picioarele.ă

— Cum îndr zneşti, ă hijo de puta22, s batjocoreşti astfelă numele Domnului?…

Apoi, în t cerea amenin toare care se l s dintră ţă ă ă -o dat ,ă se întoarse spre c pitanul Holt şi sco ânduă ţ -şi m nuşaă stâng , îl fulger cu ea de dou ori peste obraz, apoi traseă ă ă sabia:

21 În olandez : Ucigaşul.ă22 În spaniol : fecior de târf !ă ă

— Monsieur, en garde!23

Suedezul, stacojiu de furie, trase şi el sabia şi se n pustiă ca un turbat asupra arogantului filfizon. Ca la, un semn, „lepra” s ri în ajutorul „ucigaşului”, iar José, odat cu ai s i,ă ă ă lu partea celuilalt. Dup plecarea tainic a celor şase, cuă ă ă Ilieş, raportul de for e era acum evident favorabil agresorilor.ţ Şi se porni o larm şi o b taie cum de lung vreme nu maiă ă ă apucase mult încercata locand , de sub firma voluptoaseiă femei-peşte, din Amsterdam.

Mihu zâmbi în sinea lui de prevederea ceţ -o avusese dejucând la vreme planurile inamicilor s i şi se preg teaă ă să-şi fac o ieşire onorabil , mai ales f r v rsare de sânge,ă ă ă ă ă când sim i pe la spate apucânduţ -l o lab , ca o menghin .ă ă Se-ntoarse pe c lcâie şi d du fa cu mutul. Monstrul cuă ă ţă cercel de m rg ritar îl intuia cu o privire tâmp şi rea. Ună ă ţ ă rânjet de bestial satisfac ie îi întinsese gura c tre urechi,ă ţ ă f r să ă ă-i dezgoleasc din ii. Ridicase o ghiulea mic cu col iă ţ ă ţ de fier, legat deă -un lan scurt, al c rui mâner masiv îlţ ă ineaţ -n palm . O arm barbar folosit de pira ii m riloră ă ă ă ţ ă

sudului în lupta corp la corp.În clipa urm toare nimic nu lă -ar mai fi putut salva pe

Mihu de lovitura mortal . Îşi aminti atunci de o mişcareţ ă înv at de ia un malaez care fusese buc tar pe „The Duke”,ăţ ă ă un om firav şi mic de statur , dar neîntrecut de nimeni laă trânt , şi o aplic întocmai, îl apuc brusc pe uriaş de umeri,ă ă ă îi propti un picior în pântece şi se arunc pe spate, tr gândă ă namila peste el. Surprins, mutul nu-şi l s imediat prada, ciă ă doar sc p din mân acel groaznic buzdugan, iar în secundaă ă ă urm toare fu proiectat ca dintră -o catapult pe lespedeaă podelei, cu burta-n sus. Mihu s ri în picioare, culeseţ ă ghiuleaua de pe jos şi croindu-i pe câ iva peste p r ile maiţ ă ţ moi ale trupului, îşi f cu pârtie spre ieşire.ă

Întinsese mâna spre clan , când vocea unui prieten îlţă avertiz :ă

— Miguel, prends garde!24 1

23 În francez : Domnule, în gard !ă ă24 În francez : Miguel, fereşte!ă

Se f cu ghem. Cu itul mutului se înfipse adânc înă ţ scândura groas a uşii, la numai o şchioap mai sus şi laă ă stânga de creştetul s u. intise inima. Privirea ştears aă Ţ ă gigantului înc mai urm rea traiectoria cu itului, cândă ă ţ ghiuleaua zbur şi îl izbi între ochi, lunginduă -l, de data asta definitiv, pe podea.

Afar se cr pa de ziu . Mul umi roşcovanului – careă ă ă ţ potrivit în elegerii îl aştepta deţ -un sfert de ceas la poart cuă calul înşeuat – încalec şi, trimi ând un s rut de bună ţ ă -r masă femeii rubensiene de pe firm , porni la galop; în direc iaă ţ Helderului. De-abia d du col ul uli ei, şi auzi, dup el tropotă ţ ţ ă de cai şi strig te de alarm :ă ă

— Houdt den dief!… Prinde i ho ul!ţ ţEra limpede c urm ritorii s i inten ionau acum s facă ă ă ţ ă ă

totul ca s fie oprit din drum cu orice chip, chiar de for aă ţ public . Deci avusese dreptate.ă

La ieşirea din uli , doi guarzi de noapte, alarma i deţă ţ strig te, îşi încrucişar halebardele deă ă -a curmezişul drumului. Mihu strânse pulpele, sl bi dârlogii şi înfipseţ ă pintenii, calul icni şi s ri lung peste obstacolul neprev zut,ă ă apoi îşi continu goana, cu sporit iu eal , pân ce ieşir dină ă ţ ă ă ă oraş.

Cei trei urm ritori nuă -l sl beau îns de fel. La lumina zilei,ă ă le distinse chipurile. Erau – aşa cum b nuise – Moordenaar,ă cu doi ciraci de-ai lui. Calul s u nu d dea înc semne deă ă ă oboseal , dar Mihu ştia c nu va putea rezista mult la aluraă ţ ă aceasta, dup atâtea drumuri câte le b tuse în ultimaă ă vreme. De aceea recurse la o stratagem (folosit înc dină ă ă antichitate – dac ar fi stat s cread povestea ce iă ă ă -o istorisise cândva, în cet uia Ieşilor, Dumitraşcuăţ -beizade, despre lupta Hori ilor şi Curia ilor!). Micşor alura şi aşteptţ ţ ă ă să-l ajung duşmanii, unul câte unul. Atunci îi şuier ună ă plumb pe la ureche.

Mihu trase pistolul din coburi. Avea la dispozi ie un singurţ ţ foc, c ci nă -avea când să-l încarce din nou. Întoarse capul. Urm ritorii, gata să ă-l ajung , se r zle iser binişor,ă ă ţ ă Moordenaar r m sese al doilea. Al treilea era cel careă ă tr sese adineauri dup el şi r m sese mai la urm . Iară ă ă ă ă

primul, la numai zece stânjeni în urm , tocmai se preg teaă ă s apese pe tr gaci. Soarele aburos inundase marea şiă ă precizase intele. Opri scurt, încât calul s lt în douţ ă ă ă picioare. Întoarse la stânga împrejur şi porni de-a dreptul asupra lui. Cele dou pistoale, al s u şi al celuilalt, trosniră ă ă aproape simultan. Primul dintre „lepre” c zu, mototol, înă nisip, iar calul s u, liberat de povar , cabr de câteva ori şiă ă ă -o lu razna, înd r t spre oraş.ă ă ă

Îndreptându-se acum asupra lui Moordenaar, Mihu îşiţ azvârli în şan ul şoselei, cu un gest spectaculos, arma sa deţ foc, devenit netrebuincioas şi trase sabia, dând a în elegeă ă ţ „gentlemanului” spadasin că-l provoac la o luptă ă cavalereasc . Acesta rânji şi punând tacticos pistolul la ochiă îi strig de departe, ironic, întrebarea pe care pioşii puritaniă englezi o puneau victimelor lor, înainte de execu ie:ţ

— Are you saved?…25

Şi o clip dup aceea ap s pe tr gaci.ă ă ă ă ăÎnainte de a se pr buşi cu cu itul înfipt în beregat ,ă ţ ă

fercheşul nu mai avu timp s aud l murit r spunsul luiă ă ă ă Mihu , în cea mai corect şi politicoas englezeasc :ţ ă ă ă

— No, thank-you, mister Moordenaar!…26

Al treilea ucigaş înm rmurit la vederea unui cu it careă ţ zburase mai iute decât glon ul, f cu caleţ ă -ntoars şi, fugindă ca de dracul, se pierdu în dep rtare.ă

Mihu , inând sabiaţ ţ -n mâna dreapt , azvârlise cu itul cuă ţ stânga, ca să-şi surprind adversarul: nu era la primaă isprav de felul acesta. Vârî sabiaă -n teac , desc lec şiă ă ă examin îndelung leşul distinsului asasin.ă

Trase apoi cu itul din ran , îl şterse de sânge pe tunicaţ ă albastr a domnului Moordenaar şiă -l puse la loc, în tureatc .ă Era un cu it bun şi cinstit, care nu merita pedeapsa de a fiţ p r sit în leşul unui domn atât de tic los. Dintră ă ă -o curiozitate lesne explicabil . Mihu vru s afle cu cine avea deă ţ ă -a face, ştiind din proprie experien , c numele şi poreclele nu spunţă ă niciodat mare lucru despre indivizii care le poart . Întră ă -un

25 În englez : „Eşti mântuit?” adic : „ iă ă Ţ -ai f cut rug ciunea dină ă urm ?”ă

26 În englez : „Nu mul umesc, domnule Moordeaaar!”ă ţ

buzunar tainic, sub c ptuşeala tunicii, g si o foaie de liberă ă ă trecere, pe numele „Edward Fripp, officer”. Şi o scrisoare care începea cu „Drag frate”, dar continua pe un ton foarteă milit ros, dânduă -i r posatului domn instruc iuni de felul cumă ţ „s z d rniceasc radical” atât „c l toria suspect ” a două ă ă ă ă ă ă ă persoane – a c ror descriere coincidea în mare m sur cuă ă ă aspectul exterior al celor doi moldoveni – precum şi completarea echipajului de pe fregata „Poltava”: La sfârşit, domnia-sa era anun at c , pentru detalii, s se adreseze, laţ ă ă taverna „Meermin”, unui marinar de pe „The Hawk”, vas pe bordul c ruia semnatarul avea s se îndrepte spre Anglia, înă ă noaptea urm toare. În locul semn turii, trei ini iale: J.P.ă ă ţ -F. Scrisoarea fusese datat cu o zi înainte.ă

Reieşea clar c „omul” de la Berlin era de fapt frateleă banditului Moordenaar, c era deci însuşi Johannesă -Pierre Fripp, omul lui. Însemna de asemenea c ho ulă ţ manuscrisului se îmbarcase noaptea trecut în portulă Amsterdam pe „Şoimul” şi c la ceasul acesta ieşea probabilă în Marea Nordului, dându-le cu tifla celor de pe „Poltava”.

Cu p rere de r u că ă ă-şi p r seşte calul, prea istovit pentruă ă o nou curs , Mihu înc leca, f r forme de împropriet rire,ă ă ţ ă ă ă ă pe calul domnului ofi er Edward Fripp zis Moordenaar şiţ galop nebuneşte pân la capul Helder. Pe mare era o hulă ă ă uşoar . În zare se vedea insula şi portul Texel. Iar laă jum tate cale între el şi port, fregata „Poltava” aştepta laă ancor . D du drumul calului, s pasc slobod iarba rar aă ă ă ă ă dunelor şi coborî faleza. La chei, z ri o barc cu şase rame,ă ă aşteptându-l. La una din rame îl recunoscu pe Ilieş. Îl întreb , de departe, dac trecuse „Şoimul”, iar când musul îiă ă confirm , d du cu p l ria de p mânt, înjurând viforos. Apoiă ă ă ă ă tot el se mustr c se poart ca un mitocan şi îşi potriviă ă ă inuta pentru îmbarcare.ţ

Se urc repede, iar în drum spre corabie afl am nuntele.ă ă ă Echipa de oameni de mare, recrutat la „Sirena”, porniseă atunci degrab cu Ilieş. Luaser o barc de la chei şiă ă ă r maser voiniceşte pân la Saardam, unde bo manulă ă ă ţ olandez avea un cuter pesc resc. F cuser pân în radaă ă ă ă Texelului, pe Zuiderzee, cu un ceas mai pu in decât Mihuţ ţ

c lare, netulbura i de nimeni. Din p cate, tocmai când îşiă ţ ă luau posturile în primire, „ho ii” ieşeau în larg, ridicând laţ catargul al doilea flamura comandantului John Herbert, aghiotant naval al ducelui de Marlborough.

Barca înainta greu, cu vântul în fa . Pe verdele smolit alţă apei pluteau stoluri r zle e de pesc ruşi, s ltând uşor peă ţ ă ă creasta valurilor. Câte unul îşi lua zborul cu o sardină argintie în cioc şi-atunci tovar şii lui se repezeau să ă-i smulgă prada, cu ipete ascu ite şi mari b t i de aripi.ţ ţ ă ă

Fregata „Poltava”, abia lansat pe mare, era o nav suplă ă ă şi frumoas , cu doua pun i, trei catarge şi patru rânduri deă ţ pânze. Pânzele era strânse. „Rândunicile”, „zbur torii”,ă „gabieri!” şi velele inferioare, des vârşit plasate, stau înă aşteptare, ca nişte ogari în zgard , înainte de curs .ă ă Pavilionul Crucii Sfântului Andrei flutura la pupa: alb, cu diagonale încrucişate, albastre. Mihu remarcase de departe,ţ ca un vechi om de mare, c modelul acestei nave noiă înlocuise vela latin , triunghiular , de la pupa, cu alta maiă ă practic , „randa” în trapez, a c rei pozi ie fa de arboreleă ă ţ ţă artimon îi d dea o eficacitate mult mai mare.ă

— Ajunser . Pe punte erau aştepta i. Se ridic în picioareă ţ ă în barc şi salut pavilionul. Trase apoi din buzunarul bluzeiă ă un plic cu pecete, îl ar t ofi erului de sus, pentruă ă ţ recunoaştere, şi-l puse la loc. Li se arunc „scara, de pisic ”.ă ă

— Gr bi i urcarea. Sosi i tocmai ia timp.ă ţ ţ

III

TIHNA VALURILOR

Mihu a prezentat comandantului scrisoareaţ -ucaz, iar acesta l-a invitat pe dunet , Era c pitanul Olsewski, ună ă bielorus instruit în Olanda, pe care-l cunoscuse în anturajul arului, pe timpul „marii ambasade”.ţ

Nava sta la ancor , cu velele strânse şi provaă -n vânt. O resac uşoar agita marea. Vântul b tea moderat de laă ă ă est-nord-est. Pe teug , la prova, secundul d dea ultimeleă ă instruc iuni noului şef de echipaj, bo manul olandez trimis deţ ţ Mihu . Îi v zu şi pe ceilal i, cu Ilieş, pe punte. Numai Lefort,ţ ă ţ ofi erul francez careţ -şi f cuse ucenicia sub Jean Bart, lipseaă de pe puntea principal . Şeful tunar verifica, probabil,ă sabordurile la puntea a doua.

Mihu se sf tui cu comandantul. Hot râr s ridice ancora,ţ ă ă ă ă neîntârziat, ca s ajung din urm „Şoimul” mai înainte caă ă ă „ho ul” s schimbe, eventual, drumul, fiindc se puteauţ ă ă aştepta şi la asta, bun oar s se îndrepte spre un portă ă ă francez sau spaniol, iar ei să-l caute mult şi bine, în largul

„celor cinci porturi”, orbec ind noaptea prin cea a Canalului.ă ţ Deocamdat direc ia Portsmouth, indicat în ordinulă ţ ă anterior, nu fusese schimbat , iar informa iile ulterioareă ţ verificaser indica ia ca bun . Prin urmare, se putea plecaă ţ ă imediat.

C pitanul Olsewski duse la gur portavocea şi comand :ă ă ă— Aten ie, armarea cabestanului!… Sifleele pe punte…ţ

Echipaj, la posturile de plecare!…Pe teug , secundul şi şeful de echipaj repetau ordinele şiă

controlau executarea. Corul sifleelor şuierau prelung adunarea. Întâi şeful de cart, apoi grada ii şi restulţ echipajului se prezentar şi trecur la posturi. La cabestan,ă ă cu mâinile şi, pieptul pe mânere, tr g torii se încordau, gataă ă pentru ridicarea ancorei. Parâma întins a ancorei seă r sucea numai deă -dou ori în jurul clopotului, cel lalt cap tă ă ă fiind tras în pu , astfel ca, prin învârtire, mosorul uriaş alţ cabestanului s nu se încarce şi s fie şi efortul înlesnit.ă ă

Vocea de bas a c pitanului d du comanda aşteptat :ă ă ă— Vira ancora!Sifleele marcar caden a, iar oamenii de la cabestană ţ

începur s execute trudnica lor manevr . Dup ce f cură ă ă ă ă ă primul înconjur, şi primele dou volte de pe clopot sc par şiă ă ă c zur în pu , nava tres ri ca o fiin vie purtat în somn.ă ă ţ ă ţă ă Când distan a dintre nav şi ancor se micşor suficient,ţ ă ă ă secundul anun :ţă

— Ancora la pic scurt!Comandantul r spunse prompt, indicând veleleă

superioare, pe care voia s le întind , pentru a ajutaă ă smulgerea ancorei:

— A desf şura gabierii!… Desf şura i!ă ă ţMatrozii „gabieri” se prinseser de sarturi, având grij să ă ă

aib vântul în spate, apoi se c rar ageri ca maimu ele peă ăţă ă ţ grijele pân la gabie, de unde se r spândir pe vergi şiă ă ă începur cu mult îndemânare s desf şoare sache ii.ă ă ă ă ţ Bo manul observ totuşi c unul dintre b ie i seţ ă ă ă ţ -ncurcase la o saul şiă -l apostrof f r menajamente:ă ă ă

— Ce faci, Mo atule, cioban de c mile, ai adormit acolo?ţ ă

— Jos „gabierii”! urm c pitanul dup un scurt r gaz, şiă ă ă ă aştept executarea.ă

Oamenii coborâr de pe vergi şi trecur la şcote spre aă ă întinde velele-gabieri.

Mihu se gândi c , pe timpul uceniciei sale, se manevra şiţ ă cu oamenii sus pe verg , chiar pe vreme rea. Se schimbaseă ceva-n lume, dac via a oamenilor începuse s aib pre .ă ţ ă ă ţ

— Trage i şcotele! Volta cabestanul!ţVelele începur s fie întinse, oamenii tr gând şcoteleă ă ă

ritmic, dup caden a sifleelor. Dincolo, la prova, matroziiă ţ fixar cabestanul, r mânând, la comanda „volta”! – adică ă ă „opreşte”! – în pozi ie de aşteptare.ţ

Mihu îşi permise s dea o sugestie c pitanului.ţ ă ă— Pe vântul sta, de estă -nord-est, nu crezi c ar fi bine să ă

abatem la tribord?Olsewski încuviin . Şi ca s arate c asta era şi inten iaţă ă ă ţ

lui urm :ă— La bra e! Babord înainte, tribord înapoi!… Bra a i!…ţ ţ ţ

Volta!Oamenii apucar parâmele numite bra e, traser , şi laă ţ ă

ultima comand le fixar capetele. Îndat nava începu s seă ă ă ă abat sub vânt.ă

— La cabestan!… Vira!Cabestanul porni iar şi. Împingeau şi înjurau zdrav nă ă

fl c ii.ă ăSecundul raport :ă— Ancora à pic!… Ancora s-a smuls.Corabia se trezi la via . Oamenii de la cabestan r suflarţă ă ă

uşura i. Ancora fu ridicat la suprafa , pus la postul deţ ă ţă ă mare, şi „bo at ”, adic asigurat cu frânghii.ţ ă ă ă

Restul manevrei decurse în acelaşi ritm şi cu aceeaşi siguran . Velele fur orientate ca s primeasc vântul –ţă ă ă ă convenabil, unele în plin, altele bra ate în dung „înţ ă grandee”, ca s nu influen eze abaterea. Mihu coborî de peă ţ ţ dunet şi, r zimat de copastie, privi cum se întind, pe rândă ă toate pânzele: trinca, vela mare şi zbur torii Apoiă rândunicile. Începea c l toria.ă ă

Ofi erul cu naviga ia d du imediat direc ia:ţ ţ ă ţ

— Cap la compas, vest-sud-vest!…Cu ochii la compas, şeful timonier repet comanda; apoiă

raport cu glas tare:ă— La drum, vest-sud-vest!Marea Nordului îi primi posomorât . Valuri lungi, tot maiă

mult înspumate leg nau fregata. Amurgul veniă vân tă -cenuşiu. Zarea c p t curând o nuan plumburie, iară ă ă ţă când cerul şi marea se amestecar la orizont, marinarul deă veghe strig :ă

— Nav în provaă -babord!… Pavilion englez… „Şoimul”!…Şeful de echipaj privi spre stânga şi, schimbând o privire

cu tunarul francez, scuip peste bord.ăUn ceas mai târziu, „Poltava” intra pe dâra „Şoimului”, la

o distan care s nuţă ă -i enerveze pe englezi. Comandantul observ , totuşi, pe nava dinainte, câteva manevre suspecte.ă Şi mai înainte ca el s dea ordinele pe care i leă -ar fi dictat prevederea, fa de o asemenea vecin tate, sabordurile deţă ă la pupa „Şoimului” se deschiser brusc şi, din cele patru guriă de foc de sub „castel”, o salv împroşc , cu ghiulele de tuci,ă ă apa dinaintea provei fregatei.

