BIBLIOTECA |
M N S T IR I I P U T N A f
CONSTANTIN
  REZACHEVICI
C R O N O L O G I A C R I T I C
  A D O M N I L O R
D I N
A R A   R O M Â N E A S C I M O L D O V A
a. 1 3 2 4 - 1 8 8 1
 
C O N S T A N T I N R E Z A C H E V I C I
ENCICLOPEDIA DOMNILOR ROMÂNI
a. 1324 — 1881
C R O N O L O G I A CR IT IC A D O M N I L O R
D I N
A R A R O M ÂN EA SC I M O L D O V A
VOLUMUL I:  SECO LELE X I V - X V I
VOLUMUL II:  S E C O LU L X V I I
VOLUMUL III:  S E C O L U L  X V I I I
VOLUMUL IV:  S EC O L UL X I
N U M E I P O RE CL E D O M N E T I .
O N O M A S T I C A D O M N E A S C
D I C I O N A R U L D O M N I L O R , D O A M N E L O R I
P R E T E N D E N I L O R D I N
 
I
S E C O L E L E X I V - X V I
Editura Enciclopedic
Bucureti, 2001
Supracoper ta : RADU OLTEANU
Rep rezentr i: N icolae A lexand ru, Vlad epe, Neago e Bas arab .
tefan cel M are, Petru Ra re, Alexan dru Lpunean u
Culegere i tehnoredactare computer izat : CRISTIAN DRAGOMIR
EDITAT CU   SPRIJ INUL
M I N I S T E R U L U I E D U C A I E I I C E R C E TR I I
ISBN 973-45-0386-3 general
 
I N T R O D U C E R E G E N E R A L
Istoria poli t ic atât de frmâ nta t a rom ânilo r nu putea f i al tfel la vârf . A pro ap e
200 de domni cu pes te 275 de domnii , f i indc mul te au fos t f ragmentate de pre ten-
den i , în decursul a circa 600 de ani au creat un tablou istoric i is toriografie foarte
complicat . i nu ne putem referi sub aspectul insti tu iei domniei decât la ara
Româneasc i Moldova, deoarece, din pcate, în Transilvania i Banat evolu ia
fireasc a acestei insti tu i i române t i a fost opri t de cucerirea maghiar la stadiul
de voievodat, e drept preluat de cuceri tor , dar sub un voievod str in, simplu
dreg tor a l regelui Ungar ie i , de la mij locul secolului XVI deveni t autonom sub
suzeranitatea Por i i otomane, care nu i-a recunoscut îns t i t lul de principe, dobândit
de la sfâr i tul aceluia i veac, i în cele din urm înlocuit în secolul XVIII de
guvernatorul Casei de Austr ia . Aadar , refer indu-m doar la domni i d in ara
Româneasc i Moldova, în decursul ani lor am avut uneor i ocazia s fac unele
rectif icr i la datele de domnie ale acestora. Credeam c erau doar simple accidente,
dat f i ind stadiul actual de dezvoltare al is toriografiei române t i i vechile ei preocu-
pri în domeniul istoriei poli t ice. Ca atare, înainte de a pomi la o cercetare
temeinic a insti tu iei domniei , mi-am propus s operez aminti tele rectif icr i i s
verific just if icarea documentar a datelor de început i sfâr i t ale domniilor cuprinse
în l istele do m ne t i acc eptate astzi, care, fr nici o exc epie , nu prezin t o astfel de
jus t i f icare . Foar te curând mi-am dat seama c , în cele mai mul te cazur i , t rebuiau
operate nu doar s im ple rect i f ic r i , c i cu mul t mai mu l t .
Listele domne t i folosite astzi se reproduc unele pe altele i în fapt pornesc
de la trei arhetipuri , datorate lui N. lorga, Constantin C. Giurescu i Aurelian
Sacerdoeanu, îmbinate în l ista publicat în  Introducere,  I, la  Documente privind
istoria României,  I , Bu cure t i , 1956 . Fire te , toate sunt dep i te acu m de info rm a-
i i le documentare, omit domni i mai ales domnii , pornesc în principal de la datele
de emitere a le documentelor in terne , uneor i prezentând chiar data pr imului docu-
ment domnesc pstrat drept cea de început a unei domnii , nekiând în calcul
info rm ai i le extern e i neinân d adese a sea m a c actele intern e, pstrate prin haz ard,
5
CONSTANTIN REZACHEVICI
au fost emise uneori dup sptmâni sau chiar luni de la încoronarea în ar ,
învestirea la Poart sau intrarea în reedina domneasc , care marcau, primele dou
în concep ia diferitelor perioade istorice, ult ima în cea a istoricilor, începutul unei
do m nii. D e altfe l , f ieca re dintre aceste t ipuri de date a fost socotit , la rândul su, cel
de început al unei domnii, uneori chiar în cadrul aceleiai liste, fr ca autorii s-i
precizeze op iunea pentru unul din ele. Astfel c uneori , în l ipsa unui criteriu
riguros, se plaseaz pe acela i plan pentru debutul unei domnii numirea la Poart i
începutul efectiv în ar al unei domnii, ceea ce genereaz , desigur, confuzii . O alt
eroare, frecvent nu numai în alc tuirea l istelor domne t i ci i în bibliografia
perioadei, este prezentarea datei de consemnare a t ir i i drept cea a evenimentului,
dei acesta din urm este de regul anterior înregistrrii sale. în plus, ceea ce nu s-
a observat pân acum, locotenentele (c imcmiile) domne t i emit acfe la reedina
domneasc în numele noului domn în intervalul de circa o lun în care acesta
zbove te la Poart sau efectueaz al te deplasri . Aa se face, de pild , c Mihai
Viteazul, atestat dup învestirea din septembrie 1593 lâng Adrianopol, „emite" în
acelai t im p un act la Bu cure t i , iar în 1600, aflân du- se la Pre jm er sau la Alba Iulia,
„d " poru nci la Iai Editorii volum ului XI din  Docum enta Romaniae Historica
lucrând numai dup materiale interne i neavând la îndemân o l ist rezultat dintr-
o cronologie crit ic a domnilor nu au sesizat astfel de cazuri . Ca s nu mai vorbim
c exist do m ni de la care nu s-a pstrat nici un act intern, studiul dom niilor acesto ra
f i ind real izat numai dup izvoare externe.
La acestea se adaug erorile de cronologie propriu-zis . în fruntea acestora se
plaseaz cele datorate încurcri i celor dou st i luri calendaristice: st i lul vechi
(iulian), în vigoare în ri le Române extracarpatice i apoi în România pân în
1924, i st i lul nou (gregorian), adoptat treptat din octombrie 1582 în Europa
Apusean i Central , inclusiv în Transilvania, de unde provin cele mai multe
documente externe referitoare la istoria românilor. Pentru l istele domnilor diver i
autori au adoptat de regul st i lul vechi, dup documentele interne, preluând îns nu
rareori datele actelor externe ca atare, adic dup stilul nou, uneori fr coreciile
impuse de diferenele de zile între cele dou stiluri. Iat , de pild , prerea în acest
domeniu a unui cunoscut specialist în t i inele auxiliare ale istoriei , Aurelian
Sacerdoeanu. în lmurirea la  Lista de  Suverani  publ icat în „Hrisovul" , I (1941) ,
p. 142, el afirma: „Datele de dup 1582 sunt dup
  stilul nou
  fr a
elimina îns i pe cele vechi. Pentru Muntenia i Moldova am adoptat ca baz data
dup st ilul vech i. U neo ri ea este însoi t i de cea co resp unz toare sti lului nou . Cred
c pentru noi are valoare moral tot numerotarea tradi ional a zilelor care nu se
poate schimba". Rezultatul aplicri i unei metode de acest fel de c tre diver i autori
a fost de regul confuzia între sti luri , cu neplcute urmri cronologice. Iat , de
pild , chiar în cazul lui Mihai Viteazul, i înc în tratatul de  Istoria României,  II,
Bucure t i , 1962, p. 1002, biruina de la Guruslu care marcheaz revenirea sa la
stpânirea Tra nsilva niei , e men iona t sub data de „3 august 1601 ", adic du p st i lul
6
CRONOLOGIA CRITIC A DOMNILOR
no u, în t imp ce asas inarea sa e înregistrat la „9 augu st 160 1", deci du p s t ilul ve chi,
în acest fel au fost terse dintr-un condei nu mai puin de 10 zile ( ) hotrâtoare din
viaa marelui domn; în reali tate cele dou evenimente având loc la 24 iulie/3 august,
respectiv 9/19 august 1601. La fel i în mult rspândita   Istoria Rom âniei în date,
Bucure t i , 1971, p. 130, lupta de la Guruslu e plasat la 3/13 august", crezându-se
c 3 a lunii e pe st i l vechi, în vreme ce omorârea lui Mihai Viteazul e trecut bine
la 9/19 august 1601. Rezultatul , o al t încurc tur în cronologia ult imelor zi le din
viaa voievodului . i câte astfel de exemple nu mai sunt. . .
Apoi nu s-a inut seama decât foarte rar c dup 1582 domnii români au folo-
si t în scrisorile a dresa te în rile europ ene care a dop taser s t i lul nou , doar acest stil,
de i în interior uti l izau pe cel vechi, considerându-se, de obicei , actele domne t i
externe ca fi ind datate dup s t i lul vechi, de unde confuzii calendarist ice supr toare
pân în ult imul t imp. Mergând îns i mai departe, observ c nu s-a inut deloc
seama de faptul c ri le protestante au pstrat înc mult t imp sti lul vechi, de pild ,
Anglia pân în 1750, astfel c rapoartele engleze de la Poart pân la acea dat , atât
de interesante pentru cronologia domnilor, sunt datate tot pe st i lul vechi. în schimb,
în docum entele turcet i , date le He gire i sunt calculate în vremea noa st r num ai d up
stilul nou, ceea ce istoricii ar trebui s in seama în prezentarea zilelor de lun . în
acest context poate fi menionat i situaia ciudat , când stilul nou a fost utilizat
avant la lettre  de c t re A.D. Xenopol (Ist or ia românilor din Dacia Traian ,  II, ed.
a IV-a, p. 452), referi tor la anul 1538 ( ) : la sfâr i tul primei domnii Petra Rare
ajungând la Târgu Secuiesc „la 15 septembrie (25 st i l gregorian) 1538".
Studiind succesiunea, l imitat în t imp, a unor domni, de obicei din perioade
mai vechi, unii autori au înf iat „dosarul" investiga iei , al tfel spus problemele
controversate, al i i chiar „buc tria" cercetri i , adic discutarea i rânduirea sur-
selor folosite, ambele interesante, dar uti l izarea acestora i mai ales extinderea
cercetri i pentru alc tuirea unor lucrri de ansamblu a rmas o sarcin de vii tor.
