Universitatea: Ştefan cel MareFacultatea: SEAPSpecializarea: ManagementGrupa: II

ECONOMIA DE PIAŢĂCUPRINS: Economia de piata.Definiţii

Trăsături ale economiei de piaţă

Modele ale economiei de piaţă

Factori ce au influenţat de economia de piaţă

Tipuri de economie de piaţă

Economia de piaţă în SUA

Economia de piaţă în Japonia

Economia de piaţă in România

În lume există în prezent o mare varietate de tipuri specifice de

organizare şi reglare a activităţii economice,dar sistemul economiei de

piaţă a devenit predominant în lumea contemporană.Între economia de

piaţă şi economia de schimb se pune adesea semnul de egal, datorită faptului că

prima păstrează majoritatea trăsaturilor caracteristice.În

principiu,economia de piaţă este considerată o formă evoluată(formă

modernă) a economiei de schimb.Ea este opusul economiei centralizate, de

comandă, aşa cum economia de schimb este opusul celei naturale.Economia de

piaţă este "un mecanism complex de coordonare a oamenilor,activităţilor şi

firmelor printr-un sistem de pieţe şi preţuri.

Pilonii acesteia sunt piaţa şi preţurile.Piaţa este un mecanism prin

intermediul căruia se realizează legătura dintre cumparatori şi

vânzători în vederea stabilirii preţului şi cantităţii pentru un anumit bun

sau serviciu.Preţurile coordonează deciziile producătorilor şi

consumatorilor, constituindu-se într-un barometru extrem de sensibil al economiei.

În literatura de specialitate nu există un consens în privinţa celei

mai adecvate denumiri pentru acest tip de organizare economica, fiind folosiţi

termenii de capitalism,economie modernă,economie de piaţă sau chiar economie

de schimb (în Dictionar enciclopedic, Ed. Enciclopedica, 1996).Economia de

piaţă liberă este vazută ca sistem economic în care alocarea resurselor este

determinată în exclusivitate de cerere şi de oferta ce interacţionează pe

pieţe libere.Definiţia este extrem de strictă, având în vedere că în

majoritatea ţărilor există limite ale libertăţii pieţelor.În mod curent,

este văzută ca sinonimă cu capitalismul.Astfel,capitalismul este definit de

Penguin Dictionary of Economics drept sistemul economic şi social în care

indivizii sunt liberi să aibă în proprietate mijloacele de producţie şi să îţi

maximizeze profitul şi în care alocarea resurselor este determinată de

piaţă.

Indiferent de denumirea utilizată,trăsăturile specifice economiei

de piaţă sunt:

-pluralismul formelor de proprietate în care ponderea principală revine proprietăţii

private

-profitul reprezintă obiectivul pentru care se asuma riscul concurenţial;

-concurenţa este regulatorul principal al activităţii economice;

-este o economie de întreprindere unde spaţiul economic de decizie şi

acţiune se realizează în unitatea economică;

-majoritatea preţurilor se formează liber influentand şi pe cele din

administraţie;

-predomină structurile tehnico-economice moderne;

-intervenţia directă şi indirectă a statului se rezumă la respectarea

regulilor de funcţionare a pieţei şi a instituţiilor juridice şi economice;

Tipologia economiei de piaţă se face după criteriul mecanismului

de stabilire a

echilibrului economic, adică, modul în care sistemul economic tinde

spre punctul de

echilibru când se produce o dezechilibrare. După acest criteriu există

două mari

modele ale economiei de piaţă:

1. Modelul neoclasic ce se caracterizează prin:

- sistemul economic se autoreglează, statul având o intervenţie

minimă în

economie;

- forţele pieţei asigură corelaţia necesară sistemului economic, care,

datorită

raportului cerere-ofertă va gravita în jurul punctului de echilibru;

- rolul statului constă în asigurarea unei mase monetare în

concordanţă cu

nivelul producţie şi necesităţile circulaţiei;

- variabila de comandă a sistemului economic este considerată a fi

oferta, acest

model vizând în special nivelul macroeconomic.