— E nemaipomenit! izbucni c pitanul Olsewski. Pavilionulă nostru este foarte vizibil şi chiar dac neă -ar confunda, prin absurd, cu francezii, la Utrecht se duc tratative de pace.

— Despre tratativele de la Utrecht, r spunse Mihu , cuă ţ ochii sc p rând e cineva pe „Şoimul” care ştie mai multeă ă decât noi… În orice caz, noi fiind deja confunda i, eroareaţ poate s se repete şiă -n ceea ce-i priveşte pe domniile lor. Nu crezi?

Olsewski cuget ni el, apoi zâmbi ca la o şotie bun şiă ţ ă strig prin pâlnie:ă

— Locotenentul Lefort, prezenta iţ -v pe dunet .ă ăDin trei salturi, francezul se afla în fa a comandantului.ţ— Ordona i, domnule c pitan.ţ ă— A i v zut?ţ ă— Da.— Ce replic propune i?ă ţLefort arunc o privire înspre agresori, apoi r spunseă ă

laconic:

— Propun pavilionul de la pupa şi arborele artimon cu flamura aghiotantului lui Marlborough. Din dreptul gabiei!

— Şti i c nu putem „greşi” decât o dat ?ţ ă ă— Îmi asum r spunderea loviturilor mele.ă— Loviturii, preciz comandantul.ă— Loviturii, confirm Lefort şi coborî pe punte.ăFrancezul se întoarse îndat cu doi servan i careă ţ

împingeau un tun cu eav lung , pe un afet scund, masiv,ţ ă ă pe patru roate, pe care-l amplasar la prova, aşa fel ca velaă bompresului să-l ad posteasc de vederea inamicului f ră ă ă ă ca s le împiedice tragerea. Tunarul nu se gr bea. Cuă ă degetul întins, calcula fiecare centimetru din mişcarea piesei, înainte de a fixa eava. Îngenunche şi privi lung intaţ ţ propus . Preg ti totul, aduse şi bastonul cu fitilul aprins:ă ă apoi p ru c ezit iar şi. O lovitur sigur , pe o mareă ă ă ă ă ă neliniştit , nu era treab uşoar .ă ă ă

Olsewski se întoarse spre Mihu .ţ— Nu-i cumva gascon, omul dumitale? Mi se pare c să -a

cam fudulit cu lovitura lui.— Lefort e normand, crescut pe Mâneca. Şi e un om de

n dejde. A servit pe „Royal Soleil”. La Beveziers, a aprinsă şapte nave anglo-olandeze. Pentru faptele lui şi ale altora ca el, Tourville a fost f cut mareşal de Fran a.ă ţ

— Iar el?— A r mas corsar pe Mâneca; nă -are, bietul, stof deă

curtean. Altfel, s-ar fi pricopsit…O bubuitur lung , prelungită ă ă-n uralele marinarilor de pe

punte, întrerupse aprecierile lui Mihu . În lumina nesigur aţ ă serii, dup ce fumul se risipi, se puteau distinge ravagiileă f cute de lovitura francezului pe nava Companiei Britanice aă Sudului: ghiuleaua sfârtecase pavilionul englez de la pupa şi se proptise în gabia catargului artimon, care acum atârna, în unghi drept, cu flamura în vârf şi o dat cu el vergile ca nişteă bra e amputate. Zbur torul şi vela latin m turau duneta, înţ ă ă ă b taia vântului. Prin ochean, Olsewski v zu „gabierii” urcândă ă pe şarturi, cu topoare de abordaj, s taie bra ul mort ală ţ catargului, deasupra gabiei. „Şoimul” îşi micşorase brusc viteza şi-şi schimbase direc ia.ţ

Comandantul „Poltavei”, uimit şi fericit, îl îmbr iş cuăţ ă efuziune pe Lefort, s rutânduă -l, ruseşte, pe buze, Acesta, jenat, salut şi coborî pe punte, ştergânduă -se la gur :ă

— Ça alors, ces russes, mon vieux, on dirait des jeunes filles!…27

Mihu râdea cu hohote, pu in copil reşte, ca totdeaunaţ ţ ă când sc pa de primejdie prin câte o şotie.ă

Se înnoptase de-a binelea, când o întâmplare neprev zută ă schimb soarta acestei curse în avantajul agresorilor. Hulaă se transforma în talazuri tot mai înalte. Berbecii se sp rgeauă cu foşnet lung de coastele fregatei.

For a vântului spori. Marea gemea. Apoi vântul c zuţ ă brusc. Mihu şi comandantul schimbar o privire deţ ă îngrijorare. Aprinser felinarul. Neprev zutul se produseă ă neîntârziat cu o distrug toare putere. În limbaj marin rescă ă aceast nenorocire se cheam un „gren din prova”, O rafală ă ă de vânt rece ca ghea a şi de t ria unei tempeste se n pustiţ ă ă zdrobitoare din tribord asupra navei. Vântul îşi schimbase direc ia cu 180° şi creştea vertiginos. Marea Norduluiţ rezerv asemenea surprize navigatorilor. Ilieş, uceniculă marinar, strig :ă

— Vântul mascheaz velele! ad ugind ca un cunosc tor: Eă ă ă lat r u…ă ă

În aceeaşi secund , vela mare, sfâşiat , începu s flutureă ă ă amenin tor. Un alt ip t scurt al musului îl avertiz peţă ţ ă ă comandant, dar prea târziu. C p âna macaralei atârnândă ăţ de şcota rupt a velei mari, pendul în aer şi îl izbi în pieptă ă azvârlindu-l pe podeaua dunetei. Sângele îl podidi pe gur .ă Medicul vasului constat o hemoragie intern . Înainte de aă ă -şi pierde cunoştin a, c pitanul Olsewski îi transmise secunduluiţ ă con inutul ucazului tainic cuprins în împuternicirea cu peceteţ a lui Mihu :ţ

— Tot echipajul… ascult comanda… la c pitanulă ă Pamberg-Mihail Gala in…ţ

Secundul se întoarse spre Mihu , salut şi vru s ordoneţ ă ă şefului de cart s fluiere adunarea ofi erilor şi echipajului peă ţ

27 În francez : Ia te uit , ruşii ştia, fr ioare, se poart ca feti ele!…ă ă ă ăţ ă ţ

borduri, pentru prezentarea noului comandant, potrivit regulamentului. Dar acesta îl opri:

— S evit m panica. R mâne i lâng mine. Ceda i doar,ă ă ă ţ ă ţ pentru o or , lui Lefort postul de secund şi prelua i comandaă ţ navei. Vom executa manevra împreun . Pofti i, domnule!ă ţ

Urmarea se petrecu repede şi cu o siguran de ceasornic.ţă Vela sfâşiat fu imediat strâns . Constatar c a fost rupt şiă ă ă ă zbur torul mare. Trebuiau s fac ceva ca velele s nu maiă ă ă ă fie „mascate” – adic s nu mai primeasc vântul pe dos – şiă ă ă s le bra eze dup noul vânt, Le strânser pe cele avariate,ă ţ ă ă preg tinduă -se pentru îndr znea a manevr , pe care Mihu oă ţ ă ţ transmise prin glasul secundului. Lefort şi ceilal i d deauţ ă comenzile mici şi controlau executarea. Manevra „celor trei coliere” era simpl , dar primejdioas ! Totul depindea deă ă destoinicia ofi erilor şi a echipajului. Termenul „banda”,ţ adic „la maximum!” reveni în primele comenzi:ă

— Cârma banda în vânt!„Poltava” descrise întâi, numai prin for a iner iei, un arcţ ţ

de cerc, cu prova înainte, pân primi vântul în fa . Încetulă ţă cu încetul, se opri. Glasul secundului tun atunci prină furtun :ă

— Cârma banda sub vânt!Corabia scâr âi din toate încheieturile şi începu s prindţ ă ă

vitez deă -a-nd ratelea, parcurgând un nou arc de cerc deă ast dat cu pupa înainte.ă ă

Ajungând la jum tatea arcului cu tribordul travers pe vânt,ă velele începur s fluture, b tuteă ă ă -n dung . Era acum pericolă de oprire cu nava aplecat întră -o parte. Dar „Poltava” înainta mereu, pe aceeaşi curb , pân ajunse cu pupa în vânt.ă ă Pavilionul Sfântului Andrei flutur deasupra dunetei, drept peă linia catargelor, începea ultima parte a manevrei „celor trei coliere”, condus de Mihu . În spatele lui, Ilieş înv a ca laă ţ ăţ şcoal .ă

— Bra a i la babord farul prova!ţ ţNava porni cu prova înainte. Velele prinser vântul dină

spate. Ultimul arc de cerc – al treilea – îi aducea acum încet, dar sigur, pe vechiul drum. Secundul transmise comanda final cu o voce calm , care tr da îns emo ia victoriei:ă ă ă ă ţ

— Cârma în vânt!Cu viteza recâştigat , fregata „Poltava” îşi relua drumulă

ei, dar primind vântul din stânga, din babord. Manevra reuşise!…

Un puternic Uraa!… salut izbânda, la fel de puternic caă acela care r spl tise minunata isprav a tunarului. Oamenii,ă ă ă rup i de oboseala, primir câte o ra ie suplimentar de romţ ă ţ ă şi trecur jos la odihn , pe punte r mânând doar schimbulă ă ă de serviciu. Tempesta c zuse. Cerul se lumina treptat.ă Câteva ceasuri mai târziu, în b taia lunii, valurile se ar tară ă ă potolite de parc nimic nu se întâmplase. O uşoar ceaă ă ţă plutea în dep rtare.ă

Diminea a, sprijinit de bra ul lui Mihu , c pitanul Olsewskiţ ţ ţ ă ieşi s respire aerul proasp t al unei zile, senine. Mareaă ă Nordului era ca o mireas învestmântat întră ă -o imensă horbot de argint. C l toria se apropia de int . Stâncile deă ă ă ţ ă la Dover albeau în zare. Dar „Şoimul” nu se mai vedea: disp ruse.ă

Amurgul îi prinse în largul insulei Wight. Intrar pe Solent,ă spre rada portului Portsmouth, cu viteza redus . Serviciul deă faruri şi pilotaj le trimise în întâmpinare un cuter sub pavilionul roşu, cu crucea Sf. Gheorghe pe fond alb, al confreriei „Trinity House”, cu pilotul confreriei în uniformă albastr . Printră -o tradi ie secular , regii Angliei erau „fra iţ ă ţ mai mari” ai acestei confrerii marin reşti.ă

Pilotul urc la bord, lâng timonier şi indic , pe parcurs,ă ă ă fundurile mici şi stâncile din Solent. La catargul mare al „Poltavei” flutura pavilionul lui Petru I. La arborele trinchet din prova, preg tiser pavilionul englez, strâns, cu saulaă ă gata pentru desf şurare.ă

În dreptul fortului, Lefort ordon salvele de salut. Laă comanda lui, o dat cu plecarea primei salve, un marinară trase de saul , desf şurând simultan pe catargul din provaă ă pavilionul englez care flutur în ultimele raze ale soarelui.ă Aşteptar . Fortul r spunse lovitur pentru lovitur , ridicândă ă ă ă şi ei ia catargul bateriei pavilionul rus.

Secundul reduse velatura. P trunser în rad numai subă ă ă gabieri, pe care-i strânser pu in câte pu in. Înainte de aă ţ ţ

ajunge la locul indicat de pilot pentru ancorare, r m seseră ă ă numai cu randa. Cârma fu pus „în vânt” ca s aduc navaă ă ă cu vântul în fa , pentru oprire. Bo manul, cu toporul înţă ţ mân , aştepta s taie frânghia care inea cablul ancorei:ă ă ţ „bo ul”. Comandantul ordon în sfârşit:ţ ă

— Funda ancora tribord!Cu un plesc it, ancora se duse la fund, prin dreaptaă

cor biei. Apoi cablul sl bi, semn c ancora atinsese fundul.ă ă ă Acum trebuia reasigurat cablul, ca s nu se sprijine toată ă corabia în cabestan.

— Volta cablul. Bo a i!ţ ţNava se opri. C pitanul Olsewski constitui echipa de ofi eriă ţ

pentru vizita de etichet la comandantul militar al portului,ă d du dispozi ii în leg tur cu învoirile echipajului şi ordonă ţ ă ă ă s se lase barca mare la ap .ă ă

O or dup aceea, în uniform de mare inut şi cuă ă ă ţ ă tricornul la subsuoara, ofi erii principali ai fregatei „Poltava”,ţ împreun cu un civil distins, domnul Mihail Gala in, mareă ţ negustor, fur prezenta i amiralului Herbert, ă ţ Master of the Trinity House, care-i re inu la cin . Amiralul – acum camţ ă ramolit – comandase flota anglo-olandez înfrânt laă ă Beveziers. Acest personaj, destul de şiret ca s ştie că ă Marlborough îl trimisese în surghiun la Portsmouth, ca să nu-l importuneze la Londra – şi nu ca „neînfricat ap r tor ală ă coastelor Marii Britanii” cum îl complimentase ducele – era tat l lui ă sir John Herbert, comandantul „Şoimului”.

Dup ce golirea celor dou butoiaşe ruseşti, unul cuă ă icre-negre şi altul cu vodc de anison, încurc limbile celoră ă de fa , şi mai ales iţă -o împletici cu des vârşire peă -a amiralului, Mihu dobândi unele l muriri cu privire la ultimaţ ă curs a tân rului ă ă sir John.

— Well, my dear friend28, ne afl m sub semnulă „Albionului”, continu b trânul dizgra iat cu glas tare, ună ă ţ gând care pesemne îl muncea.

28 În englez : Ei bine, drag prietene.ă ă

— Evident, sir, de vreme ce aceasta este porecla poetic aă Marii Britanii, iar noi cin m în seara asta sub faldurileă gloriosului ei drapel.

Amiralul râse l b r at şi oft .ă ă ţ ă— Nu, mister Gal-lats-in, nu Albionul acela!… Fiul meu a

adus la Londra un transport de gentleman care… cum să- iţ explic… care… asta-i alt poveste!ă

Privirea lui Mihu se încruciş cu a c pitanului Olsewskiţ ă ă numai o frac iune de secund . La Londra, deci! Fuseserţ ă ă traşi pe sfoar : şi el, şi Moordenaar şi patronul de laă „Meermin”? „Ho ii” câştigaser un avans de o sut de mile.ţ ă ă Iar ei îşi pierdeau timpul, chefuind cu un amiral be iv şiţ ramolit, într-un port periferic.

— …O poveste care nu poate s intereseze nişte braviă solda i ca noi, conchise, prudent şi an oş, gazda.ţ ţ ţ

— Eu nu-s un brav soldat, sir, şi-mi plac toate poveştile, r spunse Mihu cu un aer de gentleman ofensat.ă ţ

Confuz şi încurcat că-şi jignise, f r s vrea, oaspetele,ă ă ă amiralul îl trase deoparte să-i explice c vorbise aşa numaiă de ochii celorlal i, fiindc de fapt povestea respectiv era cuţ ă ă atât mai onorabil , cu cât el însuşi ar fi fost mândru s fieă ă amestecat în ea pân peste urechi, dar c de cinstea astaă ă avusese parte numai tic losul de John, fiuă -s u, pe careă tâlharul de Malborough şi-l f cuse „ochii şi urechile lui”. „Theă Hawk” aducea de la Amsterdam pe reprezentan iiţ continentali ai unei confrerii secrete interna ionale, careţ avea s se întruneasc în seara echinoc iului de toamn laă ă ţ ă Londra, cu prilejul înfiin rii Marii Loji a Albionului, ramurţă ă britanic a confreriei. La conducerea „lojii” intrauă personalit i dintre cele mai importante, atât ăţ tories, cât şi whigs, într-o ierarhie strict constituit , în fruntea c reia seă ă afla „marele Albion”…

— Poate Pretendentul29, poate o femeie, ad ug şoptindă ă amiralul şi-i f cu cu ochiul lui Mihu . Ne afl m deci cu to ii,ă ţ ă ţ dragul meu, sub semnul Albionului. Ha, ha!…

29 Pretendentul – denumirea comun englez a lui Iacob III Stuart; înă ă Fran a i se spunea Le Chevalier Saintţ -George.

— Într-adev r, râse şi Mihu , ar tânduă ţ ă -se mai curând indiferent. Dar pot s v cer acum şi o informa ie personal ?ă ă ţ ă

— Of course30, mai ales personal .ă— Am o datorie de onoare fa de una din persoaneleţă

sosite la Londra pe „The Hawk”…— De joc? îl întrerupse amiralul, mare amator de c r i.ă ţ— Într-un fel, da.— Pariezi c ghicesc despre cine e vorba?ăMihu cunoştea mania englezeasc a pariurilor şi „jucţ ă ă

tare”:— Bucuros, Pe zece guinee, sau pe-un butoiaş de votc ?ă— Un butoi de vodc , contra zece guinee!ă— All right, încheie târgul Mihu .ţ— My dear friend, ai pierdut şi de data asta, cum ai

pierdut, probabil, şi în partida dumitale cu imbatabilul herr Jan Petersen-Fabritius din Holstein. Am jucat odat cu el laă Somerset Cofee House. Era cu un subaltern foarte dibaci, iar eu, pereche cu amicul meu Jeffries. A fost homeric, formidabil…

Şi amiralul ramolit, uitând o clip de unde plecase, porniă s istoriseasc acea „formidabil ” partid de c r i dină ă ă ă ă ţ taverna londonez . În mintea lui Mihu cele dou numeă ţ ă rostite de interlocutorul s u se roteau ca dou discuriă ă zvârlite spre aceeaşi int . Jeffries… Jan Petersenţ ă -Fabritius… Apoi ini ialele celui din urm îi ap rur dinaintea ochilor cuţ ă ă ă litere de foc: J P.-F.!

Trase din buzunarul de la piept scrisoarea g sit laă ă Moordenaar şi reciti semn tura: J. P.ă -F., cu tr sura de unireă între ultimele dou litere, ini ialele celor dou nume deă ţ ă familie ale lui Fabritius. Fripp isc lea ins cu tr sura de unireă ă ă între primele ini iale: ale celor dou nume de botez:ţ ă Johannes-Pierre Fripp, J.-P. F. Totul se limpezea acum, ca de sub o pânz de cea , risipit la b taia vântului. Pe „Şoimul”ă ţă ă ă sosise domnul Fabritius. Dar unde era atunci Fripp? Asta n-o mai putea afla decât personal de la „imbatabilul” adversar la c r i al amiralului. Dar ceă ţ -i; totuşi, cu titlul scrisorii? Aici scrie negru pe alb: „Drag frate”… „frate!”… De obicei membriiă

30 În englez : Desigură

aceleiaşi confrerii îşi scriu şi îşi vorbesc astfel. Cum de nu se gândise la asta din primul moment? Se aflau doar cu to iiţ „sub semnul Albionului”!… Iat dar cheia enigmei! Şi izbucniă într-un râs cu hohote, râsul lui. Amiralul îl privi confuz.

— A i câştigat pariul, ţ sir! explic Mihu .ă ţ— Care pariu?— Butoiul de vodc , ă milord…Dup cin , întorşi pe bord, Mihu d du c pitanuluiă ă ţ ă ă

Olsewski porunc de aă -l transporta a doua zi pe Ilieş peste Mânec , la Le Le Hâvre, şi s aştepte acolo alte ordine de laă ă Paris. Pe Ilieş îl trimise la Hanka, spunându-i unde poate fi el g sit în zilele urm toare, şi în aceeaşi noapte plec laă ă ă Londra, întru împlinirea ambasadei sale, precum şi în c utarea unui anumit juc tor de c r i.ă ă ă ţ

IV

SUB SEMNUL ALBIONULUI

Atunci când sir Percy Honey nu se odihnea la castelul din Clyde al familiei al c rei unic moştenitor r m sese, – în urmaă ă ă unui şir de calamit i ce loviser pe str nepo ii faimosuluiăţ ă ă ţ than de Cawdor, întemeietorul spi ei – posomorâtul seniorţ sco ian locuia la Londra, întrţ -o cas acoperit toat cu viă ă ă ţă s lbatec , de pe Court Road, col cu Oxford Street. Acuma,ă ă ţ în ultimii ani ai reginei Ana, când intrigile din jurul palatului St. James atinseser apogeul şi amenin au cu r zboiul civil,ă ţ ă el frecventa tot mai rar lumea curtenilor pe care, ca mândru iacobit, o dispre uia. Cercul prietenilor s i din societateaţ ă înalt londonez se m rginea la dou sau trei nume ilustre:ă ă ă ă Henry St. John, viconte de Bolingbroke, ducesa de Monmouth – rud apropiat a Stuar ilor – şi lordul Oxford, pe careă ă ţ -l vizita câteodat . Abil mecenat, Bolingbroke organiza în casaă lui reuniuni artistico-filozofice foarte reuşite. Sir Percy întâlnea acolo pe Jonathan Swift, un îndr cit de popă ă irlandez, ale c rui vorbe de duh împotriva lui Marlborough îiă

mergeau la inim , pe ă sir Isaac Newton, filozof şi matematician, descoperitorul legii gravit ii, pe gazetarulăţ Defoe, care fusese închis la Newgate, ca adversar imprudent al reginei; pe actorul Betterton, neîntrecut interpret al lui Shakespeare, şi mul i al ii, scriitori, artişti şi oameni deţ ţ ştiin , glorii ale saloanelor şi cafenelei londoneze. Îiţă r m sese lui ă ă sir Percy nostalgia „banchetelor platoniciene” şi încerca s le reediteze ia Bolingbroke, la club şi uneori laă el acas .ă

Via a politic era agitat de „luptele de cocoşi’“‘ dintreţ ă ă partidele whig şi tory, primul reprezentând plutocra iaţ militarist , iar cel lalt pe nobilii conservatori. Idolul whigiloră ă era ducele de Marlborough, militar şi politician ambi ios şiţ cupid, ale c rui izbânzi asupra francezilor îl în l aser foarteă ă ţ ă sus, în titluri şi avere. Partida advers , acum la putere, eraă condus de ministrul Bolingbroke. Dup victoria francez deă ă ă la Denain, el fusese trimis, în tain , de regin s negociezeă ă ă pacea cu Ludovic al XIV-lea, f r ştirea alia ilor Angliei,ă ă ţ olandezii şi germanii, Împotriva acestei p ci whigii tunau şiă fulgerau.