Astfel încât lucrarea de fa rspunde tocmai acestei necesiti de mult resimit în
is tor iograf ia român easc . Lucrare or iginal în fe lul e i , com plex , c ronolog ia cr i tic
a celor aproape 200 de domni nu se opre te la cercetarea sistematic a l imitelor în
timp ale domniilor acestora, ci , în msura existenei izvoarelor, caut s s tabileasc ,
cum vom vedea, mul te a l te e lemente complementare . în fapt , f iecare biograf ie dom-
neasc a trebuit studiat monografic i s istematic. Statutul selectiv nu a putut f i apli-
cat în acest caz. Domn cu domn i domnie cu domnie au trebuit investiga i fr a
lsa nimic important nerezolvat în urm , orice verig l ips i nereconsti tuit ducând
la ruperea lanului cronologic. Iar dincolo de acesta zeci de alte probleme; identif i-
cri de pe rsoa ne i locu ri , pentru unele dintre ac estea a lc tuind ad evrate studii , dei
în lucrare sunt consemnate doar rezul ta te le documentate a le aces tora . în fond, f r
astfel de cercetri cum a f i putut identif ica un Dragomir zis C lugrul , devenit
Vldu sau Vlad vo ievo d, din secolul XV II num it de cronicile interne R adu
C lug rul , cu Vlad (Dragomir) C lug rul d in septembrie-octombrie 1521, mort la
7
CONSTANTIN REZACHEVICI
Nicopol în jur de 25 octombrie acela i an, dar despre care l istele domne t i anteri-
oare pretind c ar f i murit în ianuarie 1522? Sau cum a f i putut stabil i locul unde a
fost ucis Vlad Dracul drept B l tenii din Dâmbovia, pentru c domnul fugise pe aici
de la Târgovi te la Bucure t i , pe Drumul Sri i , i nicidecum la B l tenii din Ilfov,
cum se credea eronat pân acum. Trec , f i re te , pes te nenum ra te a l te exemple de
acest fel din lucrare, care poate nu sunt evidente la prima vedere, deoarece în
aceasta nu am reprodus, din raiuni de spaiu i claritate, critica istoriografiei pro-
blemei . decât rareor i , când era absolut necesar pen tru l impe zirea cazului .
într-o epoc a „eseurilor" mai mult sau mai pu in superficiale sau banale, o
carte ca cea de fa , prin excelen evenimenial , chiar factologic , ar putea intriga.
Dar, m grbesc s precizez, în spiri tul lui David Prodan („te întrebi cum ar ar ta
Istoria lui tefan cel Mare, Mihai Viteazul, istoria consti tuiri i s tatului na ional,
istoria României în genere fr evenimente? Dar apoi fr fapte? O istorie total ,
adevrat , i fr unele i fr altele? "  {Memorii,  Bucure t i , 1993, p. 196)], c
numai acumulare de evenimente i fapte st la baza oricrei concluzii t i in if ice. Nu
se poate construi pe nimic, fr o baz t rainic de date i fapte.
Cronologia de fa are drept l imite existena domniei , documentat s igur
dinainte de 1324 i pân în 1881, când ult imul domn, Carol I , se proclam rege al
României . O per ioad îndelungat , care în chip f i resc nu putea scpa interesului
multora, de la logofe i de cancelarie, care au redactat primele l iste domne t i , ca cea
de la mijlocul secolului XV din Moldova, înva i precum stolnicul Constantin
Cantacuzino i Dimit r ie Cantemir , boier i d in veacul XVIII de fe lul lu i Dumitrache
medelnicerul sau Pârvu Cantacuzino, i f ire te istorici începând de la mijlocul
secolului XIX i pân astzi. Preocupri le lor privind cronologia domnilor de-a
lungul vremilor le-am studiat ca atare într-un capitol anume, care eviden iaz un
numr impresionant de l iste i câteva cronologii domne t i din veacul XVIII, unele
alc tu i te chiar dup documente , des tule scr ise peste hotare , cele mai mul te rmase
în manuscrise miscelanee i condici domne t i . Am cercetat i copiat , la rândul meu,
la Cluj-Napoca textul inedi t a l  „ hron ologiei"  lui Pârv u Ca ntac uzin o în varianta lui
Naum Râmniceanu, singura pstrat , fcând i al te cercetri de arhiv , care mi-au
permis s descurc cu destul greutate alc tuit în t imp a acestei interesante lucrri .
Aceste preocup r i de cronologie domneasc în spa iu l românesc pot const i tu i , de
altfel , o disciplin aparte, care deschide o direc ie nou de cercetare în istoriografia
româneasc , un obiect de s tudiu aproape t recut cu vederea pân acum, la hotarul
dint re izvoarele narat ive i ce le documentare .
Nout i le în aceast lucrare apare la f iecare domnie, cercetat monografic în
par te , rect i f icând aproape toate date le de domnie cunoscute pân acum, chiar dac ,
prin specificul lucrri i nu toate detali i le au fost consemnate. Nu au l ipsit pentru
f iecare dom n: data nater i i (numa i când a fost consem nat în izvoare cer te) , ac t iv i -
tatea pân la luarea domniei ( în msura în care poate f i reconsti tuit) , l imitele cro-
nologice ale domniilor, pretenden i i (unii chiar învesti i la Poart) care le-au tulbu-
8
CRONOLOGIA CRITIC A DOMNILOR
rat, i t inerari i le dintre domnii , adesea foarte greu de reconsti tui t , asocieri le la dom-
nie (de obicei cu fiul cel mare), exilul unora, felul i locul morii (numrul celor
asasina i sau disp rui prin m oar te violen t f i ind ma i mare decât se cred e de obice i) ,
în sfâr i t, locul m orm ân tulu i (de m ulte o ri nec uno scu t i pen tru de stui în afara r ii) .
Dac în secole le XIV-XV l imi te le domnii lor comport doar câ te o s ingur
dat , în legtur i cu numrul i calitatea izvoarelor pstrate, la care se adaug data
m ori i i locul înm orm ântr i i , dif icu lti le f i ind legate m ai mu lt de întrep t rund erea
domniilor în leg tur cu luptele dintre pretenden i , din secolul XVI lucruri le se
complic , datori t atât schimbr i lor legate de suzeranitatea (domina ia) otoman ,
cât i sporir ii num rului izvoa relor de tot felul pstrate. A stfel c , la datele de înce-
put (care nu sunt doar cele ale primelor men iuni documentare) i sfâr i t (care
rareori concide cu anul mor i i ) ale domniilor , se adaug data alegeri i de c t re sfatul
domnesc, uneori lrgi t (rareori cunoscut) , cele ale numiri i ( învestir i i) la Poart , ale
locotenenelor, apoi cimcmiilor domneti , venirii în ar , intrrii în reedina
domneasc , învestir i i cu însemnele tr imise de sultan pentru cei care nu fuseser la
Constantinopol, mazil ir i i i pribegiei dup domnie, pentru cei mai mul i în Imperiul
otoman (la Constantinopol pentru cei mai pu in intr igan i , la Rodos, unde în cetatea
interioar aveam acelai regim ca i hanii crâmleni, i Alep, în Siria, mai rar în Egipt
i la Tripoli în Tunis, pentru cei care prezentau un mai mare pericol , prin intr igile
lor la Poart , pentru domnul în scaun). în secolul XVIII procedurile se simplif ic
din nou, domnii fiind numii direct de Poart , i rotii cam la trei ani la conducerea
celor dou ri româneti extracarpatice. în toate epocile a existat i o dat a ungerii
i încoronrii domnului de ctre mitropolitul rii , care înainte de învestirea la
Poart era socoti t oficia cea de început al unei domnii .
Aadar, se poate vorbi de un început oficial , teoretic, al f iecrei domnii , legat
de ungere i încoronare, apoi de învestirea la Constantinopol, din secolul XVI în
general raportul inversându-se, i unul practic privind începutul efectiv al domniei ,
pe care în aceas t lucrare l-am socoti t , în fu nc ie de datele izvoa relor pstrate , cel al
alegeri i ca domn (de obicei chiar în ziua mor i i predecesorului) , apoi, din epoca
numiri i la Constantinopol, cel al intrr i i în reedina domneasc .
Referi tor îns la concep i i le vremii , consemnate la sfâr i tul Epocii Fanariote
de Dionis ie Fot ino (1817) , începutul unei domni i se socotea: „d in  ziua când  (noul
domn —   n.a.) a primit caftanul de la vizir",  moment d in care ca imacamul su
Ist or ia general a Daciei,
1859, p. 253). Tot astfel , putem deduce c sfâr i tul unei domnii , în afara decesului
natural, foarte rai" în scaun, sau a plecrii în exil, din pricina nvlirii unui preten-
dent, se socotea de la data emiteri i f irmanului de mazil ire, i devenea efectiv la pre-
darea acestuia la reedina do m nu lui m azil i t . Nu e de m irare c sfâri tul unei do m nii
i începutul celei urm toare nu coincid în multe cazuri (când dispunem de date
documentare) , c i se suprapun în chip f i resc .
9
CONSTANTIN REZACHEVICI
La acestea se adaug i existen unor pretendeni, ridicat de boieri, învestii
la Po ar t , sau pu r i simp lu ptrun i cu oti în vr eu n co l de ar pe ca re îl oc up ,
emiând chiar documente, care, de asemenea, trebuie aduga i l istei domnilor din
ara Româneasc i Moldova .