2. Modelul Keynesian care presupune:

- sistemul economic nu poate fi în echilibru la ocupare deplină ci poate

exista

un punct de echilibru la o anumită rată a şomajului;

- statul trebuie să aibă rol activ în administrarea echilibrului astfel încât între

şomaj şi inflaţie să existe un raport optim în diferite momente;

- variabila de comandă a sistemului economic este cererea agregată,

acest

model considerând că este greşit să se extrapoleze funcţionarea nivelului

microeconomiei la nivel macroeconomic, care trebuie modelat conform

propriilor legităţi.

Michel Albert, în lucrarea „Capitalism contra capitalism”, apreciază că

în

sistemul capitalist s-au diferenţiat două mari modele:

1. Modelul neoamerican care se caracterizează prin următoarele

trăsături:

- sectorul public care produce bunuri economice noncomerciale este neglijabil

şi are tendinţe de reducere;

- piaţa are rol determinant în circulaţia bunurilor de la producător la

consumator;

- preţurile bunurilor economice inclusiv salariile depind de condiţiile

aleatorii

ale pieţei;

- fiscalitatea este redusă, iar implicarea statului în economie este

neglijabilă;

- întreprinderea privită ca centru al deciziilor economice este

considerată ca

fiind un bun comercial;

- piaţa financiară şi în primul rând bursa are rol decisiv în viaţa

economică în

raport cu alte forme de piaţă;

- pe termen scurt se realizează o mobilitate ridicată în ierarhia

economicosocială;

- un sistem de învăţământ elitist, care tinde să funcţioneze după

regulile pieţei;

- grad redus de securitate economică faţă de riscuri, protecţia fiind o

problemă

individuală.

2. Modelul renan, se bazează pe câteva principii de bază:

- piaţa are rol hotărâtor în viaţa economică impunându-se intervenţia

statului,

care trebuie să fie apărătorul protecţiei sociale şi a liberei negocieri;

- cea mai mare parte a bunurilor economice îmbracă forma de marfă;

- fiscalitatea este ridicată fiind impozitate atât veniturile cât şi capitalul;

- se realizează o redistribuire interzonală a veniturilor pentru

reducerea

decalajelor dintre zonele aceleiaşi ţări;

- sistemul bancar este puternic ancorat cu firmele fiind apt să asigure

finanţarea acestora pe termen lung;

- întreprinderea nu poate funcţiona în sfera dialogului social, nivelul

salariilor

depinzând atât de condiţiile pieţei cât şi de alţi factori;

- un sistem avantajos de pensii şi alocaţii familiale, care asigură un

grad ridicat

de protecţie socială prin grija autorităţilor publice;

- sistemul de învăţământ este mai egalitar;

- clasa mijlocie este numeroasă iar mişcarea sindicală este foarte puternică.

Realităţile economice din ţările cu economie de piaţa arată

influenţa unor factori cum ar fi:

* localizarea geografică

* trasăturile psihice, etnice, morale, mentalităţi, obiceiuri

Aceşti factori particularizează fiecare economie naţională în

parte.Astfel, există 5 mari tipuri de economie de piaţă:.

1.Tipul Anglo-Saxon:specific SUA,Anglia,Canada

Este de esenţă neoliberală cu caracteristicile:

-lasă frâu liber iniţiativei;

-total împotriva dirijismului;

-se pronunţă împotriva intervenţiei statului,acesta având rol secundar;

-acordă importanţa deosebită IMM-urilor private şi pe sector public;

-acceptă elaborarea de catre guvern a unor programe economice de

scurtă

durată,programe pe domenii şi prognoze pe termen lung;

2.Tipul Vest-European :Franţa,Italia,Spania:

-adept al intervenţiei active a statului în economie;

-dirijism pronunţat;

-importanţa dată sectorului public chiar dacă cel privat este dominant;

3.Tipul Social De Piaţă specific:Germania,Olanda,Austria:

-statul intervine pentru realizarea unei centralizări a opţiunilor economico-

sociale agreate spre un consens general;

-realizarea unui echilibru intasocial şi performanăa economică dar nu

prin simplul joc al forţelor pieţei;