Patimile politice se amestecau cu cele stârnite de conflictul acut dintre catolici, anglicani, şi independen i.ţ

Dar pe deasupra tuturor, patima modei dirija întreaga societate. În asemenea m sur , încât Swift lansase o glumă ă ă de pomin . Întrebat de filozoful Berkeley, dac crede că ă ă omul, acest microcosm, st întră -adev r „în centrulă universului”, cum afirmau umaniştii, nebunul de popă r spunsese:ă

— Nu, domnul meu. Centrul universului nostru e croitorul la mod . Iar omul nu este un microcosm, ci un microcostum,ă care se schimb , evident, dup cum bate vântul.ă ă

La biseric , la promenad , la burs , în cafenele şi la palat,ă ă ă se perindau: idei la mod , femei la mod şi costume laă ă mod . Şi toate se puteau cump ra. Era suficent s ai cu ce.ă ă ă

Când Mihu trase clopotul de la poarta casei inundate deţ verdea , ţă sir Percy se afla cufundat în lectura „Spectatorului”, gazeta opozi iei, scris de doi pamfletariţ ă redutabili, Steele şi Addison. Puf ia nervos din pip şi marca,ă ă

din când în când, prin morm ieli, nemul umirea pe care iă ţ -o pricinuia lectura acestei „foi de scandal”. Valetul intr şiă -l anun pe musafir, cam în felul acesta:ţă

— Un c l re moscovit, ă ă ţ sir, asediaz poarta principal .ă ă— De ce? întreb distrat baronetul, f r să ă ă ă-şi scoat nasulă

din ziar şi pipa din gur .ăDar mai înainte ca valetul s formuleze un r spunsă ă

convenabil, st pânul casei azvârli accesoriile siestei şi seă repezi la fereastr .ă

— Introdu-l imediat, cap de cuc ce eşti!Omul care suna la poart era un b rbat destul de tân r,ă ă ă

îmbr cat întră -un costum de c l rie foarte decent. P rea ună ă ă negustor avut dintr-un oraş de provincie, venit în capitală pentru afaceri sau ca să-şi cheltuiasc prisosurile întră -o tov r şie mai pl cut decât a unei familii puritane, probabilă ă ă ă numeroase. Dou detalii vestimentare distonau, îns , cuă ă aerul paşnic al musafirului: vest lung , de piele, şi cizmeleă ă înalte, r sfrânte, când, chiar la ar , boiernaşii engleziă ţ ă purtau acum vesta de catifea, sau de atlas, cu nasturi de sidef, ciorapi de lân alb peste genunchi şi pantofi cu tocă ă înalt. Tunica, tricornul, jaboul şi manşetele de dantel aleă c l torului erau îns cât se poate de corecte. Ba ceva maiă ă ă mult, în aşteptarea valetului, trimis s anun e „un negustoră ţ moscovit”, str inul priz tabac dintră ă -o frumoas tabacheră ă de aur, cu un gest de o elegan perfect .ţă ă

— Presupun c am cinstea s vorbesc cu ă ă sir Percy Honey, baron de Clyde, începu Mihu , dup ce valetul îl conduseţ ă dinaintea st pânului s u şi se f cu nev zut ca o fantom .ă ă ă ă ă

— Întocmai. Cu cine am onoarea?— Sunt purt torul unui r spuns din partea unui prieten deă ă

departe.Baronetul examin pecetea scrisorii pe care iă -o întinse

Mihu , apoi desf cu scrisoarea şi o parcurse cu v dit interes.ţ ă ă Dimitrie Cantemir, „principe al imperiului rus, membru al înaltului senat şi consilier privat al lui Petru cel Mare”, îi adresa, în latineşte, calde ur ri de s n tate şi prosperitate,ă ă ă ad ugând c mesajul prietenilor s i fusese primit „cu ceaă ă ă mai mare bun voin ”, şi c „negustorilor englezi ce vor sosiă ţă ă

la Petersburg, pentru reînnoirea leg turilor vremelnică întrerupte de un r zboi nedorit, li se va da un sprijină important, pe m sura uriaşelor resurse ale imperiului”.ă

— Ne-ai adus o veste foarte bun , domnule…ă— Pamberg-Mihail Gala in, ţ sir. Sunt negustor.— Pamberg, da… Pamberg? Numele acesta îmi spune

ceva. Dac memoria nu m înşal – şi m înşal foarte rar! –ă ă ă ă ă sunte i un marinar care se bucur de oarecare stim înţ ă ă lumea apelor.

— Nego ul meu se plimb pe ap , ţ ă ă sir. De-o sut de ani şiă mai bine, multe din cor biile dumneavoastr , au carcasa dină ă lemn rusesc, parâmele din cânep ruseasc şiă ă -s c l f tuiteă ă ă cu catran rusesc.

— În eleg, domnule Pamberg!… Ave i vreo afacere înţ ţ perspectiv ? Am unele leg turi cu comercian ii din Glasgowă ă ţ şi v asigur c pe Clyde intr acum mai multe nave deă ă ă comer decât pe Tamisa. Sau prefera i Compania Sudului?ţ ţ

— Dimpotriv . Sunt aici pentru Sco ia! Iar în privin aă ţ ţ Companiei Sudului, pe lâng faptul c „abanosul” nu intr peă ă ă lista mea de schimburi comerciale, am şi o r fuial de altă ă ă natur cu unele persoane de acolo. Dar despre asta vomă putea vorbi cu alt prilej, dac timpul v va permite.ă ă

— Of course. S zicem disear , sau mâine la prânz! Deă ă acord?

— All right. Şi acum da iţ -mi voie s m retrag. Vă ă ă m rturisesc c sunt frânt de oboseal .ă ă ă

Sco ianul îşi lovi fruntea cu palma, furios c uitase oţ ă regul elementar de polite .ă ă ţă

— Dar, dragul meu, casa mea î i st la dispozi ie. Te rog,ţ ă ţ te rog s te sim i sub acoperişul meu, ca la…ă ţ

Mihu se gr bi sţ ă ă-i sar în ajutor, ca un gentlemană pursânge.

— M şi simt, ă sir Percy, ca la mine acas , aflânduă -m la ună prieten al prietenilor, mei. Dar aceast ospe ie, pentru careă ţ v r mân în veci îndatorat, ar putea da de b nuită ă ă neprietenilor noştri. De-altminteri, gazda mea e numai la doi paşi de aici. În Soho-Square, pe uli a greceasc .ţ ă

— În Greek Street? E perfect. Atunci, pe mâine! Voi invita câ iva prieteni a c ror conversa ie, totdeauna pasionant , neţ ă ţ ă va îng dui s discut m, calm şi nestingheri i, deă ă ă ţ -ale noastre…

Cei doi b rba i îşi strânser puternic mâinile şi seă ţ ă desp r ir . În seara aceea, sco ianul avea s cineze cuă ţ ă ţ ă vicontele de Bolingbroke, iar Mihu , cu un grec a c rui istorieţ ă e prea lung spre a fi povestit aici, fost ciubucciu al paşeiă ă din Br ila, timonier pe un caic turcesc, c pitan pe unulă ă marocan şi buc tar pe un vas englezesc, acum patronulă cinstitei taverne „Tomida’s Coffee House” din Soho.

A doua zi diminea a, Mihu d du o rait prin oraş. Coborîţ ţ ă ă prin Drury Lane în cartierul tavernelor, aruncând câte o privire prin fiecare. În Strand se opri s fumeze o pip laă ă „Somerset Coffee House”. Localul era înc pustiu. Obişnui iiă ţ veneau mai târziu. O lu pe Fleet Street, spre St. Paul’s.ă De-aici şi pân la Burs forfota str zii se pornise maiă ă ă devreme decât în restul oraşului: b rbierii, pr v liileă ă ă modistelor, magazinele de înc l minte, croitorii, argintarii,ă ţă pl cint rii şi p s r rii ridicaser obloanele, iar vânz toriiă ă ă ă ă ă ă ademeneau clien ii prin o întreag gam de mijloace, de laţ ă ă zâmbetul politicos, pân la invita ia g l gioas cu gesturi deă ţ ă ă ă panoram , caă -n bazarele mediteraneene. Treceau pe mijloc mereu, uruind, tr suri şi cupele, sau c l re i, la trap, iar peă ă ă ţ margini, vale ii de cas mare, purtând, doi câte doi, lecticiţ ă închise. Unii dintre ei, deşela i sub greutatea st pânului dinţ ă fotoliu, abia mai r suflau. Sudoarea le curgea şiroaie de subă peruc şi degetele le ieşeau prin m nuşi, dar p reau totuşiă ă ă atât de mândri de scumpa lor povar , încât cu siguran că ţă ă s-ar fi sim it foarte ofensa i dac cineva leţ ţ ă -ar fi oferit aceeaşi simbrie, ca s care cu roaba o cantitate de var sau nisip, peă jum tate mai uşoar decât nobila osânz pe care o plimbauă ă ă toat ziu prin târg.ă ă

În dreptul Podului Londrei, Mihu coborî pe chei, spreţ docuri. În port nu g si „Şoimul”. I se spuse c navaă ă Companiei Sudului fusese avariat de o furtun careă ă -i rupsese şi un catarg de la gabie, şi c dup ce îşi debarcaseă ă pasagerii la vama portului, tr sese la Deptford, pentruă

repara ii. C pitanul Herbert putea fi îns g sit, la nevoie,ţ ă ă ă peste drum de St. James, la Marlborough House ori de nu, la „Rose Tavern”, în Soho.

Trecu fluviul, în Southwark, cu o barc . Prin cartierul,ă alt dat celebru, al teatrelor, în care barcagiul îl inform că ă ă ă jucase, pe vremuri, un mare englez, pe nume William Shakespeare, ajunse la Westminster Bridge, apoi intr în,ă gr dinile din jurul palatului St. James. În Pallă -Mall, pe strada mare, asist la o scen careă ă -l puse pe gânduri. Un echipaj luxos cobora, la trap, dinspre Picadilly. În tr suraă descoperit , un b rbat în uniform de general st teaă ă ă ă r sturnat pe perne, privind cu o suveran indiferenă ă ţă mul imea trec torilor. Unul dintre aceştia, un om mai înţ ă vârst , dup toate aparen ele vestimentare o persoană ă ţ ă respectabil , dând cu ochii de arogantul domn dintre perne,ă începu s strige:ă

— Ho ul, pune i mâna pe el!ţ ţCa la un semn, un cor de strig te şi de huiduieli urm riă ă

elegantul echipaj, pân d du col ul, în dreptul lui Mihu .ă ă ţ ţLa cap tul opus al str zii, surugiul opri şi trase la scaraă ă

unei cl diri noi şi impun toare, de c r mid roşie, una dintreă ă ă ă ă cele mai reuşite opere ale arhitectului Wren, abia terminat .ă Generalul coborî plictisit şi intr în cas , salutat pân laă ă ă p mânt de o armat de vale i în livrea.ă ă ţ

Mihu îl întreb pe unul dintre ei:ţ ă— Cine este? Şi ar t în direc ia celui care intrase.ă ă ţOmul în livrea îl m sur din creştet până ă ă-n t lpi, cu ună

dispre nimicitor, ca pe cel mai ignorant locuitor al planetei,ţ şi-i întoarse spatele.

Mihu citi singur pe o plac de marmor s pat cu litereţ ă ă ă ă de aur: Marlborough House. Se l muri. Ducele, înving torulă ă francezilor, nu mai era la mod . Şi avea s dea seam ,ă ă ă probabil foarte curând, guvernului tory de comisioanele astronomice încasate, în calitate de comandant suprem, de la furnizorii glorioaselor armate engleze.

Un orologiu b tu amiaza. Aproape c uitase de prânzul laă ă care fusese poftit. Urc prin Haymarket, în Leicester Squareă şi de-acolo în mai pu in de un sfert de ceas era la gazd , înţ ă

Greek Street. Îşi schimb c maşa cu una pe care ă ă mistress Tomida i-o sp lase şi o crohmolise artistic, cu mânuşi ele eiă ţ gr su e; apoi îl rug pe patron să ţ ă ă-i pun sub observa ie nişteă ţ persoane de la „Rose Tavern”, şi dup ce îi l s în acestă ă ă scop pe mas cinci guinee, ieşi fluierând.ă

De data asta, valetul lui sir Percy se înclin respectuos şiă -l conduse în sufragerie. St pânul casei îi ieşi jovial înă întâmpinare şi-l prezent celorlal i oaspe i, vreo şapte sauă ţ ţ opt b rba i, cei mai mul i sub patruzeci de ani.ă ţ ţ

Deşi firi deosebite, musafirii casei din Court Road discutau prieteneşte, ca unii ce nu se aflau pentru întâia oar laolalt .ă ă John Gay, secretarul ducesei de Monmouth, comenta ironic un articol laudativ al lui Addison, „Spectator”, despre vecinul s u de mas , poetul satiric Pope. F r ca s par sup rat deă ă ă ă ă ă ă impertinen a veselului secretar, acesta îi d du îns unţ ă ă r spuns scurt, în stilul s u epigramatic, acum celebru, careă ă -l f cu pe Gay să ă-şi aplaude, cel dintâi, înfrângerea.

— Iar şi v bombarda i cu obuze de hârtie, domnilor? Înă ă ţ curând Marea Britanie va deveni o corabie de mucava pe o mare de cerneal .ă

Cel care intrase, cu aceast interpelare, era doctorul Johnă Arbuthnot, medicul casei regale, iacobit din prejudecat şiă republican din ra iune.ţ

Conversa ia se însufle i, – tot pe teme de actualitate, cândţ ţ doctorul scoase din buzunarul tunicii dou exemplare dină ultima sa carte, Istoria lui John Bull, o fantezie satiric în careă îl lua peste picior pe ducele de Marlborough, veros şi ipocrit, întruchipat într-un personaj numit Hocus:

— Domnilor, e cald . Viu de la editor. Sunte i primii careă ţ v d aceast oper dinaintea c reia posteritatea sa vaă ă ă ă prosterna… râzând.

— Va fi cu siguran aşa, dac poimâine nu va fiţă ă demodat , remarc Pope, nu f r am r ciune.ă ă ă ă ă ă

Un valet intr să ă-i raporteze st pânului casei c fusese înă ă Old Bond Street, la domnul Swift. Domnia-sa cerea iertare că nu putea veni, fiindc nu eraă -n apele lui.

În timpul mesei şi dup mas fur abordate cele maiă ă ă felurite subiecte. Se vorbi despre teatru, politic şi filozofie,ă

despre Tommy Wild, banditul Londrei, despre ultimele descoperiri ale domnului Newton şi despre cometa domnului Halley. Se c zu de acord c biserica la mod , în sezonulă ă ă acesta, este St. James, cea decorat de Wren. Mihu asculta,ă ţ v dit interesat, intervenind rareori cu un bun sim şi cu oă ţ pondere pe care tovar şii s i englezi nu pregetar s iă ă ă ă -o remarce, cu oarecare admira ie. Nici un cuvânt despreţ Pretendentul de peste Canal. Din patriotism, sau pruden ,ţă mai pu in probabil decât din delicate fa de gazd . Cuţ ţă ţă ă toate acestea nu lipsir glumele cu sco ieni. Ultima,ă ţ povestit de Gay în dialect, suna aşa:ă

„Domnul Mc Intosch, din Dundee, se întâlneşte cu un amic ajuns la ananghie. Acesta îl ia pe departe:

— Spune, Mac, dac ai avea patru cor bii miă ă -ai da şi mie una?

— Da.— Dar dac ai avea patru case, miă -ai da şi mie una?— Da.— Dar dac ai avea patru c m şi, miă ă ă -ai da şi mie una?— De ce?— Fiindc am patru c m şi!”ă ă ăDin stim pentru ă sir Percy, Mihu se ab inu s povesteascţ ţ ă ă

una adev rat , despre amicul s u, c pitanul de curs lungă ă ă ă ă Mc. Tavish, care se întorsese bogat la Edimburgh, dup zeceă ani de c l torii. Mirânduă ă -se c cei doi fra i ai lui careă ţ -l întâmpinau, aveau câte o imens barb , c pitanul iă ă ă -a întrebat dac aşa e moda acum în Sco ia. La care dânşii iă ţ -au r spuns:ă

— Nu, drag Mac, dar când ai plecat în Indii ai luat şiă briciul de ras.

La cafea, sir Percy Honey îl trase deoparte pe Mihu ,ţ l sânduă -i pe ceilal i invita i sţ ţ ă-şi continue singuri disputele, şi-l rug să ă-i spun p sul.ă ă

Mihu îi relat pe scurt istoria furtului de documentareţ ă care îl mâhnise atât de adânc pe Cantemir. Îi vorbi de Jeffries, de Fabritius şi de Fripp, şi-i pomeni de indica iaţ b trânului Herbert, în leg tur cu Marea Loj a Albionului.ă ă ă ă Cheia enigmei era aici, la Londra; iar dac ă sir Percy îi putea

da o mân de ajutor, trebuia s ac ioneze repede de tot, maiă ă ţ înainte ca manuscrisul con inând ţ The History of the Growth and Decay of the Othoman Empire s fie înstr inat.ă ă

Sco ianul asculta în t cere, cu un aer distrat. O singurţ ă ă clip i se p ruse lui Mihu c observ în pupilele lui oă ă ţ ă ă tres rire ciudat . Când rostise numele lojii secrete.ă ă

— Domnule Pamberg, începu el, dup o scurt pauz .ă ă ă Domnia-ta iţ -ai pus via a în primejdie ca s ne aduci unţ ă mesaj pre ios. Nu vei fi dezam git de gratitudinea noastr .ţ ă ă Mâine vei avea ceea ce domnia-ta numeşti „cheia enigmei”!… Şi-acum, hai s bem. Am un scotch dup re eta clanuluiă ă ţ Grant, care e f r seam n pe lume.ă ă ă

Se întoarse acas în amurg. Tomida era ocupat cuă evacuarea unor be ivi scandalagii. Jucaser c r i, şi fiindcţ ă ă ţ ă-l prinseser pe unul trişând, ceilal i trei ineau mor iş să ţ ţ ţ ă-l omoare. Scandalul ar fi luat propor ii nepl cute, dacţ ă ă intrarea neaşteptat pe uşa a feciorului birtaşului, un lungană voinic, cu o mutr destul de fioroas , nu iă ă -ar fi, potolit, ca prin farmec, pe beligeran i. Acum patronul îi scotea înţ ghionti afar , sub privirea ocrotitoare a preaiubitului s uă ă moştenitor, Tommy Tomida.

Era o sear frumoas , seara echinoc iului de toamn . Oă ă ţ ă lu spre Drury Lane Theatre, s vad o comedieă ă ă recomandat de oamenii de litere cu care avusese pl cereaă ă s prânzeasc , Dar se r zgândi, şi coborî s dea iar şi ocol,ă ă ă ă ă de câteva ori, cafenelei din Strand. Tot f r succes. Îşi urmă ă ă plimbarea pe lâng Savoy c tre fluviu şi se aşez să ă ă ă priveasc traficul de pe Tamisa care f cea aici un cot. Apeleă ă sc zuser şi se rostogoleau leneşe şi murdare, spre estuar.ă ă R sunar , pân departe, strig tele barcagiilor ce traversauă ă ă ă fluviul. Gândurile lui c l toreau acum dincolo de mare,ă ă dincolo de cer. Ce va fi f când Hanka, singur , în Oraşulă ă Lumin ? îi p rea bine c Ilieş era acolo.ă ă ă

Sim i deodat în preajm o prezen str in , deşi nici unţ ă ă ţă ă ă foşnet nu-i trezise aten ia. Era aproape întuneric. Luminaţ palid a uli ei proiect o umbr trec toare pe taluzulă ţ ă ă ă dinaintea lui. Se întoarse brusc, dar umbra disp ru şi nuă putu str bate cu privirea mai departe, fiindc avea felinarulă ă

în fa . Auzi un şuierat uşor, parc d duse cineva un semnal,ţă ă ă apoi totul rec zu în t cere. Un vânt uşor aducea spre oraşă ă boarea m rii pe un nor de cea .ă ţă

Acas , la cin , grecul îi spuse c la „Rose” nu aflase mareă ă ă lucru.