Cronologia domni lor d in ara Româneasc i Moldova , de la începutu l seco-
lului XIV i pân la 1881 este o  cronologie critic,  indicând  izvoarele  i  biblio-
grafia esenial
  care stau la baza datelo r m en ion ate. Cum se întâm pl de obice i
dup mari acumulr i bibl iograf ice, a fost necesar o revenire la izvoarele de or ice
fel a le difer i te lor per ioade is tor ice, i aa extrem de numeroase. Cci neexistând
izvoare specifice, practic au fost cercetate, în msura posibilului toate categoriile de
izvoare ale vremii , interne i externe, inedi te (pomelnice, cronologi i manuscrise ,
cronici din Transilvania i Polonia etc.) i edite: inscrip i i tombale, murale, pe clo-
pote etc. , i documente de toate felurile „diarii" i relatri ale c l torilor str ini ,
socotelile oraelor transilvane, însemnri de pe cr i i manuscrise vechi, izvoare
picturale i miniatur is t ice , numismatice, genealogice, cronici române t i i s t r ine,
vechi calen dare cu inform ai i is tor ice etc . , or icare dintre acestea putând aduc e me n-
iuni interesante pentru stabilirea succesiunii i l imitelor unor domnii. S nu uitm
c data mor i i lui Basarab I , care a schimbat cronologia pr imilor domni din ara
Româneasc a fost zgâriat accidental de un anonim pe zidul biser ici i domne t i
Sfântul Nicolae din Curtea de Arge , iar „pe peretele bisericii din Popu i în dosul
stranelor un c lugr noteaz data mor i i lui Petru Rare" [N. lorga, Istoria rii prin
cei mici,
  î n „R I" , VI I (19 12) , n r . 1 - 3 , p . 29 ] ,
Dac volumele i colec i i le de documente (
D.I.R. ,  D.R.H.,  Hurmuzak i ,
A. Veress , N. lo rga , Al . Ciornescu , E .D. Tappe , Mehmed A. Mustafa , Miha i l
Guboglu, Tahsin Gemil , Valer iu Vel iman etc . ) ofer o surs obiect iv de documen-
tare . doar cronici le s lavo-rom âne din secolele X V -X V I, sau cele sset i i m agh iare
de t ipul analelor ofer unele date cronologice concrete . Cele de felul memori i lor
dest inate contemporani lor , de t ipul scr ier i lor lui Miron Cost in , Radu Popescu, Ion
Neculce i în parte chiar  Letopiseul Cantacuzinesc,  nu da tea z tirile, iar în caz ul
lui Necuîce nici mcar nu le aeaz în succesiunea f i reasc . Subiect ivismul unor
astfel de scrie ri , pes te care totu i nu se poa te trece , atrgea a tenia la 1718 lui A nton
Maria del Chiaro, fostul secretar a l lui Constant in Brâncoveanu, care expl ica de ce
pân la acea dat nu a fost t ipri t o istorie a domnilor ri i Române t i : cci
„fiecare boier are un manuscris, cu vieile domnilor din trecut, dar este atât de mult
schimbat adevrul [...] încât fiecare boier român pstreaz la sine i pzete cu
grij acel manuscris, în care viaa domnilor e descris, atât în bine cât i în ru,
dup cum acel domn a fost cu bunvoin  sa u  cu dumnie fa de acel  neam"
(Cltori strini,  V I I I , p . 3 8 1 ) .
In ceea ce prive te bibliografia, cercetat pe cât posibil cât mai complet, am
citat doar men iunile de baz , atunci când acestea exist , fr a mai trece în revist
 
CRONOLOGIA CRITIC A DOMNILOR
unor domnii , emise de-a lungul vremii , ceea ce ar f i reprezentat o încrc tur de
erudiie steril , îngreunând urmrirea datelor eseniale i a faptelor ciare i sporind
prea mult volumul lucrri i . în acest fel am evitat i caruselul ipotezelor de tot felul
în domeniu —
  quod capita, tot sensu
  —, ipoteze mrturisi te sau nu, tot m ai nu m e-
roase pe msura coborâri i în t imp, neproductive i generatoare de bibliografie
parazitar , care sufoc reali tatea izvoarelor. Astfel c în carte se vede doar „vârful
aisbergului", partea strict selectat pentru a fi citat , restul uria al bibliografiei
parcurse nu mai apare aici .
Cernerea acestui munte de nisip nu e uoar , dar o dat adunate i t r iate datele
izvoarelor i bibliografiei , completând pe secvene lungi de t imp mozaicul cu-
noaterii, se obine în chip firesc în multe cazuri  o viziune nou  asupra diferi telor
domnii , personaje i perioade istorice. De altfel , buna cunoa tere a fiecrei epoci
istorice este esenial pentru reconstituirea corect , cu precizri, rectificri i
interpretri noi, a dom niilor din vrem ea resp ectiv , lucrarea de fa nefi in d o sim pl
în iruire de domni, bazat doar pe documente interne, datate pe st i l vechi, ca în
listele domne t i de pân , acum, ci un temeinic punct de plecare pentru o adevrat
istorie poli t ic a domnilor români.
Metoda t i in if ic folosit a dus i la numeroase rectif icri . Pentru volumul I
a cita chiar rectificri  de ani:  Vlad Dracul nu- i înceteaz domnia în decembrie
1446, ci exact peste un an, între 23 noie m brie i 4 dec em brie 1477 ( ) , iar
Vladislav II nu- i începe domnia în decembrie 1446, ci dup 4 decembrie 1447 ( ) .
Apoi domniile au fost mai numeroase decât s-a t iut: Radu cel Frumos a avut nu una
ci patru domnii; iar Basarab cel B trân Laiot nu mai pu in de cinci; Basarab cel
Tânr epelu a avut nu dou ci patru domnii; Radu de Ja Afuma i a domnit nu de
patru ci de cinci ori .a.m.d., pân la Mihnea Turcitul care a avut nu dou , ci, se
pare, chiar trei domnii , ult ima în mai 1591.
Desigur, la o astfel de cercetare au aprut i domni necunoscui în trecut, sau
au disprut alii menionai nejustificat pân acum în liste. Mircea, fiul cel mare,
legit im, al lui Vlad Dracul nu a domnit în 1442, în schimb a domnit cu adevrat un
alt Mircea, urma nelegit im al aceluia i printe, în iunie-noiembrie 1480. Un
Basarab VI domne te în ianuarie-februarie 1529, de i nu apare în l istele domne t i ,
dar cel mai interesant domn muntean despre care nu s-a t iut nimic pân acum este
Barbu Neagoe, care î i zicea Barbu Basarab. Acesta nu e al tul decât Barbu III
Craiovescu, zis Banul Mrcine, care dac nu a fost miticul pseudo-strbunic al
poetului Pierre Ronsard, în schimb a domnit în februarie-april ie 1536, aa cum t ia
i t radiia de la 1830 culeas în secolul XX de Ion Do nat , întrerup ând prim a dom nie
din cele patru (nu una cum se tia pân acum) a lui Radu Paisie. El îi zicea fiul lui
Neagoe Basarab, cruia î i era în reali tate nepot de frate, i de i pân în prezent se
afirm c odat cu el (ca boier) în 1535 s-a stins linia brbteasc a Craiovetilor,
în realitate urmaii si au trit ca pretendeni pân dup 1644.
11
CONSTANTIN REZACHEVICI
S-ar mai putea amint i domnia lui erban din Izvorani ( iunie- iul ie 1539) , sau
stpânir i le efect ive în ara Româneasc a le lui Mehmed bei de Nicopol , în apr i l ie-
iunie i august-octombrie 1522. A domnit i Laiot Basarab (april ie-iunie 1544),
care întrerupe a treia domnie a lui Radu Paisie, în leg tur cu care a trebuit s între-
prind un adevrat studiu crit ic al documentelor i istoriografiei referitoare la b t l ia
de la Fântâna iganului , pentru a e lucida misterul documentelor fa lse de epoc care
o pom en esc . Ren un s m ai exem plif ic, nu îns înainte de a am inti c nici m car
dom nia lui Mihai Viteazul aa cum apare peste tot (1593 septem brie
 —1601
  august)
nu este corect reda t . în reali tate, el a fos t efectiv  domn al r i i Române t i doar între
1593 octombrie — 1600 noiembrie , domn, pr incipe i guvernator a l Transi lvaniei
în 1599 octombrie — 1600 septembrie i domn al Moldovei ( i al celorlalte dou
ri române t i) în 1600 mai-septembrie, i din nou conduc tor al Transilvaniei în
august 1601.
Exemple de acela i fel se pot aduce i din Moldova. Pentru a nu lungi atrag
doa r atenia c Pe tru, f iul M arga retei (M uata), num it de unii istorici M uatinul (sau
gre i t , Muat ) , care pân acum era socotit Petru I . este în reali tate Petru II (astfel
c Petru, f iul lui Alexandru cel Bun, numerotat al doilea, devine Petru III) . Aceasta,
deoarece adevratul Petru I a fost de fapt nepotul de fiu al lui Bogdan I, înving torul
po lonilo r în Co drii Pion ini la 1368, care a dom nit e fectiv atât înain te cât i du p
aceast b t l ie, i trebuie inclus în irul domnilor Moldovei. Pe de alt parte, un
Roman II. f iu al lui Alexandru cel Bun nu a existat în reali tate, cum au crezut unii
istorici , adevratul Roman II rmânând fiul lui IIia (Il ia) , deci nepotul lui
Alexandru. Nu pot totu i s închei aceste remarci fr s amintesc aici pentru
insolitul su pe singurul voievod igan, cu nume turcesc Rzvan, fiu de igan turc
(mahomedan) , e l însu i cre t inat sub numele de botez tefan, care , deci , nu este
numele su domnesc, cum s-a crezut pân acum, i pe care sul tanul î l revendica
drept spion al su, în legtur cu care volumul de fa aduce i alte precizri.
în s fâr i t , trebu ie s m enion ez c în lucrare a pare i un bogat m aterial refer itor
la
  ceremoniile medievale
  legate de persoan a dom nului : a legerea, întâm pinarea la
reedina domneasc , învestirea la Poart , cu tot cortegiul de festivit i , momentele
ridicri i în scaun, ceremonia de la Mitropolie a ungerii i încoronri i , cele care
urmeaz la curte, depunerea jurmintelor de credin de c tre stri le sociale, pri-
mirea solemn a însemnelor de învesti tur pentru cei care nu au fost la Poart , cere-
moniile de îngropare pentru cei deceda i în scaunul domnesc, sau, pentru al i i , cele
legate de mazilire i plecarea în exil etc.
Evident, autorul a întâmpinat nenumrate greut i de tot felul pe parcursul
elaborri i acestei întinse lucrri . Nu strui asupra lor. Men ionez doar în leg tur cu
partea t i in if ic , c sub aspect cronologic propriu-zis elementele ajut toare, cum ar
f i consemnarea anului de domnie în actele domne t i , care apare sporadic începând
doar din secolul XVII ( In t roducere ,  I, la  D.I.R.,  p. 410), numai în unele inscrip i i
 
  1, Bu cure t i , 19 05, p. 3, 5;
  Repertoriul monu mentelor i obiectelor de
art din timpul lui tefan cel Mare,
  Bucure t i , 1958, p. 94-95, 109, 114, 124, 126,
139-143 etc.) , sunt foarte rare. i , de obicei nerevelatoare. în schimb dificult i le
legate de vechea cronologie româneasc sunt numeroase . De mul te or i , dup mo-
delul cancelariei bizantine, actele domne t i din a doua jum tate a secolului XIV nu
sunt datate, iar cele provenind din cancelari i le statelor catolice au datele lunare re-
date prin srb tori rel igioase, f i ind publicate ca atare în colec ia Hurmuzaki, de obi-
cei fr t ranspunerea în datele de zi . Pastele ortodox, care st la baza multor datri ,
t rebuie aliat prin calcule complicate. Dup 1582 apari ia st i lului nou, atrage con-
fuzii între cele do u s t i luri , de care, cum am m ai am inti t , nu au fo st scutii nici m arii
istorici ai vremii . în sfâr i t , în trecut nu s-a inut întotdeauna seama c în Moldova,
spre deosebire de ara Româneasc , anul calendar is t ic începea la   1 ianua rie pâ n în
t impul lui Ion vod cel Viteaz (1572-1574), când se adopt i aici începutul anului
bizant in la 1 septembrie .