-se promovează şi există o cooperare între principalii parteneri economici şi

sociali (patronatul sindicatele, statul) specificându-se pentru fiecare drepturile şi

obligaţiile Ex: patronatul: interventii, productie

sindicate: salariale

4.Tipul Nordic-European specific:Suedia,,Norvegia,Danemarca,Finlanda

-cooperare între sectorul privat şi cel public în vederea satisfacerii unor

cerinţe social-economice respectiv îmbinarea creşterii şi eficienţei

economice cu promovarea unor valori social-umane de baza;

-respectă trăsăturile specifice economiei de piaţă;

-intervenţia statului se realizează în special în acţiuni sociale având rolul

de “protector” pentru toţi cetăţenii;

5.Tipul Paternalist De Piaţă specific :Japonia

-rolul statului este de catalizator în economie;

-îmbină caracteristici ale economiei sociale de piaţă cum sunt:planificarea

şi echitarea;

-statul veghează asupra echilibrului economic;

-economia are caracter dual: alături de marile companii există şi

numeroase întreprinderi mici care de obicei sunt în poziţia de subfurnizori a

marilor întreprinderi.

ECONOMIA DE PIAŢĂ ÎN SUA

În cele ce urmează, voi analiza tipul Anglo-Saxon al economiei de piaţă:

Se poate lesne observa că statele care au cele mai puternice economii de

piaţă, sunt fostele mari imperii coloniale dar şi fostele colonii. Acesta este si

cazul Angliei,Statelor

Unite şi Canada.

Ca şi în cazul tuturor celorlalte state bazate pe economia de piaţă, actul

politic îşi are justificarea cel economic, la fel petrecandu-se si cu relansarea economiei

americane dupa castigul in alegeri al lui Ronald Reagan. El a facut prin sloganul “America

revine” sa dispara din mentalitatea americanilor trista amintire a razboiului din Vietnam si a

celui din Coreea si de asemenea a trezit la viata energia americana si mitul pionierilor.

Astfel se formeaza ideea ca un întreg curent de gândire economica. In locul si împotriva

gândirii lui Keynes încep sa-si faca aparita curente noi, radicale, al caror campion va

deveni reaganismul. Teoriticienii ofertei - “Supply side economics” - si monetaristii în

frunte cu Milton Friedman.

Sunt întreprinse mai multe reforme spectaculoase. Vârful de lance al acestei politici îl

constitue “Economic recovery act”. El cuprinde trei directii principale:

- dereglementarea în sectorul petrolier, în cel al telecomunicatiilor, al transporturilor

aeriene, al bancilor si al concurentei;

- sistemul fiscal

- lupta împotriva inflatiei printr-un control sever al masei monetare.

Aceste masuri au drept consecinta imediata scumpirea banilor.

Rata dobânzilor va atinge într-adevar niveluri spectaculoase, depasind chiar 20%, în 1980-

1981. Imediat dolarul începe sa creasca si creste ajungând sa depaseasca 10 franci la

începutul lui 1985, iar consilierii lui Reagan reusec sa creeze impresia ca dolarul este

puternic pentru ca economia americana este puternica.

Modelul economic de piata american se afla la confluenta a doua mari modele teoretice si

anume :

- modelul neoclasic ( în acest tip de economie , interventia statului este exclusa );

- modelul keynsist ( în care interventia este acceptata doar ca agent economic si

decizional).

Dezvoltarea Statelor Unite este sustinuta de asemenea si de alte organisme

economice internationale de renume, cum sunt: Banca Internationala pentru

Reconstructie si Dezvoltare (BIRD) si Fondul Monetar International (FMI). Acum S.U.A.

este respectata, imitata si invidiata din nou preluând conducerera (leadership).

FUNDAMENTAREA PUTERII AMERICANE. Relansarea economiei

americane care incepe cu preluarea puterii de catre Reagan, are la baza in primul rand un

activ fara echivalent, o importanta mostenire economica, financiara si tehnologica; de

asemenea, nu trebuie neglijat aportul categoriilor de forta de munca la dezvoltarea si

extinderea influentei economiei americane.Privilegiile de care a putut beneficia economia

americana, sunt in principal urmatoarele:

1.Stocul de capital pe care Statele Unite nu a incetat sa il acumuleze de la

sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si pana astazi, este incomparabil. In interiorul

granitelor Statele Unite poseda imense infrastructuri, de cele mai multe ori dintre cele mai

moderne: aeroporturi, autostrazi, universitati, uzine, patrimoniu imobiliar. In afara

granitelor, multinationalele americane controleaza active uriase si puternic subestimate de o

contabilitate efectuata de cele mai multe ori in termeni de costuri de achizitie care nu tin

seama de reevaluarile actuale.