— Nu mişc înc nimic, ă ă captain… Dar dac m iubeşti,ă ă psihi-mu, nu mai umbl noaptea haiă -hui pe uli e, c nuţ ă vreau s te pierd de muşteriu. Astă ă-sear era să -o p eşti,ăţ sufle elule… Dac miţ ă -ai dat o treab , lasă ă-m să -o fac iar domnia-ta nu mă-ncurca, du-te la club, du-te la fete, unde pofteşti, ca domnii!…

Mihu se întreb la ce primejdie se referea Tomida, apoi îşiţ ă aduse aminte de umbra de pe malul Tamisei, dar se f cu că ă nu pricepe, îi d du dreptate şi râse, b tânduă ă -l pe um r.ă

— M las, fr ioare, în paza ta, iar sufletul în pazaă ăţ Domnului.

— Pentru ce-i în paza altora nu garantez, rânji ştirb Tomida, destupând o sticl burduh noas , învelit pân laă ă ă ă ă gât în rafie împletit .ă

— Ai vin de Chianti? se mir , admirativ, Mihu .ă ţ— „Thomida’s Coffee House” are de toate, se umfl greculă

în pene. Şi era adev rat.ăDiminea a, nu prea târziu, dar nici prea devreme, Mihuţ ţ

sun iar şi la poarta din Court Road. Ridicând ochii, îl v zu laă ă ă fereastr pe ă sir Percy în persoan , care îi ar t c poarta eă ă ă ă deschis şiă -i f cu semn s urce la el sus.ă ă

Baronetul purta o hain de cas vişinie, un fel de caftan,ă ă eu arabescuri negre, peste care era încins cu un cordon gros, cu ciucuri lungi de m tase. Probabil tot o amintire dină Orient. Îi oferi cafea în felegean şi ig ri sub iri de foi. P reaţ ă ţ ă preocupat şi îşi ascundea destul de r u îngrijorarea. Seă vedea c se culcase târziu şi c dormise prost.ă ă

Ştirile pe care i le aducea erau pline de interes, dar neconcludente. Nu-i spuse sursa. Mihu pricepu îns c leţ ă ă ob inuse în cursul misterioasei întruniri din noapteaţ echinoc iului a Lojii Marelui Albion şi c le confruntase dupţ ă ă aceea.

Jeffries şi Fabritius erau, într-adev r, la Londra. Primul maiă venise odat , mai demult. El îi oferise atunci fostului s uă ă patron, lui Marlborough, acele documente care i-ar fi furnizat generalului date de cea mai mare importan în preg tireaţă ă campaniei în Orient, pe care o pl nuise gelos pe victoriile luiă Eugeniu de Savoia, supranumit de turci „invicibilul”. Dar dizgra ia în care c zuse subit îi t iase poft de cuceriri. Şiţ ă ă ă oferta lui Jeffries, patriotic dar prea costisitoare, fuseseă respins . Printră -un agent al s u, acesta o prezentase atunciă ministrului Bolingbroke. Fiind contrar politicii sale de pace,ă vicontele refuzase de plano s trateze cu mijlocitorul.ă Negocierile avuseser loc numai în principiu, manuscriseleă aflându-se undeva în Europa. Domnul Fabritius venise acum la Londra într-o misiune care nu avea nici o leg tur cuă ă opera prin ului Cantemir. Iar aceast oper , cu certitudine,ţ ă ă nu se afla în Anglia.

— Ei bine, izbucni Mihu , dezolat, dar atunci, cum seţ explic toate celelalte: provocarea de la Amsterdam,ă scrisoarea cu ini ialele, bombardarea „Poltavei”? Şi unde eţ ho ul, unde este adev ratul Fripp cu documentele?ţ ă

— Sir Percy Honey se ridic în picioare, semn că ă neobişnuita audien matinal luase sfârşit.ţă ă

— R bdare, dragul meu, toate la timpul lor. Dacă ă incidentul din Marea Nordului nu se datoreaz unei erori…ă nepremeditate, un prieten al nostru se va putea informa la Amiralitate. E tot ce mai pot face în avantajul dumitale, de dragul în eleptului st pân care mi teţ ă -a trimis.

Îl conduse pân la uş şiă ă -i strânse mâna, repetând:— Toate la timpul lor.O s pt mân dup aceast întrevedere sfârşit în coadă ă ă ă ă ă ă

de peşte, Mihu fu informat de Tomida c „Şoimul” ridicaseţ ă ancora, la Deptford, pentru m rile Sudului. Îi p ru r u c nuă ă ă ă avusese prilejul s dea ochi cu comandantul „Ho ului”, dară ţ pe de alt parte se întreb la ce bun. Englezul ar fi ridicat dină ă umeri şi i-ar fi râs în nas. Cu ce drept îi cerea socoteal acestă str in, despre nişte chestiuni care nă -aveau de ce să-l intereseze pe un paşnic negustor de piei şi de cânep ?ă

La începutul lui octombrie, în parcul St. James, Mihu seţ ciocni piept în piept cu amiralul Herbert. Ieşea de la Palat şi se îndrepta spre apartamentul s u din Fleet Street pe care,ă cât şedea la Portsmouth, îl inea închis. Era plictisit şi seţ bucura c g sise un tovar ş de chef.ă ă ă

— Cum v-au mers afacerile la Londra?— Binişor, r spunse Mihu , bine dispus. Mai am una, şiă ţ

plec.Mihu încheiase întrţ -adev r câteva tranzac ii cu un mareă ţ

armurier şi cu un bl nar din Mayfair, furnizor al cur ii regale.ă ţ Cu viitoarea curs , din portul Arhanghelsk, a navei englezeă de comer „Lord Chancellor”, bl narul, avea s primeasc unţ ă ă ă mare transport de bl nuri scumpe siberiene, urmând caă l zile cu arme de precizie livrate, de armurier, prin aceeaşiă corabie la întoarcere, să-i fie pl tite direct de negustorul dină Mayfair.

Întâlnirea cu b trânul chefliu din Portsmouth fusese parcă ă poruncit de noroc, gând la gând. Pornir bra la bra , peă ă ţ ţ Strand, vorbind despre vreme şi ferindu-se s nuă -i calce telegarii focoşi ai tr surilor ieşite la promenad .ă ă

Deodat , pe amiral îl fulger o idee:ă ă— Ce-ai zice, stimate domn, de o partid de c r i, peă ă ţ

disear , la „Somerset’s”?ă— N-aş putea fi decât prea onorat, sir, dac miza nu esteă

prea meschin , iar adversarii nişte juc tori serioşi… Caă ă domnul acela, bun oar , îmi scap numele… cel cu pariul…ă ă ă

— Herr Fabritius? E formidabil! Chiar la el m gândeam.ă Dacă- i convine, atunci s ne vedem disear , la opt. Deţ ă ă acord?

— De acord. Sunt chiar ner bd tor să ă ă-ncrucişez sab… c r ile cu acest „formidabil” domn.ă ţ

Se desp r ir dinaintea cafenelei la mod în care aveau să ţ ă ă ă se revad la cin . Amiralul intr s re in masa, iar Mihu oă ă ă ă ţ ă ţ lu la stânga, prin Drury Lane, spre cas .ă ă

Toat după ă-amiaza puse la punct planul de b taie, cuă Tomida şi fiul s u. Tommy avea să ă-şi încaseze onorariul în trei rate: dou zeci de guinee pe loc, treizeci din buzunarulă domnului Fabritius şi cincizeci dac planul reuşea pe deplin.ă

Mihu pl ti o sticl de Chianti, ca ad lmaş, şi fiecare porniţ ă ă ă c tre postul s u.ă ă

La „Somerset Coffee House”, Mihu se prezent îmbr catţ ă ă într-un costum elegant, dar sobru, t iat de unul din cei maiă buni croitori din Londra. Îl rugase pe lordul Herbert să-l prezinte, în glum , sub un alt nume, şi acesta se amuz să ă ă-i atribuie unul cât mai neverosimil. Din fericire, furat de prestan a acestui gentleman care p rea s dispun de unţ ă ă ă impresionant cont la banc , misteriosul domn Fabritius nu seă mai obosi să-i re in numele. Mai mult decât atât, când seţ ă ridic la miezul nop ii de la masa de joc, cu un câştig deă ţ treizeci de guinee – plus cinci de la amiral – se ar t încântată ă s fie condus acas în frumoasa tr sur închis aă ă ă ă ă p gubaşului, mai ales c afar se l sase o cea deas ,ă ă ă ă ţă ă destul de neprielnic pietonilor cu punga plin .ă ă

Îl depuser mai întâi pe amiral în Fleet Street. Apoiă surugiul trase la stânga pe Fetter Lane, spre Holborn Hill, unde locuia fericitul câştig tor.ă

Mihu b tu în t blia tr surii şi prin ochiul de geam f cuţ ă ă ă ă semn valetului s opreasc . Coborî, explicând invitatului s uă ă ă c el st chiar peste drum; salut şi porunci vizitiului să ă ă ă-l conduc pe domnul acas . Tr sura porni în trapul mare ală ă ă cailor. Dintr-un salt, Mihu lu locul unuia din cei doi „vale i”ţ ă ţ din spatele tr surii şi goana continu în pocnetul bicelor.ă ă

Domnului Fabritius i se p ru, dup un r stimp, c drumulă ă ă ă este mai lung decât de obicei, ba chiar că-l greşiser , fiindcă ă vedea defilând pe dinaintea geamului portierei nişte locuri necunoscute, Dar îşi puse p rerea pe seama prea bunei saleă dispozi ii şi a coniacului fran uzesc ingurgitat.ţ ţ

Apoi tr sura se opri brusc, uşa capelei se deschise; şi dină întuneric, o namil cu fa a mascat sub o basma, i se adresă ţ ă ă batjocoritor:

— Nu vre i s v r cori i pu in? Numele meu este Tommyţ ă ă ă ţ ţ Wild…

Privind în jur, aiurit, domnul Fabritius recunoscu cimitirul din Whitechapel, cartierul groazei. Apoi leşin . Fu astfelă transportat într-o magherni singuratec unde se treziţă ă dinaintea tribunalului improvizat, c ruia, gra ie unor metodeă ţ

de convingere demne – de porecla r pitorului s uă ă 31, i se spovedi pe îndelete, cu o sinceritate aproape înduioş toare.ă

Domnia-sa se întâlnise la Berlin cu Fripp şi cu Jeffries. Acesta din urm nu reuşise s ob in în Anglia suma asupraă ă ţ ă c reia conveniser . Au plecat la Utrecht, A doua zi, Frippă ă disp ruse cu manuscrisele, l sânduă ă -i pe amândoi mofluzi. Nu-l mai puteau c uta, „The Hawk” urma s ridice ancoraă ă spre Portsmouth în câteva zile. Şi unde să-l caute, în lumea larg ? Domnul La Mare le spusese doar c Parisul nu le maiă ă d nici pre ul vechi. Tratativele de pace încurcaser toateă ţ ă socotelile. S-au l sat p gubaşi. Şiă ă -apoi trebuiau s fieă amândoi la constituirea Marii Loji a Albionului, în seara echinoc iului. Fabritius reprezenta pe marele maestru al Lojiiţ Septentrionului. Omul lui Jeffries din Amsterdam l-a informat c doi str ini se intereseaz de ei şi c au la dispozi ie oă ă ă ă ţ fregat rus gata de drum. B nuind şi o corespondenă ă ă ţă secret cu iacobi ii, a c rei descoperire lă ţ ă -ar fi umplut de bani, Jeffries i-a dat lui Edward Fripp, v rul ho ului, ordinulă ţ acela. Şi l-a isc lit cu formula lojii, care îl oblig peă ă „Moordenaar” să-l duc la îndeplinire, cu riscul vie ii.ă ţ

Mihu îi f cu semn lui Tommy Wild – sţ ă ă-l mai lase să r sufle. Bombardarea fregatei era acum explicabil . În cază ă de naufragiu „din eroare”, Jeffries i-ar fi avut în palm , baă înc pretinzând c iă ă -a salvat de la înec. Pentru „eroare”, explica ii sţ -ar fi g sit ulterior.ă

Dou lucruri îi r m seser nel murite lui Mihu şi avuseseă ă ă ă ă ţ chiar impresia c Fabritius trecuse înadins mai repede pesteă ele. Scrise întreb rile pe un bile el şi le trecu, ca şi maiă ţ înainte, printr-un „valet” lui Wild, el r mânând mai departeă înd r tul scaunului pe care fusese legat fedeleş prizonierul.ă ă

— Domnule, relu Tommy, ne mai r spunzi la două ă ă întreb ri şi î i f g duiesc c te vom c ra, viu şi nev t mat,ă ţ ă ă ă ă ă ă acolo unde pofteşti. Ori de nu, mâine, hoitul dumitale va pluti f r pânze, spre Canal.ă ă

Fabritius tremura de fric şi de ciud . D du din cap ca eă ă ă gata s r spund abia când banditul îi mângâie iar şi b rbiaă ă ă ă ă cu cu itul.ţ

31 În englez : Wild – s lbatec.ă ă

— Unu: Cine e agentul domnului Jeffries la Amsterdam? Hai, ciripeşte, pi igoiule… S nu taci, c m sup r şi e deţ ă ă ă ă r u.ă

— Jur c nu ştiu, jur… url r guşit şi cu ochii roşii deă ă ă spaim prizonierul lui Tommy Wild.ă

Mihu îşi d du seama c spune adev rul. Jeffries nu eraţ ă ă ă prost să-şi demaşte spionii, chiar unui complice ca domnul Fabritius. F cu semn lui Tommy s treac la a doua.ă ă ă

— Buun, admise tân rul Tomida. Să -o l s m, deocamdat ,ă ă ă pe-asta. Doi: Cum sun isc litura aia cu „formula lojii”?ă ă

Fabritius t cu, l sând capul în jos. Apoi şopti încet de tot,ă ă mai mult cugetând pentru sine:

— Şi dac r spund şi dac tac, aceeaşi soart mă ă ă ă ă aşteapt !ă

Era un grav impas. Tommy îl umplu de admira ie peţ Mihu , rezolvând dilema f r multe artificii, cu o neb nuitţ ă ă ă ă agilitate de spirit pentru un ins cu reputa ia lui:ţ

— Nu, meştere. Chestia e dac ştiu al ii c ai piuit. Noiă ţ ă n-avem interes s te turn m, c şiă ă ă -aşa ne aşteapt la ul deă ţ la Tyburn s ne legene pe deasupra Hydeă -Park-ului. Dac şiă matale faci pe nisnaiul, nimeni habar nu are. Alege şi dumneata. Unde mai pui c noi nici nu te omorâm aşa,ă dintr-o dat , c nu suntem aşa de r i. Te luam cu încetul…ă ă ă

Sleit de puteri, victima ra ionamentelor lui Tommy Wildţ vorbi abia auzit:

— Processio-Fulgoris…— Cum adic ?ă— E pe latineşte… Processio-Fulgoris… „Cale liberă

fulgerului”… şi… ah…Herr Fabritius c zu în nesim ire şi în epeni. O criz deă ţ ţ ă

conştiin , sau o criz de cord? Fu întins pe o p tur veche,ţă ă ă ă urcat în tr sur şi l sat, creştineşte, în poarta spitaluluiă ă ă Sfântului Bartolomeu. Apoi toat lumea se întoarse acas , cuă ă Sufletul împ cat.ă

Mihu îşi explic mu enia lui ţ ă ţ sir Percy. Îl lega probabil de Jeffries, inamicul s u politic, teribilul secret al lojii. J.P.ă -F. se citeşte deci: Jeffries. Procesio-Fulgoris! În fond nu descoperise nimic de seam în ceea ceă -l privea pe el şi pe ai

lui. Ho ul disp ruse, iar el se b gase unde nuţ ă ă -i fierbea oala şi, probabil, c avea s trag consecin ele f r nici un folos.ă ă ă ţ ă ă Unde mai pui c duşm nia unei societ i secrete atât deă ă ăţ puternice îl putea primejdui nu numai pe dânsul, dar şi pe al ii pe care f g duise sţ ă ă ă-i ocroteasc …ă

Avu o noapte de coşmaruri. Îl n p diser toate spaimeleă ă ă copil riei cu iele şi joim rici şi moroi, de pedeapsa c roraă ă ă nimeni nu poate s scape. Adormi spre ziu . Când se trezi,ă ă soarele era de o suli . I se p ru c înc mai viseaz : laţă ă ă ă ă c p tâiul lui veghea Ilieş. Dulcea vorb moldoveneasc îiă ă ă ă sp l sufletul de toate iasmele:ă ă

— Bun diminea a, b die. Dar r u te mai fr mânt grijile,ă ţ ă ă ă ă bată-le pustia, c nici în somn nu te iart !ă ă

Ilieş fusese trimis de Hanka să-i spun s vie degrab ,ă ă ă fiindc ho ul era la Paris. Îl v zuse dânsa „cum m vezi şiă ţ ă ă cum te v d”, Ilieş întârziase, c la Calais nu g sise cor bii,ă ă ă ă trei zile la rând, să-l treac marea.ă

Mihu îl puse pe Tomida sţ ă-şi fac drum prin port, s vadă ă ă dac nuă -i rost, s treac dincolo, mai pe neştiute, pe vreună ă vas pesc resc, sau vreun cuter, ori pe o corabie mai mic .ă ă Apoi se îmbr c de c l torie şi ieşi să ă ă ă ă-şi ia r mas bun de laă sir Percy. Acesta se scuz că ă-l g seşte nepreg tit de vizit ,ă ă ă iar când afl c pleac la Paris, îl rug s mai treac pe laă ă ă ă ă ă dânsul dup mas , având să ă ă-i încredin eze ceva.ţ

Acas , Tomida îi spuse c a g sit pe un grec deă ă ă -al lui, care are o treab la Dunkerque şiă -l poate l sa în drum la Calais.ă Plecarea, mâine, pe flux. Vasul era o vechitur , dar tr geaă ă bine, iar omul lui îşi cunoştea meseria. Mihu nuţ -l întreb ceă meserie anume. Mul umi şi pl ti.ţ ă

După-amiaz , pe Ilieş îl d du în grija doamnei Tomida, să ă ă-i arate oraşul, iar el se îmbr c de vizit şi se prezent ,ă ă ă ă pentru ultima oar , acas la sco ian. În fa a c minului,ă ă ţ ţ ă tr gea din pip in b rbat c runt, cu o privire blând , dară ă ţ ă ă ă p trunz toare, întră ă -un costum bogat, cu o imensa stea de briliante prins pe piept în dreptul inimii. Sub redingota peă talie, deschis în fa , un superb cordon de m tase albastră ţă ă ă îi traversa pieptul în diagonal , pe deasupra vestei deă

brocart cu nasturi de aur lucra i în filigran, din buzunarulţ c reia atârna un breloc de pre .ă ţ

Dup ce îl m sur f r arogan pe Mihu , fum torul îşiă ă ă ă ă ţă ţ ă trase, cu dou degete, din manşet o batist uşoar , maiă ă ă ă curând o fâşie de dantel str vezie, pe care o agit în aer şiă ă ă o duse la nas cu un gest degajat. În odaie mirosea a mosc.

Sir Percy f cu prezent rile. Era vicontele de Bolingbroke,ă ă primul ministru.

— Iubite domnule Pamberg – începu el, – domnul Jeffries, secretarul poli iei mele, mţ -a informat c fregata „Poltava” şiă dumneata, desigur, era s fi i victima unei erori grosolane,ă ţ pricinuite de un informator neconştiincios, din Amsterdam. Închipuie- i c vţ ă -au luat drept pira i. E ridicol, dar e adev rat.ţ ă Te rog s primeşti scuzele guvernului meu şi s le transmi i,ă ă ţ cu cele mai bune ur ri, amiralit ii majest ii sale arului.ă ăţ ăţ ţ

Vicontele vorbea pu in afectat. Se vedea îns c nu o faceţ ă ă înadins, ci din educa ie şi obişnuin . P stra pe buze unţ ţă ă zâmbet incert, de om de lume, şi rostea cuvintele cu un fel de dispre fa de con inutul lor, p rând sţ ţă ţ ă ă-l preocupe numai muzica frazei. Sir Percy era, inexplicabil, jenat şi morm ia înă surdin , ca atunci când citea „Spectatorul”. Apoi vorbiră ă despre vreme.