în f inal câteva precizri metodologice se impun. Spa iul acordat diverselor
domnii nu este egal i nici mcar propor ional cu însemn tatea acestora, în func ie
de izvoarele ps t ra te . Aceasta face ca domni însemna i d in ara Româneasc
precum Basarab I i urma i i s i imedia i , chiar Mircea cel B t rân, s ocupe spa i i
mai mici, în economia lucrrii, decât alii mai puin însemnai din secolele urm-
toare cu care îns sursele de informare au fost mai generoase. Situa ie care nu este
tocmai identic pentru Moldova, unde izvoarele, îndeosebi cele narative, dar i cele
documentare, se fac mai mult sim i te în perioada de început a statului .
La vremea lor voievozii nu ineau seama de întreruperi , socotind perioadele
între care s-au aflat în scaun ca pe o singur domnie. în carte se face îns deosebire
între domniile efective ale aceluia i personaj i acestea sunt numerotate succesiv.
Fi ind vorba de o lucrare cu caracter documentar , am încorporat t r imi ter i le
bibliografice în text la locul potrivit pentru a uura urmr irea surselor de informare,
i a nu spori mul imea notelor volumului lucrri i . în general prefer repetarea fr
ma ri prescu rtri a ti t luri lor , nu do ar pen tru c e dif icil a le cuta în pagin ile trecu te,
ci , mai cu seam , f i indc ci t i torul nu parcurge lucrarea în suit , ci consult , de obi-
cei , doar paginile despre domnul care î l intereseaz . în acela i spir i t am înso i t
aproape întotdeauna datele lunare cu men iunea anului respectiv, pentru a nu obliga
cit i torul s-1 caute m ereu în urm , parc ug ând textul in vers, apo i o dat cu anul 1582
men ionez datele de zi dup ambele st i luri calendarist ice spre a evita confuzii le, iar
colonti t luri le i indici i ajut la identif icarea rapid a oricrui domnitor. Pe cât
posibil evit repetrile de date i situaii , iar atunci când acestea exist , la o domnie
sau al ta, ele sunt inten ionate, domniile respective fi ind concepute pentru o lectur
 
CONSTANTIN REZACHEVICI
în partea final a cr i i se afl l ista domnilor din ara Româneasc i Moldova
în secolele XIV-XVI, care reprezint , în fapt , un rezumat par ia l a l cronologiei
domnilor din perioada respectiv , ambele înregistrând ultimul stadiu al cercetri i în
domeniu la data publicri i . Tot acolo au fost plasate, din ra iuni tehnice, i tabelele
genealogice ale dinasti i lor cu ramurile (familii le) principale, menite s ajute la
înelegerea textului, de i locul lor ar fi fost mai degrab în cadrul acestuia.
Ilustra i i le reprezentând portretele reale ale domnilor i pietrele lor de
mormânt sunt reproduse numai acolo unde ele s-au pstrat , alc tuind un adevrat
catalog tiinific
  Surselor ilustraiilor.
  în cazul portre-
telor, ele sunt plasate pentru fiecare domn doar în dreptul primei domnii, iar acolo
unde acestea au rmas necunoscute faptul e marcat pr intr-o men iune anume,
tocmai pentru a avertiza i înl tura în acest fel reprezentri le false i fanteziste care
mai circul i astzi, amestecate derutant cu unele reale (cf. Rom ânia. D in cartea
neamului. Dom nitori, voievozi i alte personaliti,  S i b i u , f . a. ; B o r i s C r c i u n ,  100 de
portrete istorice color. Regi, domn itori, alte personaliti. Album colar,
Cartea în întregul ei revizuie te i schimb multe date, dar nu reprezint o
cercetare închis . Apari ia unor noi izvoare, lrgirea cercetri lor pentru diferite
epoci. pot modifica în chip firesc unele date. i autorul va ine seama de acestea
pentru o eventual alt ediie.
în încheiere, in s mulumesc directorului Editurii Enciclopedice Marcel D.
Popa, care a sprij init i încurajat cu deosebit înelegere, de la nivelul unei
temeinice experiene profesionale, publicarea unei lucrri atât de dificile.
24 oc tombr ie 2001
 -
B u c u r e t i  Constantin Rezachevici
14
„AA R", M.S.I.
„AIIC-
Cltori strini
„An alele Acad emiei Ro m âne ". M em oriile Seciei Istorice.
„An alele Acad emiei Rom âne ". M em oriile Seciei Literare.
„Arhiva genealogic", Serie Nou, Iai.
„Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie Cluj
Napoca".
Xenopol» Iai".
„Anuarul Institutului de Istorie Naional Cluj".
„Anuarul Institutului de Istorie Naional Cluj".
A l . C i o rn e s c u ,  Docu men te privitoare la istoria  românilor
culese din arhivele din Simancas,  Bu cur e t i , 1940 .
„Acta Musei Napocensis", Cluj-Napoca.
„Analele tiinifice ale Universitii „AII. Cuza",Istorie,
Iai.
„An alele U niversitii A l. I. C uza ", Iai.
„Bulletin. Association Internationale d'Etudes du Sud-Est
Europeen ", Bucureti.
Modern a Rom âniei. Judeul istoric  Arge  (sec. XVI—
1848), Bucu reti, 1994.
„Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", Bucureti.
„Buletinul Monumentelor Istorice", Bucureti.
„Bulletin de la Section Historique de 1'Academie
Roumaine".
15
FHDR
Hurmuzaki
N. lorga, Mormintele
Istoria rii Româneti,
(1970), nr. 4.
„Cercetri istorice", Serie ve che i nou , Iai.
„Convorbiri literare", Iai, Bucureti.
„Cahiers du m onde russe et sovietique". Paris.
• I l i e C o r f u s ,  Docum ente privitoare la istoria Rom âniei
culese din arhivele polone. Secolul al XVI-lea,  Bucure t i ,
1983.
I l i e C o r f u s ,  Docum ente privitoare la istoria Rom âniei
culese din arhivele polone. Secolul al XVI-lea i al
XVII-lea. Bucureti, 2001.
M i r o n C o s t i n ,  Letopiseul rii Mo ldovei,  în  Opere,
ed. P.P. Panaitescu, Bucureti, 1959.
N i c o l a e C o s t i n ,  Letopiseul rii Moldovei de la zidirea
lumii pân la 16 01,  ed. loan t. Petre, Bucureti, 1942.
• l o a c h i m C rc i u n ,  Cronicarul Szamo skozy i însemn rile
lui privitoare la român i 1566-1608,  C lu j . 1928 .
Cronici turceti privind rile Române. Extrase,  Bucure t i .
• Cronicile slavo-româ ne din sec. XV-XV Ipublicate de Ion
Bogdan,  Bucure t i , 1959.
• Direcia Arhivelor Naionale Istorice Centrale, Bucureti.
- Docum enta historiam valachorum in Hu ngaria illustrantia
usque adannum 1400 p. Christum,   B u d a p e s t a , 1 9 4 1 .
• Docum ente privind istoria României:  A , M o l d o v a ; B , a r a
Rom âneasc , B ucureti .
• Documenta Romaniae Historica,  A , M o l d o v a ; B , a r a R o -
mâneasc; C, Transilvania; D, Relaii între rile Române.
- Fontes H istoriae Daco-Romanae,  Bucure t i .
- Docu mente privitoare la istoria românilor,  Bucure t i .
- E u d o x i u H u r m u z a k i , Fragm ente din istoria rom ânilor,  III ,
Bucureti, 1900.
- N . l o r g a . Acte i fragmente cu privire la istoria român ilor,
Bucureti.
- N . l o r g a . Morm intele domn ilor notri,  în  Istoria românilor
în chipuri i icoane,  Cra iova , 1921 .
- N . l o r g a ,  Studii i docum ente cu privire la istoria româ-
nilor,  Bucureti.
zinesc, ed. C. Grecescu , D. Sim onescu, Bu cureti , 1960.
- „Literatur i ar român", Bucureti.
- M u s t a fa A . M e h m e d ,  Docum ente turceti privind istoria
României,  I, Bu cureti, 1976.
16
„Mitropolia Olteniei", Craiova.
Viteazul, Bucureti, 1936.
Braov, 1886-1909.
„Revue des etudes sud-est europeennes", Bucureti.
„Revista Fundaiilor Regale", Bucureti.
„Revista istoric", Serie veche i nou, Bucureti.
„Revista de istorie, archeologie i filologie",Bucureti.
„Revista de istorie a Mold ovei", Chiinu.
„Revista istoric român", Bucureti.
istorice i de art, Bucureti.
„Revue roumaine d'histoire", Bucureti.
Bucureti.
„Studia et acta orientalia", Bucureti.
„Studii i cercetri", Curtea de Arge.
„Studii i cercetri istoric e", Ia i.
„Studii i cercetri de istorie medie", Bucureti.
„Studii i cercetri de istorie veche", Bucureti.
„Studii i cercetri de istorie veche i arheologie",
Bucureti.
„Stud ii i cerc etri tiinifice", Iai.
F r a n c o S i v o r i ,
 Mem oriale delle cose occorse a  me  Franco
Sivori del Signor Benedetto, doppo della  mia  partenza di
Genova l'anno 1581 per andar in Vallachia,  la tefan
Pascu,  Petru Cercel i ara Româneasc la sfâritul
sec. XVI, Sibiu, 1944.
Bucureti.
17
al marilor dregtori
mente istorice slavo-române
Grigore Ureche, Letopiseul —
A. V eress,
Româneasc i Moldova. Sec. XIV-XVH.  Bucureti, 1971.
„Studii", Revist de istorie",Bucureti.
(1427-1601) colected
  Archives,  Londra,
Paris, 1964.
G r . G . T o c i l e s c u ,  534 documente istorice slavo-române din
ara Româ neasc i Moldova privitoare la legturile cu
Ardealul
 (1346-1603),
  Viena, Bucureti, 1931.
G r i g o r e U r e c h e ,  Letopiseul rii Moldovei,  ed . a I I - a ,
P.P. Panaitescu, Bucureti, 1958.
  Acta et epistolae relationum' Transilvaniae
Hungariaeque cum Moldavia et Valachia,  I , B u d a p e s t a ,
1914.
A . V e r e s s ,  Docum ente privitoare la istoria Ardealului,
Mo ldovei i rii Româ neti,  Bucure t i .
a.  — ante.
c .  — circa,
— po st.
• — locul înmorm ântrii.
 
D O M N I A Î N A R A R O M Â N E A S C I M O L D O V A
Pentru a înelege mai bine
  specificul
  cond uceri i r ilor rom âne t i extracarp a-
t ice vreme de aproape ase secole, originea i con inutul acestei forme de cârmuire,
problema dinasti i lor , dreptul la tron, modali t i le de succesiune, deasa schimbare a
domnilor i atâtea al te probleme legate de inst i tu ia româneasc a domniei este
necesar la început o prezentare esen ial a acesteia.