2.Resursele primare de care dispun Statele Unite, sunt printre cele mai

importante de pe glob. Rezervele ei energetice - in special sub forma de gaz natural si de

carbune - sunt imense. Cu exceptia catorva minereuri strategice, ea poseda aproape toate

metalele. Potentialul uman american al patrulea din lume din punct de vedere numeric, insa

primul in randul tarilor civilizate, constituie la randul ei o bogatie fara echivalent. Deci, s-ar

putea spune ca acest stat sta pe un munte de aur.

Toate acestea, nu ar constitui insa un avantaj in posesia altei economii deoarece nu fiecare

stat este capabil sa isi organizeze, gestioneze si administreze resursele primare si secundare

cu atat discernamant, cum o fac reprezentantii economiei americane. Pentru unii exista

chiar si in acest moment banala intrebare “daca americanii au atat de multe resurse, mai

ales in domeniul gazelor naturale si petrolului, de ce sunt pe primul loc in clasamentul

tarilor importatoare de petrol, exportat de catre tarile Orientului Mijlociu ?”. Raspunsul

deriva din simpla strategie pe care o folosesc managerii americani, aceea ca resursele

proprii trebuie pastrate cu mare grija, folosite eficient, pentru ca asa cum stim exista un real

si permanent dezechilibru intre nevoile umane nelimitate si resursele limitate de catre

potentialul planetei.

3.Tehnologia - in acest domeniu, S.U.A. beneficiaza de un avantaj insemnat. Cei

mai mari cercetatori, cei mai buni ingineri, cei mai dotati studenti au venit sa lucreze in

Statele Unite. Ei, aduc acel faimos capital in privinta caruia toata lumea este de acord ca

este cel mai important - materia cenusie - sau capitalul intelectual dobandit. Din acest punct

de vedere, Statele Unite speculeaza pe piata internationala a fortei de munca, achizitionarea

celor mai mari specialisti din alte tari

Statele Unite sunt o tara cu o economie bine fundamentata si cu rezultate

economice recunoscute în întreaga lume. Cine ar fi putut gândi ca va ajunge sa faca fata

unor probleme sociale foarte grave, legate de evolutia si absorbtia tinerei forte de munca

de catre societate confruntata cu dificultati legate de dependenta de droguri, bolile

incurabile, trafic de armament si munitii, criminalitatea, rasismul, discriminarile sociale

legate de lupta de clasa.

O alta caracteristica a modelului real de viata american, este lipsa de implicare si

de interes în viata sociala si politica, astfel ca, s-a constatat ca rata participarii

americanilor la alegeri este cea mai scazuta în raport cu celelalte democratii occidentale.

De asemenea, se evidentiaza o scadere a calitatii actului educational si a seviciilor sociale

puse în sprijinul celor care nu au surse de venit pentru un trai decent.

LOCUL PE CARE IL OCUPA PIATA IN CADRUL MODELULUI ECONOMIC

AMERICAN. Bunurile sunt tratate în cadrul acestui tip de economie, dupa cum

urmeaza:

2.Religiile. In S.U.A., religiile care sunt în numar tot mai mare, sunt din ce în ce mai mult

administrate ca institutii mixte prin intermediul unor tehnici de mediatizare publicitara si

de marketing tot mai sofisticata.

3.Intreprinderea. In modelul neoamerican, întreprinderea nu este altceva decât un bun

comercial ca oricare altul.

4. La fel stau lucrurile si în ceea ce priveste salariile, care, în modelul neoamerican,

depind din ce în ce mai mult de conditiile aleatorii de piata. In acest caz, salariile sunt

bunuri comerciale.