La plecare ceru ministrului o favoare. Înainte de a-l întreba ce doreşte, acesta se gr bi să ă-i r spund :ă ă

— Nu pot refuza nimic unui atât de distins gentleman, despre care prietenul meu sir Percy mi-a dat cele mai str lucite referin e. Să ţ -ar zice c vrei s ilustrezi descriereaă ă pe care o prin es o face regelui, în Shakespeare, vorbindţ ă despre ruşi, cu un secol în urm : „Trim gallants, full ofă courtship and of state32…”

Mihu mul umi pentru compliment, dar st rui în a cereţ ţ ă acea favoare:

— Sir, voi transmite amiralit ii ruse scuzeleăţ dumneavoastr . În ceea ce m priveşte, îns , doresc s mă ă ă ă ă r fuiesc personal cu acel neconştiincios „informator” de careă a i pomenit. Îi pot afla numele?…ţ

32 Frumoşi şi tineri, nobili şi deştep i. (din comedia „Chinurile,ţ zadarnice ale dragostei”).

Ministrul îşi duse iar şi, cochet, batista la nas, apoi doriă să-şi reaprind pipa.ă

Sim ind cţ ă-i scap definitiv, Mihu încerc o lovitur înă ţ ă ă plin, pref cânduă -se c ştie mai multe decât vrea sa par :ă ă

— Pentru c o slug r uvoitoare, ă ă ă milord, poate fi uneori atât de toant încât s închid şi calea fulgerului… cât e elă ă ă de fulger! Processio-Fulgoris, cum ar veni, pe latineşte…

Lovitura îi reuşi. Bolingbroke schimb o privire cuă sco ianul, se scul din fotoliu şi, cu un uşor tremur în glas, iţ ă se adres lui Mihu , intinduă ţ ţ -l în albul ochilor:

— Nimeni nu poate închide, nepedepsit, calea fulgerului, domnule Pamberg… Şi cu atât mai pu in, patronul taverneiţ „Sirena” din Amsterdam. Î i urez, sincer, c l torie bun !ţ ă ă ă

V

PETRECERI FRAN UZEŞTIŢ

În luna mai se împliniser treizeci de ani de când sup rată ă pe parizieni. Ludovic al – XIV-lea, dup ce cheltuise sumeă incalculabile ca s transforme modestul castel de vân toare,ă ă al tat lui s u, de la apus de oraş, întră ă -o alt minun ie aă ăţ lumii. Îşi str mutase acolo, întră -un peisaj grandios şi rafinat, familia legitim şi nelegitim , miniştrii şi curtea, g rzile,ă ă ă lacheii, rândaşii şi gr dinarii, adunând la Versailles aproapeă zece mii de oameni.

Regele ieşise de-o jum tate de or pe terasa imens dină ă ă fa a palatului s u, şi rezemat deţ ă -o balustrad de marmur ,ă ă privea f r s vad pe deasupra covoarelor de verdea şiă ă ă ă ţă bazinelor populate cu grupuri de statui, spre cap tul aleiiă principale ce se confunda la orizont cu linia marelui canal artificial care-i sc lda parcul de vân toare.ă ă

Era una din rarele d i când ieşea singur pe aceastăţ ă teras , martor a celor mai fastuoase serb ri pe care leă ă ă cunoscuse istoria, de la antici încoace. Singur, nu voia să

vad nimic din toate frumuse ile gândite pentru el de Leă ţ Nôtre, Le Brun şi Mansart şi înf ptuite cu bra ele unoră ţ armate în zdren e. Nu iubea natura. Peisajul – chiar aşa cumţ era aici, contorsionat, mereu tuns şi mereu împodobit ca de parad – începuse să ă-l priveasc insolent, cu nep sarea uneiă ă tinere i f r moarte, ca şi tinere ea Parisului, dinainteaţ ă ă ţ c reia, Ludovic al XIVă -lea, b trân şi bolnav, b tuse înă ă retragere.

Îl chinuia b trâne ea trist a marilor petrec re i şi urmeleă ţ ă ă ţ r zboiului neîntrerupt ceă -i n ruise finan ele. Şiă ţ -l îngrijora soarta familiei lui complicate, fiindc anul acesta molima deă v rsat negru îi r pise în câteva s pt mâni moştenitoriiă ă ă ă direc i, unul dup altul. Îi r m sese un singur nepo el, deţ ă ă ă ţ cinci ani, pân la majoratul c ruia ştia c el, „regeleă ă ă -soare”, va fi apus de mult.

Se gândi cu un fior de înduioşare şi de sincer p rere deă ă r u la nora delfinului, la tân r şi zglobia duces deă ă ă ă Bourgogne, podoaba Versailles-ului s u, pe care oă condusese, ca pe to i ceilal i, la groap , în prim varaţ ţ ă ă trecut . Vru să ă-şi reaminteasc neap rat cum era îmbr cată ă ă la înmormântare şi se sup r c nuă ă ă -l mai ajuta memoria.

R mase cu ochii pierdu i asupra grupului de statui dină ţ bazinul Latonei şi uit la ce se gândise. Tres ri. Lâng el seă ă ă ivise o femeie b trân , rigid , îmbr cat în negru. Eraă ă ă ă ă doamna de Maintenon, odinioar frumoas şi cochet , aceeaă ă ă care-l r pise din bra ele doamnei de Montespan (care, laă ţ rându-i, i-l luase doamnei de La Vallière, care-l smulsese, şi ea, reginei Fran ei!).ţ

Doamna de Maintenon, poc it la b trâne e, se ocupa cuă ă ă ţ educa ia tinerelor fete de familie bun , la pensionulţ ă Saint-Cyr. Locuia la Fontainebleau. Venea rar la Versailles, unde era privit pieziş de principii de sânge, deşi to i seă ţ temeau de influen a ei asupra regelui, cu care se c s toriseţ ă ă în secret.

Ludovic al XIV-lea îi ar t obiectul, deosebit de actual, ală ă reveriei sale. Bazinul Latonei era împodobit cu un grup de marmur , reprezentândă -o pe Latona cu cei doi copii ai ei, Apollon şi Diana. Ea implora mânia lui Jupiter împotriva

ranilor din Lycinia, care o insultaser când leţă ă -a cerut de b ut, iar zeul olimpian îi pedepsise pref cânduă ă -i în broaşte.

— Ce p cat c nă ă -ave i aceast putere, sire, sţ ă ă-i pedepsi iţ pe aceia care ne fac ast zi via a insuportabil ! Ah,ă ţ ă protestele, obr zniciile, glumele lor insolente!…ă

Regele se gândise la acelaşi lucru. Desf cu bra ele, înă ţ semn de resemnare:

— Încep s fie atât de mul i iar noi, din zi în zi, tot maiă ţ pu ini…ţ

Regele nu iubea Parisul. Dar nici Parisul, şi parc niciă restul rii, nu se pr p deau de dragul lui. Şi o dovediserţă ă ă ă atât de bine, în vremea din urm , de când cu foametea ceaă mare din 1709, încât doamna de Maintenon, primul ministru Chamillart, principii de sânge şi „bastarzii” nu mai cutezau s ias din Versailles f r paza sigur a „elve ienilor”ă ă ă ă ă ţ 33ca să nu rişte întâlniri dezagreabile, cum p ise ducele de Orléansăţ care, la o vân toare, să -a trezit înconjurat nu de fiare, ci de

rani s lb tici i de mizerie, r cninduţă ă ă ţ ă -i, amenin tor înţă urechi:

— Du pain… du pain!… Pâine… pâine!La Paris, pamfletarii şi şansonierii luau în derâdere politica

de la Versailles. Marele oraş r suna de cântece „insolente”,ă ca acela:

„…Si l’on ne mourait pas de faim,

Il en faudrait mourir de rire…”34

De aceea, regele îşi oprise curtenii fideli de a mai frecventa oraşul.

Dar atrac ia Parisului, cu amintirile lui glorioase, cu opera,ţ teatrul şi c r ile lui, cu Notreă ţ -Dame, dar şi cu „bâlciurile” şi tavernele lui, era mai puternic decât popririle lui Ludovic ală XIV-lea şi nu numai o dat se întâmpl ca la ceremoniaă ă monoton a culc rii, deştept rii, „scaunului”, sau prânzuluiă ă ă regal, unii seniori, sau unele doamne s lipseasc , dină ă

33 Gard de mercenari.ă34 Dac nă -am muri de foame, Ar trebui s murim de râs…ă

pricin c întârziaser în oraş, pe la spectacole, be ii, sauă ă ă ţ jocuri de noroc.

De câte ori venea la Paris, chiar în sezonul cel mai animat – al vân torilor şi carnavalului – Saskia nu se mai avânta,ă vesel şi curioas , în via a de la Curte, cum f cuse întâiaă ă ţ ă oar , atras de n lucirea unei lumi de basm. Înzestrat cu oă ă ă ă minte ager şi cu un spirit de orientare înn scut în neamul eiă ă de negustori şi mujici, contesa Alexandra Ivanovna se descurca, cu o rar dib cie, prin firele de p ianjen aleă ă ă coteriilor, cu gra ie, prin veninoasa şi invizibila lor urzeal .ţ ă

La belle russe35, cum îi spuneau Saskiei la Versailles, avea de data aceasta şi alte motive s nu se prea gr beasc să ă ă ă-şi revad cunoştin ele. În prim vara şi vara precedent , printreă ţ ă ă membrii familiei regale, decimate de molim , p r siseă ă ă bucuriile lumii acesteia şi ducesa de Bourgogne, ultima animatoare a petrecerilor de la Curte, o femeie inteligent şiă f r prejudec i, prietena bun a Saskiei. De atunci domneaă ă ăţ ă acolo o z p ceal şi o del sare f r margini. Prin od i şiă ă ă ă ă ă ă coridoare se învârteau sute de trântori, de toate rangurile, înghesuindu-se la mesele de joc întinse pretutindeni, zile şi nop i deţ -a rândul, unde fra ii, fiii, fiicele şi nepo ii lui Ludovicţ ţ al XIV-lea se fuduleau s câştige, sau m car s piard , sumeă ă ă ă astronomice la „lansquenet”, jocul de c r i la mod .ă ţ ă

Sumele erau la început împrumutate de la bancherii din oraş, apoi înşişi c m tarii au fost îng dui i s aib onoarea aă ă ă ţ ă ă pierde la unele mese de la palat, pentru c via a era atât deă ţ scump , iar doamnele nu se puteau ar ta dinaintea regeluiă ă cu aceeaşi rochie, în dou seri deă -a rândul, acesta fiind un impardonabil „semn de calicie” mai ales acum, în sezonul serb rilor de dup doliu.ă ă

Saskia ocupa la Paris un mic, dar cochet, hôtel particulier al ducesei de Lesdiguières, peste drum de splendida reşedin a nobilei proprietare, v duva semea şi încţă ă ţă ă tân r a ducelui de Lesdiguières, unul din vechii seniori, ă ă „les sauvages”36, care nu-l urmaser pe „regeleă -soare” la Versailles.

35 În francez : „frumoasa rusoaic ”.ă ă36 În francez : „s lbaticii”.ă ă

Ducesa tr ia retras în palatul ei din Place des Victoires şiă ă numai pu ini aleşi aveau cinstea de a fi în vizit cu dânsa,ţ ă printre care se num rase şi ducesa de Bourgogne, prietenaă şi „naşa” Saskiei la Curte. „Frumoasa rusoaic ” o cuceriseă acum şi pe dânsa, prin farmecul ei s n tos şi nepref cut.ă ă ă

— Sunt însuşiri rare, ma bonne37 o complimenta ducesa, însuşiri care în zilele noastre nu se mai afl decât în vechileă familii din provincie; adev rata noble e a Fran ei dispare înă ţ ţ sipetele bancherilor…

Aceeaşi bun impresie iă -o f cuse şi doamna de companieă a Saskiei, pe care o botezase „mica amazoan polonez ”. Cuă ă voca ia didactic a persoanelor singuratice, care au despreţ ă ele o excelent p rere, ducesa se îns rcinase cuă ă ă des vârşirea educa iei tinerei doamne Hanka Zlatowska,ă ţ supraveghindu-i personal lec iile de dans, clavecin şiţ coresponden . Progresele uimitoare ale Hank i o umplea deţă ă mândrie ea bineîn eles asumânduţ -şi toate meritele:

— Draga mea, m felicit c ai profitat întră ă -o lun de zileă mai mult decât pioasele pensionare de la Saint-Cyr ale doamnei Tartuffe de Maintenon într-un an… La prima ocazie, am s iă -o spun, ca să-i mai stric dispozi ia.ţ

Aluzia la ipocritul personaj al lui Molière nu era lipsit deă mali ie, deoarece favorita regelui fusese, în anii primei eiţ tinere i, so ia autorului comic Scarron.ţ ţ

Ieşeau împreun , tustrele, în carosa cu hus galben aă ă ă ducesei, cu doi arapi uriaşi în livrea şi turban, unul pe capră şi altul la spatele tr surii. Era, la Paris, moda Orientuluiă lansat de ă Jurnalul persan al lui Chardin şi de traducerea celor O mie şi una de nop iţ , ap rut în libr rii, o dat cuă ă ă ă romanul Diavolul şchiop, de domnul Lesage, care „f ceaă deliciul capitalei”. În aceste plimb ri, doamnele erau înso iteă ţ de un paj îmbr cat marinar, de Ilieş, care st tea mândru peă ă capr , lâng unul din arapi. Se împrieteniser şi râdeauă ă ă amândoi de fran uzeasca pocit în care încercau s seţ ă ă în eleag .ţ ă

Într-o zi, urcând pe strada Luvrului, spre biserica Saint Eustache, Ilieş z ri o caros venind din urm în fuga cailoră ă ă

37 În francez : dr gu a mea.ă ă ţ

şi-i atrase îndat vizitiului luareaă -aminte, s trag mai laă ă dreapta, ca s evite ciocnirea celor dou vehicule, în uli aă ă ţ strimt :ă

— Hei, maurule, aten ie la babord!…ţArapul coti tocmai la vreme, fiindc cealalt caros âşniă ă ă ţ

pe lâng ei, aproape atingânduă -le portiera.— Oh, la belle emeraude!38 exclam ducesa deă

Lesdiguières, urm rind din ochi mâna b rbatului din caros ,ă ă ă care purta un magnific smarald.

Hanka îşi muşc buzele s nu ipe. Z rise piatra înainteaă ă ţ ă ducesei şi recunoscuse inelul furat. Îi spuse Saskiei, tremurând toat . Cu un aer distrat, aceasta se întoarse c treă ă duces şi o întreb dac nă ă ă -ar amuza-o s afle cine eă posesorul acelui superb giuvaer, demonstrând cu această ocazie şi iu eala echipajului s u ţ ă mauresque, pe care domnul cu smaraldul avusese impertinen a sţ ă-l întreac .ă

Se porni o curs nebun între cele dou carose, fiecareă ă ă dintre vizitii dorind să-şi arate destoinicia. Trec torii de peă rue Coquillière se lipir îngrozi i, de zidurile caselor, ca s nuă ţ ă fie strivi i sub copitele celor patru perechi de telegari laţ galop. Oprir , scar la scar , în rue de Ia Vrillière, dinainteaă ă ă somptuosului hotel al contelui de Toulouse.

Amiralul Louis Alexandre, conte de Toulouse, un b rbată taciturn de vreo treizeci şi cinci de ani, era fiul mai tân r ală doamnei de Montespan şi unul dintre bastarzii regelui. Deosebit de fratele lui, ducele du Maine, şi de sora lui, acum duces d'Orléans, cartofori şi be ivi reputa i, acest amiral,ă ţ ţ care nu comandase în via a lui o nav , avea o singurţ ă ă patim vân toarea.ă ă

Admirator, al conquistadorilor spanioli, invita la el fel de fel de aventurieri, să-i dea idei pentru planurile lui de cuceriri vân toreşti, în cele patru z ri. Aceast admira ie îl apropiaseă ă ă ţ şi de politica v rului s u vitreg, ducele d'Anjou, acum rege ală ă Spaniei, ai c rui ambasadori iezui i g seau oricând casă ţ ă ă deschis şi mas întins la ă ă ă hôtel de Toulouse.

Colonelul La Mare, recent întors dintr-o campanie militară în Orient — acum plecat la Utrecht în slujba Spaniei, cu o

38 În francez : ce frumos smarald.ă

misiune secret — îi prezentase nu de mult colonelului ună interesant personaj, de in tor al unor unice documente dinţ ă arhiva Imperiului Otoman, pe care era dispus s leă negocieze. Cancelarul Charmillart, s tul de r zboaie şiă ă hot rât s cedeze englezilor por ile r s ritului întră ă ţ ă ă -un schimb avantajos, respinsese târgul. Preferând s piard banii laă ă lansquenet!… în schimb, sesizat de conte, cardinalul Aleborni, ministrul regelui Spaniei, se declarase amator să cumpere, la orice pre , mapa cu documente a domnului J.ţ -P. Fripp.

Cardinalul expusese regelui s u premisele unui plană îndr zne :ă ţ

— Cu toat stim pe care trebuie s iă ă ă -o purt m, sire,ă bunicului vostru, regele Fran ei, nu ne putem împiedica de aţ fi dezn d jdui i de tragica pace care se preg teşte laă ă ţ ă Utrecht, unde beligeran ii urm resc s se împace, împ r indţ ă ă ă ţ între ei posesiunile noastre. Moşteni i, sire, coroana lui Carolţ Quintul!… Gândi iţ -v c printră ă -o alian , pân azi neglijat ,ţă ă ă i-a i putea reda întreaga str lucire. Gândi iţ ă ţ -v , sire, laă aceast alian colosal , între Imperiul Spaniol şi Imperiulă ţă ă Otoman, despre care întreaga diploma ie european crede –ţ ă şi se înşal ! – c sunt „doi gigan i în agonie”. Vizirul Gină ă ţ -Ali doreşte Mediterana. S iă -o d m, dac ne ajut să ă ă ă redobândim tot ce ni se r peşte! Reparând, în ceasul ală unsprezecelea, greşeala istoric a regilor catolici, care iă -au alungat pe mauri, un imperiu tân r, mauroă -spaniol, va cuceri lumea, printr-un magnific r zboi mondial…ă

Tratativele urmau s aib loc în timpul sezonului deă ă vân toare. Iar dup achizi ionarea materialului, care peă ă ţ cardinal l-ar fi „pus în situa ie”, domnii Fripp, La Mare şi al iiţ ţ ar fi fost îns rcina i cu misiuni importante, în realizareaă ţ „planului Alberoni”. Pentru asta era Fripp la Paris, oaspete al contelui de Toulouse.

Profund jenat la gândul c domnul din caleaşca rivală ă ă şi-ar fi putut imagina c fusese urm rit din frivolitate, ducesaă ă lu o hot râre „eroic ”. Cunoscând casa şi pe conte, urc ,ă ă ă ă preg tinduă -se s explice st pânului casei c venise cuă ă ă inten ia de aţ -i face o vizit în trecere, ca să ă-l întrebe de

s n tatea doamnei d’Orléans, sora lui, despre care auziseă ă câteva zvonuri îngrijor toare, în salonul ducesei deă Saint-Simon.