Domnia  a repre zen tant în Evu l M ediu su prem a inst i tuie exe cutiv i
legislat iv în r ile rom âne t i extracarp atice, ara Ro m âne asc i Mo ldo va, în
vreme ce în Transilvania medieval i în inuturi le române t i de la apus de aceasta
formarea acestei inst i tu i i a fost opri t de cucerirea maghiar , rmânând doar în
stadiul de  voievodat.
Cronolog ic ,  instituia domniei  româneti a durat din secolul 14 pân în anul
1881, când România a deveni t regat .
Dup cum coninutul acestei instituii nu a fost Identic în acest lung rstimp,
tot astfel i formarea sa a cunoscut un proces evolutiv, având mai multe puncte de
pornire .  Domnia  ca atare apa re o dat cu form area r i i Ro m ân e t i i a M old ov ei
în secolul 14, dar ea a avut ca predecesoare instituia  voievodatului  teritorial, cu
atribu i i numai în parte asemn toare, i a crei origine coboar pân în epoca pre-
feu dal . De acee a, pornind de la aceast reali tate, s tpânitori i ri lor rom ân e în E vul
Mediu menioneaz întotdeauna în titulatura lor mai întâi titlul de voievod i apoi
pe cel de domn. Iar când redau, din anumite motive, doar unul din aceste t i t luri , se
refer la cel de voievod. Astfel , la 16 iulie 1372, Vladislav (Vlaicu) se int i tuleaz
„voievod Tran salpin, ban de Severin i duce al ârii Fg raului, nou dobân dite",
pentru ca în 1374, când actul su red amb ele t i t luri, s apar form ulare a:  „binecre-
dinciosul voievod Vladislav, din mila lui Dum nezeu, domn a toat Ungrovlahia"
(= ara Româneasc de lâng Ungar ia) .
Atât voievodatul cât i domnia, care din secolul 14 s-au contopit în persoana
stpâni torului suprem din ara Româneasc sau Moldova, au fos t  instituii spec ific
româneti,  dez voltate în chip original în spaiul rom ân esc , chiar dac ele se
19
CONSTANTIN REZACHEVICI
întâlnesc, sub alte forme, i la popoarele vecine sau chiar mai deprtate. Aceasta
trebuie îneleas ca o convergen instituional i nu ca o filiaie într-un sens sau
cel lal t . Voievodul, cu sensul general de conduc tor de o t i , nu neaprat la nivelul
superior, se întâlnete la toate popoarele slave, dar în vreme ce la acestea i-a pstrat
doar acest sens, sau a evoluat spre o dreg torie teri torial mai mare sau mai
mrunt , supus puterii centrale (de pild , în Uniunea polono-li tuan „voievodul
Ru siei " era cond uc torul împ rir i i adm inistrative a Ru siei Roi i — Rutenia --
H alici) . în spaiul rom âne sc el ajung e sim ilar con duc torului de stat . Inv ers, cn eazul
slav (< germ.  Kuning,
  = rege) ajunge în Evul Mediu i în Epoca Modern
s însemne exclusiv „pr incipe", în t imp ce în r i le Române cneaz a însemnat de
obicei un conduc tor de sat (ob te), inferior i supus voievodului teri torial din
Transilvania sau din ri le române extracarpatice, în ara Româneasc ajungând în
secolul 16 s însemne chiar ran liber.
Domnul ca atare, cu titlul latin
  dominus
  (< rom.
 domn)
  gospodin-
gospodar  (care în rom âne te a dat sensul de „bun ad m inistrator al unei averi") , se
întâlnete atât la nord (în spaiul halician) cât i la sud de spaiul românesc (în cel
bizantin sau în cel al Imperiului vlaho-bulgar al Asenetilor, unde la 1204 Ioni
Caloian se intituleaz într-o scrisoare adresat papei Inoceniu III   „dominum et
imperatorem totius Bulgarie et Vlachie").  O a p r o p i e r e s e p o a t e f a c e i d e  „herr"-ul
din spaiul germanic. Dar
  ca atare se întâlnesc doar la români.
Strinii au sesizat aceast specificitate, astfel c în noiembrie 1599 nuniul papal
Germanica Malaspina î l în t reba pe Mihai Viteazul , care tocmai dobândise s tpâ-
n i r e a T r a n s i l v a n i e i : „ vrei s-o cârmuii dup obiceiul turcesc sau românesc ori în
forma în care fusese cârmuit pân acum ?"  ( d e c t r e p r i n c i p i i T r a n s i l v a n i e i ) .
Exista deci un „obicei românesc" de cârmuire a unei ri , deosebit de cel turcesc,
despotic, în parte asiatic, dar i de cel al principilor ardeleni, a cror conducere era
legat de dieta nobiliar .
în chip f i resc ,  domnul român  a motenit autoritatea militar i politic a vechi-
lor  voievozi teritoriali  din perioada p restatal , cond uc tori ai unei form aiuni poli-
tice („ri" româneti, „Romanii") de întindere limitat , ca cei amintii în „diploma
ioani i lor" din 2 iunie 1247, în ara Româneasc . Din rândul unor astfel de voievozi
s-a ridicat. Ia sfâritul secolului 13 sau începutul secolului 14, cel care a realizat cu
mijloace violente (prin rzboaie i expediii militare) sau panice (prin „alegere", a
crei tradiie a continuat în condiii specifice pân în secolul 17) unificarea diver-
selor form aiun i teri toriale, creând astfel ara R om âne asc dintre Carpai i D unre.
Pentru a se deosebi de voievozii învini sau supui el a fost numit „
mare voievod",
titlul folosit în secolul 14 i chiar în 15, prin tradiie, i prsit pe msura dispariiei
vechilor rivali, o dat cu care dispare în rile române extracarpatice i instituia
 
CRONOLOGIA CRITIC A DOMNILOR
M ara m ure ) l stpân itorii terito riului , ci între cel din tâi, sprijin it chiar de feu da lii
locali , i autori tatea dominant maghiar , sus in toarea unui voievod credincios nu-
mit de ea, reprezenta nt al autori ti i regale. De aceea aici nici nu apar mari voie voz i.
Pe lâng autori tatea voievodal , domnii români au mo tenit i
  ideea autoritii
imperiale,
  venit din Imp eriul roman târziu , prin m otenitoru l acestuia, Imperiu l
bizantin, unde din secolul 6 împratul era numit atât „imperator" (iniial deintorul
puteri i mili tare), cât i „dominus", cu sensul de „autocrat", în slavon
  „samodârje"
(= stpânitor de sine, însu i s tpânitor) , adic atotstpânitor, nelegat de nimeni
decât de Dumnezeu. Aceast mo teni re conceptual romano-bizant in conferea
domnului  român puterea intern nelimitat , autocrat , a
  dominus-
ului romano-
bizantin, nu îns i calitatea de stpânitor peste alte neamuri. Limitarea autoritii
„imperiale" a domnului român doar la spa iul etnico-statal românesc consti tuie
principala deosebire între ideea imperial , aa cum a fost preluat de români, i cea
dezvoltat de popoarele balcanice, care au îneles ideea imperial în primul rând ca
o întindere a autoritii lor împrteti asupra celorlalte popoare din Balcani, dup
modelul Imperiului bizantin, pe care tindeau s-1 cucereasc i s-i ia locul.
Aadar ,  domnul  român, care apare insti tu ional în veacul 14, pentru a marca
conducerea celor dou noi state române t i extracarpatice, reprezint de fapt conti-
nuitatea lingvistic i ideatic autohton a
 dominus-ului
  rom an târziu, tot aa cum
numele neamulu i ,  rumân, român,  este continuarea l ingvist ic a lui  romanus.  în
interiorul ri lor Române domnul era sinonim sub aspectul autorit i i împratului
roman. Ca i la acesta, autori tatea î i era conferi t de Dumnezeu. Stpânirea  „din
mila lui Dumnezeu"  este elementul cel mai uzitat din t i tulatura solemn a
hr isoavelor domne t i d in ara Româneasc i Moldova. Chiar a tunci când domnul
se afla în relaii vas alic e fa de regii U ng arie i, ai Po lon iei s au de îm praii (sultan ii)
otomani, i se meniona aceasta în cuprinsul actului, precizarea stpânirii i a
d o m n i e i  „din mila lui Dumnezeu"  lipsete extrem de rar, ca adevrate excepii .
Pe plan internaional, domnii rilor române extracarpatice au fost asimilai de
obicei
  principilor
  (în lat inete folos indu -se uneori termen ul de
  palatini),
  foar te
puin  ducilor  (îndeosebi de ctre cancelaria papal). Extrem de rar au fost numii
regi.  D e pild , G iac om o di Pietro Lu ccari , într-o lucrare aprut la Veneia in 1605,
folosind mater ia le d in arhivele Ragu zei , î l num ea pe Vlaicu
  „Re  di Valachia",  dup
modelul regi lor sârbi  („Re di Servia"),  care existaser în zona geo graf ic din care
venea. Doar Mihai Viteazul a fost numit chiar în spa iul românesc „crai" (< sârb.
kral)  de c tre con tem pora nii s i , în frun te chiar cu fiul su Nicolae P tracu, pe care
în 1599-1600 î l lsase în locul su domn al ri i Române t i , în cali tate de stpâ-
nitor al Transilvaniei , în locul principilor din familia Bâthori . Niciodat îns domnii
români nu au adoptat  pe plan intern  titulaturi strine, rmânând în tot lungul Evului
Mediu, cu o struin remarcabil , doar voievozi i domni, netentai de a se încadra
în ierarhii vasalice str ine.  Mircea cel  Btrân nu  a fost  despot
  (al treilea titlu în
 
CONSTANTIN REZACHEVICI
reda ctate în 1390 i 13 91, de fa pt, în cance lari i le polo ne la Lu blin i Lio v, pentru c
de i a stpânit dup 1388 fosta stpânire a lui Dobrotici , ara Crvunei, dintre
Varna i Mangal ia , despot era un  titlu  aulic fr nici o leg tur cu stpânirea
vreunui teri toriu, care nu se mo tenea i nu se transmitea nici de la tat la f iu, de
fiecare dat f i ind acordat personal de împratul bizantin, ceea ce nu a fost cazul cu
absolut nic i un domn român. Cât despre Despot Vod , Iacob Heracl ide . acest aven
turier greco-levantin s-a inti tulat el însu i „despot", în a doua jum tate a secolului
16. când nimeni nu mai putea s-i acorde acest t i t lu, pentru a pretinde o leg tur cu
Ru xa nd ra , soia lu i Alex and ru L punea nu , nepoata de f i ic a desp otului sârb lovan
(împ ra t ) de ct re contem pora ni , aceast s in tagm f i ind preluat în cronica anon im
a Moldovei din l imbajul slavon bisericesc al vremii, în care pornind de la textul slav
al Bibliei,  stpânitorii de ri erau numii de obicei „ari".