5. Locuintele sunt în S.U.A. aproape în eclusivitate un bun comercial.

6. Situatia este oarecum asemenatoare si în ceea ce priveste transporturile urbane, cu

toate ca, chiar si în Statele Unite, acestea sunt supuse unor reglementari.

7.La fel stau lucrurile si în ceea ce priveste mijloacele de informare în masa, în principal

televiziunea, în Statele Unite unde toate canalele sunt prin traditie comerciale, se

manifesta tendinta dezvoltarii unor televiziuni finantate în mod asociativ prin cotizatii

libere.

8.Invatamântul - în modelul american, numarul institutiilor de învatamânt ce asculta de

regulile pietei, este preponderent si continua sa creasca.

9. Sectorul sanitar - Tine ca si cel al locuintelor, de categoriile bunurilor.

Statele Unite nu reprezinta un stat care se reduce doar la New York si nici New

York - ul nu ce reduce la Wall Street; este important sa subliniem ca marile multinationale

americane, nu s-au supus în gestionarea sociala mai mult decât în aceea financiara, noilor

imperative ale termenului scurt, care stau la originea evolutiei “neoamericane” a

modelului Anglo-Saxon.

Modelul economic american , ca si multe altele si-a dovedit utilitatea si eficienta

în numeroase domenii , însa de asemenea nu de putine ori incapacitatea de ai oferi o

protestie sociala , culturala si de ce nu ecologica , populatiei . Din ce în ce mai mult ies la

suprafata diferentele sociale între clase , între rase si poate chiar între oameni cu profesii

sau conceptii diferite. Insa , toate aceste dezechilibre trebuie compensate cu alte echilibre

sau rezultate favorabile, astfel încât sa putem ajunge la un echilibru , la un consens . Totul

are o evolutie oscilanta , ciclica , neregulata , rareori si doar pe scurte perioade constanta .

Deci trebuie sa acceptam aceste realitati si sa încercam sa gasim cai mai bune de

rezolvare a unor situatii care la început ne apar drept crize iremediabile .

ECONOMIA DE PIAŢĂ ÎN JAPONIA

Atât Japonia cat si Spania sunt bogate, economiile dezvoltate sunt în mare

masura capitaliste de piata, desi în Japonia statul joaca un rol major de dezvoltare, prin

presiuni asupra grupurilor industriale si asupra unor întreprinderi si Spania a avut o

mostenire a interventionismului de stat.

Japonia industrializata, liber-economie de piata este a treia economie din lume

dupa Statele Unite, si Republica Populara Chineza,si al doilea stat ca marime de ratele de

schimb pe piata. Economia sa este extrem de eficienta si competitiva în domenii legate de

comertul international, desi productivitatea este mai mica în domenii precum agricultura,

de distributie, si servicii. Guvernul-industrie de cooperare, o etica de munca puternica,

stapânirea de înalta tehnologie, precum si o alocare de aparare relativ mici au ajutat

Japonia în avans cu o viteza extraordinara pentru a deveni una dintre cele mai mari

economii din lume. Rezervor de lideri industriali si tehnicieni, forta de munca formata

din lucratori educati si harnici, precum si promovarea intensiva a dezvoltarii industriale si

a comertului exterior au produs o economie industriala matura.

Caracteristicile distinctive ale economiei japoneze includ cooperarea dintre producatori,

furnizori, distribuitori, si bancile în grupuri strâns unite numite keiretsu sau sindicate

puternice; relatiile confortabile cu birocratii guvernamentali, precum si garantarea

ocuparii fortei de munca pe parcursul vietii (shushin Koyo) în mari corporatii .Recent,

companiile japoneze au început treptat sa se mute departe de unele dintre aceste norme

într-o încercare de a spori competitivitatea lor la nivel global. Statul este mediator

în interes naţional avand un rol activ în crearea industrială şi protecţia

pieţei naţionale.