Domnul Fripp, care abia coborâse din tr sur , se d du la oă ă ă parte, salutând, modest şi contrariat, apoi o urm la oă distan respectuoas , prin şirul de lachei ce ieşiserţă ă ă imediat s o întâmpine.ă

Cele dou femei râmase în carosa ducesei deă Lesdiguières, avur deci tot timpul să ă-l priveasc pe ho ulă ţ operei lui Cantemir cu toat luareaă -aminte, şi Hanka îşi jură s nuă -i mai scape de data asta. Era îmbr cat f r deosebiteă ă ă preocup ri de elegan ; probabil c atinsese de mult fundulă ţă ă pungii umplute în Polonia. P rea destul de tân r, după ă ă agerimea ochilor s i negri, dar trupul deşirat, p rul rar,ă ă m rul lui Adam foarte proeminent, fa a r v şit şi buza deă ţ ă ă ă jos r sfrânt , cu spume la col urile gurii, îi d deau un aspectă ă ţ ă resping tor şi b trânicios de şarpe în n pârlire.ă ă ă

Un sfert de or mai târziu, ducesa îşi relu locul în caros ,ă ă ă încântat c ieşise din încurc tur .ă ă ă ă

— Ma bonne, contele de Toulouse a fost surprins şi onorat de grija pe care o port scumpei sale surori. Mi-a declarat că ar fi fericit dac aş accepta s m invite la vân toarea deă ă ă ă s pt mân viitoare, din Bois de Boulogne, ceea ce am şiă ă ă f cut, ă par politesse. S-au adus lupi, sau cerbi, sau ceva asem n tor. Va veni tot Versaillesă ă -ul; regele va vâna din caros , cum face de când şiă -a rupt bra ul la Fontainebleau…ţ

Ducesa de Lesdiguières, copleşit de atâtea mondenit i,ă ăţ p rea s uite c vizita ei fusese doar un pretext. Deprins cuă ă ă ă stilul, Saskia asculta cu o aten ie zâmbitoare, dar Hanka nuţ se putu st pâni s nu o întrebe:ă ă

— Madame, dar omul acela… cu smaraldul?…— Ah, tiens, uitasem. Domnul acela – o corect ducesa,ă

ciupindu-i, protector, b rbia – închipui iă ţ -v c domnul acelaă ă urmeaz s încheie o afacere important cu unul dintreă ă ă prietenii contelui, un cardinal spaniol, sau ceva similar… îl g zduieşte pân atunci la sine, întră ă -o arip secundar ,ă ă bineîn eles… Ia te uit , neţ ă -am luat cu vorba şi am ajuns

acas . Nu vre i s coborâ i, s lu m ceaiul împreun , àă ţ ă ţ ă ă ă l’anglaise?…

A doua zi diminea a, Ilieş pornea spre Calais, înso it de unţ ţ servitor olandez al Saskiei, care urma s se întoarc imediată ă ce b iatul se va fi îmbarcat pentru Dover.ă

O. s pt mân dup aceea, adic în diminea a din ajunulă ă ă ă ă ţ vân torii, Mihu şi musul s u, abia pica i de la drum, luau oă ţ ă ţ gustare copioas la hanul de lâng catedrala din Amiens,ă ă unde-i aştepta, de dou zile, olandezul cu caleaşca Saskiei,ă potrivit în elegerii luate cu Ilieş la plecare. „L’Auberge deţ Picardie” era punctul de întâlnire al c l torilor spre Parisă ă dinspre Anglia şi rile de Jos – tot mai numeroşi de când cuŢă tratativele de la Utrecht – iar hangiul se fudulea c este şiă „postul de frontier dintre vinul de Rin şi cei deă Champagne”. Dintre cei care aşteptau cai de schimb şi fuseser amâna i peă ţ -a doua zi, vocifera sonor. Zburlindu-şi musta a sub ire, un tân r gentilom cu accent gascon, a c ruiţ ţ ă ă figur îi p ru lui Mihu familiar . Gentilomul era gr bit să ă ţ ă ă ă ajung la Paris. Mihu se apropie de el, să ţ ă-l vad mai bine.ă Nu se înşelase: era foarte tân rul aghiotant al lui Court deă Labruyère din flota lui Jean Bart, care-l îmbr işase cu atâtaăţ sincer efuziune dup isprava lui de fl c u de pe „Maurul”.ă ă ă ă Nu se schimbase, sau p rea c nu se schimbase prea multă ă de-atunci. Poate câteva fire de argint pe la tâmple. Ah, nu numai atât! Bra ul stâng de la cot, iţ -atârna, neînsufle it, cuţ manşeta mânecii trecut pe sub cordonul s biei.ă ă

Cearta pentru caii de schimb, la sta iile de poşt era unţ ă lucru obişnuit Mai devreme sau mai târziu, cu un bob z bav , toat lumea era mul umit . Dar acum, la „Aubergeă ă ă ţ ă de Picardie” mul imea curierilor speciali încurcase r uţ ă socotelile c l torilor, care erau nevoi i să ă ţ ă-şi aştepte rândul, zile întregi, sau să-şi r scumpere aşteptarea cu mariă bacşişuri.

Gentilomul invalid era unul dintre cei c rora le veniseă rândul la cai, dar i se luaser de c tre doi ofi erii în uniformaă ă ţ g rzilor regelui Spaniei, care tocmai ieşiser dintră ă -un conciliabul suspect cu hangiul.

— S v fie ruşine, domnilor spanioli, s v purta i astfelă ă ă ă ţ într-o ar care sufer tocmai din pricina prea marii delicate iţ ă ă ţ cu care v trateaz , strigase, în cele din urm , cu n duf,ă ă ă ă gentilomul.

La aceast ofens direct , cei doi traser s biile şi seă ă ă ă ă apropiar an oşi, siguri de o izbând f r lupt . Unul dintreă ţ ţ ă ă ă ă ei i se adres , batjocoritor, invalidului:ă

— Chirurgul care v-a operat astfel, domnule de Syré, a fost generos, dar nechibzuit c vă -a l sat limba… Dac nu vă ă ă retrage i cuvintele, vom fi obliga i sţ ţ ă-i des vârşim noiă opera… En garde!

Cavalerul de Syré, recunoscându-şi pesemne agresorul, trase sabia, înjurând şi mai tare:

— Ha, domnul La Mare? Fugarii şi laşii, care-şi p r sescă ă camarazii pe câmpul de lupt , îşi recap t brusc curajul înă ă ă dosul frontului.

Lamele se încrucişar şi se ciocnir furios. Cu toate că ă ă mândrul cavaler îşi inea la respect adversarii, aceştiaţ adoptaser o tactic mişeleasc , de care spadasinul f ră ă ă ă ă mân nuă -şi d du seama decât când era prea târziu. Îlă atr seser de lâng zid c tre marginea unui canal lat şiă ă ă ă adânc şi acum îl strângeau din dou p r i spre margineaă ă ţ apei. Nimeni dintre cei de fa nu îndr znea s intervin ,ţă ă ă ă cauza cavalerului recalcitrant fiind considerat pierdut , iară ă ofi erii, mai ales La Mare, dovedinduţ -se oameni dibaci şi f ră ă multe scrupule.

— Are you saved, sir?… îl întreb cinic La Mare peă muşchetarul f r noroc, cu aceast formul folosit acum înă ă ă ă ă glum de solda i şi, deprins din desele r zboaie cu englezii.ă ţ ă ă

La auzul acestei întreb ri, pe care o auzise nu demult înă nişte împrejur ri excep ionale, Mihu sim i o irezistibilă ţ ţ ţ ă mânc rime în palm , pe care nu iă ă -o potoli decât straja spadei sale, când scoase lama lucind în soare, la doi paşi de zâmbitorul domn La Mare care-şi „savura” de pe acum victoria, îl b tu pe um r cu vârful spadei, adresânduă ă -i-se cu o pref cut naivitate:ă ă

— Presupun c aci e un loc liber, ă sir… O partid de c r iă ă ţ „cu mân moart ” nă ă -are, z u, nici un haz!… Permite iă ţ -mi să intru al patrulea!

Domnul La Mare, înşelat de aspectul paşnic al negustorului moscovit, se n pusti, f r a r spunde, asupraă ă ă ă lui Mihu . În vremea asta, r mas cu un singur adversar,ţ ă cavalerul de Syré deveni iar şi st pân pe situa ie.ă ă ţ

Oprit la primul asalt de o splendid „gard ”, La Mare îşiă ă pierdu cump tul şi începu, s bat în retragere. Trecând laă ă ă atac, Mihu îl conducea, cu mici volte, spre locul undeţ adineauri cei doi îl încol iser pe gascon. Ajunşi acolo,ţ ă „Vântură-lume” nu se mai „juc ”, Efectul loviturilor lui sigureă se citea în ochii îngrozi i ai ofi erului.ţ ţ

— Are you saved, sir? îl întreb la rândul s u Mihu , cu ună ă ţ glas care nu prevestea mântuirea. Dac nu, v invit s vă ă ă ă arunca i în acest canal… cât mai sunte i în via … Num rţ ţ ţă ă pân la trei… Unu!… Doi!…ă

La „doi” sabia ofi erului zbur în ap , iar posesorul ei, f rţ ă ă ă ă a mai aştepta pe „trei”, plonj şi el, îmbr cat cum era şi cuă ă tricornul în cap, în râsul general al clien ilor hanului, careţ ieşiser şi asistau ca la teatru.ă

Când se întoarse pe c lcâie, s vad ceă ă ă -i cu cealaltă pereche, d du fa cu gasconul, al c rui adversar, renun ândă ţă ă ţ la cai, fugea pe şosea ca un bezmetic, mai sigur pe resursele-i pedestre decât pe to i arm sarii Arabiei.ţ ă

Mihu îl salut , adresânduţ ă -i-se politicos, de parcă într-adev r fuseser parteneri la o „partid de pl cere”ă ă ă ă

— Monsieur le Chevalier de Syré?…Cel interpelat astfel se uit la Mihu , pu in intrigat.ă ţ ţ— Da, domnule. Cu cine am onoarea?… O-la-la, ce faci

aici, Pamberg, prietene?… Nu ştiam cui îi datorez via a!ţDeschise bra ele, sţ ă-l strâng la piept, cu aceeaşi c ldură ă ă

de-alt dat , dar le l să ă ă ă-n jos, ar tând cu un zâmbet tristă înspre mâneca goal şi se mul umi să ţ ă-i întind dreapta,ă f când haz de necaz, ca un vrednic urmaş al lui d’Artagnan:ă

— Cadouri de r zboi, dragul meu… Dac lă ă -aş fi dat pentru Fran a, nuţ -mi p rea r u. Dar m tem c e doar partea meaă ă ă ă

de isp şire pentru prostiile unui mareşal de salon… Ei, să ă trecem peste asta!… Ce mai faci?

— Dac umila mea invita ie nu v încurc prea tareă ţ ă ă programul, v pot r spunde la aceast întrebare în drumă ă ă spre Paris. Caleaşca mea are caii înh ma i. Ave i bagaj?ă ţ ţ

— L-am l sat în Flandra, ă mon cher, împreun cuă con inutul mânecii stângi. Sunt liber ca p s rile cerului, pânţ ă ă ă voi intra pe mâinile domnişoarei de Chausseraye, care mă aşteapt s m oblojeasc şi să ă ă ă ă-mi in predici.ţ ă

Urcar în caleaşc , râzând, iar olandezul d du bice cailor.ă ă ă Ilieş se prezentase, apoi urcase pe capr , ca s nuă ă stânjeneasc conversa ia ce se pornise cam slobod .ă ţ ă

— Deci, iubite domnule de Syré, la Paris v aşteapt oă ă frumoas domnişoar . Desigur, o mare dragoste.ă ă

Cavalerul râse cu poft :ă— O mare dragoste, desigur. Dar nu a mea, c pitaneă

Pamberg, ci a regelui Ludovic al XIV-lea. Domnişoara de Chausseraye, m tuşa mea, acum la o vârst venerabil , esteă ă ă una din dragostele din tinere e ale augustului nostruţ suveran. Trebuie să- i m rturisesc c ei îi datorez un post deţ ă ă care m leag neuitate amintiri… Şi poate de aceea miă ă -e atât de drag m tuşica din Bois de Boulogne…ă ă

— Un post în armat ? îl iscodi Mihu , cu ochii la mânecaă ţ goal şi crezând c face iar şi haz de necaz.ă ă ă

— Nu, în diploma ie. Postul meu de la Constantinopol. Aiţ auzit, vreodat , în peregrin rile dumitale, de prin ulă ă ţ Cantemir?

Mihu r mase, o clip , din caleţ ă ă -afar de surprins. Apoi îşiă aduse aminte, ca dintr-o cea , c Dumitraşcu îi pomenise,ţă ă cândva, de cavalerul de Syré. Da, chiar la Constantinopol, la o mas stropit cu cotnar din cel vechi. R spunse calm,ă ă ă mimând indiferen a:ţ

— Prin ul Cantemir? Bineîn eles, suntem prieteni dinţ ţ copil rie!ă

Gasconul r mase cu gura c scat . Fu rândul lui Mihu să ă ă ţ ă râd cu hohote.ă

Apoi îi povesti, în linii mari, istoria furtului de la Iaşi, insistând asupra celor ce mai erau de f cut acum, la Paris,ă

pentru ca prietenul lor, c rturarul, s reintre în posesiaă ă operei sale l’Historié de l’empire othoman, où se coyent les causes de son agrandissement et de sa décadence. Cavalerul de Syré dorea am nunte. Au oprit caleaşca şi lă -au chemat pe Ilieş s repete povestea deă -a fir-a-p r. Tustrei auă pus apoi la cale felul în care aveau s ia parte, începândă de-a doua zi, la vân toarea contelui de Toulouse. Cândă terminar , Mihu se mai inu s nu uite aă ţ ţ ă -i spune Alexandrei Ivanovna s dea de ştire so ului ei c patronul de laă ţ ă „Sirena”, din Amsterdam, nu era un om de încredere.

VI

O VÂN TOARE LA ASFIN ITĂ Ţ

La Paris ajunseser seara târziu. Ca s nu mai scoaleă ă toat casa, profitând c odaia lui Ilieş era plin cu sofale, auă ă ă dormit cu to ii acolo.ţ

Abia la dejunul de diminea se f cur prezent rile. Mihuţă ă ă ă ţ aproape c nu o mai recunoscu pe Hanka. Se sim i deodată ţ ă stingherit, ca un b ie andru, în fa a ei. Se trezi c bateă ţ ţ ă înainte piciorul stâng şi, l sânduă -se uşor pe dreptul, se înclin adânc, fluturând cu un gest larg p l ria. Hanka zâmbiă ă ă cochet, ieşi doi paşi înainte, îşi apuc cu vârful degeteloră fust înfoiat de atlaz perlat, cu trei rânduri de volane, şiă ă -i f cu o reveren dup toate regulile bunelor maniere. Seă ţă ă cam fâstâcir amândoi şi acum nu mai ştiau dac o f cuseră ă ă ă în glum , sau în serios.ă

I-a scos din încurc tur Ilieş:ă ă— Ce faci, b die? Sus gabierii! Şi pupaă -i obrajii, c de cândă

nu ne-am v zut, multe zileă -or hi trecut…

Era şi timpul. Cavalerul de Syré şi Saskia aşteptau, în picioare, primul s dea, iar gazda s primeasc uneleă ă ă explica ii necesare. Apoi începur s vorbeasc to i deodat .ţ ă ă ă ţ ă

Saskia le spuse c vân toarea se amânase pe a doua ziă ă după-mas , fiindc regele inuse s deschid sezonul iaă ă ţ ă ă Fontainebleau, dar doamna de Maintenon dorea s nu seă tulbure liniştea reşedin ei sale, aşa c parcul de vân toareţ ă ă r m sese, tot acela propus ini ial, la Bois de Boulogne.ă ă ţ Numai ziua şi ora fuseser schimbate.ă

— Va fi o „vân toare la asfin it”, îi l muri de Syré. Regiiă ţ ă Fran ei îşi rezerv acest privilegiu, când sunt prea slei i deţ ă ţ puteri, s scurteze pl cerile primei zile, pentru ca să ă ă p r seasc terenul o dat cu ceilal i vân tori, la apusulă ă ă ă ţ ă soarelui. Partida începe îns diminea a, la Versailles,ă ţ preparativele constituind principala atrac ie a spectacoluluiţ acestuia eroicomic. În ceea ce ne priveşte – şi vorbesc la plural, fiindc în aceast afacere şi eu mă ă -am angajat să acop r onoarea Fran ei care nu poate fi s laş de ho i – amă ţ ă ţ impresia c este exact ce ne trebuie, pentru c vân toareaă ă ă noastr se va desf şura în dou direc ii diferite şi de aceeaă ă ă ţ ne vom împ r i, de pe acuma, în dou echipe. Îng dui iă ţ ă ă ţ -mi mai întâi s v expun cu ce cred eu c ar fi mai bine să ă ă ă începem…

Îndat dup micul dejun, au intrat în ac iune, fiecare după ă ţ ă rolul în care fusese distribuit. Saskia s-a prezentat la ducesa de Lesdiguières, s-o conving c ar fi mai agreabil să ă ă-şi reuneasc echipajul cu al contelui de Toulouse, maestrul deă vân toare al regelui, ca sa plece după ă-amiaz la Versailles,ă unde şi-ar face împreun o intrare impresionant . Ilieş a fostă ă trimis s se plimbe pe rue de la Vrillière, ca s urm rească ă ă ă intr rile şi ieşirile domnului Fripp. Cavalerul de Syré şi Mihuă ţ s-au dus la Notre-Dame să-l caute pe Jacquot, o fostă ordonan a cavalerului. Lţă -au g sit destul de repede: avea oă mic dughean pe Pontă ă -Neuf, sub o firm careă -l recomanda, în litere de fier forjat: Maître Serrurier39. Cavalerul le-a f cută cunoştin , a înc lecat şi a plecat, cu un mic ocol, laţă ă

39 În francez : Meşter l c tuş.ă ă ă

domnişoara din Bois de Boulogne. Aveau s se revad cuă ă to ii la prânz, ca s ia ultimele m suri.ţ ă ă

Acas , pe la ceasurile patru după ă-amiaz , începuser să ă ă se nelinişteasc de întârzierea echipajului contelui, când Ilieşă d du buzna în cas , aducând vestea aşteptat :ă ă ă

Vin încoace!… Sunt to i. Şi ho ul!ţ ţApoi, Ilieş trecu s duc ştirea şi peste drum, undeă ă

doamnele erau în mare agita ie.ţDe dup col ul perdelei, de Syré şi Mihu observar că ţ ţ ă ă

totul se petrecea întocmai cum prev zuser . Contele deă ă Toulouse sosi c lare, înso it de invita ii s i, printre care şiă ţ ţ ă Fripp, urma i de servitori, tr surile cu arme şi bagaje, şi oţ ă hait de câini, care umpleau uli de larm . Maestrul deă ţă ă vân toare desc lec şi salut , cordial şi afectat. Primi cuă ă ă ă gratitudine invita ia ducesei de a lua loc în carosa ei aurie,ţ al turi de Saskia, de prezen a c reia la Paris se arat maiă ţ ă ă mult decât încântat. Hanka şedea lâng duces şi era, sauă ă p rea, ni el intimidat . Apoi alaiul se puse în mişcare, înă ţ ă sunetul cornurilor de vân toare, cu Ilieş în frunte, lângă ă prietenul s u african.ă

Uli a se liniştise. Cavalerul se întoarse spre Jacquot, careţ aştepta impasibil, consumând ultimele buc ele ale unuiăţ prânz de zile mari. Era îmbr cat întră -o livrea nou , deă promenad .ă

— Jacquot, s nu ui i ceara!ă ţL c tuşul deghizat zâmbi ca la o glum şi r spunse cuă ă ă ă

gura plin , ap sânduă ă -şi ar t torul pe obrazul proasp t ras:ă ă ă— Onoarea firmei, monsieur…Cavalerul d du atunci semnalul:ă— Domnilor, e momentul.Mihu deschise fereastra şi f cu semn vizitiului olandez sţ ă ă

trag la scar .ă ăLa hôtel de Toulouse por ile erau închise. Monsieur deţ

Villeroy, majordomul palatului, îşi f cea siesta, fumând oă sub ire igar de foi de Havana, când portarul veni sţ ţ ă ă-i anun e vizita unui gentilom şi îi întinse cartea de vizit aţ ă Cavalerului de Syré.

— Pofteşte-i în galeria de aur şi scoate şampanie.

Majordomul era o rud s rac a familiei de Syré, c reia îiă ă ă ă datora invidiata lui slujb printră -un lan de interven ii. So iaţ ţ ţ ducelui du Maine, n scut Condé, var cu Cavalerul de Syré,ă ă ă îl recomandase pe domnul de Viileroy pentru acest post cumnatului ei, vân torul. Aşa se explica bun voin a acesteiă ă ţ primiri neprotocolare, în absen a st pânului casei.ţ ă

— Scuză-m , drag Viileroy, dar nu ştiam c nu e nimeniă ă ă acas .ă

Majordomul vru s para ofensat.ă— Nimeni?— Ah, nu m în elege greşit. Nuă ţ -i vorba de mine personal.

Cu mine se afl un prin str in, venit la Paris să ţ ă ă-şi comande planuri pentru un palat la el în ar . A vizitat aici câteva,ţ ă dintre cele mai autentice şi frumoase şi, înainte de a pleca la Versailles, îl convinsesem s vad şi ă ă l’hôtel de Toulouse… dar, regret, fiindc m tem c dă ă ă -ta nu ai probabil dezlegare s plimbi vizitatorii prin cas în lipsa contelui…ă ă

Dup aceast remarc , f cut de fat cu „un prin str in”,ă ă ă ă ă ă ţ ă domnul de Viileroy, stacojiu de ruşine, ar fi preferat s fieă spânzurat, decât să-şi refuze dreptul de a face onorurile casei.

Ciocnir , în picioare, un pahar de şampanie, apoi începură ă vizitarea imobilului, cu seriozitatea unei comisii de exper i.ţ

— Aceasta este faimoasa galerie dorée, începu majordomul, important. Desenat de Mansart, sculptat deă ă Vassé şi pictat de Perrier. O capodoper …ă ă

Vizitar , o or şi mai bine, corpul central al cl dirii.ă ă ă Coborâr în curte şi trecur la aripa din fund. La fiecareă ă apartament pe care-l descuia, sco ând dintrţ -un imens inel de chei totdeauna pe cea potrivit , ghidul le spunea şi cineă -l locuieşte. Locatarii erau to i pleca i la vân toare. Parcţ ţ ă ă vizitau un muzeu.