Din secolul 14 i pân la Regulamentul Organic, la sfâr i tul deceniului trei al
secolului 19, domnul  a pur ta t doar acest nume, „s tpân ind i  domnind",  dup for-
mularul cancelari i lor domne t i împrumutat de la cele ungure t i i polone, în vreme
ce numirea de  „domnitor",  care se folos ete eronat în is tor iograf ia rom ânea sc refe-
ri toare la epoca medieval , a fost calchiat dup expresia  „Prince regnant",  coni-
nut în varianta francez a Regu lamentului Organ ic,  putân d fi folo sit corec t doar
pentru per ioada de dup apl icarea acestuia .
Domnul,  cu tot caracterul su autocrat , nu avea, cel pu in teoretic, o putere
nelimitat , de caracter asiatic. în cazul su frâna o consti tuia
  „ obiceiul pm ântului"
sau „ legea b trân",  cu mult mai vec he decât insti tuia dom nie i , care l imitase i
puterea vechilor voievozi i cneji teri toriali din perioada prestatal , de asemenea o
seam de legi biserice t i , capacitatea de rezisten a boierimii , iar din veacul 16
intervenia sultanului la pârile boierilor nemulumii, gata s sprijine un alt candidat
la domnie. Domnul român era deci în Evul Mediu un  monarh autoritar,  dincolo de
cali t i le personale ale personajelor care ocupau aceast func ie, a crui voin , în
msura în care i-o putea impune, consti tuia, în ult im instan , factorul hotrâtor
de decizie.
Domnia era considerat absolut necesar pentru stpânirea ri i i asigurarea
lini t i i interne. Arzul (raportul) c tre înalta Poart al boieri lor care l-au asasinat în
iunie 1535 pe Vlad Vinti l de la Slatina, alegând în loc pe Radu Paisie, arat c
aceast alegere a avut loc chiar fr în t i inarea sultanului Suleiman care se afla în
c a m p a n i e î n I r a q . d e o a r e c e :  „fr voievod era greu s fie stpânit ara i pentru
ca ara s fie linitit l-am numit voievod pe voievodul Radu".
Aflat în vârful ierarhiei feudale, domnul era suzeranul întregii ri , socotit ca
„m oie" a sa , având de ci  dominium eminens  asupra înt regului pm ânt a l aceste ia . El
confirma supu i lor s i de toate stri le, afla i în postura de vasali , stpânirea asupra
moiilor lor (dominium utile),  de obicei în cazuri de vân/.ri-cumprri . danii
part iculare etc. , dar nu putea trece în stpânirea sa direct decât în mod abuziv
22
CRONOLOGIA CRITIC A DOMNILOR
stpâniri le part iculare, în afara cazuri lor de trdare („hiclenie") fa de el , în l ipsa
unor urma i direc i ai proprietarului decedat , sau pentru neplata dr i lor. Unii domni
aveau un domeniu propr iu , de famil ie , înc d inaintea domniei ( tefan cel Mare s t -
pânea as t fe l sa tul Cosmin, în vreme ce Radu erban, ca urma a l boier i lor Craio-
ve t i , s tpânea un domeniu propriu format din 71 de sate i pr i de sate) . Al i i , tot
înaintea domniei , i -au creat un domeniu propr iu (Mihai Vi teazul a cump ra t un
m are nu m r de sate, înaintea i în t impu l do m nie i , în juru l satelor d e zestre ale soiei
sa le , doamna Stanca) . Aceste domeni i par t iculare aduceau însemnate veni tur i b -
ne t i din dr i le pl t i te de ranii aservi i . La moartea domnului , sau la pierderea
domniei , aces te domeni i personale erau conf iscate de noul domn, pentru a l ips i pe
urma i i predecesorului de o baz material , capabil s-i t ransforme în adevra i
r ivali . La începutul secolului 17, de acest „ru obicei" au fost exceptate vduvele i
f i icele fo t i lor domni, care, în cali tate de femei, nu aveau dreptul la tron.
Apar ineau di rect de domnie (nu personal de domni) toate sa te le domne t i , pe
care uni i domni (Simion Movi l , Radu Mihnea) le obl igau abuziv s se rscumpere
pentru a aduce bani vist ieriei , ocoalele târgurilor i oraelor, pmânturile pusti i i
silitile (locurile unde au fost aezri), branitile (rezervaiile de vântoare, pescuit
etc.) , mo i i le confiscate pentru diferi te vini , i în Moldova strost i i le ( inuturi le de
hotar Cernu i i Putna), dup modelul polon.
Domnul avea a t r ibu i i numeroase pe plan in tern i extern . Era comandantul
suprem al armatei , hotra declararea rzboiului sau a pcii , rânduia i conducea tru-
pele în campanie, organiza unit i le mili tare, mobil izate teri torial pe câmpul de lup-
t ( împrea steagurile unit i lor) , numea comandan i i corpurilor de oaste, de obicei
dup cali t i le personale, chiar dac nu ocupau în acel moment dreg tori i mil i tare,
rspl tea pe cei care se dist ing eau în lup te, an ga ja co m and ani i i m ercen arii s tr ini ,
fcea reforme mil i tare e tc . De obicei to i domnii români par t ic ipau personal la b -
t l i i , în momentele dif ici le, f i ind adesea rni i ( tefan cel Mare, Mihai Viteazul,
Radu erban, Matei Basarab etc.) , sau chiar la dueluri în faa o t i lor , în ciuda sfa-
tu lui lu i Neagoe Basarab în învturile  c tre f iul su Te od osi e, de a sta într-un loc
feri t , pentru a nu scpa din mân conducerea luptei .
în cali tate de conduc tor al puteri i executive, domnul dispunea actele poli t ice
importante: hotra con inutul tratatelor externe, intrarea sau ie irea din vasali tate,
depunerea omagiului i a jurmintelor de credin , acordarea pr ivi legi i lor comer-
cia le i vamale , baterea monedelor , schimb r i le adminis t ra t iv- ter i tor ia le , numea i
schim ba d reg tor i i de rangu l în tâ i , în f runte cu cei d in s fa tul , apoi d ivanul do m nesc ,
dar uneori i pe cei mrun i . De al tfel , acordarea unei dreg tori i era sinonim cu
„boierirea", care nu era înso i t i de diplome de înnobilare. Acest sistem care a
func ionat în t reg Evul Mediu românesc, a fos t consacrat of ic ia l pr in reformele
adminis t ra t ive a le lu i Constant in Mavrocordat de la mij locul secolului 18. Domnul
mai hotra numrul i cuantumul dr i lor de tot felul i al obliga i i lor în munc
datorate domniei, i tot el acorda scutirile totale sau pariale de acestea (imunitile).
2 3
Totodat domnul reprezenta instana suprem de judecat definit iv , deschis
oricrui supus, el hotrând i felul pedepselor pentru cei vinova i , pân la cea capi-
tal . Acesta era domeniul în care el trebuia s in seama în cea mai mare msur
de obiceiul pmântului, iar din secolul 17 de recomandri le pravilelor. Autoritatea
lucrului judecat dura numai pe t impul domniei respect ive, f iecare domn urm tor
urmând s confirme sau nu judecata înaintaului. Astfel c unele procese s-au reluat
pe parcursul a pân la ase domnii .
Ini iat ivele legislative ale domnilor, sub form de porunci, aveau adesea la
baz dreptul bizantin, i tot de esen bizantin era i patronajul asupra bisericii
oficiale ortodoxe, cu numiri sau confirmri de c tre domnie de la mitropoli i pân
la stare i . Supunerea bisericii mergea pân acolo încât un iezuit polon nota la 1712:
„Preoii  ( d i n M o l d o v a — n . n . )  au  aceast maxim prosteasc: mânia domn ului
este  mân ia lui Dum nezeu, i precum acesteia nu te poi îm potrivi, nici fa de  aceea
nu se cuvine s stai împotriv".
în sfârit, domnul avea obligaia s-i protejeze supuii i interesele acestora
în ar , dar i în afara acesteia, iar în caz de acuzare a acestora peste hotare, s cear
trimtierea lor în ar pentru a-i judeca el însui.
Firete, în îndeplinirea atribuiilor amintite, domnul era sftuit i ajutat de
sfatul domnesc  i î n caz u r i de ose b i t e de  sfatul dom nesc lrgit  (nu m i t de i s to r i c i i
zilelor noastre, cu un termen nu tocmai potrivit , „marea adunare a ri i") .
Dac pe plan intern domnul era acceptat cu calitile i defectele sale, cum
m r t u r i s e a M i r o n C o s t i n :  „Dom nul, ori bun, ori ru, la toate primejdiile feritu tre-
buiete, c, oricum este, de la Dum nedzu este",  î n s c h i m b o b s e r v a t o r i i s t r i n i , î n
primul rând cei poloni, se arat extrem de severi în aprecierea raportului dintre
domni i supu i . în 1578 Leonard Gorecki arat c moldovenii conspir împotriva
d o m n i l o r l o r .  „îi ucid adesea din cea mai mic cauz, i apoi fr a considera
strlucirea naterii i a familiei, iau pe vericine i din cea mai apus stare, de la
vite, de îl înal în scaunul domnesc".
  i o alt relata re po lon din secolul 16 arat
c î n M o l d o v a  „nu este aproape de loc nobilime; toi sunt egali i sunt obinuii
astfel c cel care astzi pzete caprele, va putea deveni mâine un mare nobil
stpân i chiar voievod; de asemenea sunt printre ei muli trdtori [...] aceasta
pentru c pe de o parte voievodul îi tiranizeaz i pe de alta, ei asasineaz pe voie-
vozi".
  Desigur, ne aflm înaintea unor exagerri , determinate de deosebirea dintre
sistemele polit ice polon i moldovean din veacul 16, dar unele elemente reale
exist .
Succesiunea la tron, electiv în cadrul aceleia i familii domne t i , permitea
urcarea în scaun a oricrui membru al neamului urma i lor lui Basarab I în ara
Româneasc sau al neamului lui Bogdan I (numi i fr temei Muatini în secolul
17 ) în Moldova, chiar de condiie material modest , cu condiia s fie
  „os
  dom-
nesc"  (principiu cu rdcini rom ano -biza ntine ). Cu totul exc epiona l, ca fap t îm pli-
nit , se admitea tacit i succesiunea prin   „sânge  domnesc",  adic prin fem ei (cazul
24
CRONOLOGIA CRITIC A DOMNILOR
Basarabilor-Craiove t i din secolul 17 sau al Movile t i lor) , de i în ri le Române
femeile nu aveau drept legal la tron i nici nu puteau transmite o astfel de pretenie.
Alegerea domnului se fcea de c t re membri i s fa tului domnesc, uneor i f i ind
aprobat de sfatul domnesc lrgit, în cadrul cruia boierii mijlocii i cei mici, ca i
al te categorii sociale privilegiate, aveau doar rolul de a aclama hotrârea marilor
dreg tor i . Adunare a e lect iv a mari lor boier i nu t rebuie confun dat cu cerem onia de
întâmpinare a noului domn de c tre diverse categorii sociale la reedina
domneasc .