Timp de trei decenii, in Japonia cresterea economica reala a fost spectaculosa: o medie de

10% în anii 1960, o medie de 5% în anii 1970, si o medie de 4% în 1980. Cresterea a

încetinit considerabil în anii 1990, în mare parte ca urmare a efectelor pe termen lung

provocate de investitiile din cursul anilor 1980 si politicile interne destinate sa smulge

excesele speculative din stoc si pe pietele imobiliare.. Cresterea economica în Japonia pe

parcursul anilor 1990 a fost mai lenta decât cresterea în alte natiuni industriale majore,

dar din 2003 a început sa creasca puternic din nou, cu 2,0.In present prim-ministrul

Shinzo Abe, care lucreaza la renasterea economica a Japoniei, a semnat un tratat cu

Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite cu privire la cresterea preturilor petrolului.

ECONOMIA DE PIAŢĂ ÎN ROMÂNIA

Economia României este o economie de piață si conform acesteia, statul este

obligat să asigure libertatea comerțului și protecția concuren ț ei loiale . În economia

României acționează așadar legea cererii și a ofertei. La baza acesteia se află

proprietatea privată care trebuie protejată și garantată.

Trecerea la economia de piata in Romania a marcat crearea si a unei noi piete a muncii,

adoptarea unor mecanisme noi, corespunzatoare, de realizare a corelatiilor dintre

dezvoltarea economica si nivelul de trai, calitatea muncii si a vietii.

S-a considerat că, în ţara noastră, tranziţia la economia de piaţă se identifică cu

înfăptuirea reformei economice, pentru a realiza o economie de piaţă,în linii generale, de

tip european.Principalele procese care au definit reforma economică sunt:macro-

stabilizarea; efectuarea reformelor structuraleşi instituţionale; liberalizarea

economică.

Experienţa istorică a relevat că economia de piaţă poate funcţiona, dacă sunt

create condiţiile pentru exercitarea şi garantarea unui set de libertatii: libertatea

alegerii bunurilor de consumşi de capital, a profesieişi a locului de muncă, libertatea de

a dispune liber de factorii de producţie aflaţi în posesie, libertatea de aexercita

iniţiativele imaginate cu respectarea libertăţii celorlalţişi acadrului legislativ.

S-a trecut, totodată, la dezvoltarea sectorului privat în paralel cu

încercarea de restructurare şi privatizare a întreprinderilor de stat. La

începutul şi sfârşitul anilor ’90 a fost promovată, cu precădere, mai

ales la sugestia principalelor organisme financiar-bancare

internaţionale politica fragmentării marilor combinate şi întreprinderi

industriale, care s-a dovedit neeficientă. Politica “întâi privatizare, apoi

restructurare” a fost nepotrivită, investitorii nefiind interesaţi de

întreprinderi falimentare (sau aduse în stare de faliment), grevate de datorii.

Prin măsurile de liberalizare economică s-a urmărit transferarea către subiecţii

economici a dreptului de decizie şi a consecinţelor acestuia în legătură organică cu

redefinirea rolului statului.

Dar au apărut noi dezechilibre şi factori de instabilitate:şomajul structural,datoria

externă substanţială, blocajul financiar, dimensiunile economiei subterane,deprecierea

stării generale de sănătate a populaţiei, amplificarea proceselor speculative, în

detrimental şi pe seama economiei reale

In prezent, în România au fost create structurile esenţiale ale economiei de piaţă de tip capitalist. Principiile şi instituţiile sale au însă un grad redus de implicare şi operaţionalitate în raport cu exigenţele unei economii de piaţă funcţionale şi cu modul în care aceasta se realizează în U.E. În acelaşi timp, este necesară o mai mare implicare şi operaţionalitate a capitalului autohton în transformările în curs din economie; în ultimă instanţă, capitalul autohton este celcare revigorează economia atât din perspectiva intereselor naţionale specifice înalocareaşi utilizarea resurselor, cât şi a

forţei de a-i asigura reproductibilitatea din perspectivele unei economii de piaţă funcţionale.

BIBLIOGRAFIE:

1. Lect. univ. dr. STANCIU MARIETA - Economie Politica 2. Economia de piata capitalista3. Prof. univ. dr. Ion ALEXANDRESC – Economia Romaniei in tranzitia la economia de piata 4. Constantin Popescu – Economie politica,Editura Economica, 19905. Nicolae Sută – Comerţul exterior şi politica comercială a României6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Rom%C3%A2niei