Corpul acesta al cl dirii, izolat de rest şi acoperit cu iederă ă de p dure, era situat întră -o mic gr din ce d dea în rueă ă ă ă Croix-des-petits-champs, o uli în care asemenea gr dini seţă ă ineau lan .ţ ţ

În fundul unui coridor, la primul cat, unul din apartamente n-avea cheie. Majordomul explic dispre uitor şi v dită ţ ă nemul umit:ţ

— Aici locuieşte un str in, domnul Johannesă -Pierre Fripp. A plecat cu cheia la dânsul, de parca ar ine aici comorile luiţ Cresus. Un pauvre diable, un peu fou40… S trecem maiă departe, pe scara cealalt .ă

Când ajunser la al doilea etaj, cavalerul de Syré observă ă c pierduse o m nuş . Se adres „valetului” s u:ă ă ă ă ă

— Jacquot, du-te şi caută-mi m nuşa, la primul cat. Peă urm , coboar şi spuneă ă -i vizitiului s trag la scar jos. Nuă ă ă mai ieşim pe intrarea principal , c suntem obosi i. Hai,ă ă ţ gr beşteă -te…

Continuar vizita, în tihn , înc o jum tate de or , apoi seă ă ă ă ă declarar satisf cu i, îi mul umir domnului de Viileroy şiă ă ţ ţ ă coborâr în curte. Tr sura îi aştepta la scar .ă ă ă

„Valetul” Jacquot înapoie, cu o plec ciune, m nuşaă ă st pânului s u, îl ajut s urce şi trecu la locul s u, lângă ă ă ă ă ă Vizitiu.

La c derea serii, Mihu îi pl tea lui Jacquot cheia de laă ţ ă apartamentul domnului Fripp, greutatea ei în aur, şi primea din partea l c tuşului, f r plat şi din proprie ini iativ , încă ă ă ă ă ţ ă ă o cheie. Aceea de la poarta cl dirii acoperite cu ieder .ă ă Mihu fu mişcat de gestul omului şi vru sţ ă-i spun întră -un fel, c nă -a f cut o treab necinstit , ci a contribuit la reparareaă ă ă unei nedrept i.ăţ

Dar se vede c Jacquot pricepuse despre ce era vorba, oriă îi povestise ofi erul s u, fiindc îi strânse mâna, zicând:ţ ă ă

— A trompeur, trompeur et demi, Monsieur.41

La ieşire, l c tuşul din Pontă ă -Neuf se ciocni cu Ilieş, care venise s raporteze, potrivit planului stabilit, c Hanka,ă ă Saskia şi ducesa, împreun cu contele şi suita lui, tr seseră ă ă la palat, la Versailles:

— B die, b die, numai cleştar şi aur, caă ă -n poveşti, iar gr dinile parcă ă-s trase cu condeiul de Dumnezeu!…

40 În francez : Un biet pr p dit, pu in nebun.ă ă ă ţ41 Proverb francez: La p c lici, un p c lici şi jum tate, domnule.ă ă ă ă ă

Cavalerul de Syré îşi lu r mas bun şi plec la vân toare.ă ă ă ă Rolul lui se încheiase. De-acum intrau în aren Mihu şiă ţ „musul” s u.ă

— Pe mâine, c pitane Pamberg, la mas la domnişoaraă ă m tuşă ă-mea! Bonne chance!

La miezul nop ii, Parisul nu adormise înc . O cea uşoarţ ă ţă ă acoperea oraşul. Câteva orologii îşi r spunser , din turle, cuă ă note diferite, de câte dou sprezece ori. Dinspre terasa Seneiă se auzeau strig tele timonierilor care conduceau spre estuară b rci cu fundul lat, înc rcate cu felurite m rfuri. Dintră ă ă -o tavern ieşi un grup de cheflii cu o femeie care râdeaă zgomotos. La mansarda dinspre fa ada aripei acoperite cuţ ieder , a hotelului de Toulouse, o ferestruic fu deschis ,ă ă ă cineva arunc în strad con inutul unui vas, apoi trântiă ă ţ fereastra la loc. O lung t cere înv lui cartierul. Întuneric,ă ă ă linişte, pustiu.

Ilieş r mase în curte, de paz . Dac se oprea o tr sur , oriă ă ă ă ă vreun c l re dinaintea casei, trebuia s dea alarma, cuă ă ţ ă dou ipete de cucuvea: „Uhuă ţ -hu… Uhu-hu!” Dându-i acest consemn, Mihu zâmbise la un gând… Ca atunci, la Iaşi, înţ gr dinile comisului. Când trecuser oare dou zeci şi ceva deă ă ă ani?…

Fereastra domnului Fripp da în curtea interioar , cuă vederea la gr din . P cat c Jacquot nu avusese ideea să ă ă ă ă fac cheia de la intrarea de serviciu, şi nu de la aceeaă dinspre strad ! Lui Ilieş i se p ruse un veac pân când Mihuă ă ă ţ aprinse, lumânarea acolo sus şi trase perdelele.

Îi zvâcnea inima de o sim ea în tâmple şiţ -n auz. La fiecare foşnet tres rea cu urechea la pând , gata să ă ă-şi vestească prietenul. Peste pu in auzi, de departe, un c l re . Tropotulţ ă ă ţ crescu pe uli pietruit , apoi se opri. Ilieş aştept . Calulţă ă ă b tea pe loc, undeva pe lâng zid. Se repezi deă ă -a buşilea pân în dreptul por ii, se c ra pe verdea a deas şi scoaseă ţ ăţă ţ ă numai pu in capul peste gard. C l re ul îşi potrivea sc rile,ţ ă ă ţ ă de c lare; apoi îşi urm drumul.ă ă

O lumin argintie inund cea a uşoar a nop ii. R s riseă ă ţ ă ţ ă ă luna, Ilieş se retrase iar şi în umbr . Orologiile Parisuluiă ă b tur de dou ori, pentru jum t ile de or , pe urm deă ă ă ă ăţ ă ă

trei, apoi de patru ori şi, în sfârşit, o lovitur singur ,ă ă solemn parc vestind sosirea unui înalt personaj. Era oraă ă unu! Un ceas de când b dia tot meşterea în casa pustie.ă Deodat auzi o mişcare în frunzişul iederii, sub primul rândă de ferestre. Cineva se c ra în sus, prin desiş, cu agerimeăţă de pisic . Tân r sentinel nu ştia ce s fac . Dac era hoă ă ă ă ă ă ă ţ de rând mai bine s ias la iveal cu sabia în mân , ca să ă ă ă ă-l sperie şi să-l pun pe fug ! Dar dac nu era un ho de rând?ă ă ă ţ îl scoase din dilem miorl itul „ho ului”. Arunc , uşurat, ună ă ţ ă bulg r de p mânt dup motan şi r mase la pând .ă ă ă ă ă

În odaia domnului Fripp erau pu ine lucruri. Avea dreptateţ majordomul: un pauvre diable! Mihu r scolise prin toateţ ă ungherele. Zadarnic. B tuse în ziduri şi duşumele, doar deă -ar g si un loc s sune a gol. Nimic, nic ieri. Pe mas , nişteă ă ă ă hârtii f r importan . În dulap, nişte haine uzate şi rufe deă ă ţă dat la sp lat; iar deasupra, pe poli , dou rânduri deă ţă ă catastife, cu scoar ele roase. Socoteli vechi, de pe la moşiileţ contelui. Nici urm de ce c uta el.ă ă

Îl apuc o sfârşeal . Dac şiă ă ă -a luat ho ul manuscrisul cuţ el? Dar cum? Se uitase bine, la plecare, şi n-avea cum să-l ascund . Poateă -l l sase la c ru e? Nu, Fripp nu putea fi atâtă ă ţ de neprev z tor, de vreme ce îşi inea odaia goal astfelă ă ţ ă ferecat ! Mihu se aşez înfrigurat întră ţ ă -un fotoliu imens, c ptuşit cu piele de Cordoba, dar o b nuial îl f cu s seă ă ă ă ă repead iar şi la dulap, o mobil veche, masiv . D du la oă ă ă ă ă parte boarfele şi începu să-i cerceteze, cu b gare de seamă ă pere ii din pl ci mari de stejar lustruit. Între dou din pl cileţ ă ă ă dinspre perete observ c desp r itura longitudinal e pu ină ă ă ţ ă ţ mai larg decât celelalte. Convins c e un fund dublu,ă ă încerc s le separe, tr gând eu vârful degetelor în sensă ă ă contrar, dar, degeaba. Degetele îi alunecau pe luciul t bliiloră f r s l rgeasc nici cu un fir de p r, spa iul abia vizibilă ă ă ă ă ă ţ dintre ele. I se p ru ciudat c , fa de m rimea mobilei,ă ă ţă ă dulapul avea numai un raft, şi v zu c acela se lipea deă ă peretele din fund pe o desp r itura de pl ci transversal , cuă ţ ă ă un spa iu între ele identic cu cel suspect dintre t blii. Zguduiţ ă raftul şi îl trase spre el eu putere, încercând, zadarnic, să-l smulg din locaşul lui. De ciud , îl împinse înd r t cu oă ă ă ă

Lovitur de pumn. Se produse un miracol: peretele din fundă se desp r i în dou , alunecând uşor lateral. Dinaintea luiă ţ ă Mihu se deschise un horn, cu o scar în culbec.ţ ă

Urc în vârful picioarelor, cu lumânarea în mân ,ă ă num rând treptele. La a şaptea auzi în spatele s u ună ă zgomot sec. Uşa secret se închisese. Se întoarse din drumă şi încerc s o for eze. În van. Broboane de sudoare i se iviră ă ţ ă pe frunte. Continu s urce înd r t mai repede, ca s iasă ă ă ă ă ă undeva. La a nou sprezecea treapt se opri dinaintea unuiă ă alt perete, de lemn masiv. Era ca într-o curs de şoareci! Seă sfor sţă ă-şi recapete sângele rece. Îşi recapitul , în minte,ă cum ajunsese aici. Scara mai avea dou trepte. Ultima, aă dou zeci şi una, era mai îngust , ca un prag, şi se îmbuca înă ă perete. Încerc s o mişte; era neclintit . Atunci o împinseă ă ă cu putere spre perete, aşa cum f cuse cu raftul din dulap.ă Miracolul se repet . Se trezi întră -un coridor, luminat slab cu o lamp arab , de ulei. Îşi d du seama c se afl pe coridorulă ă ă ă ă de la al doilea etaj, pe unde trecuse diminea a, cuţ majordomul. Un zgomot cunoscut îl avertiz c şi a doua uşă ă ă secret se închisese dup el.ă ă

Coborând, tiptil, c tre etajul inferior Mihu îşi c ut înă ţ ă ă buzunar cheile. O g si pe cea de la intrare: cheia od iiă ă domnului Fripp r m sese în uş , pe din untru. Se str duiă ă ă ă ă să-şi aduc aminte dac o l sase închis . Totul ar fi fostă ă ă ă pierdut.

Ap s pe clan , cu suflarea oprit . Era deschis ! Intr şiă ă ţă ă ă ă r suci cheia în broasc . Trecuse prin toate apele infernului.ă ă Nu realizase nimic prin descoperirea uşilor secrete, în afară de faptul ca Fripp se afla aici într-o capcan pe care eraă departe s-o b nuiasc desigur, de vreme ce umbla cu cheiaă ă od ii la el Mihu era sleit de puteri, ca dup o b t lieă ţ ă ă ă pierdut . Înainte de aă -şi relua cercet rile, se aşez , să ă ă-şi mai vin în fire, din nou pe imensul fotoliu de piele, cu fa a laă ţ dulapul cu pricina.

I se p ru c perna fotoliului e cam tare pe din untru,ă ă ă încerc , şi întră -adev r era. O nou b nuial îl f cu să ă ă ă ă ă-i tremure mâinile. Trase cu itul din tureatc şi scoase inteleţ ă ţ de alam , una câte una, cu cea mai mare luareă -aminte. Sub

umplutura de câl i sim i c e ascuns ceva. Era un teanc deţ ţ ă hârtii, gros de o palm . Îl trase afar , atent. Desf cuă ă ă leg tura de sfoar şi gazeta nem easc în care era învelit şiă ă ţ ă r sufl uşurat. Recunoscuse slova lui Dimitrie Cantemir!ă ă

Îl lu la subsuoar şi d du s plece, dar se r zgândi. L să ă ă ă ă ă ă pe mas mald rul de hârtie, apoi lu de pe raftul din dulapă ă ă câteva catastife, le smulse scoar ele şi le adun gr mad ,ţ ă ă ă f când un teanc deopotriv de mare cu cel lalt. Scoar ele leă ă ă ţ arunc sub pat, unde mai erau şi alte gunoaie. Mihu ar fiă ţ vrut să-i arate majordomului aceste m rturii ale bunei saleă gospod riri. Alese o foaie nescris şi desen pe ea, cu ună ă ă c rbune din sob , capul de vulpoi. O puse deasupra peă ă teanc, îl înveli în gazeta nem easc , îl leg cu aceeaşi sfoarţ ă ă ă şi puse totul la loc, ca la început, dac nu chiar mai bine.ă

Atunci auzi semnalul cucuvelei. Trase cheia din uş , suflă ă în lumânare şi şi-o vârî în buzunar. Deschise fereastra şi s riă peste balconaş, inânduţ -se cu o mân de iedera tare şiă deas . Cu cealalt închise fereastra, luând seama ca s intreă ă ă cuiul în locaşul lui, apoi coborî pe tulpină-n jos, ca pe o parâm de corabie. Jos, Ilieş îi spuse c au venit doi c l re iă ă ă ă ţ la poarta din fa . Unul urcase sus, altul r m sese, c lare,ţă ă ă ă afar . Mihu se uit bine la acesta şi i se p ru c , după ţ ă ă ă ă statur , sem na cu adversarul s u de la Amiens. Dină ă ă desimea gr dinii aşteptar urmarea. Sus, în odaia domnuluiă ă Fripp, se aprinse lumina. O umbr trecu pe dinainteaă ferestrei. Aşteptar cam un sfert de ceas. Apoi uşa de laă intrare se deschise şi un b rbat înalt, întră -o manta lung deă campanie, ieşi în strad . Era Fripp. Îi d du celuilalt ună ă pachet. Înc lec şi el, îi lu pachetul înd r t, la subsuoar ,ă ă ă ă ă ă d dur pinteni şi o pornir la galop, spre apus. Se întorceauă ă ă la Versailles, unde sosise cardinalul Alberoni care, urmând să plece a doua zi seara la Utrecht, ceruse lui La Mare să-i prezinte „marfa”.

Fereastra r m sese luminat . Mihu puse cu itul între din iă ă ă ţ ţ ţ şi se c r f r zgomot pe unde coborâse. Odaia era goal .ăţă ă ă ă ă În grab , domnul Fripp uitase lumânarea aprinsă ă-n sfeşnic. Uitase şi s mai bat la loc intele din pielea de Cordoba,ă ă ţ încât fundul fotoliului r m sese c scat, ca o gur de lup, cuă ă ă ă

col i de aram . Întoarcerea vulpoiului p c lit izbândise peţ ă ă ă deplin.

În noaptea aceea, Mihu dormi cu capul pe Istoriaţ Imperiului Otoman şi vis c o salveaz pe Hanka dintră ă ă -un harem. Diminea a, îl trimise pe Ilieş s le spun celorlal i cţ ă ă ţ ă nu se mişc din cas pân la terminarea vân torii şi să ă ă ă ă-i cear scuze Cavalerului de Syré c nu vor putea s rutaă ă ă mâna „domnişoarei” din Bois de Boulogne.

Deschiderea sezonului de vân toare din anul acela –ă primul de tihn dup un deceniu de doliu şi dezastre – seă ă desf şur cu un fast vrednic de faima „regeluiă ă -soare”. Magnificul echipaj al palatului era înso it de o mie de câiniţ de vân toare. B trânul rege Ludovic al XIVă ă -lea p rea însă ă obosit şi bolnav: un soare în asfin it, ca şi acela careţ -şi azvârlea acum razele roşiatice printre crengile p duriiă seculare. Regele vâna dintr-o caros uşoar , tras de caiă ă ă mici şi iu i, care alergau cu îndemânare, dup haita de câini,ţ ă pe urmele cerbului, prin p durea aurie şi despuiat deă ă toamn . I se spunea c nu este în lume un tr g tor „mai bună ă ă ă şi mai gra ios decât el”. Curtea începuse sţ ă-şi fac adunareaă de sfârşit de zi în jurul castelului de Madrid – ridicat de Francisc I în amintirea captivit ii sale în Spania, acum înăţ ruine – şi al bogatelor trofee cornute, dar neobosi ii vân toriţ ă din anturajul contelui de Toulouse înc mai b teau p durea,ă ă ă c tre Longchamp.ă

Saskia c l rea între conte şi cardinalul Alberoni. Îi urmauă ă lacheii, care înc rcau armele. Invita ii se risipiser prină ţ ă p dure, dar nu prea departe de grupul din jurul maestruluiă de vân toare. „Amazoana polonez ” urm rea, elegant şiă ă ă sigur, cavalcada. Purta o jup de catifea vişinie şi ună „justaucorps” din acelaşi material, cu galon de aur şi un manşon de samur. Manşonul era ultima mod , la femei ca şiă la b rba i. Pe cap avea o toc „à la chasseuse” cu o pană ţ ă ă alb de stru , peste p rul strâns în cochilie, întră ţ ă -un singur ac. Înştiin at diminea a, de Ilieş, despre izbânda lui Mihu ,ţ ă ţ ţ Hanka se întreba, dac Fripp descoperise, pân la ceasulă ă acela, înşel toria cu vulpoiul. Dar singurul ei gând era să ă g seasc locul şi clipa pedepsirii aceluia ceă ă -i ucisese

b rbatul. Şi nuă -l sl bea din ochi. Domnul Fripp p rea foarteă ă preocupat. Din când: în când, el arunca priviri furişe înspre colonelul La Mare, care c l rea, cu un alt mic grup deă ă vân tori, mai înainte.ă

Dinspre castelul de Madrid r sunar cornurile: un sunetă ă scurt şi altul lung, repetat. Soarele apunea, ziua de vân toare se terminase. Coloana ultimilor vân tori seă ă îndrepta spre locul de adunare. Pocnir ultimele împuşc turi,ă ă r zle e, apoi se aud, tot mai departe, tropotul cailor. Domnulă ţ Fripp se oprise, singur, într-un luminiş, să-şi ajusteze chinga sl bit . Mereu îi sc pa catarama, p rea n uc, sauă ă ă ă ă neîndemânatec. O asemenea clip pândise Hanka toată ă după-amiaza…

Întoarse, scurt, înspre el şi îi t ie calea. I se adresă ă nem eşte:ţ

— A i pierdut ceva, ţ herr Fripp? P re i sup rat… pe mine.ă ţ ăSurprins şi încântat c ea, frumoasa amazoan , îlă ă

acosteaz şi înc îi vorbeşte în limba lui, se apropie cuă ă rânjetul s u cel mai seduc tor:ă ă

— Am pierdut ceva, într-adev r, dar am certitudinea că ă îmi voi recupera obiectul pierdut, poate chiar în seara aceasta… Şi apoi cum aş putea fi sup rat peă dumneavoastr , preafrumoas doamn ?… Dar parc neă ă ă ă -am mai cunoscut noi undeva? Eu nu uit niciodat femeile peă care le-am cunoscut.