învesti tura suveranilor vecini , regele Ungariei i cel al Poloniei , nu era nece-
sar în momentul a leger i i , domnii Moldovei depunând omagiu i jurminte de cre-
din doar fa de regii Poloniei, în secolele 14-15, de la Petru al Margaretei
(M uata) la te fan cel M are , apoi în a doua jum tate a secolului 16, de la Alex andru
Lpuneanu la Ieremia i Simion Movil . în schimb, Poarta otoman pretindea
învestirea domnilor ale i de c tre boieri , din prima jum tate a secolului 15 în ara
Ro m âne asc i de la încep utul celei de a dou a jum ti a aceluiai secol în M old ova ,
în prima jum tate a secolului 16 Poarta accept înc învestirea domnilor ale i de
ctre boieri, dei apare tendina sa de a numi direct voievozi în rile române
extrac arpatic e. Un ii boieri accept aceasta , ali i se îm potriv esc s prim easc do m nu l
trimis direct de Poart . în 1512 boierii adversari ai lui Neagoe Basarab i ai
Craiove t i lor cer  „s  se acorde de la Poarta împr iei sale un voievod pen tru ara
noastr, aa cum a fost din vechime obiceiul i legea rii noastre".
  în sch im b, în
1529 banul Pârvu II Craiovescu i ali boieri refuz s vin la Giurgiu s se închine
noului voievod (turcii nu recuno teau decât acest t i t lu) Moise, numit de sultan,
deoarece acesta nu era ridicat (ales)  „dup vechiul lor obicei". O  poziie oarecum
de mijloc adopt boieri i munteni în 1535 alegând domn pe Radu Paisie, sub
pretextul c sultanul Suleiman Magnificul era departe ( în campania din Iraq) i ara
n u p u t e a s t a f r d o m n : „  Totui porunca depinde de mria  sa  padiahul "
Din a doua jum tate a secolului 16 Poarta nume te tot mai des voievozi fr
ca acetia s fie alei de ctre boieri, practic ce în secolul 17 coexist cu cea a
învestirii celor alei în ar , pentru ca în secolele 18 i 19 s se generalizeze numirea
domnilor de la Poart , în cele din urm pe o perioad de t imp determinat i adesea
cu aprobarea Rusiei . De altfel , înc din secolul 16 unii vii tori domni români erau
încadra i în ierarhia central otoman (Petru chiopul, Alexandru II Mircea, Petru
Cercel), iar în veacul 18 aveau rangul de pa cu dou tuiuri, inferior vizirilor cu
trei tuiuri.
în secolele 14-16 când domnul era ales doar din dinasti i le numite astzi a
Basarabilor, respectiv a Bogdne t i lor , acesta, pentru a facil i ta alegerea fiului cel
mare legit im, dup moartea sa, î l asocia de multe ori la domnie, cu t i t lul de voievod,
rezervându
_
i doar sie i pe cel de domn. în general , dup obiceiul românesc, doar
f i i i unui dom n (
coconii -
 beizadele,
  termen turcesc
care apare îns la cronicarul transilvan Szamoskozy înc de pe la 1600) r idicau pre-
tenii la domnie, de la nepoi acestea se estompau.
25
CONSTANTIN REZACHEVICI
în epoca familii lor domne t i diferite (secolul 17 — 1711/1714), reprezentan i i
acestora aveau tendina s încerce a- i crea o dinastie ereditar , fapt pentru care
marii boieri preferau s aleag candida i i  „fr coconi"  (Miron Barnovschi ,
Gheorghe tefan), iar altora s le impun un fel de  „pucta  conventa"  dup mo del
polonez ,  „tocmeal i legtur"  (la 163 0 lui A lex an dru Ilia) sau  „legturi"  (lui
Vasi le Lupu).
în sfâr i t , în epoca famil i i lor domne t i fanar iote (1711/1714-1821), domnii
erau mutai dintr-o ar româneasc în cealalt (recordul îl deine Constantin
Mavrocordat) , domnind uneori concomitent cu unul din f i i în ara româneasc
vecin , si tua ie creia i se pune cap t abia în epoca familii lor domne t i în principal
au tohtone (1822-1881) .
Dup formalitile alegerii, însoit uneori de  „comedia alegerii",  prin care
unii pretenden i (Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu) se prefceau surprin i
i gata s refuze, chipurile, onoarea care l i se fcea, urma ceremonia ungerii i a
încoronri i , prin care noul domn primea harul dumnezeiesc i simbolul puterii
(coroana) din mâna mitropolitului ri i . Aceste ceremonii de t ip bizantin contrastau
îns cu îmbrcmintea cavalereasc de t ip apusean i coroana regal cu fleuroane
purtate de domnii români . De al t fe l , îmbrcmintea cu caracter occidental a fost
purtat de dom nii rom âni în secolele 14 i 15, urm at în veacu l 16 de o perio ad d e
tranzi ie spre adoptarea modei orientale care va domina secolele 17-18, proces ce
poate fi întâlnit i în Polonia i în parte în Ungaria.
Dup învestirea unui pretendent în divanul împr tesc la Constantinopol,
mom ent considerat oficial în Evul  Mediu  cel de început al domniei acestuia,  n o u l
domn nu pleca deîndat în ar , ci rmâne s- i rezolve problemele cu creditorii ,
pentru a face vizite oficiale etc. , rstimp în care trimitea la reedin domneasc
unul (sau mai muli reprezentani) care alctuia o  locotenent  cu boie ri din ar. din
a doua jum ta te a secolului XVII numit
  cimcmie,
  ce em itea doc um ente ca
atare, sau în numele domnului, fr s specifice aceasta (de aceea în toamna lui
1593 apar acte emise de Mihai Viteazul la Bucure t i , de i acesta se afla înc lâng
Adrianopol). Dup sosirea la reedina domneasc , care urma uneori dup mai
multe sptmâni de la învesti tur , domnul era uns i încoronat de c tre mitropolit
(din secolul XVII , dup caz, încoronarea era mai adesea s imbolic ) , moment care
pân a început învest i rea dom nilor la Poart era considerat drept începutul dom niei .
Mazilirea domnilor de c tre Poart se fcea prin ceau i împr te t i , iar apoi
printr-un dreg tor special ,  schimni aga,  care rmânea la reedina domneasc pân
la sosirea reprezentantului noului domn, dup care î l însoea pe cel mazili t la
Constant inopol .
Doamnele  par ticip au i ele la co nd uc ere a rii alturi de soi, sau luând pa rte
la „regene" în t impul minoratului fi i lor lor afla i în scaunul domnesc. Interesant
este c ele se împrteau chiar din titlurile domneti ale soilor. La 7 septembrie
1511 doamna Voica, vduva lui Mihnea cel Ru, scriind din Sibiu braovenilor se
26
CRONOLOGIA CRITIC A DOMNILOR
inti tula:  „Cu mila lui Dum nezeu Io Mihnea voievod, do mn a toat ara  Ungro-
vlahiei, i dup acesta cu mila lui Dum nezeu doamn a Voica, ce amândo i domni au
fost împreun în ara Româneasc".  In vre me a când M ihai Viteazu l se afla în
Transilvania, so ia sa, aflat în ara Româneasc , aflat sub cârmuirea fiului su
Nicolae P tracu, adopt în t i t lul su particula domneasc  Io ,  însemnând, la
1599-1600, pe un disc de argint dat bisericii Stelea din Târgovi te, c :  „Acest disc
l-a fcut Io Doam na Stanca în zilele fiului ei Ion Nicolae Voievod, în anul 7103".
în sfâr i t , dup ce Elisabeta, vduva lui Ieremia Movil , se inti tulase i ea   „voievo-
deas",
  în pisan ia din 1 644 a biser icii din Fie rti, jud eul Ilf ov , U drite Nsturel
numea pe sora sa, so ia lui Matei Basarab:  „Doa mna Elena, cu mila lui Dum nezeu
stpân i Voevodeas a rii  Ungrovlahiei".
27
 
P R E O C U P A M P R I V I N D C R O N O L O G I I L E D O M N I L O R
D I N  A R A  R O M Â N E A S C I M O L D O V A
D E - A   L U N G U L  V R E M I L O R
O caracteristic a istoriei politice a rilor române în Evul Mediu i în Epoca
Modern , pân la 1881, a constituit-o numrul mare de domni i domnii ale
acestora. Sistemul acesta nu are analogie în statele centralizate ale Europei decât cel
mult în imperiul bizantin i parial în statele slave ortodoxe, influenate de modul
de succesiune bizantin. Nic ieri îns nu apare un numr atât de mare de conduc tori
de state ca în rile române extracarpatice
1
. Astfel , între secolul XIV i 1881, dato-
rit unor condi i i specifice. în ara Româneasc se întâlnesc peste 90 de domni i
cam 135 de do mn ii (uni i dom nind în mai multe rându ri) , iar în Mo ldov a circa 90 de
dom ni i peste 140 de do mn ii Pe lâng acet ia se înregistreaz zeci de pretend eni
domne t i (unii confirma i în domnie), locotenente domne t i , c imcmii, admi-
nistraii imperiale strine i un guvern provizoriu la 1848.
Nu e de m irare c în lunga perio ad am intit , la care se adau g efortu rile istori-
cilor pân în zilele noastre, stabilirea ca atare a cron olog iei integrale a dom nilor din
ara Româneasc i Moldova, ceea ce a fost socotit adesea o ac iune fundamental
pentru reconstituirea istoriei polit ice a acestora, a însemnat o preocupare pentru
destui istorici i oameni de cultur , care au îndrznit s se angajeze la o astfel de
lucrare dificil , despre care, pe nedrept. nu s-a pomenit nimic în istoriografia româ-
neasc . Dificil , deoarece trebuiau cercetate. în msura posibilului, toate izvoarele
interne i externe ale istoriei române t i , cunoscute pân în prezent, edite i inedite,
ceea ce înseamn un efort deosebit . Fire te, pe lâng documentele domne t i i
inscripiile murale (pisaniile) avute în vedere i de ctre primii alctuitori de „cata-
loage" i „cronologii" ale domnilor români, treptat au trebuit astfel s f ie luate în
con sidera re i izvo arele n arative d e tot felul, pom elnice le m nstiret i , coleci i le de
documente strine, interne i externe, inscripiile de pe manuscrise i vechi tipri-
1. în Transilvania cucerirea maghiar a împiedicat apari ia insti tu iei române t i a domniei .
L i s t a consemnând  Voievozii, vicevoievozii, principii i guvernatorii Transilvaniei  înt re 1111 i
1867, în  Docum ente privind istoria Ro mâniei, Introducere,  I , Buc uret i , 1956, p . 497 -5 07 .
28
CRONOLOGIA CRITIC A DOMNILOR
turi , cele de pe obiecte biserice t i , predoslovii le etc. , practic orice izvor cât de mic,
putând aduce precizri în stabil irea cât mai exact a l istelor cronologice ale dom-
ni lor români .