Hanka surâse, îşi scoase toca şi-şi trase, cu un gest gra ios, acul din coc. P rul, ca fuiorul de in, i se rev rs peţ ă ă ă umeri. Apoi îşi ascunse iar şi mâna dreapt în manşon.ă ă

— Sigur c da!… Nu m recunoşti acum, domnule Fripp?…ă ă Iaşii… Ceambulul t t resc… Ostaşul acela c ruia iă ă ă -ai înfipt pumnalul în coast …ă

Mişelul se frec la ochi, ca dinaintea unei vedenii, apoi vruă s ridice puşca. Iute ca gândul, Hanka scoase din manşonă pistolul şi-l tr sni între sprâncene. Deprinşi cu detun turile,ă ă caii se cabrar , dar r maser pe loc. Domnul Fripp c zuse cuă ă ă ă um rul în coama calului şi cu mâna dreapt atârnând peă ă oblânc. Ultima raz a asfin itului se r sfrânse în apa verde aă ţ ă smaraldului Casandrei-Doamna. Hanka întoarse şi, din mers,

i-l trase din deget. Îşi puse arma în tocul şeii, apoi smuci frâul şi o porni, la galop, pe urmele celorlal i.ţ

Micul châlet rustic al domnişoarei de Chausseraye, m tuşa Cavalerului de Syré, îşi în l a s geata cu o sfârlează ă ţ ă ă de tablă-n vârf nu departe de ruinele castelului de Madrid. La sosirea Hank i, regele plecase deja la Versailles, înă fruntea cavalcadei Cur ii sale. Aici r m seser numai pu iniiţ ă ă ă ţ invita i la cin ai cavalerului.ţ ă

Acesta o întimpin pe amazoana întârziat şi o ajut ,ă ă ă curtenitor, s coboare din şa. Observânduă -i paloarea şi zâmbetul pu in crispat, f cu o remarc glumea :ţ ă ă ţă

— On dirait que vous venez de chasser le loup!…42

— Vous ne croyez pas si bien dire, monsieur!43 r spunseă Hanka, cu uşorul ei accent slav. Şi luând bra ul cavalerului,ţ urcar treptele peronului de la intrare, spre grupul vesel ală invita ilor.ţ

42 În francez : Să -ar zice c a i vânat lupul!ă ţ43 În francez : Nici nu crede i ce bine zice i, domnule!ă ţ ţ

VII

DRUMUL SMARALDELOR

Fregata „Poltava” a p r sit rada portului Le Hâvre în zoriiă ă zilei urm toare. C pitanul Olsewski ieşise pe dunet cuă ă ă Mihu . Soarele str lucea curat. Stabiliser itinerarul, aveauţ ă ă vânt bun şi acum tr geau din pip , privind falezele Fran ei,ă ă ţ cum r mân tot mai în urm . Ilieş mo ia pe un colac deă ă ţă parâme, la prova, ascultând explica iile complicate ale unuiţ subofi er b rbos, rezemat de copastie. În cabina ei, Hanka,ţ ă dormea, obosit de cele dou sprezece ore de neîntreruptă ă ă goan cu tr sura olandez a Saskiei.ă ă ă

La prânz, au z rit prin ferestrele groase ale cabineiă comandantului gurile Sommei, fluviul de lâng Amiens, înă canalul c ruia era s se pr p deasc domnul La Mare. Şiă ă ă ă ă Mihu le povesti comica întâmplare de la „Auberge deţ Picardie”, al c rei erou, cavalerul de Syré îi condusese,ă c lare, pân la Rouen, de undeă ă -şi luase bun r mas, s rutândă ă mâna Hank i şi rugânduă -l pe prietenul s u Pamberg „să ă-i transmit cordiale salut ri prin ului moldovean”.ă ă ţ

Drumul întoarcerii fu un drum al poveştilor; fiecare port, cu a lui. În Marea Nordului, c pitanul Olsewski îi aminti luiă Mihu de noaptea glenului şi îl felicit pentru admirabila saţ ă „manevr a celor trei coliere”, cerânduă -i cu o sincer , şiă amical deferen , l muriri suplimentare. Marea le d ruia oă ţă ă ă c l torie liniştit , hot rât parc să ă ă ă ă ă ă-i fac ai uita capriciileă din noaptea ce era s le fie fatal .ă ă

Dinaintea Zuiderzee-ului, Mihu se întreb , îngrijorat, dacţ ă ă Saskia re inuse informa ia pe care trebuia s iţ ţ ă -o trimită so ului ei, la Haga, în leg tur cu omul de la „Meermin”; darţ ă ă îşi aduse aminte c şiă -o notase şi se linişti: în ciud aerelor eiă ş galnice, Alexandra Ivanovna era o femeie pe care teă puteai bizui.

În largul Texel-ului – portul în care fregata „Poltava” îşi primise botezul m rii – c pitanul Olsewski în l mareleă ă ă ţă pavoaz. Apoi noaptea m rii de miaz noapte le deschiseă ă drum de smarald spre ara fiordurilor.ţ

Pân la Petersburg mai aveau peste o mie de mile deă str b tut, mai întâi prin apele prietene danoă ă -norvegiene, apoi prin marea br zdat de navele flotei de r zboi suedeze.ă ă ă Deşi decimat în luptele navale cu alia ii nordici ai Rusiei,ă ţ flota corsar suedez reprezenta o primejdie permanentă ă ă pentru naviga ia în Baltica. Cruciera curajoas a „Poltavei”ţ ă era şi un gest politic, prin care Petru cel Mare inea s arate,ţ ă în primul rând alia ilor s i, c blocada suedez putea fiţ ă ă ă spart , iar numele fregatei fusese anume ales ca să ă vesteasc inamicului, pe foarte curând, o înfrângere navală ă la fel de distrug toare ca aceea, de renume mondial, dină stepa ruseasc .ă

Au dep şit cump na apelor, dintre Skagerrak şi Kattegat,ă ă noaptea, f r sup rare. Ca s nu expun nava şi echipajul,ă ă ă ă ă într-o inutil bravad , comandantul şi Mihu au hot rât s nuă ă ţ ă ă treac noaptea prin Sund, ci ziua, prin strâmtoarea daneză ă Belt, urmând ca dup ieşirea din arhipelag s navigheze înă ă largul coastelor de miaz zi.ă

Hanka era la întâia ei c l torie pe mare. Crescuse peă ă platoul roşcat şi pr fos al Podoliei, cu pu ine ape, de laă ţ cap tul nordic al Nistrului, şi nici câmpul, nici blajineleă

dealuri moldovene, mereu zvântate, când de v paia veriloră secetoase, când de biciul uscat al criv ului, nuăţ -i preg tiseră ă sufletul pentru marile drumuri f r de pulbere.ă ă

Era cu zece ani mai tân r decât Mihu . Se m ritase laă ă ţ ă cincisprezece, din dragoste, cucerit de vitejia acelui oşteană moldovean, care b tea cet ile c lare, cu sabia goal înă ăţ ă ă mân , ca sfântul din icoane. Pe urm tr ise via a grea aă ă ă ţ plugarilor din acele vremi de cump n şi bejenie. Laă ă p rintele ei, înd r t la Cameni a, g sise trai îndestulat, ca oă ă ă ţ ă jupâni , dar inima îi era împietrit de o suferinţă ă ţă ner zbunat .ă ă

Drumul nesperat al r zbun rii ei c tre soareă ă ă -apune o str mutase întră -o viat pe care nici în n lucirile de fat nuă ă ă şi-o putuse închipui. V zuse ri şi oameni despre a c roră ţă ă existen numai un ecou de legend ajunsese în târguşorulţă ă polonez de la marginile împ r iei.ă ăţ

Acum tr ise acea via , întră ţă -o lun cât al ii întră ţ -un an – cum zicea distinsa ei profesoar de ă politesse – şi se deprinsese eu ea şi se s turase de ea tot atât de repede.ă Încol ise, dureros, în mintea ei gândul c în lumea asta largţ ă ă to i caut şi nimeni nu g seşte undeţ ă ă -i s laşul fericirii. Îiă r m sese din toate bucuriile doar mul umirea unei mariă ă ţ datorii împlinite şi se sim ea acum ca la începutul unei vie iiţ ţ noi; o fat singur , care deschide doi ochi mari şi verziă ă asupra nem rginitului necunoscut, în cea mai curată ă diminea de la facerea lumii.ţă

Aşa s-a întâlnit, prima oar , Hanka cu marea. Se scula dină pat s vad stelele cum joac pe pânza foşnitoare a apelor,ă ă ă şi i se p rea c alunec printre dou nop i. Disă ă ă ă ţ -de-diminea ,ţă pe puntea rece şi ud , înc aburit de spulbera m rii,ă ă ă ă aştepta r s ritul dinspre partea p mântului. Iar ziua staă ă ă ceasuri întregi la prova, privind cum taie etrava adânc în coaja verde a m rii, caă -ntr-un imens harbuz v rgat, stârnindă un viscol de ape argintate. Uneori bancuri de heringi şi de toni fugeau din calea curen ilor reci pe sub fila de cleştar aţ undei, iar Hanka se minuna şi aştepta cu înfrigurare s audă ă şi cântecul sirenelor. I se p rea c dac o nev zut şiă ă ă ă ă dumnezeiasc putere ar jupui str vezia piele de şarpe aă ă

m rii, ar vedea cu ochii ei via a lumilor de la fund. Iar seara,ă ţ când se ridica luna plin , aruncând o scar de aur c treă ă ă corabie, închidea pleoapele pe jum tate, închipuinduă -şi că urc pe acel drum tremurat, la por ile raiului, întră ţ -o c maşă ă de horbot şi cu p rul slobod în vânt.ă ă

Venea Mihu şi o dojenea cţ ă-şi primejduieşte s n tatea înă ă r coarea umed a vântului şi îi punea pe umeri mantaua luiă ă grea. Pe urmă-i ar ta cerul cu constela iile şi i le spunea peă ţ nume, pe cele mari şi mai mici, dup folosul pe careă -l trag de la ele cor bierii:ă

— Acela-i carul mare!… Dac m sori de cinci ori în susă ă dep rtarea dintre roatele lui din urm , afli o stea maiă ă str lucitoare decât toate celelalte, aceea e steaua polar ,ă ă c l uza oamenilor m rii…ă ă ă

— Mihu , dar norul acela lung, ca o spuz de stele, ce şiţ ă cum îi?

Se uita Mihu întrţ -acolo, unde întindea Hanka bra ul, apoiţ la ea, la obrajii ei proaspe i, la ochii m ri i şi la gura ei caţ ă ţ trandafirul înrourat şi la p rul desf cut, cum privea steleleă ă cu capul pe spate. Şi t cea, întorcânduă -se, cu un oftat, înspre calea lactee, pe care i-o ar ta cu degetul pe cer.ă

— E o lume de constela ii necunoscute, drag fat .ţ ă ă— Nici tu nu o cunoşti, ‘Mihu ? întreba ea, neîncrez toare,ţ ă

sigur c pentru prietenul ei universul nă ă -are taine şi nimic nu-i cu neputin .ţă

— Nici eu, nimeni…— Şi cum îi zice?— Pe la noi: „Drumul robilor”. Tu nu-l mai ii minte?ţHanka îl inea minte şi ştia şi de ce se chema astfel pe laţ

ei, la r spântia drumurilor de step ale podgheazurilor şiă ă ceambulurilor de prad . Întrebase mai mult pentru dânsa,ă dorind ca lumea de basm prin care trecea s nă -aib nimica,ă nici din cerul şi nici din p mântul celei p r site în lacr mi şiă ă ă ă doliu. Dar cu cât mai tare fugea de amintiri, cu atât mai repede o ajungeau din urm , iar lacr mile ei se amestecauă ă cu stropii s ra i ai m rii.ă ţ ă

Nava înainta, cu steaua polar la prova, pe paralela 20, înă largul insulei Gotland. Vântul se înte ea, acoperind repedeţ

seninul cerului. Furtuna era înc departe, dar Baltica e oă mare primejdioas şi rea atunci când se burzuluieşte.ă „Poltava” naviga cu toate pânzele şi, datorit vântului bun,ă mergea cu mare iu eal . Le p rea r u c acum trebuiau sţ ă ă ă ă ă-şi scad viteza, dar la apropierea furtunii micşorarea velaturiiă era obligatorie.

Apoi v zur în larg, înaintând spre ei, un şir de lumini e,ă ă ţ de parc o constela ie ciudat venea pe ap s le saluteă ţ ă ă ă trecerea. P reau c danseaz întră ă ă -un cadril nautic: câte una, câte dou , câte trei. Se desp r ir , în sfârşit, dinainteaă ă ţ ă „Poltavei”, pe dou rânduri de câte patru, unul c tre insul ,ă ă ă alt rând c tre intrarea golfului Riga, f cânduă ă -i loc destul să treac printre ele, ba parc invitândă ă -o.

C pitanul Olsewski îşi d du seama c nu e lucru curat şiă ă ă trimise dup Mihu . Acesta observase şi el manevra ciudateiă ţ constela ii. O duse pe Hanka în cabina ei şi se apropie deţ comandant care sta cu luneta la ochi, încercând s scrutezeă întunericul. O scurt sfâşiere a p turii negre de nori le ar tă ă ă ă în dep rtare, la sclipitul fulgerului, dou rânduri de fregate şiă ă nave de linie inamice, care, cu pânzele pe jum tate strânseă de teama furtunii, pândeau la mai pu in de dou mile, înţ ă forma ie de lupt . Erau suedezii! Planul lor era simplu şiţ ă eficace. „Poltava” era silit s treac prin dou rânduri deă ă ă ă salve de artilerie, ca osândi ii printre dou rânduri de vergi,ţ ă la cap tul c rora îi aştepta, f r sc pare, moartea.ă ă ă ă ă

— Domnii ofi eri, pe puntea de comand ! ordonţ ă ă comandantul „Poltavei”.

Un sfert de or mai târziu, ofi erii trecur iar şi la posturi.ă ţ ă ă Comenzile se transmiser f r siflee, din om în om. Ca laă ă ă porunc , o furtun puternic se ab tu cu pânze de grindină ă ă ă ă asupra Balticei. Cu toate c ploaia, îndeobşte, domoleşteă for a valurilor, în l imea lor îngreun totuşi manevrele. Darţ ă ţ ă este un punct de onoare pentru un adev rat cor bier să ă ă-şi îndeplineasc îndatoririle la fel de bine pe orice vreme şiă chiar pe bezna cea mai oarb .ă

Suedezii, în marea lor trufie, şi cu certitudinea unei victorii uşoare, f ptuiser o greşeal de tactic : linia rigid . Exactă ă ă ă ă aceea care îl costase pe ducele de Medina înfrângerea

„invincibilei” sale Armada. Dac la asta se mai ad uga şiă ă norocul acestei furtuni, adversarii se aflau chiar în situa iaţ flotei spaniole, scufundat de c pitaniiă ă -corsari ai reginei Elizabeth, printr-o manevr rapid în largul „celor cinciă ă porturi”. Iar „Poltava” mai avea un aliat: noaptea.

Mihu adopt , de acord cu c pitanul Olsewski, m surileţ ă ă ă dictate, de situa ie, şi cea dintâi fu o comand cutez toare:ţ ă ă

— Cu toate pânzele!În bubuitul furtunii şi şuierul s lbatec al vântului,ă

„Poltava” înainta acum cu o iu eal ame itoare, pu inţ ă ţ ţ aplecat înainte, ca un alerg tor în aren . Nava r spundeaă ă ă ă tuturor manevrelor, cu precizia unui mecanism des vârşit,ă Lefort preg tise flotei inamice una din surprizele lui. Şi şiă -l luase ajutor pe Ilieş, care fugea să-i transmit ordinele, de laă un rând saborduri la altul.

Când ajunser la un sfert de mil de primele lumini e,ă ă ţ stinser felinarele. Navele suedeze aliniate, pe dou rânduriă ă de câte patru, cu prova uneia la un cablu distan de pupaţă celei dinainte, îşi aşteptau cu tunurile gata de tragere, victima sigur s treac prin canalul l sat între ele.ă ă ă ă

Fregata „Poltava” avea cincizeci de tunuri; putere de foc mijlocie fa de oricare din navele de linie inamice, luateţă izolat. Dar fa de flota suedez era avantajat de trei factoriţă ă ă foarte importan i pe o asemenea noapte de furtun :ţ ă extrema rapiditate a tipului navei, comanda unic şi factorulă „surpriz ” care, în opera ia din noaptea aceea; se dovediă ţ hot râtor.ă

Totul s-a petrecut în mai pu in de o jum tate de or , cuţ ă ă pre ul unui efort supraomenesc din partea întregului echipaj,ţ dar r spl tit cu toate cununile gloriei. Mai întâi fregata să ă -a apropiat, parc neştiutoare de „canalul” suedez, apoi aă ocolit repede, mult la stânga, prima nav , pe urm şiă ă -a schimbat brusc drumul, cu nou zeci de grade, spre; dreapta,ă p trunzând cu toat viteza, ca un şarpe, între prima perecheă ă de corsari suedezi, exact la jum tatea distan ei dintre pupaă ţ navei din dreptul tribordului şi prova celei de la babord. Lefort a ridicat sabordurile pun ii a doua şi a tras, simultan,ţ câte o salv din câte dou sprezece tunuri, în fiecare dină ă

obiectivele inamice, respectiv în botul celei din stânga şi-n spatele celei din dreapta, orientându-se dup felinarele lor.ă „Poltava” a traversat apoi „canalul” capcan perpendicular,ă adic tocmai invers decât era aşteptat şi a intrat cu aceeaşiă ă vitez printre celelalte dou nave inamice, situate „pendant”ă ă cu cele bombardate cu un minut mai înainte. Lefort a repetat salva la babord şi tribord, cu cele dou zeci şi patru de tunuriă ale primei pun i, în timp ce piesele care tr seser adineauriţ ă ă erau cur ate şi înc rcate la loc. C pitanul Olsewski aăţ ă ă comandat iar şi un ocol de nou zeci de grade, şerpuindă ă acum spre stânga, pe direc ia nord, la oarecare distan deţ ţă babordul şirului inamic şi paralel cu el. A dep şit a treiaă nav , num rat în linie dreapt , şi a cotit iar şi în unghiă ă ă ă ă drept la stânga, intrând, cu aceeaşi manevr elastic , printreă ă ultimele dou perechi de nave duşmane, spre a le trimite şiă lor, în bot şi spate, câte dou zeci şi patru de lovituri de tun,ă de pereche. Apoi fregata a f cut ultima volt spre dreapta,ă ă reluându-şi vechiul drum.

Dup trecerea ei, să -a pornit o canonad n uc , peă ă ă „canalul’’ pustiu. La o mil de suedezi, Lefort a desc rcată ă ultimele, dou tunuri de pe punte, numerele „49” şi „50”, înă semn de salut c lupta naval se terminase victorios. Seă ă apropiau de Golful Finic, controlat de flota rus a Balticei. Înă ziua de 21 octombrie 1712, o lun dup escala de laă ă Portsmouth, „Poltava” arunca ancora în largul portului Petersburg.

Mihu cu Hanka şi Ilieş au petrecut ziua Sfântului Dimitrieţ la conacul lui Cantemir, la unul din acele prânzuri de zile mari, cu care se mândrea, pe drept cuvânt, st pâna casei.ă

T t roaica ei slujise al doilea rând de cafele în gr din , că ă ă ă ă toamna se ar ta dulce în anul acela. Doamna Casandra seă plimba cu Hanka, de mijloc, printre rândurile de gherghine şi crizanteme, nemaiştiind la ce s priveasc mai eu drag, laă ă smaraldul domnesc de pe deget, sau la smaraldul ochilor ei.

Sus în cerdac, Dimitrie şi Mihu fumau ciubuc şi se uitauţ cu înduioşare la copiii aduna i dinaintea casei, în jurul luiţ Ilieş, care le povestea ceva cu mare însufle ire. Dintre to i,ţ ţ cel mai cu luare aminte îl urm rea mezinul, Antioh.ă

Mihu lu seama, pentru întâiaşi dat , cât de mult aduceaţ ă ă prâslea cu Dumitraşcu beizade din anii copil riei sale, şi oă c ldur i se strânse la inim . Cantemir îi urm ri privirea şi,ă ă ă ă în elegând, oft .ţ ă

— S-au dus tinere ile noastre, „Vânturţ ă-lume”. Ca puful de p p die să ă -au dus, la suflarea toamnei…

Se întoarse c tre el Mihu , cu ochii umezi de aduceriă ţ aminte, şi citi o durere ascuns în sufletul prietenului s u.ă ă

— Care iţ -e tulburarea, m riaă -ta?… C toate dup poftaă ă inimii le ai, iar numele t u e sl vit în patru vânturi! Pe undeă ă am umblat pretutindeni oameni de seam mă -au întrebat…

Mihu al lui Petrea G l eanul nu mai urm , c nuţ ă ăţ ă ă -l asculta nimeni. Voievodul pribeag intea zarea îndep rtat , c treţ ă ă ă care cobora soarele. Asculta parc o chemare, de dincolo deă coama alb strie a colinelor: undeva, departe, pesteă nem rginita step ruseasc , la Trei Ierarhi, b teau clopoteă ă ă ă de ziua numelui s u. „Vântură ă-lume” îşi încord auzul, dară nu prinse acea chemare şi nimic nu v zu în dep rt ri.ă ă ă

Pe aleile gr dinii, podite cu frunzele moarte ale unui ană zbuciumat, o z ri pe Hanka trecând şi îi auzi râsulă prim v ratec. De cealalt parte a cerului r s rea prima stea.ă ă ă ă ă Şi sem na cu ochii ei, cum seam n steaua din oişteaă ă ă carului ceresc cu so ul ei din oglinzile de smarald ale m rii.ţ ă

CUPRINS

Partea întâi

UCENICIA C RTURARULUIĂ

I Popas la hanul HagiuluiII Ucenicia coconului domnescIII Prinderea Calului TroianIV Capcana lupilorV Se întoarce roataVI „S rut p mântul Moldovei!”ă ăVII Treburi politiceştiVIII Banchetul platonicianIX La drum de searăX Necontenit bate inima riiţăXI „Domnul Tunar" r spunde printră -un sol de credinţăXII Plinirea f g duieliloră ăXIII Drumurile stepei

Partea a doua

TIHNA VALURILOR

I Anumi i c l toriţ ă ăII Omul din AmsterdamIII Tihna valurilorIV Sub semnul AlbionuluiV Petreceri fran uzeştiţVI O vân toare la Asfin ită ţVII Drumul smaraldelor