Luând în considerare numrul mare de domni i de schimbri de natur
dinast ic pet recute în ara Româneasc i Moldova de la începutul secolului XIV
i pân la 1881, l istele aminti te cuprind patru epoci:
I. Epoca dinastiilor Basarabilor din ara Româneasc i a Drgoetilor
i  Bogdnetilor din Moldova  ( s e co l e le X I V - X V I ) ,
I I .  Epo ca familiilor domneti diferite  (secolul XV II — 1711/17 14) .
I I I .  Epoca familiilor domn eti fanariote  ( 1 7 1 1 / 1 7 1 4 — 1 8 2 1 ) .
IV. E poca familiilor domn eti în principal autohtone
  ( 1 8 2 2 - 1 8 8 1 ) .
Delimitri le dintre aceste epoci nu sunt r igide, reprezentan i i unor famili i dom-
ne t i sau urma i i lor , pretenden i sau domnii efemere, înc lcând într-un sens sau
altul hotarele epocilor, care reprezint doar în mare repere cronologice. La acestea
se adaug , cum am amintit , consemnarea locotenenelor domne t i , a c imcmiilor
i a ocupaiilor i administraiilor strine, austriece, ruseti i turceti , care pertur-
beaz iruri le cronologice ale domnilor, îndeosebi în secolele XVIII i XIX.
DE LA PRIMA LIST DE DOM NI LA CATALOAGELE PRINCIPILOR
ALE STOLNICULUI CONSTANTIN CANTACUZINO
(MIJLOCUL SECOLULUI XV— SFÂRITUL VEACULUI XVII)
inând seama de dificult i le alc tuiri i l istelor de domni din ara Româneasc
i Moldova, nu e de mirare c la 1856 Edgar Quinet, interesat de Istoria românilor,
se ar ta dezamgit c :
  „Nici mcar  seria domniilor nu era fixat; era dom eniul în
care, dup prerea tuturor, rmânerea în urm era cea  mai  vizibil"
2
.  C h i a r u n
deceniu mai târziu, la 1866, maiorul D. Pappasoglu, un istoric reputat la acea vre-
me, nu cuno tea nici mcar anii de domnie ai lui Mihai Viteazul, pe care î l consi-
dera nscut în 1539 i domnind între 1582—1601
3
i totu i , la acea dat , încercri le de alc tuire a listelor de dom ni avea u în ara
Româneasc o lung t radi ie. Interesul pentru cuno terea irului domnilor apare aici
vizibil înc de la mijlocul veacului XV, dar mai trece mult t imp pân la consem-
narea lui . într-una din povestir i le germane despre Vlad epe (redac i i le din 1463,
1488, 1500), temutul voievod se adreseaz pe rând celor 500 de boieri invitai la
curtea domneasc , începând cu cel mai vârstnic, cu întrebarea: câ i voievozi sau
principi au domnit în ara Româneasc , dup câ t î i aduce f iecare aminte . „  Unul a
2 . Edga r Qu ine t ,
  Românii. Reorganizarea  Provinciilor  Dunrene,
Bucure t i , 1983, p. 341.
3. „Anuiu na ter i i lui Mihai , 1539, al veniri i lui la Domnia r i 1582, al lu asasinr i lui la
Torda 1601" (D . Pappasog lu ,  Monu mentul lui Mihai Vod  Vitedul...,
  Bu cure t i 1866, p. 14).
29
CONSTANTIN REZACHEVICI
rspuns 50, un altul 30, unul 20, un altul 12, i nici unul nu era atât de tânr pentru
a-i aminti
.  Evenimentul care ar putea fi plasat în anul 1459,
dinco lo de cono taia poli t ic pe care probabil i-a dat-o Vlad epe
5
, arat c lista
domnilor nu era cunoscut la acea dat , nici mcar de ctre marii boieri ai rii (în
realitate, tim astzi c de la Basarab I la Vlad epe au domnit 15 voievozi), dei
de la întem eierea ri i Ro m âne t i i pâ n la data amintit trecuse d oar, apro xim ativ,
un veac i jumtate, atât cât se socotete c funciona relativ corect memoria
colectiv medieval .
6
Cu trecerea t impului i sporirea numrului domnilor, si tua ia s-a complicat.
Pomelnicele primelor, sau a celor mai importante cti tori i domne t i , de i pstrate
dup recopieri succesive, de-a lungul veacurilor, indic de cele mai multe ori corect
irul primilor domni, pân la sfâr i tul secolului XIV. In ara Româneasc , de pild ,
pomelnicul Tismaniei , a l episcopiei Râmnicului (Noul Sever in) , a l mitropol ie i d in
Bucure t i , sau al mnstir i i din Câmpulung men ioneaz corect succesiunea dom-
nilor de la Basarab I la Mihail , f iul lui Mircea cel B trân.
7
  Acela i lucru se poate
spu ne i desp re pom elnicu l m nstir i i Bistria din M old ov a, în ceea ce privete suc-
cesiunea domnilor de la Bogdan I la luga.
8
  Numai c pomelnicele nu au fost luate
în cons iderare cel puin în ara Ro m âne asc , pentru veacu l XIV i începu tul secolu-
lui urm tor, nici de c tre autorii celor dintâi cronici interne, compilate din a doua
jum tate a veacului XVII, care urmreau de obicei, se pare, în stabil irea l istei primi-
lor domni, satisfacerea unor interese polit ice
9
, nici ulterior în secolul XVIII, de ctre
autorii „hrono logiilor" do m ne t i . D e altfel , redactare a prim elor cronici ale ri i
Ro m âne t i nu a fost prece dat , cum ar fi fost f iresc, i cum s-a petrecut în M old ov a,
de alc tuirea l istei domnilor. Tocmai de aceea, cum vom vedea, în secolul XVIII,
în ara Româneasc s-a sim i t nevoia alc tuiri i cronologiei domnilor.
4 . Redactare d in 1463 (Matei Cazacu,  L'histoire du prince  Dracula en Europe Cen trale  et
Orientale (XV siecle),  Ge nev e, 1988, p . 98 -9 9. Var iante mai scur te , la 1488 (i b i d e m , p . 162-1 63)
i 1500 (Ion Stvru ,  Povestiri medievale despre Vlad  epe-Dracula,  Bu cure t i , 197 8, p. 131,
140).
5 . Cf , Constant in Rezachevic i ,  Vlad  epe-Cronologie,  Bibliografie,  î n „R d l" , XX IX
(1976), nr. 11, p. 1748;  idem,  în  Dracula Essays on the Life and Times of Vlad epe,  Ia i , New
York, 1991, p . 257.
6 . Georges Duby , Mem orii fr istoric,  în  Evul Mediu masculin,  Bu cur et i , 1992, p. 230
7 . Alexandru t e fu lescu ,  Mnstirea  Tismana,  Bucure t i 1909, p . 149- 157 ; Athan as ie
< M i r o n e s c u > ,  Sfânta Ep iscopie a eparhiei Râmnicului Noul Severin în trecut i acum,  Bucure t i ,
1906, p . 244, 251-252, 256; Virg . Drghiceanu,  Curtea domneasc din Arge. Note istorice i
arheologice,  î n „BC MI" , X -X V I (191 7-19 23) , p . 25 ; Ven iamin Mie le ,  Monumentul  istoric-
bisericesc  Couna-Bucovul  Vechi Craiova,  Cra iov a, 1982, p. 14;  Inscripii medieva le ale
României.  Oraul  Bucureti,  I , Bu cure t i , 1965, p. 320.
8 . Damian P . Bogdan , Pomelnicul mnstirii Bistria,  Bucure t i , 1941.
9 . Cf . mai nou, te fan Andreescu,   Din nou despre prima cronic a rii Româneti,  în
„BOR" , C (1982) , n r . 9 -10 , p . 855-867 .
30
CRONOLOGIA CRITIC A DOMNILOR
Situaia a fost diferit în Moldova, datorit condiiilor politice în care s-a înte-
meiat aceast ar româneasc , unde în mod cert apare prima l is t de domni,
pstrat ca atare pân astzi . Ea a fost redactat (poate cu ajutorul pomelnicului
domnesc de la mnst irea Bistr ia, început în 1407, sau cu cel al mitropoliei—lca-
ul Miru i ) , la mijlocul veacului XV, îndat dup 1451, mai precis pe la 1451 —
1452, în t impul celei de-a doua domnii a lui Alexndrel (1452-1454). Ea în i r
corect numele domnilor de la Bogdan I la Alexandru I I (Alexandrei ) , d in a c ru i
domnie trecuse doar un an, men ionând în capul l is tei numele lui Drago i al lui
Sas, care îns fce au pa rte din al t fam ilie. La e a a fost aduga t, ul terior, nu m ele Iui
Bogdan II , desigur în vremea urmaului acestuia, Petru Aron, când l ista a început
din nou s f ie redactat , f i ind apoi transcris în aceast form într-un
  Sbornic
  din
veacul XVI. Ea nu con ine anii domniilor , ci doar duratele acestora
1 0
.
Ulterior, aceast l is t a domnilor Moldovei, anteriori lui tefan cel Mare, com-
pletat pân la începutul veacului XVI cu date genealogice i unele informa i i Isto-
rice de tipul analelo r , a fos t cup rins ca atare în letopise ele an onim e m old ov ene din
s e c o l e l e X V - X V I
1 1
, i , în parte, prin intermediul unora dintre acestea, în cronicele
Moldovei a le lu i Gr igore Ureche
1 2
.
în exterior, una dintre primele încercr i de a stabil i o l is t a  „principilor sau
voievozilor"  M oldov ei aparine germ anului Hieron ym He nning es (c . 155 0-15 97 ) ,
genealogist din Luneburg, în Hanovra. în partea a treia a celui de al patrulea volum
din masiva sa lucrare ,  Theatrum genealogicum ostentas omnes omnium aetatum
familias [...] usque ad haec nostra tempore vixerunî [,,.],  M agd ebu rg, 1598, p . 409 ,
el încearc s s tabileasc , exclusiv dup izvoare externe, l is ta domnilor moldoveni
de la Petru Aron pân la Petru chiopul.
1 4
10.   XV-XVI   ed . P .P . Panai tescu ,
Bucure t i , 1959, p . 39-40 . Leon imanschi cons ider c aceas t l i s t a domni lor a fos t redac ta t
l a cur tea lu i Alexnd re l , sub îndr um area mi t ropol i tu lu i Tfaeoct is t i a logo f tu lu i Mihai l (M ihu) .
Ea ar reprezenta o var ian t dezvol ta t a une i pr ime l i s te de domni , de la Bogdan I la Alexandru
ce l Bun, d in care e ra îns omis domnia lu i luga , a lc tu i t spre s fâ r i tu l domnie i lu i Alexandru
ce l Bu n
&n